Curs Bazele Electrotehnicii 2

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU
FACULTATEA de INGINERIE
Conf. univ. dr. ing. MIHAI PUIU – BERIZINŢU
BAZELE ELECTROTEHNICII
Circuite electrice liniare
Editura ALMA MATER

BACĂU, 2010
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. ing. Gheorghe HAZI
Conf. univ. dr. ing. Ştefan ABABEI
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PUIU-BERIZINŢU, MIHAI
Bazele electrotehnicii : circuite electrice liniare / Puiu-Berizinţu
Mihai. - Bacău : Alma Mater, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-606-527-058-9
621.3
Tehnoredactare: Mihai PUIU-BERIZINŢU

Prefaţă
Teoria câmpului electromagnetic, împreună cu

Teoria circuitelor electrice, constituie cele două mari
părţi ale cursului de Bazele electrotehnicii prin care se
asigură pregătirea fundamentală de specialitate în
domeniul electrotehnicii inginereşti. Prezentul curs,
Circuite electrice liniare, după cum indică şi titlul, se
limitează la studiul circuitelor electrice liniare dar,
acolo unde este cazul, se fac şi referiri privitoare la
influenţa neliniarităţii caracteristicilor unor elemente de
circuit reale, întâlnite frecvent în practică, cum sunt
condensatoarele reale sau bobinele cu miez de fier.
Cursul a fost elaborat, în primul rând, pentru uzul
studenţilor de la specializările Energetică industrială şi
Mecatronică de la Facultatea de Inginerie a Universităţii
din Bacău, dar este util tuturor celor interesaţi în dobân-
direa şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice fundamen-
tale asupra circuitelor şi reţelelor electrice întâlnite în
toate domeniile tehnicii actuale.
Baza teoretică necesară realizării unui studiu
riguros fundamentat ştiinţific al circuitelor electrice este
materializată, în mod adecvat, în prima parte a cursului
de Bazele electrotehnicii – Electromagnetismul –
elaborat de acelaşi autor în prima ediţie din anul 2003.
Prin urmare, legile şi noţiunile fundamentale ale teoriei
câmpului electromagnetic care stau la baza teoriei
circuitelor electrice se impun a fi cunoscute în prealabil
studiului care se efectuează prin această lucrare.
În această primă ediţie cursul este structurat în
opt capitole în care sunt tratate principalele tipuri de
circuite electrice şi regimuri de funcţionare ale acestora
care prezintă interes pentru aplicaţiile inginereşti.
Primul capitol este dedicat studiului circuitelor
electrice liniare de curent continuu, caracterizate de
regimul electrocinetic staţionar în care există numai
curentul electric de conducţie în conductore.
3
În capitolul doi se analizează comportarea
principalelor elemente de circuit, liniare, neliniare şi
parametrice – rezistorul, bobina şi condensatorul – în
regim variabil în timp.
În capitolele trei şi patru sunt analizate circuitele
electrice liniare cu parametri concentraţi, monofazate şi
respectiv trifazate, în regim permanent sinusoidal.
În capitolul cinci sunt analizaţi cuadripolii şi
filtrele electrice de frecvenţă în regim permanent
sinusoidal, iar în capitolul şase sunt studiate ecuaţiile
liniilor electrice lungi în mărimi instantanee şi în regim
permanent sinusoidal.
Capitolul şapte este dedicat studiului regimului
periodic nesinusoidal în circuitele electrice liniare cu
parametri concentraţi.
Ultimul capitol este destinat studiului regimului
tranzitoriu al circuitelor electrice. Sunt analizate, prin
metoda directă şi prin metoda operaţională, principalele
regimuri tranzitorii întâlnite frecvent în practică în
funcţionarea circuitelor electrice de curent continuu şi
de curent alternativ.
Obiectivul urmărit în concepţia şi elaborarea
acestui curs a constat în sintetizarea unei părţi a teoriei
circuitelor electrice care să asigure cunoştinţele de bază
necesare pregătirii de specialitate a inginerilor din toate
domeniile electrotehnicii.
Autorul va fi recunoscător pentru eventualele
observaţii şi sugestii în vederea îmbunătăţirii sau
completării unei următoare ediţii a acestui curs.
Autorul
4
CUPRINS
Prefaţă .............................................................................................................................. 3
1. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE CURENT CONTINUU
1.1. Structura şi clasificarea circuitelor electrice ............................................................... 9
1.2. Aplicarea legii conducţiei electrice în studiul circuitelor electrice …….................... 10
1.3. Caracteristicile tensiune – curent (volt – amper) ale elementelor de circuit ………... 12
1.4. Surse de energie (generatoare) ……………………………………………………. ... 13
1.4.1. Generatorul de tensiune ………………………………………….…………….. 13
1.4.2. Generatorul de curent …………………………………………….……………. 14
1.5. Teoremele lui Kirchhoff – forma topologică ………………...................................... 15
1.6. Transfigurarea circuitelor electrice liniare de curent continuu ………....................... 17
1.6.1. Echivalenţa şi transfiguraţia circuitelor electrice .……………….…………….. 17
1.6.2. Echivalenţa surselor de tensiune şi de curent …………………….……………. 18
1.6.3. Circuite serie .……………….…………………………………………………. 19
1.6.4. Circuite paralel (derivaţie) …………………….………………………………. 21
1.6.5. Transfigurarea stea poligon complet …………………….…………………….. 23
1.7. Noţiuni de teoria grafurilor ……………….. ………………...................................... 27
1.7.1. Grafuri. Elemente topologice .…………………………………………………. 27
1.7.2. Analiza reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff.
Analiza ochiurilor şi a nodurilor. …………..….………………………………. 28
1.7.3. Matricele de incidenţă ale laturilor la noduri şi ochiuri.
Formele matriceale ale ecuaţiilor lui Kirchhoff .………………………………. 30
1.8. Metode de analiză a reţelelor electrice liniare de curent continuu ………………….. 33
1.8.1. Analiza reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff ………………………… 33
1.8.2. Analiza reţelelor electrice cu metoda curenţilor ciclici ...……………………… 36
1.8.3. Analiza reţelelor electrice cu metoda potenţialelor la noduri ….……………… 38
1.9. Teoremele reţelelor electrice de curent continuu …………………………………… 41
1.9.1. Teoremele generatoarelor echivalente de tensiune şi de curent ……………….. 41
1.9.2. Teorema suprapunerii efectelor (superpoziţiei). Teorema reciprocităţii .……… 42
1.9.3. Teorema transferului maxim de putere ………………………………………... 44
1.9.4. Teorema conservării puterilor. Bilanţul puterilor produse şi consumate …….... 45
5
2. CIRCUITE ELECTRICE ÎN REGIM VARIABIL
2.1. Ipoteze de calcul. Clasificare ...................................................................................... 47
2.2. Elemente de circuit dipolare ....................................................................................... 48
2.2.1. Clasificarea elementelor de circuit dipolare......................................................... 48
2.2.2. Rezistorul în regim variabil ………………………............................................. 49
2.2.3. Bobina (inductorul) în regim variabil ………………………............................. 50
2.2.4. Condensatorul (capacitorul) în regim variabil ...……………............................. 55
3. CIRCUITE ELECTRICE MONOFAZATE
ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
3.1. Mărimi variabile. Mărimi sinusoidale ……................................................................ 57
3.1.1. Mărimi variabile, mărimi periodice, mărimi alternative ………………………. 57
3.1.2. Mărimi sinusoidale (armonice) ..…………………............................................. 59
3.2. Puteri în circuite monofazate în regim sinusoidal ....................................................... 60
3.3. Reprezentări simbolice ale mărimilor sinusoidale …………….................................. 64
3.3.1. Reprezentarea geometrică a mărimilor sinusoidale ............................................ 64
3.3.2. Reprezentarea analitică prin mărimi complexe ………………………………... 70
3.3.3. Caracterizarea în complex a circuitelor dipolare în r. p. s. .............................................. 72
3.3.4. Puterea complexă ………………………………................................................ 73
3.3.5. Forma în complex a legii lui Ohm (ecuaţia lui Joubert) ..................................... 74
3.3.6. Analiza în complex a circuitului RLC serie. Rezonanţa de tensiuni …………... 76
3.3.7. Analiza în complex a circuitului RLC paralel. Rezonanţa de curenţi ..………... 78
3.4. Analiza în complex a reţelelor electrice liniare ………….......................................... 80
3.4.1. Analiza în complex a reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff ………..… 80
3.4.2. Analiza în complex a reţelelor electrice cu metoda curenţilor ciclici ….……… 82
3.4.3. Analiza în complex a reţelelor electrice cu metoda potenţialelor la noduri …… 84
3.5. Teorema conservării puterilor complexe, active şi reactive ..………………………. 87
3.6. Teorema transferului maxim de putere activă ……………………………………… 88
3.7. Linia monofazată scurtă …………………………………………………………….. 90
3.7.1. Linia monofazată scurtă fără efecte transversale …………………..………..… 90
3.7.2. Linia monofazată scurtă cu efecte transversale ...…………………..………..… 92
4. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE
4.1. Sisteme polifazate simetrice de mărimi sinusoidale ……………............................... 93
4.2. Sisteme trifazate simetrice de mărimi sinusoidale ……...………............................... 95
4.3. Conexiunile sistemelor trifazate ……...……….......................................................... 97
4.3.1. Conexiunea în stea a sistemelor trifazate …………………............................... . 99
4.3.2. Conexiunea în triunghi a sistemelor trifazate .…………................................... . 101
4.4. Analiza circuitelor electrice liniare trifazate, simetrice şi echilibrate
în regim permanent sinusoidal ……...……….......................................................... 103
4.4.1. Circuitul în conexiunea stea cu fir neutru …………………………………….. 103
4.4.2. Circuitul în conexiunea stea fără fir neutru ..………………………………….. 105
4.4.3. Circuitul în conexiunea triunghi ……………………………………………… 107
4.4.4. Puteri în reţele trifazate echilibrate alimentate cu tensiuni simetrice ………… 108
4.5. Circuitelor trifazate dezechilibrate alimentate cu tensiuni nesimetrice
în regim permanent sinusoidal ……...……….......................................................... 110
4.5.1. Analiza prin metoda directă a circuitelor trifazate dezechilibrate
alimentate cu tensiuni nesimetrice ……............................................................. 110
4.5.1.1. Circuitul în conexiunea stea cu fir neutru ……………………………….. 110
4.5.1.2. Circuitul în conexiunea fără fir neutru …………………………………... 111
4.5.1.3. Circuitul în conexiunea triunghi ………...……………………………….. 113
6
4.5.2. Puteri în circuite trifazate dezechilibrate alimentate cu tensiuni nesimetrice .... 114
4.6. Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate prin
metoda componentelor simetrice ………….…………………………………...….. 115
4.6.1. Metoda componentelor simetrice ..………………………………………...….. 115
4.6.2. Proprietăţi ale componentelor simetrice ale tensiunilor şi curenţilor ………… 117
4.6.3. Analiza circuitelor trifazate echilibrate alimentate cu
tensiuni nesimetrice prin metoda componentelor simetrice ...………………… 118
4.6.3.1. Impedanţe statice şi dinamice ……………………………………………. 118
4.6.3.2. Receptorul trifazat echilibrat conectat în stea cu fir neutru ……………… 119
4.6.3.3. Receptorul trifazat echilibrat conectat în stea fără fir neutru ……………. 120
4.6.4. Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate prin
metoda componentelor simetrice ……………………………………………... 121
4.6.4.1. Principii generale ……………...…………………………………………. 121
4.6.4.2. Studiul regimurilor de avarie ale reţelelor
trifazate cu metoda componentelor simetrice …………………….……… 123
4.6.5. Calculul puterilor în circuite trifazate cu ajutorul componentelor simetrice …. 127
4.6.6. Filtre pentru componente simetrice ..………….………………………………. 127
5. CUADRIPOLI ELECTRICI
5.1. Generalităţi ............................................................................................................... 129
5.2. Ecuaţiile şi parametrii cuadripolilor liniari, pasivi şi reciproci în r.p.s. ………….. 130
5.2.1. Forma fundamentală a ecuaţiilor cuadripolilor. Parametrii fundamentali ......... 130
5.2.2. Ecuaţiile în impedanţe ……………………………………................................ 131
5.2.3. Ecuaţiile în admitanţe ………….…………………………................................ 132
5.2.4. Ecuaţiile hibride …………………………………………................................ 133
5.3. Impedanţe caracteristice ale cuadripolilor liniari, pasivi .......................................... 133
5.3.1. Impedanţe de intrare ........................................................................................... 133
5.3.2. Impedanţe caracteristice sau iterative ................................................................ 134
5.3.3. Impedanţe imagini …………………………………………………………….. 135
5.4. Scheme echivalente al cuadripolilor …………......................................................... 135
5.4.1. Schema echivalentă în T .................................................................................... 135
5.4.2. Schema echivalentă în π ..................................................................................... 136
5.5. Conexiunile cuadripolilor …………......................................................................... 137
5.6. Ecuaţiile canonice ale cuadripolilor liniari, reciproci şi simetrici ………………… 139
5.7. Filtre electrice de frecvenţă ……………………………………………………….. 141
6. LINII ELECTRICE LUNGI ÎN REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
6.1. Ecuaţiile liniilor lungi în mărimi instantanee. Parametrii lineici primari ................. 145
6.2. Ecuaţiile liniilor lungi în regim armonic permanent ………………………………. 148
6.3. Undele de tensiune şi de curent ale liniilor lungi în regim sinusoidal …………….. 150
7. REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL
7.1. Generalităţi ............................................................................................................... 153
7.2. Analiza armonică a mărimilor periodice ………………………………………….. 153
7.2.1. Dezvoltarea în serie Fourier a funcţiilor periodice nesinusoidale …................. 153
7.2.2. Forme particulare ale dezvoltării în serie Fourier ………….............................. 155
7.2.3. Seria Fourier complexă ...................................................................................... 156
7.2.4. Spectrul de frecvenţă al unei mărimi periodice .................................................. 157
7.2.5. Proprietăţi ale mărimilor periodice ……...……………………………………. 158
7.3. Puteri în regim periodic nesinusoidal ….………………………………………….. 159
7.4. Analiza circuitelor liniare în regim permanent periodic nesinusoidal ……………. 161
7.4.1. Circuite simple cu elemente liniare în regim nesinusoidal ……...…................. 161
7.4.2. Circuite liniare trifazate echilibrate sub tensiuni simetrice nesinusoidale ……. 164
7
8. REGIMUL TRANZITORIU AL CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE
8.1. Consideraţii generale ………………... .................................................................... 167
8.2. Comutare. Teoremele comutării …........................................................................... 168
8.3. Analiza circuitelor liniare în regim tranzitoriu prin metoda directă ………………. 169
8.3.1. Circuite electrice liniare de ordinul I ................................................................. 169
8.3.1.1. Circuitul RL serie ...................................................................................... 169
8.3.1.2. Regimul tranzitoriu la conectarea circuitului RC serie
la o sursă de tensiune constantă .................................................................. 173
8.3.2. Circuite electrice liniare de ordinul II ............................................................... 175
8.3.2.1. Regimul tranzitoriu la conectarea circuitului RLC serie
la o sursă de tensiune constantă ………………………………………….. 175
la o sursă de tensiune sinusoidală .……………………………………….. 180
8.4. Metoda operaţională de analiză a circuitelor electrice liniare
în regim tranzitoriu.................................................................................................... 184
8.4.1. Metoda transformatei Laplace ......................... .................................................. 184
8.4.1.1. Transformata Laplace. Funcţii original şi imagini Laplace ….................... 184
8.4.1.2. Teoreme ale transformatei Laplace pentru stabilirea funcţiilor imagini … 186
8.4.2. Forma operaţională a ecuaţiilor circuitelor electrice liniare ............................... 189
8.4.2.1. Precizări privind aplicarea transformatei Laplace
la studiul circuitelor electrice ……...…….................................................. 189
8.4.2.2. Circuite electrice cu condiţii iniţiale diferite de zero ……………………. 191
B i b l i o g r a f i e .................................................................................................................. 193
8
1. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE
DE CURENT CONTINUU
1.1. STRUCTURA ŞI CLASIFICAREA

CIRCUITELOR ELECTRICE
Un circuit electric este un ansamblu de generatoare (surse de energie) şi
receptoare cu legături electrice între ele. Un ansamblu de circuite cu legătură electrică
între ele constituie o reţea electrică.
Un circuit electric de curent continuu este constituit, în general, dintr-un
ansamblu de surse de energie şi rezistoare, parametrii care intervin în acest caz fiind
rezistenţele rezistoarelor şi tensiunile electromotoare sau curenţii surselor de tensiune,
respectiv de curent, precum şi rezistenţele sau conductanţele interioare ale acestor surse.
O latură a unei reţele electrice reprezintă o porţiune neramificată cuprinsă între
două extremităţi numite noduri. O succesiune de laturi după un contur închis constituie
un ochi sau o buclă a reţelei electrice.
Structura oricărei reţele electrice este complet determinată dacă se cunosc:
numărul de laturi (l), numărul de noduri (n) şi numărul ochiurilor sau buclelor
independente sau fundamentale (o).
Se numeşte ochi independent sau fundamental (buclă independentă sau
fundamentală), acel ochi (buclă) care conţine cel puţin o latură necomună cu alte ochiuri
(bucle) ale reţelei. Există teorema lui Euler care dă
(2)
numărul ochiurilor (buclelor) independente:
R1 E5 R2
o =l–n+1 (1.1)
(1) (4)
[1] [2] Pe schema reţelei electrice de curent continuu
R5 din figura 1.1, s-au notat astfel:
− (1), (2), (3), (4) – noduri, n = 4;
R4 R3 − 1, 2, ..., 6 – laturi, l = 6;
(3) − [1], [2], [3] – ochiuri independente;
E6
[3]
R6 − R1, R2, ... , R6 – rezistoare,
− E5, E6 – generatoare de tensiune.
Cu relaţia (1.1) se calculează numărul ochiurilor
Fig. 1.1. independente: o = 6 – 4 +1 = 3.
Clasificarea circuitele electrice se poate face după mai multe criterii, cele mai
importante fiind prezentate în continuare.
a) După natura elementelor ce intră în structura circuitelor există:
– circuite liniare;
– circuite neliniare;
– circuite parametrice.
9
În circuitele neliniare, parametrii elementelor de circuit depind de curent
(tensiune), iar în circuitele parametrice aceştia depind şi de timp.
b) După regimul de funcţionare se deosebesc:
– circuite de curent continuu (c.c.), caracterizate de regimul staţionar în
care există numai curent electric de conducţie în conductoare;
– circuite de curent alternativ (c.a.), caracterizate de regimul cvasistaţionar
în care există curent electric de conducţie în conductoare şi curent electric de deplasare
în dielectricii condensatoarelor din circuit.
c) În raport cu sursele există:
– circuite active – conţin surse de energie;
– circuite pasive – nu conţin surse de energie.
Laturile de circuit care conţin surse se numesc laturi active (laturile 5 şi 6 din schema
prezentată în fig. 1.1), iar cele care nu conţin surse se numesc laturi pasive.
d) După dimensiunile conductoarelor pot exista:
– circuite filiforme – dimensiunile transversale ale conductoarelor sunt mult
mai mici decât cele longitudinale şi sunt caracterizate prin aceea că densitatea de curent
este uniform repartizată pe secţiunea conductorului;
– circuite masive – dimensiunile transversale ale conductoarelor sunt
comparabile cu cele longitudinale.
e) După localizarea parametrilor circuitului pot exista:
– circuite cu parametri concentraţi;
– circuite cu parametri distribuiţi.
f) După legătura cu exteriorul circuitele pot fi:
– izolate – nu au borne de legătură cu exteriorul,
– neizolate – au borne de legătură cu exteriorul.
Circuitul care are numai două borne de legătură cu exteriorul se numeşte dipol,
circuitul care are 3 borne de legătură cu exteriorul se numeşte tripol, circuitul care are 4
borne de legătură cu exteriorul se numeşte tetrapol sau cuadripol, ş.a.m.d.
1.2. APLICAREA LEGII CONDUCŢIEI ELECTRICE

ÎN STUDIUL CIRCUITELOR ELECTRICE.
ASOCIEREA SENSURILOR DE REFERINŢĂ
PENTRU TENSIUNI ŞI CURENŢI.
n Latura de circuit pasivă

Se consideră un conductor filiform, i V1 i
omogen, respectiv o latură pasivă de circuit (1) (1)
electric (fig. 1.2,a). Schema electrică echiva-
lentă cu parametri concentraţi a laturii de u u12 ⇔ u R
circuit se prezintă în figura 1.2,b).
Prin integrarea formei locale a legii
conducţiei electrice ( E = ρJ ) de–a lungul (2) (2)
V2
conductorului laturii între extremităţile sale a) b)
(1) şi (2), se obţine:
Fig. 1.2.
10
2 2 2 2
∫ Ed s = ρJd s = ρ J A ds = i ρ ds
∫ ∫ ∫
A A
1 1 1 1
unde i = J ⋅ A este intensitatea curentului, repartizat uniform pe secţiunea transversală

2 2
de arie A a conductorului,
∫
1
ρ ds = R este rezistenţa acestuia şi
A ∫ Ed s = u
1
12 este
tensiunea electrică de-a lungul conductorului laturii. S-a obţinut astfel relaţia lui Ohm:
u12 = Ri . (1.1)
Relaţia (1.1) este valabilă, atât în regim electrocinetic staţionar, cât şi în regim
variabil în timp. În regim staţionar, câmpul fiind potenţial, tensiunea electrică nu
depinde de curba de-a lungul căreia se face integrarea (de drum), ci numai de
extremităţile acesteia. Dacă integrala de linie a intensităţii câmpului electric se face în
lungul unei curbe care trece direct prin aer între bornele laturii de circuit, tensiunea
electrică corespunzătoare, egală cu diferenţa potenţialelor bornelor respective, se
numeşte tensiune la borne, notată simplu cu u:
u12 = u = V1 – V2 (1.2)
În cazul unui circuit de curent continuu (regim staţionar), forma integrală a legii
conducţiei electrice se scrie sub forma:
U = RI (1.3)
În regim variabil când, în general, poate să intervină, atât o componentă
potenţială Ep, cât şi una solenoidală Es a câmpului electric, tensiunea la borne
corespunde numai componentei potenţiale a intensităţii câmpului electric, nemaifiind
egală cu tensiunea în lungul axei conductorului filiform. În acest caz, forma locală a
legii conducţiei electrice pentru conductoare omogene este
E p + Es = ρJ (1.4)
2 2
şi prin integrare,
∫ (E
1
p + E s ) ds =
∫ ρJds , se obţine:
1
u + e = Ri , (1.5)
2 2
unde u =
∫ E ds este tensiunea la borne, iar e = ∫ E ds este tensiunea electromotoare
1
p
1
s
corespunzătoare părţii solenoidale Es a câmpului electric.
o Latura de circuit activă. i

(1) (1)
Se consideră o porţiune filiformă, nera- e
mificată dintr-un circuit electric oarecare, (Ei) e ⇔u
cuprinsă între bornele (1) şi (2) şi în care R
acţionează un câmp imprimat (Ei ≠ 0), respectiv
(2) (2)
o sursă de energie electrică (fig. 1.3,a).
Ecuaţia legii conducţiei electrice în a) b)
forma integrală se scrie Fig. 1.3.
11
2 2
∫ (E + E ) d s = i ∫ ρ , respectiv
ds
i u12 + e = R i, (1.6)
1 1
A
2
e = ∫ Eid s fiind t.e.m. a sursei.
1
În figura 1.3,b) se prezintă schema echivalentă a laturii active cu rezistenţa
conductorului R ca parametru concentrat.
O problemă importantă la scrierea ecuaţiilor circuitelor electrice este asocierea
sensurilor de referinţă pentru curenţi şi tensiuni. Pentru fiecare din aceste mărimi se pot
alege independent câte un sens de referinţă, respectiv de integrare. Considerând curentul
i dintr-o latură de circuit şi tensiunea u la bornele acestei laturi, se pot adopta două
convenţii de asociere a sensurilor de referinţă pentru aceste mărimi, după cum urmează:
1 Convenţia de la receptoare – faţă de una din bornele laturii, tensiunea la
borne şi curentul au acelaşi sens sau, altfel spus, sensul tensiunii la borne este de la
borna de intrare la borna de ieşire a curentului, aşa cum se arată în figura 1.4. Prin
aplicarea legii conducţiei electrice laturilor de
i i circuit active prezentate în această figură, rezultă
(1) (1)
R R ecuaţiile:
a) u b) u a) u + e = R i,
e e b) u – e = R i.
(2) (2)
2 Convenţia de la generatoare – faţă de
Fig. 1.4. una din bornele laturii, tensiunea la borne şi
curentul au sensuri opuse sau, altfel spus, sensul
i i tensiunii la borne, este de la borna de ieşire la
(1) (1)
borna de intrare a curentului, aşa cum se arată în
R R figura 1.5. Ecuaţiile care se obţin prin aplicarea
a) u b) u
legii conducţiei electrice în acest caz sunt:
e e
(2) (2) a) – u + e = Ri,
Fig. 1.5. b) – u – e = Ri.
1.3. CARACTERISTICILE TENSIUNE – CURENT (VOLT –

AMPER) ALE ELEMENTELOR DE CIRCUIT
Prin caracteristica tensiune – curent sau volt – amper (V – A) a unui element de
circuit (rezistor, sursă, etc.) se înţelege dependenţa dintre tensiunea u la borne şi
intensitatea curentului i care-l străbate, u = u(i).
u
Caracteristicile tensiune – curent pot fi u
liniare (fig. 1.6,a) sau neliniare (fig. 1.6,b), după Rd>0 Rd<0
cum elementele de circuit respective satisfac
sau nu legea lui Ohm. Corespunzător, şi
elementele de circuit se împart în liniare şi 0 i 0 i
neliniare. Pe baza caracteristicii tensiune – a) b)
curent, pentru elementele de circuit neliniare Fig. 1.6.
(rezistoare) se definesc (fig. 1.7):
12
– rezistenţa statică u
u
R st = R = = k s tgα , (1.7) ∆u
i
P
– rezistenţa dinamică (diferenţială)
∆i
∆u du
R d = lim = = k s tgβ (1.8) α
∆i → 0∆i di β
care este proporţională cu panta tangentei. S-a notat cu 0 i
S u (V / mm) Fig.1.7.
ks = raportul scărilor grafice pentru u şi i.
Si (A / mm)
Atât rezistenţa statică Rst , cât şi cea dinamică Rd depind de poziţia punctului P
pe caracteristică, respectiv de valorile tensiunii şi ale curentului. Spre deosebire de
rezistenţa statică Rst care este totdeauna pozitivă, rezistenţa dinamică Rd poate fi
pozitivă (porţiunile ascendente ale caracteristicii), sau negativă (porţiunile descendente
ale caracteristicii, fig. 1.6,b).
Caracteristicile tensiune – curent ridicate prin puncte în curent continuu se
numesc caracteristici statice, spre deosebire de caracteristicile dinamice ridicate pentru
regimuri variabile.
Deoarece rezistenţa elementelor de circuit neliniare depinde de valorile tensiunii
aplicate sau curentului ce le străbat, pentru rezolvarea circuitelor neliniare de c.c. este
necesar să se cunoască caracteristicile tensiune–curent ale elementelor ce intervin.
În practică se întâlnesc un număr mare de elemente de circuit neliniare cu
caracteristici tensiune–curent dintre cele mai variate. La unele dintre acestea
neliniaritatea se datorează influenţei temperaturii rezultate prin trecerea curentului
asupra rezistivităţii electrice (de exemplu, lămpile cu incandescenţă). Există şi
dispozitive la care neliniaritatea caracteristicilor se datorează unor procese fizice
specifice care au loc (de exemplu: arcul electric, diferite dispozitive electronice
semiconductoare, etc.).
1.4. SURSE DE ENERGIE (GENERATOARE)

1.4.1. Generatorul de tensiune
Generatorul independent de tensiune, numit şi generator ideal de tensiune, este
elementul activ de circuit a cărui tensiune la borne nu depinde de intensitatea curentului,
ecuaţia caracteristică fiind în general
u = e(t) . (1.9)
În planul (u,i) caracteristica de funcţionare este o dreaptă paralelă cu abscisa (fig. 1.8).
Ca element de circuit, generatorul
i u independent de tensiune este caracterizat de
modul de variaţie în timp a tensiunii electro-
motoare e(t).
e(t) u Generatorul independent de tensiune
e(t) continuă sau generatorul ideal de tensiune
continuă are t.e.m. constantă în timp,
0 i
e(t) = E. (1.10)
Fig. 1.8.
13
Generatorul real de tensiune continuă este caracterizat de tensiunea
electromotoare E şi de rezistenţa interioară Rg (fig. 1.9). Variaţia tensiunii la borne cu
intensitatea curentului se datorează căderii de tensiune pe rezistenţa interioară Rg.
Cu legea lui Ohm, se obţine:
E − U = RgI (1.11)
Caracteristica de funcţionare este o dreaptă ce nu trece prin origine. Dacă Rg = 0,
avem generatorul ideal de tensiune continuă.
Înmulţind ambii termeni ai ecuaţiei (1.11) cu I, se obţine relaţia dintre puterile
generatorului real de tensiune continuă
I U
EI = UI + RgI2,
respectiv, Pg = P + PJ. (1.12) Rg E
Puterea electrică totală, Pg = EI, produsă de U
generator este dată de suma dintre puterea E
electrică P = UI cedată pe la borne şi puterea
2
electrică PJ = RgI pierdută prin efect Joule pe 0 E/Rg I
rezistenţa interioară a acestuia.
Fig. 1.9.
1.4.2. Generatorul de curent

Generatorul independent (ideal) de curent sau injectorul ideal de curent este
elementul activ de circuit care are intensitatea curentului independentă de tensiune,
ecuaţia caracteristică fiind:
i = ig(t) (1.13)
În planul (u,i), caracteristica de funcţionare este o dreaptă paralelă la axa
tensiunii (fig. 1.10).
u I U
i
ig(t) u ig(t)
Ig Gg U
0 i 0 Ig I
Fig. 1.10. Fig. 1.11.
Ca element de circuit, generatorul independent de curent este complet

caracterizat de modul de variaţie în timp a curentului injectat ig(t).
Generatorul ideal de curent continuu are curentul constant în timp, independent
de valoarea tensiunii:
ig(t) = Ig. (1.14)
La generatorul real de curent continuu, curentul variază cu tensiunea la borne
datorită conductanţei interioare Gg nenulă a acestuia (fig. 1.11). Aplicând teorema a I-a
Kirchhoff circuitului din figura 1.11, se obţine:
14
Ig − I = GgU. (1.15)
Generatorul sau injectorul real de curent continuu este caracterizat de curentul
injectat Ig şi de conductanţa sa interioară Gg.
Se poate observa că ecuaţiile căderii de tensiune la generatorul real de tensiune
(1.11) şi reducerii curentului la generatorul real de curent (1.15) sunt duale,
corespondenţa mărimilor duale fiind:
E Ig; U Ι; Rg Gg. (1.16)
Ca elemente de circuit, sursele de energie electrică admit modelele duale ale
generatorului de tensiune şi generatorului de curent.
1.5. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF – FORMA TOPOLOGICĂ
Prima teoremă a lui Kirchhoff se referă la curenţii din nodurile unei reţele
electrice şi este o consecinţă a legii conservării sarcinii electrice libere în regim staţionar
sau cvasistaţionar: intensitatea curentului electric printr-o
suprafaţă închisă Σ este nulă: i1 i2
··
iΣ =
∫ JdA = 0 . (1.17)
Σ
(k)
·
Σ
ij
Dacă suprafaţa Σ conţine în interior un nod (k) al ip
unei reţele electrice (fig. 1.12), fiind străbătută de conduc- · ··
toarele parcurse de curenţii ij ce concură în nodul (k), relaţia Fig. 1.12.
(1.17) se scrie:
∑i = 0 .
j∈( k )
j (1.18)
Suma algebrică a curenţilor prin laturile j conectate la nodul (k) al unei reţele
electrice este nulă.
În relaţia (1.18), curenţii ij se iau cu semnul "+" sau "–" după cum sensul
acestora coincide sau este opus sensului normalei pozitive la suprafaţa Σ. Altfel spus,
curenţii ij se iau cu "+" dacă sunt orientaţi de la nod şi
cu "–" dacă sunt orientaţi către nod.
i1 i2
Într-un caz mai general, suprafaţa închisă Σ
poate cuprinde o parte oarecare dintr-o reţea, Σ
intersectând un anumit număr de laturi ale acesteia. În
acest caz suprafaţa Σ este numită şi secţiune. Pentru
exemplul prezentat în figura 1.13, teorema a I-a i4 i3
Kirchhoff se scrie:
– i1 + i2 – i3 + i4 = 0. Fig. 1.13.
Într-o reţea electrică cu n noduri, cu teorema a I-a Kirchhoff se poate obţine un

sistem liniar independent cu n –1 ecuaţii. Prin urmare, teorema a I-a Kirchhoff se aplică
numai la n –1 noduri ale reţelei pentru a obţine un sistem independent de ecuaţii pentru
curenţii din laturile reţelei.
15
A doua teoremă a lui Kirchhoff se referă la tensiunile în lungul laturilor unui
ochi de reţea. Se alege un sens arbitrar de integrare, respectiv un sens de referinţă al
ochiului, reprezentat printr-o săgeată (fig. 1.14). Se integrează forma locală a legii
conducţiei electrice pe conturul Γ trasat de-a lungul
laturilor ochiului: i1 R1 e1
( )
∫ E + E i ds = ∫ ρJds , (1.19)
u1 Γ
[m]
Γ Γ Γ
uj
în care
∫ Eds = 0 , (1.20) ij Rj ej
Γ
Fig. 1.14.
deoarece E este partea potenţială a câmpului electric.
În ecuaţia (1.19), despărţind conturul de integrare Γ pe porţiuni Cj corespun-
zătore laturilor ochiului, se obţine:
∫ E ds = ∑ ∫ E ds = ∑ e ;
Γ
i
j∈[m ] C j
ij j
j∈[m]
j
ds j
∫ ρJd s = ∑ i ∫ ρ A = ∑ i R
Γ j∈[m ]
j
Cj
j j∈[m ]
j j
şi ecuaţia devine
∑[ ]e = ∑[ ]R i .
j∈ m
j
j∈ m
j j (1.21)
Suma algebrică a tensiunilor electromotoare din laturile unui ochi de reţea este
egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune de pe rezistenţele laturilor ochiului.
Atât tensiunile electromotoare ej, cât şi căderile de tensiune Rjij se iau cu semnul "+"
dacă sensul lor coincide cu sensul de referinţă ales pentru ochi şi cu semnul "–" dacă
sensul lor este opus sensului ochiului.
Dacă se efectuează integrarea pe porţiuni corespunzătoare laturilor, integrala din
membrul stâng al ecuaţiei (1.20) este:
∫ Eds = ∑ ∫ E ds = ∑ u ,
Γ j∈[ m ] C j
j j
j∈[ m ]
j (1.22)
unde u j =
∫ E ds
Cj
j j este tensiunea la bornele laturii j. Ecuaţia (1.20) devine:
∑u
j∈[ m ]
j =0 (1.23)
Relaţia obţinută reprezintă forma topologică a teoremei a II-a Kirchhoff: pentru

un ochi oarecare [m] al unei reţele electrice, suma algebrică a tensiunilor uj la bornele
laturilor este nulă.
Deoarece sumarea tensiunilor din (1.23) este algebrică, ţinându-se cont de sensul
lor în raport cu sensul de referinţă al ochiului, se impune ca pentru toate laturile reţelei
să se adopte aceeaşi convenţie de stabilire a sensurilor de referinţă pentru curenţii şi
tensiunile la bornele acestora.
16
De exemplu, pentru situaţia din figura 1.15,
u1
unde s-a adoptat convenţia de la receptoare, teorema a
II-a Kirchhoff se scrie:
u1 – u2 + u3 – u4 = 0. (1.24) u4 [m]
u2
Pentru a obţine un sistem de ecuaţii indepen-
dente pentru tensiunile laturilor unei reţele electrice, u3
teorema a II-a Kirchhoff se aplică ochiurilor sau
buclelor independente. Prin urmare, pentru o reţea cu n Fig. 1.15.
noduri şi l laturi, cu teorema a II-a Kirchhoff se obţin
un număr de ecuaţii independente egal cu numărul ochiurilor independente: o = l – n +1.
Sistemul complet de ecuaţii liniar independente al unei reţele electrice cu n
noduri şi l laturi, obţinut prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff la nodurile şi ochiurile
reţelei, are un număr de
(n – 1) + (l – n + 1) = l (1.25)
ecuaţii, egal cu numărul laturilor.
1.6. TRANSFIGURAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

LINIARE DE CURENT CONTINUU
1.6.1. Echivalenţa şi transfiguraţia circuitelor electrice

Bornele prin care un circuit electric se poate lega cu alte circuite electrice se
numesc borne de acces sau poli.
Un circuit cu mai multe borne de acces se
numeşte circuit electric multipol sau multipol. (1) I1 I2 (2)
V1 Dipol V2
În particular, un circuit cu două borne de
acces se numeşte dipol, cu trei borne de acces – tripol, U12
iar unul cu patru borne de acces – tetrapol sau U31
cuadripol (fig. 1.16).
Un sistem complet de relaţii independente (1) I1 I3 (3)
Tripol V3
între curenţii şi tensiunile (sau potenţialele) accesu- V1
I2
rilor unui multipol se numeşte sistem de ecuaţii ale U12 U23
multipolului. (2) V2
Doi multipoli sunt echivalenţi şi se pot V4 (4)
substitui unul altuia dacă au sisteme de ecuaţii U41 U34
echivalente. Pentru ca două sisteme de ecuaţii să fie I4
(1) I1 I3 (3)
echivalente este necesar ca ele să conţină aceleaşi V1 Cuadripol
V3
necunoscute (variabile). Prin urmare, ca doi multipoli I2
să fie echivalenţi este necesar ca ei să aibă acelaşi U12 U23
(2) V2
număr de accesuri.
Înlocuirea unui multipol (circuit) cu un Fig. 1.16.
multipol (circuit) echivalent se numeşte transfigurare.
17
1.6.2. Echivalenţa surselor de tensiune şi de curent
Cum s-a văzut, un generator real de tensiune se compune dintr-o sursă ideală de
tensiune electromotoare E, având tensiunea la borne independentă de curentul debitat I,
în serie cu rezistenţa Rg , reprezentând rezistenţa interioară a generatorului (fig. 1.17,a).
Ig
I E Rg I
Gg
U
U
a) b)
Fig. 1.17.
Aplicând legea lui Ohm, tensiunea la borne se scrie:

U = E – Rg I . (1.26)
De asemenea, generatorul real de curent poate fi reprezentat de o sursă ideală de
curent electric Ig, având intensitatea curentului independentă de tensiunea la borne,
legată în derivaţie cu un rezistor de conductanţă Gg, reprezentând conductanţa interioară
a generatorului (fig. 1.17,b). Aplicând teorema a I-a a lui Kirchhoff, avem
I = Ig – Gg U (1.27)
din care, tensiunea la borne rezultă
1 1
U= Ig − I. (1.28)
Gg Gg
Ecuaţia (1.28) satisfăcută de tensiunea U şi curentul I de la bornele dipolului din
figura 1.17,b) este echivalentă cu ecuaţia (1.26) dacă şi numai dacă
1 E
Gg = şi I g = . (1.29)
Rg Rg
Prin urmare, orice sursă de energie are două scheme (circuite) echivalente: una
serie, ca sursă de tensiune (fig. 1.17,a) şi alta derivaţie, ca sursă de curent (fig. 1.17,b).
Pentru ca sursa de tensiune să fie echivalentă cu cea de curent este necesar şi suficient
să fie satisfăcute relaţiile (1.29).
Se observă că sursa de curent devine ideală dacă Gg = 0 (rel. 1.27). De asemenea,
se constată că, curentul generatorului de curent Ig este egal cu curentul de scurtcircuit al
generatorului de tensiune echivalent, rel. (1.29).
Schemele echivalente ale surselor de energie electrică din figura 1.17 a) şi b) se
mai numesc şi schema echivalentă serie, respectiv schema echivalentă paralel sau
derivaţie.
18
1.6.3. Circuite serie
Circuitele ale căror elemente sunt conectate astfel încât toate sunt parcurse de
acelaşi curent, se numesc circuite în conexiunea serie sau prescurtat, circuite serie.
Pentru a obţine un rezultat cât mai general, se presupune că fiecare din cele n
elemente ale circuitului serie este o sursă, deci are t.e.m. şi rezistenţă, reprezentată prin
schema echivalentă serie (fig. 1.18).
E1 R1 E2 R2 Ek Rk En Rn
I
U1 U2 Uk Un
U
⇔
I Ee Re
U
Fig. 1.18.
Se vede imediat că tensiunea la bornele circuitului serie este

n
U = U1 + U 2 + ... + U k + ... + U n = ∑U
k =1
k . (1.30)
Aplicând legea conducţiei electrice, tensiunea la bornele elementului k al circuitului

serie este:
Uk = RkI – Ek , k = 1, 2, …, n. (1.31)
Înlocuind în relaţia anterioară, rezultă:
⎛ n ⎞ n
U = I⎜
⎜
⎝ k =1
Rk ⎟ −
⎟ ∑
⎠ k =1
Ek ∑ (1.32)
Pentru dipolul echivalent, legea conducţiei electrice dă:

U = I ⋅ R e − Ee . (1.33)
Prin identificare, din ecuaţiile (1.32) şi (1.33) rezultă:
n n
Re = ∑R
k =1
k ; Ee = ∑E .
k =1
k (1.34)
Aşadar, circuitul serie are o rezistenţă echivalentă Re egală cu suma rezistenţelor

elementelor înseriate şi o t.e.m. echivalentă Ee egală cu suma t.e.m. ale elementelor
înseriate. În Ee însumarea se face algebric, luându-se cu semnul "+" t.e.m. care au
acelaşi sens cu curentul şi cu semnul "–" cele care au sens contrar curentului.
Se consideră circuitul serie cu surse echivalente de curent (fig. 1.19), unde
Ek 1
I gk = şi G k = .
Rk Rk
19
Ig1 Ig2 Igk Ign
I
G1 G2 Gk G1
U1 U2 Uk Un
U
⇔
Ige
I
Ge
U
Fig. 1.19.
Aplicând teorema a I-a Kirchhoff, curentul prin rezistorul de conductanţă Gk

rezultă:
Ik = I – Igk , (1.33)
iar tensiunea la bornele dipolului k este
I 1 1
Uk = k = I− I gk . (1.34)
Gk Gk Gk
Înlocuind în relaţia tensiunii la borne, se obţine:
n ⎛ n 1 ⎞ n
∑ ∑ ∑G
1
U= Uk = ⎜ ⎟I− I gk . (1.35)
⎜ G ⎟
k =1 ⎝ k =1 k ⎠ k =1
k
Tensiunea la bornele de acces ale dipolului echivalent este

1 1
U= I− I ge . (1.36)
Ge Ge
Prin identificare, din ecuaţiile (1.35) şi (1.36), rezultă:

n
n ∑R I k gk
∑
1 1 k =1
= ; Ige = n
. (1.37)
Ge Gk
k =1
∑R
k =1
k
I R1 R2 Rk Rn I Re
⇔
U1 U2 Uk Un U
U
Fig. 1.20.
În cazul particular al circuitului format din n rezistoare conectate în serie (fig.

1.20), rezultă evident:
20
n
Re = ∑Rk (1.38)
k =1
n
sau, funcţie de conductanţe, 1 =
Ge ∑ G1 .
k =1 k
(1.39)
Distribuţia tensiunilor pe rezistoarele conectate în serie se face proporţional cu

rezistenţa acestora. Astfel, din relaţia curentului
I = U = U1 = U 2 = ... = U k ... = U n , (1.40)

R e R1 R 2 Rk Rn
tensiunea la bornele rezistorului k rezultă:
U k = R k U. (1.41)
Re
Un caz particular, întâlnit frecvent în practică, este I
divizorul rezistiv de tensiune a cărui schemă este prezentată în 1
figura 1.21. Tensiunea U1 aplicată la intrarea circuitului este R1
divizată pe cele două rezistoare înseriate R1 şi R2, astfel că
tensiunea obţinută la ieşire, U2, se scrie imediat pe baza relaţiei U1 2
(1.41) astfel: R2 U2
R2 '
U2 = U (1.42) 1 2'
R1 + R 2 1
Fig. 1.21.
1.6.4. Circuite paralel (derivaţie)

Circuitele formate din elemente cărora li se aplică aceeaşi tensiune ca urmare a
faptului că sunt conectate la aceeaşi pereche de borne se numesc circuite în conexiunea
derivaţie, prescurtat, circuite derivaţie sau paralel.
Considerăm circuitul format din n surse reale reprezentate prin surse de tensiune,
figura 1.22.
I1 E1 R1
I2 E2 R2
I I Ee Re
Ik Ek Rk ⇔
U
In En Rn
U
Fig. 1.22.
Aplicând legea conducţiei electrice, curentul din latura k rezultă:
E
U + Ek = R k Ik ⇒ Ik = U 1 + k . (1.43)
Rk Rk
21
Cu teorema a I-a Kirchhoff se obţine:
n
⎛ n 1 ⎞ n
I= ∑
k =1
I k = U⎜⎜ ∑
⎟⎟ +
⎝ k =1 R k ⎠
∑ RE
k =1
k
k
. (1.44)
Pentru dipolul echivalent, expresia curentului este
I = 1 U + 1 Ee. (1.45)
Re Re
Prin identificarea ecuaţiilor (1.44) şi (1.45) rezultă:
n
n ∑G k Ek
1 =
Re ∑ 1 ; E =
Rk
e
k =1
n
. (1.46)
k =1
∑G
k =1
k
Se consideră cazul când sursele sunt reprezentate prin schema echivalentă cu

generatoare de curent, figura 1.23. Cu teorema a I-a Kirchhoff se scrie şi în acest caz
Ig1
I1
G1
Ig2
I2
G2 Ige
a I b I
⇔ a Ge b
Igk
Ik
G2 U
Ign
In
G2
U
Fig. 1.23.
n
I = ∑ Ik (1.47)
k =1
unde, Ik = GkU + Igk, k = 1, 2, ..., n.
⎛ n ⎞ n
Rezultă astfel: I = ⎜ ∑ G k ⎟ U + ∑ I gk . (1.48)
⎝ k =1 ⎠ k =1
Pentru dipolul echivalent curentul este

I = GeU + Ige. (1.49)
Prin identificare, din ecuaţiile (1.48) şi (1.49) rezultă:
n n
Ge = ∑Gk =1
k ; I ge = ∑I
k =1
gk . (1.50)
22
În cazul particular a n rezistoare legate în paralel, rezultă în mod evident
n n
1 =
Re ∑
k =1
1
Rk
sau G e = ∑ R1
k =1 k
. (1.51)
Dacă cele n rezistoare au valori egale, Re = R/n.

Pentru două rezistoare R1 şi R2 legate în paralel, R e = R 1 R 2 .
R1 + R 2
1.6.5. Transfigurarea stea – poligon complet
Un circuit în care la fiecare bornă de acces este conectată o singură latură care o
uneşte cu un nod comun (0), se numeşte circuit în conexiunea stea sau, prescurtat,
circuit stea (fig. 1.24,a). Punctul (0) comun tuturor laturilor se numeşte punct neutru.
Un circuit care are între fiecare pereche de borne de acces câte o latură se
numeşte circuit în conexiunea poligon complet sau circuit poligon complet (fig. 1.24,b).
i1 ij
(1) E1 (j) i1 G1j E1j (j) i

Uj j
(1) i1j
R1 Ej G1k ijk
Em1
U1 Rj ijn
Ejm Gjk
Rn Gm1 Gjm
0 Uk
Ejk
E1k
En Rk
Un (k)
in (n)
(n) Ek Gkm Ekm ik
in (k) ik
a) b)
Fig. 1.24.
a) Circuitul în conexiunea stea. Intensitatea curentului Ij care intră pe la borna

(j) a circuitului stea, în baza legii lui Ohm se scrie:
Ij = Gj (Uj + Ej) ; j = 1, 2, …, n. (1.52)
Tensiunea la bornele laturii j este:
Uj = Vj – V0, j = 1, 2, …, n. (1.53)
Teorema I Kirchhoff pentru nodul (0) se scrie:
m
∑I
k =1
j = 0. (1.54)
Înlocuind în această relaţie curentul Ij dat de rel.(1.52) şi tensiunea Uj dată de

rel.(1.53), se poate deduce potenţialul punctului neutru V0 astfel:
23
m m
m ∑G V + ∑G E j j j j
∑ G (V − V j j 0 + E j ) = 0 ⇒ V0 =
j=1
m
j=1
.
j=1
∑G j=1
j
Înlocuind V0 în (1.52) scrisă sub forma

[
I j = G j (Vj − V0 ) + E j ]
şi schimbând indicii, rezultă succesiv:
⎛ m m
⎞
⎜
⎜ ∑G V ∑G E k k k k ⎟
⎟
I j = G j ⎜ Vj − k =1
m
− k =1
m
+ Ej ⎟ =
⎜
⎜
⎝
∑Gk =1
k
∑G
k =1
k
⎟
⎟
⎠
⎛ m m m m
⎞
∑ G V − ∑ G V − ∑ G E + ∑ G E ⎟⎟⎠,
Gj ⎜
= j = 1,2, … ,m
m ⎜ k j k k k k k j
∑
l =1
Gl ⎝ k =1 k =1 k =1 k =1
sau, având în vedere că Vj – Vk = Ujk, se poate scrie

⎡ m m ⎤
∑ ∑
Gj ⎢ ⎥
Ij = m ⎢ G k U jk + G k (E j − E k )⎥
G l ⎢⎣ (kk=≠1 j) ∑ k =1
(k ≠ j)
l =1
⎥⎦
În final, expresia curentului luat de circuitul în stea pe la borna (j) se pune sub forma:
m m
∑ ∑
G jG k G jG k
Ij = m
U jk + m
(E j − E k ) (1.55)
k =1
( k ≠ j)
∑G l =1
l
k =1
( k ≠ j)
∑G
l =1
l
b) Circuitul cu conexiune poligon complet. Intensitatea curentului din latura jk

a circuitului poligon complet, pe baza legii lui Ohm, se scrie:
Ijk = Gjk(Ujk + Ejk). (1.56)
Expresia curentului luat de circuitul poligon complet pe la borna (j) se deduce
aplicând teorema a I-a Kirchhoff, astfel:
m m m
Ij = ∑I = ∑G
k =1
jk
k =1
jk U jk + ∑G
k =1
jk E jk , j =1, 2,…,m. (1.57)
(k ≠ j) (k ≠ j) (k ≠ j)
Din identificarea expresiilor curenţilor (1.55) şi (1.57) rezultă că cele două
circuite, stea şi poligon complet, sunt echivalente dacă sunt satisfăcute relaţiile:
GG
G jk = m j k , j, k = 1, 2,…, m, j ≠ k (1.58)
Gl ∑ l =1
24
m m
∑ G j E jk = ∑ G G (E
m
j k
j − Ek ), j = 1, 2,…,m, k ≠ j. (1.59)
k =1
∑G
k =1
l =1
l
Se observă că Gjk = Gkj şi deci, dacă se dă circuitul stea prin conductanţele sale
Gk şi t.e.m. Ek, se pot calcula toate conductanţele Gjk ale laturilor circuitului în poligon
complet, precum şi sursele acestuia Ejk care satisfac relaţiile:
Ejk = Ej – Ek, j,k = 1, 2,…, m; j ≠ k. (1.60)
Trecerea de la un circuit în poligon complet la circuitul echivalent în stea nu
este totdeauna posibilă deoarece numărul n al ecuaţiilor independente (1.58) este, în
general, mai mare decât numărul m al conductanţelor Gk (rezistenţelor Rk) ale
circuitului în stea, cu excepţia cazului când m = 3. Rezultă că, în timp ce transfigurarea
stea-poligon complet este întotdeauna posibilă, transfigurarea inversă, poligon – stea
este posibilă numai în cazul în care poligonul este un triunghi.
În cazul particular m = 3, avem transfigurările stea – triunghi şi invers, triunghi –
stea (fig. 1.25).
X Transfigurarea stea - triunghi. Conductanţele şi tensiunile electromotoare
ale circuitului echivalent în triunghi se determină cu relaţiile (1.58) şi (1.60), respectiv:
(1) (1)
E1
R12 E31
R1
E12 R31
R3
E3
R2 E23
R23
(2) E2 (3) (2) (3)
Fig. 1.25.
G 1G 2 G 2G 3 G 1G 3
G 12 = , G 23 = , G 31 = ; (1.61)
G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3 G1 + G 2 + G 3
E12 = E1 − E 2 , E 23 = E 2 − E 3 , E 31 = E 3 − E1 . (1.62)
Cu rezistenţe, relaţiile de echivalenţă (1.61) pot fi scrise sub forma:

⎧R12 = R1 + R 2 + R1R 2
⎪ R3
⎪⎪ R 2R 3
⎨R 23 = R 2 + R 3 + R (1.63)
⎪ 1
R R
⎪R 31 = R1 + R 3 + 1 3
⎪⎩ R2
25
Y Transfigurarea triunghi – stea. Conductanţele sau rezistenţele circuitului în
stea echivalent unui circuit triunghi dat, se obţin din sistemele de ecuaţii (1.61) şi
respectiv (1.63). Expresiile lor pot fi puse sub forma:
⎧ G1 = G12 + G13 + G12G13 , ⎧ R1 = R13R12 ;
⎪ G 23 ⎪ R12 + R13 + R 23
⎪ ⎪
⎪ G12G 23 ⎪ R12R 23
⎨G 2 = G12 + G 23 + G , (1.64) ⎨ R2 = R +R +R ; (1.65)
⎪ 13
⎪ 12 13 23
⎪ G13G 23 ⎪ R13R 23
⎪⎩G3 = G13 + G 23 + G12 ; ⎪⎩ R 3 = R12 + R13 + R 23
Tensiunile electromotoare se determină cu rel. 1.59, care pentru m = 3, se scriu:

3 3
∑k =1
G jk E jk = ∑G
k =1
jk (E j − E k ), j = 1, 2, 3; k ≠ j
respectiv,
G 12 E 12 + G 13 E 13 = G 12 (E 1 − E 2 ) + G 13 (E 1 − E 3 )
G 21 E 21 + G 23 E 23 = G 21 (E 2 − E 1 ) + G 23 (E 2 − E 3 )
Se mai consideră o condiţie de forma
G1E1 + G2E2 + G3E3 = 0 (1.66)
şi t.e.m. ale circuitului stea echivalent circuitului triunghi dat, rezultă:
⎧E1 = G 2E12 + G3E13 ;
⎪ G1 + G 2 + G3
⎪ ⎧G1E1 = G12E12 + G13E13
⎪ G3E23 + G1E21 ⎪⎪
⎨E2 = G + G + G ; (1.67) sau, ⎨G 2E2 = G 23E23 + G 21E21 (1.68)
⎪ 1 2 3
⎪
⎪ ⎪⎩G3E3 = G31E31 + G32E32
⎪E3 = G1E31 + G 2E32
⎩ G1 + G 2 + G3
Aceste relaţii corespund următoarelor relaţii între curenţii de scurtcircuit ai laturilor

stelei, respectiv triunghiului (când pe laturi sunt generatoare de curent, fig.1.26):
Is1 = Is12 − Is31 ; Is2 = Is23 − Is12 ; Is3 = Is31 − Is23 . (1.69)
(1) (1)
Is1 G1
Is12 Is31
G12
G23 G2 Is3
G31
Is2 G3
(2) (3) (2) (3)
Is23
Fig. 1.26
26
1.7. NOŢIUNI DE TEORIA GRAFURILOR
1.7.1. Grafuri. Elemente topologice.
În teoria circuitelor electrice prezintă un interes deosebit proprietăţile topologice

ale reţelelor electrice, respectiv modul de interconectare a diferitelor laturi ale reţelei.
Aceste proprietăţi se pot urmări direct în schema electrică sau, mai comod, în graful
circuitului. Graful se obţine din schema electrică înlocuind elementele componente sau
laturile acesteia prin linii simple. Liniile care se obţin se numesc laturile grafului, iar
extremităţile acestora se numesc nodurile grafului. Numărul l al laturilor şi n al
nodurilor alcătuiesc parametrii topologici primari ai reţelei (circuitului).
Teoremele lui Kirchhoff în formulare topologică nu depind de natura
elementelor, active sau pasive, liniare, parametrice sau neliniare. Făcând abstracţie de
natura elementelor şi înlocuindu-le prin segmente orientate în sensul de referinţă al
curentului, se obţine graful orientat G, respectiv graful curenţilor (fig. 1.27).
3 3
2 (2) 4 2 (2) 4
(1) (3) (1) (3)
1 5 6
1 5 6
(4) (4)
Fig. 1.27.
Se numeşte buclă, ciclu sau circuit închis al grafului, o curbă închisă prevăzută
cu sens de parcurgere trasată în lungul laturilor grafului, pe la noduri, astfel încât fiecare
latură inclusă în buclă este parcursă o singură dată şi fiecare nod al buclei conectează
numai două laturi incluse.
Un graf se numeşte graf plan dacă toate laturile pot fi trasate în plan sau pe o
sferă fără să se intersecteze. Buclele unui graf ale cărui laturi nu sunt intersectate de
laturi ale reţelei se numesc ochiuri.
Graful ce nu poate fi trasat pe un plan sau
pe o sferă fără ca vreo una din laturi să fie (2) (3)
intersectată de alte laturi ale grafului, se numeşte
graf spaţial (fig. 1.28).
Se numeşte ochi fereastră, ochiul care (1) (4)
conţine în interior laturi.
O reţea constituită din două sau mai
multe părţi având comun fie numai un nod, fie (6) (5)
numai un element ale cărui borne sunt conectate
Fig. 1.28.
la fiecare din părţi, se descompune în reţele
27
distincte (fig. 1.29). Fiecare dintre părţi se numeşte subreţea. În general, se numesc
subreţele şi acele părţi ale reţelelor ale căror grafuri nu conţin noduri şi laturi comune,
dar fiecare subreţea conţine cel puţin o latură cuplată magnetic cu cel puţin o latură a
altei subreţele.
a) b) c)
Fig. 1.29. Exemple de subreţele: a) cu un nod comun; b) cu un element
comun; c) cu laturi cuplate magnetic.
O reţea constituită numai dintr-o subreţea se numeşte conexă şi dacă nu este

cuplată în exterior prin conductoare parcurse de curent se numeşte închisă sau izolată.
Dacă subreţeaua este conectată prin cel puţin două conductoare cu reţele din
exterior, se numeşte deschisă, iar nodurile la care sunt legate conductoarele se numesc
accese. Unei reţele conexe îi corespunde un graf conex ce are proprietatea că între
oricare două noduri există cel puţin o cale, adică o secvenţă ordonată de laturi.
Se numeşte subgraf SG al unui graf G, oricare din grafurile ale cărui noduri şi
laturi aparţin grafului. Un subgraf se obţine dintr-un graf suprimând noduri şi laturi.
1.7.2. Analiza reţelelor electrice cu teoremele

lui Kirchhoff. Analiza ochiurilor şi a nodurilor.
Problema fundamentală a analizei reţelelor electrice constă în determinarea celor
l curenţi ij, prin elementele reţelei, celor n tensiuni uj la bornele lor şi a celor n potenţiale
vk ale nodurilor. Sistemul complet de ordinul l al ecuaţiilor pentru calculul curenţilor ij
sau tensiunilor uj se obţine aplicând teoremele lui Kirchhoff la nodurile şi ochiurile
reţelei.
Teoremele lui Euler.

Teorema a I-a. Sistemul liniar independent de ordinul l al ecuaţiilor pentru
calculul tensiunilor sau curenţilor prin elementele dipolare ale unei reţele conexe cu l
laturi şi n noduri este constituit din n' = n – 1 ecuaţii de noduri şi o = l – n + 1 ecuaţii de
bucle. Parametrii n' şi o se numesc parametri topologici secundari ai reţelei.
Teorema a II-a Euler arată modul cum se aleg
nodurile şi buclele la care trebuie aplicate teoremele lui
Kirchhoff. Alegerea numărului de noduri nu prezintă
[3] [4]
dificultăţi oricât de complicată ar fi configuraţia reţelei. Este
suficient să se stabilească arbitrar nodul de referinţă, de
exemplu nodul (n) şi sistemul de ecuaţii nodale la cele n – 1 [1] [2]
noduri rezultă liniar independent. Dacă reţeaua conţine mai
multe subreţele, pentru fiecare subreţea în parte se alege câte
un nod de referinţă (presupus legat la pământ). Fig. 1.30.
28
Pentru reţele plane, care conţin exclusiv ochiuri, teorema a II-a Euler stabileşte:
o reţea conexă plană cu l laturi şi n noduri conţine o = l–n+1 ochiuri interioare distincte.
Trasarea direct pe reţea a sistemului de ochiuri se face astfel: se verifică dacă reţeaua
este plană şi se conduc laturile grafu-lui fără să se intersecteze; ochiurile interioare
alcătuiesc un sistem distinct căruia îi corespunde un sistem independent de ecuaţii de
ochiuri (fig. 1.30).
Consecinţe ale teoremelor lui Euler.
Ecuaţiile liniar independente la cele n – 1 noduri reprezintă n – 1 relaţii de
dependenţă liniară între l curenţi prin laturi şi, în consecinţă, b = l – n + 1 curenţi ai
reţelei sunt liniar independenţi. Deoarece b = l – n + 1 ecuaţii de bucle reprezintă b
relaţii de dependenţă liniară între l tensiuni ale laturilor, urmează că n' = l – b = n – 1
tensiuni sunt liniar independente. Dacă se alege nodul (n) de referinţă, la care se
raportează potenţialele vk ale celorlalte noduri, v′k = vk – vn, tensiunea uj la bornele laturii
j se exprimă în funcţie de potenţialele raportate astfel: uj = vk – vk+1 = v′k − v′k+1 .
Potenţialele raportate v′k se numesc potenţiale de nod sau tensiuni de nod
(tensiuni nodale).
Rezultă că într-o reţea conexă cu n noduri, n' = n –1 potenţiale de nod sunt liniar
independente.
În conformitate cu teoremele lui Euler, graful G al unei reţele se descompune în
două sisteme de subgrafuri.
n Sistemul subgrafurilor nodurilor independente G(k) ∈ G, subgraful G(k) fiind
constituit de un nod (k) având potenţialul de nod v′k şi laturile j conectate la nod,
parcurse de curenţii ij (fig. 1.31), ecuaţiile la noduri fiind:
∑i = 0 .
j∈( k )
j (1.70)
(1) 2 (2) 4 (3) 3 3 5 6

v1′ v′2 v′3 (1) 2 2 (2) 4 4 1
(3) (4)
5 6 6
1 1 5 Nod de
u1 referinţă
(4)
G G(k)
Fig. 1.31.
Determinarea potenţialelor de nod v′k constituie analiza nodurilor sau analiza

nodală.
o Sistemul subgrafurilor ochiurilor independente G[m] ∈ G, fiecare subgraf G[m]
(respectiv ochi [m]) fiind constituit dintr-un ochi [m] al reţelei. Dacă se consideră
fiecare ochi parcurs de un curent im′ , curenţii ij prin laturile reţelei rezultă din
superpoziţia curenţilor de ochiuri im′ ,
ij = ∑ i′ .
[m ]∈ j
m (1.71)
29
Deoarece subgrafurile ochiurilor sunt independente, curenţii de ochiuri
alcătuiesc un sistem liniar independent. Curenţii de ochiuri im′ se mai numesc şi curenţi
ciclici. Determinarea curenţilor de ochiuri constituie analiza ochiurilor.
1.7.3. Matricele de incidenţă ale laturilor la noduri şi ochiuri.

