Teoria relativitatii

Cind spun despre mine ca sint cel mai mare geniu al lumii nu ma crede nimeni.
Desi am scris cite ceva prea putini inteleg ce am scris pina acum. De asta o sa va
povestesc acum despre cea mai simpla idee, pe care o poate intelege orice om.
Toata lumea a auzit despre teoria relativitatii si despre Einstein cel mai destept om
din lume. Oare citi dintre oamenii de pe planeta asta au inteles teoria relativitatii ?
Un profesor universitar de fizica din Iasi care preda studentilor aceasta teorie a
marturisit la curs urmatoarele cuvinte : Eu v-am predat teoria relativitatii asa dupa cum
scrie in carti , dar eu unul marturisesc ca n-am inteles-o.
Nu este singurul caz. Atunci cind Einstein pe vremea cind nu era inca celebru a
dat unui profesor universitar de fizica scrierile sale si i-a cerut o parere. Profesorul s-a
uitat pe scrierile lui Einstein si i-a raspuns : Nu inteleg absolut nimic din ce scrie aici !
Prin urmare iata ca Marii Profesori Universitari nu inteleg teoria relativitatii !
Daca cei mai destepti si mai scoliti oameni ai acestei lumi , Mari Doctori in Fizica si
Foarte Mari Laureati Nobel nu pot pricepe aceasta teorie atunci cine o poate intelege ?
Din acest motiv i s-a acordat lui Einstein titlul de cel mai destept om care a trait
vreodata pe acest pamint, un geniu atit de destept incit nici un om nu-l poate egala fiindca
nimeni nu poate intelege ce a fost in capul lui de a putut sa scoata asa o teorie.
In vremurile noastre daca un om e curios sa afle si el ce-a gindit Einstein ia vreo
carte de fizica si se holbeaza la vreo citeva pagini pline de formule indescifrabile si
neintelegind nimic din ce scrie acolo atunci se umple de un si mai mare respect fata de
creatorul acestei teorii considerindu-l intr-adevar un mare geniu. Pentru publicul
necunoscator de fizica aceasta teorie se prezinta cel mai bine prin paradoxul gemenilor :
Au fost odata ca niciodata doi frati gemeni... In tinerete unul s-a orientat catre
cariera de cosmonaut iar celalalt a considerat ca-i mai indicat sa devina contabil. Pe cind
erau amindoi tineri , cosmonautul pleaca intr-un zbor cosmic la bordul unei rachete.
Misiunea dureaza numai citeva zile dupa care cosmonautul se intoarce inapoi pe pamint
si se intilneste cu fratele sau contabil. Dar in loc sa-l gaseasca asa cum il stia adica un
tinar de 20 ani cum il lasase in schimb intilneste un mosneag de 80 de ani cu parul alb.
Pentru cosmonaut au trecut doar citeva zile in vreme ce pentru contabil citeva decenii.
Toata lumea stie povestea asta e difuzata pe toate posturile de televiziune si se invata la
orice liceu. Orice om trecut macar printr-un liceu ar trebui sa stie despre ce vorbesc.
Adica timpul nu mai trece la fel pentru toata lumea . Asa o idee a insemnat o mare
schimbare de mentalitate in gindirea lumii. Fiindca pina la Einstein orice om stia clar ca
un metru este un metru si o secunda este o secunda. Faptul ca o secunda poate sa insemne
o suta de ani asta socheaza pe oricine. Pentru ca asta insemna ca putem calatori in viitor.
Mai ales ca din formulele fizicienilor a iesit ideea ca daca o nava ar merge cu o viteza
mai mare decit viteza luminii atuncea timpul iese cu semnul minus. Timp negativ asta
inseamna ca timpul ar curge invers , adica timpul ar curge inapoi si deci un om care ar
merge cu o asemenea nava ar intineri … Extraordinar nu ? Se poate calatori si in trecut !
Hm !
Ia hai sa vedem ce au gindit fizicienii , sau mai bine zis ce n-au gindit.
Luam in gindire cele doua sisteme de referinta. (adica pe româneste spus pamintul unde
sta contabilul si racheta pe care se afla cosmonautul )
 Pamintul Racheta

Contabilul care a ramas acasa sta comod in fotoliu si se uita prin telescop dupa
fratele sau plecat cu racheta printre stele. Cu telescopul contabilul masoara viteza rachetei
fata de dinsul si dupa aia calculeaza conform teoriei relativitatii peste cite zeci de ani se
va intoarce fratele sau si descopera ca abia peste un secol se va intoarce fratele sau si
chiar incepe sa plinga fiindca isi da seama ca nu-si va mai vedea niciodata fratele.
Dar contabilul a facut o enorma greseala in calcule pe care au facut-o absolut toti
fizicienii. Deoarce contabilul era asezat cu fundul pe fotoliu el si-a inchipuit ca sta pe loc.
Pai contabilul a ramas acasa nu ? N-a plecat nicaieri ! Evident ca sta pe loc nu ? Fratele
lui e cel care a plecat in calatorie ! Fratele lui e cel care zboara cu viteze enorme de mii
de kilometri pe secunda in vreme ce el sta linistit in fotoliul sau de acasa in repaos total.
Ne punem intrebarea oare chiar sta pe loc domnul contabil ? Pai…dupa cum stim
Pamintul se invirteste in jurul Soarelui. Viteza cu care se deplaseaza Pamintul in jurul
Soarelui este de 30 km pe secunda . Deci iata ca domnul contabil nu sta pe loc ci zboara
prin cosmos cu tot cu fotoliu cu o viteza enorma.

30km /s

Dar Soarele credeti ca este in repaos ca sa il putem lua drept punct de referinta ?
Nicidecum ! Soarele este o stea din galaxia Calea Lactee care se roteste in jurul centrului
galaxiei cu o viteza de mii de km pe secunda. Dar nici galaxia nu este in repaos ci se
roteste si ea prin univers cu cine stie ce cu ce viteza si in ce directie.
Prin urmare domnul contabil care sta pe fotoliu si se crede in repaos in realitate el
se deplaseaza prin cosmos cu o viteza absolut necunoscuta si intr-o directie necunoscuta.
Ori in calculele sale relativiste el a considerat ca se afla in repaos absolut. Adica lui si-a
pus viteza zero. Deci calculele sale sint complet eronate din start.
Tot la fel precum nu putem cunoaste viteza cu care zboara contabilul , tot la fel nu
putem cunoaste nici viteza rachetei. Oricare poate sa zboare in orice directie si cu orice
viteza fara ca noi sa putem vreodata determina viteza absoluta a acestor obiecte.
Deci paradoxul gemenilor este gresit deoarece nu se poate sti care dintre cei doi
gemeni se afla la o viteza mai mare si pentru care timpul curge mai repede ori mai incet.
Poate cosmonautul se va intoarce mosneag si contabilul va fi tinar , sau invers , cine stie ?
 Fizicienii imi vor raspunde atunci : Da desigur noi nu putem determina viteza
absoluta a unui corp. Dar noi lucram cu viteze relative , adica masuram viteza rachetei
fata de Pamint ! Nu ne intereseaza de stele si galaxii ! Noi dam deoparte tot Universul si
luam in calcul doar cele doua sisteme de referinta Pamintul si racheta. Prin conventie noi
consideram Pamintul in repaos , si atuncea toate calculele noastre sint perfecte si teoria
relativitatii se aplica perfect.
Mda… Dar daca sistemul aflat in rapaos este doar o simpla conventie…si daca
gindim cu viteze relative si nu cu viteze absolute atunci hai sa alegem celalalt sistem de
referinta ca fiind in repaos . Adica hai sa presupunem ca racheta sta pe loc in repaos
absolut si doar Pamintu e acela care se deplaseaza. Din punct de vedere al cosmonautului
el sta linistit pe fotoliu plutind in cosmos si priveste prin telescop cum Pamintul ramine in
urma si i se pare ca el sta pe loc si e cel care Pamintul se indeparteaza de el.

