Universitatea din Bucureşti

Centrul de Arte Marţiale şi Studii Asociate CASA

Aikido Educativ = Aikido pentru toţi

Proiectul: „Un Dojo în fiecare şcoală românească”

Cunoştinţe cerute la examenele de gradare

GHID pentru candidaţi

Volumul 3 – Tehnica bastonului

(Aiki-Jo-Waza)

Cunoştinţele necesare pentru :

Kyu 2 – centura albastră / Kyu 1 – centura maro

Alcătuit de prof. Şerban Derlogea

cu contribuţia esenţială a instructorilor: Octav Bărbulea
Marius Ghiţă
Ion Ştefan

Numai pentru UZ INTERN !

2009
© Toate drepturile aparţin autorilor. Reproducerea integrală sau parţială a lucrării şi ilustraţiilor fără acordul
autorilor şi fără specificarea sursei este interzisă şi se pedepseşte conform legislaţiei drepturilor de autor.
Autorii nu răspund în nici un fel pentru orice accident sau consecinţă de orice fel care ar putea apărea din
folosirea unor informaţii, sfaturi sau indicaţii din lucrare.
 CUPRINSUL VOL. 3
Aikido Educativ – Sistemul de centuri şi grade – Tabelele 1, 2, 3 şi 4

LUPTA CU BASTONUL (AIKI-JO-WAZA) ÎN AIKIDO EDUCATIV

1. INTRODUCERE
1.1. Ce este bastonul
1.2. De ce se învaţă lupta cu bastonul?
1.3. Cum se ţine bastonul
1.4. Lovirea cu bastonul la Makiwara (Tanren-Uchi)
1.5. Elemente de bază ale tehnicii de luptă cu bastonul (Aiki-Jo-Waza)
1.5.1. Generalităţi
1.5.2. Postura de gardă (Aiki-Jo-Kamae)
1.5.3. Deplasarea cu bastonul

Kyu 2 - centura albastră - CERINŢE LA EXAMEN

2. Exerciţii individuale de bază
2.1. Exerciţii individuale pentru încălzire şi îndemânare
2.2. Căderi cu Jo
2.3. Posturile de apărare

18 Suburi cu Jo
2.4. Suburi # 1 ... # 3: Împungeri (Tsuki)
2.4.1. Împungerea înainte (Choku Tsuki)
2.4.2. Lovitura în diagonală în sus (Kaeshi Tsuki, sau Yokomen Uchi invers)
2.4.3. Împungerea înapoi (Ushino Tsuki)
2.5. Suburi # 4 ... # 5: Combinaţii de lovituri
2.5.1. Împungere înainte plus lovitură laterală jos (Tsuki Gedan Gaeshi)
2.5.2. Impungere înainte plus lovitură laterală sus (Tsuki Jodan Gaeshi)
2.5. Suburi # 6 ... # 10: Tăieturi (lovituri ca cele cu sabia)
2.6.1. Tăietura în jos (Shomen Uchikomi)
2.6.2. Înlănţuire de tăieturi în jos (Renzoku Uchikomi)
2.6.3. Combinaţii: tăietura în jos plus lovitura laterală joasă (MenUchi Gedan Gaeshi)
2.6.4. Combinaţia: tăietura în jos plus împungerea înapoi (MenUchi Ushiro Tsuki)
2.6.5. Combinaţia: înlănţuire de tăieturi în jos plus împungerea înapoi
(Gyaku Yokomen Ushiro Tsuki)
2.6. Suburi # 11 ... # 18: Mişcările din încheietura mâinii
2.6.1. Lovitura mare de jos (Katate Gedan Gaeshi)
2.6.2. Lovitura mare laterală (Toma Katate Uchi)
2.6.3. Lovitura în formă de opt (Katate Hachi no Ji Gaeshi)
2.6.4. Combinaţia: optul plus tăietura în jos (Hasso Gaeshi Uchi)
2.6.5. Combinaţia: Optul plus împungerea înainte (Hasso Gaeshi Tsuki)
2.6.6. Combinaţia: Optul plus împungerea înapoi (Hasso Gaeshi Ushiro Tsuki)
2.6.7. Combinaţia: Optul plus tăietura în jos spre înapoi (Hasso Gaeshi Ushiro Uchi)
2.6.8. Combinaţia: optul plus lovitura laterală înapoi (Hasso Gaeshi Ushiro Harai)
2.7. Cele 4 Înlănţuiri de acţiuni, fără deplasare (Suburi)
2.7.1. Lovituri verticale (Shomen Uchi)
2.7.2. Împunsături orizontale (Shomen Tsuki)
 Kyu 1 - centura maro - CERINŢE LA EXAMEN
1. Toată materia pentru Kyu 2, plus:

2. Exerciţii individuale
2.7. Cele 4 Înlănţuiri de lovituri, fără deplasare (Suburi)
2.7.3. Lovituri laterale în diagonală de sus în jos în jos (Yokomen Uchi)
2.7.4. Lovituri laterale de jos în sus (Yokomen Uchi invers)

3. Exerciţii cu partener (Jo-Tori)

3.1. Apărarea cu bastonul contra unui adversar neînarmat
3.1.1. Atacuri din faţă
3.1.1.1. Exerciţiul nr. 1 – Shiho Nage
3.1.1.2. Exerciţiul nr. 2 – Shiho Nage
3.1.1.3. Exerciţiul nr. 3 – Shiho Nage
3.1.1.4. Exerciţiul nr. 4 – Irimi Nage
3.1.1.5. Exerciţiul nr. 5 – Irimi Nage
3.1.1.6. Exerciţiul nr. 6 – Irimi Nage
3.1.1.7. Exerciţiul nr. 7 – Kaiten Nage
3.1.1.8. Exerciţiul nr. 8 – Kote Gaeshi
3.1.1.9. Exerciţiul nr. 9 – Juji Garami
3.1.1.10. Exerciţiul nr. 10 – Ikkyo
3.1.1.11. Exerciţiul nr. 11 – Ikkyo
3.1.1.12. Exerciţiul nr. 12 – Nikkyo
3.1.1.13. Exerciţiul nr. 13 – Nikkyo
3.1.1.14. Exerciţiul nr. 14 – Nikkyo
3.1.1.15. Exerciţiul nr. 15 – Sankyo
3.1.1.16. Exerciţiul nr. 16 – Sankyo
3.1.1.17. Exerciţiul nr. 17 – Gokyo
3.1.2. Atacuri din spate
3.1.2.1. Exerciţiul nr. 18 – Sokumen Irimi-Nage
3.1.2.2. Exerciţiul nr. 19 – Kokyu-Nage

4. Jo-Kata
4.1. Ce e Kata?
4.2. Reguli generale pentru execuţia unei Aiki-Jo-Kata
4.3. Kata cu 14 acţiuni cu Jo

5. Încheiere
6. Informaţii/ Bibliografie
 AIKIDO EDUCATIV
Sistemul de centuri şi grade

Cerinţe de practică minimă după

activitate (ani) / prezenţe la lecţii

Curricula tehnică

obţinerea gradaţiei precedente:

Vârsta minimă (ani)

Cerinţe extra-

Baston

Lupta
Sabie

liberă
goală
Măna

Cuţit
curriculare
Gradaţia Culoarea Denumire Echivalent în sistemul
Aikido centurii în l. şcolar
japoneză

Aiki-Jo Waza
Toshu Waza

Propagandă
Aiki-Boken

Pedagogie
Aiki-Tanto

Randori

Teorie
Waza

Waza
5 galben Gokyu *1 0,5 / 50 15 Gimnaziu / Capacitate
4 portocaliu Yokyu *1 0,5 / 50 15
Kyu

3 verde Sankyu *1 0,5 / 50 15 Liceu / Bacalaureat

2 albastru Nikyu *1 *3 0,5 / 50 16
1 maro Ikkyu *1 *3 *7 0,5 / 50 18 Studii universitare /
1 Shodan *2 *3 *4 *5 *6 *7 *8 1 / 100 18 Licenţiat
2 Nidan *2 *3 *4 *5 *6 *7 *8 2 / 200 21 Master
3 Sandan *2 *3 *4 *5 *6 *7 *8 3 / 300 26
4 negru Yondan *2 *3 *4 *5 *6 *7 *8 *9 4 / 400 32 Doctor
5 Godan 4 40 Conf. Universitar
Dan

6 Rokudan - - Prof. Universitar

7 Shichidan - - Conducere Doctorat
8 roşu cu Hachidan - - Academician /
9 negru Kudan - - Maestru
10 roşu Judan
Exclusiv O Sensei

Tabelul Nr. 1 - Strategia cerinţelor la examenele pentru grade

(*1, *2 etc. – vezi explicaţii în Ghidul Vol. 1)
 TABELUL Nr. 2 ATACURI
Tehnica de luptă

12. Yokomen
kubishime
2. Ryote tori

4. Mune tori
ryote tori

14. Shomen
13. Shomen
6. Ushiro

kakae tori
Cunoştinţe cerute la

kubishime
kubishime
ryokata

ryote tori

10. Ushiro

11. Ushiro
9. Ushiro
7. Ushiro

8. Ushiro

katate tori
1. Katate

3. Katate

tsuki
eri tori

uchi
tori
5. Yoko

uchi
examenele de gradaţie

tori
Kyu 5 ... 1

1 Shiho Nage 5/1 5/2 5/3 5/ 4 4/ 5 4/ 6 4/ 7

| 4-5
2 Kaiten Nage (uchi) 4/ 8 4/ 9 4/ 10 4/ 11
3 Irimi Nage 4/ 12 4/ 13 4/ 14 3/ 15 3/ 16 3/ 17 3/ 18
4 Sokumen Irimi Nage 3/ 19 3/ 20 3/ 21 3/ 22

Nage Waza / aruncări

Kyu 3
5 Kaiten Nage (soto) 3/ 23 3/ 24 3/ 25
APĂRARE

6 Aiki Otoshi 3/ 26 3/ 27 3/ 28 3/ 29
7 Koshi Nage 2/ 30 2/ 31 2/ 32 2/ 33 2/ 34 2/ 35 2/ 36 2/ 37

| Kyu 2 |
8 Kote Gaeshi 2/ 38 2/ 39 2/ 40 2/ 41 2/ 42 2/ 43 2/ 44
9 Ude Kime Nage 2/ 45 2/ 46 2/ 47 2/ 48
10 Kote hineri Koshi Nage 1/ 49 1/ 50
11 Hiji garami Koshi Nage 1/ 51
12 Juji Garami 1/ 52 1/ 53
PROCEDEE DE

Kyu 1
13 Tenchi Nage 1/ 54 1/ 55 1/ 56 1/ 57 1/ 58 1/ 59 1/ 60
14 Sumi Otoshi 1/ 61 1/ 62
15 Kokyu Nage 1/ 63 1/ 64 1/ 65 1/ 66 1/ 67 1/ 68 1/ 69 1/ 70
I Ude Osae (Ikkyo) 5/ 71 5/ 72 5/ 73 5/ 74 4/ 75 4/ 76 4/ 77 4/ 78 4/ 79 4/ 80 4/ 81

| 3 | 4-5

Kime Waza / fixări

II Kote Mawashi (Nikyo) 3/ 82 3/ 83 3/ 84 3/ 85 3/ 86 3/ 87 3/ 88 3/ 89 3/ 90 3/ 91 3/ 92
III Kote Hineri (Sankyo) 2/ 93 2/ 94 2/ 95 2/ 96 2/ 97 2/ 98 2/ 99 2/ 100 2/ 2/ 2/
101 102 103

| Kyu 2
IV Uchikaiten Sankyo 2/ 2/ 2/ 2/
104 105 106 107
V Tekubi Osae (Yonkyo) 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/ 1/

Kyu 1
108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118
VI Ude Nobashi (Gokyo) 1/ 1/ 1/
119 120 121

Legenda : 2/ 20 etc. = Kyu 2 / Exerciţiul nr. 20 (combinaţia atac + procedeu de apărare)

(vezi descrierea exerciţiilor cu figuri în Ghidul Vol. 2)
 Tabelul Nr. 3
CUNOŞTINŢE CERUTE LA EXAMENELE DE GRADARE PENTRU KYU 5 - KYU 1

Kyu 5 Kyu 4 Kyu 3 Kyu 2 Kyu 1

Culoarea centurii galben Portocaliu verde albastru maro

Verificarea cunoştinţelor pentru ■ ■ ■ ■

gradaţia deja obţinută
Căderi înapoi (Ushiro Ukemi) ■ ■ ■ ■
Căderi înainte (Mae Ukemi) ■ ■ ■ ■
Căderi laterale (Yoko Ukemi) ■ ■ ■
Căderi în orice direcţie ■ ■
Procedee de aruncare (Nage Waza) ■ ■ ■ ■ ■
în picioare (Tachi Waza) vezi Tabel 1
Idem – în genunchi (Hanmi Hantachi ■/a ■/b
Waza şi Suwari Waza)
Procedee de fixare (Katame Waza) ■ ■ ■ ■ ■
în picioare (Tachi Waza) vezi Tabel 1
Idem – în genunchi (Hanmi Hantachi ■/a ■/b
Waza şi Suwari Waza)
Folosirea bastonului (Jo) ■ ■
Lupta liberă cu atacuri prestabilite ■
în varianta moale (Ju no Geiko)
Pt. admiterea la examen e nevoie de o 6 / 50 6 / 50 6 / 50 6 / 50 6 / 50
perioada minimă de activitate în Dojo
după obţinerea gradaţiei precedente –
în luni/ număr de prezenţe la lecţii

Legenda: ■/a = toate exerciţiile cerute în varianta Tachi Waza pentru Kyu 5 + 4 + 3
■/b = toate exerciţiile cerute în varianta Tachi Waza pentru Kyu 2 + 1
Tabelul Nr. 4
LA NOTAREA CANDIDATULUI SE ŢINE SEAMA DE
IMPORTANŢA EXECUŢIEI TEHNICE ŞI / SAU CUNOŞTINŢELOR DESPRE:
Deplasări (Sabaki) 2 3 3 3 4
Folosirea Centrului (Hara) 2 2 3 3 4
Folosirea Săbiei mâinii (Te Katana) 2 3 3 3 4
Distanţa corectă (Ma Ai) 3 3 3 4 4
Armonizarea cu partenerul 1 2 3 3 3
Siguranţa mişcărilor 1 1 2 3 4
Eficienţa mişcărilor 2 2 3 3 4
Atitudinea marţială 1 1 2 3 3

Legenda : 1 – fără importanţă (nu se notează)

