2 cor 5:11-21

11. Ca unii care cunoastem deci frica de Domnul, pe oameni cautam sa-i incredintam; dar Dumnezeu ne
cunoaste bine, si nadajduiesc ca si voi ne cunoasteti bine in cugetele voastre.
12. Cu aceasta nu ne laudam singuri iarasi inaintea voastra, ci va dam un temei de lauda cu privire la noi,
ca sa aveti cu ce raspunde acelora care se lauda cu ce este in infatisare, si nu cu ce este in inima.
13. In adevar, daca ne-am iesit din minti, pentru Dumnezeu ne-am iesit; daca suntem intregi la minte,
pentru voi suntem.
14. Caci dragostea lui Hristos ne strange; fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti
deci au murit.
15. Si El a murit pentru toti, pentru ca cei ce traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel ce a
murit si a inviat pentru ei.
16. Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si, chiar daca am cunoscut pe
Hristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta.
17. Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au
facut noi.
18. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos si ne-a
incredintat slujba impacarii;
19. ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si
ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.
20. Noi, dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va
rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: impacati-va cu Dumnezeu!
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui
Dumnezeu in El.

Pana acum Pavel a explicat ca ei sunt chemati sa fie mireasma a lui Hristos spre mantuire, si ca slujba lor
este mai mare decat slujba lui Moise. Insa Pavel nu a inisistat pe mesajul propovaduit de ei. A spus ca
slujba lor este o slujba aducatoare de neprihanire care eclipseaza slujba lui Moise aducatoare de osanda.
Dar nu a explicat pana acum de ce slujba lor este o slujba aducatoare de de neprihanire si nu de osanda.
Pavel exlica de ce Slujba apostolilor era mai slavita decat slujba lui Moise, de ce este o slujba a suferintei
si cum rezista ei in mijlocul suferintei. In corint erau si apostoli mincinosi care il comparau pe Pavel cu
Moise in detrimental lui Pavel. Iudeii vedeau in slava lui Moise si in protectia primita de acesta in fata
suferintelor fizice un argument impotriva lui Pavel. Pavel raspunde acestor contracrgumente. Dar in
acelasi timp se da si pilda corintenilor. De aceea insista si pe resursele puse la dispozitie de Dumnezeu in
aceasta lupta spirituala. Aceasta pentru ca cei din corint nu trebuia doar sa ii recunoasca pe apostoli ci si
sa le calce pe urme. Pavel considera tema propovaduirii sale atat de importanta incat o trateaza separat
si nu in pasajul in care compara slujba apostolica cu cea a lui Moise.

Se ridica urmatoarele intrebari:

-Pavel a primit un mesaj de la Dumnezeu caruia ii este credincios, dar care este acel mesaj?

-De ce consideara Pavel ca slujba lui era aducatoare de neprihanire, iar sluja lui Moise aducatoare de
osanda?
frica de Domnul:

11. Ca unii care cunoastem deci frica de Domnul, pe oameni cautam sa-i incredintam; dar Dumnezeu ne
cunoaste bine, si nadajduiesc ca si voi ne cunoasteti bine in cugetele voastre.
Dragostea lui Hristos

14. Caci dragostea lui Hristos ne strange; fiindca socotim ca, daca Unul singur a murit pentru toti, toti
deci au murit.

O comparatie palida a faptului ca Unul singur a murit pentru toti, toti deci au muri este urmatoarea:

Multi oameni sunt condamnati la inchisoare. Un om vine si spune: iau pedeapsa lor asupra mea si fac eu
puscarie in locul lor. Ei sa fie liberi si eu sa fiu condamnat. Binefacatorul i-a pedeapsa tutoror asupra lui
si este trimis in temnita(multi ani pentru fiecare condamnat). Acum unul singur a ispasit pedeapsa
pentru toti si socotim ca daca el a ispasit pedeapsa toti au ispasit-o. Asa este si moartea Domnului Isus
Hristos. El a platit in locul tuturor prin moarte si pentru ca a murit in locul nostru al tuturor, noi am murit
prin jertfa lui.

Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti.
(Rom.5:6)

Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a
murit pentru noi. (Rom.5:8)

Noi, care am murit fata de pacat, cum sa mai traim in pacat?(romani 6:1)

Isus i-a zis(Martei la invierea lui Lazar): "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi
murit, va trai. (Ioan.11:25)

Acum se iveste urmatoarea problema: Cuvantul Domnului spune prin apostolul Ioan: In dragoste nu este
frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a
ajuns desavarsit in dragoste. (1Ioan.4:18). Apoi prin apostolul Pavel vorbeste romanilor: cap 8:14. Caci
toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

15. Si voi n-ati primit un duh de robie, ca sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere care ne face sa
strigam: "Ava!, adica: Tata!"