Formele matriceale ale ecuaţiilor lui Kirchhhoff.
a) Matricea de incidenţă a laturilor la noduri.
Fie graful G conex şi orientat, cu l laturi şi n noduri. Se notează cu αkj
coeficienţii definiţi după cum urmează:
αkj = 1, dacă latura j conectată la nodul (k) este orientată de la nod,
αkj = –1, dacă latura j conectată la nodul (k) este orientată către nod,
αkj = 0 dacă latura j nu este conectată la nodul (k).
Matricea [A]n,l ai cărei termeni sunt coeficienţii αkj cu n linii numerotate în
ordinea nodurilor (k) şi l coloane numerotate în ordinea laturilor j se numeşte matrice
de incidenţă a laturilor la noduri.
noduri laturi
1 2 K j K l
(1) ⎡ α11 α12 ... α1 j ... α1l ⎤
(2) ⎢α 21 α 22 ... α 2 j ... α 2 l ⎥
[A] n,l
= M ⎢ ...
⎢ ... ... ... ... ... ⎥⎥ (1.72)
( k ) ⎢α k 1 αk2 ... α kj ... α kl ⎥
M ⎢ ... ... ... ... ... ... ⎥
(n ) ⎣⎢α n1 αn2 ... α nj ... α nl ⎦⎥
3 De exemplu, matricea de incidenţă laturi – noduri
a grafului din figura 1.32 este
2 (2) 4
(1) (3) ⎡1 1 1 0 0 0⎤
⎢ 0 −1 0 −1 1 0 ⎥
1 5 6 [A]4, 6 =⎢
0 0 −1 1 0 1 ⎥
.
⎢ ⎥
⎣− 1 0 0 0 − 1 − 1⎦
(4)
Fig. 1.32. Matricea de incidenţă a laturilor la noduri are
proprietăţile:
1) fiecărui graf orientat G cu laturile şi nodurile numerotate îi corespunde o
matrice [A];
2) numărul coeficienţilor αkj nenuli pe linia k este egal cu numărul laturilor j
conectate la nodul (k), cu semnul ‘+’ pentru laturile orientate de la nod şi cu semnul ‘–’
pentru laturile orientate către nod;
3) deoarece o latură nu poate lega mai mult de două noduri, pe fiecare coloană j
numai doi coeficienţi αkj sunt nenuli, unul pozitiv şi celălalt negativ;
4) fiecărei matrice A care îndeplineşte condiţiile 2), 3) îi corespunde un graf G.
Cu matricea [A]n,l, sistemul celor n ecuaţii de noduri se scrie sub formă
matriceală astfel:
[A] n,l ⋅ [i] l = [0] n (1.73)
30
⎡i1 ⎤
⎢ ⎥
în care [i]l este matricea coloană cu l termeni a curenţilor ij : [i ]l = ⎢i2 ⎥ .
M
⎢i ⎥
⎣ l⎦
Dacă se suprimă o linie a matricei [A]n,l se obţine matricea de incidenţă redusă
laturi – noduri [A']n′,l, cu n′ = n – 1 linii şi l coloane. Suprimarea unei linii k a matricei
corespunde alegerii nodului (k) nod de referinţă. De exemplu, alegând nodul (n) nod de
referinţă, matricea A′ corespunzătoare grafului din fig. 1.32 este
⎡1 1 1 0 0 0⎤
[ A ' ]3, 6 = ⎢0 − 1 0 − 1 1 0⎥ .
⎢ ⎥
⎢⎣0 0 − 1 1 0 1⎥⎦
Sistemul ecuaţiilor liniar independente de noduri devine
[A' ]n',l [i]l = [0]n ' . (1.74)

Se notează cu [R]n',n matricea de raportare cu n – 1 linii şi n coloane şi cu [v]n,
respectiv [v']n' matricele coloană cu n, respectiv n – 1 termeni ai potenţialelor vk şi
potenţialelor raportate v′k . Ecuaţia matricială:
[ v′]n ' = [R ]n ',n [ v]n (1.75)
raportează potenţialele v′k = v k − v n ale primelor n – 1 noduri la potenţialul de referinţă
al nodului (n).
⎡1 − 1⎤
⎢ 1 − 1⎥
n–1 linii
[R n′n ] = ⎢ ⎥ (1.76)
⎢ O M ⎥
⎢ 1 − 1⎥⎦
⎣
n coloane
Sistemul ecuaţiilor de legătură între tensiunile la bornele laturilor uj şi

potenţialele v′k se scrie matricial astfel:
[u ]l = [A]nt ,l [ v]n = [A' ]nt ',l [ v′]n ' (1.77)
în care [A' ]nt ',l este transpusa matricei de incidenţă redusă a laturilor la noduri cu l linii
şi n – 1 coloane, iar [u]l este matricea coloană a tensiunilor laturilor cu l elemente.
⎡ v1 ⎤ ⎡ v1′ ⎤ ⎡ u1 ⎤
⎢v ⎥ ⎢ v′ ⎥ ⎢u ⎥
⎢ 2⎥ ⎢ 2 ⎥ ⎢ 2⎥
⎢M⎥ ⎢ M ⎥ ⎢M⎥
[ v] n = ⎢ ⎥ , [v′n ] = ⎢ , [ u ]l = ⎢ ⎥ .
v v′k ⎥ u
⎢ k⎥ ⎢ ⎥ ⎢ j⎥
⎢M⎥ ⎢ M ⎥ ⎢M⎥
⎢⎣ v n ⎥⎦ ⎢⎣ v′n −1 ⎥⎦ ⎢⎣ u l ⎥⎦
31
b) Matricea de incidenţă a laturilor la ochiuri.
Se consideră un graf conex G cu l laturi, n noduri şi o = l – n + 1 ochiuri
interioare. Prin convenţie se consideră acelaşi sens pentru toate ochiurile interioare – de
exemplu, cel orar – şi sens opus (antiorar) pentru ochiul fereastră de referinţă. Se
notează cu βmj coeficienţii definiţi astfel:
βmj = 1 - dacă latura j aparţine ochiului [m] în acelaşi sens,
βmj = −1 - dacă latura j aparţine ochiului [m] în sens opus,
βmj = 0 - dacă latura j nu aparţine ochiului [m].
Matricea [B]o,l ai cărei termeni sunt coeficienţii βmj, cu o + 1 = b = l – n + 2 linii
şi l coloane se numeşte matrice de incidenţă a laturilor la ochiuri:
ochiuri laturi
1 2 L j L l
[1] ⎡ β11 β12 K β1 j K β1l ⎤
[2] ⎢⎢ β 21 β 22 K β2 j K β 2l ⎥
⎥
[Bo+1,l ] = M ⎢ K K K K K K ⎥. (1.78)
[m] ⎢⎢ β m1 β m 2 K β mj K β ml ⎥
⎥
M ⎢ K K K K K K ⎥
[o + 1] ⎢⎣β o+1,1 β o+1, 2 K β o+1, j K β o +1,l ⎥⎦
Pentru graful prezentat în figura 1.33, matricea de incidenţă a laturi – ochiuri este
⎡− 1 1 0 0 1 0⎤
⎢0 −1 1 −1 0 0⎥ 3
[B] =⎢ ⎥.
4, 6
⎢0 0 0 1 −1 1⎥ 2 [2] 4
⎢1 0 −1 0 0 − 1⎥⎦ (1) (3)
⎣
[1] [3]
Proprietăţile matricei [B]:
ochiul de 1 5 6
1) fiecărui graf orientat G cu laturile şi nodurile
referinţă
numerotate îi corespunde o matrice [B];
2) numărul coeficienţilor βmj nenuli pe linia m este
egal cu numărul laturilor j care aparţin ochiului [m], (4)
cu semnul ‘+’ sau ‘–’ după cum latura şi ochiul au
acelaşi sens, respectiv sensuri opuse; Fig. 1.33.
3) deoarece o latură nu poate aparţine la mai
mult de două ochiuri, pe fiecare coloană j numai doi coeficienţi sunt nenuli, unul pozitiv
şi celălalt negativ dacă se aleg sensurile menţionate;
4) fiecărei matrice [B] care îndeplineşte condiţiile 2) şi 3) îi corespunde un graf
G la ochi de referinţă dat.
Dacă se suprimă o linie a matricei [B]o+1,l se obţine matricea de incidenţă redusă
laturi – ochiuri [B'] o,l, cu o = l – n + 1 linii şi l coloane.
În exemplul considerat, suprimând ultima linie (alegerea ochiului [4] de
referinţă), rezultă:
⎡ − 1 1 0 0 1 0⎤
[B' ]3,6 = ⎢ 0 − 1 1 − 1 0 0⎥.
⎢ ⎥
⎢⎣ 0 0 0 1 − 1 1⎥⎦
32
Cu matricea [B'] sistemul ecuaţiilor de ochiuri se scrie matricial astfel:
[B']o,l [u]l =[0]l . (1.79)
Ecuaţiile de legătură între curenţii din laturi ij şi curenţii de ochiuri i′m se exprimă
matricial astfel:
[i]l = [B' ]ot ,l [i' ]o (1.80)
unde [i'] este matricea coloană a curenţilor ciclici cu o = l –n +1 termeni.
[i' ]t = [i1′ i′2 L i′m L i′o ] .
Pe baza relaţiilor (1.73), (1.76), (1.78) şi (1.79) se deduc relaţiile
[A' ] ⋅ [B' ] t ⋅ [i' ] = [0] şi [B' ] ⋅ [A' ] t ⋅ [ v' ] = [0] ,
din care rezultă
[A' ] ⋅ [B' ] t = [B' ] ⋅ [A' ] t = [0] (1.81)
şi deci matricele [A'] şi [B'] sunt ortogonale.
În continuare, în analiza reţelelor electrice se vor utiliza numai matricele de
incidenţă reduse laturi – noduri şi laturi – ochiuri şi din motive de simplificare a scrierii
se va renunţa la indicele ′.
1.8. METODE DE ANALIZĂ A REŢELELOR

ELECTRICE LINIARE DE CURENT CONTINUU
1.8.1. Analiza reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff
Fie o reţea electrică liniară şi invariabilă în timp, conexă şi plană, cu n noduri şi l

laturi. Se presupun cunoscute rezistenţele rezistoarelor, tensiunile electromotoare şi
rezistenţele interioare ale generatoarelor de tensiune, curenţii şi conductanţele interioare
ale generatoarelor de curent.
Sistemul complet de ordinul l al ecuaţiilor reţelei, conţine n′ = n – 1 ecuaţii de
noduri pentru curenţii Ij (j = 1, 2, …, l) din laturile reţelei şi o = l – n +1 pentru
tensiunile Uj (j = 1, 2, …, l) la bornele laturilor. Ecuaţiile de noduri se scriu
∑I = 0,
j∈(k )
j k = 1, 2, …, n – 1 (noduri), (1.82)
iar cele de ochiuri:

∑ U = 0,
j∈[m]
j m = 1, 2, …, o (ochiuri). (1.83)
În ambele ecuaţii sumele sunt algebrice: curenţii cu sensul de referinţă de la nod

au semnul ′+′, iar către nod au semnul ′–′; la parcurgerea ochiului după un sens de
referinţă ales arbitrar, tensiunile se iau cu semnul ′+′ sau ′–′ dacă sunt întâlnite în acelaşi
sens, respectiv în sens opus.
Analiza reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff constă, fie în determinarea
întâi a curenţilor prin laturi, ceea ce necesită înlocuirea tensiunilor în funcţie de curenţi
în ecuaţiile (1.83), fie întâi a tensiunilor şi prin urmare înlocuirea curenţilor în funcţie de
tensiuni în ecuaţiile (1.82).
În continuare se prezintă principial metoda de analiză în raport cu curenţii.
33
a) Metoda directă.
Se consideră o reţea liniară de curent continuu, conexă şi plană, cu n noduri şi l
laturi din care lR sunt laturi cu rezistoare, lE laturi cu generatoare ideale de tensiune şi lJ
laturi cu generatoare de curent. Se numerotează întâi laturile cu rezistoare, apoi laturile
cu generatoare de tensiune şi în final laturile cu generatoare de curent.
Ij Rj
Ij
Rj y y
·
···
(k)
Ep ·· y
UJs
[m] y
IEp IEp
Js Js
··· y y Ep
a) b)
Fig. 1.34.
În cazul general, ecuaţiile de noduri sunt de forma (fig. 1.34,a)
∑I + ∑I
j∈(k )
j
p∈(k )
Ep = − ∑
s∈(k )
Js , k = 1, 2, …, n′ = n – 1, (1.84)
iar ecuaţiile de ochiuri (fig.1.34,b)
∑R I + ∑ U
j∈[m]
j j
s∈[m]
Js = − ∑E
p∈[m]
p , m = 1, 2, …, o = l – n + 1, (1.85)
în care s-au notat: Ep – t.e.m. a generatorului p, Js – curentul generatorului de curent s.

Mărimile cunoscute sunt: t.e.m. Ep ale generatoarelor de tensiune, curenţii Js ai
generatoarelor de curent şi rezistenţele Rj ale rezistoarelor.
Ecuaţiile (1.84), (1.85) alcătuiesc un sistem complet de ecuaţii algebrice liniare
cu coeficienţi constanţi de ordinul l, din care se determină necunoscutele, respectiv
curenţii Ij prin laturile j cu rezistoare, curenţii IEp prin laturile p cu generatoare ideale de
tensiune şi tensiunile UJs la bornele generatoarelor de curent.
b) Metoda matriceală.
Forma matriceală a ecuaţiei de noduri (1.82) corespunzătoare teoremei a I - a
Kirchhof în forma topologică este
[An′,l]⋅[Il] = [0n′] , (1.86)
în care [An′,l] este matricea de incidenţă redusă laturi – noduri cu n′ linii şi l coloane şi
[Il] este matricea coloană a curenţilor cu l termeni.
Având în vedere modul de numerotare a lR lE
laturilor reţelei, matricea [An′,l] se poate descom- ⎡LL L L L L LL⎤
pune în două submatrici (fig. 1.35): o matrice ⎢LL L L L L LL⎥
n′ linii
formată cu primele l – lJ coloane corespunzătoare [A n′,l ] = ⎢LL L L L L LL⎥

laturilor cu rezistoare şi cu generatoare de tensiune ⎢LL L L L L LL⎥
şi o matrice cu ultimele lJ coloane corespunzătoare ⎣⎢LL L L L L LL⎥⎦
laturilor cu generatoare de curent. l – lJ lJ
Matricea coloană a curenţilor se desparte, Fig. 1.35.
de asemenea, în două submatrice: una cu primii
l– lJ termeni, reprezentând curenţii din laturile cu rezistoare şi cu generatoare de
34
tensiune şi a doua cu ultimii lJ termeni, reprezentând curenţii generatoarelor de curent.
Astfel, ecuaţia (1.86) se scrie succesiv
⎡[Il −lJ ]⎤
[[A n′,l −lJ ]M[A n′,lJ ]]⋅ ⎢ L ⎥ = [0n′ ] ⇒ [A n′,l −lJ ]⋅ [Il −lJ ] = −[A n′,lJ ]⋅ [J lJ ],
⎣ [J lJ ] ⎦
respectiv, notând cu [J′n′ ]= [A n′,lJ ]⋅[J lJ ] , se obţine forma finală a ecuaţiei matriceale cores-
punzătoare ecuaţiilor de noduri scrise cu teorema a I-a Kirchhoff:
[A n′,l −lJ ]⋅[Il −lJ ]= −[J′n′ ] (1.87)
Pentru deducerea formei matriceale a ecuaţiilor de ochiuri (1.85) se pleacă de la
forma matriceală (1.83) a acestor ecuaţii obţinute cu teorema a II-a Kirchhoff în forma
topologică:
lR lE
[Bo,l ]⋅[Ul ]= [0o ] (1.88)
⎡LL LLL LLL⎤
Matricea de incidenţă redusă [Bo,l] se poate ⎢LL LLL LLL⎥
o linii
descompune în două submatrice (fig. 1.36): o [Bo ,l ] = ⎢LL LLL LLL⎥
matrice formată cu primele l – lJ coloane cores- ⎢LL LLL LLL⎥
punzătoare laturilor cu rezistoare şi cu generatoare ⎣⎢LL LLL LLL⎦⎥
de tensiune şi o matrice cu ultimele lJ coloane l – lJ lJ
corespunzătoare laturilor cu generatoare de curent. Fig. 1.36.
Matricea coloană a tensiunilor se desparte
şi ea în două submatrice: una cu primii l – lJ termeni reprezentând tensiunile la bornele
laturilor cu rezistoare şi/sau cu generatoare de tensiune şi a doua cu ultimii lJ termeni
reprezentând tensiunile UJs la bornele generatoarelor de curent. Astfel, ecuaţia (1.88) se
scrie succesiv:
⎡ [U l −l ]⎤
[[Bo,l −lJ ][M Bo,lJ ]]⋅ ⎢ L J ⎥ = [0o ] ⇔ [Bo,l −lJ ]⋅[Ul −lJ ]+ [Bo,lJ ]⋅[Ul −lJ ]= [0o ] (1.89)
⎣[(U J )lJ ]⎦
Pentru laturile cu rezistoare şi/sau cu generatoare de Ej
Ij Rj
tensiune (fig. 1.37), tensiunile la borne se scriu cu legea lui
Ohm astfel:
U j = R jI j − E j , j = 1, 2, …, l – lJ. (1.90)
Uj
În formă matriceală, aceste ecuaţii se scriu: Fig. 1.37.
[Ul −lJ ] = [R l −lJ ]⋅[Il −lJ ]−[El −lJ ] (1.91)
în care [Rl–lJ] este matricea diagonală de ordinul lR lE
l–lJ, având primii lR termeni egali cu rezistenţele
laturilor cu rezistoare şi ultimii lE termeni nuli, ⎡R1 0⎤
⎢ R2 ⎥
corespunzători laturilor cu generatoare ideale de ⎢ ⎥
lR
O
tensiune (fig.1.38), iar matricea [El–lJ] este matricea [Bo,l ]= ⎢ R lR ⎥
coloană a tensiunilor electromotoare din laturile ⎢ 0 ⎥
reţelei (termenii sunt nuli pentru laturile care nu ⎢ O ⎥
lE
⎢⎣ 0 0 ⎥⎦
conţin generatoare).
Se multiplică la stânga ambii termeni ai l – lJ
ecuaţiei (1.91) cu matricea [Bo,l–lJ] şi rezultă: Fig. 1.38.
35
[B o,l − lJ ]⋅ [U ] = [B
l − lJ o,l − lJ ]⋅ [R ]⋅ [I ] − [B
l − lJ l − lJ o,l −lJ ]⋅ [E ]. l −lJ (1.92)
Înlocuind produsul [Bo,l–lJ]⋅[Ul–lJ] în cea de-a doua ecuaţie din (1.89), rezultă forma
matricială a ecuaţiilor de ochiuri corespunzătoare teoremei a II-a Kirchhoff :
[Bo,l −lJ ]⋅[R o,l −lJ ]⋅[Il −lJ ]+ [Bo,lJ ]⋅[(U J )lJ ]= [Bo,l −lJ ]⋅[El −lJ ]
respectiv,
[R ′o,o ]⋅[Il −lJ ]+ [Bo,lJ ]⋅[(U J )lJ ]= [E′o ] , (1.93)
în care s-au notat [R ′o,o ] = [Bo,l −lJ ]⋅[R o,l −lJ ], [E′o ] = [Bo,l −lJ ]⋅[El −lJ ] .
Ecuaţiile (1.87) şi (1.93) corespunzătoare celor două teoreme ale lui Kirchhoff
aplicate la nodurile şi ochiurile independente ale reţelei se pot scrie în forma compactă:
⎡[A n′,l −lJ ]M [0n′,lJ ]⎤ ⎡.......... [Il −lJ ] ⎤ ⎡ −[J′n′ ]⎤
.......................................... ⋅
⎢ ⎥ ⎢ ............ ⎥ = ⎢ ................. ⎥ , (1.94)
⎣[R ′o, l −lJ ]M [Bn′,lJ ]⎦ ⎣⎢ [(U J )lJ ]⎦⎥ ⎣ [E′o ]⎦
sau,
[K ]⋅[N ]= [S ]
(i)
l,l l l (1.95)
în care s-au folosit notaţiile:
[K ] – matricea Kirchhoff în raport cu curenţii (matrice pătrată de ordinul l),
(i)
l,l
[Nl] – matricea necunoscutelor (matrice coloană cu l termeni),

[Sl] – matricea surselor (matrice coloană cu l termeni).
1.8.2. Analiza reţelelor electrice cu metoda curenţilor ciclici
a) Metoda directă.
După cum s-a văzut, numărul ecuaţiilor independente ce se obţin prin aplicarea
teoremelor lui Kirchhoff la nodurile şi ochiurile reţelei este egal cu numărul laturilor l.
În cazul reţelelor cu o structură complexă, datorită numărului mare de ecuaţii ce rezultă,
sistemul de ecuaţii poate fi dificil de rezolvat. În aceste cazuri este util să se utilizeze
metoda de calcul bazată pe teorema curenţilor ciclici, cunoscută şi sub denumirile de
metoda curenţilor independenţi, de ochiuri sau de contur. Metoda permite reducerea
numărului de ecuaţii la numărul ochiurilor sau buclelor independente (fundamentale).
Metoda curenţilor ciclici constă în introducerea în scop de calcul a unor curenţi
fictivi, numiţi curenţi ciclici, independenţi sau de contur, care ar circula de-a lungul
laturilor ochiurilor sau buclelor fundamentale ale reţelei. Aplicând teorema a doua
Kirchhoff în raport cu aceşti curenţi, pentru o reţea conexă şi plană cu n noduri şi l
laturi, se obţin o = l – n +1 ecuaţii algebrice, deci un număr de ecuaţii egal cu numărul
ochiurilor fundamentale ale reţelei.
Pentru aplicarea metodei curenţilor ciclici, este util să se transforme mai întâi,
dacă este posibil, laturile cu generatoare de curent în laturi echivalente cu generatoare
de tensiune. Se stabilesc apoi ochiurile independente sau fundamentale ale reţelei
(ochiurile interioare, de exemplu) pentru care se notează curenţii ciclici şi se aleg
sensurile de referinţă ale acestora.
Forma generală a sistemului de ecuaţii corespunzător teoremei curenţilor ciclici
pentru o reţea conexă şi plană cu un număr o de ochiuri independente este
36
⎧ R 11I1′ + R 12 I′2 + ... + R 1 jI′j + ... + R 1,o I′o = E[1]
⎪
⎪ R 21I1′ + R 22 I′2 + ... + R 2 jI′j + ... + R 2,o I′o = E[ 2 ]
⎪⎪. .................................................................
⎨ (1.96)
⎪ R m1I1′ + R m 2 I′2 + ... + R mjI′j + ... + R m,o I′o = E[ m ]
⎪................................................................. .
⎪
⎪⎩ R o,1I1′ + R o,2 I′2 + ... + R o, jI′j + ... + R o,o I′o = E[ o ]
în care s-au utilizat notaţiile:

I′j – curentul ciclic al ochiului [j], j = 1, 2, … , o;
R m,m = ∑R
k∈[m]
k – suma rezistenţelor laturilor ochiului [m], numită şi rezistenţa proprie a
ochiului; rezistenţele Rk se iau totdeauna cu semnul ‘+’ în această sumă;
R m, j = ∑R k – suma rezistenţelor laturilor comune ochiurilor [m] şi [j]; rezistenţa Rk a
k∈[ m ] fiecărei laturi comune se ia cu semnul ‘+’, respectiv ‘–’ dacă curenţii
k∈[ j]
ciclici ai celor două ochiuri au acelaşi sens, respectiv sensuri opuse prin
latura comună respectivă.
E[m] = ∑E
k∈[ m]
k – suma algebrică a tensiunilor electromotoare Ek ale surselor de tensiune
din laturile ochiului [m]; suma este algebrică, adică t.e.m. Ek se ia cu
semnul ‘+’, respectiv ‘–’ dacă sensul acesteia coincide, respectiv este
opus sensului ochiului (curentului ciclic al ochiului).
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii (1.96) folosind, de exemplu, metoda
Cramer, se determină curenţii ciclici ai ochiurilor independente:
o
∆1j ∆2 j ∆ mj ∆ oj ∆ mj
I′j =
∆
E[1] +
∆
E[2] +L+
∆
E[m] +L+
∆
E [ o] =
m=1
∑
E , j = 1, 2, …, o. (1.97)
∆ [ m]
unde ∆ este determinantului sistemului, ∆mj este complementul algebric al termenului

Rmj luat cu semnul corespunzător, ∆ mj = (−1) m+ j ∆ mj .
Curenţii reali din laturile reţelei se obţin pe baza principiului superpoziţiei.
Astfel, curentul Ik dintr-o latură oarecare se determină prin însumarea algebrică a
curenţilor ciclici I′m ai ochiurilor la care aparţine latura respectivă:
Ik = ∑I′
[m]∈k
m , k = 1,2, …, l. (1.98)
În formă matriceală, sistemul de ecuaţii (1.96) corespunzător teoremei curenţilor
ciclici se scrie:
[R ′o,o ]⋅[I′o ]= [E′o ] (1.99)
în care [R ′o,o ] este matricea pătrată şi simetrică de ordinul o, [I′o ] este matricea coloană a
curenţilor ciclici, [E′o ] este matricea coloană a tensiunilor electromotoare de ochiuri.
Presupunând că reţeaua conţine numai laturi cu rezistoare şi generatoare de
tensiune (generatoarele de curent au fost înlocuite cu generatoare echivalente de
tensiune) şi aplicând legea lui Ohm generalizată laturilor reţelei de forma celei din
figura 1.38, avem:
37
U j = R jI j − E j , j = 1, 2, …, l . (1.100)
Ij Ej Rj
În formă matriceală, aceste ecuaţii se scriu:
[Ul ]= [R l,l ]⋅[Il ]−[El ] (1.101)
Uj
în care [Ul], [Il] şi [El] sunt matricele coloană ale Fig. 1.38.
tensiunilor la bornele laturilor, curenţilor şi respectiv t.e.m.
ale generatoarelor din laturile reţelei, iar matricea [Rl,l] este matricea diagonală de
ordinal l, având pe diagonală rezistenţele laturilor.
Multiplicând la stânga ambii membri ai ecuaţiei (1.101) cu matricea de incidenţă
redusă laturi – ochiuri, [Bo,l] şi ţinând cont de teorema a II-a Kirchhoff în forma
topologică, [Bo,l]⋅[Ul] = 0, rezultă:
[Bo,l ]⋅[R l,l ]⋅[Il ] = [Bo,l ]⋅[El ] . (1.102)
Matricea curenţilor din laturile reţelei se determină din matricea curenţilor
ciclici pe baza relaţiei (1.80):
[Il ]= [Bo,l ]t ⋅[I′o ] (1.103)
unde [Bo,l ]t este transpusa matricei [Bo,l].
Înlocuind matricea [Il] dată de (1.103) în (1.102), se obţine:
[Bo,l ]⋅[R l,l ]⋅[Bo,l ]t ⋅[I′o ]= [Bo,l ]⋅[El ] (1.104)
Identificând membru cu membru ecuaţiile (1.99) şi (1.104), se obţin relaţiile de
calcul direct ale matricelor:
[R ′o,o ]= [Bo,l ]⋅[R l,l ]⋅[Bo,l ]t ; [E′o ]= [Bo,l ]⋅[El ] (1.105)
Odată calculate aceste matrice, curenţii din laturile reţelei se determină direct cu
relaţia ce rezultă din (1.99) şi (1.103):
[Il ]= [Bo,l ]t ⋅[I′o ] = [Bo,l ]t ⋅[R ′o,o ]−1 ⋅[E′o ] (1.106)
1.8.3. Analiza reţelelor electrice cu metoda potenţialelor la noduri
a) Metoda directă.
Se consideră o reţea liniară, conexă, cu n noduri şi l laturi. După cum s-a
menţionat deja, potenţialul unuia dintre nodurile reţelei se poate considera potenţial de
referinţă şi pentru simplificare se presupune acest
nod legat la pământ (de potenţial nul). Teorema (i)
Ij Igj
potenţialelor la noduri se bazează pe aplicarea Rj
teoremei a I-a Kirchhoff celor n′ = n – 1 noduri ⇔
Gj
independente ale reţelei.
Dacă se consideră nodul (n) nod de referinţă Uj Ej
Vi′
de potenţial nul, Vn = 0 (fig. 1.39), potenţialele Vi′ (k)
ale celorlalte n – 1 noduri, numite şi potenţiale de
nod, potenţiale raportate sau tensiuni nodale, se pot Vk′
determina după cum urmează. (n)
Fig. 1.39.
38
Teorema a I-a Kirchhoff aplicată la nodurile reţelei se scrie,
∑
j∈(i)
I j = 0 , i = 1, 2, …, n′ = n – 1, (1.107)
iar cu legea lui Ohm aplicată laturii j se obţine

Uj + Ej = RjIj ⇒ Ij = GjUj + GjEj , (1.108)
în care Gj = 1/Rj este conductanţa laturii j.
Pentru Uj = 0 se obţine curentul de scurtcircuit al laturii j, Ijsc = GjEj = Igj, egal
cu curentul generatorului de curent echivalent generatorului de tensiune din latura j.
Expresia curentului din (1.108) se poate deci scrie Ij = GjUj + Igj şi înlocuind în ecuaţia
(1.107) se obţine:
∑
j∈(i)
G jU j = − ∑Igj ,
j∈(i)
i = 1, 2, …, n′ = n – 1 . (1.109)
Tensiunea la bornele laturii j se poate exprima prin diferenţa potenţialelor,

U j = Vi′− Vk′ şi înlocuind în (1.109), se obţine:
∑ G (V′ − V′ ) = −∑ I
j∈(i)
j i k j
j∈(i)
gj , respectiv,
Vi′∑G j − ∑G jVk′ = − ∑ Igj , i = 1, 2, …, n′ = n – 1. (1.110)

j∈(i) j∈(i),(k ) j∈(i)
(i)≠(k )
Se introduc notaţiile:
G ii = ∑G
j∈(i )
j – suma conductanţelor Gj ale laturilor j legate la nodul (i), numită şi
conductanţa proprie a nodului (i); aceste conductanţe se iau
totdeauna cu semnul ‘+’;
G ik = − ∑G j
j∈(i),( k )
– conductanţa laturii j sau suma conductanţelor laturilor j care leagă
între ele nodurile (i) şi (k); aceste conductanţe se iau totdeauna cu
semnul ‘–’;
Ig(i) = ∑ Igj – suma algebrică a curenţilor Igj ai generatoarelor de curent legate
j∈(i)
la nodul (i) sau suma algebrică a curenţilor de scurtcircuit
I jsc = G jE j = Igj ai laturilor legate la nodul (i); curenţii Igj din această sumă se iau semnul
‘+’ dacă sunt orientaţi de la nod şi cu semnul ‘–’ dacă sunt orientaţi către nod.
Cu aceste notaţii, ecuaţiile (1.110) se scriu:
n −1
G ii Vi′+ ∑G ik Vk′ = −∑Igj , i = 1, 2, …, n′ = n – 1, (1.111)
k =1 j∈(i )
k ≠i
sau explicit,
⎧G11V1′ + G12V2′ + ... + G1k Vk′ + ... + G1,n′Vn′ ′ = −Ig(1)
⎪
⎪G 21V1′ + G 22 V2′ + ... + G 2k Vk′ + ... + G 2,n′Vn′ ′ = −Ig(2)
⎪..........................................................................
⎨ (1.112)
⎪G i1V1′ + G i2 V2′ + ... + G ik Vk′ + ... + G i,n′Vn′ ′ = −Ig(i)
⎪.........................................................................
⎪G ′ V1′ + G ′ V2′ + ... + G ′ Vk′ + ... + G ′ ′V′ ′ = −I ′
⎩ n1 n2 nk n ,n n g(n )
39
Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii se determină potenţialele Vk′ ale
primelor n′ = n – 1 noduri raportate la potenţialul de referinţă nul al nodului (n).
Tensiunile la bornele laturilor se determină ca diferenţă a potenţialelor nodurilor
la care este legată latura şi, în final, dacă se cere, se pot determina curenţii din laturi prin
aplicarea legii lui Ohm.
Aplicarea metodei potenţialelor la noduri este simplificată dacă se transformă
întâi laturile cu generatoare de tensiune în laturi echivalente cu generatoare de curent.
Se consideră că se transformă toate generatoarele de tensiune în generatoare
echivalente de tensiune. Se numerotează întâi laturile cu rezistoare şi apoi cele cu
generatoare de curent.
În formă matriceală, sistemul de ecuaţii (1.112) corespunzător metodei potenţia-
lelor la noduri se scrie:
[G′n′,n′ ]⋅[Vn′′ ]= −[(I′g )n′ ] (1.113)
în care [G′n′,n′ ] este matricea pătrată şi simetrică de ordinul n′ = n – 1, [Vn′′ ] este matricea
coloană cu n′ termeni a potenţialelor de noduri, [(I′g )n′ ] este matricea coloană cu n′
termeni a curenţilor generatoarelor de curent legate la noduri.
Matricea [G′n′,n′ ] se poate determina după cum urmează. Se pleacă de la forma
matriceală (1.46) a ecuaţiilor corespunzătoare teoremei a I-a Kirchhoff din care se
separă matricele corespunzătoare laturilor lJ cu generatoare de curent:
⎡[Il −l ]⎤
[[An′,l −l ]M[An′,l ]]⋅ ⎢L.LL ⎥ = [0n′]
J
[ ]
⇒ [An′,l −lJ ]⋅[Il −lJ ] = −[An′,lJ ]⋅ (Ig )lJ (1.114)
⎢⎣[(Ig)l ]⎥⎦
J J
Pentru laturile cu rezistoare, caracterizate de conductanţele Gj (j = 1, 2,…, l – lJ),

curenţii sunt daţi de relaţia lui Ohm:
[Il-l ] = [Gl-l ,l-l ]⋅[Ul-l ]
J J J J (1.115)
în care [Gl -lJ,l-lJ ] este matricea diagonală de ordinul l – lJ a conductanţelor rezistoarelor.
Tensiunile la bornele laturilor cu rezistoare se pot determina în funcţie de potenţialele
raportate cu relaţia (1.77): [Ul -lJ ] = [An′,l-lJ ] ⋅[Vn′′] . Rezultă:
t
[An′,l−l ]⋅[Gl −l ,l−l ]⋅[An′,l −l ]t ⋅[Vn′′] = −[An′,l ]⋅[(Ig)l ].

J J J J J J
(1.116)
Identificând membru cu membru ecuaţiile (1.113) şi (1.116), se obţin relaţiile de

calcul direct ale matricelor:
[G′n′,n′] = [An′,l −l ]⋅[Gl −l ,l−l ]⋅[An′,l −l ]t; [(I′g)n′]= [An′,l ]⋅[(Ig)l ]
J J J J J J
(1.117)
Odată calculate aceste matrici, tensiunile la bornele laturilor se determină direct

cu relaţia:
[Ul ]= [A n′,l ]t ⋅[Vn′′ ]= −[A n′,l ]t ⋅[G′n′,n′ ]−1 ⋅[(I′g )n′ ] . (1.118)
40
1.9. TEOREMELE REŢELELOR
ELECTRICE DE CURENT CONTINUU
1.9.1. Teoremele generatoarelor echivalente
de tensiune şi de curent
Fiind dată o reţea electrică activă liniară ℜa , curentul printr-o latură pasivă
oarecare sau tensiunea la bornele acestei laturi se pot determina direct cu ajutorul
teoremei generatorului echivalent de tensiune, respectiv cu ajutorul teoremei
generatorului echivalent de curent.
Separând din reţeaua dată ℜa latura cuprinsă între bornele (a) şi (b), având
rezistenţa Rab (fig. 1.40,a), restul reţelei ℜ′a reprezintă în raport cu aceste borne un dipol
liniar activ (DLA) care, prin transfigurare, se poate înlocui cu o latură echivalentă
formată dintr-un rezistor Ri şi un generator ideal de tensiune, cu tensiunea
electromotoare E0 (fig. 1.40,b).
ℜa
(a) (a) (a)
Iab Iab Iab
E0
ℜ′a
Uab Rab ⇔ Uab Rab ⇔ Isc Gi Uab Gab
(DLA) Ri
(b) (b) (b)
a) b) c)
Fig. 1.40.
Rezistenţa echivalentă a dipolului Ri în raport cu bornele sale de acces (a) şi (b)

se numeşte şi rezistenţa internă a dipolului.
Tensiunea la bornele dipolului în regim de mers în gol (Rab – deconectată şi deci
Iab = 0) se notează Uab0. Aplicând legea lui Ohm la funcţionarea în gol a dipolului (în
lipsa laturii ab), rezultă E0 = Uab0.
Teorema generatorului echivalent de tensiune: orice dipol liniar activ este
echivalent cu o sursă de tensiune, având tensiunea electromotoare E0 egală cu
tensiunea la bornele dipolului în regimul de mers în gol (Uab0) şi o rezistenţă electrică
internă Ri egală cu rezistenta echivalentă a dipolului în raport cu bornele sale de acces.
La transfigurarea circuitelor s-a constatat ca rezistentele echivalente nu depind
de tensiunile electromotoare şi de curenţii generatoarelor de tensiune şi respectiv de
curent, ca urmare calculul rezistenţelor echivalente se poate efectua prin pasivizarea
circuitelor. Prin pasivizarea unui circuit se înţelege anularea tensiunilor electromotoare
şi a curenţilor generatoarelor de tensiune, respectiv de curent, păstrând rezistentele sau
conductanţele acestora. În acest fel, rezistenţa echivalentă Ri a dipolului reprezintă
rezistenta echivalentă a reţelei ℜ′a pasivizată în raport cu bornele (a) şi (b), notată Rab0:
Ri = Rab0 (1.119)
41
Pentru circuitul echivalent astfel obţinut, fig. 1.41, (a)
aplicând teorema a II-a Kirchhoff, rezultă: Iab
Uab0
(Rab0 + Rab)Iab = Uab0
şi deci, Uab Rab
Rab0
Uab 0
Iab = . (1.120)
R ab 0 + R ab (b)
Relaţia obţinută reprezintă teorema generatorului Fig. 1.41.
echivalent Thèvenin şi care se enunţă astfel: intensitatea
curentului Iab printr-o latură pasivă oarecare conectată între punctele (a) şi (b) ale unei
reţele active liniare este egală cu raportul dintre tensiunea Uab0 la bornele (a), (b) la
mersul în gol (în lipsa laturii ab) şi suma dintre rezistenţa Rab a laturii şi rezistenţa
echivalentă Rab0 a reţelei pasivizate între bornele (a) şi (b), în lipsa laturii ab.
Analog, înlocuind generatorul de tensiune cu un generator echivalent de curent
(fig. 1.40,c), se obţine teorema generatorului echivalent de curent: orice dipol liniar
activ este echivalent cu un generator (sursă) de curent, având intensitatea curentului Isc
egală cu intensitatea curentului debitat de dipol în regimul de scurtcircuit (bornele (a),
(b) scurtcircuitate) şi o conductanţă electrică internă Gi, egală cu conductanţa
echivalentă a dipolului.
Într-adevăr, la mersul în scurtcircuit (Rab = 0 şi deci Uab = 0), notând cu Iabsc
curentul prin latura ab cu rezistenţa Rab scurtcircuitată, rezultă: Isc = Iabsc.
Conductanţa echivalentă a dipolului Gi se (a)
calculează prin pasivizarea acestuia şi reprezintă Iab
conductanţa echivalentă a reţelei ℜ′a pasivizată, în Gab0
raport cu bornele (a) şi (b), notată Gab0: Gi = Gab0. Iabsc Uab Gab
Aplicând teorema I Kirchhoff circuitului din
fig. 1.42 şi exprimând curenţii pe baza legii lui Ohm,
(b)
avem
Iabsc = GabUab + Gab0Uab, Fig. 1.42.
din care rezultă:
Uab = Iabsc . (1.121)
Gab + Gab 0
Relaţia obţinută reprezintă teorema generatorului echivalent Norton şi care
se enunţă astfel: tensiunea Uab la bornele (a), (b) ale unei laturi pasive oarecare a unei
reţele liniare active este dată de raportul dintre curentul de scurtcircuit Iabsc al laturii
respective (cu rezistenţa scurtcircuitată) şi suma dintre conductanţa laturii Gab şi
conductanţa echivalentă Gab0 a reţelei pasivizate între bornele (a) şi (b) în lipsa laturii.
1.9.2. Teorema suprapunerii efectelor (a superpoziţiei).

Teorema reciprocităţii.
Considerând o reţea electrică liniară în care acţionează mai multe surse de
tensiune, teorema superpoziţiei se enunţă astfel: curentul care se stabileşte într-o latură
oarecare a reţelei este egal cu suma algebrică a curenţilor produşi în acea latură de
fiecare sursă în parte dacă ar acţiona singură în reţea, celelalte fiind scurtcircuitate
sau înlocuite cu rezistenţa lor interioară (dacă au rezistenta interioară diferită de zero).
42
Pentru demonstraţie se separă laturile j şi k ale reţelei şi se presupune că în reţea
acţionează câte o singură sursă de tensiune electromotoare, conectată pe rând în laturile
j şi k, aşa cum se arată în figura 1.43, a) şi b).
Ij Ijk Ikj Ik
Rj Rk
I′j CLP I′k Rk Rj I′j CLP I′k
Ej Ek
a) b)
Fig. 1.43.
Se aplică teorema curenţilor ciclici, alegându-se astfel buclele fundamentale

(ochiurile independente) încât curenţii reali prin laturile j şi k să fie daţi numai de
curenţii ciclici ai celor două bucle la care aparţin aceste laturi. Astfel, pentru schema
echivalentă din figura 1.43,a) rezultă:
⎧R11I1′ + R12 I′2 + ... + R1k I′k + ... + R1o I′o = 0
⎪
⎪R 21I1′ + R 22 I′2 + ... + R 2k I′k + ... + R 2o I′o = 0
⎪..................................................................
⎨ (1.122)
⎪R j1I1′ + R j2I′2 + ... + R jk I′k + ... + R ko I′o = E j
⎪..................................................................
⎪⎩R o1I1′ + R o2 I′2 + ... + R ok I′k + ... + R oo I′o = 0
Rezolvând acest sistem de ecuaţii după regula lui Cramer, se obţine:

∆ jk
I jk = I′k = E (1.123)
∆ j,
în care ∆ este determinantului sistemului (1.122), ∆jk este complementul algebric al
j+ k
termenului Rjk luat cu semnul corespunzător, ∆ jk = (−1) ∆ jk .
Aplicând acelaşi procedeu pentru schema echivalentă din figura 1.43,b), rezultă:
∆ kj
I kj = I′j = E . (1.124)
∆ k
Prin definiţie,
I jk ∆ jk
G jk = = (1.125)
E j Ek =0 ∆
k≠ j
este conductanţa de transfer dintre laturile j şi k ale reţelei, iar
I kj ∆ kj
G kj = = (1.126)
Ek E j =0 ∆
j≠k
este conductanţa de transfer dintre laturile k şi j ale reţelei.

Deoarece rezistenţele din sistemele de ecuaţii corespunzătoare metodei
curenţilor ciclici satisfac condiţia de reciprocitate, Rjk= Rkj, rezultă că ∆jk = ∆kj şi
Gjk = Gkj, (1.127)
43
relaţie ce reprezintă prima formă a teoremei reciprocităţii: conductanţa de transfer
dintre laturile j şi k este egală cu conductanţa de transfer dintre laturile k şi j.
Dacă aceeaşi sursă de tensiune este plasată pe rând în laturile j şi k, Ej = Ek = E,
rezultă în mod evident
Ijk = Ikj, (1.128)
relaţie ce reprezintă a doua formă a teoremei reciprocităţii: curentul stabilit într-o latură
oarecare k a unei reţele liniare de o sursă de tensiune plasată în latura j şi acţionând
singură în reţea, este egal cu curentul stabilit în latura j dacă aceeaşi sursă de tensiune
este plasată în latura k şi acţionează singură în reţea.
Conform teoremei superpoziţiei, curentul dintr-o latură oarecare a unei reţele
active liniare poate fi calculat cu relaţia:
lE lE
I j = ∑I kj =∑G kjE k , j = 1,2, …, l, (1.129)
k =1 k =1
unde l este numărul de laturi ale reţelei, iar lE este numărul laturilor cu surse de t.e.m.
Calculul curenţilor electrici din laturile unui reţele active liniare folosind
conductanţele de transfer dintre laturi se numeşte metoda conductanţelor de transfer.
Este important de observat că, odată calculaţi curenţii Ijk produşi în toate laturile
reţelei de sursa Ej din latura j (acţionând singură în reţea), rezultă imediat, pe baza
teoremei reciprocităţii şi a teoremei superpoziţiei şi curentul Ij produs în latura j cu sursă
de către toate sursele din reţea:
lE lE lE
I jk
I j = ∑G kjE k = ∑G jk E k = ∑ E k (1.130)
k =1 k =1 k =1 E j
relaţie utilă deoarece calculul curenţilor într-un circuit cu o singură sursă se face, în
general, mai uşor decât calculul curenţilor în circuitele cu mai multe surse.
1.9.3. Teorema transferului maxim de putere
Fiind dată o sursă de tensiune (generator Thèvenin) cu tensiunea electromotoare

E şi cu rezistenta interioară Rg (fig. 1.44), se determină condiţiile în care sursa transferă
puterea maximă Pmax rezistorului de sarcina Rs.
Curentul debitat de sursă prin rezistorul de sarcină are expresia
I= E , (1.131)
I Rg +Rs
E
iar puterea transferată sarcinii este
U R
Rg s
Rs
Ps = R s I 2 = E2 (1.132)
(R g + R s )2
Fig. 1.44. Puterea transferată receptorului este maximă pentru

valoarea rezistenţei Rs care satisface relaţia dPs/dRs = 0,
adică pentru
Rs = Rg. (1.133)
Generatorul de tensiune transferă putere maximă receptorului de sarcină dacă
rezistenţa acestuia este egală cu rezistenţa internă a generatorului. Dacă rezistenţa
conductoarelor de legătură (a liniei de transmisie) dintre generator şi receptor nu este
neglijabilă, aceasta se include în rezistenţa receptorului Rs.
44
Introducând condiţia (1.133) în (1.132), expresia puterii maxime rezultă:
2
Ps max = E . (1.134)
4R g
Prin generalizare, rezultă că puterea absorbită de un rezistor al unei reţele de
curent continuu este maximă dacă rezistenţa sa este egală cu rezistenţa echivalentă a
reţelei pasivizate în raport cu bornele rezistorului.
În cazul general, puterea totală furnizată de generator este
2
Pg = E ⋅I = E (1.135)
Rg + Rs
şi expresia randamentului transmisiei de energie de la sursă la receptor rezultă
Ps Rs
η= = (1.136)
Pg R g + R s .
În situaţia transferului maxim de
putere, randamentul este η = 0,5 (50%). U1
Randamentul este maxim, η = 1, dacă P1
U2 ∆U
Rg = 0, adică rezistenţa internă a generato-
rului este nulă. În realitate intervine însă η
1 P2
rezistenţa liniei de transmisie şi η < 1.
În figura 1.45 sunt prezentate curbele 0,5
de variaţie cu curentul ale randamentului η,
puterii Ps, tensiunii Us, puterii Pg şi căderii de 0 Isc I
tensiune ∆U pe rezistenţa Rg care include şi
rezistenţa conductoarelor de legătură. Fig. 1.45.
1.9.4. Teorema conservării puterilor.

Bilanţul puterilor produse şi consumate.
În acord cu legea de conservare a energiei, această teoremă exprimă egalitatea
dintre puterea electromagnetică produsă şi puterea electromagnetică consumată într-un
circuit de curent continuu. Această egalitate are loc deoarece starea invariabilă în timp a
circuitului de curent continuu implică faptul că acest circuit are o energie electro-
magnetică constantă.
Se consideră o reţea conexă, închisă, de curent continuu cu n noduri şi l laturi.
Se notează cu: Vk – potenţialele nodurilor (k = 1,2, …, n), Uj – tensiunile la bornele
laturilor, Ij – intensitatea curenţilor din laturi (j = 1,2, …, l ). Aplicând teorema a I-a
Kirchhoff la cele n noduri ale reţelei, rezultă relaţiile:
∑I = 0 ,
j∈(k )
j k = 1,2, …, n . (1.137)
Înmulţind fiecare din aceste ecuaţii cu potenţialul Vk al nodului corespunzător şi

apoi adunând membru cu membru ecuaţiile, se obţine:
n
∑∑ V I = 0 .
k =1 j∈(k )
k j (1.138)
45
În membrul întâi al acestei ecuaţii, fiecare curent Ij (k) Ij (h)
intervine de două ori: o dată cu semnul "+" pentru nodul (k)
din care iese curentul, şi o dată cu semnul "–" pentru nodul Uj
(h) în care intră acelaşi curent (fig. 1.46). Dând factor comun Fig. 1.46.
curentul fiecărei laturi din cei doi termeni care-l conţin, se
obţin termeni de forma: (Vk –Vh)Ij. Considerând acelaşi sens de referinţă pentru
tensiunea la bornele fiecărei laturi faţă de curentul prin latură, rezultă Vk –Vh = Uj şi
relaţia (1.138) devine: Ej
n Ij Rj
∑j=1
U jI j = 0 . (1.139)
Uj
Dacă se transformă toate generatoarele de curent în
Fig. 1.47.
generatoare echivalente de tensiune, laturile reţelei fiind de
forma celei din figura 1.47, aplicând legea lui Ohm, rezultă:
U j = E j − R jI j . (1.140)
Înlocuind tensiunea Uj în (1.139), se obţine:
l l
∑j=1
E jI j = ∑R I
j=1
2
j j . (1.141)
Suma algebrică a puterilor electrice EjIj ale generatoarelor de tensiune este

egală cu suma puterilor R jI2j absorbite de rezistoare (disipate prin efect Joule-Lenz).
Termenii din membrul doi sunt pozitivi, iar termenii din primul membru sunt pozitivi
sau negativi după modul cum sunt asociate sensurile curenţilor şi tensiunilor electro-
motoare. Astfel, termenul EjIj este pozitiv dacă t.e.m. Ej şi curentul Ij au acelaşi sens şi
este negativ dacă Ej şi Ij au sensuri contrare.
Ecuaţia (1.141) poate fi scrisă matriceal sub forma:
t t
[E] ⋅[I] = [I] ⋅[R ] ⋅[I] (1.142)
în care [E] şi [I] sunt matricele coloană cu l termeni a t.e.m. şi respectiv curenţilor din
t t
laturile reţelei, [E] şi [I] sunt transpusele acestor matrici, [R] este matricea diagonală
de ordinul l a rezistenţelor din laturile reţelei.
Dacă se transformă generatoarele de tensiune în generatoare echivalente de
curent, ecuaţia (1.141) se scrie:
lg lR
∑s =1
Us Igs = ∑G U
j=1
j
2
j . (1.143)
Suma algebrică a puterilor electrice UsIgs ale generatoarelor de curent este

egală cu suma puterilor G jU 2j absorbite de rezistoare (disipate prin efect Joule-Lenz).
Termenii din membrul doi sunt pozitivi, iar termenii din primul membru sunt pozitivi
sau negativi după modul cum sunt asociate sensurile tensiunilor la borne Us şi ale
curenţilor Igs ale laturilor s (s = 1, 2, …, lg) cu generatoare ideale de curent. Astfel,
termenul UsIgs este pozitiv dacă curentul Igs şi tensiunea Us la bornele generatorului de
curent din latura s au sensuri opuse (sunt asociate după regula de la generatoare) şi este
negativ dacă Igs şi Us au sensuri contrare (sunt asociate după regula de la receptoare).
Ecuaţia (1.143) poate fi scrisă matriceal sub forma:
t t
[U] ⋅[Ig ] = [I] ⋅[G] ⋅[I] . (1.144)
46
2. CIRCUITE ELECTRICE
ÎN REGIM VARIABIL
2.1. IPOTEZE DE CALCUL. CLASIFICARE.

Circuitele electrice în regim variabil reprezintă cazul general în teoria circuitelor
electrice. Un circuit electric se spune că este în regim variabil dacă tensiunile şi curenţii
ce intervin sunt mărimi variabile în timp.
În practică intervine o mare varietate de cazuri de regimuri variabile funcţie de
caracterul mărimilor care se aplică (tensiunile electromotoare ale surselor ce alimen-
tează circuitele), de structura circuitului, de regimul de funcţionare (regimul permanent
sau tranzitoriu), etc. Dacă tensiunile electromotoare (t.e.m.) ale surselor care acţionează
într-un circuit sunt funcţii de timp, este evident faptul că circuitul respectiv se găseşte în
regim variabil. Un regim variabil poate să rezulte însă în anumite cazuri chiar dacă
tensiunea de alimentare este constantă în timp; un astfel de regim se stabileşte într-un
circuit care, pe lângă rezistoare, conţine şi bobine sau condensatoare, la conectarea sau
deconectarea acestuia la o sursă de curent continuu (regim tranzitoriu).
O ipoteză de calcul importantă în teoria circuitelor electrice este posibilitatea de
a considera concentraţi parametrii circuitelor. În mod riguros aceşti parametri (R, L, C)
nu sunt localizaţi în anumite porţiuni ale circuitelor electrice. Rezistenţa electrică se
manifestă cu precădere în porţiunea ocupată de rezistoare, inductivitatea în porţiunea
ocupată de bobine, iar capacitatea în porţiunea ocupată de condensatoare, astfel că
parametrii acestor elemente de circuit pot fi consideraţi în general concentraţi. Aceasta
constituie însă numai o primă aproximaţie. O bobină are, pe lângă inductivitate, o
rezistenţă şi capacităţi între spire ale căror efecte nu mai pot fi neglijate la frecvenţe
înalte, iar un condensator, pe lângă capacitate, mai are şi o rezistenţă corespunzătoare
conductivităţii finite şi eventual pierderilor în dielectric. Deci, în general, un element
real de circuit se caracterizează prin mai mulţi parametri care sunt presupuşi concentraţi
şi grupaţi în mod corespunzător. Introducând noţiunea de element de circuit ideal
(rezistor ideal, bobină ideală, condensator ideal), caracterizat numai de un singur
parametru, aceasta echivalează cu a considera în locul unui element de circuit real o
grupare corespunzătoare de elemente de circuit ideale. Gruparea este echivalentă cu
elementul de circuit respectiv dacă pe baza ei rezultă aceleaşi relaţii între tensiuni şi
curenţi. Posibilitatea de a considera parametrii concentraţi depinde de dimensiunile
circuitului şi de frecvenţă.
Teoria circuitelor electrice cu parametri concentraţi se elaborează prin
particularizare din teoria câmpului electromagnetic în următoarele condiţii de
aproximare:
Prima condiţie se referă la caracterul cvasistaţionar al regimului care
presupune anularea curentului de deplasare (iD ≈ 0). Curentul de deplasare este însă
nenul în dielectricii condensatoarelor şi asigură închiderea circuitului. În consecinţă,
curentul este de conducţie în conductoare şi de deplasare în condensatoarele cu
dielectric perfect izolant.
47
A doua condiţie priveşte localizarea energiei câmpului magnetic numai în
bobine şi a energiei câmpului electric numai în condensatoare. Deşi curentul de
deplasare stabileşte câmp magnetic în dielectricii condensatoarelor, energia magnetică
corespunzătoare se neglijează şi, deşi câmpul magnetic variabil în timp din bobine
produce câmp electric, energia electrică corespunzătoare se neglijează.
A treia condiţie admite că intensitatea curentului care intră pe la una din
bornele elementului de circuit este egală cu intensitatea curentului care iese pe la
cealaltă bornă. Această condiţie presupune că cea mai mare dintre dimensiunile l ale
elementului de circuit este mult mai mică decât cea mai mică lungime de undă λ
(corespunzătoare celei mai înalte frecvenţe f) a semnalelor electrice ce intervin în circuit
l << λ = c 0 , (2.1)
f
8
c0 = 3.10 m/s fiind viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid. În consecinţă,
în circuitele electrice cu parametri concentraţi, curentul se stabileşte instantaneu, efectul
de propagare a acestuia fiind neglijabil.
A patra condiţie se referă la neglijarea repartiţiei neuniforme a curentului
variabil în timp pe secţiunea conductoarelor. Experienţa arată că, la viteze mari de
variaţie în timp a curentului electric de conducţie şi la valori mari ale conductivităţii σ,
permeabilităţii µ şi a dimensiunii celei mai mici d a secţiunii transversale a unui
conductor, densitatea de curent este mai mare la suprafaţa conductorului (efect
pelicular). Efectul de refulare a curentului este neglijabil dacă este satisfăcută condiţia
d
<< 1 , (2.2)
δ
δ = 1/ πfµσ fiind parametrul numit adâncimea de pătrundere a câmpului electromag-
netic în conductoare [10]. În aceste condiţii, teoria circuitelor electrice este exclusiv o
teorie a elementelor de circuit filiforme.
2.2. ELEMENTE DE CIRCUIT DIPOLARE
2.2.1. Clasificarea elementelor de circuit dipolare
Elementul de circuit este un sistem caracterizat de mărimi de intrare, de ieşire şi

de relaţiile dintre ele.
y
x1 y1 t t0
x2 y2 M t
y0
⇔ x(t) y(t)
…
…
xn ym
0 x0 x
Fig. 2.1. Elementul de circuit dipolar. Fig. 2.2. Caracteristici de funcţionare.
Notând cu x(t) mărimea instantanee de intrare sau de excitaţie şi cu y(t) mărimea

instantanee de ieşire sau de răspuns, relaţia, în general neliniară
y = y[x(t), t] (2.3)
este ecuaţia caracteristică de funcţionare.
48
Curbele y(x) reprezentate de planul (x,y) pentru diferite momente de timp t, se
numesc caracteristici de funcţionare (fig. 2.2), iar un punct M(x0,y0) situat pe curba
corespunzătoare momentului t0, se numeşte punct de funcţionare. Valoarea derivatei
într-un punct la momentul t = t0 se numeşte parametru dinamic Pd:
dy
Pd = . (2.4)
dt t = t0
În funcţie de tipul ecuaţiei caracteristice de funcţionare, elementele de circuit
dipolare se pot grupa astfel:
a) elemente liniare, invariabile în timp, y = C·x;
b) elemente liniare, variabile în timp sau parametrice, y = C(t)·x(t);
c) elemente neliniare, invariabile în timp, y = y(x);
d) elemente neliniare, variabile în timp y = y(x,t) sau y = y[x(t),t]
Independent de natura perechii de mărimi (x,y), tensiunea la borne u(t) şi
intensitatea curentului i(t) sunt univoc determinate la bornele elementului de circuit şi
produsul lor notat
p = u·i (2.5)
reprezintă puterea instantanee, iar
t2
W12 = pdt∫
t1
(2.6)
reprezintă energia în intervalul de timp t2 – t1.

