Sunteți pe pagina 1din 20

CUPRINS

Mulțumiri
Introducere

Partea I
DESPRE JUDECĂTOR CA PRIETEN
Capitolul 1. Despre judecătorul real
1. Judecătorul ideal nu există
2. Realitatea. Judecătorul nu are timp
3. Realitatea. Judecătorul e îngropat în dosare
4. Realitatea. Judecătorul e un profesionist
5. Nu poţi impresiona judecătorul? Convinge-l
6. Verba volant scripta manent
7. Punctul de vedere al avocatului
8. Păstrează-ți credibilitatea
9. Punctul de vedere al judecătorului
Capitolul 2. Apropie-ți judecătorul
10. Cunoaște instanţa
11. Cunoaşte judecătorul
12. Află informaţiile publice
13. Profilul profesional
14. Activitatea publicistică
15. Tânăr și neliniștit
16. Unde sunt seniorii
17. Importanţa primei impresii
18. Reguli generale în instanţă
Ţine minte: Fii pregătit
Ţine minte: Judecătorul te urmăreşte permanent
Controlează-ţi emoţiile

9
Arată respect pentru judecător
Învaţă când să te opreşti
Capitolul 3. Ce vrea judecătorul
Ce vrea judecătorul de fond
19. Judecătorul vrea avocaţi informaţi
20. Judecătorul vrea respect
21. Judecătorul vrea respectarea strictă
a procedurii
22. Judecătorul vrea concluzii scrise excelente
23. Judecătorul vrea să fie confirmat în apel
Ce vrea judecătorul de apel
24. Judecătorul vrea o bună organizare
25. Judecătorul vrea concizie
26. Judecătorul vrea precizie şi claritate
27. Judecătorul vrea să fie confirmat în recurs
Capitolul 4. Ce nu-i place judecătorului
28. Judecătorului nu-i plac avocaţii care întârzie
29. Necunoașterea dosarului
30. Dreptul la replică la replica replicii
31. Să te repeţi
32. Să te contrazici cu judecătorul
33. Să ignori dispoziţiile privind poliţia şedinţei
34. Dramatizarea excesivă
35. Limbuția
36. Conferințele științifice
37. Ignorarea întrebărilor instanței
38. Cum să abordezi un judecător ostil
Există și judecători ostili
Încearcă să înțelegi de ce
Nu te contrazice cu el
Fii permanent pregătit
Acționează procedural

10
Capitolul 5. Camarad cu judecătorul
39. Nu eşti doar un auxiliar
40. Fii partenerul judecătorului
41. Indică adresele martorilor
42. Situația de fapt nu este teză probatorie
43. Pune-te în locul judecătorului
44. Proiectează dosarul de la primul termen

Partea a II-a
SCRIE CA SĂ CONVINGI JUDECĂTORUL
Capitolul 6. Regulile esențiale în scrierea
documentelor juridice
45. Avocatul este un scriitor profesionist
46. Scrierea documentelor juridice e tehnică
47. Scrierea documentelor juridice e artă
48. Scrierea documentelor juridice e metodă
49. 1% inspiraţie, 99%....corectură
50. Nu scrie pentru o singură persoană
51. Cunoaște cât poți de bine judecătorul tău
52. Scrie ceea ce judecătorul se așteaptă să citească
53. Judecătorul instanțelor de apel și recurs are o
structură total diferită de judecătorul de fond
54. Câştigă lupta pentru atenţia judecătorului
55. Problema tonului
56. Fii onest
57. Poveste sau faptele seci? Faptele
58. Spune-i judecătorului ce urmează
59. Cele patru principii fundamentale ale redactării
documentelor juridice pentru instanţă
Scrie clar
Scrie concis
Scrie simplu
Scrie scurt