Observator
contabilul

Pamint in repaos Racheta in miscare

Observator
cosmonautul

Pamint in miscare Racheta in repaos

Cosmonautul stind in repaos in fotoliul cabinei sale masoara cu telescopul viteza

Pamintului apoi ia frumusel o foaie de hirtie si calculeaza conform teoriei relativitatii
aflind ca atunci cind se va intoarce pe pamint fratele sau contabil va fi un tinerel 20 ani
iar el va fi un mosneag de 100 ani…Adica exact invers ! Contabilu crede ca el va
imbatrini in vreme ce frate-sau va ramine tinar , iar cosmonautul crede invers ca el e
acela care va imbatrini si contabilul va ramine tinar.
Intrebare e … pina la urma care dintre cei doi gemeni imbatrineste si care ramine
tinar ? Poate s-mi dea cineva vreun raspuns ?
Eu cred ca nimeni pe lumea asta nu-mi poate da niciodata un raspuns. Logica de
mai sus este foarte simpla , e mult prea simpla ca sa o mai poata contrazice cineva.
Atunci… cum ramine cu teoria relativitatii ? Mai este valabila ? Eu cred ca atunci
cind ai gasit doi martori care se contrazic in afirmatii atunci logica elementara spune ca
unul dintre ei minte. Cum nu se poate sti care dintre ei minte atunci e mai bine sa-i
arestezi pe amindoi pina cind cercetezi cazul.
Deci pina cind nu da cineva vreun raspuns la intrebarea de mai sus , pina atunci
teoria relativitatii este contrazisa. Eu consider ca timpul nu se dilata. Absolut deloc.
 Unii vor zice : Stai oleaca ! Avem dovezi concrete in favoarea relativitatii !
Aceasta teorie a fost verificata concret prin observatii astronomice la percesia perihelului
planetei Mercur. Adica e un fapt dovedit !
Mda. Corect. La asta pot raspunde. Iata propria mea viziune si gindire despre
teoria relativitatii .
Dupa cum stiti lumina are o viteza finita de propagare si asta inseamna ca ii
trebuie un timp ca sa ajunga de la un loc la altul. Spre exemplu daca un cosmonaut ar
ajunge pe planeta Marte si aprinde o lanterna noi o sa vedem abia dupa o ora ca el a
aprins acea lanterna fiindca luminii ii trebuie o ora sa ajunga de la Marte la Pamint. Daca
vreodata or sa trimita americanii vreo misiune pe Marte si vor transmite imagini de acolo
atunci noi vom vedea imagini care s-au petrecut cu o ora in urma. Daca vom privi
ceasurile cosmonautilor la televizor in direct , acestea vor arata timpul cu o ora in urma.
Desigur noi stim ca in realitate atit ceasul nostru cit si acela al cosmonautului arata
aceeasi ora dar datorita distantei mari noi vedem trecutul sau.
Intrebare : cind s-a dat inapoi ceasul cosmonautului ? La plecare arata aceeasi ora
ca ceasurile noastre dar pe masura ce s-a indepartat de pamint ceasul lui a tot ramas in
urma cite un pic cite un pic pina cind a ajuns pe Marte cu o ora in urma. Dar tineti minte
si nu uitati : Este doar iluzia noastra de observatie ! Nu s-a dat nici un ceas in urma !
Timpul a ramas acelasi si curge la fel pentru amindoi. Ceasu cosmonautului arata exact
aceeasi ora cu ceasul meu , doar ca eu il vad in mod eronat la televizor.
In momentul deplasarii navei vom vedea ceasul de pe nava ca merge mai incet
decit ceasul nostru fiindca la fiecare secunda distanta pina la nava creste si luminii ii
trebuie un timp mai lung ca sa ajunga pina la mine. Adica de exemplu daca eu ma uit la
ceasul meu de pe Pamint si la ceasul navei si o sa observ ca in vreme ce ceasul meu bate
doua secunde , in vreme ce ceasul navei bate doar o secunda si evident, ramine in urma.
Asa apare iluzia dilatarii timpului.

Momentul 1
D
Intirziere 1 secunda

A crescut distanta atunci a crescut si intirzierea luminii care ajunge la noi

Momentul 2
Intirziere 2 secunde
D+d1

Atita vreme cit racheta se indeparteaza de noi si se afla deci la o viteza relativa
fata de noi atunci apare acest fenomen al iluziei deformarii timpului. Dar daca nava sta pe
loc fata de Pamint atunci timpul va curge identic si pe nava si pe Pamint. Iar atunci cind
nava o sa se intoarca inapoi de pe Marte , iluzia va functiona invers adica ceasul
cosmonautului va merge mai repede decit al nostru recuperind intirzierea incit atunci cind
va ajunge pe Pamint vor arata amindoua aceeasi ora.
Deci. In povestea cu paradoxul gemenilor nu exista nici un paradox. Cind
cosmonautul se va intoarce pe pamint gemenii vor arata identic si vor avea aceeasi virsta .
Adica teoria relativitatii pur si simplu nu exista !
 Iarasi ma vor intreba savantii : Bine dar daca teoria relativitatii nu mai e valabila ,
atunci ce ne facem cu viteza luminii constanta ? De bine de rau Einstein ne-a scos din
impas si ne-a dat o explicatie , tu ce explicatie ne dai pentru acest fenomen ?
In primul rind pe mine nu ma intereseaza impasurile fizicii voastre. Gindirea este
gindire si are anumite reguli care trebuiesc respectate. Aici nu scriu religie. Aici scriu
stiinta si respect regulile gindirii rationale. Daca dupa explicatiile de mai sus cineva mai
crede in teoria relativitatii atunci inseamna ca nu mai gindeste rational ci practica un fel
de religie a stiintei si anume “credinta oarba in zeul Einstein”.
Adica … daca milioane de savanti vreme de un secol au fost de acord cu Einstein
atunci … Einstein nu mai poate fi contrazis. Nu se poate sa fi gresit chiar milioane de
savanti. Nu se poate sa fie chiar toti prosti. Sint cele mai luminate minti ale planetei !
Bomba atomica a explodat ! Avem centrale atomice ! Oricit de rationale ar fi explicatiile
tale de mai sus totusi noi mai degraba credem ca ai gresit tu decit ca a gresit Einstein .
Nu se poate desfiinta un intreg secol de stiinta doar cu doua foi .
Pai hotariti-va odata! In stiinta mergem pe criteriul credintei sau pe cel al gindirii?
Este stiinta doar o politica in care adevarul apartine celui cu numar mai mare de voturi ?
Este oare adevarul doar minciuna celui mai bun Pacalici ? Sau exista oare un adevar
stiintific rational absolut ?
Cea mai mare crima pe care o faceti prin ridicarea acestor Titani ai Stiintei este
aceea ca ca ucideti libertatea de gindire. In scoli obligati elevii sa respecte pe titanii
stiintei si sa se supuna gindirii Titanilor. Cine nu se supune este pedepsit prin note si
repetentie, si este fortat pina la urma sa se supuna. Asta face profesorul cu elevul ii pune
un streang de git si pe urma incepe sa stringa streangul, si stringe , stringe fara nici o mila
victima pina o sufoca. Dupa ce 20 de ani de scoala omul este ucis mental si supus
neconditionat Titanilor Stiintei. Pai daca altii sint Titani eu ce pot fi ? Un pitic mic !
Din acest motiv milioane de savanti il slavesc pe Einstein si de asta milioane de savanti
n-au putut vedea greseala lui Einstein fiindca au fost obligati si educati sa nu vada aceasta
greseala. Daca adunam toate cartile publicate in lume despre teoria relativitatii iese un
munte de carti mai mare decit Piramida lui Keops. Un munte de formule a fost necesar ca
sa poata acoperi o greseala.