2 – importanţă mică
3 – importanţă mare
4 – element foarte important
 LUPTA CU BASTONUL
(AIKI-JO-WAZA)
ÎN AIKIDO EDUCATIV
1. INTRODUCERE
Ghidul de faţă subînţelege drept
cunoscute numeroase noţiuni ale Aikido,
deoarece se adresează practicanţilor cu nivel
mediu de competenţă, care cunosc deja o
mare parte din teoria Artei (vezi [1], [2], [5] şi
[8]).
Acest Ghid se studiază numai împreună
cu Ghidul Vol. 1.
1.1. Ce este bastonul
Bastonul (Jo) este un băţ drept,
confecţionat din lemn tare (de exemplu stejar
japonez).
El era - şi uneori mai este - o unealtă
agricolă folosită la treierat, cu ea bătându-se
grămada de cereale secerate pentru a
desprinde boabele din spice şi a le separa de
paie.
Dar băţul zdravăn, sub diverse forme:
toiag, cârje, ciomag etc., a fost folosit şi ca
armă (albă) din cele mai vechi timpuri, da-
torită uşurinţei de procurare şi efectului de
amplificare a forţei omului. Călugării budişti
rătăcitori, care nu aveau voie să poarte arme
din metal, au perfecţionat tehnica de utilizare
a bastonului pentru luptă până la un nivel de
eficacitate greu de imaginat la prima vedere.
Jo era folosit pe vremuri ca înlocuitor al săbiei
lungi şi al suliţei scurte, fiind utilizat la
apărarea şi atacarea unor adversari înarmaţi
cu arme asemănătoare sau pentru
neutralizarea unui adversar neînarmat. S-au
pus la punct “metode” sau “căi” de luptă cu
bastonul, care constituie “şcoli” sau “sporturi”
de sine stătătoare.
Jo a devenit o armă de bază şi pentru
Aikido în cadrul căruia stârneşte un mare
interes ca material didactic, dată fiind marea
asemănare între mişcările de luptă cu Jo şi
cele de luptă cu mâna goală (Toshu Waza).
Bastonul întrebuinţat în Aikido este un băţ
drept din lemn tare, cu secţiunea cilindrică.
Bastonul nu trebuie să fie lustruit, nici lăcuit, ci
doar să aibă suprafaţa finisată cu glaspapir
fin, eventual frecată apoi şi cu o hârtie groasă
de ambalaj, după care se unge cu ulei de
măsline.
Sunt două variante de baston: Bo este mai
scurt şi mai gros, are lungimea aproximativ
1,15 m (până la plexul elevului) şi diametrul
2,5–3 cm, iar Jo este mai lung (aproximativ
1,25 m) şi mai subţire, cu grosimea de 2-2,5
cm. Lungimea Jo este în armonie cu
dimensiunile corpului, adică de la sol până la
subţioara utilizatorului, sau (preferabil) egală
cu distanţa orizontală dintre palmele ţinute
paralele, cu braţele întinse lateral.
Bastonul trebuia să fie suficient de solid
pentru a sparge casca/ armura samuraiului/
adversarului fără să se rupă, adică destul de
gros (şi greu). Fiind mai uşor decât un Bo, Jo
s-a răspândit mai mult, având şi avantajul că
poate fi manevrat curgător cu viteză mare,
atât pentru apărare cât şi pentru atac.
Începătorii pornesc studiul cu un baston
mai uşor, dar vor trece cât mai repede la un
Jo solid, rezistent – şi relativ mai greu!
Bastonul este împărţit în trei părţi: treimea
sau capătul din spate se numeşte „inferior”
sau „coadă” şi „aparţine” sau completează
braţele lui Nage, cea dinainte - „superior” sau
„vârf” şi „aparţine” sau completează braţele lui
Uke, iar treimea mijlocie este neutră,
„aparţine” ambilor, adică perechii care
exersează (se luptă).
De reţinut că Jo loveşte ca ciocanul, în
timp ce sabia taie (ca un cuţit) sau împunge.
Jo trebuie să ţintească/ lovească părţile tari
(osoase) ale corpului adversarului: cap, faţă,
maxilare, clavicule, mâini, şolduri, genunchi,
picioare, tibii (în timp ce sabia este mai
indicată pentru tăierea părţilor moi/ cărnoase:
gât, braţe, abdomen, coapse, tendonul lui
Achile etc.).
Elevii trebuie să se poarte cu grijă faţă de
orice armă albă (fără glonţ). Conform
concepţiei japoneze tradiţionale, orice armă
albă – indiferent că este din metal, sau numai
o imitaţie din lemn – apropie omul de idea
fundamentală a vieţii şi a morţii. Deoarece cu
moartea nu e de glumit, prin extindere, nici cu
armele albe nu este bine să te “joci”.
În consecinţă orice armă se manipulează,
cu grijă şi chiar cu respect, cu mişcări reţinute
şi o atitudine binevoitoare. O armă nu se
aruncă din mână pe jos sau pe rastelul unde
se păstrează, ci se aşează la locul ei cu
atenţie – ca şi când ar fi fragilă.
Într-un Dojo tradiţional se merge mai
departe cu respectul. Armele albe sau husele
respective cu care se transportă se
depozitează în vederea antrenamentului
culcate lângă Tatami. Când introduce pe - sau
scoate arma de pe un Tatami, elevul
îndeplineşte un mic ceremonial, anume:
salută cu faţa spre peretele de onoare
(Shinden), fie în picioare (Ritsu-rei) - ţinând cu
braţele întinse arma orizontală în faţa
pieptului, fie în Seiza (Za-rei) - cu arma aşe-
zată pe saltea, transversal la două palme în
faţa genunchilor. Această purtare va contribui
pe de o parte la disciplinarea purtării elevului
şi la concentrarea atenţiei sale asupra
exerciţiilor în curs, iar pe de altă parte la
evitarea accidentării sale sau a vecinilor.
Din punctul de vedere educativ toate
gesturile de politeţe contribuie favorabil la
modelarea firii elevului, aşa că îndeplinirea lor
conştiincioasă va fi supravegheată cu
consecvenţă de instructor.
1.2. De ce se învaţă lupta
cu bastonul?
Deşi în principiu nu foloseşte pentru luptă
decât mişcările corpului omenesc, Aikido sau
“Calea Armoniei” acordă o mare atenţie luptei
cu bastonul: pe de o parte apărării contra lui,
pe de altă parte folosirii sale ca o întărire şi
prelungire a corpului. Antrenamentul cu Jo
este o metodă foarte bună pentru însuşirea
coordonării neuromusculare, a acţiunilor
simultane ale corpului, membrelor şi minţii.
Dacă aspectul învăţării apărării contra
unui atac cu o armă cum ar fi bastonul este de
înţeles la o artă marţială, sunt poate mai greu
de priceput motivele pentru care este
necesară studierea folosirii unei arme pentru
atac, în cadrul unui Budo atât de paşnic cum
se pretinde Aikido (Educativ).
Aceste motive bine întemeiate sunt
următoarele:
a) Manipularea bastonului cere o anumită
îndemânare specifică, care nu se poate obţine
fără o şcolarizare adecvată. Pentru învăţarea
procedeelor de apărare contra atacului cu
bastonul este necesar ca unul din partenerii
de antrenament – iar ulterior celălalt, să atace
corect şi eficient cu bastonul; or, de unde să
cunoască această tehnică de atac un Aikidoka
care nu a mai ţinut niciodată un baston în
mână? Pe de altă parte, dacă atacul
partenerului nu este corect, elevul nu poate
învăţa procedeul de apărare.
In cazul că Jo scapă involuntar din mână,
datorită traiectoriei sale necontrolate pot
apare multiple posibilităţi de accidentare a
elevilor. De aceea exerciţiile cu bastonul nu
pot fi făcute de oricine, căci majoritatea
populaţiei este alcătuită din indivizi (tineri sau
adulţi) neîndemânatici, parcă ar fi handicapaţi.
Când încep studiul Aikido, aceştia au nevoie
în primul rând de o reeducare corporală,
pentru creşterea capaci-tăţii şi îndemânării de
mişcare. De aceea elevii până la nivelul Kyu 3
studiază de regulă numai tehnicile de luptă
Aikido cu mâna goală (Toshu Waza), mai
puţin periculoase. Elevii cu grade Kyu 2 şi mai
mari sunt de obicei în stare să umble cu
armele albe fără a provoca probleme de
accidentare.
Există însă şi oameni talentaţi, care pot fi
autorizaţi de instructor să studieze bastonul
încă de la nivelul Kyu 4-3.
b) După ce un elev de nivel Sho-Dan
ajunge să-şi stăpânească Kiul şi să-l extindă
până la o distanţă de centru (Hara) egală cu
lungimea membrelor sale, conform
implicaţiilor luptei cu mâna goală Toshu-
Waza, se pune problema continuării uceniciei
şi a perfecţionării tehnicii. Iar una din
metodele cele mai bune în acest sens este
prelungirea distanţei dintre Hara (locul de un-
de izvorăşte Kiul) şi punctul până unde trebuie
extins sau concentrat Kiul – de exemplu cu
ajutorul unui baston. Atingerea nivelului de
măiestrie prin care Kiul propriu poate fi
concentrat în vârful unui baston, deci la o
distanţă relativ mare de Centru, nu este o
treabă uşoară şi menţine treaz interesul
elevului avansat pentru continuarea
antrenamentelor, care altfel i-ar putea deveni
plicticoase.
Ducând însă mai departe această idee,
rezultă că un nivel înalt de măiestrie în Aikido
este legat de o extensie a Kiului cât mai
departe de Centru, la limită ajungându-se la
acţiunea la distanţă, la influenţarea
adversarului (sau mediului înconjurător) fără
nici un contact material cu el – cum se petrece
în cazul faimoasei “lovituri la distanţă” (To-ate)
din şcoala Shintoido. Această dirijare a Kiului
trebuie realizată în mişcare (Tai sabaki), ceea
ce complică infinit execuţia.
c) Ca să stabilească principiile de bază ale
mişcărilor din Aikido, pe lângă vechile tehnici
de luptă cu mâna goală din: Taijitsu, Jujitsu şi
Aikijitsu, O-Sensei s-a inspirat şi din vechile
teh-nici de luptă cu arme ale samurailor: sabia
(Ken), suliţa (So) şi bastonul (Jo). Din acest
punct de vedere, studierea luptei cu bastonul
reprezintă o împrospătare a cunoştinţelor cu
mâna goală şi o redescoperire a tehnicilor
originale, o revenire la izvoare, un prilej de
reconsiderare din altă perspectivă a tehnicii
de luptă cu mâna goală deja cunoscută de
elev.
d) În Aikido se urmăreşte realizarea unei
mişcări fluide, nebazată doar pe forţa
muşchiulară a braţelor sau umerilor. Din acest
motiv la antre-namente nu se fac exerciţii de
ridicarea halte-relor, greutăţi “moarte” care
“ascut” mişcările prin smuciturile inerente. În
Aikido, pentru dez-voltarea forţei este
suficientă greutatea proprie a corpului, iar ca
greutate suplimentară se pot folosi: greutatea
sau rezistenţa partenerului (greutăţi vii) şi
armele albe (eventual în versiuni îngreunate).
Totuşi, un Aikidoka trebuie să fie cât mai vigu-
ros, de aceea se recomandă ca
antrenamentele să cuprindă şi exerciţii cu
îngreunare.
e) Dacă se înţelege folosul
antrenamentului cu arme albe, atunci
alegerea bastonului vine de la sine pentru
început, datorită accesibilităţii uşoare (o coadă
de lopată etc.) şi preţului său mic în
comparaţie cu al altor arme. În plus bastonul
este mai versatil, căci poate fi folosit şi ca
sabie şi ca suliţă. Sigur că pentru continuarea
învăţăturii va fi necesară trecerea şi la
celelalte arme, dar aceasta este o chestiune
de viitor. Acum – bastonul!
f) Şi ultimul motiv, dar nu şi cel mai
neînsemnat, este că folosirea uneltelor
deosebeşte omul de maimuţă şi oamenii au
tendinţa naturală să se ajute cu obiecte care
măresc eficienţa (amplificând performanţele
naturale: forţa, distanţa, precizia etc.). E
inevitabil că un inamic va folosi unelte pentru
luptă, adică arme – şi lipsa unor scule
asemănătoare scade enorm capacitatea de
apărare a celui atacat. Iubirea de oameni,
toleranţa şi altruismul nu trebuie să anuleze
capacitatea de supravieţuire! Utilitatea
practică a armelor a fost de altfel subliniată şi
de O-Sensei, care zicea: “un Budoka
conştient (adevărat) are totdeauna lama bine
ascuţită (pregătită)”.
Înţeleasă în perspectiva ideilor de mai
înainte tehnica de luptă cu bastonul capătă
întreaga ei importanţă pentru orice Aikidoka
serios. Prezentarea exerciţiilor de luptă cu şi
contra bastonului în Aikido (Jo Waza)
urmăreşte perfecţionarea elevilor avansaţi în
studiul “Artei Armoniei”. Menţionez că lupta cu
bastonul constituie şi o artă marţială de sine
stătătoare: “Jo-Do”, cu regulile, procedeele,
principiile şi secretele sale – care nu sunt
cuprinse aici. Deşi duce spre „vârful aceluiaşi
munte”, Jo-Do este o altă potecă, diferită de
Aikido.
Principiile şi ideile de bază ale tehnicii de
luptă cu mâna goală (Toshu Waza) constituie
deci şi bazele tehnicii de luptă cu bastonul,
specifică metodei Aiki-Jo. Ele nu sunt repetate
aici deoarece se consideră că au fost deja
însuşite de elevii avansaţi în studiul Aikido
(cu mâna goală – vezi Ghidul Vol. 2) care au
dreptul – şi dorinţa – de a studia Jo-Waza.
1.3. Cum se ţine bastonul
Bastonul nu e sabie, aşa că poate fi ţinut
indiferent pe dreapta (ca o sabie, cu mâna
dreaptă mai sus/ înainte) sau pe stânga (cu
stânga mai sus).
1.3.1. Apucarea cu două mâini
a) Ca o sabie - vezi figura 1.1.
O variantă uzuală este apucarea
bastonului/ Jo la fel ca o sabie/ Ken, cu
ambele mâini de la un capăt (varianta
denumită Yang). Din cauză că Jo este mai
lung decât sabia, este necesar să-l apucăm
cu mâinile mai depărtate, adică distanţa între
mâini să fie 1,5-2 lăţimi de palmă (vezi figura
1.1.a) (faţă de numai o lăţime în cazul săbiei).
Mâna apucă cu palma bine lipită de băţ
şi îl strânge zdravăn cu toate degetele, pentru
a evita desprinderea/ scăparea lui în cazul
ciocnirii puternice cu un obiect solid (de
exemplu lovitura unui adversar etc.).
 Poziţia mâinilor este aşa fel încât prelun- studiului elevul învaţă să acţioneze numai pe
girea (axele) antebraţelor să intersecteze baza apucării (atacului) lui Uke. Totuşi, într-o
axa bastonului, pentru ca forţa loviturii să luptă reală Nage trebuie să-l apuce pe Uke.
solicite articulaţia mâinii numai la Altfel riscă să piardă contactul cu adversarul
compresiune, nu la încovoiere sau răsucire. (căci Uke poate uşor desprinde mâna cu care
În acest sens, indicaţia clasică dată apucase/ atacase).
elevului este să strângă bine bastonul cu În cazul Toshu-Waza, Nage se apără
mâinile şi să le rotească cu încheieturile spre apucând cu o mână („principală”) mâna sau
interior (invers una faţă de alta) „ca şi când ar altă parte a corpului lui Uke, pe care-l
stoarce o rufă”. Atenţie: coatele vor sta manevrează în sensul dezechilibrării (şi în
îndoite la circa 140º-160º. continuare a doborârii sau fixării). Mâna
Bastonul astfel apucat poate fi folosit ca o cealaltă („secundară”) a lui Nage nu apucă, ci
sabie, pentru atac: lovire şi împungere, dar şi are alte sarcini: să aplice Atemi, să ajute
pentru apărare: la devierea loviturilor mâna principală, să pregătească o acţiune
adversarului. viitoare de continuarea apărării dacă dă greş
Elevul nu trebuie să se agăţe de baston, prima acţiune (realizată cu mâna principală)
adică să-l strângă cu forţă de la începutul etc.
până la sfârşitul activităţii, deoarece Jo nu ar
mai putea aluneca uşor în palmă, cum este În plus:
necesar pentru numeroase lovituri etc. Dar b) O altă variantă de apucare este cu
apucarea armei trebuie să fie sigură; forţa de ambele mâini având degetele groase
strângere se dezvoltă o dată cu evoluţia apropiate (varianta Yin).
antrenamentelor („kilometrajul” elevului). c) Sau cu ambele mâini având Tekatanele
De fapt, băţul se strânge bine numai în apropiate.
momentul loviturii şi doar cu mâna din spate d) Distanţa dintre cele două mâini care
(de jos), iar cealaltă îl ţine astfel ca să poată apucă bastonul poate fi mică (exemplu
aluneca uşor în ea, în ambele sensuri. apucarea ca la sabie), sau mare.
Bastonul (propulsat de o mână, cea din spate, e) Varianta lui Nishio Sensei, pe stânga –
care în acest timp îl strânge bine) alunecă vezi figura 3.2.a. etc. Jo este ţinut de la mijloc
aproape permanent în (cealaltă) palmă/ mână, cu stânga, iar mâna dreaptă ţine vârful cu
deci bastonul nu alunecă deodată în ambele degetul gros şi cu inelarul, în timp ce
mâini! Aceasta constituie o problemă mare arătătorul şi degetul mare, lipite, acoperă
pentru începător. Dilema sa e că Jo pe de o vârful (împiede-când astfel adversarul/ Uke să
parte trebuie ţinut zdravăn, ca să nu zboare vadă bastonul şi să-i aprecieze lungimea).
din mâini în cazul că e lovit de adversar, iar pe
de alta uşor – ca să poată aluneca. Această
îndemânare trebuie bine însuşită, căci permite
“schimbarea” lungimii Jo, adică lungirea sau
scurtarea lui conform intenţiilor sau
necesităţilor luptei, precum şi atacul sau
apărarea indiferent de nivelul (înălţimea)
acţiunii.
Tocmai din cauza posibilităţii de alunecare
faţă de palme (pe care sabia n-o are) Jo poate
lovi cu ambele capete, ele schimbându-şi
poziţia între ele.
În cazul loviturii prin împungere, coada
bastonului trebuie să se sprijine sigur în mâna
din spate, altfel va aluneca în palmă şi lovitura
n-are nici o forţă, de aceea mâna din spate va
ţine coada Jo sprijinită pe degetul mic şi în
interiorul palmei, la vreo 2 cm. de la margine
(vezi figura 1.2.).
Lucrul cu Jo (apucarea bastonului cu două
mâini) asigură elevului avansat şi
îndemânarea de a apuca zdravăn corpul sau
haina adversarului – deprindere nestudiată de
începători la lupta cu mâna goală, deoarece
este contraeducativă. Astfel, la începutul
~ 2 cm