Dacă cel puţin într-un punct al caracteristicii de funcţionare puterea este
negativă, p < 0, elementul de circuit cedează putere pe la borne şi se numeşte element
activ, sursă sau generator. Dacă în orice punct al caracteristicii de funcţionare puterea
este pozitivă, p > 0, elementul primeşte putere pe la borne şi se numeşte element pasiv,
sarcină sau receptor.
Elementele pasive capabile să acumuleze energie în câmp magnetic sau electric,
se numesc reactive. Din această clasă fac parte bobina, care acumulează energie
magnetică şi condensatorul, care acumulează energie electrică.
Mărimile x(t) şi y(t) pot fi tensiunea la borne u(t), intensitatea curentului i(t),
fluxul magnetic φ(t) sau sarcina electrică q(t). Deoarece în studiul circuitelor electrice
intervin tensiuni şi curenţi, pentru elementele reactive în care una dintre mărimi este
fluxul magnetic sau sarcina electrică, se utilizează ca ecuaţii de legătură, ecuaţiile
legilor inducţiei electromagnetice şi conservării sarcinii electrice. Deoarece aceste
ecuaţii sunt de evoluţie, bobina şi condensatorul se mai numesc şi elemente dinamice
sau cu memorie.
2.2.2. Rezistorul în regim variabil
Rezistorul are, în cazul cel mai general, ecuaţia caracteris- R

tică de funcţionare i(t)
u = u[i(t),t] sau i = i[u(t),t]. (2.7)
u(t)
Curba caracteristică în planul (u,i) este caracteristica Fig. 2.3.
tensiune – curent (sau volt – amper) u(i), respectiv în planul (i,u),
caracteristica curent – tensiune i(u). Unul dintre simbolurile grafice utilizate pentru
rezistor este prezentat în figura 2.3.
49
X Rezistorul liniar invariabil în timp are ecuaţia caracteristică
u(t) = R·i(t) sau i(t) = G·u(t), (2.8)
unde R este rezistenţa măsurată în ohmi [Ω] şi G = 1 este conductanţa măsurată în Ω 1
-
R
sau siemens [S]. Caracteristica fiind o dreaptă ce trece prin origine, u şi i au aceeaşi
formă de variaţie în timp (fig. 2.4).
i i
u
i
u R
0 u 0 t
Fig. 2.4.
Daca se înmulţesc în (2.8) prima ecuaţie cu i şi a doua cu u, se obţine puterea

instantanee a rezistorului:
p = R·i2 = G·u2 . (2.9)
Indiferent de sensul sau semnul tensiunii u şi curentului i, puterea este pozitivă şi
corespunde efectului electrocaloric Joule – Lenz de transformare ireversibilă a energiei
electrice în căldură.
Y Rezistorul liniar variabil în timp (parametric) are ecuaţia caracteristică
u(t) = R(t)·i(t), (2.10) R0
R(t) fiind rezistenţa parametrică. R0 – Rmax R0 + Rmax
Un exemplu de rezistor parametric este potenţio-
metrul la care cursorul oscilează cu o frecvenţă f în jurul
unei valori mediane R0 (fig. 2.5): i u
R(t) = R0 + Rmax sin2πf t , (2.11) u R0 + Rmax
în care Rmax este amplitudinea părţii variabile în timp.
Caracteristicile u(i) sunt o familie de drepte ce trec R0
prin origine (fig. 2.5). Forma de variaţie în timp a tensiunii R0 – Rmax
diferă de cea a curentului. De exemplu, dacă rezistorul 0 i
este parcurs de un curent sinusoidal, i(t) = Imax sin(2πf1t + Fig. 2.5.
α), tensiunea la borne
u(t) = R 0Imax sin(2πf1t + α) + R maxImax cos[2π(f − f1)t − α] − R maxImax cos[2π(f + f1)t + α], (2.12)
2 2
conţine un termen de frecventa f1 şi doi termeni de frecvenţe f – f1 şi f + f1.
2.2.3. Bobina (inductorul) în regim variabil

Bobina necuplată magnetic este un element de circuit i ψ
pasiv cu ecuaţia caracteristică:
u
ψ = ψ[i(t), t ] . (2.13)
Curba caracteristică în planul (ψ,i) se numeşte 0 i
caracteristică flux – curent (fig. 2.6). Fig. 2.6.
50
Ecuaţia de legătură între flux şi tensiunea la borne sau căderea inductivă de
tensiune este ecuaţia de evoluţie dedusă din legea inducţiei electromagnetice,
dψ
u(t) = . (2.14)
dt
Integrând pe intervalul 0 – t, se obţine:
t 0
∫
ψ(t) = ψ(0) + u(t)dt,
0
∫
ψ(0) = u(t)dt .
−∞
(2.15)
Deoarece fluxul magnetic depinde de valoarea anterioară a tensiunii, bobina este

un element de memorie. Scriind ecuaţia fluxului sub forma
t
∫
ψ(t) = u(t)dt (t),
−∞
(2.16)
în care u(t) este o funcţie integrabilă, fluxul magnetic definit astfel în intervalul de timp
(– ∞ , + ∞ ) este o funcţie absolut continuă în timp. Independent de modurile de comutare
a bobine într-un circuit electric, fluxul magnetic nu variază discontinuu (se spune că
fluxul magnetic în bobina e conservativ).
X Bobina liniara, invariabilă în timp şi necuplată magnetic are ecuaţia
caracteristică
ψ(t) = L ⋅ i(t) sau i(t) = Γ ⋅ ψ(t) , (2.17)
unde: L > 0 – inductivitatea proprie sau inductanţa, independentă de ψ, i şi t;
Γ = 1/L > 0 – inductivitatea reciprocă proprie.
Din (2.14) şi (2.17), tensiunea la bornele bobinei rezultă:
ψ
u(t) = L di . (2.18) i
dt
Integrând pe intervalul 0 – t, se obţine: L,
t t
u IL(0)
i(t) = 1 u(t ′)dt ′ + I L (0) = Γ u(t ′)dt ′ + I L (0) , (2.19)
∫ ∫ 0 i
L
0 0
Fig. 2.7.
unde
0
I L ( 0) = 1 ∫ u(t′)dt′ (2.20)
L
−∞
este valoarea iniţială a curentului.
Bobina liniară, invariabilă în timp şi necuplată magnetic este complet caracteri-
zată de inductivitatea proprie L şi de intensitatea curentului la momentul iniţial i(0).
Energia acumulată în câmpul magnetic al bobinei este
t i 2
1 1 1 ψ
∫ ∫
2
Wm = u(t)i(t)dt = L idi = Li = ψi = , (2.21)
0 0
2 2 2 L
unde s-a presupus IL(0) = 0.
Indiferent de sensul curentului în raport cu cel al tensiunii, Wm > 0, deci bobina
este un element pasiv.
Teorema continuităţii uniforme a curentului în bobină.
Expresiile curentului prin bobină la două momente de timp, t şi t + dt, se scriu:
t t + dt
i(t) = 1 u(t′)dt′ + IL(0) ; i(t + dt) = 1

∫ ∫ u(t′)dt′ + I (0) .
L
L L
0 0
51
Scăzând membru cu membru aceste ecuaţii, se obţine:
t +dt
i(t + dt) − i(t) = 1 ∫ u(t′)dt′ . (2.22)

L t
Dacă în intervalul indus [0,T] tensiunea este mărginită, u(t) < U, integrala din
membrul drept tinde către zero pentru dt → 0 şi deci se anulează şi primul termen al
ecuaţiei (2.22). În consecinţă, dacă tensiunea la borne este mărginită în intervalul de
timp [0,T], curentul electric este uniform continuu în intervalul (0,T). Curentul electric
într-o bobina nu poate sa treacă brusc de la o valoare finită la alta valoare finită şi deci
nu e posibilă injectarea unui curent treaptă, dacă tensiunea aplicată e mărginită.
Y Bobina liniară, variabilă în timp (parametrică) şi necuplată magnetic are
ecuaţia caracteristică
ψ (t) = L(t)⋅i(t), (2.23)
unde L(t) este inductivitate parametrică.
Expresia tensiunii la bornele bobinei rezultă
u(t) = L(t) di + i(t) dL (2.24)
dt dt
şi are componentele:
L(t) di – căderea de tensiune de pulsaţie (datorată variaţiei în timp a curentului);
dt
i(t) dL – căderea de tensiune inductivă parametrică.
dt
Se dă ca exemplu solenoidul în interiorul căruia miezul magnetic oscilează cu o
frecvenţă f. Dacă curentul prin bobină este sinusoidal în timp, i(t) = Imax sin(2πf1t + α),
fluxul magnetic corespunzător inductivităţii parametrice L(t) = L0 + Lmaxsin2πf t
conţine termeni cu frecventele: f1, f – f1 şi f + f1.
Z Bobine cuplate magnetic.
Bobina s parcursa de curentul is este cuplată magnetic cu alte l – 1 bobine dacă
fluxul magnetic ψs este funcţie şi de intensităţile curenţilor prin celelalte bobine, ecuaţia
caracteristică fiind:
ψs = ψs [i1(t), i2(t), …, is(t), …, il(t)]. (2.25)
Dacă bobinele sunt liniare şi invariabile în timp, fluxul magnetic al bobinei s se
exprimă sub forma:
l
ψs = ∑L
k =1
ks k i , (2.26)
ψs ψ
unde Lss = Ls k=s = > 0 este inductivitatea proprie a bobinei s, L ks = Lsk = s este
is ik
inductivitatea mutuală dintre bobinele k şi l. Inductivitatea Ls corespunde fluxului
magnetic propriu ψs = Lsis stabilit de curentul is, fiind întotdeauna pozitivă (curenţii
prin celelalte bobine k ≠ s fiind nuli). Inductivitatea Lks corespunde fluxului magnetic
mutual ψks = Lksik stabilit în bobina s de curentul ik ce străbate inductorul k şi este
pozitivă sau negativă după cum liniile de câmp care se închid prin cele doua bobine
sunt asociate sensurilor curenţilor is şi ik după regula burghiului drept, în acelaşi sens,
respectiv în sens opus.
Tensiunea us la bornele bobinei cuplate magnetic se calculează astfel:
52
dψ s l
us =
dt
= ∑L
k =1
ks
dik = L dis +
dt
s
dt ∑L k ≠s
ks
dik = u +
dt
ss ∑u
k ≠s
ks , s = 1,2, …, l. (2.26)
în care: u ss = L s dis – căderea de tensiune inductiva proprie,

dt
u ks = L ks dik – căderea de tensiune inductivă mutuală.

dt
În formă matriceală, ecuaţiile (2.26) se scriu formal astfel:
[u] = [L]⋅ dtd [i ] , (2.27)

în care [u] şi [i] sunt matricele coloană ale tensiunilor la borne şi respectiv curenţilor
prin bobine, iar [L] este matricea pătratică şi simetrică de ordinul l a inductivităţilor
proprii şi mutuale, având pe diagonală inductivităţile proprii ale bobinelor şi în afara
diagonalei inductivităţile mutuale:
⎡ L11 L12 .... L1 j .... L1n ⎤
⎢ L 21 L 22 .... L2 j .... L2n ⎥
⎢ ..... ⎥
[L] = ⎢ L..... .....
Lk2
....
....
....
L kj
....
.... L kn ⎥
⎥. (11.28)
⎢ k1
⎢ ..... .... .... .... .... ..... ⎥
⎢⎣ L n1 Ln2 .... L nj .... L nn ⎥⎦
Invers, prin integrare, se determină curentul prin bobina s:
l t
is = ∑ Γ ∫ u ( t' )dt′ + i (0) ; s = 1,2, …, l.

k =1
ks k s (2.29)
0
în care Γss = Γs k=s > 0 este inductivitatea reciprocă proprie a bobinei s, Γks = Γsk este
inductivitatea reciprocă mutuală dintre bobinele k şi l.
În forma matricială, sistemul de ecuaţii (2.29) se scrie:
t
[i ] = [Γ]⋅ ∫ [u]dt ′ +[i (0)] , (2.30)

0
unde matricea
⎡ Γ11 Γ12 .... Γ1k .... Γ1n ⎤
⎢Γ21 Γ22 .... Γ2 k .... Γ2 n ⎥
⎢ .... ..... ⎥
[Γ] = ⎢.....
Γj1
.....
Γj2
.... ....
.... Γjk .... Γjn ⎥
(2.31)
⎢ ⎥
⎢ ..... .... .... .... .... ..... ⎥
⎣Γn1 Γn 2 .... Γnk .... Γnn ⎦
este matricea pătratică şi simetrică de ordinul n a inductivităţilor reciproce proprii şi
mutuale, având pe diagonală inductivităţile reciproce proprii ale bobinelor şi în afara
diagonalei inductivităţile reciproce mutuale.
Comparând ecuaţiile (2.27) şi (2.30), rezultă că matricea inductivităţilor
reciproce se obţine, pentru un sistem de bobine dat, prin inversarea matricei
inductivităţilor proprii şi mutuale a sistemului,
[Γ] = [L]−1 . (2.32)
53
Se consideră, ca exemplu, cazul a trei bobine i1
cuplate magnetic (fig. 2.8). Ecuaţiile tensiunilor se scriu: *
L12 = L21<0
⎧ u = L di1 − L di2 + L di3 L13 = L 31>0 L1
u
⎪ 1 1
dt
12
dt
13
dt u3
1
⎪ di1 di2 * L2
⎨ u2 = − L 21 dt + L 2 dt (2.33)
i3 * L3 u2
⎪ di1 + L di3 i2
⎪ u3 = L 31 3
⎩ dt dt Fig. 2.8.
matricea inductivităţilor fiind
⎡ L1 − L12 L13 ⎤
[L] = ⎢− L 21 L 2 0 ⎥ . (2.34)
⎢ L 31 0 L3 ⎦⎥
⎣
Rezolvând sistemul (2.33) în raport cu curenţii, rezultă:
⎧ t t t
⎪ 0
∫ 0 0
∫
⎪ i1 = Γ1 u1dt ′ + Γ12 u2 dt ′ + Γ13 u3 dt ′ + i1 ( 0) ∫
⎪ t t t
⎪
⎪ 0
∫0 0
∫
⎨ i2 = Γ21 u1dt ′ + Γ2 u2 dt ′ + Γ23 u3 dt ′ + i2 ( 0) ∫ (2.35)
⎪ t t t
⎪⎩ 0
∫ 0 0
∫
⎪ i3 = Γ31 u1dt ′ + Γ32 u2 dt ′ + Γ3 u3 dt ′ + i3 ( 0)
∫
unde inductivităţile reciproce se calculează astfel:
Γ1 = L 2 L 3 ; Γ2 = L1 L 3 − L 31 L13 ; Γ3 = L1 L 2 − L 21 L12 ;
∆ ∆ ∆
Γ12 = Γ21 = L3 L12 ; Γ23 = Γ32 = − L 21L13 ; Γ13 = Γ31 = − L 2 L13

∆ ∆ ∆
∆ = L1L2L3 – L2L13L31 – L3L12L21 . (2.36)
Semnele inductivităţilor mutuale reciproce Γsk diferă de cele ale inductivităţilor
mutuale Lsk, convenţia bornelor polarizate în raport cu tensiunea necesitând modificarea
acestora.
Înmulţind relaţia (2.26) cu isdt şi integrând, se deduce expresia energiei magne-
tice a bobinei s:
t l
W (s)
m = us is dt ′ = 1 L sis2 +
∫ 2 ∑∫ L
k =1
i dik .
ks s (2.37)
0
k ≠s
(s)
Termenul pozitiv Wmp = 1 Lsis2 > 0 este energia magnetică proprie, iar termenul
2
l l
(s)
Wmm = ∑∫
k =1
L ksis dik = ∑L
k =1
i i , pozitiv sau negativ, este energia magnetică mutuală.
ks s k
k ≠s k ≠s
Energia totală înmagazinată în câmpul magnetic a sistemului de l bobine cuplate

magnetic este:
l l l
Wm = ∑ L ∫ i di = ∑ W + ∑ W
k ,s =1
sk s k
s =1
(s)
mp
s =1
(s)
mm . (2.38)
54
2.2.4. Condensatorul (capacitorul) în regim variabil
Condensatorul este un element de circuit pasiv cu ecuaţia caracteristică:

q = q[u(t),t] sau u = u[q(t),t]. (2.39)
i q
Curba caracteristică în planul (q,u) la un moment t,
se numeşte caracteristică sarcină – tensiune (fig. 2.9). u
Ecuaţia de legătură între sarcina electrică şi intensitatea
curentului (curent de deplasare) este dată de legea conser- 0 u
vării sarcinii electrice:
Fig. 2.9.
dq
i= . (2.40)
dt
Integrând ecuaţia în intervalul 0 – t, se obţine:
t 0
∫
q(t) = q(0) + i(t ′)dt ′,
0
q(0) = ∫ i(t′)dt′ .
−∞
(2.41)
Sarcina electrică a condensatorului la momentul t, q(t), depinzând de sarcina

iniţială q(0) şi de valorile anterioare ale curentului i(t ′), 0 < t ′ < t, condensatorul este un
element de memorie. Scriind ecuaţia (2.41) sub forma
t
q(t) = ∫ i(t′)dt ′ ,
−∞
(2.42)
în care i(t) este o funcţie integrabilă, sarcina electrică q(t) în intervalul ( −∞,+∞) este o
funcţie absolut continuă în timp. Independent de modurile de comutare a condensa-
torului intr-un circuit electric, sarcina electrică nu variază discontinuu (sarcina electrică
a condensatorului e conservativă).
X Condensatorul liniar, invariabil în timp are ecuaţia caracteristică:

q(t) = C⋅u(t) sau u(t) = S⋅q(t), (2.43)
în care: C > 0 – capacitatea (măsurată în Farad [F]), independentă de q,u şi t,
S > 0 – capacitatea reciprocă sau elastanţa (măsurată în [F-1] sau daraf [DF]).
În planul (q,u) curba caracteristică este o dreaptă ce
trece prin origine (fig. 2.10). Ecuaţia (2.40) se scrie i q
C,
i(t) = C du (2.44) u UC(0)
dt
din care rezultă: 0 u
t t
1 i(t ′)dt ′ + U (0) = S i(t ′)dt ′ + U (0)
∫ ∫
Fig. 2.10.
u(t) = C C (2.45)
C
0 0
0
unde, U C ( 0) = 1 ∫ u(t′)dt ′ (2.46)

L
−∞
este valoarea iniţială a tensiunii.
Condensatorul liniar şi invariabil în timp este complet caracterizat în regim
variabil în timp de capacitatea C şi de tensiunea la momentul iniţial UC(0).
55
Energia acumulată în câmpul electric al condensatorului este
t u
We = u(t ′) ⋅ i(t ′)dt ′ = C udu = 1 Cu 2 = 1 q 2 = 1 q ⋅ u ,

∫ ∫ (2.47)
2 2C 2
0 0
unde s-a presupus UC(0) = 0.

O demonstraţie similară ca în cazul fluxului magnetic arată ca tensiunea
electrica la bornele unui condensator variază în mod continuu în intervalul (0,T) dacă
intensitatea curentului este mărginită în intervalul [0,T]. În consecinţă, tensiunea la
bornele unui condensator nu poate sa treacă brusc de la o valoare finită la o alta valoare
finită şi deci nu e posibilă realizarea unei trepte de tensiune, dacă intensitatea curentului
este mărginită.
Y Condensatorul liniar variabil în timp (parametric) are ecuaţia caracteristică:
q(t) = C(t)⋅u(t) (2.48)
în care C(t) este capacitatea parametrică.
Curentul are două componente:
dq
i(t) = = C(t) du + u(t) dC (2.49)
dt dt dt
• C( t ) du – componenta statică sau de pulsaţie;

dt
• u(t) dC – componenta parametrică.

dt
Exemplu: sistemul cu o armatură fixă şi alta mobilă oscilând cu frecventa f între
o distanţă minimă d0 – ∆d şi o distanţă maximă d0 + ∆d (condensator cu armatură
vibrantă – fig. 2.11). Distanţa dintre armături la un moment t este
d(t) = d0 + ∆d⋅sin2πft. (2.50) q d0 – ∆d
i
Considerând A aria armăturilor, capa- d0
d0 + ∆d
u d0 + ∆d
citatea parametrică rezultă:
d0
C(t) = εA = εA
d0 – ∆d
(2.51) 0 u
d(t) d 0 + ∆d ⋅ sin 2πft
Fig. 2.11.
Z Condensatorul neliniar.
Condensatoarele reale au caracteristica sarcină – tensiune neliniară datorită
neliniariatăţii dielectricului dintre armături. Ecuaţia caracteristică în cazul cel mai
general este de forma: q
q =q[u(t)] sau q=q[u(t),t] (2.52)
Condensatoarele cu dielectricul constituit din
substanţe feroelectrice prezintă fenomenul de histerezis u
electric (fig. 2.12).
Fig. 2.12.
56
3. CIRCUITE ELECTRICE MONOFAZATE
3.1. MĂRIMI VARIABILE, MĂRIMI SINUSOIDALE
3.1.1. Mărimi variabile, mărimi periodice, mărimi alternative
Fie y(t) o funcţie de timp reprezentând o mărime variabilă: tensiune, curent, etc.
Se numeşte valoare instantanee, valoarea pe care o are mărimea variabilă la un
moment oarecare t. Prin convenţie valoarea instantanee se notează cu litera mică a
simbolului stabilit pentru mărimea respectivă: i – curent, u – tensiune, v – potenţial
electric, e – tensiune electromotoare (t.e.m.), p – putere instantanee.
Mărimea periodică este o mărime variabilă a cărei succesiune de valori se
repetă la intervale egale de timp. Cel mai scurt interval de timp după care mărimea
periodică îşi reia valoarea în aceeaşi ordine se numeşte perioadă (T).
Pentru mărimile periodice este satisfăcută relaţia
y(t) = y(t + kT), (3.1)
unde k este un număr întreg oarecare (k = 0, ±1, ±2, …). Exemple:
i(t) = i(t+kT), u(t) = u(t+kT), e(t) = e(t+kT).
Numărul de perioade cuprinse în unitatea de timp se numeşte frecvenţă (f), iar
produsul 2πf = ω se numeşte pulsaţie, frecvenţă unghiulară sau frecvenţă ciclică.
ω = 2πf = 2π , f = 1 = ω (3.2)
T T 2π
Pulsaţia ω se măsoară în radiani pe secundă (rad/s), iar frecvenţa f în hertz (Hz).
Gama frecvenţelor utilizate în tehnică este foarte mare, cuprinsă între zeci si
milioane de hertzi (GHz). Curentul continuu poate fi considerat caz particular al unui
curent variabil cu f = 0. În instalaţiile energetice se folosesc frecvente joase, standar-
dizate la valoarea de 50 Hz în Europa şi 60 Hz în America.
Se numeşte valoare de vârf a unei mărimi periodice, cea mai mare valoare
instantanee (în modul) pe care o poate avea acea mărime în decursul unei perioade. Se
notează cu: Ymax, Ym sau ŷ .
Valoarea medie a unei mărimi variabile pe intervalul de timp t2 – t1 este media
aritmetică a valorilor instantanee, notată cu Ymed sau ~y:
t2
~
y = Y med = 1 ∫ ydt (3.3)
t 2 − t1 t 2 − t1 t 2 − t1
t1
Valoarea medie a unei mărimi y(t) pe un interval de timp t2 – t1 este egală cu
înălţimea dreptunghiului de lăţime t2 – t1, având aria egală cu aria cuprinsă între curba
y(t) şi axa 0 – t în intervalul considerat.
57
În cazul mărimilor periodice, intervalul de timp pe care se calculează valoarea
medie se ia egal cu o perioadă, t2 – t1 = T
t1 + T
Ymed = Y0 = 1 ∫ ydt (3.4)
T
t1
Valoarea efectivă sau eficace a unei mărimi variabile pe intervalul de timp t2 – t1
este rădăcina pătrată a mediei pătratelor valorilor instantanee, notată cu Yef sau Y:
t2
1
= ∫y
2
Y dt (3.5)
t 2 − t1 t 2 − t1
t1
Ca şi în cazul valorii medii, valoarea efectivă a mărimii periodice se calculează
pe intervalul unei perioade:
t1 + T
Yef = Y = 1 ∫ y dt
2
(3.6)
T
t1
Valoarea efectiva I t 2 − t1 a intensităţii curentului variabil în timp i(t) este egală cu

intensitatea curentului continuu I care dezvoltă aceeaşi cantitate de căldură intr-un
rezistor liniar in intervalul de timp t2 – t1. Într-adevăr, identificând expresiile cantităţilor
de căldură dezvoltate de curentul variabil în timp i(t), Qi şi de curentul continuu I, QI, în
acelaşi rezistor de valoare R, avem:
t2 y
∫
Q i = R i 2 dt , Q I = RI 2 ( t 2 − t1 )
t1
Ymax
y(t) y(t + T) Ymed Yef
şi din
0 t
t2
1 T
Q i = Q I ⇒ I t 2 − t1 =
t 2 − t1 ∫
i 2 dt
t1 Fig. 3.1. Exemplu de mărime periodică.
În figura 3.1 se prezintă curba
unei mărimi periodice cu evidenţierea mărimilor definite mai sus.
Mărimea pulsatorie este o mărime y
periodică a cărei valoare instantanee nu schim- puls
bă de semn. Se numeşte puls porţiunea din
mărimea pulsatorie limitată de intervalul unei 0 T t
perioade (fig. 3.2). Prin urmare, mărimea Fig. 3.2. Exemplu de mărime pulsatorie.
pulsatorie este o succesiune de pulsuri identice.
Mărimea alternativă este mărimea
periodică a cărei valoare medie calculată pe o y
perioadă este nulă:
t1 + T
~y = 1
T ∫ ydt = 0
t1
(3.7)
0 t1 t
Porţiunile de curbă pentru care mărimea
este pozitivă (y > 0), respectiv negativă (y < 0)
se numesc alternanţe: alternanţa pozitivă, T
respectiv negativă. Ariile delimitate de aceste
alternanţe sunt egale (fig. 3.3). Fig. 3.3. Exemplu de mărime alternativă.
58
3.1.2. Mărimi sinusoidale (armonice)
Mărimea sinusoidală sau armonică este mărimea alternativă a cărei expresie

analitică poate fi pusă sub forma în ″sinus″,
y(t) = Ym sin(ωt + γ) , (3.8)
sau în ″cosinus″, y(t) = Ym cos(ωt + δ) (3.9)
în care, Ym este valoarea maximă sau amplitudinea, unghiul variabil in timp ωt + γ,
respectiv ωt + δ este faza (măsurată în radiani), iar valoarea fazei la momentul t = 0, γ,
respectiv δ, este faza iniţială.
Valoarea medie a unei mărimi sinusoidale calculată cu relaţia dată este nulă:
t1+ T t1
Ymed = Ym ∫ sin(ωt + γ )dt = Ym ∫ cos(ωt + γ)dt =0 (3.10)

T ωT
t1 t1+ T
Pentru mărimile alternative se utilizează valoarea medie calculată numai pe o
alternanţă:
T/2
Y 2Ym
∫ sin ωtdt = ωT cos ωt = 2 Ym ≈ 0,636Ym
0
Ymed = m (3.11)
T2 T/2 π
0
Valoarea efectivă rezultă:
t1 +T t1 +T
Ym2 Ym2 Ym2
T ∫t 2T ∫t
Y =
2
sin 2
( ωt + γ )dt = [1 − cos 2( ωt + γ )]dt = (3.12)
2
1 1
Ym
respectiv, Y=
≈ 0,707Ym (3.13)
2
Raportul dintre valoarea efectivă şi valoarea medie (calculată pentru semiunda
pozitivă) a unei mărimi se numeşte factor de formă:
kf = Y . (3.14)
Ymed
Raportul dintre valoarea maximă şi valoarea efectivă se numeşte factor de vârf:
Y
kv = m . (3.15)
Y
În cazul mărimilor sinusoidale rezultă:
Y
k f = m ⋅ π = π ≈ 1,11 ; k v = 2 . (3.16)
2 2Ym 2 2
În electrotehnică se operează cu valorile efective ale mărimilor sinusoidale şi din
acest motiv, ele se scriu de obicei sub forma:
y(t) = 2Y sin(ωt + γ) . (3.17)
De exemplu: u(t) = 2U sin(ωt + α) ; i(t) = 2I sin(ωt + β).
O mărime sinusoidală este deci complet determinată dacă i se cunosc valoarea
efectiva Y, pulsaţia ω şi faza iniţială γ.
Două mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă
y1(t) = 2Y1 sin(ωt + γ1); y 2 (t) = 2Y2 sin(ωt + γ 2 ) ,
sunt defazate dacă diferenţa fazelor lor, egală cu diferenţa fazelor iniţiale, este nenulă:
ωt + γ1 − (ωt + γ 2 ) = γ1 − γ 2 = ϕ ≠ 0 . (3.18)
59
y y
y1 y2 y1
y2
φ γ2 0 ωt φ γ1 0 ωt
γ1 γ2
a) b)
Fig. 3.4. Defazajul undelor sinusoidale: a) unda y1 defazată înaintea undei y2;
b) unda y1 defazată în urma undei y2;
Diferenţa fazelor iniţiale se numeşte defazaj şi se măsoară în radiani. Unghiul de
defazaj se notează, de obicei, cu φ = γ1 – γ2. Pot exista următoarele situaţii:
a) dacă γ1 − γ 2 > 0 mărimea y1 este defazată înaintea mărimii y2 (fig. 3.4,a);
b) dacă γ1 − γ 2 < 0 mărimea y1 este defazată în urma mărimii y2 (fig. 3.4,b);
c) dacă γ1 − γ 2 = ± π mărimile sunt defazate în cuadratură;
2
d) dacă γ1 − γ 2 = ±π mărimile sunt în opoziţie de fază.
Noţiunea de defazaj între mărimile sinusoidale (în general, periodice) are sens
numai dacă acestea au aceeaşi frecvenţă. Astfel, dacă frecventele mărimilor y1(t) şi y2(t)
sunt diferite, diferenţa fazelor este variabilă în timp:
ω1t + γ1 − (ω2t + γ 2 ) = (ω1 − ω2 )t + γ1 − γ 2 (3.19)
şi noţiunile ″defazat înainte″ sau ″defazat în urmă″ nu mai au sens.
3.2. PUTERI ÎN CIRCUITE MONOFAZATE

ÎN REGIM SINUSOIDAL
Se consideră tensiunea şi curentul mărimi sinusoidale de forma
⎧ u(t) = 2U sin(ωt + α) ,
⎨ (3.20)
⎩ i(t) = 2I sin(ωt + β)
la bornele unui circuit dipolar. Pentru circuitele dipolare liniare, funcţionând în regim
permanent sinusoidal, se definesc următoarele puteri:
1 Puterea instantanee p(t) dată de produsul valorilor instantanee ale tensiunii
şi curentului:
p(t ) = u ⋅ i (3.21)
Înlocuind tensiunea şi curentul date de rel. (3.20), se obţine
p = u ⋅ i = 2UI sin(ωt + α) ⋅ sin(ωt + β) = UI cos(α − β) − UI cos(2ωt + α + β) . (3.22)
Puterea instantanee în regim sinusoidal conţine doi termeni: un termen constant
în timp UIcos(α – β) = UIcosφ şi un termen sinusoidal, de frecvenţă dublă
po = −UI cos(2ωt + α + β) = UI sin(2ωt + α + β − π) , (3.23)
2
numită putere oscilantă sau fluctuantă.
60
u,i,
p,po p
u
i
UIcosφ
0 ωt
po
φ
Fig. 3.5.
Din reprezentarea grafică din figura 3.5 se constată că pentru puterea instantanee
pot exista intervale pe care aceasta este negativă, ceea ce înseamnă de fapt că în aceste
intervale de timp puterea nu este primită, ci este cedată de circuit pe la borne spre
exterior. Puterea instantanee negativă apare în circuitele care conţin, pe lângă rezistoare
şi bobine sau condensatoare şi pentru care unghiul de defazaj φ = α – β este nenul.
Intervalele pe care puterea instantanee este negativă corespund intervalelor de timp când
energia magnetică sau electrică acumulată în câmpul magnetic al bobinelor sau în
câmpul electric al condensatoarelor se transformă în energie electrică furnizată de
circuit pe la borne.
2 Puterea activă P este dată de valoarea medie a puterii instantanee pe un
interval de timp de o perioadă sau un multiplu întreg de perioade:
T
P = 1 pdt .
∫ (3.24)
T
0
Efectuând integrala pentru puterea instantanee p dată de rel. (3.22) în care se

notează cu φ = α – β unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent (unghiul de defazaj al
tensiunii faţă de curent), expresia puterii active în regim sinusoidal rezultă
P = UI cos ϕ . (3.25)
Unitatea de măsură pentru puterea activă se numeşte watt şi se notează cu W. Se
folosesc şi multiplii: 1kW=103W; 1MW=106W; 1GW=109W.
Integrala în timp a puterii active reprezintă energia electrică activă:
t
∫
W = Pdt
0
(3.26)
Unitatea de măsură pentru energia activă este watt⋅secundă (Ws) cu multiplii

kilowatt⋅oră (kWh), megawatt⋅oră (MWh) şi gigawatt⋅oră (GWh).
Puterea activă pozitivă e primită, iar cea negativă e cedată de dipol, dacă sensu-
rile de referinţă ale tensiunilor şi curenţilor sunt asociate după regula de la receptoare.
Invers, puterea activă pozitivă e cedată, iar cea negativă e absorbită, dacă sensurile de
referinţa ale tensiunilor şi curenţilor sunt asociate după regula de la generatoare.
Din expresia (3.25) a puterii active se observă dependenţa acesteia de defazajul
φ dintre curent şi tensiune. La aceleaşi valori efective ale tensiunii la borne şi
curentului, puterea activă variază în limite largi cu φ. Pentru φ = 0, puterea activă este
maximă, P = UI (circuit pur rezistiv – puterea instantanee are numai valori pozitive).
61
Dacă ϕ = ±π / 2 (circuit cu bobină ideală sau cu condensator ideal), P = 0 şi deci puterea
instantanee, egală cu puterea fluctuantă, oscilează între circuit şi sursa de alimentare.
În raport cu puterea activă, pentru circuitele de curent alternativ se definesc:
- rezistenţa
R = P2 = U cos ϕ > 0 ; (3.27)
I I
- conductanţa
G = P2 = I cos ϕ > 0 . (3.28)
U U
Observaţie. Spre deosebire de circuitele de c.c. unde G = 1/R, în general, în
circuitele de c.a. G ≠ 1/R.
3 Puterea aparentă S este dată de produsul valorilor efective ale tensiunii şi
curentului:
S=UI (3.29)
Unitatea de măsură pentru puterea aparentă este voltamper (VA) cu multiplii:
kVA, MVA, GVA.
Puterea aparentă reprezintă valoarea maximă a puterii active.
În raport cu puterea aparenta se definesc:
- impedanţa
Z = S2 = U [Ω] ; (3.30)
I I
- admitanţa
Y = S2 = I = 1 [S] . (3.31)
U U Z
Se numeşte factor de putere raportul pozitiv dintre puterea activă P şi puterea
aparenta S:
KP = P . (3.32)
S
În regim sinusoidal, factorul de putere rezultă
K P = cos ϕ . (3.33)
Cum unghiul de defazaj ia valori în domeniul − π / 2 ≤ ϕ ≤ π / 2 , rezultă: 0 ≤ K P ≤ 1 .
4 Puterea reactivă Q este definită în regim sinusoidal prin relaţia
Q = UI sin ϕ (3.34)
Unitatea de măsură a puterii reactive se numeşte volt-amper-reactiv (VAR). Se
utilizează multipli: KVAR, MVAR, GVAR.
Puterea reactivă poate fi pozitivă sau negativă după cum urmează:
- pentru defazaj inductiv, 0 < ϕ ≤ π , puterea reactivă pozitivă este primită de
2
dipolul receptor şi cedată de cel generator;
- pentru defazaj capacitiv, − π ≤ ϕ < 0 , puterea reactivă negativă e cedată de
2
dipolul receptor şi primită de cel generator.
62
În raport cu puterea reactivă se definesc:
- reactanţa
Q U
X= = sin ϕ >< 0 [ Ω ]; (3.35)
I2 I
- susceptanţa
Q I
B= = sin ϕ >< 0 [S]. (3.36)
U2 U
5 Triunghiurile puterilor, impedanţei şi admitanţei

În regim sinusoidal, între puterile aparentă, activă şi reactivă existând relaţiile
S2 = P 2 + Q 2 , cos ϕ = P , (3.37)
S
acestea pot reprezentate prin laturile unui triunghi dreptunghic ca în figura 3.6,a) numit
G
S Z φ
Q X
φ B
φ Y
P R
a) b) c)
Fig. 3.6. Triunghiurile puterilor (a), impedanţei (b) şi admitanţei (c).
triunghiul puterilor.
Pe baza triunghiului puterilor pot fi scrise şi alte relaţii, de exemplu:
Q
P = Scos ϕ, Q = Ssin ϕ, tgϕ = . (3.38)
P
Dacă se împarte fiecare latură a triunghiului puterilor prin valoarea efectivă a
2
intensităţii curentului la pătrat I , se obţine un triunghi asemenea, triunghiul impedanţei
(fig. 3.6,b). Pe baza acestui triunghi pot fi scrise relaţiile:
R = Z cos ϕ, X = Z sin ϕ, Z = R 2 + X 2 , tgϕ = X . (3.39)

R
Dacă se împarte fiecare latură a triunghiului puterilor prin valoarea efectivă a
2
tensiunii la pătrat U , se obţine un triunghi asemenea, triunghiul admitanţei (fig. 3.6,c),
pe baza căruia se pot scrie unele relaţii cum sunt:
G = Y cos ϕ, X = Y sin ϕ, Y = G 2 + B2 , tgϕ = B . (3.40)

G
63
3.3. REPREZENTĂRI SIMBOLICE
ALE MĂRIMILOR SINUSOIDALE
3.3.1. Reprezentarea geometrică a mărimilor sinusoidale
Reprezentarea cinematică.
Prin această reprezentare se asociază unei mărimi sinusoidale un vector de
modul egal cu amplitudinea 2Y care roteşte în plan, în sens trigonometric, cu viteza
unghiulară egală cu pulsaţia ω şi formează în frecare moment t cu o axa de referinţă fixă
0x0 un unghi egal cu faza ωt + γ (fig. 3.7). Utilizând notaţiile lui Kennelly, avem cores-
pondenţa biunivocă
y(t) = 2Y sin(ωt + γ) ⇔ 0A = 2Y ωt + γ . (3.41)
Axa 0x care roteşte cu viteza unghiulară ω în y0

acelaşi sens cu vectorul şi formează cu acesta unghiul A
constant γ se numeşte axă origine de fază. Unghiul de fază ω
2Y γ x
iniţială γ se măsoară de la axa origine de fază 0x şi este y(t)
pozitiv în sens trigonometric şi negativ în sens orar. ωt+γ ωt
Vectorul rotitor, numit fazor cinematic, respectiv 0 x0
fazor geometric nesimplificat, are proiecţia pe axa 0y0 Fig. 3.7.
egală cu valoarea instantanee y a mărimii sinusoidale.
Între operaţiile cu mărimi sinusoidale şi operaţiile cu fazori cinematici avem
următoarea corespondenţă:
a) Operaţiei de multiplicare a mărimii sinusoidale y(t) cu un scalar λ >< 0 îi
corespunde multiplicarea cu λ a amplitudinii (modulului) fazorului cinematic:
λy(t) → λ 2Y ωt + γ (3.42)
b) Sumării a două mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă y1(t) + y2(t) = y(t), îi

corespunde fazorul egal cu compusa grafică a fazorilor mărimilor y1(t) şi y2(t), (fig.3.8):
y1(t) + y 2 (t) → 0A = 0A1 + 0A 2 = 2Y1 ωt + γ1 + 2Y2 ωt + γ 2 = 2Y ωt + γ (3.43)
unde,
Y1 sin γ1 + Y2 sin γ 2
Y = Y12 + Y22 + 2Y1Y2 cos(γ1 − γ 2 ); γ = arctg . (3.44)
Y1 cos γ1 + Y2 cos γ 2
b) Derivării în raport cu timpul a mărimii sinusoidale y(t), îi corespunde
multiplicarea cu ω a modulului fazorului cinematic şi rotirea acestuia cu π/2 (în sens
trigonometric, fig. 3.9):
= ω 2Y sin(ωt + γ + π) → 0B = ω 2Y ωt + γ + π (3.45)
dy
dt 2 2 y0 A
c) Integrării în timp a mărimii sinusoidale îi cores- A1
punde împărţirea cu ω a modulului fazorului cinematic şi 2 Y1
2Y
rotirea acestuia cu –π/2 (în sens invers trigonometric, fig.3.9): ωt+γ1
2 Y2
ωt+γ2 A2
∫ ydt = 2Y sin(ωt + γ − π) → 0C = 2Y ωt + γ − π (3.46)
ω 2 ω 2 0 ωt+γ x0
Fig. 3.8.
64
Reprezentarea polară. y0
În această reprezentare se asociază mărimii sinusoidale B
A
2Y
y(t) un vector fix OA , de modul egal cu valoarea efectivă Y şi
2 ωY π/2
care formează cu axa origine de faza 0x un unghi egal cu faza ωt+γ
iniţială γ a mărimii sinusoidale (fig. 3.10): 0 -π/2 x0
2Y
y(t) = 2Y sin(ωt + γ) ⇔ 0A = Y γ (3.47) ω C
Vectorul fix se numeşte fazor polar sau fazor geometric Fig. 3.9.
simplificat. Unghiul γ este pozitiv în sens trigonometric şi
y
negativ in sens orar.
Corespondenţa operaţiilor se modifică corespunzător: B
Y A
a) λy(t) → λ Y γ ; ωY π/2
γ
b) y1(t) + y2(t) → Y1 γ + Y2 γ ; 0 -π/2 x
Y
ω C
→ 0B = Y γ + π , (fig. 3.10);
dy
c) Fig. 3.10.
dt 2
π
d) ∫ ydt → 0C = Y γ − 2 , (fig. 3.10).
Diagramele cu fazori polari se numesc diagrame polare.
Aplicarea metodei reprezentării polare la analiza circuitelor dipolare simple

Se considera succesiv circuitele liniare cu rezistor ideal, bobină ideală şi respec-
tiv condensator ideal sub tensiune sinusoidală, considerată origine de fază:
u(t) = 2 Usinωt → U 0 (3.48)
şi se determină cu metoda diagramelor polare valoarea efectivă I şi defazajul φ al curen-
tului faţă de tensiune:
i(t) = 2 I sin(ωt+φ) → I ϕ (3.49)
1) Circuitul cu rezistor
Circuitul cu rezistor ideal (fig. 3.11,a) are ecuaţia caracteristică: iR(t)
uR = R⋅iR (3.50)
Înlocuind tensiunea şi curentul din (3.48) şi (3.49), u(t) R
2 Usin ωt = 2 RIRsin(ωt + φR),
a)
rezultă valoarea efectivă a curentului I R = U = GU şi unghiul de defazaj IR U
R
φR = 0. Aşadar tensiunea şi curentul sunt în fază (fig. 3.11,b şi 3.12). b)
Puterile pe rezistor în regim sinusoidal sunt: Fig. 3.11.
2 u
PR = UIRcosφR = U = R I 2R > 0; QR = 0; S = PR; (3.51) iR
R
ωt
Puterea activă PR reprezintă puterea electrică 0
disipată pe rezistor prin efect Joule – Lenz.
Fig. 3.12.
65
2) Circuitul cu bobină.
Circuitul cu bobină liniară ideală (fig. 3.13,a) are ecuaţia caracteristică
iL
uL = u = L diL (3.52) U
dt
φL = –φ
din care se deduce curentul bobinei, u uL L
IL
iL(t) = 1 ∫ u dt → U − π ,
L ωL 2 a) b)
cu valoarea efectivă şi respectiv unghiul de defazaj Fig. 3.13.
I L = U = U ; ϕL = − π ,
u
(3.53)
ωL X L 2 iL
2π
unde XL = ωL este reactanţa inductivă. Curentul este 0 π π ωt
2
defazat în urma tensiunii cu π/2 (fig. 3.13,b şi 3.14).
Expresiile puterilor se deduc având în vedere Fig. 3.14.
că unghiul φ din definiţia puterilor este unghiul de
defazaj al tensiunii faţă de curent, considerat origine de fază: φ = – φL.
PL = UILcosφ = 0; QL = UILsinφ = UILsin(–φL) = XL I 2L > 0; S = QL; KL = 0. (3.54)
Puterea reactivă a bobinei fiind totdeauna pozitivă, bobina absoarbe putere
reactivă din reţeaua de alimentare.
Puterea instantanee este egală cu puterea oscilantă
pL = po = – UILcos(2ωt – π/2) = – QLsin2ωt, (3.55)
iar energia în intervalul 0 – t este
t
WL = ∫ pLdt = QL (cos 2ωt − 1) (3.56)

0
2ω
T
∫
~
şi are valoarea medie: WL = 1 WLdt = QL = 1 LI2L . (3.57)
T 2ω 2
0
Energia magnetică medie a bobinei sub tensiune sinusoidală la borne este egală
cu energia magnetică Wm a bobinei parcursă de curent continuu de intensitate egală cu
valoarea efectivă a curentului sinusoidal.
3) Circuitul cu condensator.
Circuitul cu condensator liniar (fig. 3.15,a) are ecuaţia caracteristică
iC = C du (3.58) iC
dt IC
din care rezultă fazorul polar al curentului, u C
du π φC = –φ
iC (t) = C → ωCU , U
dt 2
cu valoarea efectivă şi respectiv unghiul de defazaj a) b)
IC = ωCU = U ; ϕC = π ,
Fig. 3.15.
(3.59)
XC 2
unde XC =1/(ωC) este reactanţa capacitivă. Curentul condensatorului este defazat
înaintea tensiunii cu π/2 (fig. 3.15,b şi 3.16).
66
Expresiile puterilor se deduc având în vedere u
că φ = – φC : iC
PC = UIC cosφ = 0; 0 π π 2π ωt
2 2
QC = UICsinφ = – UIC = – ωCU < 0;
Fig. 3.16.
S = QC ; KC = 0. (3.60)
Puterea reactivă a condensatorului fiind totdeauna negativă, condensatorul
debitează putere reactivă.
Puterea instantanee este egală cu puterea oscilantă
pC = po = – UICcos(2ωt + π/2) = QCsin2ωt, (3.61)
iar energia în intervalul 0 – t este
t
QC
∫
WC = pCdt =
0
2ω
(1 − cos 2ωt) (3.62)
T
~ Q
şi are valoarea medie: WC = 1 WCdt = C = 1 CU C2 .
∫ (3.63)
T 2ω 2
0
Energia electrică medie a condensatorului sub tensiune sinusoidală la borne este

egală cu energia electrică We a condensatorului sub tensiune continuă de valoare egală
cu valoarea efectivă a tensiunii sinusoidale.
4) Circuitul RLC serie

Se consideră circuitul liniar serie cu rezistor ideal, bobină ideală şi condensator
ideal (fig. 3.17,a) parcurs de curentul sinusoidal
i(t) = 2 I sin ωt (3.64)
considerat origine de fază (faza iniţială nulă) şi se determină tensiunea
u(t) = 2 U sin(ωt + ϕs ) , (3.65)
adică se determină valoarea efectivă U şi unghiul de C
i R L
defazaj φs al tensiunii faţă de curent prin utilizarea
diagramelor polare. uR uL uC
Ecuaţia de funcţionare a circuitului se scrie:
u = uR + uL + uC (3.66) u
În reprezentarea polară, tensiunile pe rezistor uR, Fig. 3.17.
pe bobină uL şi pe condensator uC sunt respectiv:
uR = R⋅i → RI 0 ; (3.67) UC
UL
U
uL (t) = L di → ωLI π ; (3.68)
dt 2 ϕ UR I
Fig. 3.18.
uC (t) = 1 idt → I - π ,
∫ (3.69)
C ωC 2
Diagrama polară prezentată în figura 3.18 se construieşte astfel: se alege arbitrar
o valoare I a modulului fazorului de curent. Se trasează fazorii tensiunilor uR, uL şi uC.
67
Valoarea efectivă a tensiunii şi defazajul φs se determină din diagrama polară:
ωL − 1
U = R + ωL −
2
( 1
ωC
2
)
⋅ I ; ϕs = arctg
R
ωC (3.70)
Impedanţa circuitului RLC serie rezultă:

2
Z = U = R 2 + ⎛⎜ ωL − 1 ⎞⎟ = R 2 + X 2 (3.71)
I ⎝ ωC ⎠
unde, X = X L − X C = ωL − 1 (3.72)
ωC
este reactanţa echivalentă sau totală a curentului RLC serie, XL= ωL – reactanţa bobinei,
XC = 1/(ωC) – reactanţa condensatorului.
Puterile activă, reactivă şi respectiv aparentă, ţinând cont că φ = φs, sunt:
P = UI cos ϕs = RI 2 ; Q = UI sin ϕs = ⎛⎜ ωL − 1 ⎞⎟ ⋅ I 2 = XI 2 ; S = UI. (3.73)
⎝ ωC ⎠
Relaţiile obţinute pentru puterile activă şi reactivă scot în evidenţă proprietatea
separării acestor puteri în reţelele electrice de curent alternativ: puterea activă este
localizată numai pe rezistenţa circuitului, iar puterea reactivă este localizată în
elementele reactive, bobine şi condensatoare. Puterea reactivă a bobinei QL= ωLI2 este
de semn contrar celei a condensatorului, QC = – 1/(ωC)⋅I2 şi excesul de putere reactivă
este puterea reactivă schimbată de circuit pe la borne (absorbită sau cedată).
5) Circuitul RLC paralel

Circuitul liniar cu rezistor ideal, bobină ideală şi condensator liniar conectaţi în
paralel (fig. 3.18) sub tensiune sinusoidală la borne,
u(t) = 2 U sin ωt (3.74)
considerată origine de fază (faza iniţială nulă), este parcurs de curentul sinusoidal
i(t) = 2 I sin(ωt + ϕp ) , (3.75)
a cărui valoare efectivă I şi unghi de defazaj φp faţă de tensiune se determină utilizând
metoda reprezentării polare.
Ecuaţia circuitului se scrie: i
i = iR + iL + iC (3.76) iR iL iC IC
Fazorii polari ai curenţilor rezistorului IR
iR, bobinei iL şi condensatorului iC sunt: u R L C ϕp U
iR = G⋅u → GU 0 , (3.77) I L
I
1 U π
iL (t) = ∫
L
udt →
ωL 2
− , (3.78) a) b)
iC (t) = C du → ωLU π , (3.79) Fig. 3.19.

dt 2
Diagrama polară prezentată în figura 3.19 se construieşte astfel: se alege arbitrar
o valoare U a modulului fazorului de tensiune. Se trasează fazorii curenţilor iR, iL şi iC
conform relaţiilor de mai sus şi rezultă, prin sumarea grafică a acestora, fazorul
curentului I şi unghiul de defazaj φp al acestuia faţă de tensiune.
68
Pentru valoarea efectivă I a curentului şi unghiul de defazaj φp se obţin relaţiile:
2 ωC − 1
I = G + ⎛⎜ ωC − 1 ⎞⎟ ⋅ U = YU , ϕp = arctg
2 ωL , (3.80)
⎝ ωL ⎠ G
în care
2
Y = I = G 2 + ⎛⎜ ωC − 1 ⎞⎟ = G 2 + B2 (3.81)
U ⎝ ωL ⎠
este admitanţa, iar
B = ωC − 1 = BC − BL (3.82)
ωL
este susceptanţa echivalentă a circuitului RLC paralel, BC = ωC – susceptanţa condensa-
torului, BL = 1/(ωL) – susceptanţa bobinei.
Puterile activă, reactivă şi respectiv aparentă, ţinând cont că φ = – φp, sunt:
P = UI cos ϕ = GU 2 ; Q = UI sin ϕ = ⎛⎜ 1 − ωC ⎞⎟ ⋅ U 2 = Q L + QC ; S = UI. (3.83)

⎝ ωL ⎠
Dacă se compară între ele circuitele RLC serie şi RLC paralel se constată că
expresiile pot fi deduse unele din celelalte pe baza următoarei corespondenţe duale:
a) parametri
RLC serie RLC paralel
rezistenţă – R <=> G – conductanţă
inductanţă – L <=> C – capacitate
capacitate – C <=> L – inductivitate
reactanţa
inductivă – XL = ωL <=> BC = ωC – susceptanţa capacitivă
reactanţa
capacitivă – XC = 1/(ωC) <=> BL = 1/(ωL) – susceptanţa inductivă
reactanţa – X = XL – XC <=> B = BC – BL – susceptanţa
impedanţa – Z = R 2 + X 2 <=> Y = G 2 + B2 – admitanţa
X < > ϕ = arctg B
defazaj serie – ϕs = arctg = p – defazaj paralel
R G
b) mărimi
RLC serie RLC paralel
curent – i = 2 I sin ωt <=> u = 2 U sin ωt – tensiune
tensiune – u = 2 U sin(ωt + ϕs ) <=> i = 2 I sin(ωt + ϕp ) – curent
tensiune
rezistor – uR = Ri <=> iR = Gu – curent rezistor
tensiune
bobină – uL = L di <=> iC = C du – curent capacitor
dt dt
tensiune
capacitor – uC = 1 idt
∫ <=> iL = 1 udt
∫ – curent bobină
C L
69
Clasificarea circuitelor dipolare in regim sinusoidal
În funcţie de valorile şi semnele parametrilor, circuitele dipolare funcţionând în
regim permanent sinusoidal, pot fi clasificate după cum urmează:
a) circuit rezistiv: Z = R (Y = G); X = 0 (B = 0); φs = 0 (φp = 0);
b) circuit reactiv: X ≠ 0 (B ≠ 0); φs ≠ 0 (φp ≠ 0);
c) circuit pur reactiv sau nedisipativ:R = 0 (G = 0); Z = X ( Y = B ) ;
ϕs = ± π ⎛⎜ ϕp = ± π ⎞⎟ ;
2 ⎝ 2⎠
d) circuit inductiv: X > 0 (B < 0); φs > 0 (φp < 0);
e) circuit pur inductiv:R = 0 (G = 0); Z = X (Y = B ); ϕs = π ⎛⎜ ϕp = − π ⎞⎟ ;
2 ⎝ 2⎠
f) circuit capacitiv: X < 0 (B > 0); φs < 0 (φp > 0);
g) circuit pur capacitiv:R = 0 (G = 0); Z = X (Y = B); ϕs = − π ⎛⎜ ϕp = π ⎞⎟ .
2 ⎝ 2⎠
3.3.2. Reprezentarea analitică prin mărimi complexe
Reprezentarea mărimilor sinusoidale prin mărimi complexe de

argument variabil în timp (reprezentarea în complex nesimplificat)
În această reprezentare se asociază mărimii sinusoidale y(t) = 2Y sin(ωt + γ) o

mărime complexă y , numită imagine în complex nesimplificat, având modulul egal cu
amplitudinea 2Y şi argumentul egal cu faza mărimii sinusoidale, ωt + γ :
y(t) = 2Y sin(ωt + γ) ⇔ y = 2Ye j(ωt +γ) (3.84)
imaginară
Mărimea complexă se reprezintă în planul complex +j

Axa
(+1,+j) printr-un vector, numit fazor complex nesimplificat,

y
care roteşte în plan, în sens trigonometric, cu viteza unghiu-
ω
lară ω, formând în orice moment cu axa reală un unghi egal 2Y
y(t)
cu faza mărimii sinusoidale ωt + γ (fig. 3.20).
Regula de trecere inversă, de la imaginea în complex ωt+γ +1
la funcţia original, este dată de relaţia: 0 Axa reală
Fig. 3.20.
y(t) = Im{y} (3.85)
Într-adevăr,
Im{y} = Im{ 2Ye j(ωt +γ)} = Im{ 2Y[cos(ωt + γ) + jsin(ωt + γ)]} = 2Y sin(ωt + γ) = y(t)
Corespondenţa operaţiilor în reprezentarea complexă a mărimilor sinusoidale se
prezintă după cum urmează.
a) Operaţiei de multiplicare a mărimii sinusoidale y(t) cu un scalar real λ >< 0 îi
corespunde multiplicarea cu λ a amplitudinii (modulului) fazorului complex:
λy(t) → λ y = λ 2Ye j(ωt +γ) (3.86)
70
b) Sumării a două mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă y1(t) + y2 (t) = y(t), îi
corespunde fazorul complex dat de suma fazorilor complecşi ai mărimilor (fig. 3.21):
y1(t) + y 2 (t) → y = y1 + y 2 = 2Y1 e j(ωt +γ1) + 2Y2e j(ωt +γ2 ) = 2Ye j(ωt +γ) (3.87)
în care,
c) Derivării în timp a mărimii sinusoidale y(t), îi +j
corespunde multiplicarea cu jω a imaginii în complex, y
respectiv multiplicarea cu ω modulului fazorului complex şi y1
rotirea acestuia cu π/2 (în sens trigonometric): 2Y
2Y1 ωt+γ
1
2Y2
= ω 2Y sin(ωt + γ + π) → jωy = ω 2Ye j(ωt +γ)e 2 (3.89)
dy jπ y2
dt 2 ωt+γ 2
0 ωt+γ +1
Aşadar, operatorului de derivare d îi corespunde, în
dt Fig. 3.21.
complex, opratorul jω. În general, există corespondenţa:
d → jω ; d n → (jω) n . (3.90)
dt dt n
d) Integrării în timp a mărimii sinusoidale îi corespunde împărţirea cu jω a
imaginii în complex, respectiv împărţirea cu ω modulului fazorului complex şi rotirea
acestuia cu –π/2 (în sens invers trigonometric):
2Y sin(ωt + γ − π) → 1 y = 2Y e j(ωt + γ) e− jπ2
∫ ydt = ω 2 jω ω
(3.91)
Prin urmare, operatorului de integrare îi corespunde, în complex, operatorul de

divizare cu jω. În general, în condiţii iniţiale nule, corespondenţa operatorilor este:
1; 1 .
∫ ∗ dt → jω ∫∫4L
1 24∫3∗ dt → (jω) n
(3.92)
n
Reprezentarea mărimilor sinusoidale prin mărimi complexe de

argument constant (reprezentarea în complex simplificat)
În această reprezentare, se asociază mărimii sinusoidale o mărime complexă,
notată Y, numită imagine în complex simplificat sau valoare efectivă complexă, având
modul egal cu valoarea efectiva Y şi argumentul egal cu faza iniţială γ a mărimii
sinusoidale:
y(t) = 2Y sin(ωt + γ) ⇔ Y = Ye jγ . (3.93)
Mărimea complexă se reprezintă în planul complex (+1,+j) printr-un vector fix,
numit fazor complex simplificat, având modul egal cu valoarea efectiva
Y şi formând cu axa reală un unghi egal cu faza iniţială γ a mărimii +j Y
sinusoidale (fig. 3.22). Y
Regula de trecere inversă, de la imaginea în complex la funcţia
original, este dată de relaţia: γ
0 +1
y(t) = Im{ 2 e jωt Y} . (3.94)
Fig. 3.22.
71
Într-adevăr,
Im{ 2e jωt Y} = Im{ 2Ye jωt e jγ} = Im{ 2Ye j(ωt +γ)} = 2Y sin(ωt + γ) = y(t) .
Corespondenţa operaţiilor în reprezentarea complexă este evidentă:
a) λy(t) → λY = λYe jγ (3.95)
b) y = y1(t) + y 2 (t) → Y = Y1 + Y 2 = Y1 e jγ1 + Y2e jγ2 = 2Ye jγ (3.96)
în care,
= ω 2Y sin(ωt + γ + π) → jωY = ωYe jγ e 2

dy jπ
c) (3.98)
dt 2
2Y sin(ωt + γ − π) → 1 Y = Y e jγ e− jπ2
d) ∫ ydt = ω 2 jω ω
(3.99)
Observaţie: Metoda reprezentării în complex simplificat se poate aplica numai

mărimilor sinusoidale care au aceeaşi pulsaţie (frecvenţă).
3.3.3. Caracterizarea în complex a circuitelor dipolare

în regim permanent sinusoidal
Fie o reţea electrică liniară constituită exclusiv din elemente pasive liniare –
rezistoare, bobine şi condensatoare. În raport cu două borne oarecare, reţeaua este
echivalentă cu un dipol liniar pasiv. În regim sinusoidal, dipolul sub tensiune complexă
la borne
u = 2 Ue j(ωt +α) sau U = Ue jα , (3.100)
parcurs de curentul complex
i = 2 Ie j(ωt +β) sau I = Ue jβ , (3.101)
este caracterizat de un parametru complex după cum urmează.
1 Impedanţa complexă Z definită prin raportul dintre imaginile în complex ale
tensiunii şi curentului,
Z = u = U = U e j(α −β) = U e jϕs = Ze jϕs . (3.102)
i I I I
în care φs = α – β = φ este unghiul de defazaj al tensiunii faţă de curent. Expresia
impedanţei complexe poate fi scrisă şi sub forma:
Z = U e jϕs = U cos ϕ + j U sin ϕ = R + jX (3.103) +j

I I I Z
Impedanţa complexă are modulul egal cu impedanţa Z şi Z
X
argumentul egal cu unghiul de defazaj φs = φ al circuitului, φs
respectiv are partea reală egală cu rezistenţa R şi partea imaginară 0 R +1
egală cu reactanţa X. Rezistenţa fiind pozitiv definită, fazorul
impedanţei complexe este situat numai în semiplanul drept al Fig. 3.23.
planului complex (fig. 3.23).
72
2 Admitanţa complexă Y definită prin raportul dintre imaginile în complex ale
curentului şi tensiunii,
Y = i = I = I e j(β − α) = U e jϕp = Ye jϕp . (3.102)
u U U I
în care φp = β – α = – φ este unghiul de defazaj al curentului faţă de tensiune. Expresia
admitanţei complexe poate fi scrisă şi sub forma:
Y = I e− jϕ = I cos ϕ − j I sin ϕ = G − jB (3.103)

U U U
Admitanţa complexă are modulul egal cu admitanţa Y şi +j
argumentul egal cu unghiul de defazaj cu semn schimbat, φp = –φ, al 0 G +1
circuitului, respectiv are partea reală egală cu conductanţa G şi φp= –φ
partea imaginară egală cu susceptanţa cu semn schimbat, –B. Y
Conductanţa fiind pozitiv definită, fazorul admitanţei complexe este B
situat, ca şi cel al impedanţei complexe, numai în semiplanul drept Y
al planului complex (fig. 3.24). Fig. 3.24.
3.3.4. Puterea complexă
Puterea instantanee p, egală cu produsul valorilor instantanee ale tensiunii şi

curentului sinusoidali în timp, nefiind o mărime sinusoidală, nu poate fi reprezentată în
complex. Problema puterii complexe constă în stabilirea unei mărimi complexe a cărei
modul să fie puterea aparentă, iar argumentul unghiul de defazaj al circuitului, respectiv
a cărei parte reală să fie puterea activă, iar partea imaginară să fie puterea reactivă.
În aceste ipoteze, pentru puterea complexă, notată cu S şi numită uneori putere
aparentă complexă, există două expresii după cum urmează.
sau S = 1 u ⋅ i ,
∗ ∗
S = U⋅I (3.104)
2
∗ ∗
în care I , respectiv i sunt conjugatele curentului complex I, respectiv i.
Imaginile în complex ale tensiunii şi respectiv curentului fiind
u = 2 Ue j(ω t + α ) sau U = Ue jα ;
(3.105)
i = 2 Ie j(ω t + β ) sau I = Ie jα ,
rezultă: S = U ⋅ I∗ = Ue jα ⋅ Ie− jβ = UIe j(α −β) = UIe jϕ = UI cos ϕ + jUI sin ϕ (3.106)
respectiv, S = Sejφ = P + jQ (3.107)
Aşadar, în această formă, puterea complexă are modulul
egal cu puterea aparentă S = UI şi argumentul egal cu unghiul de +j
S
defazaj al circuitului, φ = α – β, respectiv are partea reală egală cu
puterea activă, P = UIcosφ şi partea imaginară egală cu puterea Q S
reactivă, Q = UIsinφ. În planul complex (+1, +j), puterea complexă φ
se reprezintă printr-un fazor complex care are proiecţia pe axa reală 0 P +1
egală cu puterea activă şi proiecţia pe axa imaginară egală cu
Fig. 3.25.
puterea reactivă, aşa cum se arată în figura 3.25.
73
Puterea complexă mai poate fi exprimată şi sub forma:
S = U ⋅ I∗ = Z I ⋅ I∗ = Z I 2 = RI 2 + jXI2 (3.108)
S = U I sau S = 1 u i ,
∗ ∗
(3.109)
2
∗ ∗
în care U , respectiv u sunt conjugatele tensiunii complexe U, respectiv u. Utilizând
relaţiile (3.105), rezultă:
S = U∗ ⋅ I = Ue− jα ⋅ Ie jβ = UIe− j(α −β) = UIe− jϕ = UI cos ϕ − jUI sin ϕ (3.110)
respectiv, S = Se–jφ = P – jQ (3.111)
Definită cu rel. (3.108), puterea complexă are modulul egal
cu puterea aparentă S = UI şi argumentul egal cu unghiul de +j
P
defazaj al circuitului cu semn schimbat, φp = β – α = – φ, respectiv 0
φp = –φ +1
are partea reală egală cu puterea activă, P = UIcosφ şi partea ima-
ginară egală cu puterea reactivă cu semn schimbat, – Q = – UIsinφ. Q
În planul complex această putere se reprezintă printr-un fazor S
complex care are proiecţia pe axa reală egală cu puterea activă şi Fig. 3.26.
proiecţia pe axa imaginară negativă egală cu puterea reactivă, aşa
cum se arată în figura 3.26.
Expresia (3.109) a puterii complexe poate fi explicitată şi sub forma:
S = U∗ ⋅ I = U∗ ⋅ YU = Y U 2 = GU 2 − jBU2 (3.112)
Utilizarea a două expresii pentru puterea complexă este justificată de posibili-
tatea caracterizării circuitelor în regim sinusoidal în două moduri: prin impedanţa
complexă (circuite de tip serie), sau prin admitanţa complexă (circuite de tip paralel).
3.3.5. Forma în complex a legii lui Ohm (ecuaţia lui Joubert)
Fie o latură de circuit activă, liniară, cu rezistor Rj, bobină Lj şi condensator Cj,
parcursă de curentul sinusoidal ij şi conţinând un generator cu tensiunea electromotoare
sinusoidală ej (fig. 3.27).
Se consideră curba închisă Γ trasată ij Rj (2) Lj φsΓ (3) Cj (4) ej
de-a lungul conductoarelor, prin dielectri-
uR uL uC
cul condensatorului şi care se închide după Γ
curba tensiunii uj la bornele laturii, (1)–(5). (1) uj (5)
Conform legii inducţiei electromagnetice,
Fig. 3.27.
t.e.m. indusă (autoindusă) în bobină este:
dψ
∫
eΓ = eL = Esd s = − SΓ
dt
Γ
(3.113)
în care Es este intensitatea câmpului electric solenoidal.

