Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului

IP Colegiul Tehnic Agricol din Soroca

Referat
Disciplina: MEEE.
Tema: Montarea și exploatarea aparatelor electrice de
racordare la rețea, de comutație și protecție.

Elaborat: Tomac Marin EM 4/1

Verificat: Vlas Ghenadie
 Soroca 2017
Montarea și exploatarea aparatelor electrice de racordare
la rețea, de comutație și protecție.

Montarea motoarelor electrice constă în general în turnarea fundației

(soclului), fixarea șasiului în fundație, prinderea motorului de console cu șuruburi
cu piulița și cuplarea arborelui motorului cu arborele utilajului antrenat (pompa,
ventilator, etc.). Fundația motorului se execută din beton și se toarnă în două
straturi (1 și 3 în fig.1), între ele fiind prevăzut un strat din material moale (plută,
cauciuc, pâsla). Acest strat intermediar amortizează vibrațiile grupului, pentru a nu
fi transmise construcției. Pe fundație se montează un șasiu 4 (tip glisieră) pe care
apoi se fixează motorul 5. După ce acesta este cuplat la arborele utilajului 6, pe
care urmează să-l antreneze, se strâng șuruburile de fixare în șasiu. Conductele
electrice sunt aduse la placă de borne prin tubul de protecție fix 7 și pe ultima
porțiune, prin tubul de protecție flexibil 8.
În timpul montării motorului o atenție deosebită trebuie să se acorde
orizontalității șasiului. Aceasta se realizează prin baterea unor pene de oțel
(nedeformabile) între șasiu și fundație și prin verificări permanente cu nivela cu
bulă de aer.
Fig.1. Montarea unui motor pe fundație: 1- primul strat de beton al fundației; 2-
strat de amortizare (cauciuc, plută, pâslă); 3- al doilea strat de beton al fundației;
4- sasiu; 5- motor electric; 6- pompa; 7- tub de protecție fix; 8- tub de protecție
flexibil.

Montarea prizei de pamânt și a rețelei generale de legare la pământ;

Receptoarele electrice sunt, în cea mai mare parte, executate cu carcase
metalice. Dacă conducta de fază, care asigură alimentarea receptorului se
desface din șurubul de prindere sau se dezizolează într-un alt punct și atinge
carcasa receptorului, aceasta este pusă sub tensiune (220 V). Această stare nu
produce deteriorări receptorului dar poate provoca accidente grave, mergând
până la electrocutare, dacă omul atinge o astfel de carcasă pusă accidental sub
tensiune. Pentru a se evita astfel de accidente se folosesc mai multe metode de
protecție, dintre care cele mai importante sunt: metode de legare la nulul de
protecție, utilizată când punctul neutru al rețelei electrice este legat la pământ.
Nulul de protecție este o conductă de cupru ce se formează la cofret sau la tabloul
general din nulul comun, care se leagă la pământ. La nulul de protecție se leagă
toate părțile metalice ce ar putea ajunge în mod accdental sub tensiune; metoda
de legare la pământ, utilizată când punctul neutru al rețelei electrice este izolat
față de pământ. Legătura se face prin intermediul unei rețele generale de legare la
pământ.
Această rețea este executată aparent din banda de OL-Zn de 25 x 4 mm
pe un contur închis sau deschis (fig.2). Ea are două sau mai multe legături la
pământ. Legăturile de la părțile metalice la rețeaua generală de legare la pământ
se numesc ramificații și se execută tot aparent, dar din banda de OL-Zn de 20 x 3
mm . Prin legare la pământ se înțelege, de fapt, legătura la o priză de
pământ. Priza de pământ (fig.3) este formată din mai mulți electrozi 1 (țevi din OL-
Zn de 2 în și 3 m lungime) așezați vertical în sol, la adâncimea de îngheț (mai
mare de 0,8 m) și un electrod orizontal 2 (banda de Ol-Zn de 40 x 4 mm ) de
legătură. Priza poate forma un contur închis în jurul construcției sau unul
deschis.Toate legăturile la priza de pământ se efectuează pri intermediul unei
piese de separație montată pe fațada construcției (fig. 4) sau în interiorul acesteia
(fig. 2).
În ultimul timp, pentru economisirea oțelului se folosesc cu succes ca prize
de pământ, armăturile din beton armat ale fundațiilor sau alte elemente metalice
din sol care parcurse de curent nu au de suferit din punct de vedere funcțional.
Fiecare dintre metodele de protecție de mai sus este suficientă pentru a evita
pericolul de electrocutare. Cu toate acestea, pentru o siguranță mai mare, se
utilizează ambele metode, una ca metodă de bază (în funcție de tipul rețelei de
alimentare cu energie electrică) și cealaltă ca metodă suplimentară de protecție.
Este necesar în acest caz ca priza de pământ să fie aceeași pentru legarea
nulului de protecție și a rețelei generale de legare la pământ.
Fig.2. Schema privind modul de legare la pământ : 1- rețea generală de legare la
pământ (OL-Zn 25x4 mm ) ; 2- ramificație (OL-Zn 20x3 mm ) ; 3- legătura către
priza de pământ ; 4- piesa de separație ; 5- brățara de fixare.

Fig.3. Priza de pământ : a- în plan ; b- în secțiune în sol: 1- electrozi verticali –

țevi din OL-Zn Ø 2 m, 3m ; 2- electrod orizontal – banda din OL-Zn 40x4 mm
Fig. 4. Montarea piesei de separație în nișă, pe fațada construcției : 1- nișa
prevăzută cu rama și ușa cu cheie ; 2- rețeaua generală de legare la pământ ; 3-
legătura spre piesa de separație ; 4- piesa de separație ; 5- legătura spre priza de
pământ ; 6- țeava de protecție ; 7- priza de pământ.