a
b
 1.3.2. Apucarea cu o mână
vezi figura 1.3.
Vârful Jo este îndreptat spre ochii lui Uke.
Această variantă se foloseşte la transport,
mers etc. şi foarte rar pentru luptă, deoarece
în acest caz forţa loviturii este mai mică decât
cea posibilă în alternativa apucării cu două
mâini.
Bastonul poate fi apucat de la capătul de
jos/ apropiat (coadă), de la capătul de sus/
depărtat (vârf), sau de la mijloc.
Elevul nu trebuie să se concentreze
asupra bastonului, ci asupra mişcării corpului
– căci de fapt lupta se dă cu şi contra
corpului prelungit de baston, nu cu şi contra
bastonului. În cazul Jo, la fel ca şi în cazul
procedeelor cu mâna goală, Aikido caută să
folosească şi să valorifice întregul corp, ceea
ce impune mişcarea sincronă a ambelor braţe
prin care să curgă Kiul – ele formând astfel un
“cerc de fier”.
Toată analiza de mai înainte urmăreşte
numai enumerarea şi clasificarea unor
aspecte formale ale tehnicii. Ca de obicei în
Aikido, execuţia mişcărilor mai mult sau mai
puţin conform anumitor reguli nu are până la
urmă decât o mică importanţă practică. În
schimb, contează mai mult ca indiferent de
modul de apucare a bastonului, mişcarea
omului în ansamblu să fie corectă – adică: cu
Ki – cu tot trunchiul/ corpul, folosind picioarele
(NU braţele), fără smucituri, controlată,
echilibrată, mai ales eficientă. De fapt trecerea
de la un mod de apucare la altul, şi de la o
anumită distanţă între mâini la alta, trebuie să
se facă uşor şi fără “ruperea” mişcării.
Pentru însuşirea acestei îndemânări se
folosesc exerciţiile descrise în continuare.
1.4. Lovirea cu bastonul la
Makiwara (Tanren-Uchi)
Studiul individual cu o armă se bazează
obligator pe vizualizarea/ închipuirea unui
adversar (virtual) de care elevul trebuie să se
ferească – şi pe care îl loveşte decisiv (cu
hotărâre/ „răutate”/ Kime). Exerciţiile de Aikido
nu se fac „în gol”, ca un dans sau ca
gimnastica suedeză, ci au un scop practic, de
eficienţă în lupta adevărată. De aceea elevul
trebuie să înveţe să lovească realist – chiar
dacă de obicei reţine forţa loviturii şi opreşte
arma într-o anumită poziţie – altfel exerciţiile
nu au sens şi nici nu sunt folositoare.
Poate apare întrebarea: „de ce mai trebuie
însuşit Kimeul la Aikido Educativ, că doar n-
avem voie să-l folosim/ aplicăm în practica
antrenamentului cu partener (adică, de fapt –
niciodată)?”. Răspunsul e „pentru orice
eventualitate” (la fel ca în bancul cu preotul
catolic). O fi Aikido „Arta păcii”, dar ea mai
este şi artă marţială, şi autoapărare,
supravieţuire - şi multe altele.
În acest scop este foarte utilă lovirea unui
obiect (Makiwara) cu bastonul, exerciţiu care
ar trebui repetat mult şi des. El dezvoltă
numeroşi muşchi, îmbunătăţeşte stabilitatea şi
echilibrul, permite însuşirea senzaţiei de
lovitură cu Kime.
Exerciţiul obişnuit este lovirea verticală de
sus în jos (Shomen Uchi) asupra unei
suprafeţe orizontale. În acest caz obiectul/
ţinta de lovit (Makiwara) poate fi un snop de
nuiele elastice, cu diametrul de vreo 15 cm.,
legate strâns cu o sârmă sau o sfoară solidă.
Snopul orizontal este aşezat pe un suport
asemănător unei capre de tăiat lemne cu
fierăstrăul. Suportul poate fi confecţionat din
câteva beţe înfipte în pământ şi legate la
partea superioară cu sfoară. Suprafaţa de lovit
va fi situată cam la înălţimea plexului. Ea va fi
suficient de elastică ca să se deformeze cu
maximum 10 cm. la o lovitură puternică.
O altă variantă constructivă de Makiwara
orizontală poate fi realizată cu o anvelopă
verticală (uzată, de motocicletă sau
autoturism) atârnată/ legată cu funii de un
copac, sau susţinută de un suport adecvat.
Pe lângă varianta orizontală se vor mai
folosi şi:
- Makiwara ca o coloană verticală
(simulând un trunchi de om), de exemplu: un
sac de box; un lemn greu atârnat de o sfoară,
o minge atârnată de o sfoară etc., care se
loveşte lateral (Yokomen Uchi);
- Makiwara cu suprafaţă verticală plană
(placă de lemn simulând corpul unui
adversar), care se împunge (Tsuki) la diverse
nivele, în cercuri sau puncte de ţintă desenate
pe placă.
Loviturile în Makiwara sunt:
- Shomen Uchi - ca la # 2.7.1;
- Shomen Tsuki - ca la # 2.7.2 (ţinta la
nivelul cap-gât/ Jodan; piept/ Chudan;
abdomen-picioare/ Gedan);
- Yokomen Uchi - ca la # 2.7.3 (ţinta la
diverse nivele – vezi mai sus);
- Yokomen Uchi invers - ca la # 2.7.4 (ţinta
la diverse nivele – vezi mai sus).
Ca la orice exerciţiu din Aikido, mai bine
repeţi exerciţiul doar de 10 ori - dar cu Kime
(cu „nădejde” etc.), decât de 100 ori moale,
fără Kime!
În tot timpul exerciţiului Kiul trebuie să iasă
prin vârful bastonului şi mâinile să aibă „viaţă”
în ele; bastonul trebuie să fie ţinut zdravăn,
altfel - în clipa impactului cu Makiwara se
“răzbună” printr-o smucitură dureroasă în
palmă.
Se practică şi lovirea alternativă de către
doi elevi aşezaţi faţă în faţă, de o parte şi
cealaltă a Makiwarei, pentru obişnuirea cu
imaginea unui adversar care atacă.
- Amintim că la examenele pentru gradele
1 Dan şi 2 Dan se cere candidatului să
demonstreze că poate lovi corect şi eficient cu
Jo (cu Kime), în cadrul probei „Aplicaţie
practică”: fie ruperea unui Jo sprijinit orizontal
la capete, fie străpungerea unei plăci din
lemn, ţinută vertical (Tameshi Wari – vezi
detalii în Ghidul candidatului – Vol. 4).
1.5. Elemente de bază ale
tehnicii de luptă cu
bastonul (Aiki-Jo-Waza)
1.5.1. Generalităţi
Vom analiza câteva principii ale folosirii
bastonului sau apărării împotriva lui.
În general sunt valabile aceleaşi idei ca şi
la tehnica de luptă cu sau contra mâinii goale
Toshu-Waza: principiile de mişcare, extensia
Kiului, respiraţie, căutarea momentului şi dis-
tanţei optime pentru acţiune etc. Apare în plus
prelungirea corpului de către baston, ceea ce
complică problemele/ mişcările de atac şi de
apărare. Dar cu oarecare perseverenţă şi
transpiraţie elevul descoperă că soluţiile
problemelor sunt aceleaşi ca la Toshu-Waza,
numai că au un alt nivel de dificultate (mai
mare).
Specificul tehnicii Aikido de apărare
contra bastonului sau de folosirea lui se
deosebeşte de modul în care aceleaşi acţiuni
se fac în cadrul/ concepţia altor metode şi arte
marţiale. Celelalte metode de luptă utilizează
Jo în modul natural/ original/ evident: pentru
lovire sau împungere. Acest mod de folosire
este studiat şi în Aikido – dar de începători.
Pe măsură însă ce nivelul elevului creşte, va
trece la folosirea bastonului pentru scopuri
mai subtile: dezechilibrarea, controlul,
trântirea, fixarea adversarului. Aikidoka nu
loveşte agresorul înarmat cu Jo (deşi poate
practica Atemi cu sau fără armă). După ce
eschivează şi stabileşte contactul între mâna
sa şi armă, va conduce băţul/ Kiul/ corpul
adversarului spre prăbuşirea lui finală la fel
cum ar face în cazul luptei cu mâna goală.
În cursul exerciţiilor cu bastonul elevul va
descoperi că în noua variantă pot fi realizate
aproape toate procedeele din Toshu-Waza în
picioare, la fel cum pot fi executate şi în
genunchi (Suwari-Waza sau Hanmi Hantachi
Waza). Iată un nou subiect de reflexie asupra
simplităţii şi totodată complexităţii Aikidoului!
Câteva reguli de bază:
Aikido este arta de luptă prin ne-opunere
(cedare) faţă de atac. Practic aceasta se
realizează mişcând corpul. Mişcarea corpului
cu sau fără armă se învaţă şi se
perfecţionează cu ajutorul exerciţiilor de bază.
Orice exerciţiu şi procedeu din Jo-Waza,
la fel ca orice bucăţică din Aikido, este o
acţiune completă, cu cap şi coadă, cu
început şi sfârşit. Mişcările încep şi se
termină în general cu aceiaşi postură
convenţională – de cele mai multe ori de
gardă (Kamae). Mişcările vor fi curgătoare,
fluide, continui, neîntrerupte de la începutul
până la sfârşitul exerciţiului. Numai după
ajungerea în postura finală a exerciţiului –
care este identică cu ce iniţială - se poate face
o pauză pentru respiraţie, revenire,
concentrare. Mişcările vor fi rotunde,
armonioase, conjugate cu ale partenerului. În
aproape toate exerciţiile cu bastonul fiecare
acţiune a lui Nage constă dintr-o apărare şi un
contraatac. Adeseori nu se poate observa din
afară această dualitate, dar elevul trebuie s-o
urmărească şi s-o realizeze. După un timp de
învăţare, apărarea şi contraatacul se
contopesc într-o singură miş-care eficientă,
dar la începutul studiului se va marca fiecare
element. Kiul trebuie să fie prezent în baston
atât în faza de apărare cât şi în cea de
contraatac.
Din cauza bastonului, la Jo-Waza distanţa
optimă (Ma-ai) între parteneri este mai mare
decât la Toshu-Waza. Dar trebuie diferenţiat
mai departe, între situaţia când numai unul
dintre parteneri are baston, sau amândoi au
bastoane. Ca şi la Toshu-Waza, distanţa
optimă în Jo-Waza se determină prin atingere
vârfurilor bastoanelor ţinute în gardă,
respectiv prin atingerea vârfului bastonului cu
Te-Katana partenerului fără armă.
 Orice mişcare de Aikido e rotundă,
continuă, de înaintare (realizată la început din
împingerea cu piciorul din spate şi la sfârşit cu
îndoirea genunchiului dinainte – mereu cu
ombilicul înainte!), în armonie şi împreună cu
partenerul/ adversarul.
O Sensei insista asupra principiilor care
disting Aikido de alte arte marţiale şi anume:
- postura de gardă şi
- armonizarea cu Kiul adversarului.
Postura de gardă denumită Hito-e-mi sau
Ura Sankaku se bazează pe suprafaţa de
sprijin pe sol, de forma unui triunghi
dreptunghic alcătuit de muchia/ exteriorul tălpii
piciorului dinainte (în mod normal dreptul) cu
interiorul tălpii piciorul dinapoi (stângul).
Această poziţie expune acţiunii adversarului o
suprafaţă minimă a corpului şi permite să-l
loveşti sau să împungi fără să fii lovit. Hito-e-
mi în traducere înseamnă “a face corpul mic”
iar Ura Sankaku – “triunghiul dinapoi”.
Regulă importantă: în continuu Aikidoka
trebuie să fie cu faţa spre adversar/ partener
(planul său median să intersecteze Hara lui
Uke), dar să nu stea niciodată în faţa lui
(planul median al acestuia să nu intersecteze
Hara lui Nage)! Pentru aceasta, vârful labei/
laba dinainte a lui Nage trebuie să fie mereu
orientată spre Hara lui Uke.
Armonizarea cu Kiul adversarului permite
să răspunzi mai blând unui atac, fără să
loveşti, chiar dacă ai avea astfel de ocazii.
În Jo-Waza bastonul este folosit de cel ce
se apără (Nage) pentru conducerea Ki-ului
adversarului şi pentru extensia Ki-ului propriu,
nu pentru lovire sau împungere. Aceste
acţiuni ofensive sunt executate numai de Uke.
Deci manevrele lui Nage sunt asemănătoare
celor făcute pentru apărarea cu mâna goală
(Toshu-Waza), adică apucarea bastonului cu
mâna denotă un nivel tehnic mic al elevului,
deoarece elevii avansaţi, maeştrii, se apără şi
conduc mişcarea lui Uke numai cu Te-Katana
sau cu degetul arătător!
De aceea este obligatoriu ca Jo-Waza să
fie învăţat numai de la nivelul Kyu 2 în sus.
Elevii care încă nu au centura verde mai mult
pierd timpul decât ar trage vreun folos din
exerciţiile cu bastonul. Ei nu stăpânesc încă
bine tehnica mâinii goale (Toshu-Waza) şi
trecerea lor la Jo-Waza seamănă cu
construirea acoperişului unei case înainte de
terminarea stâlpilor ei de rezistenţă sau a
fundaţiei.
Jo este o arma foarte versatilă. Unul din
avantajele sale este că pornind de la o poziţie
dată, bastonul poate pleca într-un număr mare
de direcţii, iar cele două capete ale sale pot fi
folosite fie pentru atac, fie pentru apărare.
Există o mare varietate de mişcări ale
mâinilor cu bastonul, iar însuşirea lor va
îmbogăţi bagajul tehnicilor cu mâna goală
(Toshu Waza) pe care le ştie elevul.
Bastonul poate fi considerat că reprezintă
fie braţul, fie unul sau ambii pumni, fie bustul
parte-nerului (Uke). Cât priveşte deplasările,
regăsim aceleaşi feluri de poziţionare ale
picioarelor pe care le ştim din Toshu-Waza:
paşi alunecaţi (Tsugi ashi), paşi pivotaţi
(Tenkan ashi), sau pivotările pe vârfurile
picioarelor (Tenkai ashi).
Când te deplasezi sau lupţi cu - sau contra
unui – Jo, trebuie să te mişti ca şi când Jo-ul
n-ar exista. Mişcările, cum ar fi : pregătirea
unei lovituri, schimbarea mâinilor, trecerea
bastonu-lui prin spatele sau în jurul corpului
etc. - trebuie făcute cu supleţe, iar
încheieturile mâinilor, coatele, umerii - să fie
relaxate. Pentru un privitor, bastonul trebuie
să pară uşor (chiar dacă el e greu în realitate).
Deşi în principiu bastonul este folosit (la fel
ca orice exerciţiu/ tehnică din Aikido) pentru
dezvoltarea Ki-ului şi a îndemânării de
deplasare/ mişcare, el are practic şi efecte
favorabile pentru dezvoltarea forţei. Astfel, la
începutul uceniciei în Jo-Waza se va folosi un
baston uşor (dar rezistent). Ulterior, după
sfătuire cu instructorul, se va putea lucra cu
un baston mai greu (mai gros sau mai dens)
pentru dezvoltarea musculaturii braţelor şi
umerilor, dar şi a Kiului. Astfel se poate
ajunge la exerciţii de manipulare a unui
bulumac cu diametrul de 8–12 cm. – ceea ce
în afară de muşchi necesită şi mult Ki.
Dar să nu uităm nici o clipă că prioritate
are mişcarea - NU forţa (braţelor)! Bastonul/
Jo (ca şi sabia/ Bokkenul) trebuie să se mişte
„singure” – nu acţionate de un efort
muscular/ opintire (vizibilă).
Legătura dintre mişcări şi respiraţie este la
fel ca în Toshu-Waza: se inspiră la ducerea
bastonului şi braţelor în sus, se expiră la
lovitură, din cauza contracţiei naturale a
pieptului şi abdomenului (vezi şi # 2.7.1).
La fel ca lupta ca mâna goală (Toshu-
Waza) tehnica luptei cu bastonul (nu contra)
se compune din trei categorii de procedee:
aruncări (Jo-Nage-Waza), fixări (Jo-Katame-
Waza) şi lovituri (Jo-Atemi-Waza).
 Aruncarea adversarului Uke (şi prin
aceasta lovirea lui de sol) este procedeul
favorit al Aikidoului şi realizarea sa cu
bastonul în mână nu constituie o problemă
dificilă. Doborârea partenerului se realizează
de obicei prin dezechilibrarea şi/ sau împinge-
rea lui cu bastonul. Această parte finală a
acţiuniii/ procedeului se asociază cu o
senzaţie de “plesnitură de bici”, realizată
printr-un cerc descris cu vârful bastonului în
faza de doborârea lui Uke. Progresul elevului
va consta din condensarea plesniturii, cercul
descris de vârful bastonului devenind - ca
supremă expresie a îndemânării - un punct
(cerc cu raza zero).
Loviturile par evidente şi simple până
ajungem la execuţia lor în spiritul Aikidoului,
adică sub formă de contraatac, la care forţa
ciocnirii este produsă mai mult de Uke decât
de Nage. Nivelul superior în Jo-Atemi-Waza
constă din atingerea cu bastonul a punctelor
sensibile de pe corpul lui Uke, adică
îmbunătăţirea randamentului mişcării lui
Nage: cu minimum de efort – maximum de
rezultate vezi Dim Mak etc.).
Exerciţiile individuale (inclusiv Kata) permit
elevului să înveţe (şi să arate la examen)
dacă a înţeles ce are de făcut, cum arată
mişcarea optimă. Execuţia corectă a
loviturilor, cu Kime, chiar cu Kiai, nu necesită
viteză mare! La examenul de grad Comisia nu
urmăreşte viteza de execuţie, ci corectitudinea
acţiunilor.
Explicaţiile şi descrierile exerciţiilor din
Ghid sunt destul de sumare, deoarece este
foarte greu de exprimat în cuvinte o mişcare
continuă şi complicată. Mai bună ar fi o
reprezentare cinematografică (video) sau o
demonstrare pe viu. Ghidul serveşte elevilor
ca orientare şi amintire, nu poate înlocui
lecţiile practice din Dojo.
Totuşi, în cazul că elevul studiază tehnica
pe baza unei cărţi, după memorarea schemei
de desfăşurare a exerciţiului va efectua
mişcările încet, relaxat, cu amplitudine mare,
rotund, fără forţă. La începutul însuşirii
exerciţiului fiecare fază a mişcării trebuie
analizată fără grabă – căci execuţia în viteză
mare nu face decât să „ascundă sub preş”
problemele sau punctele dificile. Se va urmări
efectul împingerii şoldului dinainte (Tai-
Sabaki) şi evitarea forţei. Mişcările vor fi
naturale, evidente.
Mişcarea corectă şi introducerea Kiului/
Kimeului în exerciţiu vin până la urmă de la
sine, dacă elevul are răbdarea, perseverenţa
şi „kilometrajul” necesare. Pe de altă parte,
dacă elevul nu are bagajul necesar cu
deprinderi din Toshu-Waza, degeaba încearcă
el să înveţe Jo-Waza, sărind mai multe trepte
ale scării vieţii.
Dezvoltarea Kiului, corpului şi a minţii se
poate face numai dacă se exersează zilnic.
Nu sunt necesare eforturi mari şi rare, ci mici
dar regulate. Fiecare exerciţiu se execută în
serii de 15–20 repetiţii pe aceiaşi parte, sau
pe ambele părţi – după specificul exerciţiului.
Primele 5–7 repetări se fac încet; următoarele
5–7 se fac cu viteză normală iar ultimele 5–6
repetiţii repede. Toate însă vor fi cu Ki şi
Kime.
Nu uitaţi: pentru ca o mişcare să fie
însuşită ca reflex, să devină „firească” – e
nevoie să fie efectuată/ repetată de 5000
ori!
1.5.2. Postura de gardă
(Aiki-Jo-Kamae)
Postura de gardă reprezintă pe de o parte
o poziţie stabilă şi vigilentă iar pe de altă parte
este postura din care începe execuţia
procedeului de luptă/ apărare. Cum atacul
vine de cele mai multe ori pe neaşteptate,
apărarea trebuie s-o începi din orice postură
în care ai fost surprins de atac. Deci “starea”
de gardă este în orice postură, sau - orice
postură trebuie să fie şi de gardă. Această
regulă este cu atât mai valabilă în cazul unui
Aikidoka avansat, care a ajuns să se
antreneze cu bastonul.
Pentru motive pedagogice s-au stabilit un
număr relativ mic de posturi convenţionale
de gardă cu bastonul, urmând ca
antrenamentele repetate să permită elevilor,
după un timp, intrarea în “starea” de gardă în
orice altă postură s-ar afla.
Ideile despre Postura de gardă expuse în
cărţile despre Aiki-Toshu-Waza îşi păstrează
valabilitatea, în special aranjarea corpului
pieziş faţă de adversar.
1.5.2.1. Garda cu bastonul vertical,
sprijinit pe sol lângă picior
Această poziţie provine din situaţia
călătorului care foloseşte bastonul ca sprijin şi
a fost surprins de atac.
Există 4 variante ale acestei poziţii:
a) Garda pe stânga (cu stângul înainte)
cu bastonul lângă piciorul sting: piciorul
stâng înainte şi dreptul înapoi, tălpile
apropiate la distanţă de 1–1,5 lungimi de talpă
formează un teu (triunghi dreptunghic),
greutatea corpului pe piciorul dinainte,
genunchii uşor îndoiţi, trunchiul vertical.
Bastonul este ţinut vertical cu mâna stângă la
înălţimea taliei, cu capătul inferior sprijinit pe
sol, la o palmă în faţa degetelor piciorului
stâng. Braţul drept atârnă lângă şoldul drept.
Postura se numeşte Hidari Jo-gedan-Kamae
(figura 2.1.a).
b) Garda pe dreapta (cu dreptul înainte)
cu bastonul lângă piciorul drept - poziţie
simetrică în oglindă faţă de cea pe stânga
(Migi Jo-gedan-Kamae).
c) Garda pe stânga cu bastonul lângă
piciorul drept: corpul în garda pe stânga
(Hidari Kamae), cu piciorul stâng înainte.
Bastonul este ţinut vertical cu mâna dreaptă la
nivelul şoldului drept, cu capătul inferior
sprijinit pe sol, o palmă la dreapta piciorului
drept (dinapoi). Braţul stâng atârnă lângă
şoldul stâng (figura 2.13.a).
d) Garda pe dreapta cu bastonul lângă
piciorul stâng: poziţie simetrică în oglindă
faţă de cea pe dreapta.
1.5.2.2. Garda cu bastonul în mâini
Această poziţie arată adversarului că
Nage e oarecum pregătit pentru apărare.
Există 4 variante ale acestei poziţii, la care
bastonul este ţinut în faţa corpului:
a) Garda cu bastonul pe stânga: corpul
şi picioarele se ţin ca la Garda pe stânga
(Hidari Kamae) din Toshu Waza. Bastonul
înclinat la 300 faţă de orizontală este apucat
cu mâna dreaptă de coada ţinută lângă şoldul
drept, iar cu mâna stângă de mijloc, cu vârful
îndreptat înainte şi puţin spre stânga. Postura
se numeşte Hidari Jo-chudan-Kamae (figura
2.4.a).
b) Garda cu bastonul pe dreapta: poziţie
simetrică în oglindă faţă de cea pe stânga:
Migi-Jo-chudan-Kamae.
c) Garda tip sabie pe dreapta este
identică cu postura folosită la exerciţiile cu
sabia de lemn (Bokken Suburi): bastonul
înclinat la 300 faţă de orizontală este apucat
cu ambele mâini de coadă (mânerul săbiei),
cu mâna dreaptă deasupra celei stângi. Mâna
stângă stă în faţa Harei. Coatele sunt întinse
şi împinse înainte. Vârful bastonului este drept
înainte. Corpul şi picioarele sunt ca la Garda
pe dreapta (Migi Kamae). Postura se numeşte
Migi Bokken Kamae (figura 2.60.a).
d) Garda tip sabie pe stânga: poziţie
simetrică în oglindă cu cea din dreapta: Hidari
Bokken Kamae. Această poziţie nu se
foloseşte.
Migi Bokken Kamae este cea mai
importantă dintre toate poziţiile de gardă cu
bastonul. Ea permite deplasări spre orice
direcţie: înainte, înapoi, la dreapta, la stânga
etc. Reamintim importanţa acordată de
orientali începutului şi sfârşitului unei acţiuni;
ele trebuie executate cât mai perfect,
deoarece condiţionează succesul întregii
acţiuni.
Reguli generale privind mişcarea pornită
din Kamae:
- Rotaţia capului determină mişcarea
ambelor mâini;
- Rotaţia şoldurilor determină mişcarea
ambelor picioare;
- Şoldurile se mişcă înaintea
picioarelor, care vor urmări (fără să vrea)
şoldurile;
- Pentru eschivarea unui atac se
recomandă numai rotirea şoldurilor (Tai
Sabaki), ceea ce scoate corpul lui Uke din
traiectoria armei adverse, lăsându-l însă
cât mai aproape de ea (aceasta asigură
eficienţa maximă a apărării).
1.5.3. Deplasarea cu bastonul
1.5.3.1. Mersul cu bastonul (în gardă
etc.) se poate face prin mers normal (paşi
normali, Aiumi-ashi) sau prin paşi adăugiţi
(Tsugi-ashi ).
Se vor exersa ambele feluri de mers:
înainte şi înapoi, cu fiecare variantă ale
poziţiei de gardă cu bastonul în mâini.
1.5.3.2. Tai sabaki cu bastonul (în
gardă etc.) se poate face în toate variantele:
pe un pas, pe doi paşi, pe 4 paşi etc.
Se vor exersa toate combinaţiile posibile
de Tai sabaki pornind şi terminând în aceiaşi
gardă cu bastonul, sau în alta.
1.5.3.3. Deplasarea în genunchi
(Seiza) cu Jo se va exersa în toate variantele
posibile: înainte, înapoi, Tai sabaki etc.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidaţii la examenele de gradaţie. Vol. 3

Kyu 2
centura albastră
CERINŢE LA EXAMEN
2. Exerciţii individuale de bază
2.1. Exerciţii individuale pentru încălzire şi îndemânare
2.2. Căderi cu Jo
2.3. Posturile de apărare

18 Suburi cu Jo
2.4. Suburi #1 ... #3: Împungeri (Tsuki)
2.4.1. Împungerea înainte (Choku Tsuki)
2.4.2. Lovitura în diagonală în sus (Kaeshi Tsuki, sau Yokomen Uchi invers)
2.4.3. Împungerea înapoi (Ushino Tsuki)

2.5. Suburi #4 ... #5: Combinaţii de lovituri

2.5.1. Împungere înainte plus lovitură laterală jos (Tsuki Gedan Gaeshi)
2.5.2. Impungere înainte plus lovitură laterală sus (Tsuki Jodan Gaeshi)

2.5. Suburi #6 ... #10: Tăieturi (lovituri ca cele cu sabia)

2.6.1. Tăietura în jos (Shomen Uchikomi)
2.6.2. Înlănţuire de tăieturi în jos (Renzoku Uchikomi)
2.6.3. Combinaţii: tăietura în jos plus lovitura laterală joasă
(MenUchi Gedan Gaeshi)
2.6.4. Combinaţia: tăietura în jos plus împungerea înapoi (MenUchi Ushiro Tsuki)
2.6.5. Combinaţia: înlănţuire de tăieturi în jos plus împungerea înapoi
(Gyaku Yokomen Ushiro Tsuki)