Cine e infiat poarta numele Tatalui! Cine e infiat poarta hainele Tatalui! Cine e infiat mananca mancarea
Tatalui! Cine e infiat mosteneste pe Tatal lui!

Stiti ca exista o haina a rautatii? Stiti ca exista o haina a lacomiei? Haina lacomiei nu a intrebuintat-o
Pavel. In adevar, cum bine stiti, niciodata n-am intrebuintat vorbe magulitoare, nici haina lacomiei;
martor este Dumnezeu. (1Tes.2:5).
Purtati-va ca niste oameni slobozi, fara sa faceti din slobozenia aceasta o haina a rautatii, ci ca niste robi
ai lui Dumnezeu. (1Pet.2:16). Invatam de la Domnul care era singurul Fiu al lui Dumnezeu si a luat chip
de rob al lui Dumnezeu.

Pentru cei ce sunt imbracati cu haina murdare, tatal va da alte haine! Stiti ca marele preot Iosua statea
in picioare inaintea Ingerului Domnului si satana la dreapta Lui ca sa-l parasca. Domnul a mustrat pe
satana. Iar Ingerul, a luat cuvantul si a zis celor ce erau inaintea Lui: "Dezbracati-l de hainele murdare de
pe el!" Apoi a zis lui Iosua: "Iata ca indepartez de la tine nelegiuirea si te imbrac cu haine de
sarbatoare!" Care este haina de sarbatoare? Este cea mai buna haina! Haina cea mai buna este si cea
mai scumpa? NU! Iata ce vorbeste Domnul prin apostulul Pavel: . Vreau, de asemenea, ca femeile sa se
roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu
margaritare, nici cu haine scumpe,10. ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt
evlavioase.

Am spus ca cine e infiat mananca mancarea Tatalui! Invatam de la Domnul ce a mancat el! Pe langa
faptul ca s-a hranit si cu alimentele de pe pamanat(a mancat peste, a mancat miere, a mancat miel sau
ied la sarbatorirea pastelui), pentru Domnul mancarea lui era sa faca voia Celui ce L-a trimis si sa
implinesca lucrarea Lui, pentru ca "Omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura
lui Dumnezeu."

Fiul infiat mosteneste pe tatal! . Fiindca am primit, dar, o imparatie care nu se poate clatina, si fiindca
Dumnezeul nostru este un foc mistuitor, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o
inchinare placuta, cu evlavie si cu frica (Evr.12:28)

Frica de Domnul este diferita de duhul de frica, frica de Domnul este diferita de orice alta frica. Frica de
Domnul nu este fobie.

Frica de Domnul nu intra in contradictie cu dragostea de Domnul! Exista o frica de pedeapsa si iad a celui
pacatos. Este teama celui care incearca prin lege si fara Hristos sa ii fie placut lui Dumnezeu. Este o
teama chinuitoare traumatizanta, este o robie a fricii lipsita de siguranta, bucurie, pace ,nadejde. Hristos
ne elibereaza de o astfel de teama, dar cu siguranta ca Hristos creste in noi frica de Domnul!

De ce ne iarta Domnul? Unul dintre motive este ca Domnul ne iarta ca sa ne temem de El! Psalmul 30:
3. Daca ai pastra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta in picioare, Doamne? 4. Dar
la Tine este iertare, ca sa fii de temut.

Evrei 10:25. Sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne indemnam unii pe altii si cu
atat mai mult, cu cat vedeti ca ziua se apropie.
26. Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa
pentru pacate,
27. ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.

Pavel vorbeste in acest pasaj despre frica de Domnul si despre dragostea lui Hristos.
El ii incredinteaza pe oameni din teama pentru Domnul. El este motivat pe de o parte de teama fata de
acel Dumnezeu sfant care va rasplati fiecaruia dupa binele sau raul care-l vor fi facut cand traiau in trup.