Ceea ce voi scrie in continuare nu am pretentia ca e corect sau adevar absolut.

Cele doua pagini de mai sus sint intr-adevar perfect rationale si de necontestat. Adica alea
sint un adevar absolut si de necontrazis. Dar in continuare renunt la pretentia ca ar fi
adevarat sau rational ceea ce gindesc. E doar o gindire confuza neverificata bazata pe vise
si halucinatii si pe presupuneri total aiurea. Dar macar spre deosebire de voi eu gindesc.
Desi cunosc imaginea voastra stiintifica despre lume totusi eu nu am mintea incastrata
neaparat in acest sablon scolar despre cum trebuie sa fie lumea . Spre deosebire de voi ,
eu nebunul … am dreptul sa gindesc liber .
De fapt de unde a aparut aceasta teorie a relativitatii ? Pai cu un secol in urma
savantii au masurat viteza luminii si aparatele indicau viteza luminii constanta. Asa ceva
contrazicea ratiunea umana. Natura innebunise si nu mai voia sa se supuna sabloanelor.
Natura indraznea sa incalce legile stiintei ! Toti savantii erau disperati in acea vreme sa
aduca natura nebuna inapoi la sablonul imaginii lor. Viteza luminii nu avea voie sa fie
constanta ! Au masurat pina le-ai iesit ochii din cap dar rezultatele ramineau aceleasi !
Natura isi batea joc de ei !
 Atunci a venit un nebun care a spus : Daca Viteza este constanta si daca V= D / T
atunci singurele care pot fi variabile in aceasta ecuatie sint numai Distanta si Timpul .
Stiu ca pare hilara asa o afirmatie, e ridicol sa-ti inchipui ca Einstein ar fi putut gindi asa
de simplu , e apraope ca intr-un un banc cu Bula , dar in esenta asta inseamna postulatul
propus de Einstein. Inseamna ceva in genu ca mergi cu masina pe strada si daca ti s-a
blocat vitezometrul atunci presupui ca ti s-a stricat ceasul de la mina.
Adica daca vitezometrul masinii este blocat atunci presupunem ca vitezometrul
construit de noi functioneaza corect dar ca Insasi Timpul s-a dereglat. Va dati seama ce
ingimfare umana suprema ? In loc sa admiti ca esti tu prost sa acuzi Timpul c-a inebunit.
Din greseli invatam si trebuie sa fim recunoscatori celor care au avut curajul sa
greseasca fiindca altfel n-am fi evoluat niciodata. Eu n-as fi putut gindi tot ce am gindit
daca n-ar fi existat mai intii Einstein . Deci ii multumesc , si merg mai departe. E posibil
sa fac si eu alta greseala , dar cine n-a gresit niciodata acela n-a incercat nimic nou.
Eu am ajuns sa am o alta viziune a spatiului. Voi ginditi intr-un spatiu Euclidian
adica de ala vechi de pe vremea grecilor lui Euclid sau mai nou intr-un spatiu
Einsteinean deformat dar totusi continuu .

Spatiul Euclidian (uniform ) Spatiu Einsteinean (deformabil )

Eu vad spatiul ca pe o retea de pozitii cuantice. Iata cum :

Spatiu cuantificat
Adica la fel precum punctele care alcatuiesc ecranul unui televizor. Noi la
televizor vedem o imagine intreaga dar in realitate imaginea este alcatuita din puncte mici
care nu se pot distinge cu ochiul liber. Intre doua puncte nu mai este nimic. E gol , lipsit
de imagine . Sau precum tabla de sah incare fiecare piesa poate ocupa o pozitie dar nu
poate sa se afle intre doua patratele.
In domeniul microcosmosului adica in lumea fizicii subatomice acolo legile firii
se pare ca sint altele . Fenomenele microcosmosului sint descrise de mecanica cuantica .
Care sint cauzele care determina acest comportament cuantic sint complet necunoscute.
Eu sustin ipoteza ca fenomenele cuantice se datoreaza insasi structurii spatiului.
Adica ceea ce vreau eu sa spun este ca materia cunoscuta de noi a universului
nostru nu poate exista oriunde ci doar in anumite puncte din spatiu. Ceeea ce se gaseste in
afara acelor puncte este in afara perceptiei noastre este nedetectabil cu nici un aparat
construit din materia noastra fiindca nu interactioneaza in nici un fel cu materia noastra.
 Hai sa analizam problema vitezei luminii in geometria unui spatiu cuantificat. Mai
intii trebuie sa definim ce intelegem prin viteza a luminii. Greseala savantilor de acum un
secol a fost aceea ca nu au avut o definitie clara a vitezei luminii.

Iata cum arata problema luminii in varianta savantilor

d d

Lumina provenita dintr-o sursa in repaos iar aici provenita dintr-o sursa in miscare
(Efectul Doppler , deplasarea spre rosu)
Savantii au luat intotdeauna in calcul distanta d din cauza ca au considerat ca fotonul
merge rectiliniu si sinusoida inseamna doar un val pe care fotonul il lasa in urma sa.

Dar lucrurile astea erau valabile intr-un saptiu euclidian. Insa intr-un saptiu
cuantificat cum definim o distanta ? Si ce inseamna o linie dreapta ? Pai ia priviti mai jos:

O linie dreapta oarecare in spatiu cuantificat linia dreapta in acest spatiu e strimba

Unii mai isteti or sa spuna ca putem gasi totusi o linie dreapta printre pnctele alea. Dar eu
am desenat asa doar fiindca asa mi-a fost mie usor de desenat. In realitate noi nu
cunoastem nimic despre structura geometrica a acestui spatiu. Punctele acelea pot dispuse
absolut oricum spre exemplu hexagonal ca intr-un fagure de albine si atunci nu mai exista
nici o linie dreapta care sa poata uni punctele. Deci desenul nu reflecta ralitatea ci e
desenat asa doar doar pentru a putea eu exprima ceea ce am de spus .
Deci deoarece geometria unei linii dreapta nu mai este dreapta in spatiul cuantic
atunci inseamna ca fotonul se va deplasa pe o linie frinta . ca in desenul de mai jos :
 Linie “Dreapta” drumul fotonului “in linie dreapta”

Si atunci notiunea de distanta nu mai este deloc acelasi lucru cu distanta clasica
euclidana. Daca definim distanta in spatiul cuantic ca fiind numarul de salturi de la o
pozitie la alta in unitatea de timp atunci.