2.6. Suburi #11 ... #18: Mişcările din încheietura mâinii

2.6.1. Lovitura mare de jos (Katate Gedan Gaeshi)
2.6.2. Lovitura mare laterală (Toma Katate Uchi)
2.6.3. Lovitura în formă de opt (Katate Hachi no Ji Gaeshi)
2.6.4. Combinaţia: optul plus tăietura în jos (Hasso Gaeshi Uchi)
2.6.5. Combinaţia: Optul plus împungerea înainte (Hasso Gaeshi Tsuki)
2.6.6. Combinaţia: Optul plus împungerea înapoi (Hasso Gaeshi Ushiro Tsuki)
2.6.7. Combinaţia: Optul plus tăietura în jos spre înapoi
(Hasso Gaeshi Ushiro Uchi)
2.6.8. Combinaţia: optul plus lovitura laterală înapoi (Hasso Gaeshi Ushiro Harai)

2.7. Cele 4 Înlănţuiri de acţiuni, fără deplasare (Suburi)

2.7.1. Lovituri verticale (Shomen Uchi)
2.7.2. Împunsături orizontale (Shomen Tsuki)
 2. Exerciţii
individuale de bază
Exerciţiile de bază constituie abecedarul
Aiki-Jo-Waza.
Toate exerciţiile vor fi făcute cu Kime,
având în minte un adversar imaginar (viu, rău
etc.) cu care ne luptăm. O mişcare
nefolositoare pentru luptă este inutilă şi nu o
facem. Dacă spiritul cu care se face exerciţiul
nu este marţial şi nu se caută tot timpul
utilitatea şi eficienţa mişcării, antrenamentul
respectiv nu este Aikido, ci dans.
Orice exerciţiu se repetă de 30 ori înainte
de a trece la următorul. Din acestea 10 se fac
uşor, făra forţă, iar ultimele 20 cu Kime.
2.1. Exerciţii îndividuale
pentru încălzire şi
îndemânare
A. Vârful Jo descrie mişcări în formă
de 8 culcat:
A1. O mână apucă bastonul de coadă
(degetul gros spre vârful Jo)/ mijloc/ vârf
(Tekatana spre coada Jo) iar cu vârful/
celălalt capăt descrie traiectorii în formă de
∞, cât mai ample, pe suprafaţa unui
semicilindru vertical imaginar - în faţa
corpului şi parţial lateral/ spre înapoi. Piciorul
corespunzător mâinii care apucă este înainte,
greutatea corpului se va plimba de pe un
picior pe celălalt. Cu fiecare poziţie a mâinii
pe Jo se execută câte o serie de 15–20
mişcări într-un sens, apoi altă serie de 15–20
mişcări în sensul invers, apoi se schimbă
mâna şi corespunzător poziţia picioarelor
(total 3x2x2 = 12 serii).
A2. Aceleaşi mişcări făcute cu mâna
ţinută deasupra capului.
A3. Aceleaşi mişcări cu bastonul apucat
cu două mâini de coadă, ca pe sabie – rotiri
în faţa corpului sau deasupra capului.
B. Exerciţii pentru încălzirea şi
înzdrăvenirea articulaţiei mâinii: cele 3
principii de fixare (Ikkyo/ Nikyo/ Sankyo) –
efectuat cu ajutorul unei mâini asupra
celeilalte mâini, care ţine Jo – alternativ
asupra fiecărei mâini/ încheieturi – 3 serii a 5-
9 buc.
C. Schimbarea dintr-o mână în cealaltă
a bastonului ţinut cu o mână – Jo se mişcă
prin: spate/ în plan vertical/ sau în diagonală
– apoi în sensul celălalt (total 3x2 = 6 serii).
D. Elicea: rotirea continuă în acelaşi
sens, în plan aproximativ vertical, în faţa
corpului, a Jo ţinut cu o mână, cu cotul întins,
cu trecerea/ rostogolirea printre cel 4 degete
alăturate.
E. Exerciţii distractive (şi nu doar atât):
E1. Partenerii stau în picioare, faţă în
faţă. Unul ţine bastonul orizontal în faţa
pieptului, cu braţele întinse, şi pe neaşteptate
îi dă drumul să cadă; celălalt aşteaptă cu
mâinile lipite de coapse şi prinde bastonul în
zbor, înainte de a atinge solul/ salteaua.
Variante: prinderea cu palmele în sus; cu
palmele în jos; aşteptarea cu mâinile la
spate, sau încrucişate etc.
E2. Partenerii stau în picioare, faţă în
faţă, cam la 4 m. distanţă, amândoi cu
bastoanele ţinute verticale şi sprijinite cu
coada pe sol/ saltea. La un semnal dat de
instructor ambii îşi lasă bastoanele să stea
singure în echilibru şi se reped să prindă
bastonul celuilalt înainte de a cădea pe sol.
Variante: un singur partener are baston;
acţiunea începe fără semnal extern
(partenerii se înţeleg din priviri, pe tăcute); cei
doi îşi lasă bastoanele în echilibru şi se reped
la bastoanele perechii vecine etc.
2.2. Căderile cu bastonul
(Ukemi)
2.2.1. Căderi înainte şi înapoi, oarecum
perpendicular peste bastonul ţinut cu două
mâini şi aşezat în diagonală pe sol/ pe
Tatami, deci căderea pe umărul mâinii care
ţine Jo mai jos.
La început căderile se vor face încet,
pentru studiu şi acomodare, apoi cu timpul se
va creşte viteza, lungimea, înălţimea şi
dificultatea. Reamintim că antrenamentul nu
este concurs, fiecare luptă numai cu el însuşi,
pentru autodepăşire, în cadrul unor limite
conştient autoimpuse pentru evitarea
accidentelor. Accidentatul este singur
vinovat de soarta sa!
Se vor exersa toate felurile de căderi
cunoscute, pornind din toate posturile de
gardă cu bastonul în mâini şi terminând în
aceiaşi postură de gardă.
 2.2.2. Câte două căderi succesive: la
prima se lasă bastonul pe sol, a doua se
desfăşoară în sens invers - se revine la locul
de plecare – cu luarea Jo de pe sol şi
terminând în postura de gardă (Kamae)
iniţială.
2.2.3. Un exerciţiu mai complicat, pentru
Kyu 1, este înlănţuirea: gardă - cădere -
gardă - Tai sabaki – lovitură - gardă, care se
va desfăşura curgător, pe o singură expiraţie
(eventual rostind o vocală!) fără nici o oprire
(decât la sfârşit).
Se pot realiza numeroase combinaţii, prin
schimbarea oricărei componente a Vol. 4).
exerciţiului. Combinaţia va fi însă bine
stabilită de la început de instructor, atât
pentru evitarea accidentărilor, cât şi pentru
îmbunătăţirea autocontrolului elevilor.
2.3. Posturi de apărare
cu Jo contra atacurilor
cu Jo
Jo este folosit pentru apărarea contra
acţiunilor adversarului înarmat cu Jo – lovituri
şi împunsături. În Aiki-Jo aceasta apărare nu
se realizează cu o ciocnire directă şi violentă
a bastoanelor, ci mai mult prin eschive şi
mişcări de corp care deviază bastonul
advers, micşorând forţa atacului. Totuşi,
elevul trebuie să poată face faţă şi unor
lovituri directe puternice fără să fie rănit sau
să scape bastonul din mâini. Pentru aceasta,
în momentul contactului cu Jo/ Bokken
advers, palmele/ mâinile trebuie să fie în
spatele propriului baston (în partea opusă
loviturii)!
Posturile de apărare (în momentul
ciocnirii cu bastonul advers) pot fi:
a) Cu Jo orizontal sus deasupra frunţii –
contra Shomen Uchi vezi #4 din figura
1.4;
b) Cu Jo orizontal jos la nivel pelvis –
contra loviturii directă de jos în sus;
c) Cu Jo vertical sus – ţinut cu braţele
întinse; mâna de jos corespunde
şoldului dinainte şi piciorului respectiv;
d) Cu Jo vertical jos – ţinut cu braţele
întinse; mâna de jos corespunde
şoldului retras şi piciorului respectiv;
e) cu Jo sus oblic deasupra antebraţului
dinainte – contra loviturii Yokomen
Uchi;
f) cu Jo sus oblic cu mâinile la capete;
şamd.
Acţiunile ofensive
A. 18 Suburi cu Jo
Aceste exerciţii individuale de lovire cu
arme albe (Jo şi Bokken) au fost stabilite de
Morihiro Saito Sensei dela Iwama Dojo
(afiliat la Aikikai Hombu).
Sunt 20 de Suburi cu Jo, din care 18 se
studiază pentru Kyu 2 (vezi # 2.4 ... # 2.6.8),
iar ultimile două pentru Dan 1 (vezi Ghidul
Suburi înseamnă în limba japoneza
“oprire” (adică la un moment dat se opreşte
mişcarea/ lovitura, spre deosebire de
exerciţiile Giri - tăieturi, la care acţiunea se
duce până la capăt).
Fiecare Suburi trebuie exersat timp
îndelungat, cu atenţie şi simţire. Bastonul
trebuie să se mişte ca o prelungire a corpului.
În cursul exerciţiului trunchiul inclusiv
capul va sta drept şi vertical (nu se scoate
fundul spre înapoi/ în afară!). Oricare acţiune/
lovitură se face nu doar cu umerii şi braţele,
ci din tot corpul, adică întreg corpul (Hara/
Centrul corpului) participă la mişcare şi se
deplasează în direcţia loviturii, greutatea
trunchiului mutându-se de pe un picior pe
celălalt (vezi exerciţiul de bază Funakogi
Undo). Se recomandă purtarea pe cap, în
timpul exerciţiului, a unui obiect (dop, lemn
etc.) - care nu trebuie să cadă.
Respiraţia este foarte importantă: se
inspiră înainte de Suburi, se expiră încet de a
lungul exerciţiului, apoi, la lovire/ împungere
se expiră violent restul de aer – vezi # 2.7.1.
Pentru înţelegerea descrierii, direcţia şi
sensul spre care se acţionează sunt
denumite convenţional Nord/ N, Sud/ S, Est/
E, Vest/ V etc. (punctele cardinale).
La începutul şi sfârşitul fiecărei execuţii a
Suburi elevul îşi va verifica postura, ca să
constate dacă a executat corect mişcarea.
Dacă la începutul şi la sfârşitul mişcării
postura e bună (adică s-a păstrat trunchiul
drept, vertical, stabil), sunt mari şanse să fi
fost corectă şi în cursul respectivului Suburi.
Majoritatea Suburi se regăsesc în “Kata
celor 31 de acţiuni” a lui Saito Sensei (vezi
#1.2.7. din Ghidul Vol. 4).

2.4. Grupa Tsuki
(Împungeri)
2.4.1. Suburi # 1
Împungerea înainte
(Choku Tsuki)
vezi figura 2.1.
Aceasta mişcare de bază se regăseşte
în numeroase Jo Waza ( tehnici/ procedee de
baston). Este împungerea cea mai uzuală.
a) Postura iniţială: garda pe stânga
(Hidari Hanmi, cu stângul înainte), bastonul
ţinut vertical cu mâna stângă, cu coada
sprijinită pe sol, lângă/ în faţa piciorului stâng.
b) Cu stânga se ridică bastonul vertical în
sus până ce mâna ajunge la înălţimea
gâtului, apoi se aruncă coada Jo spre mâna
dreaptă, care o apucă. Jo devine astfel
orizontal, iar mâna dreaptă alunecă spre
coadă şi ajunge în poziţia de pregătirea
împungerii (Tsuki no Kamae).
Bastonul alunecă prin mâna stângă la
început înapoi (faza de pregătire, greutatea
corpului e pe piciorul dinapoi), apoi spre
înainte (faza de împungere).
Se face un pas mare cu stângul înainte şi
se împunge orizontal înainte, cu vârful
bastonului la nivelul pieptului, cu Ki.
Împungerea se face cu corpul - nu cu braţele:
trunchiul înaintează împins de piciorul dinapoi
şi greutatea trunchiului ajunge pe piciorul din
faţă (stângul - cu genunchiul respectiv îndoit),
apoi mâna stângă împinge bastonul înainte şi
ajunge în faţa Centrului (Hara).
c) Se revine la postura iniţială.
Reguli generale:
- Nu se priveşte bastonul;
- Nu se priveşte în jos: privirea înainte!
- Orice exerciţiu se face cu Ki, sau altfel
spus - contra unui adversar închipuit – altfel
mişcările nu au nici un rost;
- Forţa loviturii porneşte din şolduri şi din
piciorul/ genunchiul din spate;
- Ochii se mişcă mereu la acelaşi nivel
(NU ca barca pe valuri);
- Impactul (închipuit) are loc după ce
ambele tălpi sunt fixate pe sol (NU cu o talpă
în aer!);
- Orice exerciţiu se termină în aceiaşi
postură cu care a început! (NOTǍ: Atenţie!
figurile/ kinogramele alăturate nu arată şi
această fază cu sfârşitul exerciţiului!)
- La sfârşitul exerciţiului, revenirea din
orice postură în postura iniţială se face
curgător, cu Ki/ Kime, marţial – nu dezlânat
sau moale;
- Orice exerciţiu conţine o apărare şi un
contraatac;
- Orice exerciţiu se va executa în picioare
sau în Seiza, în serii a 10-20 repetiţii.
2.4.2. Suburi # 2.
Lovitura diagonală în sus
(Kaeshi Tsuki, sau Yokomen
Uchi învers) - vezi figura 2.2.
Semnificaţia exerciţiului: când
adversarul împunge, Nage eschivează
înaintând cu un pas lateral (deplasându-se
lateral doar cât este necesar ca să-şi scoată
corpul din direcţia atacului) apoi răspunde
împungând cu o mişcare circulară, de jos în
sus (contralovitură în spirală).
a) Postura iniţială – Hidari Hanmi (garda
cu stângul înainte), cu bastonul lângă piciorul
stâng, ca la primul Suburi.
b) Se apropie bastonul de piept şi se
apucă capătul superior cu mâna dreaptă,
având degetul mare în jos. Se face un pas
mare cu stângul spre stânga – înainte, apoi
se mişcă şi dreptul astfel ca se păstrează
Hidari Hanmi, şi totodată se loveşte în sus cu
bastonul spre nivelul pieptului lui Uke, ţinând
mâna stângă deasupra bastonului. Lovitura
este o mişcare din şolduri, vârful bastonului
se mişcă pe un arc de cerc în diagonală de
stânga-jos spre dreapta-sus, până ce
bastonul ajunge orizontal. Împungerea se
face împingând greutatea corpului înainte
(pe piciorul stâng) şi expirând violent.
c) Se revine la postura iniţială.
(Acest Suburi constituie mişcarea #1 din
Kata de 31 – vezi vezi # 1.2.7. în Ghidul Vol.
4).
Reguli generale.
- Orice mişcare trebuie să fie rotundă –
traiectoria nu va fi nici dreaptă, nici ascuţită.
- În momentul impactului bastonului cu
ţinta închipuită, greutatea corpului (ţinut
vertical) stă pe piciorul din faţă - mult îndoit
din genunchi.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c
Fig. 2.1 Choku Tsuki

a b c
Fig. 2.2 Kaeshi Tsuki
 2.4.3. Suburi # 3
Împungerea înapoi
(Ushiro Tsuki)
vezi figura 2.3.

a) Postura iniţială – gardă pe stânga cu

bastonul lângă piciorul stâng (ca la primele
două Suburi), cu faţa spre N.
b) Se ridică puţin bastonul vertical şi se
apucă vârful superior cu mâna dreaptă având
degetul gros în jos. Se face un pas mare
înapoi cu stângul, se ridică bastonul orizontal
până se lipeşte de-a lungul şi sub antebraţul
stâng, apoi se împunge direct în spate/ spre
S, privind spre adversarul închipuit.
c) Se revine la postura iniţială.

Reguli generale
- Rotirea privirii (spre adversar, pentru a
descoperi pericolul şi a găsi viitorul loc de lo-
vit) precede mişcarea braţelor.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c d

e f detaliu
Fig. 2.3 Ushiro Tsuki
 Combinaţii de lovituri:

2.4.4. Suburi # 4 2.4.5. Suburi # 5

Împungere înainte plus Împungere înainte plus
lovitură laterală jos (Tsuki lovitură laterală sus (Tsuki
Gedan Gaeshi) Jodan Gaeshi) - vezi figura 2.5.
vezi figura 2.4.
Aceasta combinaţie introduce în
tehnicile de lovire din următoarele 5 Suburi.
Aceasta este prima din cele 2
combinaţii de acţiuni, care incorporează
a) Din Hidari-Jo-chudan-Kamae, ţinând
primele Jo Suburi.
Jo orizontal - apucat de mijloc cu mâna
stânga şi de coada cu dreapta, se execută
a) Postura iniţială: garda cu bastonul
Choku-Tsuki.
orizontal pe stânga (Hidari Tsuki no Kamae) -
b) Fără întrerupere urmează o deplasare
apucat de mijloc cu mâna stângă şi de coadă
înapoi şi spre dreapta, dar rămânând în
cu dreapta, cu stângul înainte.
Hidari Kamae; totodată se mută mâinile spre
b) Se împunge înainte Choku Tsuki
mijlocul bastonului care e ridicat lateral
(Suburi #1), alunecând cu tălpile înainte.
deasupra capului, simulând o apărare contra
c) Fără întreruperea mişcării se mută
unei lovituri de sus sau laterale.
mâinile spre capătul dinainte al bastonului, se
Această mişcare de apărare se numeşte
împinge bastonul înapoi până ce şoldul drept
Jodan Gaeshi.
loveşte bastonul între mâini, păşind totodată
c) Bastonul ţinut numai cu mâna dreaptă
înapoi şi spre dreapta fără a schimba
este rotit în plan orizontal deasupra capului
postura. Cu o rotire puternică a şoldurilor
astfel încât coada lui ajunge în mâna stângă,
spre stânga se face un pas înainte cu dreptul,
care aşteaptă cu palma desfăcută şi verticală
lovind cu o mişcare circulară de baston spre
în faţa frunţii. Simultan şoldurile se rotesc
genunchii adversarului (închipuit), de la
puternic şi se face un pas înainte cu dreptul,
dreapta spre stângă. Mâna dreapta împinge
lovind apoi cu bastonul la nivelul capului
din spatele Jo-ului pentru a lovi adversarul.
adversarului (închipuit). Vârful bastonului
Mişcarea va fi oprită când vârful
descrie un arc vertical de cerc, în jos, pe
bastonului ajunge în planul vertical median.
deasupra capului, ca şi când ar fi o sabie.
Lovitura laterală joasă seamănă cu o mişcare
d) Se revine la postura iniţială.
de cosire şi se numeşte Gedan Gaeshi,
putând fi folosită pentru apărare sau
(Acest Suburi constituie mişcările #4 şi #5
contraatac.
din Kata de 31 – vezi # 1.2.7. în Ghidul Vol.
d) Se revine la postura iniţială.
4).
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c

d e f

a b c d

e
 2.5. Grupa Uchikomi
(lovituri/ tăieturi ca şi
cele cu sabia)

2.5.1. Suburi # 6 2.5.2. Suburi # 7

Tăietura verticală în jos Înlănţuire de tăieturi în jos
(Shomen Uchikomi) (Renzoku Uchikomi)
vezi figura 2.6.
vezi figura 2.7.