Frica de Domnul si dragostea de Domnul merg impreuna. Noi suntem copiii Tatalui ceresc. Ne iubim
tatal, dar avem si o teama de Tata care pedepseste pacatul facut dupa intoarcerea la El:

Evrei 12:4. Voi nu v-ati impotrivit inca pana la sange, in lupta impotriva pacatului.
5. Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: "Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde
inima cand esti mustrat de El.
6. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste."
7. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l
pedepseste tatal?
8. Dar, daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii.
9. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare
cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim?
10. Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne
pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui.
11. Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai
pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei roada datatoare de pace a neprihanirii.
teama izvorata si din Maretia Lui, si din stralucirea Lui, pentru ca este acel foc mistuitor: Caci cine se
apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este(Dumnezeu) si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.
(Evr.11:6)
Evrei 12

Frica de Domnul izvoraste si din maretia Lui. Oare, stim cine este Dumnezeu? Oare, stim de cine ne
apropiem? Oare, stim cui ne rugam? Oare stim cui ii spunem Tata? El, cel fara de inceput, El creatorul
tuturor lucrurilor, El parintele vesniciilor. Universul nemarginit nu poate cuprinde nici cea mai mica
farama din maretia Sa. O, nu cumva apropierea de acest Dumnezeu prin Hristos sa ne faca sa uitam
maretia Lui si frica de Domnul. Cand Domnul i-a vorbit Lui Iov din mijlocul furtunii, Domnul i-a aratat
maretia Sa revelata in creatie. Si atunci Iov s-a smerit in fata maretiei lui Dumnezeu. Iov si-a dat seama
cu cine vorbise, si ca atitudinea lui fata de Dumnezeu era atat de nepotrivita tinand cont de cine este
Dumnezeu si cine era omul Iov. Chiar daca Iov ar fi avut dreptate in apararea pricinii lui inaintea
Domnului, nu ar fi avut dreptul sa vorbeasca astfel fata de Domnul. Oare, de cate ori vorbim de la egal la
egal cu Domnul, si il luam la rost pe Domnul, intrebandu-l: de ce, Doamne? Dumnezeu ne apropie de
sine, prin Hristos si ne cheama sa ii spunem Tata, sa-I fim prieteni, dar sa nu uitam ca el e Dumnezeu, iar
noi suntem o mana de tarana. Apropierea de Domnul trebuie sa mearga mana in mana cu cresterea
reverentei si fricii fata de El. Suntem invitati si invatati sa ne varsam inima inaintea Domnului ca si
psalmistii dar sa nu uitam nici o clipa maretia lui Dumnezeu si nimicnia noastra.

Dragostea lui Hristos! Pavel era motivate atat de frica de Domnul cat si de dragostea de Domnul! Slujba
primita de Domnul nu inseamna sa fim doar oameni sfinti si morali. Slujba lor era orientata spre oameni.
Nu trebuie sa fim doar modele centrate doar pe viata noastra a fiecaruia, ci trebuie sa purtam mesajul
mantuirii in oameni, sa chemam pe oamani la impacare cu Dumnezeu. Pavel nu predica pentru a
impresiona oamenii. Pavel predica pentru a implini slujba primita de la Domnul. Pavel traieste pentru
Domnul si pentru oameni. Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci
Hristos traieste in mine.(Galateni 2:20). Tot ce face Pavel este din dragoste de Hristos(Dumnezeu) si
pentru oameni.

El este atat de ancorat in aceasta realitate, astfel fie ca isi iese din minti, fie ca ramane intreg la minte, el
o face de dragul lui Dumnezeu si a semenilor. 13. In adevar, daca ne-am iesit din minti, pentru
Dumnezeu ne-am iesit; daca suntem intregi la minte, pentru voi suntem. Din perspectiva lumii Pavel si-
a iesit din minti si este un nebun. Din perspectiva lui Dumnezeu este intreg la minte si traieste in frica de
Domnul. Adevarata miza a lui Pavel si adevaratul sau scop in viata era mantuirea sufletelor pentru care a
murit Hristos. El a murit ca sa traim cu adevarata, sa avem viata din Dumnezeu. Sa nu mai traim pentru
noi insine, ci pentru Hristos. Si pentru a fi ajutati, Hristos moare pentru noi. Si dragostea Lui pentru noi
este atat de mare incat raspunsul nostru nu poate fi decat dorinta de a trai pentru el. Iata de ce
dragostea lui Hristos ne strange, caci ea este atat de mare incat nu poate sa nu trezeasca in noi
dragostea. Hristos ne ofera harul de a trai pentru el si de a raspunde cu dragoste la dragostea lui pentru
noi. Daca inima omului raspunde inimii omului asa cum raspunde in apa fata la fata, cu cat mai mult va
raspunde inima omului la dragostea lui Hristos.