Punct 1 Punct 2

Distanta cuantica d = 10 salturi

Distanta cuantica d = 7 salturi

Distanta cuantica d = 5 salturi

Ceea ce am ilustrat mai sus este ca intr-un spatiu cuantificat o distanta intre doua
puncte poate avea mai multe valori diferite intre ele pentru ca intre doua puncte sint sint
mai multe “drumuri drepte” care unesc cele doua puncte.
Concluzia ? Viteza luminii nu este nicidecum constanta. Voi cu aparatele masurati
doar o viteza a luminii euclidiana care este ireala. Adica cu aparatele masurati doar o
iluzie euclidiana . Dupa parerea mea Timpul este singurul care curge constant , dar
distantele sint variabile si astfel si viteza devine variabila.
Adica o raza de lumina in vid deplasata spre rosu prin efect Doppler are alta
viteza cuantica . Acel celebru c = 300.000 Km /s da este valabil in kilometri dar
kilometrul sau metrul este o unitate de masura spacifica spatiului Euclidan. Dar asa o
unitate de masura adica “metrul” este irational intr-un spatiu cuantic. In microcosmos
distantele trebuie masurate altfel decit in macroscopic. Acolo trebuie sa masuram
distantele in “numar salturi” si nu in metri . Un kilometru euclidian poate sa aiba cine
stie cite valori diferite in cuantic.
Totusi celebrul “c” mai ramine valabil sau cade ? In Euclidian adica in
macroscopic da ramine perfect valabil.
Si de ce lumina printr-un material prin sticla de exemplu are totusi o viteza
euclidiana diferita de lumina prin vid ? Raspuns : Fiindca intr-un material unele pozitii
cuantice sint ocupate de electroni si fotonul trebuie sa ii ocoleasca. Adica fotonul intr-un
material este fortat sa se abata de la “linia dreapta cuantica” .

Viteza luminii in vid Viteza luminii printr-un material

O ultima intrebare imi mai imaginez ca mi-ar mai pune lumea. Cum ramine cu
formula celebra E = mc2 care este dedusa matematic din teoria relativitatii ? Formula este
verificata in experimente deci e reala. Dar daca formula e valabila cum explici ca teoria
relativitatii din care a fost dedusa nu e valabila ? La intrebarea asta nu pot raspunde
fiindca nu stiu cum a dedus Einstein formula aceea. Prietenul meu fizicianul nu mi-a spus
niciodata asta si eu de unul singur nu pot afla. Fiindca pentru mine cartile de fizica pline
cu formule sint ca si cum ar fi scrise in chineza. Si am nevoie de cineva care sa imi
traduca din chineza in romineste. Eu sint geniu nu fizician.
Intrebarea pe care o pun eu savantilor de data asta ar fi : De ce credeti voi ca o
particula emite unde in deplasarea sa prin spatiu ? Fiindca odata a vazut fizicianul
Debroglie niste barci cu motor care faceau valuri in urma lor si a facut teoria ca orice
particula lasa in urma ei niste valuri prin spatiu . Dar oare de ce barca cu motor lasa
valuri in urma sa ? De ce nu desparte apa uite asa in doua linii drepte fara nici o
ondulatie? Raspuns : fiindca barca insasi nu merge drept ci oscileaza de pe directia de
deplasare. Orice om care a vazut o barca vede cum botul barcii e cind mai sus cind mai
jos cind in stinga cind in dreapta. De ce ? Fiindca barca inainteaza pe niste valuri si de aia
lasa in urma valuri ondulate si nu linii drepte. La fel si fotonul luminii nu merge
nicidecum printr-un spatiu vid si uniform ci merge printr-un “spatiu cu valuri”.
Stiinta actuala nu are nici o explicatie pentru efectul ondulatoriu al luminii. De ce
un foton lasa valuri in urma lui prin spatiu ? Nu stim. Fiindca in primul rind nu
cunoastem ce este spatiul si deci nu cunoastem prin ce material merge fotonul respectiv.
Spunem ca este spatiu vid adica ne inchipuim ca acel foton merge , asa prin … nimic. Dar
poate ca vidul acela n-o fi chiar nimic , poate ca este ceva acolo in acel vid , desi invizibil
pentru noi dar poate ca este ceva. Putem deduce ce anume se gaseste in acel vid analizind
rational deplasarea fotonului prin vid. Daca fotonul lasa valuri in urma sa atunci logic
este sa gindim ca el insusi oscileaza si prin deductie logica inseamna ca ceva din acel vid
il determina sa oscileze. Adica in acest fel incepem sa descriem structura “vidului”
incepem sa vedem “invizibilul din nimic” si sa intelegem ca o intreaga lume noua se
deschide cunoasterii umane . Lumea care exista in “nimic”.
Daca spatiul este astfel cuantificat atunci e de presupus ca si timpul are aceeasi
structura. Si atunci problema vitezei intr-un spatio-timp cuantificat se pune altfel decit in
spatio-timpul continuu .
In spatio-timp continuu viteza V = D / T (kilometri pe ora )
In saptio-timpul cuantificat V = n * d / m* t
Unde n * d inseamna numarul de cuante de distanta iar m * t este nr. cuante timp. In mod
firesc nu se poate depasi viteza de o cuanta spatiu pe o cuanta timp. Adica exact ca
mutatul regelui de la sah care nu poate merge decit o patratica pe mutare. Mai incet poate
adica o patratica la doua mutari , dar mai repede nu are cum fiindca asa e regula jocului.
Ei , ca teoria cuantica permite si salturi mari in spatiu adica teleportari care
depasesc viteza maxima admisa , asta este deja alta poveste in care intervine materia
speciala a Sfintului Duh dar asta e o poveste care nu mai poate fi spusa fiindca