a) Postura iniţială: Migi Hidari Kamae

a) Se porneste din Migi Hidari (postura/
(postura/ garda pe dreapta). Bastonul e ţinut
garda cu dreptul înainte) şi se execută Suburi
ca o sabie în faţa corpului: mâna stângă ţine
#6 (Shomen Uchikomi).
coada iar dreapta apucă mai sus, la aprox.
b) După ce s-a lovit cu dreptul înainte,
un sfert din lungime.
fără întreruperea mişcării se mută greutatea
b) Se ridică bastonul vertical deasupra
corpului înainte pe piciorul drept şi se duce
capului, cu vârful în sus şi puţin spre înapoi,
bastonul orizontal deasupra frunţii, cu vârful
simultan cu un pas înapoi cu dreptul –
înainte şi spre dreapta.
determinat de o rotire a şoldurilor pentru
Se face un pas înainte cu stângul, rotind
eschivarea unui atac (închipuit). Apoi fără
şoldurile în postura pe stânga, şi cu braţele
întrerupere se face un pas înainte cu dreptul
întinse se duce Jo-ul orizontal deasupra
(prin rotirea şoldurilor) şi se loveşte înainte şi
capului, apoi se loveşte înainte Hidari
în jos spre capul adversarului, intenţionând
Shomen Uchi (lovitura spre capul
ca vârful să ajungă spre Centrul adversarului
adversarului, în plan vertical, inversă/ cu
(ca şi când ar fi o sabie/ Bokken). Bastonul
stângul înainte) - pentru a termina exerciţiul.
va fi oprit când ajunge orizontal.
Bastonul va fi oprit când ajunge orizontal.
c) Se revine la postura iniţială.
c) Se revine la postura iniţială.
Se repetă exerciţiul de 15–20 ori, sau se
(Acest Suburi este identic cu Suburi #2 de
execută sub forma de înlănţuire neîntreruptă
Bokken – vezi Ghidul Vol. 4).
pe mai mulţi paşi, în limita spaţiului disponibil.
Reguli generale:
(Acest Suburi constituie mişcările #5, 6, 7
- Sfârşitul loviturii sau împungerii trebuie
şi 8 din Kata de 31 – vezi vezi # 1.2.7. în
să fie oprit, controlat – nu lăsat la voia
Ghidul Vol. 4).
întâmplării.
- Corpul va fi echilibrat şi controlat la
Notă:
sfârşitul loviturii – care coincide cu începutul
– Rotirea bastonului deasupra capului
retragerii pentru revenirea în postura iniţială.
simulează apărarea (prin rotirea corpului şi
Acest control este important atât pentru
devierea armei adversarului) contra unui atac
educaţia elevului (dezvoltarea stăpânirii de
cu tăietură în jos,. Deci braţele şi bastonul au
sine) cât mai ales pentru evitarea
Ki / Kime în această fază, nu sunt moi!
accidentelor la exerciţiile cu partener.
- Atenţie la sincronizarea respiraţiei cu
- Când se foloseşte bastonul ca o sabie,
mişcările: inspiraţia se face la ducerea
mişcarea lui trebuie să fie în plan vertical atât
braţelor în sus, expiraţia la lovire.
la ridicare cât şi la coborâre. În toate Suburi
din Aikido, mai întâi se stabilizează şoldurile
şi apoi se taie în jos. Cursa în jos a
bastonului (săbiei) nu va fi făcută în timpul
desfăşurării unui pas (cu o talpă în aer)!
- În momentul loviturii (impactului cu
ţinta), mâinile se rotesc spre interior, ca şi
când am stoarce mânerul (la fel ca la
Bokken).
 Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c

d e

a b c d e

f g h j
 2.5.3. Suburi # 8 2.5.4. Suburi # 9
Combinaţii: tăietura în jos Combinaţia: tăietura în jos
plus lovitura laterală joasă plus împungerea înapoi
(Men Uchi Gedan Gaeshi) (Men Uchi Ushiro Tsuki)
vezi figura 2.8.
vezi figura 2.9.
a) Se porneşte din Migi Hidari (postura/
a) Se porneste din Migi Hidari (postura/
garda cu dreptul înainte) şi se executa Suburi
garda cu dreptul înainte) cu faţa spre N şi se
#6 (Shomen Uchikomi) cu dreptul înainte.
execută Suburi #6 (Shomen Uchikomi) cu
b) Fără întreruperea mişcării se mută
dreptul înainte.
mâinile spre vârful bastonului, care e împins
b) Fără întreruperea mişcării se mută
înapoi prin palma stângă până ce atinge
mâinile spre capătul dinainte al bastonului şi
şoldul stâng, între mâini, şi se face o
se împunge prin stânga înapoi/ spre S, fără a
deplasare cu paşi adăugaţi spre înapoi şi
mişca picioarele, doar rotind şoldurile spre
stânga (dreptul rămâne înainte).
stânga (vezi Ushiro Tsuki - Suburi # 3).
Cu o rotire puternică a şoldurilor se face
c) Se revine la postura iniţială.
un pas înainte cu stângul, lovind cu o mişcare
circulară de baston spre genunchii
adversarului, de la stânga spre dreapta.
Palma stângă (care la sfârşitul loviturii ajunge
să fie înainte) e bine lipită de Jo, ca să preia
forţa ciocnirii.
Lovitura laterală joasă seamănă cu
mişcarea de cosire a fânului.
c) Se revine în postura iniţială.

(Acest Suburi constituie mişcările #15, 16

şi 17 din Kata de 31 – vezi # 1.2.7. în Ghidul
Vol. 4).
 Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c d e

f g h

a b c d e

f g h detaliu
 2.5.5. Suburi # 10
Combinaţia: înlănţuire de 2.6. Grupa Katate (mişcări
tăieturi în jos plus împungerea din încheietura mâinii)
înapoi (Gyaku Yokomen
Ushiro Tsuki) - vezi figura 2.10.
2.6.1. Suburi # 11
Lovitura mare de jos în sus
Acest exerciţiu este asemănător celui (Katate Gedan Gaeshi)
precedent, iar împungerea înapoi se poate
vezi figura 2.11.
face fie prin dreapta, fie prin stânga.

De exemplu:
a) Postura iniţială: Hidari Tsuki no Kamae
a) Se execută Renzoku Uchikomi pe doi
(garda cu stângul înainte şi Jo ţinut pe
paşi – spre N.
dreapta, pregătit pentru împungerea înainte).
b) Fără întreruperea mişcării se execută
b) Mâna stângă înaintează spre vârful Jo,
împungerea înapoi/ spre S, prin dreapta.
apoi împinge bastonul complet în spate şi îl
c) Se revine în Migi Bokken Kamae.
lasă numai în mâna dreaptă, rotind/
deplasând totodată corpul spre dreapta şi
O altă variantă, din care s-a eliminat
înapoi - ca la Suburi # 4. Ambele mâini apucă
primul Shomen Uchikomi, este:
acum de capătul dinainte al bastonului.
a) Porneşte din Migi Hidari (postura/
Se face un pas mare înainte cu dreptul
garda cu dreptul înainte), spre N, ca şi când
rotind totodată puternic din umăr (nu din cot)
tocmai ai fi terminat Suburi # 6 (Shomen
mâna dreaptă spre înainte. Vârful bastonului
Uchikomi).
(ţinut numai de mâna dreaptă) va descrie o
b) Se roteşte bastonul orizontal deasupra
traiectorie circulară, largă, aproximativ în
frunţii cu vârful spre dreapta şi se loveşte
diagonală de jos în sus, spre capul
înainte Hidari Shomen Uchi, făcând totodată
adversarului.
un pas înainte cu stângul.
La sfârşitul mişcării se prinde şi opreşte
c) Mâna stângă alunecă spre vârful
bastonul cu palma stângă deasupra tâmplei
bastonului, şoldurile se rotesc spre dreapta şi
stângi, ajungând într-o postură de apărare
se împunge înapoi/ spre S, prin partea
(cu dreptul înainte).
dreapta, la nivelul pieptului.
c) Se revine în postura iniţială.
d) Se revine în Migi Bokken Kamae.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c

d e f

Fig. 2.10 Gyaku Yokomen Ushiro Tsuki

a b c

d e f

Fig. 2.11 Katate Gedan Gaeshi

 2.6.2. Suburi # 12
Lovitura mare laterală
(Toma Katate Uchi)
vezi figura 2.12.
Acest exerciţiu ne învaţă să lovim la o
distanţă mult mai mare decât se poate ajunge
de obicei.
a) Se începe din Hidari Tsuki no Kamae
(garda cu stângul înainte şi cu Jo ţinut pe
dreapta, pregătit pentru împungerea înainte).
b) Se retrăge corpul deasupra piciorului
din spate (dreptul), se ridică bastonul
deasupra capului şi puţin în spate, cu mâna
dreaptă lângă cap (postură de apărarea părţii
stângi a corpului) apoi mişcarea continuă în
spatele capului/ umărului stâng, ajungând ca
vârful bastonului să se sprijine în Veul dintre
degetul gros şi arătătorul mâinii stângi.
Se desprinde mâna stângă de pe baston
şi făcând un pas mare cu dreptul înainte, se
împinge greutatea corpului pe piciorul drept şi
se loveşte cu bastonul astfel ca vârful Jo să
descrie o traiectorie largă circulară dinspre
spate/ dreapta-sus spre stânga-jos, ţintind
spre capul adversarului.
La sfârşitul mişcării bastonul este prins în
palma stânga - care venise şi aştepta lângă
şoldul stâng.
c) Se revine la postura iniţială.
2.6.3. Suburi # 13
Lovitura în formă de opt
(Katate Hachi no Ji Gaeshi)
vezi figura 2.13.
Scopul exerciţiului este dezvoltarea
mobilităţii articulaţiei mâinii (drepte). Exerciţiul
conţine o mişcare dublă a încheieturii mâinii
şi constituie baza tehnicilor “Hasso”, care
urmează.
În acest exerciţiu vârful bastonului descrie
o traiectorie numită Hachi-no-Ji care
seamănă cu cifra 8 (arabă) culcată.
a) Postura iniţială: garda cu stângul
înainte Hidari Kamae), cu dreapta ţinând
bastonul vertical, cu coada sprijinită pe sol
lângă piciorul drept.
b) Se face un pas înainte cu dreptul şi
totodată mâna dreaptă descrie un 8 culcat
prin faţa pieptului, aruncând Jo din
încheietura mâinii, rotindu-l de jos în sus şi
înainte - spre faţa adversarului. Vârful
bastonului descrie şi el un ∞ larg. Când
vârful bastonului revine în spate pe partea
dreaptă, la sfârşitul optului, mâna stângă
apucă şi ea capătul din faţă/ sus al
bastonului, simultan cu un pas înapoi cu
dreptul (postura devine Hidari Hanmi).
Sfârşitul mişcării constă în oprirea şi
fixarea bastonului la verticală, cu capătul
inferior ţinut de mâna stângă, lipită de umărul
drept, şi cu dreapta în dreptul tâmplei;
greutatea corpului este pe piciorul din spate
(dreptul). Mâna stângă are degetul gros în
sus (palma spre spate), mâna dreaptă are
degetul gros în jos (palma spre înainte).
Greutatea corpului e pe piciorul drept,
labele sunt apropiate.
Această postură se numeşte Hasso no
Kamae.
c) Se revine în postura iniţială.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c

d e
detaliu
Fig. 2.12 Toma Katate Uchi

a b c d

e f g h

Fig. 2.13 Katate Hachi no Ji Gaeshi

 Grupa Hasso Gaeshi
(combinaţii pornind din
Hasso)
Următoarele 5 Suburi înglobează
postura/ mişcarea Hasso, adică ultima parte
a Suburi #13. Postura Hasso constă în
ţinerea bastonului vertical deasupra umărului
drept, puţin în faţa şi la dreapta tâmplei.
2.6.4. Suburi # 14
Combinaţia: Optul plus
tăietura în jos
(Hasso Gaeshi Uchi)
vezi figura 2.14.
a) Postura iniţială: postura/ garda normală
cu sabia Migi Bokken Kamae.
b) Piciorul drept alunecă înapoi şi în
acelaşi timp: mâna stângă lunecă înainte şi
spre vârful bastonului iar dreapta alunecă
(dar mâinile nu alunecă simultan!) spre
mijlocul Jo. Apoi se inversează apucarea
mâinii drepte iar mâna stângă se desprinde
de baston. Totodată mâna stângă apasă
brusc capul bastonului, imprimându-i o
mişcare a vârfului spre jos-înapoi-sus. Mâna
dreaptă execută mişcarea sub formă de 8,
apoi mâna stângă apucă bastonul şi se
ajunge în postura Hasso no Kamae.
c) Fără întreruperea mişcării se
inversează apucarea mâinii drepte, se ridică
puţin Jo, se face un pas înainte cu dreptul şi
se loveşte spre capul adversarului (vezi
Shomen Uchi Komi) cu dreptul înainte.
d) Se revine la postura iniţială.
2.6.5. Suburi # 15
Combinaţia: Optul plus
împungerea înainte
(Hasso Gaeshi Tsuki)
vezi figura 2.15.
a) Postura iniţială: garda cu dreptul
înainte (ca Suburi # 14).
b) Se descrie optul cu vârful Jo şi se
ajunge în postura Hasso no Kamae (vezi
Hasso Gaeshi Uchi).
d) Fără a întrerupe mişcarea se face un
pas înainte cu stângul, ducând capătul de jos
al bastonului înainte cu mâna stângă în timp
ce mâna dreaptă rămâne ridicată deasupra
umărului drept, însă slăbeşte prinderea astfel
că bastonul alunecă prin ea. Când capătul de
sus al bastonului ajunge în mâna dreaptă,
aceasta se strânge şi coboară. Bastonul e
împins înainte din şoldul drept, greutatea
corpului ajunge pe piciorul stâng cu
genunchiul bine îndoit. Lovitura va fi spre
pieptul adversarului închipuit.
d) Fără a întrerupe mişcarea mâna
stângă se desprinde de baston, mâna
dreaptă execută optul cu bastonul, corpul se
retrage deasupra piciorului stâng, se
reajunge în Hasso no Kamae.
e) Se revine în postura iniţială.
 Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c d

e f g
Fig. 2.14 Hasso Gaeshi Uchi

a b c d e

f g h
Fig. 2.15 Hasso Gaeshi Tsuki
 2.6.6. Suburi # 16
Combinaţia: Optul plus
împungerea înapoi
(Hasso Gaeshi Ushiro Tsuki)
vezi figura 2.16.
a) Postura iniţială: garda normală cu
sabia, cu dreptul înainte, faţa spre N, ca la
Suburi # 14.
b) Se descrie optul cu vârful Jo şi se
ajunge în Hasso no Kamae.
c) Fără întreruperea mişcării se face un
pas înapoi cu stângul, simultan se duce
mâna stângă înainte şi bastonul ajunge sub
antebraţul drept, apoi cu o mişcare din şolduri
se împunge înapoi/ spre S, prin dreapta -
Migi Ushiro Tsuki. Sfârşitul mişcării e cu
stângul înainte.
d) Se revine la postura iniţială.
2.6.7. Suburi # 17
Combinaţia: Optul plus
tăietura în jos spre înapoi
(Hasso Gaeshi Ushiro Uchi)
vezi figura 2.17.
a) Postura iniţială: garda normală cu
sabia, cu dreptul înainte, faţa spre N, ca la
Suburi # 14.
b) Se descrie optul cu vârful Jo şi se
ajunge în Hasso no Kamae cu Jo vertical.
c) Fără întreruperea mişcării, prin rotirea
şoldurilor fără deplasarea tălpilor, pivotând pe
vârfurile picioarelor se răsuceşte corpul cu
1800 spre dreapta, ajungându-se cu faţa spre
S, apoi inversând priza mâinii drepte se
loveşte „înainte”/ spre S (care la începutul
exerciţiului era „înapoi”) spre pieptul
adversarului.
d) Stând cu faţa spre S (la 180º faţă de
direcţia de pornire) se revine în postura
iniţială (nu la direcţia iniţială!).
 Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c d

e f g h
Fig. 2.16 Hasso Gaeshi Ushiro Tsuki

a b c d

e f g h

Fig. 2.17 Hasso Gaeshi Ushiro Uchi


2.6.8. Suburi # 18
Combinaţia: optul plus
lovitura laterală înapoi
(Hasso Gaeshi Ushiro Harai)
vezi figura 2.18.
a) Postura iniţială: garda normală cu
sabia, cu dreptul înainte, spre N, ca la Suburi
#14.
b) Se descrie optul cu vârful Jo şi se
ajunge în Hasso no Kamae cu Jo vertical.
c) Se răsuceşte puternic corpul cu 1800
spre dreapta prin rotirea şoldurilor, cu faţa
spre S, dar fără deplasarea tălpilor, şi se
loveşte astfel ca vârful Jo să descrie o
traiectorie spirală coborâtoare spre genunchii
adver-sarului (ca la coasă). Rotirea şoldurilor
nu se termină odată cu impactul, ci se
continuă printr-un pas înapoi cu dreptul, iar
lovitura/ mişcarea este prelungită prin
ducerea bastonului înapoi până se lipeşte de
şoldul drept (la sfârşit greutatea corpului e
înainte/ spre S, pe piciorul stâng).
d) Se revine la postura iniţială, prin rotire
la dreapta cu 180º, cu privirea orientată în
acelaşi sens ca la început (spre N).
B. Alte combinaţii
2.7. Cele 4 Înlănţuiri
de acţiuni, fără deplasare
Sunt 4 înlănţuiri stabilite de prof. Shoji
Nishio: primele două se studiază pentru Kyu
2, iar celelalte două pentru Kyu 1 – în
picioare; variantele lor se studiază pentru 1
Dan (vezi Ghidul Vol. 4).
Aceste exerciţii sunt foarte valoroase,
căci dezvoltă o excelentă coordonare între
minte şi corp, respectiv calitatea/ eficienţa
mişcărilor cu Jo.
2.7.1. Lovituri verticale
(Renzoku Shomen Uchi)
Exerciţiul este o succesiune de mişcări,
adică o înlănţuire de două lovituri verticale.
Prima jumătate a exerciţiului este
lovitura pe stânga, cu stângul înainte – vezi
figura 2.19 a – d:
a. Se porneşte din postura Zenkutsu
Dachi cu mâna dreaptă mai sus şi piciorul
drept înainte, cu Jo ţinut orizontal la nivelul
Harei, în stânga corpului.
b. Mâna stângă trage coada Jo orizontal
înapoi pe lângă şoldul stâng. Jo alunecă în
mâna dreaptă care rămâne în poziţia înainte,
iar piciorul stâng alunecă înainte şi se
opreşte lângă piciorul drept. Genunchii ajung
lipiţi şi mult îndoiţi!
c. Mâna stângă continuă mişcarea în
spate, dar circular în sus, frecând urechea
stângă, până ajunge deasupra ochilor - Jo
ajunge vertical (blocare/ apărare contra unei
lovituri laterale).
În acest moment, palmele sub formă de
ceaşcă (cu o formă ca şi cum am vrea să
bem apă din ele – vezi figura 2.20) ţin între
ele Jo. În fine, degetul gros de la stânga
(aflată sus) se roteşte formând o gaură prin
care iese vârful Jo iar degetul gros de la
dreapta (poziţionată jos) se roteşte pe
deasupra bastonului, lăsând mâna dreaptă
să apuce/ strângă bine coada, cu degetul mic
strâns sub capătul Jo.
Genunchii rămân apropiaţi şi îndoiţi.
d. Piciorul drept alunecă diagonal înapoi
într-o nouă postură Zenkutsu Dachi pe
stânga, greutatea trunchiului se retrage
desupra labei drepte, mâna dreaptă ridică
bastonul care alunecă în stânga, aducându-l
într-o poziţie potrivită pentru a lovi (vezi #
2.5.1.), după care piciorul drept împinge
corpul şi Jo înainte, lovind Shomen Uchi cu
Jo. Se ajunge astfel într-o postură simetrică
în oglindă cu cea iniţială, de pornire.
În continuare se execută a doua
jumătate a exerciţiului, cu lovitura Shomen
Uchi pe dreapta (cu dreptul înainte).
Mişcările din a doua jumătate a exerciţiului
sunt simetrice în oglindă cu cele din prima
jumătate.
Se efectuează o serie de 20-50 exerciţii
identice, legate.
Reguli generale:
- Atenţie: ochii se mişcă mereu la acelaşi
nivel orizontal! În acest scop se îndoaie mult
genunchii. Capul nu va bălăngăni în sus/ jos,
înainte/ înapoi, sau la dreapta/ stânga.
- Mişcarea trebuie realizată NU din umeri
şi braţe, ci din rotirea şoldurilor şi din
împingerea picioarelor (întinderea/ îndoirea
genunchilor, vezi principiul/ exerciţiul de
vâslire Funakogi Undo # 8.7.1 din [8])!
 Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.

