Gospodarirea de namol

5.1. Formarea si caracteristicile namolului

In statiile de epurare, ca urmare a diverselor procese tehnologice, se formeaza namoluri

care concentreaza poluantii eliminati din apa. Aceste namoluri reprezinta un pericol deosebit
pentru mediul inconjurator, iar costul prelucrarilor intervine cu o pondere mare in valoarea
costurilor de investitie si exploatare a statiilor de epurare.

Tehnologia de prelucrare a namolurilor trebuie sa fie subordonata valorificarii si evacuarii

finale, in caz contrar statia de epurare va fi compromisa prin nerealizarea integrala a scopului
sau.
Pentru tratarea namolurilor, cu toate ca nu se pot stabili retete si tehnologii universal valabile,
exista totusi o serie de procedee tehnice cu ajutorul carora se pot prelucra aceste produse rezultate
in procesele de epurare.
Printre procedeele cele mai uzuale de prelucrare se enumera: ingrosarea, fermentarea,
conditionarea, deshidratarea, uscarea, incinerarea etc.

Epurarea apelor uzate in vederea evacuarii in receptorii naturali sau recircularii conduce la
retinerea si formarea unor cantitati importante de namoluri ce inglobeaza atat impuritatile
continute in apele brute, cat si cele formate in procesele de epurare.
Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale, ca de altfel si pentru
cele orasenesti din care rezulta namoluri, se pot grupa in doua mari categorii: cele privind
epurarea mecano-chimica si cele privind epurarea mecano-biologica.
Namolurile rezultate din epurarea apelor uzate, indiferent de natura lor, sunt sisteme
coloidale complexe cu compozitie eterogena.
Ele contin particule coloidale (diametru mai mic decat l (µm), particule in faza dispersa cu
diametrul cuprins intre l si 100 (µm si agregate in suspensie cu aspect gelatinos ca si polimeri
organici de origine biologica.
Definite din punct de vedere tehnologic, namolurile se considera ca faza finala a epurarii
apelor, in care sunt inglobate produse ale activitatii metabolice si/sau materii prime, produsi
intermediari si produse finite ale activitatii industriale.

Clasificarea namolurilor. Namolurile se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Dupa provenienta apei uzate, exista:

— namoluri de la epurarea apelor uzate orasenesti;
— namoluri de la epurarea apelor industriale;
Dupa treapta de epurare, se disting:

— namol primar din decantoarele primare;

— namol secundar din decantoarele secundare;

 — namol amestecat: namol activ in exces sau namol de la filtrele biologice, combinat cu
namolul primar;
Dupa stadiul de prelucrare in cadrul gospodariei de namol, se mentioneaza:

—namol proaspat;
— namol fermentat, stabilizat aerob, anaerob sau chimic;
Dupa compozitia chimica, se disting:
— namoluri cu o compozitie predominant organica, ce contin peste 50% substante volatile
in substanta uscata;
— namoluri cu o compozitie predominant anorganica, ce contin peste 50% substante
minerale in substanta uscata.

Cantitatile de namol. Cantitatile ce se retin in diferitele trepte de epurare sunt variabile de la

o sursa la alta, in functie de caracteristicile fizico-chimice ale apei brute, de procedeul si de gradul
de epurare impus.
Astfel, pentru apele uzate orasenesti, cantitatile de namol sunt cuprinse intre 65 si 90 g/om-
zi.
In ceea ce priveste cantitatile specifice de namol provenit din apele uzate industriale, nu se
pot indica valori medii, intrucat acestea depind de o serie de factori variabili de la o unitate la
alta.
5.1.1. Caracteristicile fizico-chimice ale namolurilor
Caracteristicile fizico-chimice ale namolurilor depind de provenienta apei uzate si
tehnologia de epurare. Pentru a caracteriza namolurile se apeleaza la indicatori generali
(umiditate, greutate specifica, pH, raport mineral/volatil, putere calorica etc.) si la indicatori
specifici (substante fertilizante, detergenti, metale, uleiuri, grasimi etc.).

Datorita naturii complexe a namolurilor, indicatorii generali si specifici se completeaza si cu

alti parametri ce caracterizeaza modul de comportare a namolurilor'la anumite procese de
prelucrare (fermentabilitate, rezistenta specifica la filtrare, compresibilitate etc.).