deocamdata n-aveti inca suportul sa intelegeti asa ceva. Nu poti pune o caramida in aer
decit daca pui mai intii alte caramizi dedesubtul ei ca sa o sustina.
In orice caz eu cred ca am lamurit destul de clar problema relativista. Printre
altele am dat si la psihiatru aceste foi ca sa-si dea seama ca am totusi niste motivatii
realiste pentru care ma cred geniu. Dar concluzia psihiatrului a fost foarte clara si sigura
ca sint foarte foarte grav bolnav . Dar asa se face stiinta. Un om face niste ipoteze si apoi
isi expune propria sa teorie si viziune despre univers. Ca este sau nu corecta asta ramine
de vazut. Dar daca nu esti in stare sa ma intelegi atunci de ce ma judeci ?
Vorba Hristosului in fata lui Caiafa: Daca am zis ceva rau , spune ce am zis rau,
dar daca nu am zis nimic rau atunci de ce ma lovesti ?
Sint oare nebun fiindca ma cred mai destept ca Einstein ? Adica de ce ? Este oare
acest Einstein recordul absolut si definitiv al inteligentei umane incit nimeni si niciodata
nu il va putea depasi ? Conclzia mea logica la teoria explicata mai inainte este ca l-am
contrazis pe Einstein deci sint mai destept ca el. Asta-i viata. Cindva Hector era cunoscut
drept cel mai puternic razboinic din Grecia Antica , da a venit Ahile l-a invins in lupta si
uite asa Ahile a devenit el cel mai mare razboinic. La fel este si in stiinta. L-ai desfiintat
pe geniul de dinaintea ta atunci ii iei locul.
Putini oameni au citit despre ideile mele , in general preoti si psihologi care au
ridicat din umeri zicind : Eu sint preot ! Nu ma pricep la fizica deloc ! La fel mi-a zis si
psihiatrul: Eu nu cunosc fizica ca sa pot sa verific corectitudinea ideilor tale , dar daca tu
te crezi geniu atunci meseria mea e sa te declar nebun.
Parerea mea e ca de data asta am explicat foarte simplu atit de simplu incit nu-i
nevoie sa ai facultate de fizica ca sa intelegi ce am scris mai sus. Orice om poate intelege.
Am discutat problema asta si cu doi absolventi ai facultatii de fizica iar cei care
se pricep la fizica au declarat corecte ideile scrise mai sus. Printre cei care au aflat acest
lucru si au fost de acord cu aceste lucruri este si un Doctor in Fizica.
Daca as fi fost singurul care sustina aceste lucruri as fi zis ca cine stie poate ca
sint eu bolnav psihic si delirez. Dar cind un Doctor in Fizica declara corecte aceste idei
atunci inseamna ca nu sint nebun ci chiar sint ceea ce spun ca sint adica chiar sint mai
destept decit Einstein.
Si nu doar mai destept decit Einstein ci mai destept decit absolut toti laureatii
Nobel in fizica. Pai da o gramada de oameni au primit Nobel in fizica si ei au fost de
acord cu teoria relativitatii si cu dilatarea concreta a timpului. Nimeni nu si-a dat seama
ca-i vorba de-o simpla iluzie de observatie. Oare chiar nici macar atita n-au gindit ? Chiar
toti au fost prosti ? Se pare ca da. Daca nici unul dintre ei n-a gindit si n-au indraznit sa-l
contrazica pe Einstein atunci trag concluzia ca toti laureatii Nobel sint mai prosti ca
mine. Toti! De la primul si pina la ultimul ! Deci sint cel mai destept om care a trait
vreodata pe acest pamint. Aaa! Ha ! Ha ! Ha! Sint Geniul Geniilor! Desi imi place sa rid
si sa fac mare haz de ideea asta , totusi vorbesc foarte serios. Chiar sint Geniul Geniilor.
Si nimeni nu poate contesta acest lucru. Daca nu sinteti de acord atunci va rog sa gasiti o
greseala in gindirea mea descrisa mai inainte(doar primele 4 pagini din acest capitol )
Einstein a fost foarte tare criticat la vremea lui pentru teoria asta. Toata lumea era
foarte revoltata de teoria relativitatii . Toti marii savanti ai epocii , Marii Laureati Nobel
s-au declarat hotarit impotriva acestei teorii . De ce ? Fiindca Einstein era … evreu . Nu
s-a gindit nimeni daca-i corecta sau nu teoria ei se gindeau doar ca-i evreu si ca nu pot
accepta teoria unui evreu. Va dati seama cit de super-timpiti sint Marii Laureati Nobel ?
Mi-e rusine acum cind ma gindesc ca visul meu era sa devin savant si sa iau
Nobel. Toata viata mi-am dorit asta. Cind am gindit lucrurile de mai sus eu chiar am
crezut ca voi lua Nobel. Adica un milion de dolari ! M-am lasat de servici si n-am vrut sa
ma mai angajez nicaieri fiindca ma credeam geniu ! Ma duceam si imprumutam bani de-o
piine de pe la prieteni si le ziceam ca o sa le dau banii inapoi cind o sa iau Nobel.
 Acum insa in momentul actual , as refuza sa primesc acest premiu din orgoliu .
Nu m-as cobori niciodata sa fiu egal cu vreun Laureat Nobel , fiindeca eu sint cu mult
mai mare decit oricare dintre ei.
Inainte de aceasta descoperire eu ma credeam prost, lumea imi zicea ca-s prost si
chiar eram prost. Dupa asta insa crezindu-ma un suprainteligent am devenit pe urma
foarte destept. Adica am devenit geniu atunci cind am crezut ca sint. Mintea a inceput sa
alerge cu o putere pe care n-as fi crezut vreodata ca-i in stare. S-a dezlegat ceva inauntrul
capului, au cazut niste bariere ale mintii . De asta spun ca genialitatea e in primul rind o
chestiune de curaj si de incredere. Trebuie sa ai curajul de a gindi .