Se efectuează integrala după curba închisă Γ a intensităţii câmpului electric total,
dψSΓ
∫ Eds = ∫ (E
Γ Γ
C + Es + Ei ) d s = −
dt
+ ej (3.114)
în care: ∫ E ds = 0, E
Γ
c c fiind câmpul electrostatic, iar ∫ E ds = e este t.e.m. a sursei.
Γ
i j
74
Integrala din membrul întâi a ec. (3.114) se descompune astfel:
2 5 1
∫
Γ
∫
1
∫
2
∫
E d s = E d s + E d s + E d s = u R j + uC j − u j
5
(3.115)
dψ SΓ
Se notează cu uLj = −e Lj = căderea inductivă de tensiune (tensiunea la
dt
bornele bobinei şi din rel. (3.114) şi (3.115) rezultă:
u j + ej = uR j + uL j + uC j (3.116)
în care: uR j = R jij → U R j = R j I j – tensiunea la bornele rezistorului;

di j
uL j = L j → U L j = jωL j I j – tensiunea la bornele bobinei;
dt
uC j = 1 i jdt → U C j = 1 I j – tensiunea la bornele condensatorului.
∫
Cj j ωC j
În complex, ecuaţia (3.116) se scrie:
U j + E j = R j I j + jωL j I j + 1 I j sau U j + E j = Z j I j (3.117)

j ωC j
unde, Z j = R j + j⎛⎜ ωL j + 1 ⎞⎟ = R j + jX j (3.118)

⎝ ωC j ⎠
este impedanţa complexă proprie a laturii.
Dacă bobina este cuplată magnetic cu alte l bobine, căderea inductivă de
tensiune este:
l l
di di di
k =1
dt ∑
uL j = L kj k = L j j + L kj k
dt k =1
dt
(3.119)∑
(k ≠ j)
care, în complex se scrie:

l
U Lj = j ω L j I j + ∑ jω L
k =1
I
kj k (3.120)
( k ≠ j)
Ecuaţiile (3.117) se completează astfel:
l l
U j + E j = R j I j + jωL j I j + 1 I j +
jωC j ∑ jωL
k =1
kj k I sau, U j + E j = Z j I j + ∑Zk =1
I , (3.121)
kj k
(k ≠ j) ( k ≠ j)
în care Zkj = jωL kj este impedanţa complexă mutuală dintre bobinele j şi k.

Pentru latura de circuit analizată (fig. 3.27) s-a
considerat convenţia de sensuri pentru receptoare. Dacă Z E
I
sensurile pentru tensiunea la borne şi curent se iau după
regula pentru generatoare ca în figura 3.28, legea lui
Ohm în complex se scrie: U
− U + E = Z⋅I . (3.122) Fig. 3.28.
75
3.3.6. Analiza în complex a circuitului RLC serie.
Rezonanţa de tensiuni.
Circuitul cu elemente liniare ideale – rezistor, bobină şi condensator – conectate
în serie (fig. 3.29) sub tensiune sinusoidală la borne
u(t) = 2 U sin(ωt + ϕs) ⇔ U = Ue jϕs , (3.122)
va fi parcurs de un curent sinusoidal de aceeaşi frecvenţă
i(t) = 2 I sin ωt ⇔ I = Ie j0 , (3.123)
considerat origine de fază (faza iniţială nulă). R L C
i
Valoarea efectivă U a tensiunii şi unghiul de
defazaj ϕs dintre tensiunea şi curentul la bornele uR uL uC
circuitului se determină utilizând reprezentarea în
complex. Ecuaţia de tensiuni a circuitului este u
Fig. 3.29.
u = uR + uL + uC = Ri + L di + 1 idt (3.124)
∫
dt C
şi, având în vedere corespondenţa operaţiilor, în UC
complex se scrie: UL
U
U = U R + U L + U C = R I + jωL I + 1 I . (3.125) ϕ UR I
jωC
Fig. 3.30.
Diagrama fazorială a tensiunilor prezentată în
figura 3.30 se construieşte luând ca referinţă (origine de fază) un fazor arbitrar pentru
curentul I în raport cu care se trasează succesiv fazorul tensiunii pe rezistor U R = R I
în fază (coliniar) cu curentul, fazorul tensiunii la bornele bobinei U L = jωL I , defazat
înaintea curentului cu π şi fazorul tensiunii la bornele condensatorului U C = 1 I ,
2 jω C
defazat în urma curentului (în sens invers trigonometric) cu − π .
2
Atât din diagrama fazorială din figura 3.30, cât şi din ecuaţia circuitului (3.125),
rezultă:
U = U R + ( U L − U C ) = ⎡R + j ⎛⎜ ωL − 1 ⎞⎟⎤ ⋅ I = Z ⋅ I (3.126)
⎢⎣ ⎝ ωC ⎠⎥⎦
unde
Z = U = R + j ⎛⎜ ωL − 1 ⎞⎟ = R + jX (3.127)
I ⎝ ωC ⎠
este impedanţa complexă a circuitului RLC serie, cu partea reală rezistenţa R şi partea
imaginară reactanţa echivalentă X = X L − X C , X L = ωL fiind reactanţa inductivă şi
X C = 1 reactanţa capacitivă.
ωC
Valoarea efectivă U a tensiunii şi unghiul de defazaj ϕs rezultă:
ωL − 1
2 2 X
U = U = Z ⋅ I = R + X ⋅ I , ϕs = arctg = arctg ωC . (3.128)
R R
76
Puterile activă, reactivă şi respectiv aparentă se deduc pe baza puterii complexe
pentru φ = φs :
∗ ∗
( ωC
)
S = U ⋅ I = UIe jϕ = P + jQ sau S = Z I ⋅ I = Z ⋅ I2 = RI2 + j ωL − 1 (3.129)
respectiv, P = RI 2 ; Q = ⎛⎜ ωL − 1 ⎞⎟ ⋅ I 2 = Q L + QC ; S = UI. (3.130)

⎝ ωC ⎠
Un regim particular de funcţionare a circuitului este regimul de rezonanţă care
apare în situaţia în care reactanţa echivalentă a circuitului se anulează, adică când
reactanţa inductivă XL este egală cu reactanţa capacitivă XC, la o pulsaţie ω0, respectiv
frecvenţă f0, numite de rezonanţă:
XL = XC ⇒ ω0L = 1 ⇒ ω0 = 2πf0 = 1 ;f = 1 . (3.131)

ω0C LC
0
2π LC
Din aceste relaţii se constată că fenomenul de rezonanţă se
poate obţine la variaţia uneia dintre mărimile L, C sau f.
La rezonanţă, se constată că tensiunile pe bobină şi pe UC
condensator sunt egale în valoare efectivă (în modul), dar în UL
opoziţie de fază, astfel că se anulează reciproc, iar tensiunea la U = UR I
bornele circuitului este egală cu tensiunea pe rezistor, fiind în ϕs = 0
fază cu curentul, ϕs = 0. Impedanţa circuitului are valoarea Fig. 3.31.
minimă, Z0 = R şi curentul are valoarea maximă I0 = Imax = U/R.
Din diagrama fazorială pentru rezonanţă, figura 3.31, rezultă că tensiunile pe
bobină şi pe condensator, egale, pot avea valori oricât de mari, uneori mai mari decât
tensiunea U aplicată la bornele circuitului (pot apare supratensiuni), de unde şi
denumirea de rezonanţă de tensiuni pentru rezonanţa circuitului serie.
Valoarea reactanţei bobinei sau condensatorului la rezonanţă reprezintă
impedanţa caracteristică:
ZC = ωoL = 1 = L , (3.132)
ωoC C
iar raportul
Qs = ZC = ω0L = 1 = 1 L (3.134)
R R ω0CR R C
este factorul de calitate al circuitului RLC serie. Factorul de calitate Qs al circuitului
arată de câte ori, la rezonanţă, tensiunea pe bobină sau pe condensator este mai mare ca
tensiunea aplicată la bornele circuitului.
La rezonanţă, puterea reactivă a bobinei este egală şi de semn contrar puterii
reactive a condensatorului, astfel că puterea reactivă a circuitului (schimbată de circuit
pe la borne) este nulă.
Sub aspect energetic, rezonanţa de tensiuni se caracterizează prin faptul că
întreaga putere instantanee primită de circuit se transformă în căldură prin efect Joule pe
rezistenţa circuitului,
p = u ⋅ i = (uR + uL + uC) i = uRi = Ri2 . (3.135)
Energia electromagnetică se transformă, oscilând din forma magnetică în forma
electrică şi invers, astfel încât suma energiilor înmagazinate în bobină şi în condensator
este constantă şi egală cu valoarea maximă comună a energiei magnetice a bobinei şi a
energiei electrice a condensatorului:
77
W(t) = Wm + We = 1 Li2 + 1 Cu C2 = 1 L( 2I) 2 sin 2 ωo t +
2 2 2
+ 1 C( 2 1 I) 2 sin 2 (ωo t − π) = 1 LI2m = 1 CU Cm

2
(3.136)
2 ωoC 2 2 2
în care Im = 2 I, UCm = 2 UC sunt amplitudinile curentului i, respectiv tensiunii uC.
3.3.7. Analiza în complex a circuitului RLC paralel.

Rezonanţa de curenţi.
Se consideră circuitul cu elemente liniare ideale – rezistor, bobină şi condensator
– conectate în paralel (fig. 3.32,a) sub tensiune sinusoidală la borne
j0
u(t) = 2 U sin ωt ⇔ U = Ue , (3.137)
considerată origine de fază. Curentul la bornele circuitului este de forma:
i(t) = 2 I sin(ωt + ϕp ) ⇔ I = Ie
− jϕp
, (3.138)
Ecuaţia de curenţi în mărimi instantanee este
i = iR + iL + iC = 1 u + 1 ∫ udt + C du (3.139) i
R L dt
care, în complex, se scrie iR iL iC
I = IR + IL + IC = GU + 1 U + jωCU , (3.140) u R L C
jωL
în care: IR = G U este curentul prin rezistor, în fază cu tensiunea,
a)
G = 1/R – conductanţa rezistorului, IL = 1 U este curentul prin
jωL IC
bobină, defazat în urma tensiunii cu –π/2 (în sens invers IR U
trigonometric), I C = jωC U este curentul condensatorului, ϕp
defazat înaintea tensiunii cu π/2. IL
I
Dacă ecuaţia (3.140) se scrie sub forma
b)
I = GU + j ⎛⎜ωC − 1 ⎞⎟ U = YU , (3.141) Fig. 3.32.
⎝ ωL ⎠
se pune în evidenţă admitanţa complexă a circuitului RLC paralel,
Y = G + jB , (3.142)
având partea reală egală cu conductanţa G şi partea imaginară egală cu susceptanţa echi-
valentă a circuitului, B = BC – BL, BC = ωC – susceptanţa capacitivă, BL = 1 –
ωL
susceptanţa inductivă.
Din ecuaţia (3.141) şi din diagrama fazorială a curenţilor prezentată în figura
3.32,b), se determină valoarea efectivă I a curentului şi unghiul de defazaj ϕp al
curentului faţă de tensiune:
78
ωC − 1
2 2 B
I = I = Y ⋅ U = G + B ⋅ U ; ϕp = arctg = arctg ωL . (3.143)
G G
Puterile activă, reactivă şi respectiv aparentă se deduc pe baza puterii complexe
pentru φ = –φp :
∗ ∗
(
S = U I = UIe− jϕ = P − jQ sau S = U Y U = Y ⋅ U2 = GU2 + j ωC − 1 U2 (3.144)
ωL
)
respectiv, P = GU2; Q = (ω1L − ωC)U = Q + Q ; S = UI.
2
L C (3.145)
Fenomenul de rezonanţă la circuitul RLC paralel se

produce la anularea susceptanţei echivalente a circuitului, adică IL IC
atunci când susceptanţa capacitivă BC este egală cu susceptanţa
inductivă BL, la o pulsaţie ω0, respectiv frecvenţă f0 de rezonanţă, IR = I U
astfel: ϕp = 0
BC = BL ⇒ ω0C = 1 ⇒ ω0 = 2πf0 = 1 , f0 = 1 . (3.146) Fig. 3.33.
ωoL LC 2π LC
Şi în acest caz, ca şi la circuitul RLC serie, rezonanţa se poate obţine la
modificarea uneia dintre mărimile L, C sau f . La rezonanţa circuitului RLC paralel,
curenţii prin bobină şi prin condensator au valori efective egale, dar sunt în opoziţie de
fază, admitanţa echivalentă a circuitului are valoarea minimă, egală cu conductanţa
rezistorului, Y = G, astfel încât curentul luat de circuit pe la borne are valoarea minimă,
egală cu curentul prin rezistor:
I = Imin = IR = GU. (3.147)
Dacă conductanţa scade, curentul minim scade şi el şi pentru G = 0 ⇒ I = 0,
adică, la rezonanţă, circuitul RL paralel este echivalent cu un circuit deschis, numit şi
circuit buşon.
Din diagrama fazorială pentru regimul de rezonanţă prezentată în figura 3.33,
rezultă că, la rezonanţă, curenţii prin bobină şi condensator pot avea valori oricât de
mari, în anumite condiţii mai mari decât curentul luat de circuit pe la borne, de unde şi
denumirea de rezonanţă de curenţi pentru rezonanţa circuitului RLC paralel.
Valoarea comună a susceptanţei bobinei şi condensatorului la rezonanţă
reprezintă admitanţa caracteristică:
YC = ω0C = 1 = C , (3.148)
ω0L L
iar raportul
Qp = YC = ω0C = 1 = 1 C (3.149)
G G ω0LG G L
este factorul de calitate al circuitului RLC paralel. Factorul de calitate Qp al circuitului
arată de câte ori, la rezonanţă, valoarea efectivă a curentului prin bobină sau prin
condensator este mai mare ca valoarea efectivă a curentului luat de circuit pe la borne.
79
3.4. ANALIZA ÎN COMPLEX
A REŢELELOR ELECTRICE LINIARE
3.4.1. Analiza în complex a reţelelor electrice

cu teoremele lui Kirchhoff
Se consideră o reţea electrică liniară şi invariabilă în timp, conexă şi plană cu l
laturi şi n noduri. Forma în complex a sistemului complet de ordinul l al ecuaţiilor
corespunzătoare teoremelor lui Kirchhoff, conţinând n' = n – 1 ecuaţii de noduri pentru
curenţii din laturi şi o = l – n + 1 ecuaţii de ochiuri pentru tensiunile la bornele laturilor,
se obţine înlocuind valorile instantanee ale curenţilor ij şi tensiunilor uj, sinusoidali în
timp şi de aceeaşi frecvenţă, cu imaginile lor in complex Ij şi respectiv Uj. Astfel,
ecuaţiile în complex corespunzătoare teoremelor a I-a şi a II-a Kirchhoff în forma
topologică se scriu:
∑I
j∈( k )
j = 0; k = 1, 2, ..., n − 1 (3.150)
∑U
j∈[m]
j =0; m = 1, 2, ..., l − n + 1 (3.151)
unde cu (k) şi respectiv cu [m] s-au notat nodurile, respectiv ochiurile independente sau
fundamentale ale reţelei.
Analiza în complex a reţelelor electrice cu teoremele lui Kirchhoff se poate face,
fie în raport cu curenţii – înlocuind în ecuaţiile (3.151) tensiunile complexe Uj în funcţie
de curenţii complecşi Ij, fie în raport cu tensiunile – înlocuind în ecuaţiile (3.150)
curenţii Ij în funcţie de tensiunile complexe Uj. În continuare se prezintă metoda de
analiză în raport cu curenţii.
Se considera reţeaua cu l laturi din care lE sunt laturi cu generatoare ideale de
tensiune, lJ laturi cu generatoare ideale de curent, l – lE – lJ fiind laturi cu elemente
pasive. Se numerotează întâi laturile cu elemente pasive, apoi laturile cu generatoare
ideale de tensiune lE şi la urmă laturile cu generatoare ideale de curent lJ.
În cazul general (fig. 3.34), pentru nodurile (k) ale reţelei, ecuaţiile cores-
punzătoare teoremei a I-a Kirchhoff în raport cu curenţii se scriu:
∑ I + ∑ (I
j∈(k )
j
p∈(k )
) = − ∑ J s ; k = 1, 2, ..., n' = n −1
E p
s∈( k )
(3.152)
Ij Zj
Zj Ij
(k) [m]
Js Ep
(UJ)s (IE )p
Js
Ep
(UJ)s ( I E) p
Fig. 3.34.
80
Dacă reţeaua nu are cuplaje magnetice, pentru ochiurile independente [m] ale
reţelei, ecuaţiile corespunzătoare teoremei a II-a Kirchhoff în raport cu curenţii se scriu:
∑ ⎛⎜⎝ R + jωL + jω1C ⎞⎟⎠ I + ∑ (U ) = ∑ E

j∈[m]
j j
j
j
s∈[ m]
J s
p∈[ m]
p , m = 1, 2, ..., o
sau, ∑ Z I + ∑ (U ) = ∑ E
j∈[m]
j j
s∈[m]
J s
p∈[ m]
p , m = 1, 2, ..., o (3.153)
unde Z j = R j + jωL j + 1 este impedanţa proprie a unei laturi complete.

jω C j
Dacă reţeaua are cuplaje magnetice, adică are bobine cuplate magnetic, ecuaţiile
de ochiuri se scriu:
⎛ ⎞
∑ ⎜ R j I j + j ωL j I j + 1 I j + j ω Lkj Ik ⎟ + (UJ )s =
⎜
j∈[m]⎝
j ωC j k≠ j
⎟
⎠ s∈[m] p∈[ m]
Ep , ∑ ∑ ∑
⎛ ⎞
sau ∑ ⎜⎜⎝ Z I + ∑ Z I ⎟⎟⎠ + ∑ (U ) = ∑ E
j∈[m]
j j
k≠ j
kj k
s∈[ m]
J s
p∈[ m]
p , m = 1, 2, ..., o (3.154)
unde cu Zkj = Z jk = jωL jk s-a notat impedanţa complexă mutuală sau de cuplaj magnetic
dintre bobinele j şi k.
Termenii care conţin inductivităţile mutuale Lkj se iau cu semnul plus sau minus
în funcţie de coincidenţa sau opoziţia sensurilor curenţilor din laturile j şi k, atât faţă de
sensul ochiului, cât şi faţă de bornele polarizate. Orice necoincidenţă conduce la o
schimbare de semn.
Rezolvând sistemul format de ecuaţiile (3.152) şi (3.153) sau (3.154), se obţin
necunoscutele, curenţii laturilor Ij şi tensiunile (UJ)s la bornele generatoarelor de curent .
În forma matriceală, sistemul de ecuaţii în complex corespunzător teoremelor
lui Kirchhoff se scrie în mod similar ca în cazul reţelelor de curent continuu. Astfel,
dacă se numerotează întâi laturile cu elemente pasive, apoi cele cu generatoare ideale de
tensiune şi în final cele cu generatoare ideale de curent, pentru teorema a I-a Kirchhoff,
în forma matricială ecuaţiile (3.152) se scriu:
[A]n',l−lJ ⋅ [I]l −lJ = −[J']n' (3.155)
în care [A]n',l−lJ este matricea de incidenţă redusă laturi–noduri cu n' = n –1 linii şi l – lJ
coloane (corespunzătoare laturilor fără generatoare de curent), [I]l−lJ este matricea
coloană cu l – lJ termeni, reprezentând curenţii din laturile reţelei, iar matricea [J']n ' se
calculează cu relaţia
[J']n' = [A]n',lJ ⋅[J]lJ (3.156)
[J]lJ fiind matricea coloană a curenţilor generatoarelor de curent.
În cazul general, al unei reţele cu cuplaje magnetice, ecuaţiile (3.154) cores-
punzătoare teoremei a II-a Kirchhoff, în forma matricială se scriu:
[Z']o,l −lJ ⋅ [I]l−lJ + [B]o,lJ [U J ]lJ = −[E']o (3.157)
în care intervin matricele:
[Z']o,l −lJ = [B]o,l -lJ [Z]l -lJ , (3.158)
81
unde, [B]o,l-lJ este matricea de incidenţă redusă laturi–ochiuri cu o linii şi primele l–lJ
coloane, iar matricea [Z]l-lJ este matricea pătrată de ordinul l–lJ a impedanţelor
complexe, având pe diagonală impedanţele proprii ale laturilor şi înafara diagonalei
impedanţele complexe mutuale dintre laturile reţelei:
⎡ Z1 jωL12 ... jωL1j ... jωL1,l −lJ ⎤
⎢ jωL Z2 ... jωL 2 j ... jωL1,l −lJ ⎥⎥
⎢ 21
⎢ . . ... . ... . ⎥
[Z]l −lJ =⎢ ; (3.159)
⎢ jωL k1 jωL 2k ... jωLkj ... jωL k,l −lJ ⎥⎥
⎢ . . ... . ... . ⎥
⎢ ⎥
⎣ jωLl −lJ ,1 jωLl −lJ ,2 ... jωLl −lJ , j ... Zl −lJ ⎦
[U J ]lJ este matricea coloană cu lJ termeni a tensiunilor la bornele generatoarelor ideale
de curent, iar matricea din membrul drept este dată de relaţia
[E']o = [B]o,l −lJ ⋅ [E]l−lJ (3.160)
în care [E]l−lJ este matricea coloană a tensiunilor electromotoare ale generatoarelor din
laturile reţelei.
În formă compactă, sistemul complet de ecuaţii în complex al reţelei corespun-
zător teoremelor lui Kirchhoff se scrie:
⎡[A]n',l −lJ [0]n',lJ ⎤ ⎡ [I]l −lJ ⎤ ⎡− [J']n ' ⎤
⋅ = (3.161)
⎢[Z' ]
⎣ o,l −lJ [B]o,lJ ⎥⎦ l,l ⎢⎣[U J ]lJ ⎥⎦ l ⎢⎣ [E]o ⎥⎦ l
sau, [K i ]⋅ [N] = [S] (3.162)

unde s-a notat cu [K i ] matricea Kirchhoff în raport cu curenţii, cu [N] matricea
necunoscutelor şi cu [S] matricea surselor. Semnificaţia acestor matrice este evidentă.
Prin rezolvarea ecuaţiei (3.162) se obţine:
[N] = [Ki ]−1[S] (3.163)

prin metoda curenţilor ciclici
Sistemul de o = l – n + 1 ecuaţii corespunzător teoremei curenţilor ciclici se scrie
în complex sub forma:
⎧ ' ' ' ' '
Z11I1 + Z12 I2 + ... + Z1j I j + ... + Z1o Io = E[1]
' ' '
⎪ ' ' ' ' ' ' ' '

⎪ Z21I1 + Z22 I2 + ... + Z2 j I j + ... + Z2o Io = E[2]
⎪⎪ ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅
⎨ ' ' ' ' ' ' ' '
(3.164)
⎪ Zm1I1 + Zm2 I2 + ... + Zmj I j + ... + Zmo Io = E[m]
⎪ ⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅⋅
⎪
⎪⎩ ' ' ' ' ' ' ' '
Zo1I1 + Zo2 I2 + ... + Zoj I j + ... + Zoo Io = E[o]
82
Impedanţele de pe diagonală sunt de forma:
Zmm =
'
∑Z + ∑Z
j∈[m]
j
j,k∈[ m]
jk , (1.163)
în care intră suma impedanţelor proprii Zj ale laturilor ochiului [m] şi suma algebrică a
impedanţelor de cuplaj magnetic Zjk dintre laturile ochiului [m].
În sumele din (1.163), impedanţele proprii Zj se iau cu semnul "+", iar
impedanţele mutuale Zjk se iau cu semnul "+" în următoarele situaţii:
a) sensurile de referinţă ale laturilor j şi k (ale curenţilor Ij şi Ik) sunt la fel faţă
de bornele polarizate şi ambele coincid
sau ambele sunt opuse sensului ochiului Zj Zj
'
(al curentului ciclic I m, fig.3.35,a ); * *
b) sensurile de referinţă ale laturilor j şi k Z jk > 0 * Z jk > 0 *
sunt diferite faţă de bornele polarizate şi [m] Zk [m] Zk
' '
sensul uneia din laturi coincide şi al Im Im
celeilalte este opus sensului ochiului a) b)
(fig.3.35,b).
Fig. 3.35.
În celelalte situaţii, impedanţele mutuale
Zjk se iau cu semnul "–".
Impedanţele din afara diagonalei sunt de forma:
Zmj =
'
∑Z + ∑Z
k∈[ m]
k
p∈[ m]
pq (3.164)
k∈[ j] q∈[ j]
în care intră suma algebrică a impedanţelor proprii Zk ale laturilor comune ochiurilor
[m] şi [j] şi suma algebrică a impedanţelor de cuplaj magnetic Zpq dintre o latură p
aparţinând ochiului [m] şi o latură q aparţinând ochiului [j].
Impedanţele Zk se iau cu semnul "+" sau "–" după cum curenţii ciclici ai celor
două ochiuri au acelaşi sens, respectiv sens opus, prin latura comună ochiurilor.
Impedanţele mutuale Zpq se iau cu semnul "+" în următoarele situaţii:
a) sensurile de referinţă ale laturilor p şi q sunt la fel faţă de bornele polarizate
şi ambele coincid, sau ambele sunt opuse sensurilor ochiurilor la care aparţin
laturile (fig. 3.36,a );
b) sensurile de referinţă ale laturilor p şi q sunt diferite faţă de bornele
polarizate şi sensul uneia din laturi coincide şi al celeilalte este opus sensului
ochiului la care aparţine latura (fig.3.36,b).
În celelalte situaţii, impedanţele mutuale Zpq se iau cu semnul "–".
Z jk > 0 Z jk > 0
* * * *
Zp Zq Zp Zq
[m] [j] [m] [j]
'
I'j
'
Im I'j Im
a) b)
Fig. 3.36.
În membrul drept al sistemului de ecuaţii (3.162), termenii notaţi E[m] reprezintă
suma algebrică a tensiunilor electromotoare ale surselor din laturile ochiului [m],
E[ m ] = ∑E
j∈[ m]
j . (3.165)
83
Sumarea este algebrică, tensiunile electromotoare Ej luându-se cu semnul "+" sau "–"
după cum sensul lor coincide sau este opus sensului ochiului.
Pentru aplicarea metodei curenţilor ciclici se impune transformarea în prealabil a
generatoarelor de curent în generatoare echivalente de tensiune (dacă este posibil).
În forma matriceală, metoda curenţilor ciclici se scrie în mod similar ca pentru
reţelele de curent continuu. Astfel, sistemul de ecuaţii (3.162) se scrie:
' ' '
[Z ]o,o ⋅[I ]o = [E ]o (3.166)
'
în care [I ]o este matricea coloană cu o termeni a curenţilor ciclici din ochiurile
'
fundamentale ale reţelei. Matricea pătrată de ordinul o a impedanţelor, [Z ]o,o , se
determină cu relaţia:
'
[Z ]o,o = [B]o,l ⋅[Z]l ,l ⋅[B]to,l (1.167)
în care matricea [Z]l,l este matricea pătrată şi simetrică de ordinul l a impedanţelor
complexe proprii şi mutuale, având pe diagonală impedanţele proprii ale laturilor şi
înafara diagonalei impedanţele complexe mutuale dintre laturile reţelei:
⎡ Z1 jωL12 ... jωL1j ... jωL1l ⎤
⎢ jωL Z2 ... jωL 2 j ... jωL 2l ⎥
⎢ 21
⎥
⎢ . . ... . ... . ⎥
[Z]l,l =⎢ ⎥ (3.168)
⎢ jωL k1 jωL k 2 ... jωL kj ... jωL kl ⎥
⎢ . . ... . ... . ⎥
⎢ ⎥
⎣ jωLl1 jωLl 2 ... jωLlj ... Zl ⎦
Evident, pentru laturile care nu conţin inductivităţi, termenii corespunzători inductivită-
ţilor proprii şi mutuale din această matrice sunt nuli.
Matricea coloană cu o termeni din membrul drept a ecuaţiei (3.166) se determină
cu aceeaşi relaţie ca în cazul teoremelor lui Kirchhoff:
[E']o = [B]o,l ⋅ [E]l i i
(3.169)
Curenţii reali din laturile reţelei se determină cu relaţia:
[I]l = [B]ot ,l ⋅[I′] = [B]ot ,l ⋅[Z ]o−,1o ⋅[E ]o
' '
(3.170)

prin metoda potenţialelor la noduri
Forma în complex a sistemului de ecuaţii pentru cele n' = n –1 noduri ale reţelei,
corespunzător teoremei potenţialelor la noduri se scrie sub forma:
⎧ ' ' ' ' '
Y11 V1 + Y12 V 2 + ... + Y1i V i + ... + Y1n ' V n' = −Ig(1)
' ' '
⎪ ' ' ' ' ' ' ' '

⎪ Y 21 V1 + Y 22 V 2 + ... + Y 2i V i + ... + Y 2n' V n' = −Ig(2)
⎪⎪ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅
⎨ ' ' ' ' ' ' ' '
(3.171)
⎪ Y k1 V1 + Y k 2 V 2 + ... + Y ki V i + ... + Y kn' V n' = −Ig(k )
⎪ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅ ⋅⋅
⎪
⎪⎩ ' ' ' ' '
Y n'1 V1 + Y n'2 V 2 + ... + Y n'i V i + ... + Y n 'n' V n ' = −Ig(n ')
' ' '
84
Admitanţele complexe de pe diagonala principală, de forma
Yii′ = ∑Y + ∑Y
j∈(i)
j
j, k∈(i)
jk , (3.172)
sunt constituite din:

o ∑
Y j – suma admitanţelor proprii Yj ale laturilor legate la nodul (i);
j∈(i)
o ∑Y j,k∈(i )
jk – suma admitanţelor mutuale Yjk dintre laturile j şi k legate la nodul (i).
Admitanţele de cuplaj magnetic dintre laturile j şi k, de forma Yjk = 1 Γjk ,

jω
conectate la un nod al reţelei se ia cu semnul "+" dacă:
a) sensurile de referinţă ale laturilor sunt Yj Yj
(i) (i)
la fel faţă de bornele polarizate şi faţă de nod
(fig. 3.37,a ); * *
b) sensurile de referinţă ale laturilor sunt
Y jk > 0 Yk Y jk > 0 Yk
diferite faţă de bornele polarizate şi sensul uneia
* *
din laturi este de la nod şi al celeilalte laturi către
a) b)
nod (fig. 3.37,b ).
În celelalte situaţii aceste admitanţe se Fig. 3.37.
iau cu semnul "–".
Admitanţele complexe din afara diagonalei principale sunt de forma
Yki′ = − ∑Y + ∑Y
j∈(k )
j
m∈( k )
ms , (3.173)
j∈(i) s∈(i)
fiind constituite din:

o ∑Y j – suma admitanţelor proprii ale laturilor j care leagă nodul (k) de nodul (i);
j∈( k )
j∈(i)
o ∑Y
m∈( k )
ms – suma admitanţelor de cuplaj magnetic (mutuale) dintre laturile m
s∈(i )
conectate la nodul (k) şi laturile s conectate la nodul (i).

Aşa cum se vede din rel. (1.173), admitanţele proprii Yj ale laturilor care leagă
două noduri între ele se iau totdeauna cu semnul "–", iar admitanţele Yms se iau cu
semnul "+" dacă:
a) sensurile de referinţă ale laturilor
sunt la fel faţă de bornele (k) Ys (k) Ys
* (i) * (i)
polarizate şi la fel faţă de noduri
(fig. 3.38,a ); * Yms > 0 * Yms > 0
b) sensurile de referinţă ale laturilor Y m Y m
sunt diferite faţă de bornele

polarizate şi sensul uneia dintre a) b)
laturi este dinspre nod şi a Fig. 3.38.
celeilalte spre nod (fig. 3.38,b);
În celelalte situaţii aceste admitanţele Yms se iau cu "–".
85
Observaţie. Aplicarea metodei presupune caracterizarea bobinelor şi a cuplajelor
magnetice dintre ele prin inductivităţile reciproce proprii şi respectiv mutuale. Dacă
reţeaua electrică este caracterizată prin inductivităţile proprii şi mutuale, inductivităţile
reciproce se calculează prin inversarea matricei inductivităţilor proprii şi mutuale aşa
cum s-a arătat în §2.2.3.
În forma matriceală, ecuaţiile corespunzătoare metodei potenţialelor la noduri
se scriu în mod similar celor ale reţelelor de curent continuu. Astfel, sistemul de ecuaţii
(3.171), în formă matriceală, se scrie:
' ' '
[Y ]n',n ' ⋅[V ]n ' = −[I g ]n' (3.174)
'
în care [V ]n ' este matricea coloană cu n' = n –1 termeni a potenţialelor raportate ale
nodurilor independente ale reţelei. Matricea pătrată de ordinul n' a admitanţelor
'
complexe reciproce proprii şi mutuale, [Y ]n ',n ' , se determină cu relaţia:
' t
[Y ]n′,n′ = [A]n ',l ⋅[Y]l ,l ⋅[A]l ,n ' (3.175)
în care matricea [Y]l,l este matricea pătrată şi simetrică de ordinul l a admitanţelor

complexe reciproce, având pe diagonală principală admitanţele complexe reciproce
proprii ale laturilor şi înafara diagonalei admitanţele complexe reciproce mutuale:
⎡ Y1 Y12 ... Y1j ... Y1l ⎤
⎢Y Y2 ... Y 2 j ... Y 2l ⎥
⎢ 21 ⎥
⎢ . . ... . ... . ⎥
[Y]l,l = ⎢ ⎥. (3.176)
⎢Y k1 Y k2 ... Y kj ... Y kl ⎥
⎢ . . ... . ... . ⎥
⎢ ⎥
⎣ Y l1 jωLl 2 ... Y lj ... Y l ⎦
Evident, pentru laturile fără cuplaje magnetice, termenii corespunzători admitanţelor
complexe mutuale din această matrice sunt nuli.
Matricea coloană cu n′ termeni din membrul drept a ecuaţiei (3.171) se
determină cu o relaţie similară celei corespunzătoare teoremei a I-a Kirchhoff (1.154):
[I g ]n′ = [A]n′,l ⋅[I g ]l
'
(3.177)
în care matricea [I g ]l este matricea coloană cu l termeni a curenţilor generatoarelor de
curent din laturile reţelei. Evident, pentru laturile fără generatoare, termenii corespunză-
tori din această matrice sunt nuli.
'
După determinarea potenţialelor raportate V i ale nodurilor (i = 1, 2, …, n′),
tensiunile Uj la bornele laturilor (j = 1, 2, …, l), se calculează cu relaţia:
t ' t ' −1 '
[U]l = [A]l ,n′ ⋅[V ]n′ = −[A]l ,n′ ⋅[Y ]n′,n′ ⋅[I g ]n′ (3.178)
86
3.5. TEOREMA CONSERVĂRII PUTERILOR
COMPLEXE, ACTIVE ŞI REACTIVE
Se consideră o reţea electrică liniară, conexă şi izolată, cu n noduri şi l laturi în
regim permanent sinusoidal.
Pentru puterea complexă a unei laturi complete de circuit se consideră expresia:
∗
Sj = U j I j (3.179)
Dacă se transformă generatoarele de curent în generatoare echivalente de tensiu-
ne şi se aplică teorema a I-a Kirchhoff la cele n noduri ale reţelei, se obţin ecuaţiile:
∑I = 0 ,
j∈( k )
j k = 1, 2, …, n. (3.180)
Luând valorile complexe conjugate ale celor doi membri ai fiecărei ecuaţii, avem:
∑I
j∈( k )
∗
j = 0 , k = 1, 2, …, n. (3.181)
Înmulţind frecare din aceste relaţii cu valoarea complexă Vk a potenţialului sinusoidal al

nodului (k) şi adunând membru cu membru ecuaţiile astfel obţinute, rezultă:
n
∑V ∑I
k =1
k
j∈( k )
∗
j =0. (3.182)
∗
În aceasta relaţie fiecare curent I j este conţinut de doi termeni: unul cu semnul
"+" pentru nodul (k) din care iese curentul şi altul cu semnul minus "–" pentru nodul (i)
în care intră curentul (fig. 3.39). Dând factor comun curentul din cei doi termeni care-l
∗ ∗
conţin, se obţin termeni de forma: (V k − V i ) ⋅ I k = U j ⋅ I k , unde U j = V k − V i este tensiunea
la bornele laturii. În acest fel, relaţia (1.182) se scrie
l l
∑j=1
∗
U j I j = 0 , respectiv: ∑S = 0 .
j=1
j (3.183)
Separând părţile reale şi imaginare ale puterilor complexe, rezultă prima formă a
teoremei de conservare a puterilor active şi reactive:
l l
∑ j=1
Pj = 0 ; ∑Q = 0.
j=1
j (3.184)
Puterile complexă S, activă P şi reactivă Q ale unei reţele conexe şi izolate,

egale cu sumele puterilor complexe Sj, active Pj şi reactive Qj ale laturilor sunt nule:
l l l
S= ∑j =1
∗
U jI j = 0 ; P = ∑j =1
U jI j cos ϕ j = 0 ; Q = ∑ U I sin ϕ = 0 .
j =1
j j j (3.185)
Teorema conservării puterilor complexe se poate

scrie şi sub o altă formă dacă tensiunile la bornele laturilor Ej
se exprimă pe baza formei generalizate a legii lui Ohm. Ij Zj
(k) (i)
Astfel, pentru o latură ca cea din figura 3.39, legea lui
Ohm în complex se scrie Uj
Uj + Ej = ZjIj , respectiv: Uj = ZjIj – Ej. (3.186) Fig. 3.39.
87
∗
Multiplicând ambii membri ai ultimei ecuaţii cu I j şi adunând membru cu membru
ecuaţiile pentru toate laturile reţelei, se obţine
l l l
∑ j=1
∗
U jI j = ∑j=1
ZjI jI j −
∗
∑E I
j=1
∗
j j =0 , (3.187)
l l
∑ ∗
∑Z I
2
respectiv: E jI j = j j , (3.188)
j=1 j=1
Separând părţile reală şi imaginară, rezultă:

l l l l
∑ ∑ ∑ ∑X I .
2 2
E j I j cos ψ j = R jI j ; E j I j sin ψ j = j j (3.189)
j=1 j=1 j=1 j=1
Suma puterilor complexe ale surselor de energie din reţea este egală cu suma
puterilor complexe ale elementelor pasive (impedanţelor). Corespunzător se formulează
şi teoremele de conservare ale puterilor active şi reactive.
Pentru o reţea deschisă, pasivă, alimentată din exterior pe la m borne de acces,
teorema conservării puterilor se formulează în mod adecvat: puterile activă Pb şi
reactivă Qb transmise reţelei pe la bornele de acces sunt egale cu suma puterilor active
Pj, respectiv reactive Qj din laturile reţelei:
m l m l
Pb = ∑
k =1
Vk I k cos ψ k = ∑j=1
U jI j cos ϕ j ; Q b = ∑
k =1
Vk I k sin ψ k = ∑ U I sin ϕ .
j=1
j j j (3.190)
Ţinând cont de proprietatea de separare a puterilor pe elementele de circuit în regim

sinusoidal, bilanţul puterilor active şi reactive poate fi scris şi sub forma:
m l m l
∑ ∑ ∑ ∑X I
2 2
Pb = Vk I k cos ψ k = R jI j ; Q b = Vk I k sin ψ k = j j . (3.191)
k =1 j=1 k =1 j=1
3.6. TEOREMA TRANSFERULUI MAXIM DE PUTERE ACTIVĂ

Se consideră circuitul constituit din generatorul de tensiune E de impedanţă Zg
(generator Thevènin), conectat în serie cu impedanţa de sarcină Zs (fig. 3.40).
Curentul complex debitat de generator este
I
I= E , (3.192)
(R g + R s ) + j(X g + X s ) E
iar puterea activă transmisă sarcinii este U Zs
Zg
Rs
Ps = R s I 2 = E 2
. (3.193)
(R g + R s ) + (X g + X s )
2 2
Fig. 3.40.
Pentru calculul puterii active maxime transmisă de generator sarcinii Zs, se
disting următoarele cazuri:
X Rezistenţa sarcinii Rs variabilă.
Valoarea maximă a puterii active, Psmax , se obţine pentru valoarea rezistenţei de
sarcină Rs care anulează derivata:
88
∂Ps = (R s + R g) + (Xs + Xg) − 2Rs(R s + R g) E2 ,
2 2
(3.194)
∂Rs [(Rs + R g)2 + (Xs + Xg)2 ]2
adică pentru
R s = R g + (X s + X g ) .
2 2
(3.195)
Valoarea maximă a puterii active este:
R g2 + (Xs + X g )2
Psmax =
2
E . (3.196)
(R g + R g + (Xs + X g )
2
) + (X + X )
2 2
s g
2
Dacă, în plus, reactanţele generatorului Xg şi sarcinii Xs sunt egale în valoare

absolută, însă una inductivă şi cealaltă capacitivă, Xs = – Xg , rezultă Rs = Rg şi puterea
activă are valoarea
2
Psmax max = E (3.197)
4R g
Se observă că transferul de putere activă Psmax max are loc dacă impedanţa sarcinii
este egală cu conjugata complexă a impedanţei generatorului:
∗
Zs = Z g . (3.198)
Y Reactanţa sarcinii Xs variabilă.

Puterea activă este maximă pentru valoarea reactanţei Xs care anulează derivata
∂Ps 2R s (X s + X g ) 2
=− E , (3.199)
∂X s [
(R s + R g ) + (X s + X g )
2 2 2
]
deci pentru
Xs = −Xg (3.200)
Valoarea maximă a puterii active în acest caz este:
Rs
Psmax = E2 (3.201)
(R s + R g )
2
2
Dacă, în plus, Rs = Rg, puterea activă are valoarea Psmax max = E .
4R g
Z Rezistenţa şi reactanţa sarcinii variabile.
Derivatele ∂Ps şi ∂Ps se anulează pentru valorile Rs şi Xs determinate
∂R s ∂Xs
∗
anterior, respectiv dacă este îndeplinită condiţia Zs = Zg , când puterea activă are
2
valoarea maximă posibilă, Psmax max = E .
4R g
În condiţiile transferului de putere activă Psmax max , randamentul transmisiei este:
2
Psmax max R g I
η= = = 0,5 (50%) (3.202)
Pgtotal 2R g I 2
unde Pgtotal = 2RgI² este puterea activă totală debitată de generator.
Adaptări de tipul (3.198) sunt curente în domeniul curenţilor slabi. În acest scop
se folosesc în practică deseori transformatoare de adaptare.
89
3.7. LINIA MONOFAZATĂ SCURTĂ
Transmiterea energiei electromagnetice de la surse la consumatori se face prin

linii electrice. O linie electrică cu mai multe conductoare de lungime l se numeşte linie
scurtă dacă efectul de propagare a tensiunilor şi curenţilor în lungul liniei este
neglijabil. Aceasta presupune că lungimea l a conductoarelor liniei este mult mai mică
decât lungimea de undă λ a tensiunii sau curentului.
3.7.1. Linia monofazată scurtă fără efecte transversale

Fiecare conductor k al unei linii electrice scurte poate fi modelat cu elemente de
circuit cu parametrii concentraţi (fig. 3.41).
1
Dacă intensitatea curentului ik prin conduc-
torul k este independentă de distanţa x măsurată de 2
la una din extremităţile liniei, rezultă că intre
conductoarele j şi k ale liniei nu se stabilesc prin k
dielectric curenţi transversali de pierderi n
iGjk = 0, (3.203) l << λ
iar curenţii transversali capacitivi sunt neglijabili,
⇔
iCjk = 0. (3.204) R1 ∗ L1
Linia electrică care satisface condiţiile R2 L12
(3.203) şi (3.204) se numeşte linie scurtă fără ∗ L2
efecte transversale. L2k
În cazul unei linii bifilare, ultima condiţie
Rk
∗ Lk
presupune neglijabile, fie viteza de variaţie în timp Lkn
a tensiunii u12, fie capacitatea C12 a condensatorului Rn ∗ Ln
având ca armături conductoarele 1 şi 2 ale liniei.
Fiecare conductor k al unei linii multifilare Fig. 3.41.
în condiţiile (3.203) şi (3.204) este caracterizat de
rezistenţa Rk, de inductivitatea proprie Lk şi mutuală Ljk (fig. 3.41).
O linie electrică de curent alternativ constituită din două conductoare se numeşte
linie monofazată. Generatorul de t.e.m. complexă E şi impedanţa interioara Zg în serie
cu conductoarele liniei şi cu receptorul de impedanţă Zs alcătuiesc un sistem monofazat
de transmisie a energiei (fig. 3.42,a). Aplicând teorema a II - a Kirchhoff se obţine:
E = ZgI + R1I + R2I + jω(L1+L2+ L12 + I
(1) R1 jωL1 (2)
+ L21)I+ ZsI,
E ∗
respectiv, U1 L12 = L21 U2 Zs
E = ( Zg + Zl + Zs)I, (3.205) Zg R2 jωL2
∗
unde: Zl este impedanţa echivalentă a liniei, ( 1′ ) (2′ )
a)
Zl = R1+ R2 + jω(L1+L2 + L12 + L21) =
(1) I Rl jωLl (2)
= Rl + jωLl , (3.206)
cu, U1 U2
• Rl = R1+ R2 – rezistenţa echivalentă,
(1′ ) (2′ )
• Ll = L1+L2 + L12 + L21 – inductivitatea b)
echivalentă a liniei. Fig. 3.42.
90
Schema liniei monofazate scurte, fără efecte transversale, se reprezintă cu Rl şi
Ll înseriate numai pe unul din conductoarele liniei ca în figura 3.42,b).
Una din problemele transmisiei energiei pe liniile electrice constă în deter-
minarea tensiunii U1 care trebuie aplicată liniei, încât la bornele receptorului tensiunea
U2 sa aibă o valoare dată. Dacă rezistenţa Rg şi reactanţa Xg ale generatorului nu sunt
neglijabile, acestea se includ cu rezistenţa echivalentă Re şi reactanţa echivalentă Xe:
Re = Rl + Rg ; Xe = Xl + Xg . (3.207)
Se obţine astfel schema echivalentă a sistemului monofazat dată în fig. 3.43,a).
Diferenţa dintre valorile efective ale t.e.m. E a generatorului şi tensiunii U2,
δU = E – U2 (3.208)
se numeşte variaţie de tensiune sau pierdere de tensiune pe linie, iar diferenţa
∆U = E – U2 (3.209)
este numită cădere complexă sau geometrică de tensiune pe linie: ∆U = (Re + jXe)I.
Din diagrama fazorială prezentată în figura 3.43,b) rezultă:
2 2
E = 0A = 0A1 + A1A = I Re jXe
(3.209)
= (U 2 + ∆ l U) + (∆ t U) E
2 2
în care, U2 Zs
∆l U = BA1 = R e I cosϕ2 + Xe Isin ϕ2 (3.210)
a)
este căderea longitudinală de tensiune, iar A
E
∆ t U = A1A = −R e Isin ϕ2 + Xe I cos ϕ2 (3.211) ∆U
U2 B jXeI
este căderea transversală de tensiune pe linie. 0 ϕ1 ϕ A1 A2
Pentru variaţia de tensiune pe linie, 2
ReI
I C
rezultă:
b)
δU = E − U 2 = 0A 2 − 0B =
(3.212) Fig. 3.43.
= (U 2 + ∆ l U) 2 + (∆ t U) 2 − U 2
Linia funcţionează în limite acceptabile dacă:
(∆ t U) << (U 2 + ∆ l U)
2 2
(3.213)
şi, prin urmare, se poate considera δU = ~∆lU.
Din diagrama fazorială se vede că modulul căderii complexe de tensiune ∆U este
mai mare decât variaţia (pierderea) de tensiune δU
∆U = (∆l U) + (∆ t U) > δU .
2 2
(3.214)
Dacă receptorul este capacitiv, ϕ2 < 0, e posibil ca valoarea efectivă a tensiunii
U2 la bornele receptorului să fie mai mare decât valoarea efectivă E a tensiunii electro-
motoare a generatorului (U2 > E).
91
3.7.2. Linia monofazată scurtă cu efecte transversale
O linie electrică cu mai multe conductoare în care, deşi efectul de propagare

este neglijabil, intensitatea curentului în fiecare conductor la una din extremităţi, ik(t),
este diferită în fiecare moment de intensitatea curentului la cealaltă extremitate, ik′ (t) ,
ik(t) – ik′ (t) ≠ 0,
se numeşte linie scurtă cu efecte transversale.
Diferenţa curenţilor corespunde, fie curenţilor transversali de pierderi iG, fie
curenţilor capacitivi iC, fie atât celor de pierderi, cât şi celor capacitivi. Dacă linia are
două conductoare, se numeşte linie monofazată scurtă. Într-o primă aproximaţie,
conductanţa transversală Gt (numită şi perditanţă) şi capacitatea transversala Ct se
reprezintă la mijlocul liniei ca în schema din figura 3.44, astfel că:
i1 – i2 = iG + iC , (3.215)
(1) i1 Rl 2 Ll 2 Ll 2 Rl 2 i2 (2)
iG iC
u1 Gt Ct u2
(1) (2)
Fig. 3.44. Schema simetrică de iteraţie ″1″.
Prin introducerea perditanţei Gt şi a capacităţii Ct simetric în raport cu

extremităţile liniei, se obţine schema simetrică de iteraţie ″1″ (fig. 3.44).
Schema simetrică de iteraţie ″n″ se obţine divizând Rl şi Ll prin 2n şi
multiplicând cu n Gt şi Ct, aşa cum se arată în figura 3.45.
(1) Rl 2n Ll 2n Rl n Ll n Rl n Ll n Rl 2n Ll 2n (2)
i1 i2
u1 nGt nCt nGt nCt Rl / 2 n nGt nCt u2
(1) (2)
Fig. 3.45. Schema simetrică de iteraţie ″n″.
Precizia reprezentării efectelor transversale este cu atât mai bună, cu cât ordinul
iteraţiei n este mai mare.
92
4. CIRCUITE ELECTRICE TRIFAZATE
În tehnica actuală de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice se

utilizează aproape în exclusivitate sistemul trifazat. În principiu, un sistem trifazat este
constituit dintr-un generator care produce trei tensiuni electromotoare alternative, o linie
alcătuită din trei conductoare principale (de fază) şi receptorul cu impedanţele de
sarcină conectate în stea sau în triunghi (fig. 4.1).
Generator Receptor
trifazat trifazat
Linie trifazată
Fig. 4.1. Schema de principiu a sistemului trifazat.
4.1. SISTEME POLIFAZATE SIMETRICE

DE MĂRIMI SINUSOIDALE
Un sistem polifazat (m–fazat) simetric de mărimi periodice de succesiune directă
de ordinul 1, este un ansamblu ordonat de m mărimi periodice yk(t), k = 1, 2, …, m, de
perioadă T, care se succed la un interval de timp T/m,
y1(t) = y(t) , y2(t) = y(t – T/m), … yk(t) = y[t – (k – 1)T/m], … ym(t) = y[t – (m – 1)T/m] (4.1)
în care y(t) = y(t + nT), n = 0, 1, 2, …, este o funcţie periodică de perioadă T.
Dacă y(t) este sinusoidală, y(t) = 2 Ysin( ω t + γ ), se obţine sistemul polifazat
simetric de mărimi sinusoidale de succesiune directă de ordinul 1, constituit din m
mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă, având valori efective egale şi fiind defazate cu
un unghi – 2π/m,
y1(t) = 2Y sin(ωt + γ)
y2(t) = 2Y sin[ω(t − T ) + γ] = 2Y sin(ωt + γ − 2π)
m m
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
(4.2)
yk(t) = 2Y sin{ω[t − (k − 1) T )] + γ} = 2Y sin[ωt + γ − (k − 1) 2π]
m m
LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLL
ym(t) = 2Y sin{ω[t − (m − 1) T )] + γ} = 2Y sin[ωt + γ − (m − 1) 2π]
m m
cu următoarea reprezentare în complex:
(
j γ − 2π ) [
j γ −(k −1) 2π ] [
j γ −(m−1) 2π ]
Y1 = Ye jγ, Y2 = Ye m
, ..., Yk = Ye m
,..., Ym = Ye m
(4.3)
93
Notând cu a operatorul complex de rotaţie cu unghiul 2π/m,
a = e m = cos 2π + jsin 2π
j2π
(4.4)
m m
sistemul polifazat simetric de fazori se pune sub forma:
Y1 = Y1, Y2 = a-1Y1, …, Yk = a1-kY1, …, Ym = a1-m Y1 (4.5)
k
Din diagrama fazorilor a , k = 0, 1, 2, … , m – 1, (fig. 4.2), rezultă relaţiile:
1 + a + a2 + … + ak + … + am-1 = 0; a2
a1+m = a; ak+m = ak; am-k = a-k. (4.6)
·· · a
În consecinţă, sistemul polifazat simetric de fazori
complecşi satisface relaţia ak 1
Y1 + Y2 + … + Yk + … + Ym = 0, (4.7) ··
· am-1
căreia îi corespunde următoarea relaţie între mărimile
instantanee yk(t):
···
y1 + y2 + … + yk + … + ym = 0. (4.8) Fig. 4.2.
Fazorii complecşi Yk ai unui sistem polifazat simetric de succesiune directă de
ordinul 1 se reprezintă în raport cu o origine comună, alcătuind, fie un sistem stelat cu
m braţe, fie un sistem poligonal cu m laturi (fig. 4.3).
Succesiune
Y1 directă
Ym
Ym Y2
2π
m
Yk Y1
− 2π Succesiune Y3
m
directă
Y2
Yk
Y3
Fig. 4.3. Reprezentarea fazorială a sistemului simetric de succesiune inversă.
Dacă se consideră, de exemplu, fazorul Y1 origine a sistemului, se numeşte sens

direct sensul de rotire orar şi sens invers, sensul antiorar.
Dacă mărimile sunt ordonate astfel încât succesiunea fazelor este directă, iar
două mărimi succesive Yk şi Yk+1 au diferenţa fazelor egale cu − 2π , sistemul de mărimi
m
se numeşte sistem direct de ordinul 1 sau de secvenţă 1.
Dacă diferenţa de fază a două mărimi succesive este − 2 2π , sistemul direct este
m
de ordinul 2 sau de secvenţă 2, ş.a.m.d.
Analog se definesc sistemele inverse de succesiune 1, 2, …(fig. 4.4).
94
Y3 Succesiune
Y2 inversă Y1
Succesiune
inversă Y2 Ym
2π
m
Yk Y1
− 2π Y3
m
Ym
Yk
Fig. 4.4. Reprezentarea fazorială a sistemului simetric de succesiune inversă.
Se observă că luând fazorul Y1 origine de fază, fazorii sistemului invers sunt

conjugaţii fazorilor sistemului direct.
4.2. SISTEME TRIFAZATE SIMETRICE

DE MĂRIMI SINUSOIDALE
Un sistem trifazat simetric de mărimi periodice, de succesiune directă, este un
ansamblu ordonat de trei mărimi periodice y1d, y2d, y3d de perioadă T, care se succed la
un interval de timp de T/3, astfel că mărimea y2d este în urma mărimii y1d şi y3d în urma
mărimii y2d:
y1d(t) = yd(t); y2d(t) = yd(t – T/3); y3d = yd(t – 2T/3) (4.9)
în care yd(t) = yd(t + kT), k = 1, 2, 3, … , este o funcţie periodică de perioadă T.
Dacă funcţia yd(t) este sinusoidală, se obţine sistemul trifazat simetric de mărimi
sinusoidale, de succesiune directă, constituit din trei mărimi sinusoidale de aceeaşi
frecvenţă, având valori efective egale şi fiind defazate între ele cu un unghi de 2π/3,
⎧
⎪ y1d (t ) = 2Yd sin(ωt + γ )
⎪
⎪ T 2π
⎨ y 2d (t ) = 2Yd sin[ω(t − 3 ) + γ] = 2Yd sin(ωt + γ − 3 ) (4.10)
⎪
⎪ 2T 4π
⎪⎩ y3d (t ) = 2Yd sin[ω(t − 3 ) + γ] = 2Yd sin(ωt + γ − 3 )
cu următoarea reprezentare în complex:

⎧Y1d = Yde jγ = Yd
⎪⎪ j (γ − 2π ) − j 2π
⎨Y2d = Yde 3 = Yde 3 (4.11)
⎪ j (γ − 4π ) − j 4π
⎪⎩Y3d = Yde 3 = Yde 3
Se notează cu a operatorul complex de rotaţie cu unghiul 2π ,
3
a = e 3 = cos 2π + j ⋅ sin 2π = − 1 + j 3 ,
j 2π
(4.12)
3 3 2 2
95
−1 ∗ −2
care are următoarele proprietăţi: a = 1 ; a = a = a ; a = a; 1 + a + a = 0 .
3 2 2
Utilizând operatorul a, scris pentru simplitate nesubliniat, fazorii sistemului

trifazat simetric (4.11) se pun sub forma:
Y1d = Yd; Y2d = a 2Yd; Y3d = aYd . (4.13)
Având în vedere că 1 + a + a = 0 , rezultă: Y1d + Y 2d + Y 3d = 0 respectiv, în mărimi
2
instantanee, y1d + y 2d + y3d = 0 , ceea ce înseamnă că suma mărimilor unui sistem

trifazat simetric de mărimi sinusoidale este totdeauna nulă.
În figura 4.5, a) se prezintă curbele de variaţie în timp ale mărimilor sistemului
trifazat pentru fază iniţială nulă (γ = 0), iar în figura 4.5, b) se prezintă diagrama
fazorilor complecşi.
+j
y1d y2d y3d
Y 3d
2π
3 Y1d
2π
3 γ
0 π 4π 2π ωt +1
γ=0 3 − 4π sens
3
direct
− 2π
3
Y 2d
a) b)
Fig. 4.5.
Analog se defineşte sistemul trifazat simetric de mărimi periodice de succesiune

inversă y1i , y2i , y3i , în care mărimile se succed la un interval de T/3, astfel că mărimea y2i
este înaintea mărimii y1i şi y3i înaintea mărimii y2i,
y1i(t) = yi(t); y2i(t) = yi(t + T/3); y3i = yd(t + 2T/3) (4.14)
unde yi(t) = yi(t + kT), k = 1, 2, 3, … , este o funcţie periodică de perioadă T.
Dacă funcţia yi(t) este sinusoidală, se obţine sistemul trifazat simetric de mărimi
sinusoidale de succesiune inversă
⎧
⎪y1i (t ) = 2Yi sin(ωt + γ )
⎪
⎪ T 2π
⎨y 2i (t ) = 2Yi sin[ω(t + 3 ) + γ] = 2Yi sin(ωt + γ + 3 ) (4.15)
⎪
⎪ 2T 4π
⎪⎩y3i (t ) = 2Yi sin[ω(t + 3 ) + γ] = 2Yi sin(ωt + γ + 3 )
cu imaginile în complex:
Y1i = Yi ; Y 2i = a Yi ; Y3i = a Yi .
2
(4.16)
În figura 4.6, a) se prezintă curbele de variaţie în timp ale mărimilor sistemului
trifazat pentru fază iniţială nulă (γ = 0), iar în figura 4.6, b) se prezintă diagrama
fazorilor complecşi.
96
+j
y3i y2i y1i sens
Y2i invers
2π
3 Y1i
2π
3 4π γ
0 π 4π 2π ωt 3 +1
γ=0 3
− 2π
3
Y3i
a) b)
Fig. 4.6.
În mod normal, sistemele trifazate simetrice de tensiuni şi curenţi sunt de

succesiune directă. Pentru simplificare, se renunţă la indicele ″d ″ şi se scriu sub forma:
⎧ ⎧
⎪u1 ( t ) = 2 U sin(ωt + α) ⎪i1 ( t ) = 2I sin(ωt + β)
⎪⎪ 2π ⎪⎪ 2π
⎨u 2 ( t ) = 2 U sin(ωt + α − 3 ) ; ⎨i 2 ( t ) = 2I sin(ωt + β − 3 ) . (4.17)
⎪ ⎪
⎪u ( t ) = 2 U sin(ωt + α − 4π ) ⎪i ( t ) = 2I sin(ωt + β − 4π )
⎪⎩ 3 3 ⎪⎩ 3 3
4.3. CONEXIUNILE SISTEMELOR TRIFAZATE

Se consideră trei sisteme monofazate de transmisie a energiei electrice (fig. 4.7)
constituite din:
Zg , ϕg eR Zr , ϕr
iR Zl A
R
uR uA
R′ A′
Zg , ϕg eS Zl Zr , ϕr
S iS B
uS uB
S′ B′
Zg , ϕg eT Zl Zr , ϕr
T iT C
uT uC
T′ C′
Generatoare Receptoare
monofazate Linii monofazate monofazate
Fig. 4.7.
97
– trei generatoare cu t.e.m. sinusoidale în timp, alcătuind un sistem trifazat
simetric,
⎧
⎪eR(t) = 2E sin(ωt + αg)
⎪ 2π
⎨eS(t) = 2E sin(ωt + αg − 3 ) (4.18)
⎪ 4π
⎪⎩eT(t) = 2E sin(ωt + αg − )
3
şi având impedanţele interioare identice:
jϕg
Z gR = Z gS = Z gT = Z g = Z g e ; (4.19)
– trei linii bifilare cu impedanţele conductoarelor identice,

jϕl
Z lR = ZlS = ZlT = Zl = Zl e ;
– trei receptoare monofazate cu impedanţe identice,
j ϕr
Z rA = Z rB = Z rC = Z r = Z r e . (4.20)
Curenţii iR, iS, iT prin circuite sunt defazaţi cu acelaşi unghi ϕ faţă de t. e. m. ale
generatoarelor şi formează un sistem trifazat simetric:
⎧
⎪ iR(t) = 2I sin(ωt + αg − ϕ)
⎪ 2π
⎨ iS(t) = 2I sin(ωt + αg − ϕ − 3 ) (4.21)
⎪ 4π
⎪⎩ iS(t) = 2I sin(ωt + αg − ϕ − )
3
Tensiunile la bornele generatoarelor monofazate uR, uS, uT şi tensiunile la bornele
receptoarelor uA, uB, uC alcătuiesc, de asemenea, sisteme simetrice:
⎧ ⎧
⎪ uR(t) = 2U sin(ωt + αg) ⎪ uA(t) = 2U sin(ωt + αr)
(g) (g)
⎪ 2π ⎪ 2π
⎨ uS(t) = 2U sin(ωt + αg − 3 ) ; ⎨ uB(t) = 2U sin(ωt + αr − 3 ) . (4.22)
(g) (g)
⎪ 4π ⎪ 4π
⎪⎩ uS(t) = 2U sin(ωt + αg − ) ⎪⎩ uC(t) = 2U sin(ωt + αr − )
(g) (g)
3 3
Fiecare generator de tensiune se numeşte fază generatoare (prescurtat fază).
Sistemul trifazat format din trei circuite monofazate izolate este un sistem necatenat. Un
sistem trifazat este catenat dacă are legături conductoare între circuitele monofazate la
generator şi/sau la receptor. Sunt posibile două conexiuni ale fazelor: în stea (respectiv,
stea cu fir neutru) şi în triunghi.
Sistemele trifazate de transmisie a energiei obţinute în acest fel se numesc
simetrice (din punct de vedere a tensiunilor şi curenţilor care formează fiecare sisteme
simetrice) şi echilibrate (din punct de vedere a impedanţelor, identice pentru cele trei
circuite monofazate).
98
4.3.1. Conexiunea în stea a sistemelor trifazate
În figura 4.8, a) şi b) se prezintă, aranjată în două moduri, schema sistemului

trifazat generator – linie – receptor în conexiunea stea cu fir neutru.
Zg , ϕg eR Zr , ϕr
iR Zl,ϕl A
R
uRS uAB
Zg , ϕg eS Zl,ϕl Zr , ϕr
0 S iS B N
uST uTR uCA uBC
Zg , ϕg eT Z,ϕl Zr , ϕr
T iT C
Generator Linie trifazată Receptor

trifazat stea trifazat stea
a)
R iR Zl,ϕl A
uCA
uTR uR0 Zr,ϕr
uAB uAN
uRS
uT0
0 iN N uCN
Zr,ϕr
uS0 iS Zl,ϕl uBN Zr,ϕr
T S C
uST B uBC
iT Zl,ϕl
Generator trifazat stea Linie trifazată Receptor trifazat stea

b)
Fig. 4.8.
S-au notat cu:

0 – neutrul sau nulul generatorului; N – neutrul sau nulul receptorului;
R, S, T – bornele generatorului; A, B, C – bornele receptorului.
Prin conectarea în stea, curenţii prin fazele generatorului, prin conductoarele
liniei şi prin impedanţele receptorului rămân neschimbaţi. Cei trei curenţi prin
conductoarele principale (de fază) ale liniei, formând sistem trifazat simetric, au suma
nulă. În consecinţă, curentul iN prin conductorul N0, numit conductor de nul sau fir
neutru, este nul (iN = iR + iS + iT = 0) şi acest conductor (trasat cu linie întreruptă în fig.
4.8) poate fi suprimat, obţinându-se astfel conexiunea stea fără fir neutru.
Se numesc tensiuni de linie sau compuse, tensiunile dintre două borne ale
generatorului sau ale receptorului, egale cu tensiunile dintre conductoarele liniei la
generator, respectiv la receptor. Astfel, tensiunile uRS, uST şi uTR sunt tensiunile de linie la
99
generator, iar tensiunile uAB, uBC şi uCA sunt tensiunile de linie la receptor.
Se numesc tensiuni de fază, simple sau stelate, tensiunile pe fazele generatorului
sau pe impedanţele de fază ale receptorului respectiv, la conectarea în stea, tensiunile
dintre bornele generatului şi neutrul acestuia şi tensiunile dintre bornele receptorului şi
neutrul acestuia. Astfel, tensiunile uR0, uS0 şi uT0 sunt tensiunile de fază la generator, iar
tensiunile uAN, uBN şi uCN sunt tensiunile de fază la receptor.
Curenţii de linie, sunt curenţii de pe conductoarele liniei, respectiv iR, iS şi iT, iar
curenţii de fază sunt curenţii prin fazele generatorului şi respectiv prin impedanţele
receptorului. Este evident că la conexiunea în stea a sistemelor trifazate, curenţii de linie
coincid cu curenţii de fază. Notând cu I(fg) şi respectiv I(fr) valorile efective ale curenţilor
prin fazele generatorului şi respectiv prin impedanţele de sarcină ale receptorului şi cu Il
valoarea efectivă a curentului prin conductoarele liniei (de linie), rezultă:
I(fg) = I(fr) = Il (4.23)
Fiecare tensiune de linie, de la generator sau de la receptor, se compune din câte
două tensiuni de fază de la generator, respectiv de la receptor. Astfel tensiunile de linie
la generator se pot scrie:
uRS = uR0 – uS0; uST = uS0 – uT0; uTR = uT0 – uR0. (4.24)
De exemplu:
uRS(t) = 2U(fg) sin(ωt + αg) − 2U(fg) sin(ωt + αg − 2π) = 2Ul(g) sin(ωt + αg + π) , (4.25)
3 6
în care s-a notat cu Uf = U valoarea efectivă a tensiunii de fază şi cu Ul valoarea
(g) (g) (g)
efectivă a tensiunii de linie la generator,

Ul(g) = 3U(fg) . (4.26)
Se demonstrează astfel că tensiunile de linie la generator alcătuiesc sistem
trifazat simetric,
⎧ u = 2 U(g) sin(ωt + α + π )
⎪ RS l g
6
⎪ π 2π
⎨ uST = 2 Ul sin(ωt + αg + 6 − 3 )
(g)
(4.27)
⎪ π 4π
⎪ uTR = 2 Ul sin(ωt + αg + 6 − 3 )
(g)
⎩
fiind defazate cu unghiul π/6 înaintea tensiunilor de fază.
Similar, tensiunile de linie la receptor se scriu:
uAB = uA0 − uB0 ; uBC = uB0 − uC0 ; uCA = uC0 − uA0 . (4.28)
A
De exemplu: UAN
UAB
2π π ϕr IR
uAB(t) = 2 Uf sin(ωt + αr) − 2 Uf sin(ωt + αr − ) =
(r) (r)
3 6
π –UBN
= 2 Ul sin(ωt + αr + )
(r)
(4.29) UBC
6 IT
în care s-a notat cu U(fr) = U(r) valoarea efectivă a N UBN
tensiunii de fază la receptor şi cu Ul(r) valoarea C U B
CN IS
efectivă a tensiunii de linie la bornele receptorului,
UCA
U = 3U
(r)
l
(r)
f (4.30)
Fig. 4.9.
100
În figura 4.9 este prezentată diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor la
receptorul conectat în stea.
Prin conexiunea în stea a unui sistem trifazat echilibrat şi simetric, valoarea
efectivă a curentului de linie este egală cu valoarea efectivă a curentului de fază, iar
valoarea efectivă a tensiunii de linie la generator, respectiv la receptor, este de 3 ori
mai mare decât valoarea efectivă a tensiunii de fază de la generator, respectiv de la
receptor.
U l = 3U f , I l = I f . (4.31)
4.3.2. Conexiunea în triunghi a sistemelor trifazate
Zg ,ϕg eR iRS R iR Zl,ϕl iAB Zr,ϕr

A
uRS uAB
Zg ,ϕg eS iST Zl,ϕl iBC Zr,ϕr
S iS B
uTR uCA uBC
uST
Zg ,ϕg eT iTR T Zl,ϕl Zr,ϕr
iT C iCA
Generator Receptor
Linie trifazată trifazat triunghi
trifazat triunghi
a)
R iR Zl,ϕl A
iRS
iAB
uTR uAB uCA
Zg ,ϕg uRS
Zr,ϕr
Zr,ϕr
Zg ,ϕg
Zl,ϕl iCA
iTR Zg ,ϕg iST iS iBC Zr,ϕr
T C
S B
uST Zl,ϕl uBC
iT
Generator trifazat Receptor trifazat
în triunghi Linie trifazată
în triunghi
b)
Fig. 4.10.
Schema sistemului trifazat generator – linie – receptor în conexiunea triunghi

este prezentată, aranjată în două moduri, în figura 4.10, a) şi b), în care s-au notat astfel:
iRS, iST, iTR = curenţii prin fazele generatorului – curenţii de fază la generator;
iAB, iBC, iCA = curenţii prin impedanţele receptorului – curenţii de fază la receptor;
iR, iS, iT = curenţii prin conductoarele liniei – curenţii de linie.
101
Se observă că fiecare curent de linie se compune din câte doi curenţi de fază de
la generator sau de la receptor. Astfel, funcţie de curenţii de fază de la generator,
curenţii de linie sunt:
iR = iRS − iTR; iS = iST − iRS; iT = iST − iTR (4.32)
De exemplu:
iR = 2I(fg) sin(ωt + αg − ϕ) − 2I(fg) sin(ωt + αg − ϕ − 4π) =
3
π π
= 2 3I (f g ) sin(ωt + α g − ϕ − ) = 2I l sin(ωt + α g − ϕ − ) (4.33)
6 6
unde s-a notat cu I(fg) = I(g) valoarea efectivă a curentului de fază la generator şi cu
Il = 3 I(fg) valoarea efectivă a curentului linie.
Curenţii de linie alcătuiesc sistem trifazat simetric,
⎧ iR(t) = 2Il sin(ωt + αg − ϕ − π)
⎪ 6
⎪ π 2π
⎨ iS(t) = 2Il sin(ωt + αg − ϕ − 6 − 3 ) , (4.34)
⎪ π 4π
⎪ iT(t) = 2Il sin(ωt + αg − ϕ − − )
⎩ 6 3
fiind defazaţi în urma curenţilor de fază cu –π/6 şi având valoarea efectivă de 3 ori mai
mare ca valoarea efectivă a curenţilor de fază de la generator.
Relaţiile dintre curenţii de linie şi curenţii prin fazele receptorului sunt:
iR = iAB − iCA ; iS = iBC − iAB ; iT = iCA − iBC . (4.35)
Procedând în mod similar, rezultă şi în acest caz că valoarea efectivă a curenţilor
de linie este de 3 ori mai mare ca valoarea efectivă a curenţilor de fază de la receptor,
Il = 3I(fr) . (4.36)
Este evident că tensiunile de linie de la generatorul sau de la receptorul conectat
în triunghi coincid cu tensiunile de fază, având valori efective egale:
Ul(g) = U(fg); Ul(r) = U(fr). (4.37)
În figura 4.11 se prezintă diagrama fazorială a
tensiunilor şi curenţilor la receptorul trifazat echilibrat IT
alimentat cu tensiuni simetrice în conexiunea triunghi. UCA ICA
Prin conexiunea în triunghi a unui sistem trifazat

simetric la generator, respectiv la receptor, valoarea UAB
IS
ϕr
efectivă a tensiunii de linie este egală cu cea a tensiunii de π IAB
IBC
fază şi valoarea efectivă a curentului de linie este de 3 ori 6
mai mare decât valoarea efectivă curentului de fază UBC –ICA IR
Ul = Uf , Il = 3 If . (4.38) Fig. 4.11.
102
4.4. ANALIZA CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE
TRIFAZATE, SIMETRICE ŞI ECHILIBRATE
Se analizează sistemul electric liniar de transmisie trifazat, simetric şi echilibrat,
generator – linie – receptor. Prin această analiză se urmăreşte determinarea tensiunilor şi
curenţilor, cunoscând tensiunile electromotoare ale generatorului şi impedanţele
interioare ale acestuia, liniei şi receptorului. Deoarece tensiunile aplicate liniei pot fi de
la un generator sau din secundarul unui transformator electric, se va analiza sistemul
constituit din linia trifazată echilibrată la care este conectat un receptor trifazat echilibrat
cu impedanţele conectate în stea (stea cu fir neutru) sau în triunghi. La bornele de
intrare ale liniei, tensiunile reţelei de alimentare sunt simetrice, sinusoidale.
4.4.1. Circuitul în conexiunea stea cu fir neutru
Se consideră circuitul constituit din linia trifazată echilibrată cu fir neutru, având
impedanţele conductoarelor de fază Zl şi a firului neutru ZN, la care este legat un
receptor trifazat echilibrat conectat în stea cu neutrul N accesibil, având impedanţele
proprii Zr şi mutuale Zmr (fig. 4.12,a).
R IR Zl A *
Zr R IR Z
UAB Zmr URN

Zl Zr Z
S IS B UCA * N S IS N
UR0 ⇔ UR0
Zmr Zmr USN
US0 UBC US0
T IT Zl Zr T IT Z
C *
UT0 ZN UT0 ZN UTN
IN N IN
0 0
UN0
a) b)
Fig. 4.12.
La bornele de intrare ale liniei tensiunile de alimentare sunt date prin compo-
nentele lor de fază simetrice:
UR0 = Uf ; US0 = a 2Uf ; US0 = aUf . (4.39)
Prin aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff ochiurilor [ANBA] şi respectiv
[BNCB], se obţin ecuaţiile:
UAB = ZrIR + Zmr(IS + IT) − ZrIS − Zmr(IR + IT) = (Zr − Zmr)IR − (Zr − Zmr)IS (4.40)
respectiv,
UBC = ZrIS + Zmr(IR + IT) − ZrIT − Zmr(IR + IS) = (Zr − Zmr)IS − (Zr − Zmr)IT . (4.41)
Din aceste relaţii rezultă că receptorul trifazat stea cu cuplaje magnetice între
impedanţele fazelor poate fi înlocuit cu un receptor stea fără cupaje magnetice, cu
impedanţele echivalente
Zre = Zr − Zmr . (4.42)
103
Se obţine schema echivalentă a sistemului din figura 4.12,b), în care:
Z = Zl + Zre . (4.43)
Curenţii: IR, IS, IT prin impedanţele Z şi curentul IN prin impedanţa ZN se calculează
cu relaţiile:
Iα = UαN , α = R, S, T; IN = UN0 . (4.44)
Z ZN
În general, pentru un circuit în conexiunea stea ca cel din figura 4.13, curenţii
Iα (α = R, S, T) , pot fi scrişi sub forma:
(R) IR YR
Iα = Yα(Vα − VN) (4.45) VR
unde: ( S) IS YS (N)
VS
Vα (α = R, S, T) , VN – potenţialele complexe ale bornelor;
( T) IT YT
Yα = 1 (α = R, S, T) – admitanţele complexe ale fazelor. VT
Zα YN
(0) IN
Aplicând teorema a I-a Kirchhoff şi legea lui ohm se obţine: V0
IR + IS + IT = IN = YN(V N − V0) , respectiv Fig. 4.13.
YR VR + YSVS + YTVT − VN(YR + YS + YT) = YN(VN − V0)
Expresia generală a potenţialului punctului neutru pentru un circuit în conexi-
unea stea, numită şi formula lui Millman, rezultă:
VN = YR VR + YSVS + YTVT + YNV0 (4.45)

YR + YS + YT + YN
În cazul de nostru, circuitul fiind echilibrat, YR = YS = YT = 1 / Z , relaţia (4.45)
devine
Y (VR + VS + VT) + YNV0
VN = , (4.46)
3Y + YN
şi tensiunea (diferenţa de potenţial) dintre neutrul N al receptorului şi neutrul 0 al reţelei
de alimentare, UN0, rezultă:
Y(VR + VS + VT) − 3Y V0 Y(UR0 + US0 + UT0)
U N0 = VN − V0 = = =0, (4.47)
3Y + YN 3Y + Y N
deoarece tensiunile UR0, US0, UT0 alcătuiesc sistem trifazat simetric, UR0 + US0 + UT0 = 0 .
Aplicând teorema a II-a Kirchhoff ochiurilor [RN0R], [SN0S], [TN0T] ale
circuitului din figura 4.12,b), se obţine:
UαN = Uα0 − UN0 = Uα0, α = R, S, T. (4.48)
Aşadar, tensiunile de fază la receptor sunt egale cu tensiunile de fază ale reţelei de
alimentare ( UαN = Uα0 ), formând, prin urmare, şi ele un sistem simetric.
Curenţii pe linie şi prin impedanţele receptorului rezultă din (4.44):
Iα = Uα0 , α = R, S, T; IN = 0. (4.49)
Zl + Zr − Zmr
Tensiunile UAN, UBN, UCN la bornele impedanţelor receptorului (fig. 4.12,a), sunt
egale cu căderile de tensiune corespunzătoare:
104
⎧ UAN = ZreIR = Zr − Zmr UR0
⎪ Zl + Zr − Zmr
⎪ Zr − Zmr
⎨ UBN = ZreIS = Z + Z − Z US0 , (4.50)
⎪ l r mr
⎪ UCN = ZreIT = Zr − Zmr

U
⎩ Zl + Zr − Zmr T0
iar căderile de tensiune pe impedanţele Zl ale conductoarelor de fază ale liniei pot fi
calculate cu relaţiile:
∆Ulα = Zl Iα = Zl U , α = R, S, T. (4.51)
Zl + Zr − Zmr α0
În concluzie, în regim echilibrat simetric, curentul prin firul neutru este nul,
curenţii de linie (egali cu cei de fază), tensiunile de fază la receptor şi căderile de
tensiune pe linie alcătuiesc sisteme simetrice. Diagrama fazorială pentru tensiuni şi
curenţi se prezintă în figura 4.14,a).
T ∆UlT
UCN R IR Zl A Zr – Zmr N Z N
R IR
UT0
IT
UR0 ∆UlR UAN
UR0
0≡N UR0 R
IS ϕ ∆UlR
UAN 0 0≡N
UBN IR 0≡N UR0 R c)
∆UlR US0
ϕ ∆UlR
UAN A
S IR
a) b)
Fig. 4.14.
Se observă că diagramele fazorilor tensiunilor şi curenţilor pentru fazele S şi T

rezultă prin rotirea în sens orar (pentru un sistem de succesiune directă) a diagramei
fazorilor fazei R cu 2π , respectiv 4π .
3 3
Circuitul trifazat echilibrat, alimentat cu tensiuni simetrice, se poate analiza
numai pentru una dintre faze şi, în consecinţă, schemele circuitelor trifazate se pot
înlocui în acest regim cu scheme monofazice (fig. 4.14, b,c).
4.4.2. Circuitul în conexiunea stea fără fir neutru
IR Zl A Zre IR Z
R R
URS UAN URS URN
IS Zl Zre IS Z
S B ⇔ S
N N
UTR UBN UTR USN
UST UST
IT Zl Zre IT Z
C
T T
UCN UTN
a) b)
Fig. 4.15.
105
Punctul neutru N al receptorului nu este accesibil (fig. 4.15) şi tensiunile
complexe ale reţelei de alimentare sunt date prin componentele lor de linie, URS, UST şi
UTR , formând un sistem simetric:
URS = Ul , UST = a 2Ul , UTR = aUl (4.52)
Curenţii IR, IS, IT din circuitul echivalent dat în figura 4.15,b), în care Z = Zl + Zre
se determină cu relaţiile:
Iα = UαN ; α = R, S, T . (4.53)
Z
Deoarece circuitul nu are fir neutru şi prin urmare ZN = ∞ , potenţialul complex
V N al neutrului receptorului se obţine cu formula lui Millman, rel. (4.45), luând YN = 0 ,
V N = VR + VS + VT (4.54)
3
şi tensiunile de fază UαN (α = R, S, T) se calculează astfel:
URN = VR − VN = URS − UTR

3
USN = VS − VN = UST − URS (4.55)
3
UTN = VT − VN = UTR − UST
3
Se verifică uşor că valoarea efectivă a tensiunilor de fază Uf este:
|1 − a |
U l = 3 | e− j 6 | U l = 1 U l ,
π
Uf = U RN = USN = UTN = (4.56)
3 3 3
unde Ul este valoarea efectivă a tensiunilor de linie.
Înlocuind tensiunile date de rel.(4.55) în (4.53), se obţin relaţiile de calcul ale curenţilor:
IR = 1 URS − UTR UTR – UST

3 Zl + Zr − Zmr
IS = 1 UST − URS (4.57) IT
3 Zl + Zr − Zmr UTR
IR = 1 UTR − UST UTN URN
3 Zl + Zr − Zmr π
6 URS
cu valoarea efectivă ϕ
IR
I = IR = IS = IT = 1 3Ul (4.58) URS – UTR
3 Zl + Zr − Zmr IS USN
Tensiunile la bornele impedanţelor recep- UST – URS UST –UTR
torului sunt egale cu căderile de tensiune cores- Fig. 4.16.
punzătoare:
UAN = ZreIR = (Zr − Zmr)IR
UBN = ZreIS = (Zr − Zmr)IS (4.59)
UCN = ZreIT = (Zr − Zmr)IT
iar căderile de tensiune pe conductoarele liniei au expresiile,
∆UlR = Zl IR ; ∆UlS = Zl IS ; ∆UlT = Zl IT . (4.60)
Curenţii, tensiunile de fază şi căderile de tensiune pe linie alcătuiesc sisteme
simetrice. Diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor este dată în figura 4.16.
106
4.4.3. Circuitul în conexiunea triunghi
Se consideră circuitul format din linia trifazată echilibrată conectată la un

receptor trifazat în triunghi, având impedanţele proprii Z∆ şi mutuale Zm∆ , fig. 4.17,a).
IR Zl A IR Zl A ZY
R R
UAB Z∆ IAB
URS * URS
Zm∆ UCA
IS Zl IS Zl B ZY
S B Zm∆ ⇔ S
Z∆ N
UTR IBC * UTR
UST Zm∆ UST
* I
UBC Z∆ Zl
IT Zl CA
IT C ZY
T T
C
a) b)
Fig. 4.17.
Receptorul trifazat conectat în triunghi cu elemente cuplate magnetic este

echivalent cu un receptor în triunghi fără cuplaje magnetice, având impedanţele
echivalente Z∆e care se determină astfel:
UAB = Z∆IAB + Zm∆(IBC + ICA)
UBC = Z∆IBC + Zm∆(IAB + ICA) (4.61)
UCA = Z∆ICA + Zm∆(IAB + IBC)
Scăzând relaţiile două câte două, se obţine:
UAB − UBC = (Z∆ − Zm∆) ⋅ IAB − (Z∆ − Zm∆) ⋅ IBC
UBC − UCA = (Z∆ − Zm∆) ⋅ IBC − (Z∆ − Zm∆) ⋅ ICA (4.62)
UCA − UAB = (Z∆ − Zm∆) ⋅ ICA − (Z∆ − Zm∆) ⋅ IAB
Prin identificare se deduce:
Z∆e = Z∆ − Zm∆ (4.63)
Receptorul cu impedanţele Z∆e necuplate magnetic, conectat în triunghi, se poate
transfigura în receptorul echivalent cu impedanţele ZY conectate în stea:
Z∆e 1
ZY = = (Z − Zm∆) (4.64)
3 3 ∆
Circuitul echivalent astfel obţinut este similar celui de la conexiunea stea fără fir
neutru şi deci curenţii au expresii de forma:
IR = 1 URS − UTR ; IS = 1 UST − URS ; IT = 1 UTR − UST . (4.65)

3 Zl + ZY 3 Zl + ZY 3 Zl + ZY
Pentru căderile de tensiune pe linii se obţin expresii de forma:
∆UlR = Z1IR ; ∆UlS = Z1IS ; ∆UlT = Z1IT . (4.66)
Tensiunile de bornele receptorului pot fi calculate cu relaţiile:
107
UAB = URS − ∆UlR + ∆UlS
UBC = UST − ∆UlS + ∆UlT (4.67)
UCA = UTR − ∆UlT + ∆UlR
iar pentru curenţii din impedanţele receptorului de sarcină – IAB, IBC, ICA – se folosesc
relaţiile:
IAB = UAB ; IBC = UBC ; ICA = UCA (4.68)
Z∆e Z∆e Z∆e
Diagrama fazorială a circuitului trifazat în conexiunea triunghi, construită pe
UTR – UST
UTR IT
ICA
UCA ∆UlS
UAB –∆UlR
IS
IAB URS
UST – URS IBC UBC URS – UTR
UST IR
–UTR
Fig. 4.18.
baza relaţiilor de mai sus, se prezintă în figura 4.18.
4.4.4. Puteri în reţele trifazate echilibrate

alimentate cu tensiuni simetrice
Se consideră receptorul trifazat echilibrat RT (fig. 4.19) alimentat cu un sistem
trifazat simetric de tensiuni sinusoidale: UR0 = Uf , US0 = a 2Uf , UT0 = aUf .
IR Puterea instantanee la bornele circuitului
R
poate fi determinată aplicând unei suprafeţe închise
VR
care conţine în interior receptorul teorema energiei
UR0 S I S electromagnetice [10]. Se obţine astfel:
VS p = vRiR + vSiS + vTiT – v0i0 (4.69)
US0 RT
T IT
Potenţialele şi curenţii fiind sinusoidali, puterea
UT0 V T complexă este:
I0 ∗ ∗
S=V I +V I +V I −V I
∗ ∗
(4.70)
R R S S T T 0 0
V0 Deoarece I0 = IR + IS + IT , înlocuind I0 se obţine:
Fig. 4.19. ∗ ∗ ∗
S = (VR − V0)IR + (VS − V0)IS + (VT − V0)IT
respectiv,
∗ ∗ ∗
S = UR0IR + US0IS + UT0IT (4.71)
Întrucât şi curenţii formează sistem trifazat simetric, IR = If , IS = a 2If , IT0 = aIf , înlocuind
tensiunile şi conjugaţii curenţilor complecşi în rel. (4.71) se obţine:
108
∗ ∗ ∗ ∗
S = Uf If + a 2Uf (a 2)∗If + aUf (a)∗If = 3Uf If = P + jQ , (4.72)
unde s-a ţinut cont că: (a 2)∗ = a, a∗ = a 2, a3 = 1 . Dacă ϕ este unghiul de defazaj dintre
tensiune şi curent pe fiecare fază, separând părţile reală şi imaginară ale puterii
complexe, se obţin expresiile puterii activă P şi respectiv reactivă Q:
P = 3Uf If cos ϕ , (4.73)
Q = 3Uf If sin ϕ . (4.74)
Puterea aparentă este dată de modulul puterii complexe:
S = 3Uf If (4.75)
Dacă receptorul este conectat în stea, relaţiile dintre curenţii şi tensiunile de linie
şi cei de fază sunt: Ul = 3Uf , Il = If , iar expresiile puterilor funcţie de mărimile
compuse (de linie) devin:
P = 3UlIl cos ϕ ; Q = 3UlIl sin ϕ ; S = 3UlIl. (4.76)
Dacă receptorul este conectat în triunghi, Ul = Uf , Il = 3If şi înlocuind se obţin
aceleaşi relaţii pentru puteri.
Se observă că pentru măsurarea puterii, de exemplu a puterii active, este
suficient un singur wattmetru a cărei bobină de tensiune se montează între conductorul
pe care este înseriată bobina de curent şi conductorul de nul (fig. 4.20,a).
Dacă neutrul receptorului nu este accesibil, se realizează un neutru artificial cu
ajutorul a trei rezistoare de aceeaşi rezistenţă ca în figura 4.20,b).
U* U*
R Pw R Pw
* *
I I
S S
Zs Zs
T T
0 R R R
P=3Pw
0
a) b)
Fig. 4.20.
109
4.5. CIRCUITELOR TRIFAZATE DEZECHILIBRATE
ALIMENTATE CU TENSIUNI NESIMETRICE
Circuitele trifazate dezechilibrate au impedanţele complexe ale fazelor diferite.

Dezechilibrul poate fi accidental, ca urmare a unor defecte (scurtcircuite şi întreruperi),
sau permanent, dacă cele trei faze sunt încărcate inegal.
Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate se poate efectua, fie direct, cu oricare
dintre metodele de calcul pentru reţelele de curent alternativ, fie indirect, cu metoda
componentelor simetrice.
4.5.1. Analiza prin metoda directă a circuitelor trifazate

dezechilibrate alimentate cu tensiuni nesimetrice
4.5.1.1. Circuitul în conexiunea stea cu fir neutru
Se consideră circuitul format din linia trifazată echilibrată cu fir neutru, având
impedanţele echivalente ale conductoarelor de fază Zl şi a firului neutru ZN, la care este
conectat un receptor trifazat dezechilibrat cu impedanţele proprii ZAA ≠ ZBB ≠ ZCC şi
impedanţele mutuale ZAB ≠ ZBC ≠ ZCA (fig.4.21,a)
R IR Zl A *
ZAA R IR ZR
UAB ZAB URN

Zl ZBB ZS
S IS B UCA * N S IS N
UR0 ⇔ UR0
ZCA ZBC USN
US0 UBC US0
T IT Zl ZCC T IT ZT
C *
UT0 ZN UT0 ZN UTN
IN N IN
0 0
UN0
a) b)
Fig. 4.21.
La bornele de intrare ale liniei se aplică tensiunile de fază sinusoidale,

nesimetrice: UR0 , US0 , UT0 .
Receptorul conectat în stea cu elemente cuplate magnetic, se înlocuieşte cu un
receptor în stea fără cuplaje magnetice, având impedanţele echivalente [4]:
ZA0 = ZAA − ZAB − ZCA + ZBC
ZB0 = ZBB − ZAB − ZBC + ZCA (4.77)
ZC0 = ZCC − ZCA − ZBC + ZAB
Curenţii Iα (α = R, S, T) prin impedanţele echivalente Zα = Zl + Zβ0 (β = A, B, C) şi
curentul I N prin firul neutru se determină cu relaţiile:
Iα = UαN , α = 1, 2, 3 ; IN = UN0 , (4.78)

Zα ZN
110
în care tensiunile UαN se determină cu relaţiile
UαN = Uα0 − UN0 ; α = R, S, T. (4.79)
Pentru potenţialul punctului neutru se utilizează relaţia Millman:
V N = YR VR + YSVS + YTVT + Y NV0 (4.80)

YR + YS + YT + YN
în care: Yα = 1 ; YN = 1 .
Zα ZN
Tensiunea între punctul neutru al receptorului şi cel al generatorului rezultă:
YR(VR − V0) + YS(VS − V0) + YT(VT − V0) YR UR 0 + YSUS0 + YT UT0
U N0 = V N − V0 = = . (4.81)
YR + YS + YT + Y N YR + YS + YT + Y N
Înlocuind tensiunea UN0 în rel.(4.79) ale tensiunilor UαN şi apoi aceste tensiuni în rel.
(4.78), se obţin expresiile curenţilor IR, IS, IT şi IN.
Din expresia sa (1.81), ca şi din diagrama fazorială dată în R
figura 4.22, se constată că tensiunea UN0 este nenuă chiar şi pentru UR0
tensiuni simetrice Uα0 şi constituie deplasarea potenţialului URN
0 UN0
neutrului sarcinii faţă de potenţialul neutrului reţelei de alimentare N
– prescurtat deplasarea neutrului sau nulului. UT0
USN
Dacă impedanţa firului neutru ZN este foarte mică şi se U
T UTN S0 S
poate considera YN → ∞ , deplasarea neutrului este neglijabilă,
Fig. 4.22.
lim UN0 = 0 .
Y →∞
N
În reţelele cu fir neutru a cărui secţiune este suficient de mare pentru a asigura
anularea tensiunii UN0, tensiunile UαN la bornele impedanţelor Zα sunt egale cu
tensiunile reţelei Uα0:
UαN = Uα 0, α = R, S, T. (4.82)
În reţelele cu tensiuni simetrice, firul neutru asigură aplicarea acestor tensiuni la
bornele impedanţelor conectate în stea ale receptorului dezechilibrat. Dacă impedanţa
firului neutru ZN este foarte mare şi, la limită, YN → 0 (firul neutru lipseşte), deplasarea
neutrului UN0 poate fi mare. În lipsa firului neutru, tensiunile UαN aplicate receptorului
pot fi mult diferite, unele fiind mai mari şi altele mai mici decât tensiunile reţelei Uα0. În
consecinţă, impedanţele receptorului pot fi supuse la supratensiuni, punând în pericol
instalaţiile.
4.5.1.2. Circuitul în conexiunea stea fără fir neutru
IR Zl ZAA IR ZR
A * R
R
ZAB URS URN
URS ZS
IS Zl ZBB N IS N
B *
S ⇔ S
UTR ZCA ZBC USN
UST UST
IT Zl ZCC IT ZT
C * T
T
UTN
a) b)
Fig. 4.23.
111
În lipsa firului neutru Y N = 0 (fig. 4.23) şi tensiunea UN0 între neutrul sarcinii N
şi neutrul 0 al reţelei de alimentare (deplasarea neutrului) este dată de relaţia:
U N0 = YR UR0 + YSUS0 + YT UT0 (4.83)

YR + YS + YT
Pentru tensiunile de fază se obţin relaţiile:
URN = UR0 − UN0 = YSURS − YT UTR

YR + YS + YT
USN = US0 − UN0 = YT UST − YR URS (4.84)
YR + YS + YT
UTN = UT0 − U N0 = YR UTR − YSUST
YR + YS + YT
Curenţii IR, IS, IT se calculează cu relaţiile Iα = UαN , α = R, S, T, respectiv:

Zα
IR = 1 YSURS − YT UTR ; IS = 1 YT UST − YR URS ; IT = 1 YR UTR − YSUST . (4.85)

ZR YR + YS + YT ZS YR + YS + YT ZT YR + YS + YT
Dacă tensiunile de linie sunt simetrice:
UAB = Ul ; UAB = a 2Ul ; UAB = aUl . (4.86)
Curenţii au expresiile:
Y (Y − aYT ) Y (aY − YR ) Y (aY − a 2YS)
IR = R S Ul ; IS = S T Ul ; IT = T R U. (4.87)
YR + YS + YT YR + YS + YT YR + YS + YT l
Curenţii pot constitui un sistem simetric dacă: IS = a 2IR ; IT = aIR.
Înlocuind curenţii din rel. (4.87), se obţine relaţia:
YR YS + aYSYT + a 2YR YT = 0 (4.88)
respectiv:
aZR + a 2ZS + ZT = 0 (4.89)
Condiţia este satisfăcută pentru ZR = ZS = ZT – receptor echilibrat. Dacă se notează cu
Zα = R α + jXα, (α = R, S, T) şi se separă din (4.89) părţile reală şi imaginară, rezultă:
⎛⎜ − 1 + j 3 ⎞⎟ ⋅ (R R + jXR ) + ⎛⎜ − 1 − j 3 ⎞⎟ ⋅ (RS + jXS) + R T + jXT = 0,

⎝ 2 2⎠ ⎝ 2 2⎠
R T − 1 (R R + RS) − 3 (XR − XS) = 0, (4.90)
2 2
3 (R − R ) − 1 (X − X ) + X = 0.
2 R S
2 R S T
Relaţiile pot fi îndeplinite pentru mai multe valori ale lui Rα şi Xα. De exemplu dacă:
R R = R ; RS = 0 ; R T = 0 ; XR = 0 ; XS = R ; XT = − R ; LT = R ; CT = 3 (4.91)
3 3 ω 3 ωR
deşi receptorul este dezechilibrat, curenţii sunt simetrici. În schimb tensiunile
UαN = ZαIα , (α = R, S, T) nu sunt simetrice.
112
4.5.1.3. Circuitul în conexiunea triunghi
IR Zl A IR Zl ZY A
R R
YAB
(AB)
*
IAB UAB YAB IAB
URS URS
IS Zl B (BC)
IS Zl B
YAB YCA
(AB)
YCA
(CA)
S YCA
S
UTR IBC * (CA) UTR UBC IBC
UST Y
BC * UST
(BC) ICA YBC ICA
IT Zl YBC IT Zl
T T
C C
a) b)
⇔
Receptorul trifazat conectat în triunghi este IR ZR
R
dezechilibrat, cu admitanţele proprii YAB ≠ YBC ≠ YCA
(AB) (BC) (CA)
URS
şi mutuale YAB ≠ YBC ≠ YCA (fig. 4.24,a).
(BC) (CA) (AB)
IS ZS
La bornele de intrare ale liniei, tensiunile S N
reţelei de alimentare sunt date prin componentele lor UTR
UST
de linie nesimetrice: IT ZT
T
URS = URSe jαRS ; UST = USTe jαST ; UTR = UTRe jαTR . (4.92) c)
Fig. 4.24.
Receptorul trifazat în triunghi cu elemente
cuplate magnetic poate fi înlocuit cu un receptor echivalent triunghi cu elemente
necuplate magnetic (fig. 4.24,b) cu admitanţele [4]:
YAB = YAB − YAB − YAB + YBC
(AB) (BC) (CA) (CA)
YBC = YBC − YBC − YBC + YCA

(BC) (CA) (AB) (AB)
(4.93)
YCA = Y −Y −Y +Y
(CA) (AB) (BC) (BC)
CA CA CA AB
Receptorul conectat în triunghi cu impedanţele ZAB = 1 ; ZBC = 1 ; ZCA = 1 , poate fi

YAB YBC yCA
înlocuit prin transfigurare cu receptorul conectat în stea cu:
ZA = ZABZCA ;Z = ZABZBC ;Z = ZBCZCA . (4.94)

ZAB + ZBC + ZCA B ZAB + ZBC + ZCA C ZAB + ZBC + ZCA
Se obţine în final schema echivalentă a liniei cu receptorul conectat la borne
(fig. 4.24,c) cu impedanţele:
ZR = Zl + ZA; ZS = Zl + ZB; ZT = Zl + ZC . (4.95)
S-a obţinut astfel un circuit trifazat dezechilibrat în conexiunea stea fără fir
neutru pentru care curenţii se determină cu rel. (4.87) stabilite în paragraful anterior.
113
4.5.2. Puteri în circuite trifazate dezechilibrate
alimentate cu tensiuni nesimetrice
R IR Se consideră receptorul trifazat dezechilibrat

VR RD cu neutrul accesibil sub tensiuni şi curenţi
nesimetrici: Uα0, Iα, IN; α = R, S, T.
UR0 S IS
Puterea complexă S se calculează cu relaţia:
VS
US0 RD ∗ ∗ ∗
IT S = UR0IR + US0IS + UT0IT (4.96)
T
UT0 VT din care, prin separarea părţilor reală şi imaginară, se
I0 deduc expresiile puterilor activă şi respectiv, reactivă:
V0 P = UR0IR cos ϕR + US0IS cos ϕS + UT0IT cos ϕT (4.97)
Fig. 4.25. Q = UR0IR sin ϕR + US0IS sin ϕS + UT0IT sin ϕT (4.98)
în care ϕR, ϕS, ϕT sunt unghiurile de defazaj între tensiunile de UR0
fază UR0, US0, UT0 şi curenţii corespunzători IR, IS, IT (fig. 4.26). ϕR IR
0
Pentru măsurarea puterilor sunt necesare trei aparate,
respectiv trei echipamente, câte unul pentru măsurarea puterii pe UT0 ϕT ϕS
fiecare fază (fig. 4.27,a). IR IS US0
Dacă nulul circuitului nu este accesibil, tensiunile reţelei
de alimentare sunt date prin componentele lor de linie nesime- Fig. 4.26.
trice: URS, UST, UTR . Înlocuind în expresia puterii complexe S
curentul IT = −IR − IS , se obţine:
∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗
S = UR0IR + US0IS − UT0IR − UT0IS = URTIR + USTIS (4.99)
iar puterile activă şi reactivă au expresiile următoare:
P = URTIR cos ϕRT + USTIS cos ϕST ; (4.100)
Q = URTIR cos ϕRT + USTIS cos ϕST , (4.101)
în care ϕRT şi ϕST sunt respectiv defazajele dintre tensiunile URT, UST şi curenţii IR , IT .
Pentru măsurarea puterii active, se utilizează două wattmetre, cu bobinele de
tensiune conectate între fazele R,T şi respectiv S,T şi cu bobinele de curent înseriate pe
conductorii R şi respectiv T ca în figura 4.27,b).
U* U*
R PR R P1
* *
I U* I
S PS U*
*
I U* S P2
RD * RD
PT I
T *
I
0 T
P = PR + PS + PT P = P1 + P2
a) b)
Fig. 4.27.
114
4.6. ANALIZA CIRCUITELOR TRIFAZATE
DEZECHILIBRATE PRIN METODA
COMPONENTELOR SIMETRICE
4.6.1. Metoda componentelor simetrice
Această metodă constă în descompunerea unui sistem trifazat nesimetric în trei

sisteme simetrice, numite componente simetrice şi apoi în suprapunerea regimurilor de
funcţionare produse de fiecare sistem simetric în parte. Metoda se poate aplica deci
numai circuitelor electrice liniare, unde este valabil principiul suprapunerii efectelor.
Metoda se bazează pe teorema Stokvis–Fortescue conform căreia un sistem
trifazat nesimetric de mărimi sinusoidale se descompune în trei sisteme de mărimi
sinusoidale: un sistem simetric de succesiune directă, în care fiecare mărime este defa-
zată înaintea celei care îi succede 2π 3 ; un sistem simetric de succesiune inversă, în care
fiecare mărime este defazată în urma celei care îi succede cu 2π 3 ; un sistem omopolar,
în care mărimile au amplitudini egale şi sunt în fază.
Fie sistemul trifazat nesimetric dat de mărimile
⎧ y1(t) = 2Y1 sin(ωt + γ1)
⎪
⎨ y2(t) = 2Y2 sin(ωt + γ2) , (4.102)
⎪ y3(t) = 2Y3 sin(ωt + γ3)
⎩
cu reprezentarea în complex:
Y1 = Y1e jγ1, Y2 = Y2e jγ2, Y3 = Y3e jγ3 . (4.103)
Sistemul nesimetric se descompune în trei sisteme simetrice (fig. 4.28):
- sistemul simetric de succesiune directă
Y1d = Yd; Y2d = a 2Yd; Y3d = aYd ; (4.104)
- sistemul simetric de succesiune inversă
Y1i = Yi; Y2i = aYi; Y3i = a 2Yi ; (4.105)
- sistemul omopolar
Y1h = Yh; Y2h = Yh; Y3h = Yh . (4.106)
Y3 Y 3d Y1h , Y 2 h , Y 3h
Y 2i
Y1 Y 1d Y 1i
= 0d + 0i +
0
Y2
Y 3i 0h
Y 2d
Sistemul Sistemul Sistemul Sistemul
nesimetric simetric direct simetric invers omopolar
Fig. 4.28.
115
În conformitate cu teorema Stokvis-Fortescue, relaţiile dintre componentele
corespunzătoare sistemului nesimetric şi cele ale sistemelor simetrice sunt:
⎧Y1 = Y1d + Y1i + Y1h
⎪
⎨Y2 = Y2d + Y2i + Y2h (4.107)
⎪⎩Y3 = Y3d + Y3i + Y3h
⎧Y1 = Yd + Yi + Yh
⎪
⎨Y2 = a Yd + aYi + Yh .
2
respectiv, (4.108)
⎪Y3 = aYd + a 2Yi + Yh
⎩
Deoarece determinantul ultimului sistem este diferit de zero:
1 1 1
∆ = 1 a2 a = 3 3j ≠ 0 (4.109)
1 a a2
această descompunere este unică şi totdeauna posibilă.
Mărimile fundamentale Yd, Yi şi Yh se numesc respectiv componenta directă,
componenta inversă şi componenta omopolară.
Aşadar, cele trei sisteme de componente simetrice sunt:
Yd, a2Yd, aYd – sistemul direct;
Yi, aYi, a 2Yi – sistemul invers;
Yh, Yh, Yh – sistemul omopolar.
Rezolvând invers sistemul de ecuaţii (4.108), se obţine:
⎧ Yd = 1 (Y1 + aY2 + a 2Y3)
⎪ 3
⎪ 1
⎨ Yi = 3 (Y1 + a Y2 + aY3)
2
(4.110)
⎪ 1
⎪ Yh = (Y1 + Y2 + Y3)
⎩ 3
Pe baza acestor relaţii componentele simetrice se pot determina prin construcţie
grafică ca în exemplul din figura 4.29.
a2Y2
aY3 Y2 Y3
aY2
a2Y3 Y2
Y1 3Yh
Yi
Yh
3Yd
Yd 0 Y3
Fig. 4.29.
116
4.6.2. Proprietăţi ale componentelor simetrice
ale tensiunilor şi curenţilor
Se consideră Y1, Y2, Y3 fazorii complecşi ai mărimilor simple – de exemplu,

tensiunile de fază, cărora le corespund componentele simetrice Yfd, Yfi, Yfh .
Fazorii complecşi Y12, Y23, Y31 ai mărimilor compuse – de exemplu, tensiunile
de linie, definiţi de relaţiile
Y12 = Y1 − Y2; Y23 = Y2 − Y3; Y31 = Y3 − Y1 , (4.111)
au componentele simetrice Yld, Yli, Ylh care se calculează astfel:
Yld = 1 (Y12 + aY23 + a 2Y31) = 1 [Y1 − Y2 + a(Y2 − Y3) + a 2(Y3 − Y1)]= 1[(1 − a 2)Y1 + (a −1)Y2 + (a 2 − a)Y3] =
3 3 3
= 1[(1 − a 2)(Yfd + Yfi + Yfh) + (a −1)(a 2Yfd + aYfi + Yfh) + (a 2 − a)(aYfd + a 2Yfi + Yfh) =
3
= 1[(1 − a 2 + a3 − a 2 + a3 − a 2)Yfd + (1− a 2 + a 2 − a + a 4 − a3)Yfi + (1− a 2 + a −1+ a 2 − a)Yfh =
3
jπ
= (1− a 2)Yfd = ⎛⎜1 + 1 + j 3 ⎞⎟ = 3⎛⎜ 3 + j 1 ⎞⎟Yfd = 3e 6 Yfd;
⎝ 2 2⎠ ⎝2 2⎠
−π
Yli = 1 (Y12 + a 2Y23 + aY31) = 1 [Y1 − Y2 + a 2(Y2 − Y3) + a(Y3 − Y1)]= 3e 6 Yfi;
3 3
1
Ylh = (Y12 + Y23 + Y31) = (Y1 − Y2 + Y2 − Y3 + Y3 − Y1) = 0.
3
Aşadar, componentele simetrice ale mărimilor de linie sunt date de relaţiile:
jπ − jπ
Yld = 3 Yfd e 6; Yli = 3 Yfi e 6; Ylh = 0 (4.112)
şi deci, în modul, au valorile
Yld = 3 Yfd ; Yli = 3 Yfi ; Ylh = 0. (4.113)
Din aceste relaţii se deduc următoarele proprietăţi ale componentelor simetrice
de tensiune şi de curent:
1) Componentele tensiunilor şi curenţilor de linie directe şi inverse sunt de 3 ori
mai mari decât componentele tensiunilor şi curenţilor de fază, directe şi inverse:
Uld = 3 Ufd; Uli = 3 Ufi;
(4.114)
Ild = 3Ifd; Ili = 3Ifi.
2) Într-un sistem de transmisie trifazat fără fir neutru (IN = 0), curenţii de linie I1,
I2, I3 nu conţin componentă omopolară:
Ilh = 1 (I1 + I2 + I3) = 1 IN = 0 . (4.115)
3 3
3) Într-un sistem de transmisie trifazat cu fir neutru, curentul IN prin firul neutru
conţine numai componenta omopolară:
IN = 3Ilh . (4.116)
4) Tensiunile de linie U12, U23, U31 nu conţin componenta omopolară:
Ulh = 1 (U12 + U23 + U31) = 0 . (4.117)

3
117
Nesimetria unui sistem trifazat, Y1, Y2, Y3 , se apreciază prin parametrii:
a) gradul de disimetrie – definit prin raportul valorilor efective ale compo-
nentelor inversă şi respectiv directă,
εi = Yi ; (4.118)
Yd
b) gradul de asimetrie – definit prin raportul valorilor efective ale componen-
telor omopolară şi respectiv directă,
εh = Yh . (4.119)
Yd
În practică, un sistem trifazat se consideră simetric dacă valorile acestor doi
parametri sunt mai mici de 5% (εi, εh ≤ 0,05) .
4.6.3. Analiza circuitelor trifazate echilibrate alimentate cu

tensiuni nesimetrice prin metoda componentelor simetrice
Analiza regimurilor nesimetrice din circuitele trifazate liniare cu metoda

componentelor simetrice se face pe baza teoremei superpoziţiei astfel: se consideră
separat regimurile stabilite de componentele directe, inverse şi omopolare ale
tensiunilor şi apoi se suprapun regimurile corespunzătoare.
4.6.3.1. Impedanţe statice şi dinamice
Se consideră cazul general al unui circuit trifazat echilibrat al unei maşini

electrice. La o maşină rotativă simetrică, impedanţele de cuplaj magnetic nu satisfac
relaţiile de reciprocitate, ele depinzând de poziţia circuitelor faţă de sensul de mişcare al
rotorului (fig. 4.30):
Zm12 = Zm23 = Zm31 = Z m ≠ Zm = Zm21 = Zm32 = Zm13
/ /
(4.120)
/
Relaţiile dintre curenţi şi tensiuni sunt: Z

A IA *
UA = ZIA + ZmIB + ZmIC
// /
Zm Z UA Zm
UB = ZmIA + ZIB + ZmIC (4.121)
/ //
m
B IB Z
UC = ZmIA + ZmIB + ZIC
// /
*
UB Zm
Printr-un calcul simplu se arată că între Zm Zm
componentele simetrice ale tensiunilor şi curenţilor C IC Z
*
există relaţiile:
Ud = ZdId; Ui = ZiIi; Uh = ZhIh , (4.122) UC
Fig. 4.30.
în care mărimile
Zd = Z + a 2Zm + aZm
/ //
Zi = Z + aZm + a 2Zm (4.123)

/ //
Zh = Z + Zm + Zm
/ //
sunt impedanţele complexe dinamice directă, inversă şi omopolară.
118
Pe baza relaţiilor (4.123) schemei circuitului maşinii din figura 4.30 îi corespund
schemele echivalente fără elemente cuplate magnetic din figura 4.31.
Id Zd Ii Zi Ih Zh
Ad Ai Ah
Ud Ui Uh
Zd Zi Zh
Bd a Id Ih
2
aIi
+ Bi + Bh
a2Ud aUi Uh
Zd Zi Zh
aId Ci a Ii
2
Cd Ch Ih
aUd a2Ui Ud
Fig. 4.31.
În cazul circuitelor statice (fără mişcare), impedanţele de cuplaj magnetic sunt

egale, Zm = Zm = Zm şi din sistemul (4.123) rezultă:
/ //
Zd = Zi = Z − Zm
(4.124)
Zh = Z + 2 Zm
şi se numesc impedanţe complexe statice directă, inversă şi respectiv omopolară.
Circuitele echilibrate fără impedanţe de cuplaj au impedanţele directă, inversă şi
omopolară egale:
Zh = Zd = Zi = Z (4.125)
4.6.3.2. Receptorul trifazat echilibrat conectat în stea cu fir neutru

IR Z Id Zd Ri Ii Zi Rh Ih Zh
R * Rd
UR0 Ud Ui Uh
Z Zd aIi Zi Ih Zh
S IS Sd a Id Nh
2
* N Nd Si Ni Sh
= + +
US0 a2Ud aUi Uh
Z Td aId Zd Ti a Ii2 Zi Th Ih Zh
T IT *
UT0 I ZN aUd ZN a2Ui ZN Uh ZN
N
0 0d Id+a2Id+aId = 0 0i Ii+a2Ii+aIi = 0 0h 3Ih
a) b) c) d)
Fig. 4.32. Receptor trifazat echilibrat în stea cu fir neutru: a) regimul nesimetric;
b) regimul simetric direct; c) regimul simetric invers; d) regimul omopolar.
Impedanţele directă, inversă şi omopolară sunt date de relaţiile deduse anterior

funcţie de natura elementelor (statice sau dinamice) şi de existenţa cuplajelor magnetice.
În regimurile simetrice direct şi invers (fig.4.32,b,c), componentele curenţilor Id şi Ii
prin impedanţele primei faze se determină cu relaţiile
Id = Ud ; Ii = Ui , (4.126)
Zd Zi
iar prin firul neutru curenţii sunt nuli.
119
Prin impedanţele celorlalte două faze, curenţii se obţin multiplicând pe Id şi Ii
2
cu a , respectiv cu a. Prin urmare, pentru regimurile simetrice, este suficient să se
calculeze curenţii numai pentru una din faze. Se pot astfel folosi schemele monofazate
prezentate în figura 4.33.
Rd Id Zd Nd Ri Ii Zi Rh Ih Zh Nh
Ni
Ud SMd Ui SMi Uh SMh

3ZN
0d 0i 0h
a) b) c)
Fig. 4.34. Schemele monofazate pentru regimurile simetrice: a) schema monofazată
pentru regimul simetric direct (SMd); b) schema monofazată pentru regimul simetric
invers (SMi); c) schema monofazată pentru regimul omopolar (SMh).
În regim simetric omopolar (fig. 4.33,d), componenta I h se deduce aplicând

teorema II Kirchhoff circuitului [RhNh0hRh]:
Uh = ZhIh + 3ZNIh ⇒ Ih = Uh . (4.127)
Zh + 3ZN
Pe baza acestei relaţii se realizează schema monofazată SMh corespunzătoare
regimului omopolar, prezentată în figura 4.34,c).
Având componentele simetrice Id, Ii, Ih , se calculează curenţii IR, IS, IT cu relaţiile
de forma (4.108), respectiv
⎧ IR = Id + Ii + Ih
⎪
⎨ IS = a Id + aIi + Ih
2
(4.128)
⎪ IT = aId + a Ii + Ih
2
⎩
şi curentul prin firul neutru, IN = 3Ih .
4.6.3.3. Receptorul trifazat echilibrat conectat în stea fără fir neutru
R IR Z Id Zd Ii Zi
* Rd Ri
URS Uld Uli
IS * Z N a2Id Zd Nd aIi Zi Ni
S Sd Si
= +
UTR a2Uld aUld a Uli
2
UST aUli
IT * Z Td aId Zd Ti a2Ii Zi
T
a) b) c)
Id Zd Nd Ii Zi Ni
Rd Ri
Ud SMd Ui SMi
0d 0i
d) e)
Fig. 4.35. Receptorul trifazat echilibrat în stea fără fir neutru: a) regimul nesimetric;
b) regimul simetric direct; c) regimul simetric invers; d) schema monofazată pentru regimul
simetric direct (SMd); e) schema monofazată pentru regimul simetric invers. (SMi);
120
Se dau tensiunile de alimentare prin componentele lor de linie nesimetrice
URS, UST, UTS (fig. 4.35,a), având componentele simetrice directă Uld şi inversă Uli ,
componenta omopolară U lh fiind nulă, aşa cum s-a demonstrat în paragraful 4.6.2.
În regim simetric direct (fig. 4.35,b), componenta directă Id se obţine aplicând
teorema a II-a Kirchhoff circuitului [RdNdSdRd]:
Uld = ZdId − Zda 2Id ⇒ Id = Ul2d . (4.129)
(1− a )Zd
Similar, pentru regimul simetric invers (fig. 4.35,c), se obţine:
Ii = Uli . (4.130)
(1− a)Zi
Notând cu Ud = Ufd , Ui = Ufi , componentele simetrice ale tensiunilor de fază
corespunzătoare tensiunilor de linie, din rel. (4.129) şi (4.130) rezultă:
Id = Uld = Ulπd = Ud
Zd
3 ⎛⎜ 3 + j 1 ⎞⎟ Zd
j
3 e 6 Zd
⎝ 2 2⎠
(4.131)
Ii = Uli = Uli = Ui
π
Zd
3⎛⎜ 3 − j 1 ⎞⎟ Zd
− j
3e 6 Zd
⎝ 2 2⎠
Schemele monofazice pentru regimurile simetrice direct (SMd) şi respectiv
invers (SMi) sunt prezentate în figura 4.35, d), respectiv e).
4.6.4. Analiza circuitelor trifazate dezechilibrate

prin metoda componentelor simetrice
4.6.4.1. Principii generale
Un sistem simetric de tensiuni aplicat unui circuit trifazat dezechilibrat stabileşte

curenţi nesimetrici. Componentele simetrice de succesiune directă, inversă şi omopolară
nu sunt independente şi relaţiile dintre ele fiind complicate nu se pot stabili scheme
monofazate SMd, SMi, SMh ca în cazul circuitelor echilibrate.
În general, dezechilibrul reţelelor nu este total, fiind posibilă separarea părţilor
echilibrate şi dezechilibrate. De exemplu, avariile de întrerupere a fazelor sau de scurt-
circuitare a acestora, cu sau fără arc electric, monofazate sau trifazate, pot fi modelate
prin elemente trifazate dezechilibrate, conectate la reţeaua echilibrată.
IT Pentru ilustrarea acestor situaţii se consideră o
IS reţea trifazată conţinând, în afară de partea echilibrată
IR Re, un element trifazat dezechilibrat fără cuplaje
magnetice cu impedanţele ZR, ZS, ZT conectate în stea
UR US UT
Re sau în triunghi (fig. 4.36). Notând cu UR, US, UT tensiu-
ZR ZS ZT
nile şi cu IR, IS, IT curenţii, ecuaţiile elementului de
circuit sunt:
UR = ZRIR; US = ZSIS; UT = ZTIT . (4.132)
Fig. 4.36.
121
Dacă se înlocuiesc tensiunile şi curenţii în funcţie de componentele lor simetrice,
se obţine:
Ud = 1 (UR + aUS + a 2UT ) = 1 (ZR IR + aZSIS + a 2ZTIT ) =
3 3
= [ZR(Id + Ii + Ih ) + aZS(a 2Id + aIi + Ih )+ a 2ZT(aId + a 2Ii + Ih )] =
1
3
= 1 [(ZR + ZT + ZS)Id + (ZR + a 2ZS + aZT )Ii + (ZR + aZS + a 2ZT)Ih].
3
În acelaşi mod se stabilesc relaţiile pentru componentele inversă şi omopolară
ale tensiunilor. Prin analogie cu componentele simetrice, se notează cu ξd, ξi şi ξh
următoarele impedanţe de calcul:
ξd = 1 (Z1 + aZ2 + a 2Z3) – impedanţa directă

3
ξi = 1 (Z1 + a 2Z2 + aZ3) – impedanţa inversă
3
ξh = 1 (Z1 + Z2 + Z3) – impedanţa omopolară (4.133)
3
Pentru componentele simetrice ale tensiunilor se obţin ecuaţiile:
Ud = ξhId + ξiIi + ξdIh
Ui = ξdId + ξhIi + ξiIh (4.134)
Uh = ξiId + ξdIi + ξhIh
Pentru partea echilibrată a reţelei (Re) schemele SMd, SMi, SMh se pot construi,
fie ca dipoli echivalenţi Thèvenin (fig. 4.37)
Id (Rd) Ii (Ri) Ih (Rh)
Ed0 Ei0 Eh0

Ud Ui Uh
ZABd ZABi ZABh
(0d) (0i) (0h)

Fig. 4.37.
cu ecuaţiile:
Ed0 − Ud = ZABdId ; Ei0 − Ui = ZABiIi ; Eh0 − Uh = ZABhIh , (4.135)
fie ca dipoli Norton (fig. 4.38)
Id (Rd) Ii (Ri) Ih (Rh)
Ud Ui Uh
Ig d YABd Igi YABi Ig h YABh
(0d) (0i) (0h)

Fig. 4.38.
122
cu ecuaţiile:
Igd − Id = YABdUd ; Igi − Ii = YABiUi ; Igh − Ih = YABhUh . (4.136)
S-au notat cu:
– Ed0, Ei0, Eh0 = componentele simetrice ale t.e.m. în gol;
– Igd, Igi, Igh = componentele simetrice ale injecţiilor de curent;
– ZABd, ZABi, ZABh , respectiv YABd, YABi, YABh = impedanţele, respectiv admitan-
ţele reţelelor pasivizate SMd, SMi, SMh.
Cu ecuaţiile (4.134) şi (4.135) sau (4.136) se pot determina componentele
simetrice ale tensiunilor şi curenţilor şi deci necunoscutele U1, U2, U3, I1, I2, I3 .
4.6.4.2. Studiul regimurilor de avarie ale reţelelor

trifazate cu metoda componentelor simetrice
Principalele avarii în reţelele electrice trifazate care produc regimuri de

funcţionare nesimetrică sunt întreruperile şi scurtcircuitele.
Întreruperile pot fi monofazate, bifazate sau trifazate şi se modelează prin
elemente trifazate cu impedanţe statice longitudinale de valori infinite sau nule (fig.
4.39). Acest dezechilibru se numeşte dezechilibru longitudinal.
R R R
S S S
T T T
Õ
Õ
Õ
ZR= ∞ ZR= ∞ ZR= ∞
R R R
ZS= 0 ZS= ∞ ZS= ∞
S S S
ZT= 0 ZT= 0 ZT= ∞
T T T
a) b) c)
Fig. 4.39. Modelarea avariilor cu întreruperi: a) monofazate; b) bifazate; c) trifazate.
Scurtcircuitele pot fi: monofazate – între o fază şi pământ, bifazate – între două
faze, cu sau fără punere la pământ, trifazate, cu sau fără punere la pământ.
Modelarea scurtcircuitelor se realizează cu impedanţe statice transversale
(dezechilibru transversal) de valori nule sau infinite. Scurtcircuitele pot avea impedanţa
nulă – scurtcircuit net – sau impedanţa arcului – scurtcircuit cu arc (fig. 4.40, fig. 4.41).
R R R R
S S S S
T T T T
Ö Ö
0 0 0 0
Zs = ∞
Zs = ∞
Zs = ∞
Zs = 0
ZR = 0
ZR = 0
a) b)
Fig. 4.40. Modelarea avariilor cu scurtcircuit: a) monofazat; b) bifazat fără (cu) punere la pământ.
123
R R R R
S S S S
T T T T
Ö Ö
0 0 0 0
ZR = Za
Zs = ∞
Zs = ∞
ZR = 0
Zs = 0
Zs = 0
a) b)
Fig. 4.41. Modelarea avariilor cu scurtcircuit:
a) trifazat fără (cu) punere la pământ; b) monofazat cu arc.
În continuare se consideră câteva exemple de studiu a avariilor în reţelele
electrice cu ajutorul componentelor simetrice.
X Scurtcircuit pe faza 1 cu întreruperea fazelor 2 şi 3.