11
Capitolul 7. 10 lucruri pe care nu suportă
să le citească judecătorul
60. Atacurile la persoană
61. Sarcasmul, ironia
62. Exagerarea
63. Citatele prea lungi
64. Frazele lungi
65. Notele de subsol
66. Excesul în folosirea persoanei III
67. Preţiozitatea excesivă, pedanteria
68. Repetările
69. Ignorarea situaţiei de fapta
Capitolul 8. Procesul de scriere a documentelor
juridice
70. Ajută judecătorul să ia decizia în favoarea ta
71. Etapele scrierii juridice: Gândeşte
72. Etapele scrierii juridice: Documentează-te
73. Etapele scrierii juridice: Concluzia
74. Stabilește situația de fapt relevantă
75. Care e problema fundamentală de drept?
76. Aplicarea legii la situația de fapt
77. Soluția propusă
Capitolul 9. Stilul documentelor juridice
78. Nu pune informații în subsolul paginii
79. Folosește diacriticele
80. Nu exagera cu gerunziul
81. Scoate în evidenţă lucrurile importante
82. Începe și sfârșește cu concluzia
83. Ai grijă la marginile documentelor
84. Scrie în numele clientului, dar nu te ascunde
după el
85. Foloseşte fraze şi paragrafe scurte
86. Fă totul să pară interesant

12
87. Judecătorul întâi vede apoi citeşte documentul
88. Foloseşte majuscule, Bold, Italic
dar niciodată Underline
89. Nu contează numele părţilor ci rolul lor
90. Latina e o limbă moartă
91. Pune textele citate la dispoziţie instanţei

Partea a III-a
VORBEŞTE CA SĂ CONVINGI JUDECĂTORUL
Capitolul 10. Pregătirea generală
92. Vorbitul în faţa judecătorului este stresant
93. În mare parte emoţia nu se observă
94. Planifică ce vei spune
95. Nu citi niciodată
96. Judecătorul vrea să fii bun
97. Vorbeşte pentru judecător nu pentru sală
Capitolul 11. Înainte să vorbeşti
98. Nu subestima ce știe judecătorul
99. Vino la instanță mai devreme
100. Cât de obosit e judecătorul
101. E o instanţă caldă sau rece?
102. Cum se pregăteşte judecătorul
pentru concluziile orale
103. Lasă instanței o impresie bună
104. Vorbește departe de clientul tău
105. Roba spune că ești avocat
106. Adevărata importanţă a concluziilor orale
Capitolul 12. Fondul pledoariei
107. Arată respect instanţei dar nu fi linguşitor
109. Nu te grăbi să începi
109. Începe şi sfârşeşte cu lucrurile puternice

13
110. Răspunde la întrebările pe care judecătorul
nu le poate pune
111. Nu face trimiteri la probe neadministrate
112. Nu lua prin surprindere judecătorul
113. Fii atent la timp
114. Menţine contactul vizual cu instanţa
115. Foloseşte pauza
116. Fii clar în prezentarea faptelor
117. Prezintă istoricul dosarului pe scurt.
Judecătorul îl ştie mai bine
118. Nu vorbi din memorie, se vede
119. Vorbește cu o viteză moderată
120. Nu trebuie să fii orator, trebuie să comunici
Anexa nr. 1
Pregătirea şedinţei
Şedinţa de judecată
Deliberarea
Anexa nr. 2
Exemple la Capitolul 8. Procesul de scriere
a documentelor juridice
Index
Notă bibliografică
Despre autor

14
Introducere

Această carte este în esență despre judecători,


avocați și locul întâlnirii lor, sala de judecată. Întrucât
am fost o lungă perioadă judecător iar acum sunt
avocat, este și o carte autentică, despre un domeniu
care nu poate fi analizat niciodată doar de teoreticieni.
Deși cartea abordează un domeniu foarte vechi al
științelor juridice, elocința judiciară, în România
practic acesta este necunoscut și nefrecventat.
Nu există în literatura noastră juridică abordări
moderne sistematice asupra stilului judiciar sau a artei
oratorice aplicate în fața instanțelor judecătorești.
De aceea, această carte își asumă și riscurile inerente
deschiderii unor noi drumuri de interes doctrinar.
În fine, aveți în mâinile dumneavoastră o carte
despre drept, însă în aceeași măsura o carte altfel.
Este o lucrare despre eficiență, despre pragmatism
judiciar și despre succes.
Scopul fundamental al oricărui avocat este să
câștige procesul în care este implicat. Nu poate face
acest lucru decât dacă convinge judecătorul să-i dea
dreptate. Întreg succesul profesional și material al
avocatului depinde de măsura în care stăpânește
eficient mecanismele de comunicare și interacțiune
cu instanța.

