Impactul culturii si civilizatiei latine asupra mea

Eseu – Alexia Bălulescu, clasa a VIII-a “A”

Acest eseu va incerca să prezinte impactul culturii și civilizației latine asupra mea. Din păcate,
cunoașterea mea despre cultura și civilizația latină antică este destul de limitată, așa că o să încerc să
prezint câteva din lucrurile despre care am citit și care au reprezentat elemente importante ale
civilizației latine, și anume limba romană, sistemul juridic, descoperirile tehnologice și armata pe vremea
Romei Antice.

Civilizația Occidentală din zilele noastre se referă la societățile existente în spațiul European și în
America de Nord. Se consideră că această civilizație Occidentală a fost influențată mai ales de cultura
antică Greacă si Romană. Roma Antică a creat un cod de legi foarte asemănător cu cele existente în
prezent. Presupunerea că o persoană este nevinovată pana i se dovedește vinovăția are la origine
Dreptul Roman. Roma avea un Senat asemănător cu cele existente în zilele noastre, Senat în care erau
reprezentați atât membrii aristocrației (clasa bogată) cat și ai plebei (marea masă a populației).
Civilizația Romană a cunoscut o mare varietate de forme de guvernare, de la regat condus de o familie
regală, la Republică Oligarhică (regim de conducere mai apropiat de democrație) și până la Imperiu
Autocratic. Aceste forme de guvernare s-au perpetuat și in teritoriile foste colonii ale Imperiului Roman,
inclusiv pe teritoriul țării noastre. Astfel, provincii ale României medievale au fost conduse de domnitori
sau au făcut parte din Imperii alăturate (de exemplu Imperiul Austro-Ungar sau Imperiul Otoman), apoi
România a cunoscut o organizare de tipul Monarhiei Parlamentare (similar cu tipul de organizare actual
al Marii Britanii, Spaniei, Suediei, etc.) și în prezent avem o formă de conducere de Republica
parlamentara, condusă de un președinte ales pe un mandat limitat ca timp. Am discutat în repetate
rânduri cu pârinții mei despre momentele când se votează conducerea locală (primarii), membrii
Parlamentului și Președintele, și aștept să împlinesc 18 ani pentru a merge să îmi exprim alegerea mea în
acest sens.

Tot în timpul Imperiului Roman a apărut și religia creștină, la început considerată un pericol pentru
politeismul instituționalizat la nivelul Imperiului Roman. Ulterior, ca urmare a expansiunii acestei religii
în teritoriile incluse în Imperiul Roman (provincii), această religie a fost mai intâi tolerată și apoi
adoptată ca religie oficială de stat, în vremea împăratului Constantin cel Mare (306 – 337 DC). Faptul că
eu am fost botezată în religia creștin-ortodoxă se datorează în mare parte unor decizii luate de către
ultimii împărați ai Imperiului Roman (și mai apoi ai Imperiului Roman de Răsărit, cu capitala la
Constantinopole – Istanbulul de astăzi).

Cucerirea Europei de către romani a fost posibilă în principal datorită organizării armatei. Civilizația
romană s-a bazat întotdeauna pe o apreciere a diferențelor culturale și politice identificate în teritoriile
cucerite. O mare parte din aceste diferențe au fost ulterior încorporate în cultura și civilizația romană.
De exemplu, romanii nu au ezitat să îmbogățească permanent panteonul de zeități inspirându-se din
mitologiile popoarelor cucerite (Mithras, zeul soarelui în mitologia orientală, i-a luat locul lui Apollo,

Pagina 1
Coccidius, zeul razboinicilor în mitologia nordică, s-a adăugat lui Marte). Vorbind de Marte, am practicat
arte marțiale timp de câțiva ani. Numele de artă marțială vine de la Marte – zeul razboiului în mitologia
Romană.

Armata romană era foarte bine organizată, pe principii care sunt aplicabile și astăzi. În primul rând,
era o armată permanentă, profesionistă. Exista și o bază de veterani care puteau fi la nevoie chemați să
formeze unități suplimentare, dar forța principală a armatei era reprezentată de Legiunile romane. Ca și
în ziua de astăzi, armata era formată din unități extrem de bine antrenate și cu o inaltă specializare
(infanterie grea, infanterie ușoară, arcași, cavalerie, unități de asalt și ingineri). Inginerii erau o
componentă importantă a legiunilor, aceștia se ocupau cu organizarea taberelor, construcția de
drumuri, poduri, precum și cu construirea diverselor tipuri de arme de asalt. Prin această formă de
organizare, armata romană a fost neinvinsă până la mijlocul primului mileniu al erei noastre, când
invaziile de barbari din Asia și Nord-Estul Europei au pus-o la mare încercare. O parte din aceste lucruri
le-am aflat de la bunicul meu, fost ofițer al Armatei Române (colonel in retragere). Bunicul meu a făcut
parte din corpul de ingineri ai Armatei Române, cu specializarea în electronică.

Un alt lucru pe care aș vrea să îl menționez, dar foarte important, este cel legat de elementele de
civilizație tehnologică pe care romanii le-au promovat și implementat în provinciile cucerite. Romanii
erau buni arhitecți și constructori, capabili să ridice construcții absolut impresionante (de exemplu –
Colosseumul din Roma, sau Templul lui Jupiter, Capitoliul, etc.). Romanii au construit un sistem de
drumuri extrem de bine realizate (straturi succesive de nisip, pietriș și piatră masivă sau cubică).
Principiile generale de construcție a clădirilor și drumurilor dezvoltate de romani sunt aplicabile și astăzi.
Romanii au implementat un sistem de canalizare subterană în Roma, sistem care a fost îmbunătățit și
împrumutat în toate marile orașe construite în provinciile cucerite. Romanii au fost cei care au ales
locațiile taberelor militare care adăposteau legiunile staționate în teritoriile cucerite – aceste locații erau
diferite de așezările populațiilor cucerite. Taberele militare au devenit apoi orașe, centre culturale și
economice mai importante decât vechile așezări, și unele din acestea sunt astăzi capitale sau orașe
importante din Europa (de exemplu Londra, Parisul, Marsilia, sau, în România – Cluj-Napoca). Cred că
dacă romanii nu ar fi cucerit o mare parte din teritoriul Daciei, este posibil ca astăzi capitala statului care
s-ar fi constituit pe spațiul carpato-danubiano-pontic să fie pe lângă Deva (Oraștie) și nu la București.

În încheiere, am scris acest eseu în limba română, o limbă care face parte din marea familie a
limbilor romanice (împreună cu italiana, franceza, spaniola, portugheza). Aceste limbi au trăsături
comune și un vocabular bazat pe limba latină. Din puținele contacte pe care le-am avut cu limba italiană
nu am putut să nu observ cât de multe cuvinte sunt asemănătoare sau aproape identice, și cât de ușor
este să înțeleg mare parte din conversațiile purtate în limba italiană.

În concluzie, civilizația Romei Antice a lăsat urme extrem de puternice asupra mediului în care
trăiesc în prezent, din punct de vedere al culturii, limbii, organizării politice și economice.

Pagina 2
Pagina 3