a b c d

e f g h
Fig. 2.18 Hasso Gaeshi Ushiro Harai

Fig. 2.19 Shomen Uchi Suburi

 Mişcarea picioarelor:
Locurile succesive de contact ale tălpilor
pe sol descriu aproximativ un triunghi ascuţit,
orientat cu vârful înainte (spre adversar).
La pornire (figura 2.19.a) tălpile stau pe
latura din stânga a triunghiului - Zenkutsu pe
dreapta (vezi figura 2.21.a), în faza 2.19.b
tălpile ajung alăturate, în vârful triunghiului
(vezi figura 2.21.b), la timpul 2.19.c tălpile
stau pe loc – vezi figura 2.21.c, la faza 2.19.d
talpa dreaptă se retrage pe latura din dreapta
a triunghiului, ajungând în Zenkutsu pe
stânga – vezi figura 2.21.d.
Respiraţia:
Exerciţiul se face cu respectarea Regulei
„unu-doi-trei”, adică:
- La mişcarea #2.19.b se inspiră (şi se
numără „1”),
- la #2.19.c. se ţine respiraţia (apnee)
(zicându-se „2”), iar
- la #2.19.d. se loveşte şi se expiră
(numărând „3”).
Aşa dar:
Inspiraţia/ timpul 1 = apărare;
Apneea/ timpul „2” = pregătirea contraata-
cului/ mişcarea picioarelor;
Expiraţia/ timpul 3 = contraatacul/ lovitura/
aruncarea sau fixarea etc.
Metoda numărării sau marcării timpilor
componenţi ai exerciţiului - în gând sau cu
voce tare, şi sincronizarea respiraţiei cu
aceşti timpi, constituie o regulă foarte
importantă şi se va aplica la: învăţarea –
repetarea - utilizarea oricărui exerciţiu din
Aikido (Toshu-, Jo- sau Ken-Waza).
Regula provine din Tehnica luptei cu
sabia (Ken Jutsu).
2.7.2. Împunsături orizontale
(Renzoku Shomen Tsuki)
Exerciţiul (succesiunea de mişcări) e
asemănător exerciţiului #2.7.1. şi constă
dintr-o înlănţuire de două împunsături
orizontale.
Prima jumătate a exerciţiului este
împunsătura Shomen Tsuki pe dreapta, cu
stângul înainte:
a. Se porneşte din postura Zenkutsu
Dachi cu mâna dreaptă înainte şi piciorul
drept înainte, cu Jo ţinut orizontal la nivelul
Harei, la stânga corpului – vezi figura 2.19 a.
b. Mâna stângă trage coada Jo orizontal
înapoi pe lângă şoldul stâng. Jo alunecă în
mâna dreaptă care rămâne în poziţia înainte,
iar piciorul stâng alunecă înainte şi se
opreşte lângă piciorul drept. Genunchii ajung
lipiţi şi mult îndoiţi! – vezi figura 2.19 b.
c. Mâna dreaptă continuă mişcarea prin
faţă circular în sus, frecând urechea dreaptă,
până ajunge deasupra nasului – Jo este
vertical – o mişcare de apărare contra unei
lovituri laterale.
În continuare mâna dreaptă continuă
mişcarea circulară înapoi în jos până ce Jo
ajunge orizontal, paralel cu solul. În acest
moment, palmele sub formă de ceaşcă (cu o
formă ca şi cum am vrea să bem apă din ele
– vezi figura 4) ţin între ele Jo. Genunchii
rămân apropiaţi şi îndoiţi. În fine, degetul gros
de la stânga se roteşte formând o gaură prin
care iese vârful Jo, iar mâna dreaptă aflată
lângă şoldul drept apucă bine coada Jo.
d. Piciorul drept alunecă diagonal înapoi
într-o nouă postură Zenkutsu Dachi pe
stânga, greutatea trunchiului se retrage
desupra labei drepte, după care piciorul drept
împinge corpul şi Jo înainte, iar mâna
dreaptă continuând mişcarea şoldului drept
împinge Jo înainte, împungând Shomen
Tsuki. Jo alunecă prin palma stângă. Forţa
loviturii e realizată din îndreptarea
genunchiului drept şi rotirea şoldului drept
înainte. Se ajunge astfel într-o postură
simetrică în oglindă cu cea iniţială, de
pornire.
În continuare se execută a doua
jumătate a exerciţiului, cu împunsătura
Shomen Tsuki pe stânga, cu dreptul
înainte:
Se efectuează o serie de 20-50 exerciţii
identice, legate.
Regulile generale sunt aceleaşi ca la
# 2.7.1.
Mâna dinainte poate fi cu palma în sus
sau cu palma în jos – se vor exersa mabele
variante.
NOTǍ: Exerciţiile # 2.7.3. şi # 2.7.4.
– vezi la Kyu 1!
Aikido Educativ. Ghid pentru candidatii la examenele de gradatie Vol. 3 Pag.
 2.8. Combinarea
deplasărilor cu acţiuni
ofensive

Deplasările (mers sau Tai Sabaki) pot fi

combinate cu lovituri în cele mai variate feluri.
Unele variante au fost arătate mai înainte.
Enumerăm altele:
Mersul cu paşi normali (Ayumi Ashi)
înainte – cu „tăietură” în jos la fiecare pas
(Renzoku Shomen Uchi);
Idem – spre înapoi/ retragere – cu
tăietură în jos (Renzoku Shomen Uchi) la al
doilea pas (cu acelaşi picior înainte);
Mers cu paşi adăugiţi (Tsugi Ashi) –
înainte – cu tăietură în jos la fiecare pas
(Renzoku Shomen Uchi);
Idem – spre înapoi/ retragere – cu
„tăietură” în jos (Renzoku Shomen Uchi) la al
doilea pas (cu acelaşi picior înainte);
Aceleaşi ca mai sus - cu garda înversă;
Înlănţuiri de tăieturi în jos (vezi # 2.5.2);
Mers cu paşi normali – lovituri laterale
joase la al doilea pas;
Idem – la fiecare pas (cu schimbarea
apucării bastonului);
Idem – lovituri laterale sus;
Etc…….
Exerciţiile de mai sus cu lovituri simple
pot fi repetate, pe distanţe mai lungi, pe mai
mulţi paşi – în limita spaţiului disponibil.
În cazul loviturilor complicate, cu
schimbări de direcţie etc., lungimea deplasării
scade la 1–2 paşi – ajungându-se cu timpul
la concen-trarea mişcării pe o suprafaţă cât
mai mică. Exerciţiul îşi modifică astfel
caracterul liniar specific elevului începător,
devine circular, apoi sferic – apropiindu-se de
sfera dinamică ideală, descrisă în acest caz
cu bastonul.
Aikido Educativ. Ghid pentru candidaţii la examenele de gradaţie. Vol. 3

Kyu 1
centura maro
CERINŢE LA EXAMEN

1. Toată materia pentru Kyu 2, plus:

2. Exerciţii individuale
2.7. Cele 4 Înlănţuiri de lovituri, fără deplasare (Suburi)
2.7.3. Lovituri laterale în diagonală de sus în jos în jos (Yokomen Uchi)
2.7.4. Lovituri laterale de jos în sus (Yokomen Uchi invers)

3. Exerciţii cu partener (Jo-Tori)

3.1. Apărarea cu bastonul contra unui adversar neînarmat
3.1.1. Atacuri din faţă
3.1.1.1. Exerciţiul nr. 1 – Shiho Nage
3.1.1.2. Exerciţiul nr. 2 – Shiho Nage
3.1.1.3. Exerciţiul nr. 3 – Shiho Nage
3.1.1.4. Exerciţiul nr. 4 – Irimi Nage
3.1.1.5. Exerciţiul nr. 5 – Irimi Nage
3.1.1.6. Exerciţiul nr. 6 – Irimi Nage
3.1.1.7. Exerciţiul nr. 7 – Kaiten Nage
3.1.1.8. Exerciţiul nr. 8 – Kote Gaeshi
3.1.1.9. Exerciţiul nr. 9 – Juji Garami
3.1.1.10. Exerciţiul nr. 10 – Ikkyo
3.1.1.11. Exerciţiul nr. 11 – Ikkyo
3.1.1.12. Exerciţiul nr. 12 – Nikkyo
3.1.1.13. Exerciţiul nr. 13 – Nikkyo
3.1.1.14. Exerciţiul nr. 14 – Nikkyo
3.1.1.15. Exerciţiul nr. 15 – Sankyo
3.1.1.16. Exerciţiul nr. 16 – Sankyo
3.1.1.17. Exerciţiul nr. 17 – Gokyo

3.1.2. Atacuri din spate

3.1.2.1. Exerciţiul nr. 18 – Sokumen Irimi-Nage
3.1.2.2. Exerciţiul nr. 19 – Kokyu-Nage

4. Aiki-Jo-Kata
Kata cu 14 acţiuni

2. Exerciţii individuale
2.7. Cele 4 Înlănţuiri
de acţiuni, fără deplasare
(continuare de la Kyu 2)
2.7.3. Lovituri laterale în
diagonală de sus în jos
(Renzoku Yokomen Uchi)
Exerciţiul (succesiunea de mişcări) e
asemănător exerciţiului # 2.7.1. şi constă
dintr-o înlănţuire de două lovituri laterale în
diagonală şi în jos, pe dreapta şi pe stânga,
fără deplasare.
Prima jumătate a exerciţiului este
lovitura laterală în diagonală, dinspre stânga-
sus spre dreapta-jos: Yokomen Uchi pe
stânga, cu stângul înainte.
a. Se porneşte din postura Zenkutsu
Dachi cu mâna dreaptă înainte şi piciorul
drept înainte, cu Jo ţinut orizontal la nivelul
Harei – vezi figura 2.19 a.
b. Mâna stângă trage coada Jo orizontal
înapoi pe lângă şoldul stâng. Jo alunecă în
mâna dreaptă care rămâne în poziţia înainte,
iar piciorul stâng alunecă înainte şi se
opreşte lângă piciorul drept. Genunchii ajung
lipiţi şi mult îndoiţi!
c. Mâna stângă continuă mişcarea în
spate, dar circular în sus, frecând urechea
stângă, până ajunge deasupra nasului, Jo
ajunge vertical – o mişcare de apărare
contra unei lovituri laterale.
În acest moment, palmele sub formă de
ceaşcă ţin între ele Jo (vezi figura 2.20). În
fine, degetul gros de la stânga se roteşte
formând o gaură prin care iese vârful Jo iar
degetul gros drept se roteşte pe deasupra
bastonului, lăsând mâna dreaptă să apuce
bine coada Jo. Genunchii rămân apropiaţi şi
îndoiţi.
d. Piciorul drept alunecă diagonal înapoi
într-o nouă postură Zenkutsu Dachi, mâna
dreaptă strângând coada Jo îl ridică
deasupra capului iar mâna stângă alunecă pe
Jo până ajunge la o distanţă de 2-3 palme de
mâna dreaptă, Se ajunge astfel cu Jo pregătit
pentru acţiune/ lovitură. În continuare se
loveşte Yokomen Uchi din spre stânga sus în
diagonală spre dreapta jos. Mai departe se
ajunge într-o postură simetrică în oglindă cu
cea iniţială, de pornire.
În continuare se execută a doua
jumătate a exerciţiului, lovind Yokomen
Uchi pe dreapta, cu dreptul înainte, re-
ajungând în postura iniţială, de pornire.
Mişcările din a doua jumătate a exerciţiului
sunt simetrice în oglindă cu cele din prima
jumătate.
Se efectuează o serie de 20-50 exerciţii
identice, legate.
Regulile generale sunt aceleaşi ca la
# 2.7.1.
2.7.4. Lovituri laterale în
diagonală de jos în sus
(Renzoku Yokomen Uchi
invers)
Exerciţiul (succesiunea de mişcări) e
asemănător exerciţiului # 2.7.1. şi constă
dintr-o înlănţuire de două lovituri laterale.
Prima jumătate a exerciţiului este
lovitura laterală în diagonală Yokomen Uchi
invers de la stânga jos spre dreapta sus,
cu stângul înainte.
a. Se porneşte din postura Zenkutsu
Dachi cu mâna dreaptă înainte şi piciorul
drept înainte, cu Jo ţinut orizontal la nivelul
Harei – vezi figura 2.19 a.
b. Mâna stângă trage coada Jo orizontal
înapoi pe lângă şoldul stâng. Jo alunecă în
mâna dreaptă care rămâne în poziţia înainte,
iar piciorul stâng alunecă înainte şi se
opreşte lângă piciorul drept. Genunchii ajung
lipiţi şi mult îndoiţi!
c. Mâna dreaptă continuă mişcarea prin
faţă circular în sus, frecând urechea dreaptă,
până ajunge deasupra nasului, iar piciorul
drept alunecă diagonal înapoi într-o postură
Zenkutsu Dachi pe stânga (cu stângul
înainte). Jo ţinut cu mâinile de la capete
(dreapta sus) ajunge vertical în faţă, blocând
o împunsătură; greutatea corpului rămâne
înainte, pe piciorul stâng.
 d. În continuare mâna dreaptă strângând
capătul de sus al bastonului împinge arma
spre stânga corpului, Jo alunecând în palma
stângă (cu degetul gros spre mâna dreaptă!);
greutatea corpului se retrage pe piciorul din
spate (dreptul). Se ajunge astfel cu Jo
pregătit pentru acţiune/ lovitură. În continuare
se loveşte Yokomen Uchi invers pe stânga -
din spre stânga jos în diagonală spre dreapta
sus. Forţa loviturii e realizată din îndreptarea
genunchiului drept, rotirea şoldului stâng
înainte şi îndoirea genunchiului stâng.

e. Palma stângă se roteşte pe Jo cu

degetul spre vârf şi se ajunge într-o postură
simetrică în oglindă cu cea iniţială, de
pornire (a).

În continuare se execută a doua

jumătate a exerciţiului, lovind Yokomen
Uchi invers pe dreapta, cu dreptul înainte,
re-ajungând în postura iniţială, de pornire.
Mişcările din a doua jumătate a exerciţiului
sunt simetrice în oglindă cu cele din prima
jumătate.

Se efectuează o serie de 20-50 exerciţii

identice, legate.

Regulile generale sunt aceleaşi ca la

# 2.7.1.

Lovitura Yokomen Uchi invers poate fi

direcţionată fie în diagonală de jos spre sus
(ţintind spre capul sau cotul adversarului), fie
cu o traiectorie orizontală a vârfului Jo –
ţintind genunchiul adversarului.

Notă: se recomandă efectuarea

exerciţiilor # 2.7.1.... 2.7.4. şi în variantele:
A. Cu repetarea mişcărilor/ acţiunilor pe o
singură parte (varianta de bază, expusă mai
înainte, are acţiunile alternativ pe dreapta şi
pe stânga): 10 x pe stânga, apoi 10 x pe
dreapta;

B. Mişcarea de blocare/ apărare să fie

contra: loviturilor verticale, împungerilor etc.
(în varianta de bază, expusă mai înainte,
apărarea se face numai împotriva loviturilor
laterale).

C. Postura cu picioarele alăturate va fi în

spate, iar paşii se fac înainte (în varianta de
bază, expusă mai înainte, postura cu
picioarele alăturate este înainte, iar paşii se
fac înapoi).
 La sfârşitul exerciţiului bastonul rămâne
în mâinile lui Nage!
3. Exerciţii cu
partener (Jo Tori)
După însuşirea tehnicilor de bază, este
(relativ) uşor să înveţi exerciţiile complicate şi
aplicaţiile în lupta cu un partener – mai târziu
cu un adversar. 3.1.1. Atacuri din faţă
Nu uitaţi: Aikido Educativ înseamnă
autoeducaţie şi colaborare – iar exerciţiile 3.1.1.1. Exerciţiul nr. 1
nu sunt un duel pe viaţă şi pe moarte! Ai Hanmi - Shiho Nage
vezi figura 3.1.

3.1. Apărarea cu a) Situaţia iniţială: Uke în Migi Kamae,

Nage în gardă cu bastonul, cu dreptul înainte
bastonul contra unui (Migi Ai Hanmi).
adversar neînarmat
b) Uke apucă cu ambele mâini vârful
Deşi prezenţa unei arme la adversar ar bastonului şi împinge. Nage ridică bastonul şi
trebui să descurajeze orice agresor intră pe sub el, prin faţa lui Uke, păşind mult
neînarmat, sunt destule cazuri de nesăbuinţă, cu stângul, apoi se răsuceşte spre dreapta şi
incon-ştienţă, îngâmfare etc. care justifică îl împinge (fără violenţă) cu bastonul pe Uke,
exerciţiile ce urmează. Utilitatea lor nu se care va cădea Ushiro Ukemi.
datorează însă acestui aspect, deoarece în
nici unul din ele bastonul nu este folosit
pentru lovire sau împungere – acţiunile cele
mai la îndemână.
Scopul principal al acestor exerciţiil este
perfecţionarea tehnicii cu mâna goală
(Toshu-Waza), a mişcărilor complexe ale
corpului împreună cu bastonul, deci
priceperea relaţiei dintre Jo şi Taijutsu. Ele
ilustrează cel mai bine asemănarea
procedeelor executate cu mâna goală (Aiki-
Toshu Waza) cu cele executate cu bastonul
(Aiki-Jo Waza), adică relaţia/ colaborarea
corpului cu bastonul.
Bastonul constituie pentru Nage
deopotrivă un ajutor şi o încurcătură, silindu-l
să gândească pentru a înţelege mai bine
tehnica Aikido.

Schema/ scenariul tuturor exerciţiilor

constă din încercarea lui Uke să ia bastonul
de la Nage, acesta apărându-se cu mişcări
care determină căderea lui Uke datorită
numai dezechilibrării lui, nu unei acţiuni de
forţă.
La toate exerciţiile, după ce Uke apucă
Jo, Nage mai întâi va aduce bastonul în
poziţie verticală, după care va efectua restul
mişcărilor/ procedeului. Bastonul vertical va
constitui axa în jurul căreia se vor mişca/ roti
ambii parteneri.
1
5

2 6

3
7

8
4
 3.1.1.2. Exerciţiul nr. 2
Gyaku Hanmi - Shiho Nage
Irimi
vezi figura 3.2.
a) Situaţia iniţială: Uke în Migi Kamae,
Nage cu dreptul înainte, ţine Jo cu două
mâini, pe stânga (vezi #1.3.1 – varianta e)
(Migi Ai Hanmi).
b) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu stânga. În felul acesta Uke
e silit să apuce bastonul în mod convenabil
pentru Nage, nu cum i-ar plăcea lui.
E important ca Nage să-i ofere lui Uke
suficientă lungime din vârful Jo (aprox. 20
cm.), astfel ca acesta să poată apuca
comod.
c) Nage intră Irimi / Omote / pozitiv
păşind înainte cu stângul şi mimând o lovitură
cu coada Jo spre genunchiul lui Uke (această
manevră previne o eventuală lovitură de
picior a lui Uke).
d) Nage înaintează cu dreptul, pivotând
pe vârful piciorului stâng. Totodată împinge
Jo în poziţie verticală, în faţa sa, sprijinind cu
cotul braţul lui Uke.
e) Nage se roteşte spre stânga pe sub
braţul lui Uke şi apropie picioarele,
împingându-şi Jo astfel ca să se lipească de
umărul lui Uke şi să ducă mâna lui Uke spre
ceafă. Şoldul lui Nage se lipeşte de şoldul lui
Uke.
f) Nage înaintează cu stângul împingând
bastonul, ceea ce-l obligă pe Uke să cadă
înapoi.
3.1.1.3. Exerciţiul nr. 3
Ai Hanmi - Shiho Nage
Taino Tenkan
vezi figura 3.3.
a) Situaţia iniţială: Uke în Migi Kamae,
Nage cu dreptul înainte, ţine Jo cu două
mâini, pe stânga (vezi #1.3.1 – varianta e)
(Migi Ai Hanmi).
b) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta.
c) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul) – adică schimbă
locurile cu Uke, controlând mişcarea.
d) Nage loveşte cu coada Jo spre dosul
genunchiului lui Uke şi înaintează cu piciorul
stâng.
e) Nage face un pas înainte cu dreptul
(apropie picioarele) şi se roteşte spre stânga,
împingând mâna lui Uke spre ceafă. Şoldul
lui Nage ajunge lângă şoldul lui Uke.
f) Nage înaintează cu dreptul împingând
bastonul, ceea ce-l obligă pe Uke să cadă
înapoi.
 3.1.1.4. Exerciţiul nr. 4
Ai Hanmi - Irimi Nage
vezi figura 3.4.

a) Situaţia iniţială: ca la exerciţiul

#3.1.1.1. (Migi Ai Hanmi).

b) Uke apucă cu ambele mâini vârful

bastonului şi împinge. Nage preia mişcarea
lui Uke printr-o răsucire spre dreapta, apoi
profită de intenţia lui Uke de a-şi reveni din
dezechilibrare, îşi inversează sensul de
răsucire şi ridică bastonul deasupra capului
lui Uke, pe care-l doboară pe spate (Ushiro
Ukemi) împingându-l cu bastonul.

