Iluzia comica

„Mă zbucium rău de tot, căci fiul meu iubit,/ De-aprimea mea cîndva din casă izgoni,/ De zece
ani, auzi, de ochii mei se-ascunde,/ Și-l caut peste tot, și nu-l găsesc niciunde./ Cum prea-și făcea de ca,
cumplit, nendurător,/ Plăcerile să-i curm eu m-am simțit dator./ Pedeapsa eu credem că-l face blînd, nu
ruga/ Prea aspru am fost cu el- și-atunci alese fuga/ Greșeala-mi apasă pe suflet tare gre/ Prezent- l- am
tot jignit, fugit – l-am plîns mereu.” (Pridamant, pag 409)

„Nu-i cazul om de rînd pe Alcandru să-l socoți,/ Ce știe el nu știu nici laolaltă toti /(...)/E de ajuns
să spun că îți citește gîndul,/ Văzînd în viitor, trecutul pătrunzîndu-l./ Nu-s taine-n univers să nu le știe
bine/ Și cărți deschise-i sînt umanele destine” ( Dorante, pag 410)

„Să speri mereu, dar vezi că magul apărut-a/ Privește-i mersul și priveștei fața gravă” ( Dorante,
pag 411)

„Bătrîne, nu-i așa că faptul că-i departe,/ Din vina ta, căinți îți iscă, nu deșarte?/Că încăpățînat
fiind întru asprime,/ L-ai alungat- și-ți plîngi a inimii micime” ( Alcandru, pag 412)

„Redă-mi-l pe-acest fiu ce stîlp mi-i bătrîneții./ Aș zice că redat imi e, de-mi dai vreo veste./ Aripi
voi căpăta, să-l aflu, ca-n poveste./ O, unde s- retras? Să-l caut unde? Zbor/ La capul lumii chiar, împins
de-alean dor” ( Pridamant, pag 412)

„O să-l revezi, da, plin de viață și cinstire,/ Căci izgonirea-i fu izvor de fericire” ( Alcandru, pag
412)

„O fi căsătorit?” ( Pridamant, pag 413)

„Dar ai putea, de ai o inimă-ndrăzneață,/ Printr-o iluzie să-i vezi întreaga viață/ Și tot ce-a
pătimit pe loc să ți se arate/ Prin vii năluci ce par cu suflet înzestrate,/ Cuvinte, gesturi nu le vor lipsi,
adică.” (Alcandru, pag 413)

„Dar nu te alarma și mut fii ca un pește./ Răbdarea știu că-ți pun la grea-ncercare, dar/ nu fi
nencrezător, căci al puterii har/ În farmece de rînd e slab și greu apuci/ Să vezi și să auzi vorbind niște
năluci./ În peșteră să mergem acum amîndoi,/ De față să le-aduc prin farmece mai noi.” (Alcandru, pag
415)

„Să nu te sperii, nu, oricîte vei vedea/ Din grotă să nu ieși decît în urma mea/ Altfel – ești
mort...Ei vezi cum fiul tău, îndată,/ Cum și al său stăpîn ca nălucile se-arată?” ( Alcandru, pag 416)

„Cu o privire doar te voi zvarli in moarte,/ Las ticalos [...]/ Vezi, gata, mi-am schimbat pe loc
cumplita schima,/ Ce taie, arde rau, darama si suprima;/ Cu gandul la doi ochi ce ma subjuga, pot/ Sa
spun ca-s dragoste si duiosie tot.” ( Matamor, pag 417)
 „Cit prea eram frumos, cum altul nu-i sub stele,/ O, zei, cit sufeream, tot asaltat de ele!/ Nici nu
puteam sa ies, ca lesinau – si-as spune/ Ca mii mureau pe zi, iubindu-ma nebune.” (Matamor, pag 417)

„Contempla, dragul meu, contempla-aceasta față:/ In ea vezi un sumar al marilor virtuti;/[…]/

De-n Europa sint binecrescuti toti regii,/ Nu le-am distrus cetati, palate ori cortegii;” ( Matamor, pag
419)

„Cum azi ma vreau frumos, mi-i indrazneala moarta.” ( Matamor, pag 420)

„Pe jumatate crud, zau, nu pot fi, ca, -ndata,/ As omori-o si pe ea, cu el odata/ Sa stam aici, in
colt; sa se desparta-astept” (Matamor, pag 420)