Se consideră scurtcircuitul monofazat la bornele unui generator trifazat cu
tensiunile electromotoare simetrice E = Ed, Ei = Eh = 0 şi cu impedanţele dinamice Zd, Zi
şi Zh , acesta reprezentând partea echilibrată a reţelei Re (fig. 4.42).
Dacă scurtcircuitul este net,
acest defect se modelează cu impedan- Re E IR R
ţele transversale: ZR = 0; ZS = ZT = ∞ .
La locul defectului se pot scrie aE2
IS S
următoarele ecuaţii:
aE IT T
U = 0; I = I = 0.
R S T (4.137)
Chiar dacă fizic fazele S şi T nu
UR US UT
sunt întrerupte, producerea unui scurt-
circuit pe faza R duce la creşterea
puternică a curentului pe această fază
şi la micşorarea curenţilor pe fazele S Fig. 4.42.
şi T, aceştia putând fi neglijaţi.
Dacă scurtcircuitul este cu arc electric, impedanţa de modelare ZR este egală cu
impedanţa arcului, ZR = Za (fig. 4.43) şi ecuaţiile la locul defectului devin:
UR = Za IR ; IS = IT = 0; IR = Isc. (4.138)
Re E
Acestor ecuaţii le corespund următoarele IR R
ecuaţii în componente simetrice:
a 2E IS
Ud + Ui + Uh = Za(Id + Ii + Ih) S
(4.139) Isc
a 2Id + aIi + Ih = aId + a 2Ii + Ih = 0 aE IT T
Din ultima ecuaţie rezultă:
UT US UR Za
Id = Ii = Ih , (4.140)
şi
Ud + Ui + Uh = 3Za Id ; Isc = IR = 3Ih . (4.141)
Fig. 4.43.
124
Schemele monofazate de succesiune directă SMd, inversă SMi şi omopolară SMh
se pot conecta astfel încât să satisfacă aceste relaţii ca în figura 4.44. Curentul prin
reţeaua monofazată astfel obţinută este
Id = Ii = Ih = Ed , (4.142)
Zd + Zi + Zh + 3Za
iar relaţia de calcul a curentului de scurtcircuit rezultă:
Isc = 3E . (4.143) Ed
Zd Id Id = Ii = Ih
Zd + Zi + Zh + 3Za
Pentru determinarea tensiunilor se determină SMd Ud
mai întâi componentele simetrice ale acestor tensiuni:
Zi Ii
Ud = Ed − ZdId ; Ui = −ZiIi ; Uh = −ZhIh . (4.144)
SMi Ui 3Za
Tensiunile rezultă:
⎧UR = Ud + Ui + Uh = 3Za Ih = 3Za E Zh Ih
⎪ Zd + Zi + Zh + 3Za
⎪⎪ SMh Uh
(a 2 − a)Zi + (a 2 −1)Zh
U
⎨ S = a 2
U + a U + U = E (4.145)
d i h
Zd + Zi + Zh + 3Za
⎪
⎪ Fig. 4.44.
(a − a 2)Zi + (a −1)Zh
U
⎪⎩ T = a U + a 2
U + U = E
d i h
Zd + Zi + Zh + 3Za
Pentru a limita sau eventual chiar anula curentul de scurtcircuit Isc, unica posibi-
litate practică constă în creşterea până la valori infinite a impedanţei omopolare Zh .
Modificarea impedanţelor Zd sau Zi ar atrage după sine modificarea corespunzătoare a
curenţilor pe fazele S şi T la funcţionarea în sarcină a generatorului. Cum numai
componentele omopolare ale curenţilor se închid prin pământ la neutrul generatorului,
curentul poate fi limitat introducând între neutrul generatorului şi pământ o impedanţă,
de obicei o bobină, numită bobină de stingere, calculată astfel încât curenţii de
scurtcircuit să fie limitaţi la valori nepericuloase.
Y Scurtcircuit net pe fazele 2, 3 cu întreruperea fazei 1.

Reţeaua electrică se compune din partea echilibrată Re (generatorul trifazat) şi
din elementul trifazat dezechilibrat care modelează defectul cu impedanţele: Z1 = ∞ ,
Z2 = Z3 = 0, ZN = ∞ , aşa cum se poate vedea în figura 4.45.
Ecuaţiile la locul defectului sunt: Re E IR R
US = UT ; IR = 0; IS = −IT , (4.146)
a2E IS S
care, în componente simetrice, se scriu:
aE IT T
a Ud + aUi + Uh = aUd + a Ui + Uh;
2 2
UR
ZR = ∞
ZT = 0
ZS = 0
Id + Ii + In = 0; a Id + aIi + In = −aId − a Ii − Ih.

2 2
(4.147) US = UT ZN = ∞
Din aceste ecuaţii rezultă:
Fig. 4.45.
125
Ud = Ui ; Uh = 0; Ih = 0; Id = −Ii. (4.148) E
Zd Zi
Id Ii
Pe baza acestor relaţii, schema echivalentă
monofazată în componente simetrice a scurtcir- SMd Ud = Ui SMi
cuitului bifazat fără punere la pământ este cea din
fig. 4.46. Din această schemă se determină
componentele simetrice ale curenţilor şi tensiu- Fig. 4.46.
nilor:
Id = E = −Ii ; Ud = Ui = E − ZdId = Zi E. (4.149)
Zd + Zi Zd + Zi
Curentul de scurtcircuit rezultă:
(a 2 − a) E
Isc = IS = −IT = a 2Id + aIi = . (4.150)
Zd + Zi
Tensiunile la locul defectului sunt:
UR = Ud + Ui = 2ZiId = 2Zi E ;
Zd + Zi
(4.151)
US = UT = a Ud + aUi = (a + a)Ud = −Ud = − ZiE .
2 2
Zd + Zi
Y Scurtcircuitul trifazat (cu sau fără punere la pământ).

Dacă într-o reţea simetrică se produce un scurtcircuit trifazat, regimul este
echilibrat (fig. 4.47), ecuaţiile la locul defectului fiind:
UR = US = UT = 0 . (4.152)
Prin urmare şi componentele simetrice
ale tensiunilor sunt de asemenea nule: Re E IR R
Uh = Ud = Ui = 0 . (4.153) a2E IS S
Schema monofazată pentru com-
ponentele simetrice se dă în figura 4.48. aE IT T
Numai componenta directă a curentului
UR = 0
UT = 0
US = 0
este nenulă:
Id = E (4.154)
Z
Pentru curenţii de scurtcircuit
Fig. 4.47.
rezultă relaţiile:
IR = Id = E ; E Zd Id
Zd
IS = a Id = a 2 E ;
2
(4.155)
Zd
IT = a Id = a E . Fig. 4.48.
Zd
126
4.6.5. Calculul puterilor în circuite trifazate
cu ajutorul componentelor simetrice
Puterea complexă a unei reţele trifazate dezechilibrate în regim nesimetric are

expresia:
* * *
S = U R0I R + US0IS + UT0IT . (4.156)
Înlocuind tensiunile cu expresiile lor în funcţie de componentele simetrice
UR0 = Ufd + Ufi + Ufh; US0 = a 2Ufd + aUfi + Ufh; UT0 = aUfd + a 2Ufi + Ufh ,
şi grupând după aceste componente, se obţine:
S = Ufd(IR + a 2IS + aIT )+ Ufi(IR + aIS + a 2IT )+ Ufh(IR + IS + IT ),
* * * * * * * * *
* * *
(4.157)
S = 3UfdIfd + 3UfiIfi + 3UfhIfh ,
în care s-a ţinut seama de relaţiile a∗ = a 2; (a 2) = a.

∗
Separând părţile reală şi imaginară, se deduc expresiile puterilor activă P şi

reactivă Q în funcţie de componentele simetrice ale tensiunilor şi curenţilor:
P = 3UfdIfd cos ϕd + 3UfiIfi cos ϕi + 3UfhIfh cos ϕh ;
(4.158)
Q = 3UfdIfd sin ϕd + 3UfiIfi sin ϕi + 3UfhIfh sin ϕh ,
în care ϕd, ϕi, ϕh sunt defazajele dintre componentele simetrice ale tensiunilor şi cele ale
curenţilor. Nu este posibilă stabilirea unei expresii similare pentru puterea aparentă.
4.6.6. Filtre pentru componente simetrice
Sunt circuite prevăzute cu borne de intrare la care se aplică mărimile nesimetrice

şi cu borne de ieşire la care se obţin componentele lor simetrice. Ele servesc pentru
măsurarea componentelor simetrice precum şi pentru detectarea şi protejarea împotriva
regimurilor de avarie.
X Filtrul pentru componenta omoplară de tensiune

Filtru pentru componenta omopo- R
lară a tensiunilor se compune din trei
S
transformatoare monofazate de tensiune T
identice, cu înfăşurările primare conectate
între fiecare conductor de fază şi firul 0
UR0 UR0 UR0
neutru (nul) şi cu înfăşurările secundare
legate în serie la voltmetrul V (fig. 4.49).
Tensiunea la bornele voltmetrului
UR0/ku UR0/ku UR0/ku
V este dată de relaţia
U = 1 (UR0 + US0 + UT0) = 3 Uh , (4.159) V
ku ku
Fig. 4.49.
în care: ku este raportul de transformare al
transformatoarelor de tensiune, iar Uh este valoarea efectivă a componentei omopolare a
tensiunilor de fază.
127
Y Filtrul pentru componenta omopolară de curent.
Se compune din trei transformatoare de curent identice TI1, TI2, TI3, cu înfăşu-
rările primare conectate în serie pe fiecare conductor de fază şi cu înfăşurările secundare
legate în paralel la un ampermetru A (fig. 4.50).
IR TI1
Curentul prin ampermetru rezultă: R
IR/ki
I = 1 (IR + IS + IT) = 3 Ih , (4.160) S
IS TI2
ki ki
IT TI3 IR/ki
în care: ki – raportul de transformare a transfor- T
matoarelor de curent;
IR/ki
Ih – valoarea efectivă a componentei
omopolare a curenţilor. A
Fig. 4.50.
Z Filtrul pentru componentele directă şi inversă ale tensiunilor de linie.

Conţine impedanţele Z1 şi Z2 conectate în serie între fazele R şi S şi impedanţele
Z3 şi Z4 conectate între fazele S şi T ca în figura 4.51.
Tensiunea în gol UAB0 între bornele R
de ieşire A şi B este: S
UAB0 = Z2 U + Z3 U . (4.161) T
Z1 + Z2 RS Z3 + Z4 ST URS UST
Tensiunile de linie, având compo- Z1 Z2 Z3 Z4
nenta omopolară nulă, se poate scrie,
UAB0
A B
URS = Uld + Uli; UST = a Uld + aUli
2
Fig. 4.51.
şi ecuaţia devine:
UAB0 = ⎛⎜ Z2 + a 2 Z3 ⎞⎟ Uld + ⎛⎜ Z2 + a Z3 ⎞⎟ Uli (4.162)

⎝ Z1 + Z2 Z3 + Z4 ⎠ ⎝ Z1 + Z2 Z3 + Z4 ⎠
Dacă impedanţele satisfac relaţia:
Z2 + a Z3 = 0 ⇒ U ≈ U ; (4.163)
Z1 + Z2 Z3 + Z4 AB0 ld
iar dacă
Z2 + a 2 Z3 = 0 ⇒ U ≈ U . (4.164)
Z1 + Z2 Z3 + Z4 AB0 li
De exemplu, dacă:
Z1 = Z2 = R1; Z3 = R 2 ; Z4 = − jR 2 3 , (4.165)
2 2 2
circuitul este un filtru pentru componenta directă a tensiunilor de linie.
128
5. CUADRIPOLI ELECTRICI ÎN
REGIM PERMANENT SINUSOIDAL
5.1. GENERALITĂŢI
Se numeşte cuadripol general sau tetrapol, un circuit electric cu patru borne de

acces, ale cărui laturi nu prezintă cuplaje magnetice cu exteriorul.
Dacă se alege potenţialul uneia dintre borne potenţial de referinţă, de exemplu
potenţialul V4 al bornei (4), fig. 5.1, urmează că trei tensiuni sunt independente:
Uk = Uk4 = Vk – V4, k = 1, 2, 3. (5.1) (1) V2
V1 U4
I2 (2)
Deoarece suma curenţilor printr-o suprafaţă I1
închisă care conţine în interior cuadripolul este nulă:
4
U1 CUADRIPOL
∑
k =1
Ik = 0 , rezultă că unul din curenţi, de exemplu I4, se GENERAL
exprimă în funcţie de ceilalţi prin relaţia: I3
3
(4) I4 V3
I4 = −∑ Ik (5.2) V4 (3)
k =1 U4
şi, în consecinţă, trei curenţi sunt liniar independenţi. Fig. 5.1.
Funcţionarea unui cuadripol general ca element al
unui lanţ de transmisie a energiei electromagnetice sau a semnalelor electromagnetice, e
determinată prin şase variabile, care pot fi trei tensiuni electrice (U1, U2, U3) şi trei
curenţi (I1, I2, I3). Ţinându-se seama de structura interioară a cuadripolului, curenţii pot
fi determinaţi in funcţie de tensiunile la borne cu ajutorul a trei ecuaţii de forma:
I1 = I1(U1, U2, U3); I2 = I2(U1, U2, U3); I3 = I3(U1, U2, U3), (5.3)
numite ecuaţiile caracteristice ale cuadripolului, necesare şi suficiente pentru studiul
comportării lui în conexiunea din care face parte.
Cuadripolii diport sunt cuadripolii generali ai căror borne sunt grupate în două
porţi (prin poarta a unui multipol electric înţelegându-se o grupare de borne de acces
pentru care suma algebrică a curenţilor este nulă, oricare ar fi potenţialele bornelor
multipolului): una de intrare sau primară, la care sensurile de referinţă ale tensiunii
aplicate U1 şi curentului I1 sunt asociate după regula de la receptoare şi alta de ieşire sau
secundară, la care sensurile de referinţă ale tensiunii U2 şi curentului I2 sunt asociate
după regula de la generatoare (fig. 5.2).
Interacţiunea unui astfel de cuadripol (1) I1 I2 (2)
cu exteriorul este complet caracterizată de CUADRIPOL
U1 U2
numai patru variabile: tensiunea de intrare sau I1 DIPORT I2
primară U1, curentul de intrare sau primar I1, (1′ ) (2′ )
tensiunea de ieşire sau secundară U2 şi Fig. 5.2.
curentul de ieşire sau secundar I2.
129
5.2. ECUAŢIILE ŞI PARAMETRII CUADRIPOLILOR
LINIARI, PASIVI ŞI RECIPROCI ÎN R.P.S.
5.2.1. Forma fundamentală a ecuaţiilor cuadripolilor.

Parametrii fundamentali.
Dacă se consideră cuadripolul cu bornele de intrare (1) – (1′ ) şi bornele de ieşire
(2) – (2′ ), prima formă fundamentală a ecuaţiilor cuadripolilor liniari, numite şi ecuaţiile
de transfer, exprimă mărimile de intrare U1, I1 în funcţie de mărimile de ieşire U2, I2
prin ecuaţii liniare şi omogene de forma:
⎧U1 = A11 U2 + A12 I2
⎨ (5.4)
⎩ I1 = A21 U2 + A22 I2
Coeficienţii A11, A12, A21 şi A22 sunt mărimi complexe şi se numesc parametrii
fundamentali ai caudripolului sau parametrii de transfer.
Matricial, ecuaţiile de transfer se scriu sub forma
[T1] = [ Γ ] [T2] , (5.5)
în care: [T1] [T2] – matricele coloană ale mărimilor de intrare, respectiv de ieşire,
⎡U1⎤ ⎡U2⎤
[T1] = ⎢ ⎥ , [T2] = ⎢ ⎥ , (5.6) (1) I1 I2 (2)
⎣ I1 ⎦ ⎣ I2 ⎦ A11 A12
U1 U2
[ Γ ] – matricea de transfer sau fundamentală, A21 A22
(1′ ) (2′ )
⎡A11 A21⎤
[Γ ] = ⎢ . (5.7) Fig. 5.3.
⎣A21 A22⎥⎦
La o frecvenţă invariabilă a tensiune de alimentare, parametrii cuadripolului sunt
constante şi din acest motiv se mai numesc şi constantele cuadripolului.
Parametrii A11 şi A22 sunt adimensionali, A12 este o impedanţă şi A21 este o
admitanţă cu următoarele interpretări:
U
• A11 = 1 – raportul de transformare al tensiunilor la funcţionarea in gol;
U 2 I2 = 0
• A12 = U1 – impedanţa de transfer la funcţionarea in scurtcircuit (bornele de

I2 U2 = 0
ieşire (2) – (2′ ) scurtcircuitate);
• A21 = I1 – admitanţa de transfer la funcţionarea în gol;
U2 I 2 = 0
• A22 = I1 – raportul de transformare al curenţilor în scurtcircuit.

I2 U2 = 0
Dacă între parametrii fundamentali ai cuadripolului există relaţia:
A11A22 – A12A21 = 1 (5.8)
numită condiţia de reciprocitate, cuadripolul se numeşte reciproc deoarece, cu această
130
condiţie, teorema reciprocităţii din studiul reţelelor electrice liniare este verificată în
raport cu oricare pereche de laturi ale cuadripolului conectat la bornele de acces sau,
altfel spus, conectând la bornele intrare generatorul de t.e.m. E, curentul I2 care se
obţine scurtcircuitând bornele de ieşire, este egal cu curentul I1 care se stabileşte
/
conectând la ieşire generatorul E şi scurtcircuitând bornele de intrare:

I2 = I1 (5.9)
/
U1=E, U2 =0 U 2 =E, U1=0
Cuadripolii liniari şi pasivi sunt reciproci.

O a doua formă fundamentală a ecuaţiilor cuadripolilor exprimă mărimile de
ieşire U2, I2 in funcţie de cele de intrare, U1, I1. Astfel, din ecuaţiile (5.4) pentru
cuadripolul reciproc se obţine:
⎧U2 = A22 U1 − A12I1
⎨ (5.10)
⎩I2 = −A21U1 + A11I1
În cazul alimentării inverse a cuadripolului, pe la bornele (2) – (2′ ), se schimbă
sensul de referinţă al curenţilor din fig. 5.3, aşa cum se arată în fig. 5.4. Totodată, în
ecuaţiile (5.10) curenţii schimbă de semn şi notând I1 = −I1, I2 = −I2 , se obţine:
/ /
⎧U2/ = A22U1/ + A12I1/

⎨ / (5.11) (1) I1 I2 (2)
⎩ I2 = A21U1 + A11I1
/ /
A22 A12
U1 U2
Matricea de transfer în acest caz devine: A21 A11
(1′ ) (2′ )
⎡A22 A21⎤ Fig. 5.4.
[Γ ] = ⎢
/
(5.12)
⎣A21 A11⎥⎦
şi se obţine din matricea [Γ] inversând termenii primei diagonale, A11 şi A22.
Daca A11 = A22, matricele de transfer [Γ] şi [Γ ] sunt identice, [Γ] ≡ [Γ ] şi
/ /
cuadripolul are comportări identice faţă de cele două sensuri opuse de alimentare.
Cuadripolul se numeşte simetric şi condiţia de reciprocitate devine:
2
A11 − A12A21 = 1 (5.13)
Cuadripolul simetric este complet caracterizat numai de doi parametri.
5.2.2. Ecuaţiile în impedanţe
Explicitând tensiunile U1 şi U2 din ecuaţiile fundamentale (5.4) în raport cu

curenţii I1 şi I2, dacă A21 ≠ 0, se obţin ecuaţiile
⎧ U1 = Z11I1 + Z12I2
⎨ (5.14)
⎩U2 = Z21I1 + Z22I2
în care Zjk sunt parametrii impedanţă ai cuadripolului:
• Z11 = U1 = A11 – impedanţa de intrare la funcţionarea în gol;

I1 I2 = 0 A21
• Z21 = U2 = 1 – impedanţa de transfer la funcţionarea în gol;

I1 I2 = 0 A21
131
• Z12 = U1 = − A11A22 − A12A21 = − 1 ;
I2 I1= 0 A21 A21
• Z22 = U2 = − − A22 .
I2 I1= 0 A21
În forma matricială, ecuaţiile în impedanţe se scriu:
[U] = [Z] [I], (5.15)
⎡Z11 Z12 ⎤
unde [Z] = ⎢ (5.16)
⎣Z21 Z22⎥⎦
este matricea impedanţă.
Condiţia de reciprocitate devine
Z12 = – Z21
(5.17)
deci matricea [Z] este antisimetrică, iar condiţia de simetrie este
Z11 = – Z22
(5.18)
5.2.3. Ecuaţiile în admitanţe
Explicitând curenţii I1 şi I2 din ecuaţiile fundamentale (5.4) în funcţie de

tensiunile U1 şi U2, dacă A12 ≠ 0, se obţin ecuaţiile
⎧ I1 = Y11U1 + Y12U2
⎨ (5.19)
⎩I2 = Y21U1 + Y22U2
în care Yjk sunt parametrii admitanţă ai cuadripolului:
• Y11 =
I1 = A22 – admitanţa de intrare la funcţionarea în scurtcircuit;
U1 U2 = 0 A12
• Y21 =
I2 = 1 – admitanţa de transfer la funcţionarea în scurtcircuit;
U1 I2 = 0 A12
• Y12 =
I1 = − A11A22 − A12A21 = − 1 ; Y22 = I2 = − − A11 .
U2 U1= 0 A12 A12 U2 I1= 0 A12
În forma matricială, ecuaţiile în admitanţe se scriu:

[I] = [Y] [U], (5.20)
⎡Y11 Y12 ⎤
unde [Y] = ⎢ (5.21)
⎣Y21 Y22⎥⎦
este matricea admitanţă.
Condiţia de reciprocitate devine
Y12 = – Y21
, (5.22)
deci matricea [Y] este antisimetrică, iar condiţia de simetrie este
Y11 = – Y22
. (5.23)
132
Observaţie. Din ecuaţiile (5.15) şi (5.20) rezultă că matricele [Z] şi [Y] sunt
matrici inverse:
[Z]⋅[Y] = [1] . (5.24)
5.2.4. Ecuaţiile hibride

Din ecuaţiile fundamentale (5.4) se explicitează tensiunea de intrare U1 şi
curentul de I2 în funcţie de curentul la intrare I1 şi tensiunea la ieşire U2 şi se obţin
ecuaţiile tensiune – curent de forma:
⎧U1 = H11I1 + H12U2 (8 )
⎨ (5.25)
⎩I2 = H21I1 + H22U2
respectiv matricial, [TUI] = [H] ⋅ [TIU] . (5.26)
Similar, ecuaţiile hibride curent la intrare, tensiune la ieşire se scriu:
⎧ I1 = F11U1 + F12I2
⎨ (5.27)
⎩U2 = F21U1 + F22I2
[TIU] = [F][TUI] . (5.28)
Matricele care intervin în aceste ecuaţii sunt:
[H] = matricea parametrilor hibrizi tensiune – curent sau matricea mixtă directă;
[F] = matricea parametrilor hibrizi curent – tensiune sau matricea mixtă inversă. (9)
Matricele [H] şi [F] sunt, de asemenea, matrici inverse:
[H]⋅[F] = [1] . (5.29)
5.3. IMPEDANŢE CARACTERISTICE ALE

CUADRIPOLILOR LINIARI, PASIVI
5.3.1. Impedanţe de intrare

Fie Z2 impedanţa conectată la bornele de ieşire a cuadripolului (fig. 5.5).
Cuadripolul va prezenta la intrare
impedanţa echivalentă complexă Ze1, numită (1) I1 I2 (2)
impe-danţa de intrare primară, care se obţine Z e1 A11 A 12
U1 U2 Z2
împărţind membru cu membru ecuaţiile A21 A22
U
fundamentale (5.4) şi înlocuind Z2 = 2 :
(1 ) (2 ) (1)
I2 Fig. 5.5.
A U +A I A Z +A
Ze1 = U1 = 11 2 12 2 = 11 2 12 . (5.30)
I1 A21U2 + A22 I2 A21 Z2 + A22 I1 (1) I2 (2)
A22 A12 Ze2
Similar, dacă Z1 este impedanţa Z1 U1 U2
conectată la bornele primare (fig. 5.6), A21 A11
(1 ) (2 )
cuadripolul va prezenta la bornele secundare
impedanţa echiva-lentă complexă Ze2, numită Fig. 5.6.
impedanţa de intrare secundară, care se obţine
133
/
împărţind membru cu membru ecuaţiile fundamentale (5.11) şi înlocuind Z1 = U/1 :
I1
Ze2 = U/ 2 = A22U1/ + A12I1/ = A22Z1 + A12 .

/ / /
(5.31)
I2 A21U1 + A11I1 A21Z1 + A11
5.3.2. Impedanţe caracteristice sau iterative

Se defineşte impedanţa caracteristică directă Zc1 impedanţa de sarcina Z2 care
conectată la bornele secundare ale cuadripolului corespunde unei impedante de intrare
primară Ze1 egală cu Zc1. Altfel spus, Zc1 este valoarea impedanţei de sarcină care trebuie
conectată la bornele secundare ale cuadripolului pentru ca impedanţa de intrare primară
sa fie egală cu ea (fig. 5.7,a):
Z 2 = Z c1 ⇒ Z e1 = Z c1 . (5.32)
Înlocuind în rel.(5.30) Ze1 şi Z2 cu Zc1, rezultă expresia impedanţei Zc1:
2
A − A22 ± (A11 − A22) + 4A12A21
Zc1 = A11Zc1 + A12 ⇒ Zc1 = 11 . (5.33)
A21Zc1 + A22 2A21
(1) I1 I2 (2) I1 (1) I2 (2)

Zc1 A11 A12 A22 A12 Zc2
U1 U2 Zc1 Zc2 U1 U2
A21 A11 A21 A11
(1 ) (2 ) (1 ) (2 )
a) b)
Fig. 5.7.
Analog, impedanţa caracteristică inversă Zc2 este impedanţa de sarcină Z1 care

trebuie conectată la bornele primare pentru ca impedanţa de intrare secundară Ze2 să fie
egală cu ea (fig. 5.7,b):
Z1 = Zc2 ⇒ Ze2 = Zc2 . (5.34)
Expresia impedanţei Zc2 se obţine înlocuind în rel. (5.31) Ze2 şi Z1 cu Zc2:
2
A22 − A11 ± (A22 − A11) + 4A12A21
Zc2 = A22Zc2 + A12 ⇒ Zc2 = . (5.35)
A21Zc2 + A11 2A21
În expresiile impedanţelor caracteristice Zc1 şi Ze1 se alege semnul (′+′ sau ′−′)
care corespunde condiţiei de realizare a acestor impedanţe:
Re {Z c1} ≥ 0 ; Re {Z c2} ≥ 0 . (5.36)
Impedanţele caracteristice intervin în problemele de adaptare a unui dipol gene-
rator de impedanţă Zg cu un dipol receptor de impedanţă Zs în anumite condiţii care nu
permit legarea lor directă. De exemplu, dacă e necesară separarea componentelor de
curent continuu din circuitele celor doi dipoli, se intercalează un cuadripol. Condiţiile de
adaptare nu se modifică prin introducerea cuadripolului dacă impedanţa caracteristică
directă Zc1 a cuadripolului este egală cu impedanţa Zs a sarcinii, Zc1 = Zs , iar impedanţa
caracteristică inversă Zc2 este egală cu impedanţa Zg a dipolului generator, Zc2 = Zg .
134
5.3.3. Impedanţe imagini
Se numesc impedanţe imagini ale unui cuadripol o pereche de impedanţe Zi1 şi

Zi2 dacă conectând impedanţa Zi2 la bornele secundare, impedanţa de intrare primară
este Zi1 şi dacă conectând impedanţa Zi1 la bornele primare, impedanţa de intrare
secundară este egala cu Zi2 ,
Z2 = Zi2 ⇒ Ze1 = Zi1 şi Z1 = Zi1 ⇒ Ze2 = Zi2 (5.37)
Impedanţele Zi1, Zi2 sunt soluţii ale sistemului de ecuaţii:
A11 Zi2 + A12 A 22 Zi1 + A12
Zi1 = ; Zi2 = . (5.38)
A 21 Zi2 + A 22 A 21 Zi1 + A11
Prin rezolvare se obţine:
A11 A12 A A
Zi1 = ± ; Zi2 = ± 12 22 . (5.39)
A21 A22 A11 A21
Şi în acest caz, ca şi în cazul impedanţelor caracteristice, se alege semnul care
corespunde condiţiei de realizare a acestor impedanţe: Re{Zi1}≥ 0; Re{Zi2}≥ 0.
Impedanţele imagini intervin în probleme (1 ) (2 )
de satisfacere a condiţiilor de adaptare a sarcinii Zs E A11 A12
la un dipol generator de impedanţă Zg, încât, prin Zs = Zi2
intercalarea unui cuadripol, condiţia de adaptare a Zg = Zi1 A21 A11
celor două impedanţe să rămână neschimbată,
(1 ) (2 )
adică: Zi1 = Zg ⇒ Zi2 = Zs (fig. 5.8).
Fig. 5.8.
Dacă cuadripolul este simetric A11 = A22, impedanţele caracteristice şi impedan-

ţele imagini au aceeaşi valoare:
Zc1 = Zc2 = Zi1 = Zi2 = ± A12 . (5.40)
A21
5.4. SCHEME ECHIVALENTE ALE CUADRIPOLILOR

Doi cuadripoli sunt echivalenţi şi se pot substitui unul celuilalt dacă au aceiaşi
parametri de transfer, de impedanţă, de admitanţă sau hibrizi.
Deoarece cele patru constante ale cuadripolului sunt legate prin condiţia de
reciprocitate, rezultă că numai trei dintre ele sunt independente. Deoarece cu trei
elemente de circuit se pot realiza numai două structuri de cuadripoli – stea sau triunghi –
cele mai simple scheme echivalente ale cuadripolilor sunt schemele în ″ T ″ şi în ″ π ″.
5.4.1. Schema echivalentă în T

(1) I1 Z1l (a) Z2l I2 (2 )
Schema cuadripolului în T conţine două impe-
danţe longitudinale Z1l şi Z2l şi o admitanţă transver-
sală Yt ca în figura 5.9. U1 Yt U2
Ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului se
determină aplicând teorema a II-a Kirchhoff ochiuri- (1 ) (a ) (2 )
lor [1a22′a′1′1] şi respectiv [a22′a′a]. Rezultă astfel: Fig. 5.9.
135
U1 = Z1lIl + Z2lI2 + U2 respectiv, I1 − I2 = Z2I2 + I2 . (5.41)
Yt
Din ultima ecuaţie se explicitează I1, I1 = (1 + Z2l Yt) I2 + Yt U2 , care se înlocuieşte în
prima ecuaţie din (5.41). Ecuaţiile fundamentale ale cuadripolului în T rezultă de forma
⎧ U1 = (1 + Z1l Y t ) U 2 + ( Z1l + Z2 l + Z1l Z2 l Y t ) I 2
⎨ (5.42)
⎩ I1 = Y t U 2 + (1 + Z 2 l Y t ) I 2
din care se deduc parametrii de transfer:
A11 = 1 + Z1l Y t
A12 = Z1l + Z 2 l + Z1l Z 2 l Y t
(5.43)
A 21 = Y t
A 22 = 1 + Z2 l Y t
Dacă Z1l = Z2l = Zl, cuadripolul este simetric şi parametrii de transfer au
expresiile:
A11 = A 22 = 1 + Zl Y t
2
A12 = 2Zl + Zl Y t (5.44)
A 21 = Y t
5.4.2. Schema echivalentă în π
Schema cuadripolului în π conţine o impedanţă longitudinala Zl şi două

admitanţe transversale Y1t, Y2t (fig. 5.10).
Curentul prin impedanţa Zl este: (1 ) I1 Zl I2 (2 )
I1 – Y1tU1 = I2 + Y2tU2. (5.45)
Înlocuind în aceasta ecuaţie tensiunea U1 dedusă prin U1 Y1t Y2t U2
aplicarea teoremei a II-a Kirchhoff ochiului [122′ 1′1],
(1 ) (2 )
U1 = Zl(I2 + Y2tU2) + U2, (5.46)
Fig. 5.10.
rezultă ecuaţiile de transfer ale cuadripolului în π,
⎧ U1 = (1 + Zl Y 2 t ) U 2 + I 2
⎨ (5.47)
⎩ I1 = ( Y1t + Y 2 t + Zl Y1t Y 2 t ) U 2 + (1 + Zl Y1t ) I 2
din care se deduc expresiile parametrilor de transfer:
A11 = 1 + Zl Y 2 t ;
A12 = Zl ;
(5.48)
A 21 = Y1t + Y 2 t + Zl Y1t Y 2 t ;
A 22 = 1 + Zl Y1t .
Dacă Y1t = Y2t = Yt, cuadripolul este simetric şi
A11 = A 22 = 1 + Zl Y t ;
2
(5.49)
A12 = Zl ; A 21 = 2 Y t + Zl Y t .
136
5.5. CONEXIUNILE CUADRIPOLILOR
X Conexiunea în lanţ (cascadă)

În figura 5.11 este prezentată schema de conexiune în lanţ sau în cascadă a
cudripolilor diport.
(1) (1) (2) (2) (n) (n)
I1 I2 I1 I2 I1 I2
(1) (2) (2) (1) (2)
U1
(1)
[Γ1] U2 U1 [Γ2] U2 Un [Γn] Un
Fig. 5.11.
Pentru doi cuadripoli cu matricile de transfer [Γ1], [Γ2], matricile mărimilor de

(1) (2) (1) (2)
intrare [T1 ], [T1 ] şi de ieşire [T2 ], [T2 ] , restricţia de conexiune în lanţ este:
⎡U(1)⎤ ⎡U(2)⎤ (1) (2)
U2 = U1 , I2 = I1 ; respectiv, ⎢ (12) ⎥ = ⎢ (21) ⎥ , adică, [T2 ] = [T1 ] .
(1) (2) (1) (2)
⎣ I2 ⎦ ⎣ I1 ⎦
(1) (1) (2) (2) (1) (2)
Cum [T1 ] = [Γ1][T2 ] şi [T1 ] = [Γ2 ][T2 ], rezultă : [T1 ] = [Γ1][Γ2 ][T2 ] .
Deci matricea de transfer a cuadripolului echivalent celor doi cuadripoli
conectaţi în cascadă este: [Γe ] = [Γ1] ⋅ [Γ2] .
În general, pentru n cuadripoli conectaţi în lanţ, ecuaţiile de transfer se scriu
(1) n (n)
[T1 ] = {∏ [Γk]}[T2 ] (5.50)
k =1
şi deci matricea de transfer este dată de produsul matricilor de transfer ale cuadripolilor
componenţi:
[Γe] = Π [Γ ]
n
k =1
k (5.51)
Y Conexiunea în serie I1
(1)
I2
(1)
I1 I2
Ecuaţiile tensiunilor (ecuaţiile în impedanţe) (1)
[Z1] U2
(1)
U
pentru doi cuadripoli conectaţi în serie la intrare şi 1
la ieşire (fig. 5.12) se scriu: U1 (2) (2) U2

I1 I2
(1) (1)
[U ] = [Z1][I ]; (2) (2)
U1 [Z2] U2
(2) (2)
[U ] = [Z2][I ]. (5.52)
Fig. 5.12.
Tensiunile şi curenţii satisfac relaţiile:
⎡U1⎤ ⎡U1 ⎤ ⎡U1 ⎤ ⎡I1⎤ ⎡I1 ⎤ ⎡I1 ⎤
(1) (2) (1) (2)
[U] = ⎢ ⎥ = ⎢ (1)⎥ + ⎢ (2)⎥ ; [I] = ⎢ ⎥ = ⎢ (1)⎥ = ⎢ (2)⎥. (5.53)

⎣U2⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣I2⎦ ⎣I2 ⎦ ⎣I2 ⎦
Din relaţiile (5.52) şi (5.53) rezultă:
[U] = [U ] + [U ] = {[Z1] + [Z2]}[I] = [Ze][I] .
(1) (2)
(5.54)
În general, pentru n cuadripoli conectaţi în serie, matricea echivalentă pentru
impedanţe rezultă:
n
[Ze] = ∑ [Zk] . (5.55)
k =1
137
(1)
Z Conexiunea în paralel I1 (1)
I2
Plecând de la ecuaţiile în admitanţe I1 (1) [Y1] U2
(1)
I2
U1
pentru doi cuadripoli conectaţi în paralel ca în
figura. 5.13, U1 (2)
I1 (2)
I2 U2
(1) (1)
[I ] = [Y1][U ], (2)
U1 (2)
( ) ( ) [Y2] U2
[I 2 ] = [Y2][U 2 ] (5.56)
şi ţinând cont de restricţiile de conexiune, Fig. 5.13.
⎡U1⎤ ⎡U ⎤ ⎡U ⎤ ⎡I1⎤ ⎡I ⎤ ⎡I ⎤
(1) (2) (1) (2)
[U] = ⎢ ⎥ = ⎢ 1(1)⎥ = ⎢ 1(2)⎥ ; [I] = ⎢ ⎥ = ⎢ 1(1)⎥ + ⎢ 1(2)⎥. (5.57)

⎣U2⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣I2⎦ ⎣I2 ⎦ ⎣I2 ⎦
rezultă:
[I] = [I ] + [I ] = {[Y1] + [Y2]}[U] = [Ye][U]
(1) (2)
(5.58)
În general, pentru n cuadripoli conectaţi în paralel, matricea echivalentă pentru
admitanţe rezultă:
n
[Ye] = ∑ [Yk] . (5.59)
k =1
[ Conexiunea serie – paralel I1

(1) (1)
I2
I1
Se consideră ecuaţiile hibride tensiune – (1) [H1] U2
(1)
I2
U1
curent pentru doi cuadripoli conectaţi în serie la
intrare şi în paralel la ieşire ca în figura 5.14, U1 (2) (2) U2
I1 I2
[TUI] = [H1] ⋅ [TIU] ,
(1) (1)
(2) (2)
U1 [H2] U2
(5.60)
[TUI] = [H1] ⋅ [TIU]
(2) (2)
Fig. 5.14.
şi ţinând cont de relaţiile,
⎡U1⎤ ⎡U ⎤ ⎡U ⎤ ⎡ I1 ⎤ ⎡ I ⎤ ⎡ I ⎤
(1) (2) (1) (2)
[T UI] = ⎢ ⎥ = ⎢ (11) ⎥ + ⎢ (21) ⎥ ; [TIU] = ⎢ ⎥ = ⎢ 1(1)⎥ = ⎢ 1(2)⎥ (5.61)

⎣ I 2 ⎦ ⎣ I2 ⎦ ⎣ I2 ⎦ ⎣U2⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣U2 ⎦
rezultă: [He] = [H1] + [H2] respectiv, în cazul general:
n
[Ze] = ∑ [Zk] . (5.62)
k =1
[ Conexiunea paralel – serie I1

(1)
I2
(1)
I2
Se consideră ecuaţiile hibride curent – I1 (1) [Z1] U2
(1)
tensiune pentru cuadripolii conectaţi în paralel la U 1
intrare şi în serie la ieşire ca în figura 5.15, U1 I1

(2)
I2
(2) U2
[T ] = [F1] ⋅ [T ],
(1) (1) (2)
IU UI U1 [Z2] U2
(2)
(5.63)
[T ] = [F1] ⋅ [T ]
(2) (2)
IU UI
şi ţinând cont de relaţiile, Fig. 5.15.
⎡ I1 ⎤ ⎡ I ⎤ ⎡ I ⎤ ⎡U1⎤ ⎡U ⎤ ⎡U ⎤
(1) (2) (1) (2)
[TIU] = ⎢ ⎥ = ⎢ 1(1)⎥ + ⎢ 1(2)⎥ ; [T UI] = ⎢ ⎥ = ⎢ (11) ⎥ = ⎢ (21) ⎥ (5.64)

⎣U2⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣U2 ⎦ ⎣ I 2 ⎦ ⎣ I2 ⎦ ⎣ I2 ⎦
rezultă: [He] = [H1] + [H2] respectiv, în cazul general:
n
[Ze] = ∑ [Zk] . (5.65)
k =1
138
5.6. ECUAŢIILE CANONICE ALE CUADRIPOLILOR
LINIARI, RECIPROCI ŞI SIMETRICI
Dacă cuadripolul simetric este închis pe (1) I1 I2 (2)
impedanţa caracteristică (fig. 5.16), A11 A12
U1 U2 ZC
Z2 = Zc = A 12 , (5.66) A21 A11
A 21 (1) (2)
Fig. 5.16.
şi ecuaţiile de transfer se scriu:
U1 = A11 U2 +A12 I2 = U2 (A11+ A12⋅A21)
(5.67)
I1 = A21 U2 +A11 I2 = I2(A11+ A12⋅A21)
Din aceste ecuaţii rezultă:
U1 = I1 = A + A ⋅ A (5.68)
11 12 21
U2 I2
Mărimea complexa adimensională
γ = ln U1 = A11 + A12 ⋅ A21 (5.69)

U2
se numeşte exponent de transfer caracteristic (constanta de propagare a cuadripolului
simetric).
Mărimea complexă γ este în general de forma
γ = α + jβ , (5.70)
în care: α – constanta de atenuare (atenuarea caracteristică);
β – constanta de fază (faza caracteristică).
e = U1 = I1 ⇔ e = U1 e 12 sau e = I1 e 12 .
γ α + jβ jϕ a + jb jϕ
(5.71)
U2 I2 U2 I2
Se constată de aici că:
α = ln U1 = ln I1 [Np] − atenuarea în Neperi;
U2 I2
β = ϕ12 − defazajul dintre U1 şi U2 respectiv, dintre I1 şi I2;
α = 20 log U1 = 20 log I1 [dB] − atenuarea în decibeli.

U2 I2
Pentru cuadripolii disipativi (R ≠ 0) mărimea α este pozitivă şi, în consecinţă, în
cazul unui lanţ de cuadripoli, valorile efective ale tensiunilor şi curenţilor scad monoton
exponenţial,
Uk+1 = Ik+1 = e−α. (5.72)
Uk Ik
Atenuarea caracteristică şi defazajul caracteristic depind de frecvenţă:
α(ω) – caracteristica de frecvenţă a atenuării;
β(ω) – caracteristica de frecvenţă a defazajului.
Deoarece
γ
e = A11 + A12A21 (5.73)
139
şi 1 = A11 − A12A21 (condiţia de reciprocitate a cuadripolului simetric), rezultă că:
2
−γ
e = A11 − A12A21 (5.74)
Din ecuaţiile (5.73) şi (5.74) rezultă:
A11 = 1 (e + e ) = ch γ ;
γ −γ
2
γ
(
A12A21 = 1 e − e = shγ ;
−γ
) (5.75)
Zc = A12 ; A12 = Zc shγ ; A21 = Zc shγ .

−1
A21
Forma canonică a ecuaţiilor cuadripolului simetric:
⎧⎪ U1 = U2chγ + ZC I2 shγ
⎨ −1
(5.76)
⎪⎩ I1 = Zc U2 shγ + I2 chγ
Din încercările în gol şi în scurtcircuit (I2 = 0 respectiv, U2 = 0) rezultă:
I2 = 0 → U10 = U2 chγ ; I10 = Zc U2 shγ ⇒ Z10 = U10 = Zc thγ

−1
(5.77)
I10
U2 = 0 → U1sc = ZcI2 shγ ; I1sc = I2 chγ ⇒ Z1sc = U1sc = Zcthγ (5.78)

I1sc
respectiv, ZC = Z10Z1sc ; thγ = Z1sc . (5.79)

Z10
Matricea de transfer are expresia:
⎡ ch γ Zcsh γ ⎤
[ Γ] = ⎢ −1 ⎥ (5.80)
⎣ Zc sh γ ch γ ⎦
şi det[ Γ] = ch 2 γ − sh 2 γ = 1 , (5.81)
este condiţia de reciprocitate a cuadripolului simetric închis pe impedanţa caracteristică.
Dacă se consideră un lanţ de n cuadripoli reciproci şi simetrici, identici, închis
pe impedanţa caracteristică (adaptat), impedanţa caracteristică (Zc)L şi constanta de
propagare γ L a lanţului de cuadripoli sunt date de expresiile evidente (care se pot
demonstra simplu prin inducţie):
( Zc ) L = Zc ; γ L = n γ . (5.82)
Matricea de transfer [Γe] a lanţului de cuadripoli considerat, rezultă:

⎡ ch n γ Zcsh n γ ⎤
[ Γe ] = ⎢ −1 ⎥. (5.83)
⎣ Zc sh n γ ch n γ ⎦
140
5.7. FILTRE ELECTRICE DE FRECVENŢĂ
Filtrele electrice de frecvenţă sunt circuite care permit trecerea semnalelor de

anumite frecvenţe, respectiv semnale ale căror frecvenţe sunt cuprinse într-un anumit
interval. Un filtru electric se prezintă obişnuit ca un cuadripol sau lanţ de cuadripoli a
cărui constantă de atenuare a cărui constantă de atenuare este mică (sau nulă dacă filtrul
este fără pierderi) în anumite intervale de frecvenţă numite intervale sau benzi de
trecere, iar celelalte intervale, numite intervale sau benzi de trecere, de atenuare sau de
oprire, constanta de atenuare este sau foarte mare (ideal infinită).
Frecvenţele care delimitează benzile de trecere şi de atenuare se numesc
frecvenţe de tăiere ( fi, fs ). Dacă filtrul permite trecerea semnalelor de frecvenţe inferi-
oare unei valori ( fi = 0, fs ≠ 0) se numeşte filtru trece jos, respectiv de la o frecvenţă
inferioară ( fi ≠ 0, fs = ∞), filtru trece sus. Dacă transmisia semnalelor este neatenuată
într-un interval cuprins între două valori finite ( fi ≠ 0, fs ≠ 0) se numeşte filtru trece
bandă, iar dacă în intervalul respectiv semnalele sunt atenuate, filtru opreşte bandă.
Dacă pierderile de energie pe rezistenţele conductoarelor, în dielectricii condensa-
toarelor şi în miezurile bobinelor sunt neglijabile – sau se pot neglija într-o primă
aproximaţie – filtrul se numeşte fără pierderi sau nedisipativ.
Se analizează filtrele realizate cu cuadripoli liniari, reciproci şi simetrici, nedisi-
pativi (conţinând numai elemente pur reactive), de forma în ″ T ″ sau în ″ π ″ , închişi pe
impedanţa caracteristică Zc (adaptaţi).
Parametrii de transfer A11, A12, A21 şi impedanţa caracteristică Zc ai cuadripolului
simetric în ″ T ″ sunt:
2 A12
A11 = 1 + Zl Y t ; A12 = 2Zl + Y t Zl ; A 21 = Y t ; Zc = . (5.84)
A 21
Dacă elementele cuadripolului sunt pur reactive (bobine şi condensatoare
ideale), impedanţele longitudinale şi admitanţa transversală sunt mărimi imaginare şi, în
consecinţă, A11 este real, iar A12 şi A21 imaginari:
Im{A11} = 0; Re{A12 } = 0; Re{A 21} = 0 . (5.85)
Pentru cuadripolul simetric în ″ π ″ :
2 A12
A11 = 1 + Zl Y t ; A12 = Zl ; A 21 = 2 Y t + Zl Y t ; Zc = (5.86)
A 21
şi similar, dacă elementele cuadripolului sunt pur reactive, se verifică condiţiile (5.85).
Pentru cuadripolul simetric avem:
A11 = ch γ = ch ( α + jβ) = chα cosβ + jshαshβ;
A12 A 21 = sh γ = sh( α + jβ) = shα cosβ + j chαshβ; (5.87)
A12
Zc = .
A 21
Din condiţiile (5.85) rezultă:
Im{ch γ} = sh αsin β = 0 ; A11 = A11 = ch α cosβ (5.88)
şi dacă A12 ⋅ A 21 < 0 ⇒ Re{sh γ} = shα cosβ = 0 ; Im{Zc } = 0 ; (5.89)
A12 ⋅ A 21 > 0 ⇒ Im{sh γ} = chαsin β = 0 ; Re{Zc } = 0 . (5.90)
141
X Calculul intervalelor de trecere.
În intervalele de trecere, atenuarea fiind nulă, din (5.88) rezultă A11 = cosβ şi
pentru orice defazaj β, − π ≤ β ≤ π , avem inegalităţile:
−1 ≤ A11 ≤ 1 (5.91)
Întrucât condiţia (5.90) nu este îndeplinită pentru orice defazaj, urmează că
impedanţa caracteristică este reală şi pozitivă:
A12
Zc = Zc = >0. (5.92)
A 21
Intervalele de trecere se deduc din inegalităţile (5.91), iar frecvenţele de tăiere
sunt determinate de valorile extreme A11(ω) = –1 şi A11(ω) = 1, sau din A11 2
( ω) = 1 , sau
din A12 A 21 = 0 .
Defazajul depinde de frecvenţă, caracteristica de frecvenţă a defazajului fiind
dată de relaţia:
β( ω) = arccos A(ω) . (5.93)
Pentru cuadripolii în ″ T ″ sau în ″ π ″ , frecvenţele de tăiere se determină din
relaţiile:
2 + Z l Y t = 0; Z l Y t = 0 , (5.94)
caracteristica de frecvenţă a defazajului fiind
β( ω) = arccos (1 + Zl Y t ) . (5.95)
Y Calculul intervalelor de atenuare.

În intervalele de atenuare, α ≠ 0, sh α ≠ 0, iar condiţia (5.88) implică sinβ = 0,
adică: β = 0, ± π (5.96)
Condiţia (5.89) nu este satisfăcută, iar din condiţia (5.90) rezultă că impedanţa
caracteristică este imaginară. Deci,
A12
A11 = A11 = ± chα; Zc = ± j . (5.97)
A 21
Deoarece ch α ≥ 1 , rezultă A11 ≤ −1 sau A11 ≥ 1 şi deci,

A11(ω) ≤ –1 ; A11(ω) ≥ 1. (5.98)
În intervalele de frecvenţă limitate de soluţiile acestor inegalită, atenuarea nu
este nulă, ci depinde de frecvenţă
α( ω) = arg ch A11 > 0 . (5.99)
În cazul cuadripolilor reali, cu pierderi, impedanţa de sarcină a unui lanţ de
cuadripoli nu poate fi realizată astfel încât să depindă de frecvenţă ca în condiţiile
impuse mai sus. Rezultatele de mai sus sunt aplicabile în cazul unor idealizări. În
continuare se studiază câteva exemple de filtre ideale.
a) Filtrul trece jos este un lanţ de cuadripoli simetrici în ″ T ″ sau în ″ π ″ , în care
elementele longitudinale sunt bobine, iar cele transversale sunt condensatoare. Deoarece
toţi cuadripolii componenţi sunt identici, prima şi ultima bobină a lanţului de cuadripoli
142
în ″ T ″ are inductivitatea L, iar inductivităţile echivalente din interiorul lanţului sunt
egale cu 2L (fig. 5.17,a). Similar, condensatoarele de la extremităţile lanţului au capaci-
tatea C, iar capacităţile interioare sunt egale cu 2C (fig. 5.17,b).
1 I1 L 2L L I2 2 1 I1 L L I2 2
U1 C C U2 U1 C 2C C U2
1′ 2′ 1′ 2′
a) b)
Fig. 5.17.
O analiză calitativă pune în evidenţă comportarea filtrului: dacă se aplică

filtrului la bornele de intrare o tensiune de frecvenţă joasă, curentul trece prin
inductivităţile longitudinale, reactanţa inductivă fiind relativ mică în raport cu reactanţa
capacitivă a condensatoarelor transversale; la frecvenţe mari, reactanţa inductivă a fiind
mare, închiderea curenţilor este favorizată de condensatoarele transversale şi ca urmare
semnalul ajunge mult atenuat la bornele de ieşire.
Înlocuin în inegalităţile (5.91) Zl = jωL şi Y t = jωC se obţine
−1 ≤ 1 − ω2 LC ≤ 1 , (5.100)
cu soluţiile pentru frecvenţele de tăiere,
fi = 0 ; fs = 1 . (5.101)
π 2 LC
Frecvenţa inferioară fiind nulă, filtrul este de tipul trece jos. Caracteristica de
frecvenţă a atenuării calculată cu relaţia (5.99) este
α( ω) = arg ch A11 = arg ch ( ω2 LC − 1) . (5.102)
În figura (5.18) sunt reprezentate grafic caracteristicile de frecvenţă A11(ω) şi α(ω).
A11 α
1
ωi = 0 ωs = 2πfs ω ωi = 0 ωs = 2πfs ω
–1
Fig. 5.18.
a) Filtrul trece sus este un lanţ de cuadripoli simetrici în ″ T ″ sau în ″ π ″ , în

care elementele longitudinale sunt condensatoare, iar cele transversale sunt bobine.
Cuadripolii în ″ T ″ ai lanţului fiind identici, condensatoarele de la extremităţi au
capacitatea C, iar ceilalţi au capacitatea echivalentă C/2 (fig. 5.19,a). Similar, prima şi
ultima bobină a lanţului de cuadripoli în ″ π ″ au inductivitatea L, iar celelalte au
inductivitatea echivalentă L/2 (fig. 5.19,b). Dacă se aplică filtrului la bornele de intrare
o tensiune de frecvenţă joasă, curentul prin condensatoarele longitudinale este mult
143
atenuat, fiind în schimb favorizată trecerea curentului prin bobinele transversale.
Semnalele de frecvenţă înaltă sunt însă favorizate de condensatoare şi închiderea lor
prin bobinele transversale este blocată datorită reactanţei mari a acestora.
C C/2 C I2 2 C C
1 I1 1 I1 I2 2
U1 L L U2 U1 L L/2 L U2
1′ 2′ 1′ 2′
a) b)
Fig. 5.19.
Înlocuin în inegalităţile (5.91) Zl = 1 jωC şi Y t = 1 jωL se obţine
−1 ≤ 1 − 1 ≤1, (5.103)
ω LC
2
cu soluţiile pentru frecvenţele de tăiere,
fi = 1 ; fs = ∞ . (5.104)
π 2 LC
Frecvenţa inferioară fiind nulă, filtrul este de tipul trece jos. Caracteristica de
frecvenţă a atenuării calculată cu relaţia (5.99) este
α( ω) = arg ch A11 = arg ch ( ω 1LC −1).