15
Instrumentele de lucru ale avocatului litigant
sunt simple și vechi de când există însuși judecătorul:
scrisul și vorbitul.
Avocatul trebuie mai întâi să scrie bine, astfel
încât să atragă și să mențină atenția judecătorului
asupra cererilor lui. Nu este indiferent cum scrii,
la fel cum nu este indiferent ce scrii. Judecătorii nu
citesc la fel toate documentele pe care le primesc,
observație la fel de banală cum este aceea că avocații
nu scriu toți la fel. Unele cereri pot fi înțelese ușor,
atrag prin aspectul lor sau prin modul de expunere a
argumentelor, oferă satisfacție intelectuală. Altele,
dimpotrivă, constituie o adevărată corvoadă să le
parcurgi și să desțelenești ceea ce vor să transmită din
punct de vedere juridic. Sunt anoste, fade, obscure,
respingătoare. Judecătorul nu este o mașină automată
de descifrat texte încifrate, nu este o Enigma a
criptografiei judiciare.
Vestea proastă este că la începutul carierei lor
cei mai mulți avocați scriu greșit. Vestea bună este
că avocații pot învăța ușor să scrie bine. Avocații sunt
deja adevărați scriitori profesioniști, prin frecvența
cu care sunt obligați să scrie. Pentru a scrie eficient
trebuie să știe care sunt așteptările de la ei. Voi încerca
să fac eu în paginile următoare acest simplu exercițiu
de informare. În afara propriei experiențe nimic nu
ne învață la modul concret care este stilul judiciar
adecvat pentru instanțele noastre. Nu există un
standard pe care să-l asimilăm în școală sau în anii
petrecuți în institutele de formare profesională.
Judecătorii înșiși e greu să se pună de acord, pentru
16
că ce este subiectiv valabil pentru unul, poate să nu
fie valabil pentru altul.
În al doilea rând, avocatul trebuie să vorbească
eficient în fața instanței. Pretoriul a suferit
transformări esențiale în epoca modernă. A apus
vremea pledoariilor ample, exercițiilor oratorice
emoționante și înfruntărilor dure pe tărâmul
măiestriei lingvistice pentru captarea bunăvoinței
auditorului. Procesele actuale sunt tehnice, extrem
de profesionalizate, iar judecătorii nu mai sunt simplii
martori ai desfășurării teatrale a avocaților. Sălile de
judecată care au fost martorele pledoariilor celebre
ce ne sunt prezentate ca modele la școală au suferit
transformări radicale. Mai întâi, a dispărut juriul. În
acest moment decizia aparține exclusiv judecătorului,
iar nevoile acestuia pentru a-și asuma o decizie sau
alta sunt total diferite de cele ale unor nespecialiști.
Apoi, pretoriul modern este afectat de o criză majoră
a timpului. Desfășurarea lucrurilor în sala de judecată
are loc la o viteză mai mare, totul trebuie concentrat
și uneori redus la esență. Judecătorii și însuși
mecanismul sistemului judiciar evoluează la viteze
de neconceput altădată.
Demersul meu științific este și unul de demis­
tificare. Nu pot analiza mecanismele de luare a deciziei
instanțelor decât atâta vreme cât plec de la realitatea
nefardată, de la date și fapte autentice. Judecătorii
sunt profesioniști cu o misiune importantă, dar în
același timp rămân, de la intrarea în sistem până la
ieșirea la pensie, oameni. Actul de judecată propriu
zis este unul omenesc și tocmai de aici rezultă
17
excepționalul și miracolul lui, pentru că realizarea
dreptății înseamnă în fiecare moment depășirea
slăbiciunilor omenești.
Există și varianta alternativă a unei viziuni idilice
și atemporale cu privire la misiunea mesianică a
judecătorului și a funcției lui cvasi-divine. Aceasta
este exprimată cel mai bine de un fost coleg judecător
(această opțiune ascunde probabil și o prea mare
iubire de sine), într-o mini-critică1 la un fragment
publicat din această lucrare. Negându-mi-se chiar o
descriere a gradului de aglomerare a judecătorilor din
instanțele noastre, venerabilul autor îmi opune teza
sacralității judecătorului și care la propriu a căpătat
de la Dumnezeu puterea de a judeca. „Doamne!
Eu sunt unica ființă pe lume căreia Tu i-ai dat o părticică
din atotputernicia Ta; puterea de a condamna sau a
achita pe semenii mei.” Acest judecător, creația unui
mister teologic, este desigur infailibil, desăvârșit,
nesupus oboselii fizice, stresului, grijilor, îndoielilor,
este tot timpul perfect. Dacă o astfel de viziune
paradisiacă nu ar fi însoțită și de o mare aroganță,
ar fi chiar înduioșătoare. Dar mai înainte de toate
ea este profund greșită și incredibil de păguboasă
pentru sistemul judiciar însuși. O astfel de abordare
este crudă chiar pentru judecător, căruia îi stabilește
artificial un standard de performanță pe care nu-l
poate atinge nici o ființă omenească. Judecătorii sunt
supuși greșelii, stresului, obosesc, sunt presați de
timp, pot fi extenuați, au griji, pot fi impresionați sau