„Si, deci, fa-mi un fazvor si crede-ma pe loc/ Ca, chiar de ma iubesti, nu te iubesc deloc.” (
Isabella, pag 421)

„De prunc in suflet port doar chipul tau divin;/ Nu te vazusem si mi-l stapaneai deplin;/ Iar cand
acestor ochi supusu-m-am, in dar/ Ti-am dat ce-a fost al tau – atat- dar in zadar!” ( Adraste, pag 421)

„O, dac-ar fi facut sa-ti fie alta draga!” ( Isabella, pag 421)

„Iar eu, tot pin-atunci, uitind ce-ar spune tatii,/ Sper totusi sa te vad strivit de noi dizgratii.”
(Isabella, pag 422)

„Te du, regina mea; indura ca, un ceas,/ cu confidentialul meu sa stai la viu taifas;” ( Matamor,
pag 425)

„Mesajul nici macar nu stie cat imi place:/ Ma scapa de-un nebun si stam in doi, in pace” (
Isabella, pag 426)

„Ca o iubesc pe Isabella/ Si-un simtamant de-ncerc, e pentru ea acela.” ( Clindor, pag 426)

„Sub ochii tai refuz un sceptru-mparatesc/ Si un rival alung...Nu-i clar ca te iubesc?” ( Isabella,
pag 426)

„Nu, prefer sa plec in pace./ Din acest crunt afront nu vei culege roade,/ Dar taraboi aici sa
facem nu se cade.” (Clindor, pag 428)

„L-am alungat, sa fiu mai linistit odata./ La drept vorbind, el ce-i?” ( Adraste, pag 429)

„ e-acela/ ce a starnit un foc nebun in Isabella” ( Lysa, pag 429)

„El prea-i nepasator, ea vrea sa se razbune.” (Pridamant, pag 431)

„Nu-ti place Adraste, fiindca-mi place mie./ Si cum tot eu sa-l iei de sot mereu te-ndemn,/ Nu
vrei sa vezi in el nimic de tine demn.” ( Geronte, pag 432)

„Sa nu cracnesti cand vreau iti zice un parinte!/ In casa treci! Certati suntem de azi nainte.” (
Geronte, pag 433)
 „Cum, ast nebun mereu mi-o stapani copila?/ Se cere sa-l alung, dibaci, ori chiar cu sila.”
(Geronte, pag 434)

„Caci Isabella, vai, in lant de vraji ma tine/ Si armele in cui imi stau, vad toti prea bine” (
Matamor, pag 435)

„Prostia place doar cit este-o noutate;/ Din alta fa, cum zici, regina, de se poate.” ( Geronte, ag
435)

„Spre amindoua-nclin si nu e de minune:/ Averea ei ravnesc si-a ta perfectiune.” (Clindor, pag

437)

„Cit te-as iubi, de-ar fi de-ajuns doar sa iubesti!/ Cit mi-ai placea, de-ar fi de-ajuns numai sa-mi
placi!” ( Clindor, pag 438)

„Nu-i pasa de-al meu dor; de-l iau in ras, i-s draga/ Si jucaria lui ma vrea, asa, în șagă,/ [...]/
Mintit de vorbe dulci de galesa codana,/ usor, sub ochii mei, cadea-vei in capcana!/[...]/ De ma iubeste,
e-o pedeapsa ca ma pierde;/ Daca-l iubesc, sa-l crut se cere, mi-o spun verde./ O, zei, ce zbucium crunt si
ce nesabuinta” (Lysa, pag 439)

„Ia vino-ncoa...Iti stii tu crima mult prea bine:/ frumoasei ii vorbeai de tine, nu de
mine.”(Matamor, pag 442)

„Nu-ti caut eu mormant atat de-ndepartat;/ In riu te-arunc, aici – si gata imbracat.”(Clindor, pag
443)

„Asculta, eu sint bun – si-ar fi pacat, stiu bine,/ Ca lumea s-o lipsesc de un viteaz ca tine;/ Iertare
cere-mi deci si nu mai profana/ Odorul meu scump ce-i demn doar de dorinta mea./ Curajul mi-l cunosti
– incearca-mi indurarea.” ( Matamor, pag 443)

„Daca iubesti cu toata-nflacararea./ Hai frumusetea ei s-o onoram prin spada.” ( Clindor, pag
443)

