Transformarea republicii in imperiu.

Trebuie observate institutiile.

a) Senatul in imperiu are o functie din ce in ce mai redusa, este marginalizat. Devine
o institutie irelevanta, senatorii sunt rareori luati in considerare de imparat.
Senatorii sunt cei mai rezistenti in fata crestinismului si pastreaza traditia zeilor
(traditiile Romei republicane).
Imparatul roman este cel mai puternic dar traditia politica romana are o problema
structurala: problema succesiunii imparatilor.
De la Octavian, metoda de a alege un imparat este cea a adoptiei. Mai avem din cand in
cand si exceptii, imparati numiti de armata, pe linie ereditara, etc.
Incepand cu Diocletian, se naste ideea de divizare a imperiului (tetrarhia). Desi ideea este
simpla, punerea in aplicare aduce rivalitati si ridica problema legitimitatii. Sunt cativa
imparati care reusesc sa uneasca imperiul, de exemplu Constantin.
Constantin- o alta maniera de a guverna; de a privi problematica religiei (crestini
vs. atei). Problema in timpul domniei lui este rivalitatea dintre pagani si crestini.
Imparatii tind sa se implice direct in conflicte si sa ia parte uneia dintre grupari. Pentru
traditionalisti, crestinismul este vazut foarte rau: pentru romani este putin important in
cine crezi, ci important este felul in care iti desfasori obligatia ritualica. Daca nu
savarasesc aceste ritualuri, zeii se infurie si pedepsesc. Crestinismul presupune mai mult
crezania, Dumnezeu fiind bun.
Exista 2 mari grupuri care nu participa la ritualuri: evreii si crestinii. Pentru evrei este mai
simplu deoarece religia lor este veche si are traditie. Romanii le confera o doza de
respect. Fata de crestini insa, nu au nici un fel de simpatie, pentru ca se opun virtutiilor
romane. Pentru crestini, exista un cult al saraciei in viziunea romanilor, acestia
considerand acest lucru fiind un nonsense, romanii punand mare pret pe onoare.
Contrastul dintre valoriile romanice si crestine par a fi infinite. In politica, romanii
observa ca toti crestii un sunt interesati de cetate, de imperiu, ci de loialitate fata de
Dumnezeu. Din aceasta cauza au loc persecutii din ce in ce mai radicale fata de crestini.
Constantin a initiat medierea acestui conflict.
Pe langa frangmentarea imperiului, invazia barbarilor creeaza o mare problema
romanilor. Politic – imperiul nu prea face fata.
Triburile barbare (demne de dispret pentru romani): acestea devin indispensabile
imperiului pentru apararea granitelor (subcontractarea triburilor).
Imparatul refuza sa ofere titlul de general unui lider al gotilor asa ca acesta distruge
Roma. 410 devastarea Romei de catre goti si 450 devastarea Romei de vandali.

Sf. Augustin (origini modeste, nascut in N. Africii). In Cartagina devine professor de

retorica. Pleaca la Roma pentru a preda retorica.
Critica retorica pentru ca infloriturile te indeparteaza de Dumnezeu.
“Daca Dumnezeu este sursa binelui, care este sursa raului?”
-raul nu este produs de crestini ci de imperiu in sine
Sursa raului: tinde sa ofere niste argumente religioase pentru subiecte politice.
dezbaterea nu este una reala, vrea sa caute sursa raului si originea sa.
 Dumnezeu nu este sursa raului dar nu ii poate sta in cale, Raul este absenta
binelui. Partial conteaza ce facem ca sa obtinem mantuirea partial nu.
Predestinare. Intrebarea fundamantala este legata de problema mantuirii.
Intemeierea pe pamant a unei cetati asemeni celei angelice.
Primul ev-mediu – Dark Age (nu avem multe informatii despre aceasta perioada)
In continuare se pune intrebarea: cine trebuie sa aiba ultimul cuvant? Regele sau
Biserica?