Principalele caracteristici fizico-chimice ale namolurilor, care prezinta interes in tehnologia

de prelucrare si evacuare sunt prezentate in continuare.

Umiditatea namolurilor variaza in limite destul de largi, in functie de natura namolului, de

treapta de epurare din care provine. Nisipul retinut in deznisipatoare are o umiditate de circa
60%, namolul primar proaspat 95-97%, namolul activ in exces 98-99,5%.

Greutatea specifica a namolului depinde de greutatea specifica a substantelor solide pe care

le contine, de umiditatea lor si de provenienta namolului din cadrul statiei: namolul primar brut
are o greutate specifica de 1,004-1,014 t/m3, namolul activ in exces are valori in jur de 1,001
t/m 3 , iar dupa ingrosare 1,003 t/m3.
Mineral si volatil in substanta uscata este un criteriu de clasificare a namolurilor si un
criteriu de selectie a procedeelor de prelucrare, intrucat un namol organic este putrescibil si se
are in vedere mai intai stabilizarea sa, mai ales pe cale biologica (fermentarea anaeroba,
stabilizarea aeroba), pe cand namolul anorganic se prelucreaza prin procedee fizico-chimice
(solidificare, extractie de componente utile etc.).
Intrucat pentru inlaturarea apei cele mai folosite procedee sunt deshidratarea, uscarea si
incinerarea, pentru caracterizarea namolurilor se utilizeaza anumiti parametri specifici ce
intereseaza in mod deosebit aceste operatii, intre acestia, cei mai importanti sunt: rezistenta
specifica la filtrare, compresibilitatea si puterea calorica.
Rezistenta specifica la filtrare este un parametru care indica posibilitatea eliminarii apei dintr-
un namol prin filtrare. Cu cat rezistenta specifica la filtrare este mai mare, cu atat apa se
indeparteaza mai greu.
In conformitate cu rezistenta specifica la filtrare, namolurile se impart in:
— namoluri greu filtrabile, in categoria carora se incadreaza namolurile orasenesti brute
si unele namoluri primare fermentate, cu durata scurta de fermentare;
— namoluri cu filtrabilitate medie, care cuprind unele namoluri anorganice si unele
namoluri primare fermentate cu durata de fermentare mare;
— namoluri usor filtrabile, rezistenta specifica la filtrare mica, in categoria carora intra
namolurile conditionate, namoluri provenite din epurarea mecano-chimica, namoluri fibroase
etc.
Factorul de compresibilitate reprezinta dependenta dintre rezistenta specifica la filtrare si
presiune. Rezistenta specifica la filtrare variaza cu presiunea aplicata filtrului.

Cu cat factorul de compresibilitate al unui namol este mai mare, cu atat variaza mai mult
rezistenta specifica la filtrare a acestuia cu presiunea.

Factorul de compresibilitate exprima comportarea namolului in timpul filtrarii. Pentru

calculul factorului de compresibilitate se determina rezistenta specifica la filtrare la mai multe
presiuni.

Puterea calorica a namolului variaza in functie de continutul in substanta organica (substanta

volatila).

Continutul in metale grele si nutrienti (K, P, N) prezinta o importanta deosebita, atunci

cand se are in vedere valorificarea namolului ca ingrasamant agricol sau agent de conditionare a
solului. Dar utilizarea agricola a namolurilor este conditionata, in primul rand, de continutul
namolului in elemente toxice si, in special, in metale grele, care prezinta un grad ridicat de
toxicitate.
Daca namolul menajer contine cantitati reduse de metale grele, in general sub limitele
admisibile, namolurile rezultate din epurarea in comun a apelor orasenesti cu cele industriale
conduc, in functie de profilul industriei, la cresterea concentratiei de metale grele in namol.

Prezenta si concentratia metalelor grele in namolurile industriale depind de profilul si

procesul tehnologic al industriei.
5.1. Prelucrarea si evacuarea namolului

Clasificarea
proceselor de tratare a
namolurilor, avandu-
se in vedere functia
procesului si scopul
urmarit se realizeaza
conform tabelului 2:

Tabel 2 –
Clasificarea
proceselor de tratare a
namolurilor
(C.Negulescu,2006)

Din totalul
proceselor de
prelucrare enumerate,
de cele mai multe ori,
se combina doua sau
mai multe, in functie
de caracteristicile
materialului si
de aspectele
economice.