„Zau ca-s uimit de cat curaj poti da dovada./ Hai, n-o mai cuceri prin nu stiu ce tertipuri;/ Ti-o
dau, caci m-ai slujit in mii si mii de chipuri./ Mai zi ca-al tau stapan zgarcit e si ingrat.” ( Matamor, pag
443)

„O, zei, dar e ranit Adraste! Un doctor, iute!/ Ceilalti la prinderea faptasului s-ajute!” (Geronte,
pag 445)

„Prin vraji ajuta-l, ah, in cumpana durerii!” ( Pridamant, pag 445)

„De te condamna, ah, sant eu cea condamnata,/ vreau moartea sa-ti urmez, caci eu sunt
vinovata.” (Isabella, pag 446)
 „Mai mult facut-am chiar:/ I-am spus ca ast captiv te-adora; ca tu, iar,/ Iubindu-l patimas, cu noi
va fi sa fugi;/[...]/ A zis ca nu-i prea grea o fuga reusita;/ Prin mine-ti cere, deci, ca-n jur de miez de
noapte,/ Gata sa fii, cu noi, sa trecem toti la fapte.” (Lysa, pag 450)

„Intr-un cuvant, adica,/ In debaraa stat inchis si mort de frica.” (Lysa, pag 453)

„ De frica, eu?” ( Matamor, pag 453)

„Ce-ar fi sa recunosti ca, mai flamand ca cainii,/ I-ai declarat razboi nu temnitei, ci painii?” (Lysa,
pag 454)

„Mi-o vreau rasplata doar pe-a inimii regina.”( Temnicerul (aratand spre Lysa), pag 456)

„Ah, Doamna, dumneata! Surpriza e-o-ncantare!/ Amabil mincinos! Ai spus ca vor/ Sa mor – si
noaptea vad ca de placere mor.” ( Clindor, pag 460)

„E caz ca teama grea din piept sa ti se curme;/ Mult ii vor urmari, dar nu le-or da de urme.” (
Alicandru, pag 461)

„Eh, astazi s-a schimbat de tot obisnuinta:/ Nu-i leaga pe barbati nici nunta, nici credinta.” ( Lysa
in rolul Clarinei, pag 462)

„La urma urmei, ce-ti lipseste? Cu ce plangeri/ Imi vii? Au te-am supus la nu stiu ce
constrangeri?/ Au dispretuitor si rece-am fost vreodata?/[...]/ Dar daca-ncalci un pic credinta conjugala,/
Nu-i crima-n ochii ei cu-acest pacat egala.” ( Clindor in rolul lui Theagene, pag 465)

„Si daca azi sint rob unei nebune patimi,/ De cand s-a fost nascut ea se putea si stinge;/ Dar
dragostea ce-ti port, o nimeni, n-o atinge./[...]/ Ci ratacirea tu indura-mi, draga mea,/ Caci alta locul tau
nu-l poate uzurpa.” ( Clindor in rolul lui Theagene, pag 466)

„Traiesc spre-a te iubi, nu pentru infamia/ De a-l sluji pe cel caruia-i furi sotia./ Adio! Cel putin,
murind de suferinta,/ Eu crima-ti scad si te dezleg si de credinta.” ( Isabella in rolul Hippolytei, pag 468)

„Stapana mea esti iar: sant de-amandoua-nvins/ Si patima din piept, nebuna, s-a si stins;”
(Clindor..., pag 468)

„L-am razbunat pe print prin darza mana noastra,/ Si pe printesa – ba chiar si pe

dumneavoastra,/ Scapandu-va de-un sot asa necredincios” ( Erast, pag 469)

„Ah, Doamna!...Moare![...]/ Din casa ajutor sa chem cu toata graba!” (Lysa..., pag 469)

„Pe cand durerea mea-si urmeaza drumul greu./ Adio...Am sa mor, caci mort e fiul meu.” (
Pridamant, pag 470)

„Actorii toti, la fel, dupa ce-si joaca rolul,/ Cum publicu-a platit, indata-mpart obolul./ Mor unii,
ori ucid; la mila multi te-ndeamna,/ Dar vrajmasiei lor doar scena-i este doamna.” ( Alcandru, pag 471)
 „Nu te mai plange-n van, caci astazi teatrul este/ Pe-nalte culmi, iubit, nu tel pentru proteste,/
Cum fu pe vremea ta, privit cu mult dispret;” ( Alcandru, pag 471)

„In teatru nu vedem atractia, folosul,/ Si il blamam mereu, si-i contestam folosul;” ( Alcandru,
pag 472)