Studentu gindeste : Eu sint mic nu stiu nimic ! Stau pitit in bancuta mea si cum
zice profesorul asa este ! Si fiindca se crede mic , ramine mic. Daca vrei sa devii mare
atunci trebuie sa te crezi mare.
Din pacate realitatea lumii in care traim este aceea ca genialitatea este crunt
pedepsita de societate. Sistemul social este foarte agresiv cu omul care se crede geniu
fara sa aiba acte oficiale de geniu si pozitie sociala corespunzatoare. Un om care zice ca-i
mai destept decit Einstein dar n-are nici bani si nici vreo functie innalta atunci este
imediat declarat nebun, e apucat de miini si de picioare, azvirlit dupa gratii si tranchilizat
cu pastile. Un boschetar care se declara geniu ajunge la gratii ! Eu am patit deja asta. Am
fost la gratii. A te crede mai destept decit Einstein sau a declara ca vorbesti cu Dumnezeu
e cam acelasi lucru. Adica inseamna ca te declari fiinta suprema de pe aceasta planeta si
pretinzi sa fii autoritatea suprema. Nimeni nu-ti acorda asa ceva decit daca esti mort.
Daca oricum lumea nu-i in stare sa respecte geniile atunci eu ma intreb daca nu ar
fi mai bine sa desfiintam genialitatea. Poate ca sint ultimul geniu din istoria lumii fiindca
prin cele scrise mai sus am demonstrat ca de fapt nu exista genii. Nu exista oameni Mari
si Extraordinari ! Exista doar excroci care ii declara pe altii mari ca sa ajunga astfel sa se
mareasca pe ei insisi. Tocmai am dovedit ca Einstein a fost cam prost. Lumea a crezut in
el orbeste. Si toti cei care au crezut in Einstein orbeste acuma ar trebui sa ajunga ajunga
de risul intregii lumi. L-ati crezut destept dar uite ca n-a fost.
L-am contrazis , sint mai tare ca el deci am dreptu sa fac ce vreau cu imaginea lui.
Iar eu il declar prost . Vreau sa demolez acest mit al omului superior. Nu exista genii !
Vreau sa impart puterea geniului tuturor oamenilor. Orice om care intelege fleacurile de
mai sus este egal cu mine si deci mai destept decit Einstein. Nu-i grozav sa-ti dai seama
ca orice om poate fi lesne mai destept decit cel mai destept om al lumii ?
Si ca sa vedeti cit de mare si extraordinar geniu sint eu si cit de importanta este
inteligenta in devenirea unui geniu o sa va mai spun ca de fapt nu sint eu autorul acestei
descoperiri . Ma laud cu o idee care apartine altuia. Nu pot fi considerat plagiator fiindca
recunosc sincer. Ideea (doar aceea de la pag 3 a acestui capitol) apartine fostului meu
prieten fizician. Desigur ca am avut si eu contributia mea la acea idee , dar totusi ideea a
aparut in mintea lui si nu intr-a mea.
Atunci de ce ma laud eu cu aceasta idee daca nu-i a mea ? Fiindca atunci cind a
descoperit aceasta idee eu m-am bucurat foarte mult pentru el si I-am zis : Wau ! Esti
grozav ! E fantastic ! L-ai contrazis pe Einstein ! Extraordinar ! Publica asta si o sa devii
celebru , chiar ca o sa iei Nobel pe chestia asta. La care el mi-a raspuns ca … Nu ! Nu o
sa public niciodata asa ceva. Eu am ramas uluit. Cum adica ai facut descoperirea
secolului si sa nu publici asa ceva ? Nu se poate !
Mi-a explicat apoi ceva in genul ca : Cine este el ca sa se puna impotriva lui
Einstein ? El e doar un biet mic student iar Einstein e un Titan al istoriei omenesti si nu se
poate ca micul student sa contrazica pe Marele Titan. Oricum nu i-ar permite nimeni sa
publice asa ceva fiindca … exista o anumita ierarhie in stiinta si nu se poate sa sari asa
deodata peste aceasta ierarhie. Ca sa poti publica asa o idee mi-a spus ca trebuie mai intii
sa reusesti sa intri in mediul stiintific sa ajungi profesor universitar sa ai multe lucrari de
fizica publicate , eventual sa ajungi vreun membru al Academiei , adica mai intii trebuie
sa fii o personalitate recunoscuta in fizica , si abia pe urma poti intr-adeva sa publici asa o
idee si abia atunci ar fi luata intr-adevar in consideratie de lumea stiintifica . Altfel nu te
baga nimeni in seama .
Adica mai clar spus i-a fost frica sa-si sustina ideea si a abandonat-o. S-a lasat de
stiinta si de orice , si-a gasit un job si-o nevasta, scoate bani si are probleme , familie ,
gata s-a terminat cu stiinta si vise de astea romantice , cu premii Nobel.
Ideea abandonata de el mi-a ramas mie. Macar ca eu eram de 10 ori ma prost decit
el ( ma batea la sah incontinuu cu scorul de 10-1) , totusi ideea a devenit a mea fiindca
am dus-o eu mai departe. De la aceasta idee mi s-au deschis aripile genialitatii si am
capatat curajul de a gindi liber fara limite impuse de nimeni.
Veti zice ca totusi ideea nu-i a mea si ca totusi nu sint eu geniul. Oare daca o
mama isi arunca copilul nou nascut la tomberonul de gunoi si acolo il gaseste alta femeie
care il ia si il creste , iar mai tirziu copilul crescut mare o intilneste pe mama sa naturala
cui oare ii va spune acel copil “mama” ? Nu aceleia care l-a crescut ? Si nu va spune oare
copilul catre femeia ce l-a nascut : Tu esti o criminala ! Nu te recunosc drept mama mea !
Ei , uite ca la fel e si in cazul ideilor stiintifice, nu-i destul sa le nasti ca sa-ti apartina ci
mai trebuie si sa iti asumi responsabilitatea, trebuie sa lupti, trebuie sa crezi in ideile tale
sa le duci pina la capat si sa le promovezi. Si intotdeauna asta inseamna mai mult sau mai
putin sa jertfesti o bucata de viata . Pai eu de trei ani indur batjocura lumii ca ma cred
geniu si am ajuns si dupa gratii fiindca imi sustin ideea asta. Iar acu imi vind locuinta ca
s-o public si probabil ca are sa ma coste si viata pina la urma. De aia chiar sint geniu.
Asadar… ginditi-va oleaca la ironia realitatii si anume ca desi eu ma laud ca as fi
Mare Geniu totusi un oarescare necunoscut un terchea-berchea trei lei perechea un biet
muncitorel pentru banuti , este de 10 ori mai inteligent decit Marele Geniu al Geniilor
adica eu care sint cel mai mare geniu care a trait pe aceasta lume de la Hristos incoace.
 Deci care o fi concluzia ? Ca oricine poate fi geniu ? Da , chiar asa ! Oricine
poate fi geniu ! Dar una e sa poti … si altceva e sa fii.
La citeva zile dupa ce am scris rindurile de mai sus m-a sunat prietenu ala fizician
de parca ar fi stiut ce scriu eu in carte si s-a grabit sa ma corecteze. M-a sunat sa-mi
spuna ca nu-i un terchea berchea trei lei perechea , biet muncitorel pentru banuti , asa
cum il acuz eu in carte , ci a reusit pina la urma sa devina … profesor universitar.
Fain ! Bun prieten ! Unu ajunge nebun la gratii si tiriit de politie pe strada si altu
mult pretuitul si respectatul dom’ profesor universitar. Poate ca totusi pina la urma
societatea isi respecta geniile. Trebuie sa admit ca aceasta veste ma cam descumpaneste.
La urma urmei e descoperirea lui , de ce ma laud eu cu ea ? Poate ca lumea intr-adevar
are dreptate sa ma puna pe mine dupa gratii si pe el la catedra ?
Mai bine ar fi sa povestesc lucrurile asa cum au fost. Povestea de a ma crede
geniu a inceput inca din liceu de pe vremea cind inventasem eu motorasul superspatial.
Toata viata mea de copil am vrut sa zbor sa-mi fac o nava si sa plec de pe planeta asta. Si
intr-o buna zi dupa ce vazusem pentru a o suta oara filmul Razboiul Stelelor la cinema
m-am pus jos pe o bordura de trotuar cu capu in miini si am inceput sa gindesc cum sa