Procedeul Irimi, de intrare în spatele

adversarului, constituie o metodă eficace
pentru a scăpa de mai mulţi agresori.
Pe timpuri procedeul era numit
“Yamabuki –no–Michi”, adică “poteca
ecoului”, fiind ţinut secret. Idea este că deşi
Nage aruncă Ki-ul spre adversar, acesta
(dacă e priceput) îl poate respinge şi-l
întoarce ca un ecou, dar totuşi Nage nu-l
mai primeşte, pentru că deja trecuse
instantaneu în spatele lui Uke.
1 5

2 6

3 7

4
3.1.1.5. Exerciţiul nr. 5
Ai Hanmi - Irimi Nage
Taino Tenkan
vezi figura 3.5.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke).
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), silindu-l pe Uke
să-şi continue mişcarea. Vârful Jo este
îndreptat spre Hara lui Uke, iar vârful labei
dinainte a lui Nage (dreptul) este îndreptat
spre Uke.
c) Nage descrie un cerc cu vârful Jo mai
întâi în jos, ceea ce face ca stânga sa (şi
coada Jo) să mimeze o lovitură (Atemi) spre
faţa lui Uke, apoi continuă în sus, apăsându-
şi mâna dreaptă spre faţa lui Uke. Coada Jo
ajunge la subţioara lui Nage, care îşi apropie
picioarele, pregătindu-se să se rotească.
Mâna stângă se desprinde de Jo (care
rămâne ţinut numai cu dreapta).
d) Nage păşeşte cu stângul înapoia lui
Uke, apăsând cu palma stângă urechea/
capul lui Uke (Atemi) spre umărul drept şi
sprijinind cotul stâng pe coloana vertebrală a
lui Uke. Nage continuă să se rotească,
apăsând capul lui Uke spre şoldul său
dinapoi (dreptul).
e) Uke este condus într-o postură
dezechilibrată, aplecat pe spate (fie dirijându-
i partea de jos înainte în timp ce capul
rămâne în urmă, fie Nage se roteşte).
Picioarele lui Nage se lipesc, mâna sa stângă
sprijină ceafa lui Uke. Apoi Nage păşeşte
înainte cu dreptul (printre cele două corpuri)
iar mâna sa dreaptă împreună cu Jo descrie
un cerc spre dosul lui Uke.
f) Nage continuă să avanseze, ceea ce
sileşte pe Uke să cadă înapoi. În timp ce Uke
cade, îndepărtându-se se Nage, Jo îi
„loveşte” gleznele, după aceea trece din
mâna dreaptă în stânga, care îl ascunde la
spate.
3.1.1.6. Exerciţiul nr. 6
Gyaku Hanmi - Irimi Nage
Taino Tenkan
vezi figura 3.6.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke. Când
Uke apucă vârful bastonului cu stânga, Nage
începe să-l răsucească (cu stânga!) şi să-i
ridice vârful spre faţa lui Uke. (Important:
mâna dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie
lipită de mâna lui Uke). Mâna stângă
răsuceşte bastonul iar dreapta îl dirijează!
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), silindu-l pe Uke
să-şi continue mişcarea. Vârful Jo este
îndreptat spre Hara lui Uke, iar vârful labei
dinainte a lui Nage (dreptul) este îndreptat
spre Uke.
c) Nage descrie un cerc cu vârful Jo mai
întâi în jos, printre cele două corpuri, mimând
cu coada Jo (mâna stângă) Atemi spre faţa
lui Uke, apoi imediat în sus, Jo fiind împins
spre a lovi faţa lui Uke. Nage îşi lipeşte
picioarele.
d) Nage înaintează cu dreptul spre
spatele lui Uke, apăsând Jo spre faţa lui Uke
şi ducându-şi mâna dreaptă să apese
urechea/ capul lui Uke (Atemi), sprijinindu-şi
cotul stâng pe coloana vertebrală a lui Uke.
e) Nage continuă să se rotească,
apăsând capul lui Uke spre şoldul său
dinapoi (dreptul).
Aceasta îl sileşte pe Uke să se rotească
şi sa ajungă cu picioarele lipite. Jo e tras
înapoi, ceea ce întinde braţul stâng al lui Uke,
contribuind la dezechilibrare.
f) Nage înaintează cu stângul printre cele
două corpuri, rotindu-şi amplu braţul stâng cu
Jo în sus şi peste gâtul lui Uke, ceea ce-l
conduce pe acesta într-o postură
dezechilibrată, aplecat pe spate.
g) Nage continuă să avanseze, ceea ce-l
sileşte pe Uke să cadă înapoi. În timp ce Uke
cade şi se îndepărtează, Nage îi „loveşte”
gleznele cu Jo, apoi trece bastonul din mâna
dreaptă în stânga, care îl duce/ ascunde la
spate.
3.1.1.7. Exerciţiul nr. 7
Gyaku Hanmi –
Kaiten Nage Uchi
Taino Tenkan
vezi figura 3.7.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi (a.1),
împungând cu Jo spre Hara lui Uke. Când
Uke apucă vârful bastonului cu stânga (a.2)
Nage începe să-l răsucească (cu stânga!) şi
să-l ridice spre faţa lui Uke (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke). Stânga răsuceşte
bastonul iar dreapta îl dirijează!
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), silindu-l pe Uke
să-şi continue mişcarea.
c) Nage descrie un cerc cu vârful Jo,
mimând cu coada Jo (mâna stângă) Atemi
spre genunchiul lui Uke.
d) Nage pune vârful dreptului lângă
dreptul lui Uke, apoi înaintează şi se roteşte
spre spatele lui Uke, ajungând lipit de el şi în
poziiţia Uchi Kaiten sub braţul acestuia. Nage
retrage stângul, apoi susţine braţul lui Uke cu
cotul şi trece coada Jo printre cei doi.
e) Nage apasă Jo şi coboară mult
îndoind genunchii, ceea ce sileşte pe Uke să
se aplece. Nage apăsa capul lui Uke pe
genunchiul său, iar stânga lui Uke ajunge
lângă şoldul său, sprijinită de Jo.
f) Nage înaintează cu dreptul printre cele
două corpuri. Ţinând capul lui Uke jos şi
rotindu-şi amplu braţul drept cu Jo în sus şi
înainte, îl sileşte pe Uke să cadă.
g) În timp ce Uke cade şi se
îndepărtează, Nage îi „loveşte” picioarele cu
Jo, apoi trece bastonul din mâna dreaptă în
stânga, şi îl duce/ ascunde la spate.
3.1.1.8. Exerciţiul nr. 8
Ai Hanmi - Kote Gaeshi
Taino Tenkan
vezi figura 3.8.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke).
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), silindu-l pe Uke
să-şi continue mişcarea. Vârful Jo este
îndreptat spre Hara lui Uke, iar vârful labei
dinainte a lui Nage (dreptul) este îndreptat
spre Uke.
c) Nage descrie un cerc cu vârful Jo în
sus (ca la # 3.1.1.3.), prin interiorul
încheieturii mâinii lui Uke, iar cu stânga
mimează o lovitură (Atemi) spre faţa lui Uke
(Zempo Kaiten).
d) Nage continuă să se rotească ducând
vârful Jo în jos, ceea ce sileşte cotul lui Uke
să coboare. Mâna stângă a lui Nage se
aşează pe dosul mâinii drepte a lui Uke în
priza pentru Kote Gaeshi.
e) Nage răsuceşte mâna dreaptă a lui
Uke (Kote Gaeshi), îi apasă cotul cu vârful Jo
şi îl „loveşte” cu coada bastonului peste faţă.
f) Nage îşi retrage piciorul stâng şi
îngenunchează, silindu-l pe Uke să cadă.
3.1.1.9. Exerciţiul nr. 9
Ai Hanmi - Juji Garami
vezi figura 3.9.

a) Situaţia iniţială: ca la exerciţiul 3.1.1.1.

(Migi Ai Hanmi).

b) Uke apucă cu ambele mâini vârful

bastonului şi trage. Nage îi continuă mişcarea
în jos, conducând vârful bastonului spre
stânga astfel că braţul stâng al lui Uke trece
pe sub braţul său drept determinându-l să se
răsucească spre dreapta. Printr-o mişcare de
biciuire şi împingere cu vârful bastonului Uke
este silit să cadă înainte (Mae Ukemi).
1
5

6
2

3 7

8
4
3.1.1.10. Exerciţiul nr. 10
Ai Hanmi - Ikkyo Omote
vezi figura 3.10.
a) Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
b) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie cu
toată palma pe Jo/ cu degetul gros spre
coadă şi lipită de mâna lui Uke).
c) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc silindu-l pe Uke să-şi
continue mişcarea. Cei doi îşi schimbă
locurile.
d) Nage înaintează cu stângul şi descrie
un cerc în sus cu coada Jo, „lovind” cu mâna
stângă dosul subţiorii lui Uke. Coada Jo
ajunge să se sprijine pe ceafa lui Uke.
e) Nage continuă să înainteze apăsând
Uke în jos şi îl fixează la sol – în modul
caracteristic procedeului Ude Osae.
3.1.1.11. Exerciţiul nr. 11
Gyaku Hanmi - Ikkyo Ura
vezi figura 3.11.
a) Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu stânga. E important ca
Nage să-i ofere lui Uke suficientă lungime
din vârful Jo (aprox. 20 cm), astfel ca
acesta să poată apuca comod. Când Uke
apucă, Nage începe să răsucească (cu
stânga!) vârful Jo şi să-l ridice spre faţa lui
Uke. Stânga răsuceşte bastonul iar
dreapta îl dirijează!
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc silindu-l pe Uke să-şi
continue mişcarea. Cei doi îşi schimbă
locurile.
c) Nage descrie un cerc cu vârful Jo: mai
întâi în jos, printre cei doi parteneri, mimând
un Atemi cu coada Jo spre faţa lui Uke, apoi
în sus, împingând mâna lui Uke spre faţă.
Mâna stângă a lui Nage se desprinde de Jo
iar coada acestuia ajunge la subţioara lui
Nage.
d) Nage apucă Jo cu mâna stângă (cu
palma în jos/ cu degetul gros spre coadă)
lipită de mâna lui Uke dar sub ea (vezi figura
3.18. C), apoi înaintează cu dreptul lângă
laba stângă a lui Uke.
e) Nage continuă să înainteze şi să se
rotească, apăsând în jos dosul braţului şi
întregul corp al lui Uke, apoi îl fixează la sol –
în modul caracteristic procedeului Ude Osae.
Mâna lui Nage apasă dosul subţiorii lui Uke.
 3.1.1.12. Exerciţiul nr. 12
Ai Hanmi - Nikkyo
vezi figura 3.12.

a) Situaţia iniţială: ca la exerciţiul #3.1.1.1

(Migi Ai Hanmi).

b) Uke apucă cu ambele mâini vârful

bastonului şi trage. Nage îi continuă mişcarea
şi roteşte vârful bastonului în sus, apoi de la
dreapta spre stânga. Din această mişcare
vârful bastonului ajunge să se sprijine pe
exteriorul încheieturii mâinii stângi a lui Uke
care mai ţine încă de baston (apare fixarea
Kote Mawashi). Uke poate fi condus la sol,
sau poate bate între timp – semnalând
durerea. Mişcarea bastonului nu se naşte din
antebraţe şi umeri, ci din Hara, ca o
componentă a mişcărilor corpului (Tai
Sabaki).
1 6

2 7

3 8

4
9

5
3.1.1.13. Exerciţiul nr. 13
Ai Hanmi - Nikkyo Ura
vezi figura 3.13.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke). E important ca Nage să-i
ofere lui Uke suficientă lungime din vârful
Jo (aprox. 20 cm), astfel ca acesta să
poată apuca comod. Când Uke apucă,
Nage începe să răsucească (cu stânga!)
vârful Jo. Stânga răsuceşte bastonul iar
dreapta îl dirijează!
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc silindu-l pe Uke să-şi
continue mişcarea. Cei doi îşi schimbă
locurile.
c) Nage aduce Jo în poziţie verticală,
trăgându-l pe Uke spre înainte, apoi retrage
piciorul drept. Se menţine răsucirea Jo! (Uke
nu se poate desprinde!).
d) Nage aplică Nikkyo mâinii lui Uke,
înaintând cu stângul până aproape de piciorul
dinainte al lui Uke (stângul). Se menţine
răsucirea Jo!
e) Nage îşi retrage stângul lângă dreptul,
coboară dreapta spre coada Jo şi (cu grijă!!)
„împunge” (Tsuki) spre faţa lui Uke (Atenţie:
foarte periculos!). Pentru siguranţă, la
antrenamente vârful Jo va fi ţinut deasupra
capului lui Uke!
f) Nage înaintează cu stângul şi cu
dreapta pe Jo (cu degetul gros în jos/ sub
Jo). În această situaţie, Nage trebuie să
poată lovi şoldul lui Uke!
g) Nage ajunge în spatele lui Uke şi
roteşte Jo, ajungând cu stânga la subţioara,
iar cu coada Jo pe ceafa, lui Uke. Şoldurile
celor doi să fie lipitel Apoi continuă să
coboare îndoindu-şi genunchii şi retrăgând
dreptul, pentru a-l fixa pe Uke la sol – în
modul caracteristic procedeului Ude Osae.
3.1.1.14. Exerciţiul nr. 14
Gyaku Hanmi - Nikkyo Ura
vezi figura 3.14.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu Tsuri Ashi,
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu stânga (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke). E important ca Nage să-i
ofere lui Uke suficientă lungime din vârful
Jo (aprox. 20 cm), astfel ca acesta să
poată apuca comod. Când Uke apucă,
Nage începe să răsucească (cu stânga!)
vârful Jo.
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc silindu-l pe Uke să-şi
continue mişcarea. Cei doi îşi schimbă
locurile.
c) Nage continuă mişcarea retrăgându-şi
stângul înapoia piciorului drept şi îndoind
mult genunchii, iar Jo se roteşte cu coada în
sus şi mimează o lovitură spre faţa lui Uke.
d) Nage continuă mişcarea retrăgându-şi
stângul înapoia piciorului drept şi ajunge în
spatele Jo, capturând încheietura mâinii lui
Uke. Se menţine răsucirea Jo!
e) Nage înaintează cu dreptul lângă laba
dinainte a lui Uke şi aplică Nikkyo mâinii lui
Uke. Se menţine răsucirea Jo!
f) Nage îşi retrage dreptul lângă stângul,
coboară dreapta spre coada Jo şi (cu grijă!!)
„împunge” (Tsuki) spre faţa lui Uke (Atenţie:
foarte periculos!). Pentru siguranţă, la
antrenamente vârful Jo va fi ţinut deasupra
capului lui Uke!
g) Nage înaintează cu dreptul şi cu
stânga pe Jo (cu degetul gros în jos/ sub Jo).
În această situaţie, Nage trebuie să poată lovi
şoldul lui Uke!
h) Nage ajunge în spatele lui Uke şi
roteşte Jo, ajungând cu dreapta la subţioara,
iar cu coada Jo pe ceafa, lui Uke. Şoldurile
celor doi să fie lipitel Apoi continuă să
coboare îndoindu-şi genunchii şi retrăgând
dreptul, pentru a-l fixa pe Uke la sol – în
modul caracteristic procedeului Ude Osae.
3.1.1.15. Exerciţiul nr. 15
Ai Hanmi - Sankyo Ura
vezi figura 3.15.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu stângul
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke). E important ca Nage să-i
ofere lui Uke suficientă lungime din vârful
Jo (aprox. 20 cm), astfel ca acesta să
poată apuca comod.
b) Nage continuă să înainteze
conducându-l pe Uke şi lovindu-l cu coada Jo
în dosul genunchilor.
c) Nage continuă mişcarea de rotire
lipind picioarele şi apucând (fără să strângă!)
cu stânga mâna lui Uke care ţine Jo. Astfel
Jo ajunge înapoia încheieturii mâinii lui,
aducând-o în poziţia specifică Nikkyo.
d) Nage îşi apropie picioarele şi împinge
Jo înainte, ajungând în Sankyo.
e) Nage înaintează cu stângul pentru a
ajunge în spatele lui Uke (Ura) şi menţinând
cu stânga priza Sankyo, cu dreapta roteşte
Jo frecându-l de braţul lui Uke, astfel ca
vârful să se strecoare pe deasupra şi prin
dosul braţului, până ajunge peste pieptul lui
Uke.
Atenţie: procedeul e mai periculos pentru
Uke fete (din motive evidente). De aceea
când partenerul e o fată, vârful Jo va fi
sprijinit pe corpul lui Uke mai jos decât în
cazul băieţilor!
f) Nage îşi retrage dreptul în spatele
stângului, apoi coboară îndoind genunchii şi
ridică mâna dreaptă a lui Uke apăsând-o pe
Jo. Şoldurile celor doi să fie lipitel Apoi
continuă să coboare îndoindu-şi genunchii
pentru a-l fixa pe Uke la sol – în modul
caracteristic procedeului Ude Osae.
3.1.1.16. Exerciţiul nr. 16
Gyaku Hanmi - Sankyo Ura
vezi figura 3.16.
- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):
Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).
a) Nage înaintează cu stângul
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care
apucă bastonul cu dreapta (Important: mâna
dinainte/ dreapta lui Nage trebuie să fie lipită
de mâna lui Uke). E important ca Nage să-i
ofere lui Uke suficientă lungime din vârful
Jo (aprox. 20 cm), astfel ca acesta să
poată apuca comod. Când Uke apucă,
Nage răsuceşte bastonul (cu stânga, ţinută
aproape de corp!).
Stânga răsuceşte bastonul iar dreapta
îl dirijează!
b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)
pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc silindu-l pe Uke să-şi
continue mişcarea. Cei doi îşi schimbă
locurile.
c) Nage continuă mişcarea de rotaţie
retrăgându-şi stângul înapoia piciorului drept
şi îndoind mult genunchii, iar Jo mimează o
lovitură cu coada spre genunchiul lui Uke.
Nage pune uşor mâna dreaptă pe mâna
lui Uke, fără a apuca/ strânge tare.
d) Nage continuă mişcarea, îşi apropie
picioarele, apucă mâna lui Uke pe dinapoi, şi
împinge Jo înainte, ajungând în Sankyo.
e) Nage înaintează cu dreptul pentru a
ajunge în spatele lui Uke (Ura) şi împinge
mâna spre faţa lui Uke menţinând cu dreapta
priza Sankyo, iar cu stânga roteşte Jo
frecându-l de braţul lui Uke, astfel ca vârful
să se strecoare pe deasupra şi prin dosul
braţului, până ajunge peste pieptul lui Uke.
Atenţie: procedeul e mai periculos pentru
Uke fete (din motive evidente). De aceea
când partenerul e o fată, vârful Jo va fi
sprijinit pe corpul lui Uke mai jos decât în
cazul băieţilor!
f) Nage îşi retrage dreptul în spatele
stângului, apoi coboară îndoind genunchii şi
ridică mâna dreaptă a lui Uke apăsând-o pe
Jo. Şoldurile celor doi să fie lipitel Apoi
continuă să coboare îndoindu-şi genunchii
pentru a-l fixa pe Uke la sol – în modul
caracteristic procedeului Ude Osae.
3.1.1.17. Exerciţiul nr. 17
Gyaku Hanmi - Gokyo Ura
vezi figura 3.17.

- Situaţia iniţială (nu e arătată în figură):

Uke în Migi Kamae, Nage cu dreptul înainte,
ţine Jo cu două mâini, pe stânga (vezi #1.3.1
– varianta e) (Migi Ai Hanmi).

a) Nage înaintează cu dreptul (Tsuri

Ashi)
împungând cu Jo spre Hara lui Uke, care se
apără şi apucă bastonul cu dreapta
(Important: mâna dinainte/ dreapta lui Nage
trebuie să fie lipită de mâna lui Uke). E
important ca Nage să-i ofere lui Uke
suficientă lungime din vârful Jo (aprox. 20
cm), astfel ca acesta să poată apuca
comod. Când Uke apucă, Nage răsuceşte
bastonul (cu stânga, ţinută aproape de corp!)
şi împinge vârful Jo spre faţa lui Uke.
Stânga răsuceşte bastonul iar dreapta
îl dirijează!

b) Nage face Tai Sabaki (Taino Tenkan)

pe piciorul dinainte (dreptul), iar vârful Jo
descrie un cerc în jos, între cei doi. Apoi cu
coada Jo (mâna stângă) se mimează Atemi
spre faţa lui Uke şi în continuare Jo e rotit, iar
vârful Jo e împins de mâna stângă, printre
degetele dreptei, spre faţa lui Uke. Nage îşi
apropie picioarele, iar coada Jo ajunge la
subţioara sa.

c) Nage înaintează cu dreptul până lângă

vârful piciorului lui Uke şi îşi duce stânga
înainte, ca să apuce Jo deasupra mâinii lui
Uke (vezi figura 3.18.A)

d) Nage continuă mişcarea, îşi apropie

picioarele, apucă mâna lui Uke pe dinapoi, şi
împinge Jo înainte, ajungând în Sankyo.

e) Nage înaintează (Irimi) cu dreptul

pentru a ajunge în spatele lui Uke (Ura) şi îşi
împinge mâna dreaptă de-a lungul Jo până
ce mâna lui Uke ajunge între mâinile sale
(vezi figura 3.18. B). În continuare Nage se
roteşte conducând braţul lui Uke pe o spirală
în jos, lovindu-l cu Jo peste dosul umărului, şi
coboară prin îndoirea genunchilor. Şoldurile
celor doi să fie lipite! Nage continuă să
coboare îndoindu-şi genunchii pentru a-l fixa
pe Uke la sol – în modul caracteristic
procedeului Ude Osae.
 3.1.2. Atacuri din spate

3.1.2.1. Exerciţiul nr. 18

Sokumen Irimi-Nage
vezi figura 3.19.

a) Situaţia iniţială: Nage în gardă cu

bastonul pe dreapta (cu stângul înainte), Uke
în Hidari Kamae la spatele lui Nage.

b) Uke apucă coada bastonului şi trage.