1
Marin Voicu, Judecătorul și funcția lui sacră, www.juridice.ro,
7 martie 2014.

18
nu. Sunt, previzibil, oameni. Dacă nu-i cunoaștem
așa cum sunt nu-i putem înțelege, iar dacă nu-i putem
înțelege nu le putem oferi ceea ce au nevoie.
În această carte va fi vorba numai despre judecători
reali. Nu veți găsi nimic aici despre judecătorii „crâmpei
divin”, nimic despre infailibilitate și perfecțiune. Atâta
vreme cât justiția va fi făcută de oameni iar nu de îngeri
va trebui să ne amintim ceea ce spuneau creatorii
sistemului nostru judiciar, romanii, prin intermediul
autorului care va fi omniprezent în această carte,
Quintilian: „Aș vrea să se cunoască, dacă este posibil,
și firea judecătorului. Căci, după cum va fi aspru, blând,
plăcut, grav, dur, iertător, va trebui să invocăm în interesul
cauzei noastre însușiri ce îi sunt pe plac, ori să atenuăm pe
cele contrare firii lui.”1
Ne adresăm unor judecători concreți, cu slăbiciuni
și virtuți omenești.
Această carte îndeamnă la o reîntoarcere la
realism. La realismul marilor părinți fondatori
ai retoricii, oratoriei și artei elocvenței judiciare.
Pragmatismul roman ne-a oferit excepționale
exemple de sfaturi cu privire la tehnicile de
persuasiune a judecătorilor. Spuse fără afectare, fără
falsă pudoare, direct, simplu, deschis, cinstit. Acest
arc în timp de aproape 2000 de ani îl subliniez în
această lucrare prin folosirea extinsă a citatelor din
opera fundamentală a lui Marcus Fabius Quintilianus
(30-96 A.D.), Institutio Oratoria. Quintilian, retor și