fac eu un motor de nava spatiala . Si-am gindit cu inversunare multa vreme si pina la
urma am inventat eu un motoras antigravitational. Desigur primul lucru a fost sa-l intreb
pe prietenul asta a meu ce parerea are daca merge sau nu motorasul inventat de mine. Iar
el cind a vazut despre ce-i vorba a ris in hohote si mi-a zis ca nu merge . Eu i-am cerut
sa-mi dovedeasca. Mi-a calculat imediat si mi-a aratat pe hirtie ca nu merge. Eu m-am
uitat peste calculele acelea si am vazut ca dimpotriva motorasul meu merge ca el a
interpretat anapoda rezultatele calculelor. Pastrez si acuma foaia aceea care s-a ingalbenit
de vreme in care se vede clar ca el a gresit in interpretarea calculelor. In orice caz atunci
ne-am certat urit de tot si pentru prima data m-am confruntat cu acuzatia de nebunie.
Intotdeauna eu insa am crezut ca motorasul meu spatial merge si ca sint geniu. Toata viata
incepind de atunci am incercat sa devin geniu. Terminasem masteratul in vremea caruia
traisem primele experiente paranormale si gindisem teoria sufletului, vazusem inaintea
timpului adica primisem o bucata de cunoastere. Dupa masterat ma credeam asa de mare
geniu incit nci nu voiam sa-mi mai caut servici ma pusesem in pat si asteptam sa mor de
foame. In lunile acelea de somaj fara bani ma apucasem de gindit cautam ceva clar prin
care sa dau lumii o confirmare a faptului ca sint geniu. Si ma apucasem eu sa contest
teoria relativitatii asa ca imi tunase mie in cap ca nu-i buna . Inventam tot felul de
contexte fizice si verificam prin calcule sa vad daca nu reusesc sa gasesc o contradicitie.
Prin urmare cit era ziua de lunga , zi de vara pina-n seara calculam si scriam foi intregi cu
formule de fizica. Fiindca altfel n-ai cum sa dovedesti daca nu calculezi. Eu aveam simtul
adevarului si simteam ca in anumite contexte n-are cum sa mearga relativitatea si cautam
sa dovedesc prin calcule. Dar era culmea ca intotdeauna calculele ii dadeau dreptate lui
Einstein. Formula relativitatii era perfecta . Eu insa simteam ca-i o minciuna perfecta era
o minciuna intinsa la infinit si mai indaratinc cautam ceva dar de fiecare data Einstein
scapa ca prin urechile acului si scotea limba la mine de prin poze. Am vazut odata un
ciine care a gasit o cutie de conserve de carne si care simtea ca este ceva de mincare
inauntru si o rasucea inversunat pe toate partile tragea de ea cu ghearele si cu dintii dar
n-o putea deschide. Ma intreb de unde stia ciinele acela ca inauntrul cutiei este carne ?
Ca doar nu poate sa miroase prin tabla. Ce simt ii spunea lui ca acolo e mincare ? Cam
asa eram si eu simteam eu ca-i ceva acolo dar eu nu prea stiam formule , nu stiam fizica
decit aia din liceu. Si tot il chinuiam mereu pe prietenu asta a meu sa-mi zica, sa-mi
explice cum si de ce , si de unde a aparut teoria asta. Mi-a aratat calculele lui Minkovski ,
iar eu i-am pus o gramada de intrebari de l-am zapacit. Intrebari de alea stupide cum pun
copii mici : Da de ce aici rotesti graficu asa ? Da , ai voie sa faci asta ? Iar el raspundea :
Pai nu stiu ! Asa am invatat la scoala ! Daca asa a zis Minkovski inseamna ca este voie !
Da oricit imi explica, eu tot nu intelegeam ba inca se incurcase si el in propriile lui
explicatii de nu mai stia ce si cum e cu relativitatea asta. Si intr-o zi s-a hotarit ia hai sa
gindesc eu toata problema asta clar si de la capat ca sa-i explic boului ala de Oliverica o
data pentru totdeauna teoria relativitatii ! Adica sa caute o explicatie atit de clara incit sa
poata intelege pina si un idiot ca mine. Sa nu uitam ca eu eram elev de nota 4 la scoala !
Adica eram prostu clasei, corijentul si repetentul.
Si uite asa fizicianul asta s-a pus jos pe covor rezemat de perete si a inceput sa
gindeasca totul de la capat clar ordonat si metodic. Dupa o ora a sarit in sus strigind Wau!
A fost rindul lui sa alerge repede la mine sa-mi zica ca uite asa , asa . Einstein a gresit !
Iar eu am sarit in sus de bucurie de parca eu as fi fost geniul ! Pai nu eu eram acela care
spusese ca teoria relativitatii nu-i buna ? I-am spus eu lui ca Einstein a gresit ! Si el
intotdeauna imi zicea ca-s nebun. Dar acuma uite ! A reusit sa demonstreze el insusi ceea
ce eu am spus ! Intrebarea este care-i geniul ? Eu sau el ?
Adevarul este ca eu am primit uite asa paranormal o cunoastere despre lume.
Cunoasterea mea despre lume depaseste cu mult pe a oricarui savant. Dar din pacate
aceasta cunoastere o stiu numai eu si n-o pot spune altora fiindca nu stiu cum sa spun
acele lucruri ca sa ma fac inteles. Ei , uite asta a facut el a spus clar si pe intelesul lumii
ceea ce eu stiam dar nu puteam spune si a gasit dovezi clare in sprijinul afirmatiilor mele.
Dar lumea pretuieste mai mult pe acela pe care il poate intelege decit pe acela
care-i superior dar neinteles. In povestea Luceafarului erau doi indragostiti de aceeasi fata
dar geniul ajunge dupa gratii nemuritor si “la racoare” , iar altul insurat si fericit la
catedra de mare profesor univesitar. Ce sa-i faci , asa-i voia destinului. In scurta vreme eu
ma pregatesc sa ies in strada si sa palmuiesc cu cartea un politist asa ca in filmele alea cu
cavaleri cind il lovea cu manusa ca sa-l provoace la duel. Si presupun ca in urma acestui
gest foarte rele lucruri o sa mi se intimple. O sa devin rapid nemuritor si rece …
In orice caz numele fizicianului nu va fi adaugat in aceasta carte . De trei ani n-a
mai trecut pe la mine. N-a venit sa ma ajute cu nimic. A sunat acuma ca sa-mi spuna ca a
ajuns Mare Stab si ca se simte vinovat ca atunci demult m-a incurajat in a ma crede
geniu. Tot timpu si-a batut joc de mine desigur prieteneste dar intotdeauna in fata lui am
fost Oliverica cel Prost. Doar de doua ori in viata m-a considerat superior lui. O data a
fost atunci cind a inteles teoria arborelui dimensional. Ma asculta asa ironic cum ma
bilbiiam eu sa-i explic dar cind a intels ce ziceam asa deodata i-a inghetat zimbetul ironic
de pe fata. Apoi s-a luat cu miinile de cap si a inceput sa urle dupa care a inceput sa sara
in sus prin camera si sa se rostogoleasca pe jos intr-o stare de agitatie furibunda strigind
incontinuu . Ma uitam la el cum se manifesta si am stiut ca intr-adevar intelesese ce ii
spuneam. Fiindca si eu am facut la fel cind am priceput acel lucru. Intr-adevar era atit de
naucitoare este intelegerea aceea este asa o explozie a mintii si a imaginii despre univers
incit intr-adevar asa se manifesta un om care intelege acel lucru. Simti ca iti crapa mintea
intr-o sfortare cumplita de a nu innebuni acceptind noua viziune despre lume.
Acuma am intilnit vreo citiva care au citit despre teoria arborelui dimensional si
mi-au spus in zeflemea : N-ai scris nimic nou in cartea ta . Tot ce scrii tu e deja fumat.
Au mai scris si altii asemenea lucruri. Dar eu va intreb dupa ce ati citit acele lucruri v-ati
luat cu miinile ce cap si ati inceput sa urlati ? Daca nu atunci inseamna ca n-ati inteles…
Si presupunind ca ati intelege acest lucru si ati trece astfel de prima bariera a
cunoasterii , ar mai trebui sa treceti inca de vreo citeva ori printr-un asemenea soc
cognitiv pina sa ajungeti sa va faceti macar o idee despre ce vorbesc atunci cind spun ca