Nage cedează şi continuă mişcarea,
răsucindu-se spre dreapta şi ridicând
bastonul cu coada în sus. Printr-o împingere
a bastonului cu şoldul drept, Uke este
dezechilibrat şi cade pe spate.
1
5

6
2

3 7

4
 3.1.2.2. Exerciţiul nr. 19
Kokyu-Nage
vezi figura 3.20.

a) Situaţia iniţială – ca la exerciţiul nr. 18/

#3.1.2.1.

b) Uke apucă coada bastonului şi trage.

Nage cedează şi îi continuă mişcarea
ridicând bastonul deasupra capului, simultan
cu îndoirea genunchilor şi păşirea înapoi cu
stângul. Prin coborârea bastonului înainte şi
împingerea cu şoldul drept (eventual şi un
mic pas înainte cu dreptul), Uke este
dezechilibrat şi cade înainte (Mae Ukemi).
1 6

2 7

3
8

4
9

5

4. Aiki-Jo-Kata
4.1. Ce e Kata?
Din numeroasele procedee de pregătire
pentru luptă, inventate şi perfecţionate de
samurai, fac parte şi exerciţiile „Kata”.
Acestea sunt înlănţuiri bine reglementate de
acţiuni de luptă (apărări, atacuri etc.), care de
obicei se execută în stil lent şi dogmatic – cu
mâna goală sau cu arme. Studiul Kata
permite ajungerea la automatizarea unor
mişcări care se regăsesc înglobate - parţial
sau total – în diverse procedee de Aikido.
Majoritatea timpilor dintr-o Kata conţin
două faze: o retragere (apărare; inspiraţie) şi
o înaintare (contraatac, expiraţie). Retragerea
şi înaintarea, uneori se face prin păşire, dar
totdeauna prin rotirea şoldurilor şi deplasarea
greutăţii corpului de pe un picior pe altul.
Privirea urmăreşte mereu adversarul
închipuit, nu se fixează asupra Jo, nu se
îndreaptă în jos sau spre alte direcţii ne
relevante.
Orice Kata se desfăşoară conform unui
scenariu bine stabilit: adversarul atacă „aşa”
şi eu mă apar „aşa”, apoi contraatac „în felul
acesta” şamd.
O Kata se poate executa în două
variante:
- Individual – Nage execută singur
mişcările;
- Sotai – cu un partener: Uke efectuează
atacurile la care reacţionează/ se apără
Nage.
(Notă: În unele şcoli de Aikido se
foloseşte o terminologie diferită: Uke este
numit Uchi iar Nage este numit Uke).
Exerciţiile în doi/ cu partener, ambii având
bastoane, se numesc Kumijo.
Este foarte greu să descrii o Kata cu
vorbe, din cauza caracteristicii de mişcare
continuă al întregului ansamblu de acţiuni.
Nu se poate arăta în cuvinte cum elevul
păşeşte, se răsuceşte, se întoarce, loveşte.
Acest exerciţiu complex poate fi sesizat/
înţeles numai dintr-o proiecţie
cinematografică sau dintr-o demonstraţie pe
viu.
Câteva consideraţii (sau reguli) pot fi însă
expuse:
4.2. Reguli generale pentru
execuţia unei Aiki-Jo-Kata
> Mişcările trebuie să aibă sens
marţial, Kata fiind o luptă închipuită cu un
adversar virtual (uneori cu doi adversari
care atacă pe rând!).
În cazul examenelor pentru gradele
superioare (centuri negre), lupta va fi şi cu
adversari care atacă deodată, mai întâi doi,
apoi trei şi pentru sfârşit patru – fie închipuiţi,
fie reali în cazul unei demonstraţii.
Din această condiţie de bază decurg
celelalte:
> Chiar dacă ritmul e lent, se va lovi/
acţiona cu Ki (Kime), elevul fiind într-o
continuă mişcare, pentru a ieşi din linia/
planul vertical de atac al adversarului (astfel
că Uke să nu-l mai găsească acolo unde
loveşte); eventual se lansează şi un Kiai (cu
marţialitate).
> În tot cursul Kata, nici o clipă elevul nu
mişcă doar bastonul, stând el însuşi fix pe
sol/ saltea; tot timpul va exista o deplasare a
corpului, cât de mică – pornită din şolduri. De
fapt senzaţia trebuie să fie aceea de mişcare
continuă a şoldurilor, picioarele fiind trase de
ele – simultan cu mişcarea Jo.
> Dacă descrierea şi kinograma nu indică
expres înlănţuirea neîntreruptă a două (sau
trei) contra-atacuri, se recomandă ca între
două contra-atacuri să se efectueze o
mişcare de apărare.
> Corpul va sta mereu vertical
(necocoşat, neaplecat); capul sus, privirea
orizontală.
> Răsucirea corpului se va face pe vârful
picioarelor iar genunchii vor fi mereu bine
îndoiţi.
> Când se întoarce corpul la 180º, se
retrage piciorul aflat până atunci în spate (pe
care l-ar ţinti/ lovi adversarul aflat în spate), şi
se ajunge/ trece/ intră automat într-o postură
de gardă (Kamae).
> Inainte de a lovi/ împunge etc. spre
spate/ înapoi, trebuie mai întâi “văzut
adversarul” virtual – deoarece apărarea şi
contraatacul sunt determinate de poziţia şi
comportarea acestuia, nu vor fi executate
mecanic, ca o poezie.

> Mişcarea privirii (vigilenţa) precede

4.3. Kata cu 14 acţiuni
acţiunea/ lovitura (în acest sens, atenţie la
La examenul pentru Kyu 1 se cere Kata
loviturile spre lateral sau spre spate!).
cu 14 acţiuni (timpi sau procedee - din care
unele se repetă), stabilită de prof. Morihiro
> La trecerea dintr-o poziţie (sau timp) la
Saito (Iwama Ryu/ Aikikai).
alta, bastonul se va roti în jurul axei formată
Descrierea ei înformativă - vezi paginile
de mână sau braţ (care sunt o extensie a
următoare.
Kiului pornit din Hara) descriind în aer
traiectoriile sferei dinamice care constituie
Vezi şi filme Kata la:
miezul Kata însăşi (şi al Aikido!).
http://www.youtube.com/watch?v=efd4pT
zZPZo
> Exerciţiile cu bastonul (Jo) permit, spre
şi
deosebire de de cele cu sabia (Bokken), să
http://www.youtube.com/watch?v=6YxYD
lucrăm cu una sau cu două mâini -
TklAUE&feature=related
independente sau coordonate/ sincronizate,
şi
combinate cu deplasări/ mişcări cu picioarele
http://www.youtube.com/watch?v=ZV1fP
în/ spre toate direcţiile posibile, pornind de la
G1xsSU&feature=related
centrul unui cerc.
Dacă vă uitaţi la lecţiile/ filmele de la
> Începutul şi sfârşitul Kata vor fi în
adresele indicate – e foarte bine.
acelaşi loc (o zonă adecvată, pentru evitarea
Dacă nu – nu e rău! De ce?
accidentelor), cu faţa în aceiaşi direcţie.
Deoarece Internetul/ YouTube e o
comoară informaţională – dar exercită şi o
> Pentru înţelegerea descrierii, direcţia şi
atracţie hipnotică/ bolnăvicioasă, care poate
sensul spre care se acţionează sunt
duce uşor la exces de navigare/ pierderea
denumite convenţional Nord/ N, Sud/ S, Est/
timpului/ sedentarism/ prostie.
E, Vest/ V etc. (punctele cardinale).
Ce e mult – strică!
Căci privitul nu poate înlocui efortul
> La începutul şi sfârşitul Kata elevul
propriu şi transpiraţia rezultată din
salută spre Shinden. În cazul execuţiei
antrenament, adică însuşirea priceperii cu
variantei Sotai (cu partener), după salutul
corpul - nu cu ochii.
spre Shinden partenerii se vor saluta şi între
ei.

> Nage se va aşeza/ orienta pe Tatami

astfel ca direcţia N să nu fie spre Shinden
(adică majoritatea acţiunilor să nu fie
îndreptate spre Shinden, nici spre Comisia de
examinare). De aceea acţiunea Kata se va
desfăşura transversal pe axa principală a
Dojo, iar în cazul examenului, acţiunea
principală a Kata va fi paralelă cu frontul
Comisiei.
Comisia se va aşeza astfel ca elevii să
poată respecta regula de mai înainte. În caz
contrar, Comisia va preciza cum doreşte să
se aşeze candidaţii pentru executarea probei
Kata. În cazul că situaţia este neclară dar
Comisia nu face precizările necesare,
candidatul va cere lămuriri (în felul acesta
arată că a studiat, că ştie ce are de făcut).
 Kata no Kumijo cu 14 acţiuni
(cu partener – varianta Sotai) Aiki-Jo-Kata
cu 14 acţiuni
Mişcările adversarului Mişcările lui Nage (cazul execuţiei individuale)
(respectiv ale partenerului (respectiv reacţiile/
Uke) răspunsurile sale)

pentru Uke NU sunt ilustraţii! Vezi Kinograma/ figura 4.1 pe pagina opusă
Notă: la sfârşitul fiecărei mişcări/ explicaţii poziţia piciorului
dinainte este indicată între paranteze - de exemplu: [Hanmi
stânga].
Inceputul Kata Inceputul Kata
Începe cu Jo orizontal Începe în Hanmi stânga, Jo fiind ţinut vertical cu mâna stângă şi
sprijinit pe sol, cu faţa spre N.
1. Atac 1. Apărare şi contraatac (Choku Tsuki)
Choku Tsuki (înaintează) Împinge vârful Jo spre înainte şi apucă coada Jo cu mâna dreaptă.
Înaintează şi împunge Choku Tsuki irimi, deplasând corpul spre
stânga pentru a se feri de împungerea lui Uke (Suburi #1). [Hanmi
stânga]
2. Atac 2. Apărare
Choku Tsuki Ridică Jo deasupra capului şi păşeşte cu piciorul drept înainte şi
puţin spre dreapta. Ar trebui să ai senzaţia că împingi Jo înainte,
împotriva unei împungeri care vine spre faţa ta.
3. Contraatac (Yokomen Uchi)
Această mişcare o continuă pe cea dinainte. Mâna dreaptă
alunecă pe Jo spre cea stângă şi apucă bastonul, apoi mâna
stângă se desprinde, apoi roteşti Jo pe deasupra capului.
Înaintează un pas cu piciorul drept şi loveşte Yokomen Uchi.
[Hanmi dreapta]
4. Atac 4. Apărare (Jodan no Kamae)
Choku Tsuki Retrage-te spre stânga spate şi ridică Jo deasupra capului în
postura de apărare Jodan no Kamae. [Hanmi dreapta]
5. Contraatac (Choku Tsuki)
Înaintează şi loveşte Choku Tsuki. Mâna stângă este pe coada Jo.
[Hanmi dreapta]
6. Atac 6. Gardă (Hasso gaeshi)
(al doilea Uke?) Mâna dreaptă alunecă spre treimea dinainte a Jo iar mâna stângă
Choku Tsuki (dinspre S/ spate) spre coadă (spre treimea din spate), permiţând Jo să-ţi ajungă în
spate pe partea stângă. Ţinând Jo cu mâna dreaptă, aruncă vârful
Jo (împingându-l totodată uşor înainte cu mâna stângă, după care
stânga se desprinde de baston) ca să efectueze o traiectorie spre
înainte, apoi spre dreapta jos şi mai departe în sus. În timpul
acestei mişcări ample mai faci şi un pas înainte cu piciorul stâng,
apoi te roteşti Tenkan în jurul tău (în jurul vârfului stâng –
Taisabaki pe un pas) păşind cu dreptul, ajungi cu faţa spre S.
Sfârşeşte cu Jo vertical deasupra umărului drept, în postura Hasso
[Hanmi stânga]
Tocmai ai efectuat mişcarea Hasso gaeshi tenkan, care se termină
în Hanmi stânga, cu mâna dreaptă deasupra celei stângi şi
degetele mari unul spre celălalt, în apropierea urechii drepte.
Această mişcare este o apărare împotriva unei împungeri care
vine din faţă spre piept, urmată de încă o apărare contra altei
împungeri (vezi acţiunea # 7 în continuare ) care vine din spate.
7. Contraatac (Shomen Uchi)
Înaintează un pas cu piciorul drept şi loveşte Shomen Uchi.
[Hanmi dreapta] – cu faţa spre S
 1

2 3

4 5

6 7
 Kata no Kumijo cu 14 acţiuni
(cu partener – varianta Sotai) Aiki-Jo-Kata
cu 14 acţiuni
Mişcările adversarului Mişcările lui Nage (cazul execuţiei individuale)
(respectiv ale partenerului (respectiv reacţiile/
Uke) răspunsurile sale)

pentru Uke NU sunt ilustraţii! Vezi Kinograma/ figura 4.1 pe pagina opusă
Notă: la sfârşitul fiecărei mişcări/ explicaţii poziţia piciorului
dinainte este indicată între paranteze - de exemplu: [Hanmi
stânga].

8. Atac 8. Apărare
Choku Tsuki (din spre N) Te roteşti cu 180º pentru a reveni cu faţa spre direcţia iniţială/ spre
N, rotind corpul înapoi Tenkan (Taisabaki pe un pas – pe vârful
dreptului), trăgând piciorul stâng în spate şi „lovind” cu mâna
dreaptă spre umărul stâng, astfel că Jo ajunge aproape vertical.
Această mişcare apără împotriva unei împungeri din spate/ din
spre N, spre pieptul său. [Hanmi dreapta]
9. 9. Contraatac (Choku Tsuki)
Se retrage trăgând Jo înapoi, Înaintează şi loveşte Choku Tsuki. Mâna stângă este pe coada Jo.
dar menţinându-l în faţa [Hanmi dreapta]
corpului
10. Atac 10. Gardă (Gedan no Kamae)
Choku Tsuki Retrage-te spre stânga, împungând înapoi cu Jo pe sub mâna
stângă, până ce mâna dreaptă ajunge lângă umărul stâng. Mâna
stângă este aproape de şoldul stâng (Gedan no Kamae). Aceasta
nu e o împunsătură spre spate, ci mai degrabă o eschivă în afara
direcţiei unui atac care vine din faţă. [Hanmi dreapta ]
11. Atac 11. Apărare
Choku Tsuki Înaintează cu piciorul stâng, svâcnind mâna stângă prin faţa
corpului până ajunge în faţa umărului drept. Mâna dreaptă este
înversată (cu palma în afară) şi aproape de şoldul drept. Jo este
aproape vertical. Această mişcare apără de o împungere care vine
spre piept. [Hanmi stânga]
12. Contraatac (Gyakute Tsuki)
Ridică mâna dreaptă până antebraţul ajunge paralel cu solul,
înaintează şi împunge. Palma dreaptă e orientată spre faţa ta.
Palma stângă e orientată în afară. Această mişcare este o
împungere înversă (Gyakute Tsuki) spre gâtul adversarului.
[Hanmi stânga]
13. Atac 13. Apărare
Choku Tsuki Retrage-te spre dreapta, alunecând mâna dreaptă pe Jo spre
stânga. Ţinând Jo numai cu stânga, roteşte-l vertical cu vârful spre
înapoi, mâna dreaptă alunecă pe Jo în jos, spre fostul vârf care
devine coadă. Apucă Jo şi cu mâna dreaptă apoi plezneşte cu el
de sus în jos. Această mişcare împinge în jos o împunsătură care
vine spre piept. [Hanmi stânga]
14. Contraatac (Choku Tsuki)
Înaintează şi loveşte Choku Tsuki. [Hanmi stânga]
Sfârşitul Kata
Kata se termină în Hanmi stânga, cu Jo ţinut cu mâna stângă
vertical şi sprijinit pe sol, cu faţa spre N.
 8

9 10

11 12 13

14
5. Încheiere
Acest volum reprezintă o introducere în
studiul Aiki-Jo Waza - care va continua şi în
volumele următoare (Ghidurile pentru
examenele de grade Dan).
Aiki-Jo Waza este numai una din treptele
scării care duce spre perfecţiune. După
Toshu-Waza (lupta cu mâna goală) a fost Jo-
Waza, urmează Aiki-Ken-Waza şi Aiki-Tanto-
Waza, poate şi altele.
Vă urez spor la treabă! Succesul vine de
la sine pentru cine munceşte hotărât, căci o
singură picătură de sudoare este mai
folositoare decât o mie de vorbe!
Aşa cum ziceau strămoşii “Ars longa, vita
brevis est”, adică “Arta e lungă iar viaţa e
scurtă”. Scara evoluţiei omului, sau Calea -
Do, e lungă cât viaţa şi numai cine s-a
căţărat/ târât cu sudoare pe ea va şti să-i
aprecieze dificultatea şi foloasele.
INVITAŢIE:
Stimate cititor, aştept cu mare interes criticile
şi propunerile Dvs referitoare la concepţiile,
condiţiile, exerciţiile, explicaţiile cuprinse în
acest Ghid – la email
serban AT derlogea.ro
Mulţumesc dinainte!
6. Informaţii şi
Bibliografie
1. Şerban Derlogea – Aikido Educativ
Ghid pentru candidaţii la examenele de
gradaţie Vol. 1 - Sistemul de grade şi
centuri Kyu 5 – 10 Dan (CASA / 2009)
2. Şerban Derlogea – Aikido Educativ –
Ghid pentru candidaţii la examenele de
gradaţie Vol. 2 - pentru Kyu 5 – Kyu 1 -
Tehnica cu mâna goală (Toshu Waza)
(CASA / 2009)
3. Şerban Derlogea – Aikido Educativ –
Ghid pentru candidaţii la examenele de
gradaţie Vol. 4 - pentru 1 Dan – 2 Dan – în
pregătire
4. Şerban Derlogea – Aikido Educativ –
Ghid pentru candidaţii la examenele de
gradaţie Vol. 5 - pentru 3 Dan – 4 Dan – în
pregătire
5. Şerban Derlogea, Dan C. Ionescu -
Aikido – Calea armoniei (Editura
Apimondia/ 1990)
6. Şerban Derlogea - Manual de
supravieţuire (Editura Amaltea/ 2001)
7. Şerban Derlogea - Team-building
(Editura Amaltea/ 2005)
8. Şerban Derlogea - Aikido pentru toţi
- Proiectul: Un Dojo în fiecare şcoală
românească (Editura Universităţii din
Bucureşti/ 2007)
9. Morihiro Saito - Traditional Aikido –
Sword, Stick and Body Arts Vol. 1 – Vol. 5
(Editura Minato Research and Publishing Co.
Tokyo/ 1973)
10. Christian Tissier – Aiki-Jo
Techniques de baton – Aikido
fondamental tome 3 (SEDIREP Paris/ 1983)
11. Shoji Nishio şi Stephi Varjan – The
Nishio Sensei Aikido Notebook Vol II
(Tsunami Aikido Publications, Aurora, SUA/
2004)
12. Daniel Andre Brun – Katas - Tome
1 Bokken et Jo (Editura FFAT/ 1993)
13. Dan C. Ionescu – Enciclopedia de
Aikido (Editura Mix Braşov/ 2003)
14. www.derlogea.ro