1
Quintilian, Arta oratorica, vol. I, pag. 330 par. 17, Editura Minerva,
București, 1974.

19
pedagog roman este alături de Cicero, unul dintre
renumiții oratori și scriitori latini. Originar din
Peninsula Iberică (Hispania), a studiat la Roma, unde
a fost profesor de retorică și avocat. De institutione
oratoria („Despre oratorie” sau cum a fost tradusă
la noi „Arta oratorica”) este primul tratat complet
și sistematic despre tehnica și arta convingerii
și impresionării judecătorilor, fiind un punct de
referință important pentru școlile medievale de
retorică dar și pentru școlile juridice moderne din
sistemul judiciar anglo-saxon.
Gândirea clasică sau cea contemporană
internațională despre elocința judiciară nu pot
fi probabil fundamental îmbunătățite în această
lucrare. Amintind încă o dată reverența mea pentru
înaintași, îmi propun în paginile următoare să fac
o actualizare a ref lecțiilor despre arta și tehnica
convingerii judecătorului și mai ales o localizare la
nivelul sistemului judiciar românesc, o adaptare a
lor la timpurile actuale și o adecvare la mecanismele
funcționale și la oamenii din instanțele noastre
judecătorești.
Deși peste tot în această carte m-am adresat
direct unui avocat generic (căruia îi cer scuze de pe
acum pentru că l-am tutuit!), cartea poate fi utilă
oricărei persoane care are un dosar în instanțele
de judecată. Ea vorbește despre cum iau deciziile
judecătorii, despre ce îi impresionează pozitiv sau
negativ, despre ce le este pe plac, ce îi deranjează și
despre ce așteptări au de la cei care stau în fața lor.
Este o prezentare directă și onestă a perspectivei
20
judecătorilor asupra dosarelor pe care le au de
soluționat, necesară a fi cunoscută tocmai pentru a
crește eficiența și calitatea interacțiunii cu instanțele
și judecătorii înșiși. Bineînțeles, este vorba despre
o analiză proprie în ce privește aceste teme. Ea este
inevitabil subiectivă și este rezultatul experiențelor
personale, ale observațiilor și studiilor autorului.
Nu există un standard unic al comportamentului
rațional și emoțional al judecătorului și al instanței
de judecată.
Și o ultimă precizare. Demersul meu privește
exclusiv tehnicile de persuasiune a judecătorului prin
mijloace legitime. Această carte nu vizează aspecte
străine de mecanismele firești de luare a deciziilor
judiciare, altele decât cele întemeiate pe analiza
proprie a judecătorului și intima lui convingere.

21
Partea I
DESPRE JUDECĂTOR CA PRIETEN

Capitolul 1. Despre judecătorul real


Capitolul 2. Apropie-ți judecătorul
Capitolul 3. Ce nu-i place judecătorului
Capitolul 4. Camarad cu judecătorul
Capitolul 1
Despre judecătorul real

1. Judecătorul ideal nu există / 26 5. Nu poţi impresiona


2. Realitatea. Judecătorul judecătorul? Convinge-l / 38
nu are timp / 28 6. Verba volant scripta manent / 40
3. Realitatea. Judecătorul e 7. Punctul de vedere
îngropat în dosare / 32 al avocatului / 41
4. Realitatea. Judecătorul 8. Păstrează-ţi credibilitatea / 42
e un profesionist / 35 9. Punctul de vedere
al judecătorului / 43

Judecătorul ideal nu există. Avocatul nu trebuie să se


adreseze niciodată unui judecător abstract. Judecătorul
e mereu în criză de timp. Un judecător are foarte multe
dosare de soluționat, prea multe. Nu poți avea pretenția
ca judecătorul să acorde o atenție privilegiată dosarului
tău. Judecătorul este un profesionist al dosarelor. Face
acest lucru fără emoție și fără să fie copleșit de importanța
deciziei sale. Judecătorul nu poate fi manipulat emoțional.
Nu încerca să-l influențezi ducând situația clientului în
zona melodramei. Judecătorul nu poate fi ușor influențat
nici apelând la alte trucuri de imagine. Judecătorii nu
pot fi ușor mișcați, însă pot fi convinși. Ei înșiși își doresc
să fie convinși. Pentru a convinge judecătorul trebuie
îndeplinite cel puțin două condiții. Mai întâi, el trebuie să
înțeleagă exact ceea ce îi ceri să facă. În al doilea rând,
și cel mai important, judecătorul trebuie să fie sigur că
hotărând în sensul pe care tu îl soliciți procedează în mod
corect și că decizia în favoarea ta este soluția juridică

25
cea mai potrivită situației concrete. Avocatul vrea să
câștige procesul. Tot ceea ce face se subordonează acestui
scop fundamental. În toate situațiile avocatul ar trebui
să-și păstreze profesionalismul. Identificarea mentală și
afectivă până la confuzie cu partea pe are o reprezintă
îl transformă într-un avocat slab. Un astfel de avocat
devine necredibil pentru judecător. Judecătorul vrea
să dea hotărâri care să fie menținute în căile de atac.
Judecătorul se așteaptă la documente juridice cât mai
simple și mai clare, cu argumente pe care le poate prelua
ușor și se așteaptă la ședințe de judecată cât mai scurte și
mai simple.