2
(5.105)
În figura (5.20) s-au reprezentat grafic caracteristicile de frecvenţă A11(ω) şi α(ω).
A11 α
1
ωi = 2πfi
0 ω
–1 0 ωi = 2πfi ω
Fig. 5.20.
144
6. LINII ELECTRICE LUNGI ÎN REGIM
PERMANENT SINUSOIDAL
6.1. ECUAŢIILE LINIILOR LUNGI ÎN MĂRIMI

INSTANTANEE. PARAMETRII LINEICI PRIMARI.
O linie electrică lungă reprezintă un exemplu de circuit electric cu parametri
repartizaţi. Liniile electrice se utilizează pentru transmisia energiei electromagnetice la
distanţe mari (în electroenergetică) şi pentru transmiterea semnalelor electromagnetice
(în telecomunicaţii). Aceste circuite se caracterizează prin parametrii raportaţi la
unitatea de lungime a liniei, numiţi şi parametri lineici.
Se consideră o linie bifilară de lungime l, constituită din două conductoare
dispuse paralel; se notează cu (1) – (1') bornele de intrare (dinspre generator), cu (2) – (2')
bornele de ieşire (dinspre receptor) şi cu x distanţa măsurată în lungul liniei de la
extremitatea (1) – (1'), figura 6.1,a).
i1(t) i2(t) (2) duf = R2l idx
(1) i(x,t) i(x+ dx,t)
dq = dφ = Llidx
u1(t) u(x,t) u(x+ dx,t) u2(t) = Cludx
duf = R2l idx
(1′ ) x dx (2′ ) dx
l
a) b)
Fig. 6.1.
La repartiţie dată a tensiunii şi curentului la momentul iniţial t = 0, u(x,0), i(x,0) –

condiţii iniţiale – şi la valori date ale tensiunii şi curentului la extremitatea (1) – (1') a
liniei, u(0,t) = u1(t), i(0,t) = i1(t) – condiţii la limită, problema fundamentală a liniei
constă în determinarea tensiunii u(x,t) şi a curentului i(x,t) la distanţa x şi la momentul t.
În cazul liniei electrice lungi, parametrii se consideră repartizaţi continuu în
lungul liniei şi, în consecinţă, se definesc şi se utilizează parametrii specifici sau
lineici, consideraţi ca densităţi de linie a rezistenţei, inductivităţii, capacităţii şi
perditanţei:
∆R
rezistenţa longitudinală lineică R l = lim
∆x→0 ∆x
[Ω m] ; (6.1)
∆L
inductivitatea longitudinală lineică Ll = lim [H m] ; (6.2)
∆ x →0 ∆ x
∆C
capacitatea transversală lineică Cl = lim [F m] ; (6.3)
∆x →0 ∆x
∆G
perditanţa sau conductanţa transversală lineică Gl = lim [S m] (6.4)
∆x →0 ∆x
în care R, L, C şi G sunt parametrii liniei, în general dependenţi de x.
145
Pentru un tronson elementar de lungime dx al liniei (fig. 6.1,b), avem:
• căderea de tensiune elementară duf în lungul unui conductor pe lungimea dx
datorată curentului i care circulă în această porţiune a liniei se exprimă cu relaţia:
R
duf = l i dx ; (6.5)
2
• fluxul magnetic elementar dφ prin suprafaţa tronsonului elementar este
dφ = Ll i dx ; (6.6)
• sarcina electrică elementară dq care încarcă suprafaţa unuia din conduc-
toarele liniei pe lungimea dx este dată de relaţia
dq = Cl u dx (6.7)
• curentul elementar diG care se închide prin izolantul imperfect dintre cele
două porţiuni de conductoare ale liniei corespunzătoare tronsonului este
diG = Gl u dx (6.8)
Parametrii Rl, Ll, Cl şi Gl caracterizează intrinsec linia şi se numesc parametri
primari sau naturali ai liniei lungi. Dacă aceşti parametri nu depind de distanţa x, linia
se numeşte omogenă.
Pentru o linie bifilară, omogenă, aeriană şi izolată, cu conductoare subţiri de rază
a, situate la distanţa D şi la mare depărtare de pământ, parametrii Rl, Ll şi Cl se
calculează, la frecvenţe joase, cu relaţiile:
1 µµ ε εrπ
Rl = [Ω m] ; Ll = 0 r ln D [H m] ; Cl = 0 D [H m] (6.9)
σπa 2
π a ln a
X Ecuaţiile de ordinul I
Considerând u(x,t) şi i(x,t) tensiunea şi curentul la distanţa x şi la momentul t,
tensiunea u(x+dx,t) şi curentul i(x+dx,t) la distanţa x + dx şi la momentul t se pot
dezvolta în serie Taylor şi reţinând numai primii doi termeni rezultă relaţiile:
⎧u (x + dx, t) ≈ u (x, t) + ∂u dx + ...
⎪ ∂x
⎨ (6.10)
⎪ i (x + dx, t) ≈ i (x, t) + ∂i dx + ...
⎩ ∂x
Schema cuadripolului în "T" al tronsonului de linie de lungime dx este similară
celei de la linia scurtă şi este prezentată în figura 6.2.
R l dx Ll dx Ll dx R l dx i(x, t) + ∂i dx
i(x,t) 2 2 M 2 2 ∂x
A B
diG diC
u(x,t) u(x, t) +
∂u dx
Gldx Cldx ∂x
D C
Fig. 6.2.
146
Aplicând teorema a II- a Kirchhoff în lungul conturului [AMBCDA], se obţine:
R l idx + Ll dx ∂i + Ll dx ∂i + R l idx + u + ∂u − u = 0,
2 2 ∂t 2 ∂t 2 ∂x
respectiv, − ∂u = R li + Ll ∂i . (6.11)
∂x ∂t
Ecuaţia se interpretează astfel: scăderea tensiunii − ∂u pe unitatea de lungime a liniei
∂x
este egală cu suma dintre căderile de tensiune rezistivă şi inductivă, ambele luate pe
unitatea de lungime.
Aplicând teorema a întâia Kirchhoff la nodul (M), se obţine:
− i + diG + diC − i − ∂i dx = 0
∂x
Din ecuaţia (6.7) avem diC = C1dx ∂u şi ţinând cont de relaţia (6.8) rezultă:
∂t
− ∂i = Glu + Cl ∂u . (6.12)
∂x ∂t
Ultima ecuaţie se interpretează astfel: scăderea curentului − ∂i pe unitatea de
∂x
lungime a unui conductor al liniei este egală cu suma dintre curentul de pierderi prin
izolantul dintre conductoare şi curentul capacitiv, ambii luaţi pe unitatea de lungime.
Ecuaţiile (6.11) şi (6.12) alcătuiesc un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale de
primul ordin în raport cu tensiunea u şi curentul i.
Dacă în locul distanţei x măsurate de la intrare, se consideră distanţa x′ = l − x ,
măsurată de la ieşire, ecuaţiile (6.11) şi (6.12) scrise pentru u(x',t) şi i(x',t) în raport cu x'
sunt următoarele:
⎧ ∂u = R li + Ll ∂i
⎪ ∂x' ∂t
⎨ (6.13)
⎪ ∂i = Glu + Cl ∂ u
⎩ ∂x' ∂t
Y Ecuaţiile de ordinul II. Ecuaţiile telegrafiştilor.
Între ecuaţiile de primul ordin (6.11) şi (6.12) se elimină una dintre necunos-
cutele u(x,t) sau i(x,t) şi se obţine o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul doi. Astfel,
dacă se derivează prima ecuaţie, (6.11), în raport cu x,
∂2u = −R ∂i − L ∂ ⎛ ∂i ⎞ = −R ∂i − L ∂ ⎛ ∂i ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
∂x2
l
∂x l
∂x ⎝ ∂t ⎠ l
∂x l
∂t ⎝ ∂x ⎠
(în care s-a inversat ordinea de derivare în ultimul termen, deoarece linia este fixă) şi se
înlocuieşte expresia lui ∂i ∂x din (6.12), se obţine ecuaţia pentru tensiunea u(x,t),
∂2u = R G u + (R C + L G ) ∂u + L C ∂2u . (6.14)
∂x2 l l l l l l
∂t l l
∂t 2
Procedând la fel pentru curentul i, se deduce ecuaţia:
∂2i = R G i + (R C + L G ) ∂i + L C ∂2i . (6.15)
∂x2 l l l l l l
∂t l l
∂t 2
Tensiunea u(x,t) şi curentul i(x,t) satisfac ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul
doi de aceeaşi formă, cu coeficienţi identici, numite şi ecuaţiile telegrafiştilor.
147
6.2. ECUAŢIILE LINIILOR LUNGI
ÎN REGIM ARMONIC PERMANENT
În regim armonic permanent, tensiunea u(x,t) şi curentul i(x,t) sunt în fiecare
punct al liniei funcţii sinusoidale de timp de aceeaşi frecvenţă, f = ω 2π :
u (x, t) = 2 U(x) sin[ωt + ψ (x)] ; i (x, t) = 2 I(x) sin[ωt + ψ (x) − ϕ(x)] , (6.16)
în care valorile efective U(x) şi I(x), faza iniţială ψ(x) şi defazajul ϕ(x) depind de
distanţa x.
Regimul armonic permanent se stabileşte ca urmare a aplicării unei tensiuni
sinusoidale la una din extremităţile liniei, după armotizarea componentelor libere
datorate excitaţiei şi condiţiilor iniţiale. Tensiunea aplicată, de exemplu la bornele de
intrare (1) – (1'), u(0,t) = u1(t) şi curentul i(0,t) = i1(t) se presupun date:
u1(t) = 2 U1 sin[ωt + ψ1] ; i1(t) = 2 I1 sin[ωt + ψ1 − ϕ1)] . (6.17)
Forma în complex a ecuaţiilor telegrafiştilor.

Imaginile în complex ale tensiunii u(x,t) şi curentul i(x,t) fiind
u (x, t) → U(x) = Ue jψ(x) , u (x, t) → I(x) = Iej(ψ(x)−ϕ(x)) , (6.18)
imaginile în complex ale derivatelor parţiale ale tensiunii u(x,t) şi curentul i(x,t) sunt
următoarele:
∂u → ∂U = dU ; ∂i → ∂I = dI ; ∂u → jωU ; ∂i → jωI. (6.19)
∂x ∂x dx ∂x ∂x dx ∂t ∂t
Cu aceste specificaţii, ecuaţiilor cu derivate parţiale de ordinul I în mărimi
instantanee (6.11), (6.12) le corespund ecuaţiile diferenţiale ordinare cu mărimi
complexe:
⎧ − dU = (R l + jωLl)I
⎪ dx
⎨ (6.20)
⎪− d I = (Gl + jωCl) I
⎩ dx
Mărimile complexe
Zl = R l + jωLl respectiv, Yl = Gl + jωCl (6.21)
se numesc impedanţa complexă lineică longitudinală Zl respectiv, admitanţa complexă
lineică transversală Yt şi ecuaţiile (6.20) se scriu astfel:
− dU = Zl I ; − dI = Yl I. (6.22)
dx dx
Prin derivarea în raport cu x şi eliminarea succesivă a uneia dintre necunoscute,
se obţine forma în complex a ecuaţiilor telegrafiştilor
⎧ d2U = (Rl + jωLl)(Gl + jωCl) U
⎪ dx2
⎨ 2 (6.23)
⎪ d I2 = (Rl + jωLl)(Gl + jωCl) I
⎩ dx
respectiv,
d2U = Z Y U ; d2I = Z Y I . (6.24)
l l l l
dx2 dx2
148
Notând cu γ mărimea
γ = (R l + jLlω)(Gl + jClω) = Zl Yl = α + jβ , (6.25)
numită constanta complexă de propagare, ecuaţiile (6.24) se pun sub forma:
d2U = γ2U ; d2I = γ2I . (6.26)
dx2 dx2
Soluţiile U(x) şi I(x) nu sunt independente, fiind legate între ele prin ecuaţiile de
ordinul I (6.22). Pentru rezolvare se procedează astfel: se integrează una dintre ecuaţiile
de ordinul II, de exemplu cea pentru tensiunea U(x), iar curentul I(x) se deduce din
oricare dintre ecuaţiile (6.22). Pentru prima ecuaţie din (6.26), ecuaţia caracteristică
p2 − γ2 = 0 are rădăcinile p1,2 = ± γ = ± (α + jβ) şi soluţia ecuaţiei este de forma
U(x) = Ade−γx + Aieγx, (6.27)

în care Ad şi Ai sunt două constante complexe de integrare. Înlocuind în prima ecuaţie
din (6.22), se deduce curentul complex I(x) :
γ
I(x) = [A d e − γx + A ie γx ] . (6.28)
Zl
Mărimea complexă Zc definită de raportul
R l + jωLl
Zc = Zl = , (6.29)
γ Gl + jωCl
se numeşte impedanţa caracteristică complexă a liniei şi ecuaţia (6.29) se scrie astfel:
I(x) = 1 [Ade− γx − Aieγx] . (6.30)
Zc
Tensiunea complexă U(x) şi curentul complex I(x) conţin câte două constante
complexe de integrare care se determină din condiţiile la limită (la capetele liniei).
Astfel, când se dau, conform relaţiilor (6.17), tensiunea U1 = U1e jψ şi curentul
1
I1 = I1e j(ψ −ϕ ) la bornele de intrare (1) – (1') ale liniei (x = 0), avem
1 1
U1 = U(0) = Ad + Ai ; I1 = I(0) = Ad − Ai (6.31)

Zc
şi rezultă:
Ad = 1 (U1 + ZcI1) ; Ai = 1 (U1 − ZcI1). (6.32)
2 2
Înlocuind aceste constante în ecuaţiile (6.27) şi (6.30) se obţine:
U(x) = U1 e + e − ZcI1 e − e ;
γx −γx γx −γx
2 2
(6.33)
I(x) = I1 e + e − U1 e − e ,
γx − γx γx − γx
2 Zc 2
respectiv,
⎧ U(x) = U1chγx − ZcI1shγx
⎪
⎨ U1 (6.34)
⎪⎩ I(x) = I1chγx − Zc chγx
care reprezintă forma complexă a ecuaţiilor liniilor lungi, bifilare, liniare şi omogene în
regim sinusoidal în funcţie de mărimile de la intrare.
149
În mod analog, se scriu ecuaţiile liniilor lungi funcţie de mărimile, tensiunea şi
curentul, de la bornele de ieşire ale liniei (x = l ):
U2 = U(l ) = Ade−γl + Aieγl ; I2 = I(l ) = Ad e− γl − Ai eγl . (6.35)
Zc Zc
şi rezultă, Ade− γl = 1 (U2 + ZcI2) , Aieγl = 1 (U2 − ZcI2), (6.36)
2 2
sau, Ad = 1 (U2 + ZcI2) eγl , Ai = 1 (U2 − ZcI2) e− γl. (6.37)
2 2
Înlocuind aceste constante în soluţiile generale (6.27) şi (6.30) se obţine:
U(x) = U2 e + e−γ (l − x) + Z I eγ (l − x) − e−γ (l − x) ;

γ (l − x)
c 2
2 2
(6.38)
I(x) = I2 e
γ (l − x)
+e − γ (l − x)
+ U2 e
γ (l − x)
−e− γ (l − x)
,
2 Zc 2
În funcţie de distanţa x′ = l − x măsurată de la sfârşitul liniei, tensiunea şi
curentul se scriu:
⎧ U(x′) = U2 chγx′ − ZcI2 shγx′
⎪
⎨ U2 chγx′ (6.39)
⎪⎩ I(x′) = I2 chγx′ +
Zc
care reprezintă forma complexă a ecuaţiilor liniilor lungi, bifilare, liniare şi omogene în
regim sinusoidal în funcţie de mărimile de la ieşire.
6.3. UNDELE DE TENSIUNE ŞI DE CURENT ALE

LINIILOR LUNGI ÎN REGIM SINUSOIDAL
Din soluţia generală a ecuaţiilor telegrafiştilor – ecuaţiile (6.27), (6.30) – rezultă
că repartiţiile spaţiale de-a lungul liniei lungi ale tensiunii şi curentului la un moment
dat t, se obţin prin adunarea a două componente:
⎧ U(x) = Ud(x) + Ui(x)
⎨ (6.40)
⎩ I(x) = Id(x) + Ii(x)
respectiv, în mărimi instantanee,
⎧ u (x, t) = ud (x, t) + ui (x, t)
⎨ (6.41)
⎩ i (x, t) = id (x, t) + ii (x, t)
numite unda directă de tensiune ud(x,t), unda directă de curent id(x,t), unda inversă de
tensiune ui(x,t) şi respectiv unda inversă de curent ii(x,t).
Unda directă de tensiune Ud(x) este primul termen din membrul al doilea al
ecuaţiei (6.27):
Ud(x) = Ade−γx (6.42)
în care, Ad = Ud(0) = Ud0e jψd0 .
Ţinând seama de relaţia (6.25), tensiunea Ud(x) se pune sub forma
Ud(x) = Ud0e jψd0e−(α + jβ)x = Ud0e−αxe− j(βx − ψd0) , (6.43)
150
căreia îi corespunde valoarea instantanee ud(x,t),
ud (x, t) = Im { 2 Ud(x)e jωt} = Im { 2 Ud0e−αxe j(ωt −βx + ψd0)}
respectiv,
ud (x,t) = 2 Ud0 e−αx sin(ωt − β x + ψd0). (6.44)
Din analiza termenului ud(x,t) rezultă următoarele:
− amplitudinea sa scade exponenţial cu distanţa x, este maximă la bornele de
intrare ale liniei şi e minimă la bornele de ieşire;
− dacă se consideră α = 0 , termenul ud(x,t) variază sinusoidal în raport cu
unghiul ωt − βx + ψd0. Intervalul minim de timp după care, în acelaşi punct x,
componenta ud are aceeaşi valoare, este perioada T,
ud (x, t + T) = ud(x,t) ⇒ ω(t + T) − β x + ψd0 = ωt − β x + ψd0 + 2π ⇒ T = 2π . (6.45)
ω
– distanţa minimă λ măsurată în lungul liniei la care, în acelaşi moment t,
componenta ud are aceeaşi valoare, este perioada spaţială sau lungimea de undă:
ud(x + λ, t) = ud(x, t) ⇒ ωt − β(x + λ) + ψd0 = ωt − βx + ψdo − 2π ⇒ λ = 2π ; (6.46)
β
– viteza de fază v a undei faţă de sensul pozitiv al axei x este prin definiţie viteza
unui punct mobil fictiv în care faza undei este constantă:
ω(t + dt) − β(x + dx) + ψdo = ωt − βx + ψd0 ⇒ v = dx = ω . (6.47)
dt β
Componenta ud(x,t) este deci o undă directă, mobilă, amortizată, în sensul că
repartiţia ei spaţială de-a lungul liniei se deplasează pe linie cu viteza v de la începutul
spre sfârşitul liniei şi se amortizează după exponenţiala e − αx . Atenuarea undei în sensul
propagării acesteia este:
U (0)
αx = ln d . (6.48)
Ud(x)
În figura 6.3 se prezintă o astfel de undă atenuată la momentele t şi t + ∆t.
ud −αx
2 Ud0e
ud(x,t)
ud(x,t+∆t)
v
0 x
x ∆x = v∆t
l
Fig. 6.3.
Unda inversă de tensiune Ui(x), al doilea termen din membrul drept al ec. (6.27),
este:
Ui(x) = Aieγx . (6.49)
′
Efectuând schimbarea de variabilă x = l – x , se obţine
151
Ui(x' ) = Aieγ (1− x') = Aieγle−γx' = Ui(0)e−γx' (6.50)
O analiză similară arată că termenul ui(x′,t) are, în raport cu x′, aceeaşi formă cu
termenul ud(x,t),
ui(x' , t) = 2 Ui0 e−αx' sin(ωt − βx'+ψ i0 ) (6.51)
şi, prin urmare, este o undă – unda inversă de tensiune sau unda de tensiune reflectată –
care se propagă de la ieşirea către intrarea liniei cu aceeaşi viteză v (rel. 6.47), fig. 6.4.
ui
2Ui 0e−αx′
ud(x′,t+∆t) ui(x′,t)
v
x′ 0′
∆x′ = v∆t = − ∆x x′ = l − x
l
Fig. 6.4.
Din ecuaţiile (6.27), (6.30) şi (6.40), curentul complex I(x) se scrie sub forma
Ud(x) Ui(x)
I(x) = − = Id(x) + Ii(x) (6.52)
Zc Zc
Expresiile valorilor instantanee ale componentelor directă id(x,t) şi inversă ii(x,t)
ale curentului, sunt de forma:
id(x, t) = 2 Ud0 e− αx sin(ωt − β x + ψd0 − ϕd);

ZC
(6.53)
ii(x, t) = 2 Ui0 e− αx′ sin(ωt − βx′ + ψi0 − ϕi).
ZC
152
7. REGIMUL PERIODIC NESINUSOIDAL
7.1. GENERALITĂŢI
În reţelele electrice de transport şi distribuţie a energiei electrice forma de
variaţie în timp a tensiunilor şi curenţilor nu este riguros sinusoidală, iar abaterea se
numeşte distorsiune sau deformare.
Distorsiunea provine, în primul rând de la generatoarele centralelor electrice,
tensiunile lor electromotoare nefiind sinusoidale, întrucât nu se poate realiza o înfăşu-
rare căreia să-i corespundă o repartiţie sinusoidală a inducţiei magnetice în întrefier.
În al doilea rând, elementele neliniare sub tensiune sinusoidală distorsionează
curentul, care la rândul său produce căderi de tensiune nesinusoidale în alte elemente de
circuit, fie liniare, fie neliniare. Din această categorie fac parte: bobine cu miez de fier,
redresoare, cuptoare electrice cu arc, de inducţie, etc.
În al treilea rând, elementele reactive liniare produc distorsiuni mai pronunţate a
unora dintre mărimi în raport cu celelalte. Astfel, condensatorul liniar sub tensiune
nesinusoidală, determină o deformare şi mai pronunţată a curentului. De asemenea,
bobina liniară, la curent nesinusoidal, duce la deformarea pronunţată a tensiunii.
Regimul nesinusoidal duce la efecte supărătoare în reţelele de transmisie şi
distribuţie a energiei şi în funcţionarea unor aparate sau echipamente electrice. Astfel, în
regim nesinusoidal, factorul de putere se reduce, cresc pierderile şi implicit scade
randamentul producerii, transmisiei şi conversiei energiei electrice.
Neliniaritatea unor elemente de circuit − bobine cu miez de fier saturat, conden-
satoare neliniare − este aplicată în practică la realizarea unor aparate electromagnetice
cum sunt: amplificatoare magnetice, stabilizatoare feromagnetice de tensiune sau de
curent, multiplicatoare de frecvenţă, etc.
7.2. ANALIZA ARMONICĂ A MĂRIMILOR PERIODICE
7.2.1. Dezvoltarea în serie Fourier

a funcţiilor periodice nesinusoidale
O funcţie y(t) de variabilă t, care în intervalul finit T îndeplineşte condiţiile lui
Dirichlet, adică:
T2
o este mărginită,
∫ y(t) dt < ∞ ,
−T 2
o în intervalul T are un număr finit de discontinuităţi de primă speţă,

o intervalul T se descompune într-un număr finit de subintervale în care
funcţia este monotonă,
se numeşte periodică şi admite o dezvoltare în serie Fourier dacă,
y(t) = y(t + nT), n = 0, ± 1, ± 2, .K
în care: T = 2π este perioada, ω = 2πf este pulsaţia, f – frecvenţa.
ω
153
Funcţiile periodice care satisfac condiţiile lui Dirichlet se reprezintă pe intervalul
unei perioade prin seria:
∞ ∞
y(t) = A0 + ∑
k =1
Amk cos kωt + ∑B
k =1
mk sin kωt , (7.1)
numită serie Fourier sau serie trigonometrică.

Termenii Am1 cos ωt şi Bm1 sin ωt pentru k =1, se numesc fundamentale în
cosinus, respectiv în sinus, iar Amk cos kωt şi Bmk sin kωt pentru k ≥ 2 , sunt armonici
de ordinul k în cosinus, respectiv în sinus, iar termenul A0 este componenta continuă.
Dacă se multiplică ambii membri ai dezvoltării (7.1) cu cos kωt , respectiv cu
sin kωt şi se integrează pe o perioadă sau pe un număr întreg de perioade, se obţin
amplitudinile armonicilor de ordin k în cosinus, Amk , respectiv în sinus, Bmk :
T
Amk = 2 y(t) cos kωtdt; k = 1, 2, ...

∫
T0
T
(7.2)
Bmk = 2 y(t) sin kωtdt; k = 1, 2, ...
∫
T0
Calculând valoarea medie a funcţiei y(t) pe o perioadă, se obţine componenta continuă:
T
A0 = 1 y(t)dt .
∫ (7.3)
T0
Amplitudinile Amk, Bmk şi componenta A0 se numesc şi coeficienţi Fourier.
În studiul circuitelor electrice în regim periodic permanent se utilizează şi
următoarea formă a dezvoltării în serie Fourier a unei funcţii periodice:
∞ ∞
y(t) = Y0 + ∑
k =1
yk(t) = Y0 + ∑
k =1
2 Yk sin(kωt +γk) (7.4)
în care Y0 este componenta continuă şi yk(t) este armonica de ordinul k, având valoarea
efectivă Yk şi faza iniţială γk ( redusă la intervalul [−π, π] ).
Identificând expresiile dezvoltărilor (7.1) şi (7.4), rezultă următoarele relaţii
între coeficienţii Fourier ai celor două serii:
Y0 = A0; 2Yk = A2mk + B2mk; γk = arctg Amk . (7.5)
Bmk
În electrotehnică, unde perioadei T îi corespunde unghiul 2π şi faza se notează
cu α = ωt , seria Fourier se scrie sub forma
∞ ∞
y(α) = A0 + ∑k =1
2 Ak cos kα + ∑ k =1
2 Bk sin kα , (7.6)
2π 2π 2π
în care: A0 = 1 y(α)dα; 2Ak = 1 y(α) cos kαdα; 2Bk = 1 y(α) sin kαdα;
∫ ∫ ∫ (7.7)
2π 0 π 0 π 0
∞
respectiv, y(α) = Y0 + ∑
k =1
2Yk sin(kα + γk) , (7.8)
cu: Y0 = A0; Yk = A2k + B2k şi γk = arctg Ak . (7.9)

Bk
154
7.2.2. Forme particulare ale dezvoltării în serie Fourier
Examinând graficul funcţiei y(α) se pot stabili eventualele simetrii ale curbei
care simplifică calculul coeficienţilor Fourier, în sensul că anumite armonice ar putea
lipsi din dezvoltare. Se prezintă în continuare câteva exemple.
X Funcţia pară
Curba y(α) este simetrică faţă de axa ordonatelor y(α) = y(−α) (fig. 7.1), iar
seria conţine componenta continuă şi armonicile în cosinus (Bk = 0).
Într-adevăr, deoarece cos(−kα) = cos kα, sin(−kα) = − sin kα , avem:
∞ ∞
y(α) = A0 + ∑
k =1
2Ak cos k + ∑ k =1
2Bk sin kα ; y
∞ ∞
y(−α) = A0 + ∑k =1
2Ak cos kα − ∑ k =1
2Bk sin kα , 0 2π α
∞ Fig. 7.1. Funcţia pară (exemplu).
de unde rezultă 2 ∑
k =1
2Bk = 0 sau Bk = 0 şi
seria devine:
∞
y(α) = A0 + ∑
k =1
2Ak cos kα . (7.10)
Y Funcţia impară
Curba y(α) este simetrică faţă de origine y(α) = −y(−α) (fig. 7.2) şi în dezvoltare
apar numai armonicele în sinus (A0 = 0, Ak = 0) . Aceasta rezultă din identitatea:
∞ ∞ α ∞
A0 + ∑
k =1
2Ak cos kα + ∑
k =1
2Bk sin kα = −(A0 + ∑
k =1
2Ak cos kα − ∑
k =1
2Bk sin kα) .
Prin identificare rezultă A0 = 0, y

Ak = 0, iar dezvoltarea în seria este
forma: –α1
∞ 0 α1 α
y(α) = ∑k =1
2Bk sin kα. (7.11)
Fig. 7.2. Funcţia impară (exemplu).
Z Funcţia alternativ simetrică

Curba y(α) simetrică faţă de abscisă după suprapunerea semiperioadelor se
defineşte prin relaţia y(α) = −y(α + π) (fig. 7.3). Seria conţine numai armonici impare în
sinus şi cosinus A0 = 0, A2k = 0, B2k = 0 .
∞ ∞
− y(α + π) = −A0 − ∑
k =1
2Ak cos(kα + kπ) − ∑
k =1
2Bk sin(kα + kπ) .
Dacă k = 2ν :
∞
y(α) = A0 + ∑
ν=1
2 A2ν cos 2να + y
∑
0 α
+ 2B2ν sin 2να,
ν=1 Fig. 7.3. Funcţia alternativ simetrică (exemplu).
155
∞ ∞
− y(α + π) = −A0 − ∑
ν =1
2A2ν cos 2να − ∑
ν =1
2B2ν sin 2να .
Prin identificare rezultă: A0 = 0, A2ν = 0, B2ν = 0 .

Dacă k = 2ν + α :
∞ ∞
y(α) = A0 + ∑
ν =0
2A2ν +1 cos(2ν + 1)α + ∑
ν =0
2B2ν +1 sin(2ν + 1)α ;
∞ ∞
− y(α + π) = −A0 + ∑ν =0
2A2ν +1 cos(2ν + 1)α + ∑
ν =0
2B2ν +1 sin(2ν + 1)α .
Se obţine: A0 = 0, A2ν +1 ≠ 0, B2ν +1 ≠ 0 . Deci, în final, seria se scrie:

∞ ∞
y(α) = ∑
ν =0
2 A2ν +1 cos(2ν + 1)α + ∑
ν =0
2 B2ν +1 sin(2ν + 1)α . (7.12)
[ Funcţia alternativ simetrică pară posedă simetrie faţă de abscisă după supra-
punerea semiperioadelor şi simetrie faţă de ordonată ca în exemplul din figura 7.4:
y(α) = −y(α + π) şi y(α) = y(−α) .
y
Seria conţine numai armonice impare
în cosinus.
0 α
∞ 2π
y(α) = ∑
ν =0
2A2ν +1 cos(2ν + 1)α (7.13) Fig. 7.4. Funcţia alternativ simetrică impară.
\Funcţia alternativ simetrică impară are simetrie faţă de abscisă după supra-
punerea semiperioadelor şi simetrie faţă de origine: y(α) = −y(α + π) şi y(α) = −y(−α) .
Seria conţine numai armonice impare în sinus:
∞
y(α) = ∑ν =1
2B2ν +1 sin(2ν + 1)α. (7.13)
7.2.3. Seria Fourier complexă
O funcţie periodică reală y(t) care admite o dezvoltare în serie Fourier de forma:
∞ ∞
y(t) = A0 + ∑ k =1
Amk cos kωt + ∑B
k =1
mk sin kωt (7.14)
se poate scrie şi ca sumă a unei serii cu termeni complecşi.

Dacă se dă lui k valoarea zero şi valori negative, coeficienţii Fourier devin:
T
k = 0 ⇒ Am0 = 2 y(t)dt = 2A0 ; Bm0 = 0 ;
∫
T0
T T
k → −k ⇒ Am,−k = 2 y(t) cos kωtdt = Amk ; Bm,−k = − 2 y(t) sin kωtdt = −Bmk .
∫ ∫
T0 T0
Se observă că Amk este o funcţie pară de k, iar Bmk o funcţie impară de k. Avem
deci A0 = Am0 , Bm,−k = −Bmk , Am,−k = Amk şi seria (7.14) se poate aduce la forma:
2
+∞
y(t) =
k = −∞
2 mk ∑
1 (A cos kωt + B sin kωt) .
mk (7.15)
156
Într-adevăr, pentru:
k > 0 – se obţin jumătate din termenii seriei (7.14);
k = 0 – rezultă termenul liber al seriei, 1 Am0 = A0 ;
2
k < 0 – se obţine cealaltă jumătate a termenilor seriei (7.14).
Înlocuind funcţiile sinus şi cosinus cu relaţiile lui Euler:
sin kωt = e
jkωt
− e− jkωt ; cos kωt = e jkωt + e− jkωt ,
2j 2
seria (7.15) devine:
+∞
− jBmk jkωt Amk + jBmk − jkωt ⎞
y(t) = ∑ ⎛⎜⎝ A
k = −∞
mk
4
e +
4
e ⎟.
⎠
(7.16)
Deoarece pentru k < 0 se obţin aceleaşi valori ca pentru k > 0 , se pot restrânge
termenii seriei şi se obţine:
+∞ +∞
Amk − jBmk jkωt
y(t) = ∑
k = −∞
2
e sau y(t) =
k = −∞
∑
Cmke jkωt , (7.17)
T
A − jBmk 1
unde, Cmk = mk
2
=
T0
y(t)e− jkωtdt ∫ (7.18)
se numeşte amplitudine complexă spectrală.

Amplitudinile armonicilor unui semnal sunt dublul amplitudinilor complexe
spectrale. Într-adevăr:
Cmk = Cmk = Amk + Bmk = 2Yk ⇒ 2Yk = 2Cmk.

2 2
(7.19)
2 2
7.2.4. Spectrul de frecvenţă al unei mărimi periodice
Graficul amplitudinilor 2Yk ale armonicilor unei funcţii periodice cu dezvolta-

rea în serie de forma
∞
y(t) = Y0 + ∑
k =1
2Yk sin(kωt + γk) ,
conţine în planul ( 2Y, ω) segmente proporţionale cu amplitudinile 2Yk şi se numeşte

spectru de frecvenţă (fig. 7.5,a). Spectrul funcţiilor periodice este un spectru discret.
Din cunoaşterea spectrului de frecvenţă nu e posibil să se deducă dezvoltarea în
serie, deoarece spectrul de frecvenţă se referă exclusiv la amplitudinile armonicilor şi
fundamentalei, dar nu indicaţii asupra unghiurilor de fază. Dacă se dă şi spectrul de
frecvenţă al fazelor iniţiale (fig. 7.5,b), seria Fourier este univoc determinată.
2Y γ
2Y0 2Y1 γ1
2Y3 γ3
2Y4 γ4
2ω ... 2ω ...
0 ω 3ω 4ω ω 0 ω 3ω 4ω ω
2Y2 γ2
a) b)
Fig. 7.5.
157
7.2.5. Proprietăţi ale mărimilor periodice
XValoarea medie a produsului a două armonici.
Fie funcţiile periodice nesinusoidale:
∞ ∞
u(t) = U0 + ∑
k =1
uk(t) = U0 + ∑ k =1
2Uk sin(kωt + αk);
∞ ∞
i(t) = I0 + ∑
k =1
ik(t) = I0 + ∑
k =1
2Ik sin(kωt + βk).
Valoarea medie a produsului armonicilor um(t) şi in(t) este:

~ 1 2
T T
umin = u i dt =
T mn T∫
0
∫
UmIn sin(mωt + αm) sin(nωt + βn)dt =
0
T
U m In
=
T ∫
{cos[(m − n)ωt + αm − βn)] − cos[(m + n)ωt + αm + βn]}dt
0
Dacă armonicile sunt de acelaşi ordin, m = n = k , valoarea medie este
~ UI
T
ukik = k k [cos(αk − βk ) − cos(2kωt + αk + βk )]dt = UkIk cos(αk − βk )
∫ (7.20)
T
0
şi este nulă dacă m ≠ n .
Y Valoarea efectivă a unei mărimi periodice se defineşte prin relaţia:
T
Y = 1 y2(t)dt ∫ (7.21)
T0
Înlocuind funcţia y(t) cu dezvoltarea sa în serie, se obţine:
T ∞ ∞ ∞ ∞
⎛ ⎞
∑ y (t)] ⋅ [Y + ∑ y (t)]}dt = T1 ∫ Y dt + YT ∫ ⎜⎝∑ y (t) + ∑ y (t)⎟⎠ dt +
T T
Y = 1 {[Y0 +
2
∫ n 0 m
2
0
0
n m
T n =1 m =1
0 0
n =1 m =1
0
T ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ~
+1
T ∫ ∑∑ y y dt =Y
0
m =1 n =1
m n
2
0 + 2Y0 ⋅ ∑ ~y + ∑∑ y y .
m =1
m
m =1 n =1
m n
∞ ∞ ~ ∞ ∞
∑∑ ∑ ∑Y
∞
~
Deoarece, ∑
m =1
~
ym = 0 ,
m =1 n =1
ymyn =
n =1
y n2 =
n =1
2
n , rezultă:
Y = Y02 + Y12 + Y22 + ... + Yn2 + ... = Y02 + Y12 + Yd2 (7.22)
unde Yd se numeşte reziduul deformant, dat de valoarea efectivă a armonicelor de ordin
superior (k ≥ 2):
Yd = Y22 + Y32 + Y42 + ... + Yn2 + .... (7.23)
Astfel, pentru tensiune şi curent cu dezvoltările
∞ ∞
u(t) = U0 + ∑ n =1
2Un sin(nωt + αn ), i(t) = I0 + ∑
n =1
2In sin(nωt + βn ),
valorile efective sunt

U = U02 + U12 + Ud2 , I = I10 + I12 + Id2 ,
unde rezidiurile deformante ale tensiunii şi curentului sunt:
Ud = U22 + U32 + ... + U2n + ... ; Id = I22 + I32 + ... + Id2 + ... .
158
Z Factor de vârf, factor de formă şi coeficient de distorsiune.
Factorul de vârf k v al unei funcţii periodice alternative y(t) , simetrice sau
antisimetrice, y(t) = −y(t + T / 2) , se defineşte prin raportul dintre valoarea de vârf şi
valoarea efectivă:
ŷ Ymax
kv = = . (7.24)
Y Y12 + Yd2
Factorul de formă kf al unei funcţii periodice alternative se defineşte prin
raportul dintre valoarea efectivă Y şi valoarea medie
pe o jumătate de perioadă: y
Y Ymax Yef
kf = t 0 + T / 2 (7.25)
2
T ∫
t0
y(t) dt 0 t0 t
în care t0 este momentul trecerii prin zero a funcţiei
Fig. 7.6.
y(t) cu valori crescătoare (fig. 7.6).
Coeficientul de distorsiune kd al unei funcţii periodice y(t) se defineşte prin
raportul dintre rezidiul deformant Yd şi valoarea efectivă a componentei alternative:
Yd Y22 + Y32 + ... + Yn2 + ...
kd = = (7.26)
Y2 − Y02 Y12 + Y22 + ... + Yn2 + ...
Coeficientul kd este pozitiv şi subunitar. Dacă kd ≤ 0,05 (5%) tensiunile şi curenţii
periodici pot fi aproximaţi sinusoidali.
π
În cazul mărimilor sinusoidale: kf = =≈ 1,11 ; kv = 2 ; kd = 0 .
2 2
7.3. PUTERI ÎN REGIM PERIODIC NESINUSOIDAL
Puterea instantanee p a unui dipol sub tensiune nesinusoidală la borne u(t) şi

parcurs de curentul nesinusoidal i(t),
∞ ∞
u(t) = U0 + ∑ 1
un(t) = U0 + ∑
1
2 Un sin(nωt + αn)
∞ ∞
i(t) = I0 + ∑ 1
in(t) = I0 + ∑
1
2 In sin(nωt + βn)
se defineşte prin produsul p = ui .

Puterea activă P este media pe o perioadă a puterii instantanee:
~ ∞
P= ~
p = ui = U0I0 + ∑ U I cosϕ ,
k =1
k k k [W] (7.27)
în care ϕk = αk − βk este defazajul dintre armonicile de tensiune uk şi de curent ik .

În regim periodic nesinusoidal, puterea activă este egală cu suma dintre puterea
de curent continuu U0I0 şi suma puterilor active ale armonicilor.
Puterea reactivă Q este egală cu suma puterilor reactive ale armonicilor:
∞
Q= ∑ U I sin ϕ , [VAR]
k =1
k k k (7.28)
159
Puterea aparentă S se defineşte prin produsul valorilor efective ale tensiunii U
şi curentului I:
S= UI [VA] (7.29)
În regim nesinusoidal S2 ≠ P2 + Q2 .
Puterea deformantă D este definită de relaţia:
D = S2 − P2 − Q2 [VAD] (7.30)
Prin analogie cu unităţile celorlalte puteri, profesorul român C-tin Budeanu a
propus unitatea de măsură numită VAD (volt – amper – deformant) pentru puterea
deformantă. Înlocuind S, P, Q în relaţia de definiţie a puterii deformante D, se obţine:
∞ ∞ ∞ 2 ∞ 2 ∞ ∞
⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
D =⎜
⎝
2
∑ 1
U ⎟⎜
⎠⎝
2
m ∑1
I ⎟−⎜
2
n
⎠ ⎝
∑
1
UmIm cos ϕm ⎟ − ⎜
⎠ ⎝
∑1
UnIn sin ϕn ⎟ =
⎠
∑
1
U2mI2m + ∑U I
1
2 2
m n +
m< n
∞ ∞ ∞ ∞
+ ∑1
U2nI2m − ∑
1
U2mI2m cos2 ϕm − 2 ∑1
UmUnImIn cos ϕm cos ϕn − ∑U I
1
2 2
m m sin2 ϕm −
m< n m≠n
∞ ∞
−2 ∑1
UmUnImIn sin ϕm sin ϕn = ∑[U I
1
2 2
m n + U2nI2m − 2UmUnImIn cos(ϕm − ϕn )]
m≠n m< n
Expresia puterii deformante se aduce la forma:

∞
D= ∑ ⎡⎢⎣(U I − U I
m n n m )2 + 4UmUnImIn sin2 ϕm − ϕn ⎤⎥ (7.31)
1
2 ⎦
m< n
Puterea deformantă se anulează dacă se realizează condiţiile:

U1 U2 U
= = ..... = n = cons tan t ; ϕ1 = ϕ2 = ..... = ϕn = cons tan t . (7.32)
I1 I2 In
Factorul de putere kp în regim nesinusoidal este definit prin relaţia:
P P
kp = = 2 2 (7.33)
S P + Q + D2
şi poate fi subunitar chiar când puterea reactivă este nulă.
Dacă Q = 0 , ca urmare a unghiurilor de defazaj ϕn pozitive şi negative, puterea
deformantă poate fi nenulă şi kp < 1; dacă, în plus, ϕn = 0 ⇒ Q = 0; D = 0 şi kp = 1.
Rezultă deci că, în general, anularea puterii reactive nu îmbunătăţeşte factorul de
putere la valoarea unu ca în regim sinusoidal. Este posibil chiar, ca prin reducerea
puterii reactive să crească şi mai mult puterea deformantă şi în consecinţă factorul de
putere kp rezultă înrăutăţit. În regim nesinusoidal introducerea de condensatoare poate
înrăutăţi factorul de putere.
Prin introducerea unei noi puteri – puterea complementară Qc – dată de relaţia
Qc = Q2 + D2 , (7.34)
expresia factorului de putere kp se pune sub o formă similară celei din regim sinusoidal:
P
kp = 2 2 . (7.35)
P + Qc
Pentru îmbunătăţirea factorului de putere în regim nesinusoidal este necesară
reducerea puterii complementare Qc.
160
7.4. ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE ÎN REGIM
PERMANENT PERIODIC NESINUSOIDAL
Fiind daţi parametrii circuitului şi tensiunile nesinusoidale aplicate la borne,
analiza constă în determinarea curenţilor care se stabilesc în fiecare latură de circuit.
În circuitele liniare e valabil principiul suprapunerii efectelor. Descompunând
t.e.m. nesinusoidale (cu ajutorul seriei Fourier) în componenta continuă şi în armonici
(componente sinusoidale), se reduce studiul regimului periodic nesinusoidal la:
a) studiul unui regim de curent continuu pentru componenta continuă (termenul
liber al seriei Fourier);
b) studiul unor regimuri sinusoidale pentru fiecare armonică de pulsaţie kω .
În analiza circuitelor se poate utiliza reprezentarea în complex pentru fiecare
armonică, observând că la frecvenţa kω a armonicii k, reactanţele condensatoarelor vor
1
fi de k ori mai mici, XCk = , iar ale bobinelor de k ori mai mari, XLk = kωL , decât
kωC
cele pentru fundamentală. Pentru fiecare armonică, studiul se poate face cu metodele de
analiză cunoscute de la regimul permanent sinusoidal.
7.4.1. Circuite simple cu elemente liniare în regim nesinusoidal
Se presupun succesiv circuitele liniare cu rezistor ideal, bobină ideală şi

condensator ideal sub tensiune nesinusoidală, având componenta continuă nulă:
∞ ∞
u(t) = ∑
1
uk(t) = ∑
1
2 U k sin(kωt + αk) (7.36)
şi coeficientul de distorsiune
Ud U22 + U32 + ... + U2k + ...
kdu =
= , (7.37)
U U12 + U22 + ... + U2k + ...
Se va determina curentul i(t),
∞ ∞
i(t) = ∑1
ik(t) = ∑
1
2 Ik sin(kωt + αk − ϕk) , (7.38)
coeficientul de distorsiune,
Id I2 + I2 + ... + I2k + ...
kdi = = 22 32 (7.39)
I I1 + I2 + ... + I2k + ...
\şi puterile absorbite.
a) Rezistorul ideal
Ecuaţia caracteristică a circuitului cu rezistor liniar ideal fiind u = Ri , rezultă:
∞ ∞
uk(t) Uk
i(t) = ∑
1
R
= ∑
1
2
R
sin(kωt + αk)
i u,i
i
u
(7.40) u R
Comparând cu ecuaţia (7.38), rezultă 0 t
valorile efective şi defazajul armoni-
celor de curent:
Fig. 7.7.
161
Uk
Ik =
; ϕk = 0. (7.41)
R
Coeficientul de distorsiune al curentului este:
∞ ∞
U2k
∑ R2 ∑U 2
k
kdi = 2
∞
= k =2
∞
= kdu . (7.42)
U2k
∑1 R2 ∑U 1
2
k
Rezistorul nu modifică forma curbei curentului faţă de forma curbei tensiunii (fig. 7.7).
Puterile sunt:
∞ ∞
U2k ∞ 2
∑
P = UkIk cos ϕk =
k =1 k =1
R ∑ ∑
= RIk = RI2 ; Q = 0; D = 0; Qc = 0; S = P. (7.43)
k =1
b) Bobina ideală
di
Din expresia căderii inductive de tensiune pe bobina liniară, u = L , se deduce:
dt
∞
1 Uk π
i(t) =
L∫udt = ∑ 1
2
kωL
sin(kωt + αk − )
2
(7.44)
Valorile efective şi defazajele u,i u

armonicilor de curent rezultă deci: i
i
U π
Ik = k ; ϕk = . (7.45) u L
kωL 2 0 t
Deoarece,
Uk
lim =0 (7.46) Fig. 7.8.
k→∞ kωL
urmează că armonicele de curent contribuie cu atât mai puţin la modificarea formei
curbei curentului faţă de cea a tensiunii cu cât ordinul armonicii este mai mare; bobina
ideală reduce distorsiunea curentului.
∞ 2 ∞
⎛⎜ Uk ⎞⎟ U2k
∑
⎝ kωL ⎠ 2 k
2 ∑
kdi = ∞2 2
= ∞
< kdu (7.46)
U2k
1 ⎝
⎛⎜ Uk ⎞⎟
∑
kωL ⎠
U1 +
2
2 k
2 ∑
Puterile electrice în cazul bobinei ideale (fără pierderi) sunt:
∞ ∞
P = 0; Q = ∑
1
UkIk sin ϕk = ∑kωLI ;S = UI; D =
1
2
k S2 − Q2 ; Qc = Q2 + D2 = S. (7.47)
c) Condensatorul ideal
1
Din ecuaţia tensiunii, u =
C ∫
idt , se deduce intensitatea curentului,
du ∞ π
i(t) = C =
dt 1 ∑
2kωCUk sin⎛⎜ kωt + αk + ⎞⎟
⎝ 2⎠
(7.48)
şi deci, valoarea efectivă şi defazajul armonicelor de curent la condensator sunt:

π
Ik = kωCUk ; ϕk = − . (7.49)
2
162
Deoarece, u,i
i u
lim
k→∞
Ik = lim
k→∞
kωCUk = ∞ (7.50)
i
urmează că armonicele de curent con- u C
0 t
tribuie cu atât mai mult la modificarea
formei curentului faţă de cea a tensiu- Fig. 7.9.
nii cu cât ordinul lor este mai mare.
∞ ∞
∑(kωCUk)2 ∑k U 2 2
k
kdi = 2
∞
= 2
∞
> kdu . (7.50)
∑(kωCU )
1
k
2
U +
2
1 ∑k U
2
2 2
k
Condensatorul liniar determină o deformare mai pronunţată a curbei curentului

faţă de cea a tensiunii (fig. 7.9).
Puterea activă este nulă, P = 0, iar celelalte puteri sunt:
∞ ∞ ∞
Q= ∑ UkIk sin ϕk = − ∑ kωCU2k = −Cω ∑ kU ; 2
k
k =1 k =1 k =1 (7.51)
D = S2 − Q2 ; Qc = S; S = (U12 + U22 + ...)(I12 + I22 + ....).
d) Circuitul RLC serie sub tensiune nesinusoidală
i
Din ecuaţia circuitului (fig. 7.10),
di 1 R
u = Ri + L +
dt C
idt , ∫ (7.52)
u
rezultă, în baza teoremei superpoziţiei, că armonica de ordin k a tensiunii L
uk(t) stabileşte armonica de ordin k a curentului ik(t) soluţie a ecuaţiei
C
dik 1
uk = Rik + L +
dt C k
i dt , ∫ (7.53) Fig. 7.10.
adică:
2Uk
ik(t) = 2
sin(kωt + αk − ϕk ) (7.54)
R + ⎛⎜ kωL − 1 ⎞⎟
2
⎝ kωC ⎠
în care:
kωL − 1
o ϕk = arctg kωC – defazajul armonicelor de ordinul k;
R
2
o Zk = R 2 + ⎛⎜ kωL − 1 ⎞⎟ – impedanţa circuitului RLC serie la pulsaţia kω ;

⎝ kωC ⎠
o Ik =
Uk – valoarea efectivă a armonicii de ordin k a
2
⎛
R + ⎜ kω L − 1 ⎞
2
⎟
⎝ kω C ⎠
curentului.
Expresia curentului este deci de forma:
163
∞ ∞ ⎛
⎜ kωL − 1 ⎞
⎟ . (7.55)
i(t) = ∑ i (t) = ∑ 2 Un
sin ⎜ kωt + αk − arctg kωC
( ) ⎟⎟
k
1
2
⎜ R
1 1 R 2 + kωL − ⎝ ⎠
kωC
În regim nesinusoidal, rezonanţa intervine pentru armonica de ordinul k dacă
este satisfăcută ecuaţia:
k ωL − 1 = 0 . (7.56)
kωC
La L,C şi ω daţi, ordinul k al armonicii pentru care circuitul este în rezonanţă
rezultă din relaţia:
k= 1 . (7.57)
ω LC
e) Teoremele lui Kirchhoff în regim periodic nesinusoidal.

Ecuaţiile corespunzătoare celor două teoreme ale lui Kirchhoff pentru regimul
periodic nesinusoidal, în forma topologică, se scriu:
∞
∑[ I + ∑i
j∈( s )
j0
k =1
] = 0 , s = 1, 2, … , n –1;
jk (t) (7.58)
∞
∑
j∈[ m ]
[ U j0 + ∑u k =1
jk (t) ]=0, m = 1, 2, … , l – n +1. (7.59)
În regim nesinusoidal, pentru circuitele liniare, teoremele lui Kirchhoff se pot

scrie separat pentru componentele continue şi separat pentru fiecare armonică, astfel:
∑I
j∈( s )
j0 = 0, ∑i j∈( s )
jk ( t ) = 0 pentru k = 1, 2, ... , ∞ ; s = 1, 2, ….. , n – 1; (7.60)
∑U
j∈[ m ]
j0 = 0, ∑u
j∈[ m ]
jk ( t ) = 0 pentru k = 1,2,..., ∞ ; m = 1, 2, ….. , l – n +1. (7.61)
7.4.2. Circuite liniare trifazate echilibrate

sub tensiuni simetrice nesinusoidale
Fie sistemul trifazat simetric caracterizat de mărimile
T 2T
y1 ( t ) = y( t ) , y 2 ( t ) = y( t − ) , y3 ( t ) = y( t − ), (7.62)
3 3
periodice, nesinusoidale, de succesiune directă (fig. 7.11).
Dezvoltările în serie Fourier ale mărimilor y1 , y 2 , y 3 de forma
∞
y1 ( t ) = ∑ 2 Yk sin( kωt + γ k )
1 y1 y2 y3
∞
2π
y2 ( t) = ∑ 1
2 Yk sin( kωt + γ k − k
3
) (7.63)
∞ 0 t
4π
y3 (t) = ∑1
2 Yk sin( kωt + γ k − k
3
)
pun în evidenţă următoarele proprietăţi: Fig. 7.11.
164
¾ Armonicile de ordinul k = 3ν sunt în fază (sinfazice) şi alcătuiesc sisteme
omopolare
y1,3ν = 2 Y3ν sin(3νωt + γ 3ν )
2π
y 2,3ν = 2 Y3ν sin(3νωt + γ 3ν − 3ν ) = 2 Y3ν sin(3νωt + γ 3ν ) (7.64)
3
4π
y 3,3ν = 2 Y3ν sin(3νωt + γ 3ν − 3ν ) = 2 Y3ν sin(3νωt + γ 3ν )
3
¾ Armonicele de ordin k = 3ν + 1 alcătuiesc sisteme de succesiune directă
y1,3ν + 1 = 2Y3ν + 1 sin[(3ν +1)ωt + γ 3ν + 1 ]
2π 2π
y2,3ν + 1 = 2Y3ν + 1 sin⎡(3ν +1)ωt + γ 3ν + 1 − (3ν +1) ⎤ = 2Y3ν + 1 sin⎡(3ν +1)ωt + γ 3ν + 1 − ⎤
⎢⎣ 3 ⎥⎦ ⎢⎣ 3 ⎥⎦
y3,3ν + 1 = 2Y3ν + 1 sin⎡⎢(3ν +1)ωt + γ 3ν + 1 − (3ν +1) 4π ⎤⎥ = 2Y3ν + 1 sin⎡⎢(3ν +1)ωt + γ 3ν + 1 − 4π ⎤⎥
⎣ 3⎦ ⎣ 3⎦
(7.65)
¾ Armonicele de ordin k = 3ν + 2 alcătuiesc sisteme de succesiune inversă
y1,3ν+2 = 2 Y3ν+2 sin[(3ν + 2)ωt + γ 3ν+2 ]
[ ]
y 2,3ν+2 = 2 Y3ν+2 sin (3ν + 2)ωt + γ 3ν+2 − (3ν + 2) 2π = 2 Y3ν+2 sin (3ν + 2)ωt + γ 3ν+2 − 4π
3 3
[ ]
y 3, 3 ν + 2 = 2 Y3ν+2 sin[(3ν + 2)ωt + γ 3ν+2 − (3ν + 2) 4π ]= 2 Y3ν+2 sin[(3ν + 2)ωt + γ 3ν+2 − 2π ]
3 3
(7.66)
Y3v Y3,3v +1 Y2,3v +2
Y1,3v +1 Y1,3v +2
Y2,3v +1 Y3,3v +2
Fig. 7.12.
a) Circuitul în conexiunea stea fără fir neutru.
Din relaţia: i1 + i2 + i3 = 0 în care: (1)
i1
∞
i1 = ∑(i 1, 3 ν + i1, 3ν+1 + i1, 3ν+2 ) u12

0 i2 (N)
∞ (2)
i2 = ∑(i
0
2,3ν + i2 , 3ν+1 + i2, 3ν+2 ) (7.67) u23
u31
∞ i3
i3 = ∑(i
0
3, 3 ν + i3, 3ν+1 + i3, 3ν+2 ) (3)
iN
∞
rezultă: i1 + i2 + i3 = ∑(i
1
1,3ν + i2,3ν + i3,3ν ) = 0 . (7.68) Fig. 7.13.
Prin urmare, curenţii de linie nu conţin armonicile trei şi multiplu de trei.

Deoarece în reţelele electrice de frecvenţă industrială (50Hz), curenţii şi tensiunile
conţin numai armonici impare, valoarea efectivă a curentului de linie are expresia:
I l = I12 + I 52 + I 72 + I112 + ... . (7.69)
165
Analog, se demonstrează că tensiunile de linie nu conţin armonicele trei şi
multiplu de trei, ci restul armonicelor impare.
Tensiunile de fază conţin toate armonicele impare şi au valoarea efectivă:
U f = U12 + U 32 + U 52 + U 72 + U 92 + U112 + ... . (7.70)
Rezultă imediat, că în regim nesinusoidal, faţă de regimul sinusoidal, valorile efective
ale tensiunilor de linie şi de fază nu mai satisfac aceeaşi relaţie, ci
U l < 3U f (7.71)
respectiv, U l = U l21 + U l25 + U l27 + U 121 + ... = 3 U12 + U 52 + U 72 + U112 .
b) Circuitul în conexiunea stea cu fir neutru.

Curentul prin firul neutru iN = i1 + i2 + i3 rezultă:
∞ ∞
iN = ∑(i1,3ν + i2,3ν + i3,3ν ) = 3∑i3ν .

1 1
(7.72)
Prin urmare, conductorul neutru este parcurs de un curent ce conţine numai

armonicile trei şi multiplu de trei.
b) Circuitul în conexiunea triunghi.