am vazut pe Dumnezeu Tatal. Toate teoriile mele stiintifice scrise in aceasta carte nu sint
nicidecum finalurile cunoasterii mele ci abia inceputurile. Sint trambulinele de pe care se
incepe saltul in necunoscut. O singura minte a ajuns pina pe marginea unei astfel de punti
catre infinit si a cunoscut imensitatea lumii ce-i sta inainte. Dar s-a ingrozit si-a dat inapoi
din fata necunoscutului. Eu spre deosebire de el am cazut in acea prapastie. De fapt in
acea clipa eram amindoi acolo privind in jos in prapastie . Atunci cind el s-a dat inapoi m-
a impins pe mine inainte. El s-a intors inapoi in lume , eu am cazut in neant. Nimeni din
aceasta lume nu stie pina unde am ajuns eu . Dar acela este singurul om care stie ce s-a
intimplat cu mine si unde anume am cazut.
Dupa ce fizicianul si-a revenit atunci din starea aceea de agitatie mi-a spus : Tu iti
dai seama ce ai gindit ? E cel mai mare lucru pe care l-a gindit vreodata o minte umana.
Tot ce a existat pe lumea asta de la aparitia vietii si pina acum , bacterii , dinozauri ,
razboaie si istorie umana totul a avut drept rost ca o minte sa ajunga la acest nivel de
intelegere , sa asjunga sa vada acest lucru. Iti dai seama? Tu chiar esti buricul pamintului!
Nu cred ca lumea o sa-ti dea vreodata premiul Nobel , dar sa stii ca pentru ca ai gindit
acest lucru, tu ai primit Premiul Nobil de la Dumnezeu.
Acestea au fost vorbele pe care mi le-a spus atunci cu multi ani in urma , cind si-a
revenit din starea aceea si le-a spus cu toata convingerea si sinceritatea fara nici o urma
de gluma. Ce-i drept bause putina bere dar foarte putin abia juma de sticla.
A doua zi cind ne-am intilnit pentru citeva clipe eu eram superiorul si el inferiorul
dar cu toate ca stia ce gindisem totusi nu se putea sa fiu eu geniu. Corigentul , repetentul ,
Oliverica cel prost nu avea cum sa fie geniu . Toata viata noastra asa am fost, eu un fel de
Habar-nam iar el a fost intodeauna un Stie-tot. Nu putea fi prostul superior desteptului.
Pur si simplu nu se putea sa fie altfel si am ramas in continuare asa cum eram.
Mai pe la sfirsitul prieteniei noastre inventasem eu electrodul neuronal si ma
laudam la prieteni ca am inventat nemurirea si le ziceam ca o sa fiu al doilea Mesia si
rideam cu totii ca de un banc bun. Imi ziceau unii Bai Oliverache nu te mai umfla atita ca
ai sa patesti ca broasca din fabula care voia sa devina mare cit o vaca si s-a tot umflat
pina ce a plesnit. Iar eu le ziceam Da mai, dar macar broasca care s-a umflat a fost cea
mai mare broasca care a existat vreodata si macar isi aminteste lumea de ea prin fabule.
Dar de celelalte broaste obisnuite nu-si mai aminteste nimeni niciodata. Oricum era un
subiect de mare haz si distractie Oliverica Mesia. Insa odata mai pe la sfirsit fizicianul
mi-a spus: Tu chiar ai sa fii un Mesia. Dar a spus aceste vorbe intr-un fel crispat si
chinuit de parca ar fi scos vorbele din el cu clestele parca vorbea impotriva intregii sale
fiinti, ca si cum ar fi regretat orice cuvint care iesea din el. Ne stiam de-o viata , stiam
cind glumeste si cind vorbeste serios. Nimic din tot comportamentul sau anterior ar fi
lasat nu lasa sa se vada vorbele acestea spuse atit de serios. Tu chiar ai sa fii un Mesia !
Dupa ce a spus vorbele astea a disparut din viata mea. Sint trei ani de cind n-a mai
dat nici un semn de viata. Multa vreme m-am intrebat de ce oare o fi spus acele vorbe ?
Desigur ca eram Mesia dar o luam in gluma ca pe o fanfaronada. Intotdeauna el a fost
impotriva genialitatii mele. De ce atunci a spus acele vorbe ? Si de ce a disparut asa ?
 Acuma la telefon l-am intrebat : dece n-ai mai trecut pe la mine toti anii astia ?
Mi-a raspuns Fiindca ma simt vinovat ca te-am incurajat atunci .
Intrebind pe Dumnezeu despre acest subiect mi-a zis urmatoarele : Prin aceasta
teorie a relativitatii am adunat toata autoritatea intelectuala intr-un singur om in Einstein ,
care istoric vorbind detine autoritatea intelectuala suprema in lume , apoi am orbit pe toti
savantii incit sa nu vada nimeni aceasta greseala vreme de-un secol, cu rostul pe de o
parte ca sa imi bat joc de aroganta stiintei ca sa-si dea seama ce nimicuri sint in fata Mea
si pe de alta parte ca dezvaluind aceasta greseala aceluia pe care l-am ales Eu sa-i pot da
nu doar autoritate religioasa ci si autoritatea stiintifica suprema.
- Pai … da nu eu am descoperit greseala , ci prietenul meu.
- Ai merita oleaca sa-ti mai tai din orgoliul tau cam mare ca la urma urmei n-ai nici un
merit personal , ca doar Eu ti-am dat asa ca te lauzi cu ceva ce oricum nu-i gindit de
tine ci e dat de la Mine. Dar totusi Eu ti-am dat tie si nu altuia aceasta autoritate . Tu
i-ai spus mai intii prietenului tau ca nu crezi in teoria relativitatii , apoi i-ai cerut sa-ti
explice, sa-ti dovedeasca si sa-ti arate calculele lui Minkowski. In clipa in care ti-a
aratat acele calcule ai pus degetul pe foaie si ai zis : Aici este gresit ! I-ai aratat
prietenului tau punctul exact in care calculele lui Minkowski erau gresite. L-ai
intrebat : “De ce aici rotesti aici graficul asa ? Este voie sa faci asta ? “ Aceea era
intra-devar greseala care s-a strecurat in calculele savantilor. Mai apoi prietenul tau a
gindit asupra problemei si si-a dat seama ca intr-adevar nu era voie sa se roteasca acel
grafic . Ca el a gasit o explicatie intuitiva mai clara desigur e meritul lui , dar Eu prin
tine am aratat mai intii greseala pe calculele oficiale standard acceptate de stiinta. Ca
sa dau autoritatea cuiva nu ma pot juca cu intuitii de ale vreunui necunoscut , ci a
trebuit sa ma refer foarte precis si exact la calculele oficiale ale lui Minkowski . Deci
tu ai precizat punctul exact din calculele oficiale unde teoria relativitatii era gresita.
- Nu stiu , eu atunci nu eram deloc sigur ca-i gresit acolo ci eu atunci doar am pus o
intrebare timida daca e corect.
- Iata o intrebare timida care iti ofera acum autoritatea intelectuala suprema pe aceasta
planeta. O fi fost poate o intrebare timida , dar Eu te-am facut atunci sa pui acea
intrebare. Orice Sfint care aude Vocea Mea este cu mult superior in cunoastere fata de
oricare dintre prapaditii aia de savanti care n-au fost in stare vreme de-un secol sa
vada o greseala atit de simpla. Sint complet lipsiti de Simtul Adevarului.
- Nu prea cred ca o sa ma accepte cineva drept autoritate intelectuala suprema.
- Nici pe Mine nu m-au acceptat. Nici atunci si nici acum. De ce te-ar accepta pe tine ?
Dar de ce trebuie sa te accepte cineva ? Esti ceea ce esti chiar si in lipsa oricarei
acceptari umane. Chiar daca intreaga lume nu te-ar accepta vreodata , gindeste-te ca
Eu care sint mai mare decit lumea te-am acceptat , si asta-i mai mult decit orice ti-ar
oferi vreodata oamenii. Si sa mai stii ca ceea ce ti-a zis atunci prietenul acela al tau ca
Ai primit premiul Nobil de la Dumnezeu , de fapt Eu am fost Acela care ti-am spus
asta atunci.
- Si totusi Doamne de ce eu ?
- Pai fiindca te-am vazut asa mai saracut cu duhul , adica mai prostut si mai timid , si
uite asa pentru ca erai mai greu de cap si mai sarac cu duhul … uite de aia ai pus si tu
acolo doar … o intrebare timida . Oliver Stan