1. Judecătorul ideal nu există


Fiindcă în această carte ne propunem să vorbim
despre cum putem convinge mai ușor judecătorul
din poziția de avocat, trebuie să începem, evident, cu
judecătorul. Primul lucru pe care trebuie să-l știm este
că nu există judecător la singular. Există judecători.
Nu există prototipul unui judecător abstract, compus
din calități și însușiri standard. Am cunoscut și cunosc
mulți judecători, însă dacă cineva m-ar forța să scriu în
câteva rânduri ceea ce le este comun acestora în mod
absolut, dincolo de însăși calitatea de judecător, îmi
va fi extrem de greu să o fac. Pot scrie pagini întregi
despre ceea ce îi face diferiți.
La Institutul Național al Magistraturii (INM)
auditorii de justiție nu dobândesc calitățile unui
judecător standard. Cei de acolo nu dețin secretele
niciunui șablon și nu fabrică judecători gemelari.

26
Școala nu te învață să devii judecător, îți oferă
doar tehnici și abilități necesare pentru a derula
activitatea de judecător. După ce a început activitatea
ca stagiar nu există judecător care să nu evolueze
permanent și asupra căruia experiența practică să
nu producă modificări importante asupra gândirii
și comportamentului juridic. Judecătorul este în
permanentă mișcare.
Deci, nu există prototipul de judecător român,
ci o mulțime de judecători, extrem de concreți
și diferiți între ei. În consecință, nu există nici
judecătorul ideal. Există judecători buni, foarte
buni, excelenți, excepționali, oricum vrem să le
spunem, dar nu există un judecător ideal. Ce e
senzațional la un judecător pentru un avocat poate
fi de neimaginat pentru altul. Am cunoscut la
începutul carierei mele un judecător care avea parte
de un adevărat fan-club din partea unor avocați.
Pur și simplu, respectivii avocați erau încântați să
intre în dosarele lor, îi ridicau în slăvi echilibrul și
atitudinea olimpiană din sala de judecată, puterea
de a se apleca asupra oricărui amănunt cât de mic.
Aprecierea acestora destul de zgomotoasă depășea
uneori limita acceptabilă a admirației profesionale.
Același judecător stârnea însă majorității celorlalți
avocați reacția complet inversă. Acolo unde primii
vedeau echilibru, aceștia vedeau nesiguranță, iar
unde ei vedeau serenitate și scrupulozitate, ei acuzau
lentoare și pedanterie. Se plângeau că, dacă dosarul
nimerește la acest judecător, procedura va decurge
într-un ritm insuportabil de lent. După aceea, m-am

27
lovit de nenumărate ori de această situație și am putut
constata că, pe cât sunt judecătorii de diferiți între
ei, la fel sunt și avocații, și chiar poate într-o măsură
mai mare.
Avocatul nu trebuie să se adreseze niciodată unui
judecător standard. Abstractizarea judecătorului
este una dintre cele mai întâlnite erori de relaționare
în general cu instanța. Dacă te prezinți în fața
judecătorului având reprezentarea unui model ideal,
atunci și așteptările tale vor privi reacții desigur ideale
ale judecătorului ideal. E destul de mare probabilitatea
să suferi rapid un șoc, în momentul în care orizontul
de așteptare va fi contrazis de un comportament
al unui judecător non-ideal. Este mult mai practic
să ai permanent reprezentarea că judecătorii sunt
persoane concrete, individualități diferite între ele și
că instanțele înfățișează o mare diversitate.
Lucrarea de față are în vedere acești judecători,
reali și non-ideali.

2. Realitatea. Judecătorul nu are timp


Judecătorul se af lă într-o veșnică presiune a
timpului. Dacă nu conștientizăm acest lucru ne
scădem șansele de a avea o atitudine de succes în fața
lui. Dacă veți întâlni judecători relaxați înseamnă că
sunteți norocos. O vorbă care nu-mi place, folosită
de altfel îndeobște peiorativ, spune că judecătorul
este Dumnezeu pe pământ. Poate, dar atunci e un
Dumnezeu aflat mereu în criză de timp. E mereu
grăbit, sub presiunea de a face multe într-un timp

28