In lumina iubirii lui Hristos, pavel nu mai cunoaste pe nimeni in felul lumii. El nu ii sede pe semeni prin
criteriile lumii. Nu ii vede pe semeni prin criteriile sociale, economice, morale. El ii vede prin Hristos.
Fiecare om cu care se intalnea este in primul rand un suflet creat de Dumnezeu si pentru care Hristos a
murit. Iata de ce Pavel se face robul tuturor Caci, macar ca sunt slobod fata de toti, m-am facut robul
tuturor, ca sa castig pe cei mai multi. (1Cor.9:19) si pentru ca era robul tuturor era cel dintai dintre toti
slujitorii lui Hristos oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi sa fie robul tuturor. (Marc.10:44)

In acest context apare celebrul verset:

17. Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au
facut noi.
A fi in Hristos inseamna a fi o faptura noua. A fi o faptura noua inseamna a fi in credinta.

2cor 13:5. Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva incercati-va. Nu recunoasteti
voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati.

Pavel se refera la omul cel nou, creat dupa Chipul lui Dumnezeu, care ia fiinta in noi prin nasterea din
nou. Acest om nou primeste un nou fel de a vedea pe semeni. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici
taiere imprejur, nici netaiere imprejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul si in
toti. (Col.3:11)
a)bunuri-serviciu bine platit cu care sa poti plati ratele la banca, internetul, telefonul…cartea Iov ne arata
ca cel rau ne poate lua totul intr-o clipa, si ca Domnul poate ingadui acest lucru. Orice lucru fara de care
nu putem trai este fisura vietii noastre. Acolo te va ataca cel rau.
B) relatii-poti trai fara sot, sotie, parinte, copil, pastor, lider, ruda, prieten? Cel rau se poate atinge de
oricine de langa noi si astfel oricine de langa noi sa moara, sa fie lovit cu o boala, un accident grav, sa
ramana paralizat, sa fie abuzat, sa I se intample ceva rau, sa fie rapit, sa fie torturat, sa isi piarda
credinta, sa devina dusmanul si prigonitorul nostru, sa isi piarda mintile, sa aiba tulburari phihologice, sa
se sinucida, sau sa ajunga in iad. Ce am face daca tot cei dragi ai nostril ar renunta la hristos si s-ar
intoarce impotriva noastra? Iov credea ca din pricina ascultarii lui Domnul va fi scutit de toate acestea.
Dar toti copiii lui au murit, nevasta lui s-a lepadat de Dumnezeu si s-a intors impotriva lui.
c) vise, dorinte, planuri.
-vreau o cariera universitara, vreau sa devin pastor, misionar, afacerist, sau sa ma casatoresc pana la
varsta de, sau sa am neaparat un copil, sa finalizez studiile superioare, sa iau permisul auto din prima, sa
termin licenta la timp, sa nu pic nici un examen, sa iau doar note bune. Toate visele noastre trebuie sa le
punem la picioarele Domnului si sa zicem: chiar daca nu se va implini nici unul din ele tot te voi lauda. Tu
imi esti de ajuns si marea mea rasplata esti Tu.
d) reputatia noastra inaintea celorlalti: tinem la reputatia noastra si nu am vrea sa fim acuzati pe
nedrept de: hotie, adulter, necuratii, minciuna, de faptul ca ne-am lepadat de Hristos.. Cel rau ne poate
inscena orice si sa fim condamnati peste noapte cu dovezi incontestabile. Iosif a fost pedepsit ca violator
desi el a fost un model de curatie in domeniul sexualitatii. Putem sa conducem masina si sa ne sara un
copil in fata si sa fim condamnati ca si criminali si sa purtam aceasta eticheta toata viata. Am putea sa
traim fara o reputatie buna? Hristos ne este indeajuns?
e) libertatea sau independenta noastra. Iti este teama de inchisoare, de pierderea libertatii. Hristos
poate sa faca astfel incat sa ajungem in puscarie. Hristos ne va fi de ajuns acolo? Credem ca ne poate
intari si acolo?
F) trupul si psihicul nostrum- la ce tii mai mult? La vaz, la auz, la capacitatea de a vorbi, la mobilitatea
membrelor, la lipsa de durere din organism, la o dantura buna, la memoria noastra, la pacea interioara,
la somnul nostru. Cel rau se poate atinge de toate acestea si ne poate supune la tortura fizica si psihica.
Au fost crestini drogati si batjocoriti in cel mai urat fel cu putinta,
g) neprihanirea nostra personala- spui ca tu niciodata nu te vei droga. Satana poate ispiti si sa cazi exact
in lucrul in care credeai ca esti cel mai tare. Astfel, dar, cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu
cada. (1Cor.10:12)
i)singuratatea-ne este teama de singuratate?
j) temeri, fobii-iti poate fi teama de un animal, de spatii inchise, de a fi dus la batranete intr-un azil de
batrani, sau intr-un spital de boli mintale.
k) viata- frica de moarte este radacina ttrr fricilor. Ce vom face in fata mortii?ce gandim acum despre
moarte?