Tensiunea uΓ în lungul laturilor triunghiului este dată de suma tensiunilor la
bornele laturilor: i1 (1)
∞
uΓ = u12 + u23 + u31 = ∑[(u

0
12,3ν + u12,3ν+1 + u12,3ν+2 ) +
u12
i12
+ (u23,3ν + u23,3ν+1 + u23,3ν+2 ) + (u31,3ν + u31,3ν+1 + u31,3ν+2 )] = i2 (2) uΓ
∞ ∞ i23
= ∑(u
1
12,3ν + u23,3ν + u31,3ν ) = 3∑u . 1
3ν (7.73) u23
u31
i31
Deci, această tensiune conţine numai armo- i3
(3)
nicile trei şi multiplu de trei.
Tensiunea uΓ stabileşte un curent de circu- Fig. 7.14.
laţie care va conţine numai armonici multiplu de trei.
Căderile de tensiune pe fiecare din laturile triunghiului fiind egale cu suma
căderilor de tensiune ale armonicelor de curent, tensiunile la bornele laturilor vor
conţine armonicile multiplu de trei.
Înfăşurările alternatoarelor (generatoarelor) trifazate se conectează în stea,
evitându-se conexiunea în triunghi din cauza curentului de circulaţie iΓ care ar încălzi
înfăşurările chiar şi când alternatorul funcţionează în gol.
Curentul de linie, obţinându-se prin diferenţa a doi curenţi din laturile
triunghiului, nu va conţine armonici multiplu de trei.
Valorile efective ale curenţilor de fază (din laturile triunghiului) I f şi de linie Il ,
fiind date de relaţiile
I f = I12 + I 32 + I52 + I 72 + I 92 + I112 + ... ; (7.74)
I l = I121 + I l25 + I l27 + I l21 + ... = 3 I12 + I 52 + I 72 + I112 + ... , (7.75)

rezultă inegalitatea:
I l < 3I f . (7.76)
166
8. REGIMUL TRANZITORIU AL
CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE
8.1. CONSIDERAŢII GENERALE
Spre deosebire de regimul permanent, în care tensiunile şi curenţii sunt mărimi

constante (cazul circuitelor de curent continuu), sau variabile în timp cu amplitudini
constante (cazul circuitelor de curent alternativ), regimul tranzitoriu este un regim
nestaţionar corespunzător trecerii circuitelor de la un regim permanent, la alt regim
permanent. Durata regimului tranzitoriu este teoretic infinită; practic însă această durată
se apreciază de ordinul sutimilor, zecimilor şi unităţilor de secundă şi, foarte rar, de
ordinul minutelor.
Regimurile tranzitorii pot fi întâlnite la închiderea sau deschiderea unor
întrerupătoare care alimentează circuitul considerat sau în cazul în care parametrii
circuitului (R, L, M, C) variază brusc datorită unor condiţii speciale de lucru sau unor
avarii (scurtcircuite, întreruperi).
Circuitele liniare şi invariabile în timp (cu parametrii constanţi) sunt descrise
de ecuaţii diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi. După cum se ştie, soluţia generală
a unor astfel de ecuaţii se poate scrie sub forma unei sume de două soluţii şi anume
y( t ) = y l ( t ) + y f ( t ) , (8.1)
în care:
• y l ( t ) este soluţia generala a ecuaţiei diferenţiale date, obţinute prin anularea
termenului liber al acesteia (soluţia ecuaţiei omogene) şi se numeşte soluţie
de regim liber sau componentă liberă.
• y f ( t ) este o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale a circuitului – numită
soluţie de regim forţat sau componentă forţată.
În teoria circuitelor electrice se folosesc noţiunile de componentă tranzitorie şi
componentă permanentă.
În mod obişnuit prin componentă permanentă yp se înţelege expresia soluţiei
generale y(t) pentru t → ∞.
Folosirea acestor denumiri este potrivită dacă semnalul excitaţie (tensiune sau
curent) acţionează un timp relativ îndelungat faţă de intervalul de timp cât există şi
componenta liberă. În aceste condiţii, componenta liberă e potrivit să se numească
componenta tranzitorie ytr, deoarece este vorba de o componentă de scurtă durată,
respectiv trecătoare. În regim tranzitoriu sunt prezente ambele componente, deci
semnalul răspuns va fi de forma:
y( t ) = y tr ( t ) + y p ( t ) (8.2)
167
După un interval de timp după care componenta tranzitorie ytr(t) poate fi
neglijată (se consideră practic nulă), rămâne numai componenta permanentă y(t) = yp(t);
regimul se numeşte regim permanent.
Studiul circuitelor electrice liniare în regim tranzitoriu constă în determinarea
tensiunilor şi curenţilor tranzitorii din circuit, fie prin metoda rezolvării directe a
ecuaţiilor integro-diferenţiale care caracterizează circuitul, fie prin metode operaţionale,
mult mai eficiente, care folosesc transformările Laplace şi Fourier.
8.2. COMUTARE. TEOREMELE COMUTĂRII.
Operaţia prin care se generează apariţia unui regim tranzitoriu poartă

denumirea de comutare (comutaţie). În general, prin comutare se înţelege introducerea
sau extragerea dintr-un circuit a unor elemente active sau pasive. La baza analizei
circuitelor liniare în regim tranzitoriu stau teoremele comutării, valabile şi pentru
circuitele neliniare sau parametrice şi care se sprijină pe considerente energetice.
Prima teoremă a comutării: într-o ramură a unui circuit liniar care conţine
bobine, fluxul magnetic şi intensitatea curentului conservă, la comutare, valorile avute
în acel moment, variaţiile lor ulterioare începând cu aceste valori iniţiale (fig. 8.1):
ψ L ( 0 + ) = ψ L ( 0 − ) = ψ L ( 0) ψL,
(8.3) iL
iL (0+ ) = iL (0−) = i L (0) ψ L (0+) = ψ L (0−)
iL (0+) = iL (0−)
Dacă la comutare curentul i ar varia prin salt, atunci
tensiunea la bornele bobinei
dψL di 0 t
u L(0+) = =L L (8.4)
dt 0+ dt 0+ Fig. 8.1.
ar fi nedeterminată, uL(0+) → ∞, ceea ce nu este posibil. uL

De asemenea, o creştere bruscă a intensităţii curen- uL (0 + ) ≠ uL (0− )
tului sau a fluxului magnetic ar conduce la o creştere bruscă
a energiei câmpului magnetic:
1 1 ψ2L 0 t
Wm = LiL2 = (8.5) Fig.8.2..
2 2 L
încât puterea furnizată de sursă ar rezulta nedeterminată,
ceea ce din punct de vedere fizic este lipsit de sens.
Tensiunea la bornele bobinei poate varia prin salt (fig. 8.2).
A doua teoremă a comutării: într-o ramură a unui circuit liniar care conţine
condensatoare, sarcina electrică de pe armaturile condensatoarelor şi tensiunile la
bornele acestora conservă, la comutare, valorile avute în acel moment, variaţiile lor
ulterioare începând cu aceste valori iniţiale (fig. 8.3):
qc(0+) = qc(0−) = qc(0);
(8.6)
uc(0+) = uc(0−) = uc(0).
Dacă la comutare sarcina condensatorului sau tensiunea la bornele sale ar varia
prin salt, atunci curentul prin condensator
168
ic (0+ ) = dq c = C du c (8.7)
dt 0+
dt 0+
ar fi nedeterminat, ic(0+) → ∞, ceea ce nu este posibil.
uC, iC
qC uC(0+ ) = uC(0−)
q C(0+ ) = q L(0−) iC(0+ ) ≠ iC(0−)
0 t 0 t
Fig. 8.3. Fig. 8.4.
O creştere bruscă a tensiunii la bornele condensatorului sau a sarcinii electrice

de pe armăturile sale ar implica o creştere bruscă a energiei câmpului electric,
1 1 q2
We = Cuc2 = c , (8.8)
2 2C
încât puterea furnizată de surse rezulta nedeterminată, ceea ce este lipsit de sens din
punct de vedere fizic.
Curentul condensatorului poate varia însă prin salt (fig. 8.4).
8.3. ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE ÎN REGIM

TRANZITORIU PRIN METODA DIRECTĂ
8.3.1. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE ORDINUL I
Se numesc circuite electrice de ordinul I, acele circuite a căror analiza în regim

tranzitoriu se efectuează integrând ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi. Cele mai simple
circuite din aceasta categorie sunt cele care au în structura lor doar câte un singur
element conservativ – o bobină sau un condensator.
8.3.1.1. Circuitul RL serie

Ecuaţia circuitului serie cu rezistor ideal şi bobină ideală, RL serie (fig. 8.5),
căruia i se aplică o tensiune oarecare u(t), este:
L di + Ri = u ( t ) (8.9) K R L, iL(0)
dt i
În regim tranzitoriu, răspunsul
complet al circuitului, i(t), este dat de e(t) u
suprapunerea regimului liber caracteri-
zat de componenta tranzitorie, itr = il(t),
peste regimul permanent caracterizat de Fig. 8.5.
componenta permanentă ip(t):
i(t) = il(t) + ip(t). (8.10)
169
Regimul liber este caracterizat prin soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale
omogene
di
L l + Ril = 0 , (8.11)
dt
componenta il(t) fiind numită răspuns liber la excitaţie nulă, datorat exclusiv stării
iniţiale.
Regimul permanent este o soluţie particulară a ecuaţiei cu membrul drept, de
aceeaşi formă cu semnalul excitaţie u(t) şi dependent numai de acesta, numit răspuns la
excitaţie şi stare iniţială nulă.
Ecuaţia caracteristică fiind,
L ⋅ λ + R = 0, cu λ = − R , (8.12)
L
soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene este:
R
il(t) = K e− L t . (8.13)
Răspunsul complet al circuitului în regim tranzitoriu este:
R
i(t) = ip + Ke− L t . (8.14)
Punând condiţia iniţială, i(0) = i0, conform cu teorema întâi a comutării avem: i0 = ip0 +
+ K, de unde rezultă K = i0 – ip0. Înlocuind valoarea constantei K în (8.14), rezultă:
i(t) = ip(t) + (i0 − ip0) ⋅ e− L t
R
(8.15)
Mărimea
L
τ=R (8.16)
are dimensiunile unui timp şi se numeşte constanta de timp a circuitului RL serie.
Răspunsul complet al circuitului în regim tranzitoriu se scrie
i(t) = ip(t) + (ip − ip0)e−t / τ (8.17)
în care:
ip(t) – curentul de regim permanent, are aceeaşi formă de variaţie cu tensiunea
aplicată; pentru circuitele liniare se determină cu metodele studiate la
circuitele de c.c. sau la cele în regim permanent sinusoidal, dacă
tensiunea este continuă, respectiv sinusoidală;
ip 0 – valoarea lui ip pentru t = 0, ip0 = ip(0);
i0 – curentul prin bobină înainte de comutaţie.
Ca exemplu se consideră regimul tranzitoriu la conectarea circuitului RL
serie la o sursă de tensiune constantă E:
e(t) = E ⇒ u(t) = E = const.
Înainte de comutare, curentul prin bobină se consideră nul, i0 = 0 şi rezultă:
E , deci i = E şi i(t) = − E e−t / τ
ip = R (8.18)
p0
R l
R
Expresia curentului este:
E E −tt E ⎛ −tt ⎞ ⎛ −tt ⎞
i(t) = − ⋅ e = ⎜1 − e ⎟ = ip ⎜1 − e τ ⎟⎟
τ ⎜ τ ⎟ ⎜ (8.19)
R R R⎝ ⎠ ⎝ ⎠
170
Tensiunea la bornele bobinei este:
−t t
uL = L di = L E 1 e τ
−
sau uL = E e τ (8.20)
dt Rτ
E ip
R
i(t) E
uL (t)
0 t
il (t) 0 t
−E
R
Fig. 8.6.
i Referindu-ne la constanta de timp τ a circuitului,

τ
ip A se observă că tangenta în origine la curba i(t) intersectează
dreapta i = ip în punctul A (fig. 8.7). Geometric, rezultă:
i (τ) A" i ( t )
ip
OA' = AA' , dar tgα = ⎛⎜ di ⎞⎟ =
tgα ⎝ dt ⎠ t =0 τ
α A'
Cum AA' = ip, rezultă OA' = τ. În punctul A" curentul
0 τ t
este
Fig. 8.7.
i(t)| t= τ = i(τ) = ip (1– e-1) = 0,632 ip (8.21)
Constanta de timp a circuitului, egală cu subtangenta în origine a curbei
curentului, reprezintă timpul după care curentul ar atinge valoarea de regim permanent
dacă ar varia cu aceeaşi viteză ca în momentul de imediat după comutare. Altfel spus,
constanta de timp a circuitului reprezintă timpul după care curentul creşte la 0,632 din
valoarea sa de regim permanent.
–t/τ
Din expresia curentului i = ip(1 – e ), se observă că din punct de vedere
matematic regimul permanent este atins pentru t → ∞, când se anulează teoretic
componenta tranzitorie. Practic se consideră că regimul permanent este atins şi deci
componenta tranzitorie se anulează, după un timp egal cu (4 ÷ 5)τ.
Inversa constantei de timp, α = 1/τ, se numeşte constantă de amortizare.
Cunoscând expresia curentului, se pot
determina şi tensiunile la bornele rezistorului uR şi ip
E
ale bobinei uL:
−t uR
uR = Ri = E ⋅ (1 − e τ); uL
(8.22)
t t
uL = L di = L E 1 e τ = E e τ
− −
0 t
dt Rτ
eL= - uL
tensiuni reprezentate grafic în figura 8.8. −E
Tensiunea electromotoare indusă (autoindusă)
eL = – uL, este de sens contrar tensiunii la bornele Fig. 8.8.
circuitului u = E, respectiv curentului din circuit,
opunându-se creşterii acestuia. Valoarea ei maximă eL = – E, este în momentul
conectării circuitului.
171
Se presupune acum circuitul RL parcurs de un anumit curent. Interesează
regimul care se stabileşte dacă se scurtcircuitează brusc bornele circuitului, odată cu
deconectarea sursei (fig. 8.9). Ecuaţia circuitului în acest regim (u = 0) este:
Ri + L di = 0 (8.23) K i R L, iL(0)
dt
Curentul, neavând altă componentă decât
cea tranzitorie (liberă), soluţia ecuaţiei este de forma
i = Ke-t/τ , în care τ = L/R. Notând cu i0 curentul la
momentul t = 0, rezultă K = i0, astfel că expresia
Fig.8.9.
curentului devine:
i = i0e-t/τ. (8.24)
Ri0
Din punct de vedere energetic, se poate spune
ca la momentul iniţial exista înmagazinată energia uR
1 Li2 în câmpul magnetic al bobinei. În timp
2 0 0 t
curentul scade exponenţial, el anulându-se atunci
când această energie s-a disipat complet pe rezistenţa uL
circuitului: –Ri0
∞ ∞
1 Li2 = Ri2dt = Ri e dt
∫ ∫
2t
2 −τ
(8.25) Fig. 8.10
2 0 0 0
0
Tensiunile la bornele elementelor de circuit sunt:

t t
uL = L di = −Ri0e τ
− −
uR = Ri0e τ; (8.26)
dt
În ce priveşte t.e.m. indusă eL = −L di , în acest caz ea acţionează în sens opus

dt
curentului din circuit, opunându-se scăderii acestuia. Curentul scăzând în timp, di < 0,
rezultă că eL = −L di > 0 , deci această t.e.m. acţionează în circuit în sensul tensiunii la
dt
borne, nefiind limitată de valoarea acesteia (ca în cazul conectării circuitului). Aceasta
duce la apariţia unei supratensiuni la bornele întrerupătorului.
În condiţii reale, deconectarea unui circuit RL în sarcină ridică unele probleme
legate de apariţia între contactele întrerupătorului a unui arc electric cauzat de
supratensiunile de autoinducţie şi de tendinţa menţinerii curentului în circuit prin
descărcarea energiei înmagazinată în câmpul magnetic al bobinei.
172
8.3.1.2. Regimul tranzitoriu la conectarea circuitului RC serie
la o sursă de tensiune constantă
Se consideră regimul tranzitoriu la conectarea circuitului RC serie la o sursă de
tensiune constantă, u = E = const. (fig. 8.11). La conectare, ecuaţia circuitului se scrie:
t
K
Ri + 1 udt + UC(0) = E .
∫ (8.27) i R
C0
Derivând în raport cu timpul, rezultă: C,
E u
R di + 1 i = 0 UC(0)
dt C
respectiv, di + 1 i = 0 (8.28)
dt RC Fig. 8.11.
Ecuaţia fiind omogenă, curentul are numai componenta tranzitorie dacă

tensiunea la borne este invariabilă în timp.
Ecuaţia caracteristică λ +1/RC = 0, având rădăcina λ = –1/RC, soluţia ecuaţiei
diferenţiale (8.28) este:
i(t) = Ke−t/τ (8.29)
unde, τ = RC (8.30)
este constanta de timp a circuitului RC serie.
Considerând în momentul conectării (t = 0) condensatorul neîncărcat, UC(0) = 0
şi ţinând seama că tensiunea la bornele condensatorului nu poate varia prin salt (teorema
a doua a comutării), i(0) = I0 = E/R, pentru constanta de integrare rezultă valoarea K =
= E/R, astfel că se obţine:
i( t ) = I 0 e − t / τ = E e − t / τ . (8.31)
R
Tensiunea la bornele condensatorului are atât componenta tranzitorie (uC)tr, cât şi
componenta permanentă (uC)p, astfel:
t t
uC(t) = 1 idt + UC(0) = E e−t / τdt = (1 −e−t / τ) E

∫ ∫ (8.32)
C0 RC 0
(uC)p = lim u (t) = E , (uC)tr = −E ⋅ e−t / τ

t →∞ C
(8.33)
(uC)p i
E
uC E/R
E
0 t
(uC)tr 0 t
–E
Fig. 8.12.
173
Dacă la t = 0, UC(0) = UC0 ≠ 0, constanta K rezultă:
E − U C0
K= (8.34)
R
în care se ţine seama de semnul lui Uc(0). Expresia curentului în acest caz este:
i(t) = i0e−t / τ = E −RUC0 e−t / τ (8.35)
Curentul are aceeaşi formă de variaţie cu deosebirea că diferă valoarea iniţială i0.
În ceea ce priveste tensiunea la bornele condensatorului, se obtine expresia:
t
uC = 1 idt + U C (0) = −[E − U C0 ](e−t / τ − 1) + U C0 = −

∫ 1[E
44−2 0 ]e
U C4 4
−t / τ
3+ { E
C (uc )tr
0 (uc )tr (8.35)
Tensiunea uC are ambele componente şi este reprezentată grafic în figura 8.13
Se consideră procesul tranzitoriu la descărcarea condensatorului pe un rezistor.
Ecuaţia circuitului în acest caz (fig. 8.14) este:
(uC)p
t E
Ri + 1 idt −UC0 = 0
∫ (8.36) uC
C E
0
UC0
Prin derivare în raport cu timpul, rezultă:
0 t
di + 1 i = 0 (8.37) (uC)tr
dt RC –E+UC0
–E
cu soluţia
i(t) = Ke−t / τ (8.38) Fig. 8.13.
K
Din condiţiile iniţiale avem: UC(0) = UC0, i(0) = i
= I0 = UC0/R şi rezultă: K = UC0/R = I0 respectiv,
UC(0) +
uC uR R
i(t) = I0 e− t / τ = URC0 e− t / τ (8.39)
deci curentul are numai componenta tranzitorie.

Tensiunea la bornele condensatorului se Fig. 8.14.
determină astfel:
UC0
t t
uC(t) = − 1 idt + UC(0) = UC0 e− t / τdt + UC0 = uC

C ∫ ∫ UC0/R
0 0 i
0 t
= UC0e− t / τ = uR(t) (8.40)
Fig. 8.15.
şi este reprezentată grafic în figura 8.15.
174
8.3.2. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE DE ORDINUL II
Se numesc circuite electrice de ordinul II, circuitele a căror analiză în regim

tranzitoriu se efectuează integrând ecuaţii diferenţiale de ordinul doi. Circuitele din
aceasta categorie conţin în structura lor bobine şi condensatoare.

la o sursă de tensiune constantă
Se analizează regimul tranzitoriu la conectarea circuitului liniar serie cu rezistor
ideal, bobină ideală şi condensator ideal la o sursă de tensiune continuă u = E (fig. 8.16).
K i R L, IL(0) C,UC (0)
E u
Fig. 8.16.
Se presupune condensatorul neîncărcat la momentul iniţial t = 0 şi ţinând seama

de prezenţa inductivităţii, condiţiile iniţiale sunt:
i(0) = 0; UC(0) = 0 (8.41)
Interesează în mod deosebit expresia curentului din circuit i(t) şi tensiunea la
bornele condensatorului uC(t).
Considerând curentul şi ţinând seama de faptul că tensiunea aplicată este
constantă şi de conectarea în serie a condensatorului, rezultă că pentru t → ∞ se obţine
i(t) = 0 şi deci, în acest caz, componenta permanentă a curentului este nulă, i = il = itr.
Ecuaţia diferenţială a circuitului se scrie:
Ri + L di + 1 idt = E .
∫ (8.42)
dt C
Derivând această ecuaţie în raport cu timpul, rezultă:
d 2i + R di + 1 i = 0 respectiv, R di + L d 2i + 1 i = 0 .
dt 2 L dt LC dt dt 2 C
Ecuaţia se pune de obicei sub forma:
d 2i + 2α di + ω2i = 0 (8.43)
0
dt 2 dt
în care,
α = R – constanta de atenuare (amortizarea circuitului RLC serie);
o
2L
o ω0 =
1 – pulsaţia de rezonanţă sau pulsaţia proprie a circuitului RLC serie.
LC
Rădăcinile polinomului caracteristic p(λ) = λ2 + 2αλ + ω02 se numesc pulsaţii
naturale sau frecvente ciclice naturale ale circuitului:
λ1,2 = −α ± α 2 − ω02 = −α ± β (8.44)
în care s-a notat cu β = α 2 − ω02 , mărime numită pseudopulsaţia circuitului.
175
În funcţie de valorile lui α şi ω0 se disting patru regimuri de variaţie în timp ale
curentului, după cum urmează.
X Regimul aperiodic – are loc când
α > ω0, β2 > 0 sau R > 2 L . (8.45)
C
Frecvenţele ciclice naturale λ1, λ2 sunt reale şi negative. Soluţia ecuaţiei (8.42)
este de forma:
i(t) = K1eλ1t + K 2eλ2t ; λ1 < 0, λ 2 < 0. (8.46)
Constantele K1 şi K2 se determină din condiţiile iniţiale (8.41). Astfel, din
i(0) = 0 ⇒ K1 + K 2 = 0, K1 = −K 2 = K (8.47)
Din ecuaţia circuitului (8.42), înlocuind pentru t = 0, i(0) = 0, se obţine:
L⎛⎜ di ⎞⎟ = E (8.48)
⎝ dt ⎠ t = 0
Efectuând calculul, rezultă:
di = λ K eλ1t + λ K eλ2t ;
dt 1 1 2 2 ( dtdi ) t =0
= K(λ1 − λ 2 ) = E ⇒ K = E
L βL
(8.49)
Înlocuind constantele K1 şi K2 în (8.45) se obţine expresia analitică a curentului
( ) (
i(t) = E eλ1t − eλ2t = E e − αt eβt − e −βt
2βL 2βL
) (8.50)
respectiv,
i(t) = E e − αt shβt (8.51)
βL
Pentru t = 0, i(0) = 0 şi pentru t → ∞ , i → 0. Curentul creşte de la zero, la t = 0,
la o valoare maximă im, la t = tm şi apoi, teoretic, tinde la zero pentru t → ∞ fără să-şi
schimbe semnul (fig. 8.17,a).
i +j
im
λ1 λ2
0 tm t 0 +1
a) b)
Fig. 8.17.
Frecvenţele ciclice naturale sunt situate în planul complex pe axa reală negativă
(fig. 8.17,b).
Timpul tm se determină din condiţia ⎛⎜ di ⎞⎟ = 0 respectiv, utilizând rel. (8.50),
⎝ dt ⎠ t = t m
( )
E λ eλ1t m − λ eλ2t m = 0 şi rezultă:
2βL 1 2
t m = 1 ln λ2 , (8.52)
2β λ1
iar valoarea maximă a curentului este
176
2βL 2βL
( 2βL
)
im = E (eλ1t m − eλ2tm ) = E eλ2t m e(λ1 −λ2 )t m −1 = E eλ2t m ⎛⎜ λ 2 −1⎞⎟ = E eλ1t m . (8.53)
⎝ λ1 ⎠ (α − β)L
Tensiunea la bornele condensatorului se calculează astfel:
t t
uC (t) = 1 idt = E (eλ1t − eλ2t ) dt = E ⎡ 1 (eλ1t − 1) − 1 (eλ2t − 1)⎤ =
∫ ∫
C 2βLC 2βLC ⎢⎣λ1 λ2 ⎥⎦
0 0
= E ⎛ 1 eλ1t − 1 eλ2t ⎞ + E
⎜ ⎟ (8.54)
2βLC ⎝ λ1 λ2 ⎠
în care: uC tr = E ⎛⎜ 1 eλ1t − 1 eλ2t ⎞⎟ ; U Cp = E .

2βLC ⎝ λ1 λ2 ⎠ UCp
E
Tensiunea pe condensator uC şi componentele sale
uC
liberă sau tranzitorie uCtr. şi permanentă UCp s-au trasat în
figura 8.18, ţinând cont de următoarele: 0 t
uCtr
uC (0) = 0, uCtr. t =0 = E λ 2 − λ1 = −E, uC t→∞ → E ; –E
2βLC λ1λ 2
Fig. 8.18.
λ1 − λ 2 = 2β ; λ1λ 2 = ω = 1 LC.
2
0
Y Regimul aperiodic critic – are loc când este satisfăcută condiţia
α = ω0 , β = 0 sau R = 2 L . (8.55)
C
Frecvenţele ciclice naturale sunt egale şi negative: λ1 = λ 2 = − α .
Curentul, soluţia ecuaţiei (8.42), este de forma:
i(t) = K1e−αt + K 2 te−αt (8.56)
Din condiţia iniţială i(0) = 0 ⇒ K1= 0 şi deci i(t) = Kte-αt. Prima derivată în
raport cu timpul a curentului la t = 0 este di = K , iar din ec. (8.42) avem: di = E .
dt t =0 dt t =0 L
Aşadar K = E L şi expresia curentului pentru regimul aperiodic critic este:
i ( t ) = E ⋅ t ⋅ e −α t (8.57)
L
Pentru t → ∞, aplicând regula lui l′Hôpital, rezultă i → 0. Curentul are şi în acest
caz o variaţie aperiodică, dar mai rapidă, regimul numindu-se aperiodic critic deoarece
este la limita dintre regimul aperiodic şi regimul oscilatoriu.
Valoarea rezistenţei R = 2 L se numeşte rezistenţă critică.
C
Momentul tm la care curentul trece prin valoarea maximă im şi această valoare
maximă se determină astfel:
di = 0 ⇔ E e −αt m − α E t m e −αt m = 0 ⇒ t m = 1 = 2L ; im = 2E e −1 = E C ⋅ 1 (8.58)
dt t =t m L L α R R L e
Tensiunea la bornele condensatorului se determină după cum urmează:
177
t t
⎛ t t
⎞
uC (t) = 1 idt + U C (0) = E te −αt dt = E ⎜⎜ − t e −αt + 1 e −αt dt ⎟⎟ =
∫ ∫ ∫
C LC LC ⎝ α 0 α ⎠
0 0 0
[ ]
= E − t e −αt − 12 (e −αt −1) = [1 − (1 + αt )e −αt ]⋅ E .
LC α α
S-a utilizat metoda de integrare prin părţi şi s-a ţinut cont că α 2 = ω02 = 1 . Sub forma
LC
−αt
uC = uCtr + uCp = −(1+ αt)e E + E , (8.59)
sunt evidente componentele tranzitorie şi permanentă ale tensiunii pe condensator.
Variaţiile în timp ale curentului şi tensiunii condensatorului sunt asemănătoare
cu cele de la cazul X, cu observaţia că în regimul aperiodic critic acestea sunt cele mai
rapide (regimul tranzitoriu are durata minimă).
Z Regimul oscilatoriu amortizat – are loc când este satisfăcută condiţia
α < ω0 , β 2 < 0 sau R < 2 L . (8.60)

C
Frecvenţele ciclice naturale sunt complexe:
λ1 = −α + jωd , λ 2 = −α − jωd (8.61)
în care s-a notat cu
2
ωd = 1 −⎛ R ⎞ > 0
⎜ ⎟ (8.62)
LC ⎝ 2L ⎠
pulsaţia sau frecvenţa ciclică proprie a circuitului.
Expresia curentului din cazul X, rel. (8.46), în acest caz devine:
i(t) = E e −αt shjωd t = E e −αt sin ωd t . (8.63)

jωd L ωd L
Intensitatea curentului are o variaţie oscilatorie amortizată ca în figura 8.19,a).
i. uC
uC
E
UCp.
0 0
uCtr.
–E
a) b)
Fig. 8.19.
Tensiunea la bornele condensatorului se determină astfel:
t t
1 E E
∫
uc = idt + UC (0) = e−αt sinωd tdt = − e−αt (αsinωd t + ωd cosωd t ) + {
∫ E . (8.64)
C0 ωdLC 0 ωd
1444442444443 Cp U
uCtr
(S-a folosit integrala ∫ eax sin bx = 2e 2 (a sin bx − b cos bx) ).
ax
a +b
178
Dacă se fac înlocuirile
ωd ωd α
tgθ = respectiv, sin θ = , cos θ = , (8.65)
α ω0 ω0
se obţine:
[ ( ) ] [ ]
uC ( t ) = E 1 − α sin ωd t + cos ωd t e −αt = E 1 − cos θsin ωd t + sin θcos ωd t e −αt =
ωd sin θ
⎡ 1 ⎤
= E ⎢1 − e −αt sin (ωd t + θ)⎥ . (8.66)
⎣ ωd LC ⎦
Formele de undă ale tensiunii uc pe condensator şi a componentelor sale perma-
nentă, UCp= E şi tranzitorie,
u C tr . = − E e −αt sin(ωd t + θ)
ωd LC
sunt prezentate în fig.3.19,b).
Pentru t = 0, sin(ωd t + θ) = sin θ = ωd = ωd LC şi rezultă: uCtr.(0) = 0, uC.(0) = 0. De ase-
ω0
menea, pentru t → ∞, se obţine uC = E. Din figura 3.19,b) se mai observă că, în regim
tranzitoriu, la bornele condensatorului apare o supratensiune (uC > E).
[ Regimul oscilant. În cazul particular (idealizat) în care se consideră R ≈ 0,
avem: α = R ≈ 0, θ = π , ωd = ω0 şi λ1 = jω0 , λ 2 = − jω0 . Expresiile curentului şi tensiunii
2L 2
pe condensator rezultă prin particularizarea relaţiilor (8.63) şi respectiv (8.66) pentru
condiţiile acestui regim:
i(t) = E sin ω0 t = E sin ω0 t
ω0 L L/C (8.67)
uC (t) = (1− cos ω0 t )⋅ E
i uC
E
0 t
0 t
Fig. 8.20.
Se obţine în acest caz regimul oscilatoriu neamortizat, curentul în circuit şi

tensiunea pe condensator având variaţii sinusoidale neamortizate, însă tensiunea
oscilează în jurul valorii mijlocii egale tot cu E (fig. 8.20).
179
la o sursă de tensiune sinusoidală
Se presupune că tensiunea la care se conectează circuitul are o variaţie

sinusoidală, deci de forma
u(t) = U m sin( ωt + γ ) . (8.68)
Curentul de regim permanent are expresia
i p (t) = I m sin(ωt + γ − ϕ) , (8.69)
Um ωL − 1 ωC
în care: I m = ; ϕ = arctg .
R 2 + ( ωL − 1 ωC) 2 R
Expresia curentului în regim tranzitoriu, la conectarea circuitului, este:
i(t) = i p + itr = I m sin ( ωt + γ − ϕ) + K1eλ1 t + K 2eλ 2 t (8.70)
componenta tranzitorie fiind aceeaşi ca în cazul conectării circuitului la o sursă de
tensiune constantă, deoarece aceasta nu depinde de felul excitaţiei. Prin urmare,
rezultatele din paragraful precedent rămân valabile:
2L 2L
( )
λ1 = − α + β ; λ 2 = − α − β ; α = R ; β = R − 1 ; ω0 = 1 .
LC
2
LC
Se consideră condiţii iniţiale nule: i(0) = 0; uC(0) = 0. Din aceste condiţii rezultă:
i(0) = 0 ⇒ I m sin( γ − ϕ) + K1 + K 2 = 0 ; (8.71)
uC (0) = 1 idt = 0 ⇒ − I m cos( γ − ϕ) + K1 + K 2 = 0 .

∫ (8.72)
C t= 0 ωC λ1C λ 2C
Rezolvând sistemul format de aceste două ecuaţii în raport cu constantele K1 şi K2, se
obţine succesiv,
ω
( λ1
)
I m [sin ( γ − ϕ) + λ 2 cos ( γ − ϕ)] + K1 1 − λ 2 = 0 ; K1 = − I m [λ1 sin ( γ − ϕ) + 1 cos( γ − ϕ)];
2β ωLC
cos( γ − ϕ) ⎤ α −β cos( γ − ϕ) ⎤
K1 = − I m ⎡− ( α − β) LCsin ( γ − ϕ) + = − I m ω0 ⎡ − 2 sin ( γ − ϕ) +
2
;
2βLC ⎢⎣ ω ⎥⎦ 2β ⎢⎣ ω0 ω ⎥⎦
(8.73)
cos( γ − ϕ ) ⎤ = − I m ω0 ⎡ − α + β cos( γ − ϕ) ⎤
K 2 = − I m ⎡ − ( α + β) LCsin ( γ − ϕ) +
2
sin ( γ − ϕ) + .
2βLC ⎢⎣ ω ⎥⎦ 2β ⎢⎣ ω0 2
ω ⎥⎦
(8.74)
2
a) Se presupune mai întâi cazul α > ω0, β > 0. Rădăcinile λ1, λ2 sunt reale şi
negative, λ1 < 0, λ2 < 0.
În acest caz se ia în considerare şi momentul conectării circuitului în raport cu
faza iniţială a tensiunii. Presupunem conectarea circuitului într-un astfel de moment
încât curentul permanent să fie nul, ceea ce se realizează dacă γ – ϕ = 0 , respectiv dacă
faza iniţială γ a tensiunii este egală cu defazajul ϕ (γ = ϕ ). În această situaţie,
constantele de integrare sunt:
K1 = − I m ω0 ; K 2 = I m ω0 .
2 2
(8.75)
2βω 2βω
180
Cu aceste relaţii expresia curentului devine:
i(t) = I m sin ωt − I m ω0 (eλ 1 t − eλ 2 t ) = I1 ωt − I m ω0 e −αtshβt .

2 2
m sin
4 2 4 3 (8.76)
2βω 14 βω
4244 3
ip
itr
Componenta tranzitorie are o variaţie aperiodică (fig. 8.21). Se poate observa că
dacă ω >> βω , în timpul regimului tranzitoriu pot să apară valori ale curentului mult
2
0
mai mari decât în regim permanent (supracurenţi).
u(t)
ip
0 t
ϕ
itr
i(t)
Fig. 8.21.
2
b) Se consideră acum cazul α < ω0, β < 0. Rădăcinile λ1, λ2 sunt imaginare. Se
notează β = jωd , ωd = ω02 − α2 =

LC 2 L
( )
d
2
1 − R > 0 , ω fiind pulsaţia proprie a circuitului.
Presupunând aceeaşi condiţie de conectare (γ – ϕ = 0 ) , expresiile constantelor K1

şi K2 devin
K1 = − ω0 I m ; K 2 = ω0 I m ,
2 2
(8.77)
2 jωd ω 2 jωd ω
iar expresia curentului rezultă:
i(t) = I m sin ωt − ω0 I m e −αtsh jωd t = I1 ωt − ω0 I m e −αt sin ωd t .

2 2
m sin
4 2 4 3 (8.78)
2ωd ω ωd4
1 ω 42443
ip
itr
Dacă amortizarea circuitului este mică, respectiv ω0 ≈ ωd , expresia curentului devine
ω
i(t) = I m sin ωt − d I m e −αt sin ωd t . (8.79)
ω
Valoarea maximă a amplitudinii componentei tranzitorii este de aproape ωd/ω
ori mai mare decât amplitudinea componentei permanente (amortizarea α fiind mică).
Rezultă că dacă ωd >> ω, pot să apară supracurenţi importanţi (fig. 8.22).
Fig. 8.22.
181
Dacă conectarea circuitului s-ar face în momentul în care curentul permanent
trece prin valoarea maximă, adică pentru γ − ϕ = π / 2 , expresiile constantelor sunt:
⎧ α − jωd ω0
⎪⎪ K1 = 2 jωd I m = 2 jωd I me
− jθ
⎨ , (8.80)
⎪ K2 = − α + j ω ω
⎪⎩
d
I =− 0
I e − j θ
2 jωd m 2 jωd m
unde s-a notat cu θ = arctg(ωd / α), sin θ = ωd / ω0 , cos θ = α / ω0 .
Expresia curentului rezultă:
ω
i(t) = I m sin(ωt + π ) + 0 I m [e j(ωd t −θ) − e − j(ωd t −θ) ]
2 2 jωd
ω
respectiv, i(t) = I m sin(ωt + π ) + 0 I me −αt sin (ωd t − θ) . (8.81)
2 ωd
Presupunând α << ωd , respectiv θ = π , expresia curentului poate fi scrisă
2
ω
i(t) = I m cos ωt − d I m e −αt cos ωd t . (8.83)
ω
Deoarece ω0 ≅ ωd (α ≅ 0) , curentul în regim tranzitoriu nu poate depăşi în acest caz de
aproximativ două ori curentul în regim permanent. Se poate deci observa că dacă
frecvenţa tensiunii aplicate ω diferă sensibil de frecvenţa proprie a circuitului ωd,
caracterul regimului tranzitoriu depinde în mare măsură de faza iniţială, respectiv de
momentul conectării.
O situaţie particulară o constituie cazul în care cele două frevenţe sunt egale,
deci ω = ωd , (amortizare mică). Particularizând relaţia curentului pentru cele două
momente ale conectării se obţine:
i(t) = I m (1 − e −αt ) sin ωt, pentru γ − ϕ = 0; (8.84)
i(t) = I m (1 − e −αt ) cos ωt, pentru γ − ϕ = π . (8.85)

2
În acest caz amplitudinea curentului creşte continuu după o exponenţială până la
atingerea valorii de regim permanent (fig. 8 22). Nu apar supracurenţi, dar trebuie ţinut
seama de faptul că deoarece ωd ≅ ω0 , condiţia ω = ωd coincide practic cu condiţia de
rezonanţă ω = ω0 a circuitului, ceea ce conduce la anumite particularităţi.
Fig. 8.23.
182
O altă situaţie caracteristică se referă la cazul când ω are valori apropiate de ωd.
În acest caz, în timpul regimului tranzitoriu apare fenomenul de bătăi. Curentul are
pulsaţia (ω − ωd ) / 2 , variaţie a amplitudinii care scade treptat, devenind nulă la atingerea
regimului permanent.
Ca un caz particular se analizează regimul tranzitoriu ce se stabileşte la
conectarea unui circuit RL la o sursă de tensiune sinusoidală. Expresia curentului în
acest caz se poate obţine particularizând corespunzător relaţiile stabilite pentru cazul
general (circuitul RLC). Ţinând seama de absenţa condensatorului, respectiv conside-
rând C → ∞ , rezultă α = β = R , iar λ1 = 0, λ 2 = − R , (ω0 = 0) şi constantele devin:
2L 2L
K1 = 0, K 2 = −I m sin(γ − ϕ). În consecinţă, curentul are expresia:
−R t
i = i p + itr = I m sin(ωt + γ − ϕ) − I m sin(γ − ϕ) e L . (8.86)
Componenta tranzitorie este o exponenţială descrescătoare. Valoarea acestei
componente în momentul conectării, la t = 0, şi implicit curba curentului i(t) în timpul
regimului tramzitoriu depinde de acest moment.
Dacă conectarea circuitului are loc când componenta permanentă trece prin zero
(γ − ϕ = 0), componenta tranzitorie este nulă.
Pentru o conectare, de exemplu în momentul când tensiunea trece prin zero,
γ = 0, în acest caz, la t = 0, i p = −I m sin ϕ , itr = I m sin ϕ şi deci se asigură condiţia i(0) = 0.
Cea mai dezavantajoasă conectare este desigur atunci când componenta perma-
nentă trece prin valoarea maximă. Dacă circuitul RL are rezistenţa foarte mică, ϕ ≈ π/2
şi se presupune că are loc conectarea atunci când tensiunea trece prin zero, γ = 0 la t = 0,
variaţia curentului va fi de forma:
i(t) = −I m cos ωt + I me − t τ , τ = L R − foarte mare. (8.86)
Fig. 8.24.
După cum se vede din figura 8.24, după aproximativ jumătate de perioadă,
curentul poate deveni dublu faţă de regimul
permanent. Într-adevăr, din u ≈ uL = L di , valabilă ψ
dt
în acest caz, se obţine: 2ψm
T 2
2U m
i = ∫ udt = = 2 ψm . (8.86)
t =T 2
0
ω ψm
După o jumătate de perioadă, în regim
tranzitoriu, fluxul magnetic poate atinge valoarea
0 Im i
2ψm, iar curentul corespunzător (fig. 8.25), conform
caracteristicii ψ(i), rezultă foarte mare (10 ÷ 20 ori Fig. 8.25.
curentul nominal).
183
8.4. METODA OPERAŢIONALĂ DE ANALIZĂ
A CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE
ÎN REGIM TRANZITORIU
8.4.1. METODA TRANSFORMATEI LAPLACE
În principiu, metoda operaţională de calcul bazată pe transformata Laplace

constă în reprezentarea simbolică a operatorului de derivare d/dt prin operatorul s,
respectiv a celui de integrare prin operatorul 1/s.
Aplicând transformata Laplace unei ecuaţii integro – diferenţiale, aceasta devine
o ecuaţie algebrică de variabilă s. Se rezolvă ecuaţia algebrică în s şi aplicând
transformata Laplace inversă, se obţine soluţia generală a ecuaţiei integro – diferenţiale.
8.4.1.1. Transformata Laplace. Funcţii original şi imagini Laplace.

Transformata Laplace a unei funcţii f (t ) se defineşte astfel:
∞
L[f (t)] = F(s) = ∫ f (t) e− stdt , (8.87)
0
unde operatorul s este un număr complex de forma

s = σ + jω . (8.88)
Pentru simplificare, deşi s este mărime complexă, nu se va reprezenta subliniat.
Funcţia f (t ) se numeşte funcţie original, iar F(s) se numeşte imaginea sau
transformata Laplace.
Pentru a se putea aplica transformata Laplace unei funcţii f(t), funcţia trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
o f (t ) să fie netedă pe porţiuni (mărginită, conţine numai discontinuităţi finite
şi e absolut integrabilă în origine);
o f (t ) să crească mai lent decât exponenţiala e σt deoarece, în caz contrar,
integrala din (8.87) nu are limită;
o f (t ) să fie nulă pentru t < 0 .
În general toate funcţiile uzuale din electrotehnică satisfac aceste condiţii.
Transformata Laplace este biunivocă. Unei funcţii f (t ) i se asociază o funcţie
unică F(s ) pe baza integralei (8.87) şi invers, fiecărei transformate Laplace F(s ) îi
corespunde pentru t > 0 o funcţie original unică f (t ) .
Funcţia original este exprimată, în forma generală, prin integrala
σ 0 + jω
f (t) = 1
2πj ∫ F(s) e dt
σ 0 − jω
st
(8.89)
numită formula lui Mellin – Fourier în care: σ0 este abscisa de convergenţă absolută –
cea mai mică valoare a lui σ pentru care transformarea Laplace există (σ = Re (s) > σ0 ).
184
Pentru trecerea de la funcţia imagine la funcţia original, în practică se aplică
diferite metode de inversiune.
Se consideră, în continuare, câteva exemple simple.
a) Transformata Laplace a funcţiei exponenţiale f (t) = eat este
∞
F(s) = ∫ eat e −st dt = 1 ⋅ e(a −s) t 0 = 1
∞
(8.90)
0
a −s s−a
pentru Re (a) < Re (s).
b) În cazul funcţiei sinusoidale, f ( t ) = sin αt , ţinând seama de relaţia
sin αt = 1 (e jαt − e − jαt ) ,

2j
pentru transformata Laplace se obţine expresia
∞
F(s) = ∫ e −st sin αt dt = 1 ⎛⎜ 1 − 1 ⎞⎟ = 2 α 2 . (8.91)
0
2 j ⎝ s − j α s + jα ⎠ s + α
c) Pentru funcţia impuls unitate a lui Dirac (fig. 8.26) definită de relaţiile
⎧ 0 → pentru t < 0 δ
⎪ ∞
δ(t) = ⎨∞ → pentru t = 0
⎪ 0 → pentru t > 0
⎩
ε
∫ δ(t) dt = 1 cu ε → 0,
0
(8.92)
∞ ε
L[δ(t)] = ∫ δ(t) e−stdt = ∫ δ (t) e−stdt 0 ε t

0 0 Fig. 8.26.
deoarece integrala de la ε la ∞ este nulă. Întrucât ε → 0 , exponenţiala
e − st poate fi considerată egală cu unitatea în intervalul 0 ÷ ε , deci în final
ε
L[δ(t)] = ∫ δ(t) dt = 1. (8.93)

0
d) Imaginea funcţiei treaptă unitate (fig. 8.27) definită astfel:
⎧0 → pentru t ≤ 0
h(t) = ⎨ h
⎩1 → pentru t > 0
∞ ∞ 1
L[h(t)] = ∫ h(t) e dt = ∫
−st
e dt = 1 ,
−st
(8.94)
s 0 t
0 0
Fig. 8.27.
deoarece dh = δ(t).
dt
În literatura de specialitate se dau tabele cu transformatele Laplace ale unor
funcţii uzuale în electrotehnică.
185
8.4.1.2. Teoreme ale transformatei Laplace
pentru stabilirea funcţiilor imagini
a) Teorema liniarităţii
L[af (t) + bg(t)] = a L[f (t)] + b L[g(t)] (8.95)
a şi b fiind două constante.
b) Teorema derivării funcţiei original
L ⎡⎢ df (t) ⎤⎥ = s F(s) − f (0) (8.96)

⎣ dt ⎦
unde f (0) este valoarea iniţială a funcţiei f(t).
Se demonstrează integrând prin părţi:
[ ]
∞ ∞
L df = df e −st dt = f (t) e −st 0 + s f (t) e −st dt = sL[f (t)] − f (0) = sF(s) − f (0).
∫ ∫
∞
dt dt
0 0
În general,
n
L ⎡⎢ d f (nt) ⎤⎥ = s n F(s) − s n−1f (0) − s n−2f ' (0) − ... − f (n−1) (0) (8.97)
⎣ dt ⎦
n
În condiţii iniţiale nule, operatorului de derivare d n îi corespunde multiplicarea
dt
n
imaginii Laplace cu s :
d n ⇒ sn . (8.98)
dt n
c) Teorema integrării funcţiei original

⎡ t
⎤
L ⎢ ∫ f (t)dt ⎥ = 1 L[f (t)] (8.99)
⎣0 ⎦ s
t
dg ( t )
∫
Într-adevăr, notând g(t) = f (t)dt ; g (0) = 0 ; f ( t ) =
0
dt
şi utilizând demonstraţia
anterioară rezultă:
⎡t ⎤
L [f (t)] = L ⎡⎢dg ⎤⎥ = s L[g(t)] ⇒ L [g(t)] = L ⎢∫ f (t) dt⎥ = 1 L [f (t)] .
⎣ dt ⎦ ⎢⎣ 0 ⎥⎦ s
În general,
t t t
L[∫∫ L ∫f (t)dt] = F(ns) . (8.100)

s
123
0 0 0
n
d) Teorema întârzierii
Transformata Laplace a funcţiei f ( t) întârziată cu τ (fig.8.28) este
L[f (t − τ)] = e −τs F(s) . (8.101)
186
Relaţia se demonstrează astfel: f
∞ ∞
L[f (t − τ)] = ∫ f (t − τ) e −st dt = ∫ f (t − τ) e −st dt . f(t)

0 τ
f ( t − τ)
Folosind schimbarea de variabilă t − τ = t ' , avem
∞ ∞
L[f (t' )] = ∫ f (t' ) e −s( t ' + τ)

dt' = e −sτ
∫ f ( t' ) e −st '
dt' = e −sτ F(s) . 0 τ t
0 0
Fig. 8.28
e) Teorema deplasării
L[e −λt f (t)] = F(s + λ) . (8.102)
Relaţia se demonstrează simplu astfel:
∞ ∞
L[e f (t)] = ∫ [e f (t)]e dt = ∫ f (t) e −(s+λ )dt = F(s + λ ).

−λ t −λt −st
0 0
f) Determinarea funcţiei original când se cunoaşte imaginea sa.

Teoremele lui Heaviside
În majoritatea cazurilor întâlnite în electrotehnică, funcţia imagine rezultă sub

forma unor fracţii raţionale (raportul a două polinoame în s) de forma
P1 (s)
F(s) = , (8.103)
P2 (s)
în care gradul polinomului de la numitor P2 (s) este mai mare cu cel puţin o unitate decât
gradul polinomului de la numărător P1. Funcţia F(s) se descompune în fracţii simple.
X Prima teoremă a dezvoltării.
Se consideră două polinoame P1(s) şi P2(s) prime între ele şi că polinomul P2(s)
are numai rădăcini simple (sk), ceea ce înseamnă că P2′ (s k ) ≠ 0 , unde s k este o rădăcină a
ecuaţiei P2 (s) = 0 . În aceste condiţii, expresia (8.103) se poate descompune într-o sumă
de fracţii simple
n
P (s) C C C
F(s) = 1 = 1 + 2 + ... + k + ... + n =
P2 (s) s − s1 s − s2 s − sk
C Ck
s − s n k=1 s − s k
. (8.104) ∑
unde Ck sunt coeficienţi constanţi, n este gradul polinomului de la numitor P2(s).
Pentru determinarea coeficienţilor Ck se multiplică ambii membrii ai ecuaţiei
(8.104) cu s − s k şi se calculează limita
P (s) s − s k P1(s k )
lim ⎡(s − s k ) ⋅ 1 ⎤ = P1(s k ) ⋅ slim = = Ck (8.105)
s→sk⎢⎣ ⎥
P2 (s) ⎦ →s k P2 (s) P2′ (s k )
unde s-a aplicat regula lui l’Hopital.
P2′(sk) = dP2
ds s=sk
P1(sk )
Ck = . (8.106)
P2′ (sk)
187
Relaţia (8.104) devine
P1(s) n P1(sk ) 1
F(s) = = ∑ ⋅
P2 (s) k=1 P2 (sk ) s − sk
. (8.107)
Ţinând seama de faptul că transformatei 1 îi corespunde funcţia original esk t

s − sk
L−1 ⎡⎢ 1 ⎤⎥ = eskt şi aplicând corespunzător teorema liniarităţii, se obţine:
⎣ s − sk ⎦
n
⎡ n
⎤
F(s) = ∑
k =1
P1(sk) sk t
P2′(sk )
L[e ] = L⎢
⎣
∑
k =1
P (s )
P′(s )
1
e
2
k
k
sk t
⎥.
⎦
(8.108)
Funcţia original corespunzătoare transformatei considerate are deci expresia:

n
f (t) = ∑ PP′((ss )) e
k =1
1
2
k
k
sk t
. (8.109)
numită şi prima formă a teoremei dezvoltării sau teorema I a lui Heaviside.

o A doua teoremă a dezvoltării.
Se consideră polinoamele P1, P2 prime între ele, gradul lui P1 este mai mic decât
gradul lui P2 şi polinomul P2(s) are rădăcini simple, dintre care una este nulă (funcţia
F(s) are un pol în origine). F(s) se pune sub forma
P1(s) P1(s)
F(s) = = , (8.110)
P2 (s) s P3 (s)
în care P3(s) are numai rădăcini simple, diferite de zero. F(s) se descompune astfel:
P1(s) C0 C C C C
F(s) = = + 1 + 3 + ..... + k + ..... + n−1 . (8.111)
P2 (s) s s − s1 s − s2 s − sk s − sn−1
Coeficienţii C k , k = 1,2,..., n − 1 , se calculează cu relaţia (8.106), iar C0 se
determină luând limita produsului s F(s) ,
P1(s) P1(s)
C0 = lim s F(s) = lim = . (8.112)
s→ 0 s →0 P2 (s) P2 (s)
Deoarece P2' (s) = s P3' (s) + P3 (s), P2' (0) = P3 (0), P2' (s k ) = s k P3' (s k ) , rezultă
n −1
P1(0) 1 P1(s k )
F(s) = ⋅ +
P3 (0) s ∑ s P (s ) ⋅ s −1s
k =1
'
k 3 k k
(8.113)
şi deci, funcţia original este

n −1
P1(0) P1 (s k )
f ( t) =
P3 (0)
+ ∑ s P (s ) ⋅ e
k =1
'
k 3 k
sk t
. (8.114)
188
8.4.2. FORMA OPERAŢIONALĂ A ECUAŢIILOR
CIRCUITELOR ELECTRICE LINIARE
8.4.2.1. Precizări privind aplicarea transformatei Laplace
la studiul circuitelor electrice
Aplicarea metodei transformatei Laplace la studiul circuitelor electrice în regim

tranzitoriu presupune parcurgerea a două etape principale de calcul. Într-o primă etapă
se aplică transformarea Laplace ecuaţiilor diferenţiale ale circuitelor liniare studiate.
Ecuaţiile algebrice obţinute pe baza acestor transformări reprezintă ecuaţiile operaţio-
nale, respectiv forma operaţională a ecuaţiilor circuitelor respective. Rezolvând aceste
ecuaţii se obţin imaginile funcţiilor necunoscute. Cea de-a doua etapă de calcul constă
în determinarea funcţiilor original corespunzătoare acestor imagini (fig. 8.29).
Ecuaţii diferenţiale ale Funcţiile de timp

circuitelor electrice necunoscute
Transformare Transformare
Laplace [L] inversă [L-1]
Ecuaţii algebrice Imaginile funcţiilor

satisfăcute de imagini necunoscute
Rezolvare
Fig. 8.29.
În formulările operaţionale ale ecuaţiilor intervin impedanţele operaţionale.

Considerând, de exemplu, o latură de circuit pasivă şi cu condiţii iniţiale nule, raportul
dintre imaginea tensiunii la borne şi imaginea curentului se numeşte impedanţă
operaţională a laturii respective
U(s)
Z(s) = , (8.115)
I(s)
iar mărimea reciprocă se numeşte admitanţă operaţională
Y(s) = 1 . (8.116)
Z(s)
Se defineşte în mod corespunzător şi impedanţa operaţională mutuală dintre
două laturi cuplate magnetic.
În cadrul acestei metode, pentru stabilirea ecuaţiilor operaţionale se obişnuieşte
să se introducă şi scheme echivalente operaţionale. Acestea sunt scheme de calcul în
care intervin imaginile tensiunilor şi curenţilor şi impedanţele operaţionale ale
elementelor de circuit: R → R ; L → sL; C → 1 .
sC
Considerând un circuit RLC serie în condiţii iniţiale nule (fig. 8.30), căruia i se
aplică la momentul t = 0 o tensiune continuă E(s) şi aplicând transformata Laplace
ecuaţiei diferenţiale a circuitului
189
Ri + L di + 1 idt = E , ∫ 1
dt C I(s) R sL sC
se obţine:
[R + sL + 1 ] ⋅ I(s) = E(s) , (8.117) E(s)
sC
impedanţa operaţională a circuitului fiind, Fig. 8.30.
E(s) 1
Z(s) = = R + sL + . (8.118)
I(s) sC
E(s) = E şi expresia operaţională a curentului este
s
I(s) = E = E⋅ 1 (8.119)
1
s ( R + sL + ) L s +s + 1
2 R
sC L LC
Pentru determinarea funcţiei original se aplică prima teoremă a lui Heaviside:

2
i(t) = E
L ∑ PP ((ss )) ⋅ e
k =1
1
'
2
k
k
sk t
; P1 (s) = 1 ; P2 (s) = s2 + R s + 1 = (s − s1) (s − s2) ;
L LC
s1,2 = −α ± β ; P2' (s1) = s1 − s2 = 2 β ; P2' (s2) = s2 − s1 = −2β ;
Expresia curentului rezultă în final
i(t) = E ⎡ 1 e(−α+β)t − 1 e(−α− β)t⎤ = E e−αt shβt . (8.120)

L ⎢⎣ 2β 2β ⎥⎦ βL
Ţinând seama de teorema liniarităţii, respectiv de faptul că
L [∑i j ] = ∑ L [i j] = ∑ I j(s)
prima teoremă a lui Kirchhof în formă operaţională se scrie:
∑ I (s) = 0 ;
j∈(k)
j k = 1, 2, ..., n − 1 , (8.121)
adică suma algebrică a imaginilor Laplace ale curenţilor ce concură la un nod este nulă.
În ceea ce priveşte cea de a doua teoremă a lui Kirchhoff, ţinând seama de
faptul că
L [ ej ] = L[ej ] = E j(s)
∑ ∑ ∑
se obţine următoarea formă operaţională
l
∑
j∈[m]
[Z j(s) ⋅ I j(s) + ∑Z
k =1
jk (s) Ik(s)] = ∑ E (s) ; m = 1, 2, … , l–n+1,
j∈[m]
j (8.122)
k≠ j
în care:
Z j(s) = R j + sL j + 1 – impedanţa operaţională proprie a laturii j;
sC j
Z jk(s) = s L jk – impedanţa operaţională mutuală (de cuplaj magnetic) dintre
laturile j şi k.
190
Deci, suma algebrică a imaginilor Laplace ale tensiunilor electromotoare de-a
lungul unui ochi [m] este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune operaţionale.
Se poate face o analogie între scrierea ecuaţiilor în complex pentru regimul
permanent sinusoidal şi ecuaţiile operaţionale în condiţii iniţiale nule, în sensul că
formele ecuaţiilor operaţionale se obţin înlocuind tensiunile şi curenţii complecşi cu
imaginile lor, iar impedanţele operaţionale se obţin din cele complexe prin înlocuirea lui
jω cu s .
8.4.2.2. Circuite electrice cu condiţii iniţiale diferite de zero
Pentru un condensator cu sarcina iniţială q(0) = C UC(0) , expresia tensiunii este

t
uC(t) = 1 idt + UC(0) ⋅ h(t) ,

∫ (8.123)
C
0
şi prin aplicarea transformatei Laplace rezultă
U (0)
UC (s) = 1 I (s) + C . (8.124)
sC s
Schema operaţională corespunzătoare cu sursă fictivă de tensiune este dată în
figura 8.31,c).
i i I(s)
UC (0)
uC(t) UC(0)h(t) s
C, uC(t) UC(s)
UC(0) C, 1
UC(0) = 0 sC
a) b) c)
Fig. 8.31.
Înmulţind cu C relaţia (8.122) şi derivând,
C duC = i(t) + C UC (0)δ(t) , (8.125)

dt
rezultă, I(s) = sC UC(s) − CUC(0) . (8.126)
Schema operaţională corespunzătoare cu sursă fictivă de curent este dată în
figura 8.32, a).
I(s) I(s) I(s)
CUC(0) sC sL
I(0) 1
UC(s) UL(s) LI(0) = UL(s) sL
s
= ψ(0)
a) b) c)
Fig. 8.32.
În cazul unei bobine având curentul iniţial i(0) ≠ 0 (fig. 8.32,b) expresia
curentului este
191
t
i(t) = 1 uL (t) dt + I(0) h(t) .

∫ (8.127)
L
0
Aplicând transformata Laplace se obţine expresia curentului
I (0)
I(s) = 1 U L(s) + (8.128)
sL s
şi respectiv expresia tensiunii
UL(s) = sL I(s) − LI(0) . (8.129)
Schemele operaţionale cu surse fictive de tensiune şi respectiv de curent sunt
date în figura 8.32, b), respectiv 8.32.c).
Dacă se consideră expresiile curenţilor se pot construi scheme operaţionale
echivalente cu generatoare fictive de curent pentru condiţii iniţiale diferite de zero.
Pentru circuitul RLC serie în condiţii iniţiale nenule I(0) = IL(0) ≠ 0, UC(0) ≠ 0 ,
aplicând transformata Laplace ecuaţiei circuitului
t t
u = uR + uL + uC = Ri + L di + 1 idt' = Ri + L di + 1 idt' + UC(0) ⋅ h(t),

∫ ∫
dt C dt C
−∞ 0
se obţine ecuaţia operaţională
U (0)
U(s) = ( R + sL + 1 ) I(s) − LIL(0) + C = Z(s) I(s) − E0(s) , (8.130)
sC s
în care Z(s) este impedanţa operaţională a circui-
tului, iar E0(s) este tensiunea echivalentă a genera- 1 E (s)
I(s) R sL sC
0
torului echivalent condiţiilor iniţiale (fig. 8.33),
Z(s) = R + sL + 1 ; U(s)
sC
(8.131) Fig. 8.33.
U (s)
E0(s) = LIL(0) − C .
s
Considerând circuitul RLC paralel cu injecţie de curent, transformata Laplace a
ecuaţiei circuitului,
t
i = iG + i + iC = Gu + C du + 1 udt' + IL(0) h(t) ,

∫
dt L
0
este
I (0)
I(s) = (G + sC + 1 ) U(s) − CUC (0) + L = Y(s)U(s) − Ig0(s) , (8.132)
sL s
în care Y(s) este admitanţa operaţională a circuitu- I(s)
lui RLC paralel, iar Ig0(s) este injecţia de curent
operaţională a generatorului echivalent condiţiilor
iniţiale (fig. 8.34), 1
U(s) G sC
sL
Ig0(s)
Y(s) = G + sC + 1 ;
sL
(8.132)
I (0) Fig. 8.34.
Ig0 (s) = CUC(0) − L .
s
192
Bibliografie
[1]. Antoniu I. S. – Bazele electrotehnicii, vol. I, II. Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1974.
[2]. Corduneanu A. – Ecuaţii diferenţiale cu aplicaţii în electrotehnică. Editura Facla,
Timişoara, 1981.
[3]. Mocanu C. I. – Teoria câmpului electromagnetic. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
[4]. Mocanu C. I. – Teoria circuitelor electrice. Edit. Didactică şi Pedagogică, Buc., 1979.
[5]. Livinţi P., Puiu-Berizinţu M. – Electrotehnică şi maşini electrice. Editura Tehnica Info-
Chişinău, 2003.
[6]. Livinţi P., Puiu-Berizinţu M. – Electrotehnică şi maşini electrice. Îndrumar de
laborator. Editura Alma Mater, Bacău, 2008.
[7]. Potolea E. – Calculul regimului permanent al sistemelor electrice. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1970.
[8]. Preda M., Cristea P. – Bazele electrotehnicii. Circuite electrice. Vol. II. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
[9]. Preda M., Cristea P., Spinei F. – Bazele electrotehnicii. Probleme. Editura Didactică şi
[10]. Puiu-Berizinţu M., Livinţi P. – Bazele electrotehnicii. Electromagnetismul. Editura
Tehnica Info - Chişinău, 2003.
[11]. Răduleţ R. – Bazele electrotehnicii. Probleme. Vol. I, II. Editura Didactică şi
[12]. Simion E., Maghiar T. – Electrotehnică. Editura Didactică şi Pedagogică, Buc., 1981.
[13]. Simonyi K. – Electrotehnică teoretică. Editura Tehnică (traducere din limba maghiară),
Bucureşti, 1974.
[14]. Şabac I. Gh. – Matematici speciale. Vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Buc., 1965.
[15]. Şora, C. – Bazele electrotehnicii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[16]. Timotin Al., Hortopan, V. ş.a. – Lecţii de bazele electrotehnicii. Vol. I, II. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1964.
[17]. Tomescu A., Tomescu F.M.G. – Bazele electrotehnicii. Circuite electrice. Editura
Matrix Rom, Bucureşti, 2000.
193

Curs Bazele Electrotehnicii 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Bazele Electrotehnicii 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

Conf. univ. dr. ing. MIHAI PUIU – BERIZINŢU

Editura ALMA MATER

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Tehnoredactare: Mihai PUIU-BERIZINŢU

Teoria câmpului electromagnetic, împreună cu

1.1. STRUCTURA ŞI CLASIFICAREA

1.2. APLICAREA LEGII CONDUCŢIEI ELECTRICE

n Latura de circuit pasivă

unde i = J ⋅ A este intensitatea curentului, repartizat uniform pe secţiunea transversală

corespunzătoare părţii solenoidale Es a câmpului electric.

o Latura de circuit activă. i

1.3. CARACTERISTICILE TENSIUNE – CURENT (VOLT –

1.4. SURSE DE ENERGIE (GENERATOARE)

1.4.2. Generatorul de curent

Ca element de circuit, generatorul independent de curent este complet

1.5. TEOREMELE LUI KIRCHHOFF – FORMA TOPOLOGICĂ

Într-o reţea electrică cu n noduri, cu teorema a I-a Kirchhoff se poate obţine un

Relaţia obţinută reprezintă forma topologică a teoremei a II-a Kirchhoff: pentru

1.6. TRANSFIGURAREA CIRCUITELOR ELECTRICE

1.6.1. Echivalenţa şi transfiguraţia circuitelor electrice

Aplicând legea lui Ohm, tensiunea la borne se scrie:

Se vede imediat că tensiunea la bornele circuitului serie este

Aplicând legea conducţiei electrice, tensiunea la bornele elementului k al circuitului

Pentru dipolul echivalent, legea conducţiei electrice dă:

Aşadar, circuitul serie are o rezistenţă echivalentă Re egală cu suma rezistenţelor

Aplicând teorema a I-a Kirchhoff, curentul prin rezistorul de conductanţă Gk

Tensiunea la bornele de acces ale dipolului echivalent este

Prin identificare, din ecuaţiile (1.35) şi (1.36), rezultă:

În cazul particular al circuitului format din n rezistoare conectate în serie (fig.

Distribuţia tensiunilor pe rezistoarele conectate în serie se face proporţional cu

I = U = U1 = U 2 = ... = U k ... = U n , (1.40)

1.6.4. Circuite paralel (derivaţie)

Pentru dipolul echivalent, expresia curentului este

Se consideră cazul când sursele sunt reprezentate prin schema echivalentă cu

Pentru dipolul echivalent curentul este

Dacă cele n rezistoare au valori egale, Re = R/n.

1.6.5. Transfigurarea stea – poligon complet

(1) E1 (j) i1 G1j E1j (j) i

a) Circuitul în conexiunea stea. Intensitatea curentului Ij care intră pe la borna

Înlocuind în această relaţie curentul Ij dat de rel.(1.52) şi tensiunea Uj dată de

Înlocuind V0 în (1.52) scrisă sub forma

sau, având în vedere că Vj – Vk = Ujk, se poate scrie

b) Circuitul cu conexiune poligon complet. Intensitatea curentului din latura jk

Cu rezistenţe, relaţiile de echivalenţă (1.61) pot fi scrise sub forma:

Tensiunile electromotoare se determină cu rel. 1.59, care pentru m = 3, se scriu:

Aceste relaţii corespund următoarelor relaţii între curenţii de scurtcircuit ai laturilor

1.7.1. Grafuri. Elemente topologice.

În teoria circuitelor electrice prezintă un interes deosebit proprietăţile topologice

O reţea constituită numai dintr-o subreţea se numeşte conexă şi dacă nu este

1.7.2. Analiza reţelelor electrice cu teoremele

Teoremele lui Euler.

(1) 2 (2) 4 (3) 3 3 5 6

Determinarea potenţialelor de nod v′k constituie analiza nodurilor sau analiza

1.7.3. Matricele de incidenţă ale laturilor la noduri şi ochiuri.

Sistemul ecuaţiilor liniar independente de noduri devine

[A' ]n',l [i]l = [0]n ' . (1.74)

Sistemul ecuaţiilor de legătură între tensiunile la bornele laturilor uj şi

1.8. METODE DE ANALIZĂ A REŢELELOR

Fie o reţea electrică liniară şi invariabilă în timp, conexă şi plană, cu n noduri şi l

iar cele de ochiuri:

În ambele ecuaţii sumele sunt algebrice: curenţii cu sensul de referinţă de la nod

În cazul general, ecuaţiile de noduri sunt de forma (fig. 1.34,a)

[Nl] – matricea necunoscutelor (matrice coloană cu l termeni),