Hristos este cel ce a adus impacarea cu Dumnezeu:

19. ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si
ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.
21. Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui
Dumnezeu in El.

Dumnezeu in sfintenia Sa nu putea ierta pur si simplu pacatul. El este datatorul legii, El este cel ce
defineste ce este pacat si ce este curat.Noi nu puteam cere ispasirea pacatului prin moarte. Cine este
acest Dumnezeu care cand a fost vorba de pacat nu l-a crutat nici pe singurul sau Fiu? Ce realitate
groaznica este pacatul? Dumnezeu si-a platit lui insusi pretul rascumpararii. El a impacat lumea cu sine.
Iar pretul a fost atat de mare incat insusi fiul lui Dumnezeu in fata paharului nelegiurilor noastre s-a
rugat cu lacrimi si sudoare I s-a facut ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant: daca este
cu putinta departeaza de la mine paharul acesta.Acesta este Dumnezeu in maretia sfinteniei sale si in
Gloria dreptatii sale.
Hristos a devenit pacat iar noi am devenit neprihanirea sau dreptatea lui Dumnezeu in EL. El,
neprihanirea lui Dumnezeu a devenit pacat, iar noi pacatosii am devenit neprihanirea lui Dumnezeu.
Noi, pacatul am devenit dreptatea, neprihanirea lui Dumnezeu. Nu doar ca suntem socotiti neprihaniti
sau drepti, noi suntem dreptatea Dumnezeului Preasfant. . Hristos a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire, şi răscumpărare. Noi suntem uniţi cu Hristos, şi natura Lui devine a
noastră. Noi suntem făcuţi părtaşi firii dumnezeieşti, natura noastră este natură divină. Noi astfel
suntem neprihănire şi dreptate divină. Reabilitarea demnităţii noastre este deplină, totală, desăvârşită.
Căci în termeni de statut, poţi aspira să fii mai mult decât însăşi dreptatea şi neprihănirea Dumnezeului
PreaSfânt. Jertfa a fost atât de desăvârşită încât noi, păcătoşii, devenim în Hristos dreptatea lui
Dumnezeu. Şi Pavel vorbeşte la prezent. Deci chiar acum, când mai suntem încă în firea pămîntească,
SUNTEM ÎNSĂŞI dreptatea lui Dumnezeu. Pentru că suntem una cu Hristos, pentru că suntem îmbrăcaţi
cu Hristos, pentru că Dumnezeu când priveşte spre noi Îl vede pe Hristos.

8. Voi nu v-ati apropiat de un munte care se putea atinge si care era cuprins de foc, nici de negura, nici
de intuneric, nici de furtuna,
19. nici de sunetul de trambita, nici de glasul care vorbea in asa fel ca cei ce l-au auzit au cerut sa nu li se
mai vorbeasca,
20. (pentru ca nu puteau suferi porunca aceasta: "Chiar un dobitoc, daca se va atinge de munte, sa fie
ucis cu pietre sau strapuns cu sageata".
21. Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: "sunt ingrozit si tremur!")
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile
de mii, de adunarea in sarbatoare a ingerilor,
23. de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri, de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, de
duhurile celor neprihaniti, facuti desavarsiti,
24. de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste mai bine decat
sangele lui Abel.
25. Luati seama ca nu cumva sa nu voiti sa ascultati pe Cel ce va vorbeste! Caci, daca n-au scapat cei ce
n-au vrut sa asculte pe Cel ce vorbea pe pamant, cu atat mai mult nu vom scapa noi, daca ne intoarcem
de la Cel ce vorbeste din ceruri

IOV 42
5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut.
6. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa."