Cand am avut ocazia sa plec la Madrid, primul gest a fost sa caut informatii pe AFA.

Exceptionale review-uri, bine documentate, ample, serioase sau cu umor, acoperind tot ceea ce
ar putea interesa un turist venit pt prima oara la Madrid.
Intrucat am fost insa pt prima data in capitala Spaniei, m-am gandit ca ar fi utile cateva trasee -
ca pentru incepatori.

Traseu 1
Cum in piata lor centrala, Puerta del Sol, este pe jos, in asfalt, inscriptia care arata ca acolo e
km 0, de unde se masoara toata distantele in Spania, m-am gandit sa incep de acolo.
Deci, traseul 1. De la Puerta del Sol o luati pe Calle Mayor, pe langa magazine de firma, un Mc
Donald's, (nu radeti, e mare lucru sa stii unde ai o toaleta gratuita, pt ca in oras n-am prea
vazut), pana la nr 5, (pe Calle Mayor). Aici o luati la stanga si apoi prima la dreapta si ajungeti in
piata lor celebra, Plaza Mayor, cu o statuie ecvestra (a lui Felipe III), inconjurata de cladiri pe
toate patru laturile. Aici e casa breslei brutarilor (Casa de la Panaderia), o casa mare, frumoasa,
cu fresce pe exterior, la balconul careia ieseau regele si regina, cand erau executii in piata, sau
coride.

Vizavi, casa breslei macelarilor, (Casa de la Carnageria). Mimi, portretisti, oameni care faceau
baloane uriase, restaurante cu mese afara, costume de matadori sau de flamenco de vanzare,
magazine de suveniruri si un punct info turisti bine reprezentat.

Era un mim haios rau, care fugarea turistele joponeze, cerand bani, il reprezenta pe omul
invizibil. Ochelarii si palaria erau suspendate cu o sarma deasupra gulerului in care statea
capul, bagat bine, ca nu se vedea. Multa lume, atentie la buzunare!

Se poate ajunge in Plaza Mayor si daca mai inaintezi pe Calle Mayor, dupa nr 15, imediat la
stanga. Piata are vreo sase iesiri, in diverse directii, daca iesi pe sub arcul Ciudad Rodrigo,
ajungi la piata lor Mercado San Miguel, splendid descrisa de Artana, pe AFA. (asemanatoare cu
piata de la Boqueria, din Barcelona).

Daca iesi pe Calle de los Cuchilleros, pe sub celebrul arc, ajungi la celebrul restaurant Sobrino
de Botin, cel mai vechi din lume.

Intoarce-te pe Calle Mayor si continua traseul spre Catedrala Nuestra Senora de la Almudena.

Pe stanga e mica piata Plaza de la Villa, unde e vechea primarie, cu statuia amiralului Alvaro de
Bazon, frumoasa Casa de las Cisneros si turnul cu arcade in stil mudejar, Torre de los Lujanes.

Continuind pe Calle Mayor, ajungeti la Catedrala Almudena, intrarea este gratuita, poti aprinde
o lumanare electrica (20 centi).

Langa catedrala e Palatul Regal, e deschis pt public, diminetile cu taxa, dupa masa de la ora 16
e gratuit de luni pana joi. Nu locuieste aici familia regala, este folosit doar pt ceremonii oficiale.

Ne intoarcem la intersectia cu Calle Mayor si coboram scarile pe langa Casa de la Comanda,

prin parcare, (de aici se vede frumos viaductul cu soseaua), coborand pe straduta pana in Calle
Segovia. Traversam si ne gasim intr-o piata cu mese afara, (Plaza de la Paja), cu statui
inspirate ("barbatul care citeste ziarul"), care duce catre Capilla del Obisco (singura capela
gotica din Madrid).

Culoarul ingust intre cladiri duce catre bisericuta San Isidro si San Andreas. San Isidro este
patronul spiritual al madrilenilor, ramasitele lui sunt in bisericuta de alaturi, San Andres. In Plaza
Humilladero, situata in zona, este Muzeul Originilor, cu intrare gratuita, inchis (in renovare) cand

1 / 22
am trecut pe acolo. Tot aici este o mare fresca tip "trompe oeille", reprezentand un perete de
casa cu ferestre.

In zona sunt multe bisericute, unele cu arcade in stil mudejar, stradute pitoresti pe care sa te
ratacesti in voie, statui inspirate, cafenele si restaurante.
Eu, personal, dupa aceasta "mica" hoinareala, m-am intors la muzeul Prado, dar despre asta, in
traseul viitor!

Cu mult drag!
Traseul 2.
A doua zi am pornit din nou din piata Puerta del Sol, de data acesta in sens opus pietei Mayor.
Am luat-o pe Calle Alcala, pe langa Academia Regala de Belle-Arte San Fernando (cand am
trecut, se tinea o festivitate cu premierea unor personalitati in arta, se faceau poze si era mare
aglomeratie).

Sunt multe cladiri in lucru in zona, renoveaza masiv. Am ajuns in Plaza Cibeles, unde e primaria
noua, Banca Spaniei, (se renova si era toata acoperita de plase de protectie), Casa America si
cea mai importanta pt turisti - fantana Cibeles, pozata pe toate ghidurile pt Madrid, zeita
fertilitatii Ceres (Cibeles) intr-un car tras de doi lei.

Statuia e in mijlocul intersectiei, nu te poti apropia sa faci poze, am folosit zoom-ul. Pe fatada
primariei era un banner mare: "Refugies welcome" (poftim? le-a luat Dumnezeu mintile, sau
ce?) In fine.

Daca o iei spre stanga, spre Plaza Colon, mergi pe un trotuar larg, marginit de un bazin cu apa
lung, in trepte, cu fantani arteziene, unde se scalda ratuste. Statui interesante, palmieri, o mica
biserica si in apropiere de Plaza Colon, Muzeul de Ceara. Vizavi e Biblioteca Nationala, iar in
spatele ei, - Muzeul Arheologic (intrare libera sambata dupa masa si duminica dimineata).

In centrul pietei Colon e statuia lui Cristofor Columb, pe o coloana inalta.

Intorceti-va in piata Cibeles si luati-o in sens opus pietei Colon, pe Paseo del Prado.

In stanga e o alee pt pietoni cu fantani arteziene si mult spatiu verde, cu flori si palmieri, iar in
dreapta, la nr 8 (pe Paseo del Prado), e muzeul Thyssen-Bornemisza, al baroanei spaniole cu
acelasi nume.

Muzeul este cu taxa, inchis luni, cu tablouri splendide a caror calitate nu poate fi egalata decat
de Muzeul Prado, aflat vizavi.

Si la muzeul Prado e taxa, 14 euro de adult, dar dupa masa de la ora 18 (duminica de la ora
17), intrarea e gratuita (luni inchis). Cozi foarte mari, dar merge repede, la casa iti da un bilet
gratuit cu care intri, te perchezitioneaza ca la aeroport, apoi poti intra in muzeu. E splendid!

Langa muzeul Prado e Gradina Botanica, intrare cu taxa.

Vizava de Gradina Botanica e alt muzeu interesant, de arta contemporana, Museo Nacional
Centro de Arte Reina Sofia (intrare gratuita sambata dupa masa si duminica dimineata).

Si daca ati obosit sa vedeti atatea muzee, intoarceti-va in Plaza Cibeles, luati-o pe Calla Alcala
si ajungeti in Plaza de la Independencia, unde puteti admira (si poza) frumoasa poarta Alacala,
puteti cumpara suveniruri din zona (am gasit la un chiosc de ziare si reviste - calendare cu
peisaje din Madrid, cu fotbalisti de la Real si de la Barca, vederi si tot felul de suveniruri), apoi
intrati in Parque del Retiro, un parc mare, foarte frumos, cu un lac pe care se poate inchiria o
barca, (lacul Estanque), o statuie ecvestra langa lac (Alfonso al XII-lea, a murit la 28 de ani),
2 / 22
Palacio Velasquez si Palacio de Cristal care adapostesc arta contemporana, un bazin si o
pestera, gradini, cranguri, fantani si statui, - e un loc popular de intalnire printre madrileni, mai
ales duminica.

Cand am fost eu, era o dansatoare de flamenco si un chitarist langa ea, care o acompania, un
spectacol deosebit! Negrii cu marfa lor ingenios etalata pe un cearceaf care se strange rapid
cand vine politia (posete, portofele, ochelari de soare, suporturi pt selfie)

Cam atat pt traseul doi, va imbratisez cu drag!

Madridul fierbinte râde în barbă... calor, calor, vă omor

Călătoria mea spaniolă, de solo traveller în Madrid a venit târziu, ea a coborât din cer lin, cu
Blue Air, pe la 7 p. m în a treia decada a lunii iunie, pe aeroportul Barajas, totul a decurs șnur si
a început confruntarea cu propriile mele bagaje și cu cele de istorie și cultură, reajustându-mi
total vechile clișee.

Madridul ales de mine, habsburgic, burbonic sau contemporan, Madridul lui Goya sau cel
romantic, isabelin, Madridul muzeelor sau cel gastronomic, e pe toate gusturile și are o poftă de
viață contagioasă, nici un ghid scris nu-ți poate reda, sentimentul pe care îl încerci, străbătând
metropola.

Madridul muncește ziua într-o ordine latină ce m-a uimit, prin traficul străzii, agitația din gări,
stații de autobuze, înghesuiala din metrou, furnicarul de oameni din piețe, baruri, taverne, artere
comerciale, el m-a lăsat năucă, ca pe orice provincial, trebuia mereu să-mi sondez gândurile.

Am zburdat muncind și eu cu hartă si fară hartă, prin Madridul canicular, pe alese, pietonal cu
metroul, cu plasturi si fără plasturi peste bășicuțe la picioare, cu busul 27 pe elegantul Passeo
de la Castellana, pe unde mi-a trăznit și pe unde m-a lovit săgeata lui Cupidon, am plecat la
vănătoare de obiective turistice, ca romanii, dis de dimineață, odată cu mașinile ce spălau
străzile și ridicau gunoiul și mi-am blestemat zilele prin tabernas, că nu am învățat spaniolă.

Am hoinarit la greu, strâmbând din nas doar dimineata, în căutarea de localuri cu păpică
sănătoasă, apoi un tip ce căra în coș pe bicicletă, celebrele churros, niște gogosi lungi cât
praștia, ce se înmoaie artistic în ciocolată, mi-a întărit convingerea că voi avea o problemă
dulce/acră, cu micul dejun madrilen.

Orașul se trezește leneș dimineața și noaptea se termină aici și mai târziu, e musai să joci,
dupa cum îți cântă acei madrilenos.

In altă ordine de idei, Madridul e o capitală la modă și cu modă, ce te atrage într-un caleidoscop
de experiențe variate, turistice, comerciale, culturale și gastronomice. Viața cotidiană te
copleșeste imediat și spectacolul străzii te prinde în sarabandă e, vesel, colorat turistic,
supradimensionat seara, e vibrant, cu oameni ospitalieri, prietenosi și relaxați.

Capitala imperiala răde în barbă, cu un farmec rece, când vede un turist pietonal solo, înfometat
inițial, la propriu și la figurat, cu harta în mână, zăpăcit, că nu prea știe cum să sondeze vastul
teritoriu.

La orele amiezii, îmi venea să iau Madridul ăsta la pumni, când îmi turna în cap sulițe fierbinți,
oferindu-mi pe tavă eternele tapas și alte mîncăruri cu nume de poezie, ceva mai diferite de
cele iubite de mine în hotelurile de pe coaste, în regim cu demipensiune, acum era ca la loteria
spaniolă, citesc fără să înțeleg, lista de meniuri, le diger sau crăp de foame.

3 / 22
Colac peste pupăză, am fost forțată de văpaia solară, neașteptată, să adopt siesta obligatorie,
adaptându-mă ritmului local madrilen, transformându-mă uneori și în bufniță de noapte.

Itinerarii turistice prin Madridul vechi, întâlnirea cu reperele clasice

Cea mai bună metodă de a descoperi orașul e să te pierzi pe străzile lui, să te lași învăluit de
culorile lui și de arhitectura sa, mi-am deschis 4 fronturi principale de marș prin capitală pe zile,
ca un strateg turistic de cursă lungă. Indiferent de rutele alese de mine și modelate după gustul
meu și după ritmul meu biologic, am reușit doar partial să trec prin proba Madridului, numai
picioarele mele, pot să vă povestească prin ce supliciu au trecut, de la nord la sud, de la vest la
est, cu escale răcoroase totuși, planificate metodic prin muzee si câteva case ale domnului,
pentru un duș cu răcoare, sub cupole divine.

Puerta del Sol, sticla lui Tio Pepe și dansul dragonului

Astăzi voi porni plimbarea ca orice turist, de la km O, luând ca punct de reper Puerta del Sol ,
căci toate drumurile vin și pleacă de acolo, chiar dacă au curs oițe de cerneală despre ea pe
site, mai e loc și pentru descrierea mea, nu voi ridica piața în slăvi, că nu mi-a intrat deloc în
piele ca acum 20 de ani, dar e celebră pentru km O, marcat pe asfalt în fata poștei și pentru
valoarea ei istorică, nu prea îți vine să crezi că aici s-a făurit destinul Spaniei, în ultimele două
secole.

Eu m-am topit în ea, ca sticla aceea de pe vârful unui hotel, numită Tio Pepe, o reclamă
luminoasă noaptea, ce reprezintă un reper emblematic, îndrăgit de madrileni.

Faimoasa sticlă uriașă de jerez sau sherry, nu era chiar visul meu de băutură, reclama istorică
reprezintă un gentleman andaluz, ce poartă-n cap o pălărie mare, îmbrăcat fiind într-o jachetă
roșie, e plin de carismă și culoare și domină linia cerului. El luminează noaptea Puerta del Sol și
cântă la chitară simbolic, de sus de pe o clădire, dând parcă semnalul pentru nebunia nopții
madrilene.

Nu prea era mușuroi de lume ziua, datorită infernului caloric, lumea ieșea în valuri, din stația de
metrou, ce arata ca un dom, numită Vodaphone Sol.

Fizionomia ei umană se schimba seara /noaptea, cu puhoiul de madrileni și turisti, ce o luau în

stăpânire, în jurul fântânii centrale.

Am surprins-o 7 zile în câteva ipostaze, în fluiere de polițisti călare, ce se stropșeau la o ședință

cu o trupă de 8 țigănci cu fuste ample, ce vociferau de mama focului și în ședințe turistice
pentru grupuri organizate în fața Casei de Correos , o clădire roșie severă, ce era odată vechea
poștă, construită în 1768 pe vremea regelui Carol III, astazi ea a devenit o clădire
guvernamentală, la care mă închin si eu, ca orice turist.

Într-o dimineață, în piața cu formă de semilună, m-am trezit prinsă într-o o manifestație taoistă,
circa 70 de dansatori executau dansul dragonului, m-am lăsat învăluită cu curiozitate de
mișcările impresionante ale acestuia. Am pândit cu aparatul momentul scurt când dragonul,
purtător de noroc, se strângea ghem, ca un arici, însă părea că scuipă foc pe gură de căldură.

Am luat-o vioi la pas, spre arterele orașului, potrivindu-mi bine pe cap, pălaria mea de soare,
salutându-l pe Charlie Chaplin, îmbrăcat la costum negru, sfida săracul de el dragonul de foc,
văitându-se unui reporter de la televiziune, că moare de ,,calor’’.

La intersecția cu Calle de Carmen e statuia arhicunoscută cu cu simbolul ursului și al

căpșunului, El Oso y El Madrono , am tratat-o cu indiferență, acordând mai mult respect, statuii
lui Carol III, alintat cu expresia ,,Regele Primar’, datorită lucrărilor de modernizare pe care le-a
4 / 22
adus capitalei spaniole, ce se va îmbogăți cu o centură de bulevarde străjuite de clădiri
somptuoase.

Din Puerta del Sol pleacă radiar străzi sau bulevarde largi ce mă ispiteau să o iau spre toate
direcțiile, am încurcat de căteva ori la întoarcere traseul, cu ochii pe fâșiile de nailon ’’
suspendate pe străzile adiacente, pentru a mai domoli filtrul soarelui.

Real Academia de bellas Artes de San Francisco cu un recital Goya

O iau la pas din Puerta del Sol, spre dreapta, pe un traseu al Madridului Bourbon, mergând pe
Calle de Alcala , arteră ce se revarsă ca un fluviu, pe o distanță de 4 km, până la Plaza de
Toros. Eu mă prind doar într-o buclă, mergând până la Academia regala de Bellas Artes,
ascunsă în spatele unei porți la nr 13, pentru a recepta o lecție de artă inestimabilă.

Real Academia de Bella Artes , e mai puțin cunoscută și vizitată, nu am găsit absolut nimic pe
Afa despre acest obiectiv major, ce ocupă locul trei, ca valoare artistică, după muzeul El Prado
și Thyssen –Bornemitsza, cele 1500 de picturi și 570 de sculpturi, m-au invitat timp de 2 ore să
efectuez o călătorie artistică valoroasă.Academia se află în sediul vechiului Palat baroc
Goyeneche proiectat în 1725 de arhitectul Churriguera; același monarh iluminat, Carol al III –
lea, va cumpăra reședința și o va transforma în academie regală.

Am descoperit că Picasso și Salvador Dali au fost studenți în această instituție, iar marele Goya
va fi chiar director pentru o perioadă. Dali, considerându-se prea deștept, a fost dat afară din
academie, deoarece afirmase la un examen de evaluare, că profesorii nu au ce să-l mai învețe.

Galeria de artă conține superbe picturi de Rafael, Rubens, Titian, Van Dyck, iar Arta spaniolă
este reprezentată strălucit de Ribera, Murillio, El Greco, Velasquez, Sorolla, am descoperit pe
Zurbaran cu 8 tablouri, care avea și o expozitie temporară la Muzeul Thyssen.

Cireașa de pe tortul colecției este sala dedicată lui Goya , prezent cu celebrul tablou
,,Înmormântarea sardinei ’’ ,,Azil de nebuni’’ și un autoportret.

Înmormântarea Sardinei ‚ este considerat de critici un tablou extraordinar, ce prezintă

Carnavalul de la Madrid din Miecurea Cenușie, când are loc tradiționala înmormântare a
sardinei, în care participanții sunt îmbrăcați în negru și duc un coșciug cu o sardină pentru a fi
îngropată în Fuente de los Pajaritos. Atmosfera este explozivă și Goya arată o imagine a
nebuniei și delirului rațiunii, unde forțele obscure zdruncină mulțimea de personaje.

In palat nu există lift, urci pe scări pănă la etajul 3, fotografiile sunt admise fără flash și intrarea
în muzeu costă 5 euro, gratuit pentru profesori și studenți. Colecția e deschisă publicului între
orele 10-15.

Grand Via, un Broadway madrilen, cu iz de Oxford Street

Revin în Puerta del Sol și o iau pe Calle de Preciados , o stradă veche, unde s-a născut
faimosul El Cortes Ingles în 1940, cel mai mare lanț de magazine din Spania, pe unde am dat o
roată scurtă, la parter, pentru o testa niște parfumuri.

La capătul străzii ajung în aglomerata Plaza de Callao , la intersecția cu Grand Via, ea e

considerată epicentrul vieții teatrale din Grand Via, alimentând pasiunea spaniolilor pentru filme
și teatru. Numele ei amintește de o bătălie navală ce a avut loc, în Callao / Peru, prin secolul
19, mă opresc la Fnac, în capătul străzii.

In piața Callao se află Carrion Building , (1933), o clădire în stil deco, faimoasă pentru brandul
unei băuturi populare, Schweppers . Peste 100 de milioane de pietoni, trec anual prin această
5 / 22
piață, extrem de aglomerată, mă simțeam seara strivită ca o sardină la pachet si –mi
deschideam antenele precauției asupra buzunarelor, după ce asistasem la un incident
zgomotos, cu evaporarea unui portofel.

Promenada mea pe Grand Via va fi efectuată pe fragmente, în două zile, o dată la stânga, și
odată la dreapta, ca nu vânasem o păsărică din capul meu, barul frecventat de Hemingway,
artera e foarte lungă, ea începe din Calle de Alcala și se termină în Plaza Espagna.

Grand Via a fost concepută pentru a rezolva problemele de circulație ale capitalei, construcția ei
a durat peste 40 de ani, regele Alphonso XIII este cel care va inaugura în 1908 bulevardul,
construit în trei etape și trei secțiuni, ca să-mi omoare mie picioarele, că tare e grandioasă.

Ce am văzut eu pe Grand Via, este un regal de arhitectură monumentală diversa, clădiri

somptuoase, hoteluri ce arătau ca niște palate în soare, am țopăit de fericire căscând gura și la
spectacolul străzii.

Grand Via e bulevardul vibrant, care nu doarme niciodată, e o zonă de shopping de lux, de
distracție prin cafenele, baruri, magazine și cinematografe, am ramas blocată doar la vederea
unei cerșetoare aiurit îmbrăcată, ce căra un căruț cu sticle goale, prin fața unui hotel de lux.

Am avut pe radar un evantai de stiluri de arhitectură, ca într-o vitrină a artei, voi trece în revistă
începănd din partea estică, edificiul în stil francez Metropolis la nr 39, aflat la capătul lui Grand
Via, pe colț cu joncțiunea cu Calle de Alcala, el se uită înapoi, pe spate spre fântăna Cibeles.
Are un turn circular, cu alură franțuzească (1907), e gătit cu statuia aurit a unui înger înaripat pe
vârful clădirii, ce o reprezintă pe zeița Victoria.

Personal m-a încântat acel Edificio Grassy , o altă bijuterie arhitecturală (1917), cu un amestec
eclectic de stiluri.

Clădirea se cheamă Grassy pentru că din anii 1950, aici se află un magazin de bijuterii de lux,
specilalizat în ceasuri. Imobilul este împodobit cu o colonadă rotundă, pe două rânduri,
imposibil de ratat. In subsolul clădirii există un muzeu cu ceasuri, cu colecția fondatorului.

Un alt punct interesant este Telefonica , o clădire ce a fost inspirată de zgârie norii americani și
proiectată de un arhitect american în 1929. Ea a fost primul zgârie nori din Europa și a fost
bombardată în timpul războiului civil spaniol, scriitorul John dos Passos și-a scris cronicile de
război de la înălțimea acestei clădiri iconice.

Pe Grand Via 12 am descoperit celebrul Museo Chicote , care a fost primul local ce a servit
coctailuri în Madrid și care a primit în 2004 premiul pentru cel mai bun bar din Europa, el era
frecventat de artiști, scriitori și personalități politice.

Am ajuns și în ultima secțiune din Grand Via, în drum spre Plaza Espagna, flancată de alți doi
zgârie nori, Torre de Madrid poreclit Girafa, care a fost în epoca lui de glorie, cel mai înalt
edificiu al Europei și Edificio Espagna , ele par smulse din Manhattanul american, dar m-au
lăsat indiferentă.

Am descoperit pe traseu și restaurantul, All you can Eat , menționat de colegi pe Afa, pe partea
stângă, care oferea meniul zilei, pentru circa 10 euro.

Plaza de Espagna și monumentul lui Cervantes

Plaza de Espagna este situată privilegiat, între patru zone, pe un colț începe Grand via, pe al
doilea colț se află Palatul Regal și catedrala, Senatul și grădinile Oriente și Sabatini. Pe al
treilea colț se află Parcul de Vest, cu templul lui Debod și în ultimul colț începe bulevardul
6 / 22
Princessa, care se termină în Moncloa, zona universitară, unde eu am ajuns cu metroul, în altă
zi, căutând autogara pentru Segovia.

Astăzi Piața Spaniei este un must-see pentru orice turist aflat la prima vizită, eu păstrasem în
amintire o piață mult mai veselă, mai colorată și mai plină de viață, în comparație cu imaginea
de astăzi, ca un buzunar liniștit verde, ascuns de arterele pline de trafic intens, din jurul ei.

In spatele unui obelisc, o fântănă a început să cânte în mici cascade de apă, am dat ocol
monumentului și m-am apropiat, alături de niște japonezi, de cavalerul tristei figuri, ce aștepta
să mă revadă, măngâindu-mă pe creștet cu o găleată de soare matinală.

Statuia lui din bronz era la fel de măreață, Don Qujote așteaptă parcă și astăzi, să mântuie
lumea de nedreptăți, îmbrăcat în armura lui de cavaler, călare pe Rosinanante.

Mă îndrept spre capătul parcului și pe un colț descopăr Real Compania Asturianas, un complex
arhitectural superb, realizat în epoca romantismului madrilen, care găzduiește astăzi Ministerul
Culturii, mă intersectez pe traseu, cu funcționarii spanioli, îmbrăcați la patru ace.

Atracții turistice lângă piața Spaniei -Templo de Debod, darul egiptean

La 500 de metri spre vest de Plaza Espagna, am intrat în Parcul Montana pentru a admira
Templul Debod, localizat în Passeo del Pintor Rosales, acel dar egiptean, oferit ca semn de
recunostință pentru ajutorul adus Spaniei în timpul inundației de la Asuan, în 1968, pentru
salvarea unor temple vechi.

Templul este dedicat zeilor Amon și Isis (secolul 2 î. Hr), fiind adus pe calea apei până la portul
Valencia și apoi la Madrid, apa din jurul lui mă poartă cu găndul la apele Nilului, pe unde își
începeau preoții drumul pentru a intra în templu.

Parque del Oeste înconjoară acest monument unic, superb, unde mi-ar fi plăcut să vin seara, să
admir panorama și apusul soarelui. El este singurul templu rămas intact în afara Egiptului și
singurul existent în Spania.

Am ieșit afară în bulevardul plin de trafic și am uitat imediat de călătoria pe Nil, de acum 2000
de ani.

Pe colțul străzii mă aștepta de o oră Muzeul Cerralbo , el va fi prezentat separat în rubrica

muzeelor, este vorba de o mică bijuterie veselă, instalată în locuința celui de al 17 lea marchiz
de Cerralbo, care a cedat casa și colecțiile de artă statului, totul e neschimbat în impunătoarea
sa resedință, mi-am făcut o idee despre aristocrația spaniolă a acelor vremuri demult apuse.

In Plaza de la Marina Espagnola am vizionat pe exterior Palatul Senatului , aflat într-o veche
mânăstire de secol 16, modificată în 1814, pentru destinația actuală.

Pe Cuesta de San Vicente intru scurt în grădinile Sabatini, plasate lăngă Palatul Regal.

Grădinile Sabatini , de pe latura nordică a Palatului Regal, au fost proiectate la ordinele regelui
Carol III, e o grădină linistită, cu forme geometrice și simetrice, ce poartă amprenta unui stil
neoclasic. Sabatini, care a murit în 1797, a fost doar arhitectul grajdurilor regale, ocupate astăzi
de grădina ce îi poartă numele, ele au fost deschise publicului în 1978, după moartea lui
Franco.

Palatul Regal Spaniol, unul din cele mai mari din Europa

7 / 22
Aflat aproape de Plaza Spaniei, Palatul regal se ridică peste râul Manzanares, el a fost construit
în 1764 pe ruinele fostului Alcazar maur, distrus de foc în 1734. Acest edificiu regal, este cel mai
minunat exemplu de arhitectură neoclasică ce poate fi văzut în Madrid și cel mai mare palat
baroc din Europa.

El a reprezentat pricipala reședință a bourbonilor pănă în 1931. Am revăzut cele 50 de camere

prezentate publicului, însă pozele în interiorul palatului sunt total interzise.

Personal, m-a impresionat scara grandioasă a palatului și somptuoasa sufragerie regală, sala
porțelanurilor, fresca lui Tiepollo ,,Apoteoza Monarhiei spaniole’’, aflată în mica sală de
audiențe, Sala Tronului decorată în stil baroc și Plaza de Armas , în rest am defilat prin saloane
și salonașe, pe sub plafoane aurite, printre oglinzi și porțelanuri, picturi, tapiserii, afară era o
coadă nebună de turisti în soare, ce se întindea până spre Almudena, între orele 17-19, intrarea
este gratuită.

Covârșită de atâta pompă regală, am zăbovit afară în Piața Armelor, admirând arhitectura albă
a palatului și am coborât pe Calle de Baillen, intrând să mă răcoresc în Catedrala Almudena ,
ridicată la stănga Palatului regal, urcând prea multe trepte.

Santa Maria la Real de la Almudena

Această catedrală nu este foarte veche, ea este un templu auster de culoare albă /gri de factură
clasică pe exterior, care are trei nave în interior. În această catedrală a Madridului s-a căsătorit
principele Felipe cu Letizia în 2004, o examinez pe exterior și interior, pentru a ajunge la sinteza
dorită, pentru plăcerea ochilor.

Construcția ei a durat 100 de ani și ea a primit binecuvântarea Papei Paul II, a cărui statuie se
află în fața bisericii, pe latura de est.

Interiorul catedralei este sobru, cu excepția vitraliilor colorate și a picturilor țipătoare, în criptă se
află o icoană din secolul XVI cu ,,Virgen de la Almudena’’, care este patroana Madridului.

Intrarea în catedrală este gratuită, însă pentru vizita în muzeu, sala capitulară și sacristia
principală, taxa este de 6 euro.

Am revenit pe Calle de Bailen, am traversat strada spre luminoasa Plaza de Oriente , admirând
pe exterior, în partea ei de sus, Teatro Real , clădirea impozantă a operei din Madrid.

Am depășit Plaza Isabel și am luat-o pe vechea Calle de Arenal , plină de omenire, ce te duce
spre Puerta del Sol, oprindu-mă pentru un ultim popas la Parohia San Gines , o biserică ridicată
în secolul 17, am avut noroc că era deschisă, descopăr surprinzător, o pictură a lui El Greco,
extrem de valoroasă și aflu că aici a fost botezat Lope de Vega. Pe un pliant, scrie că această
parohie se închină Sf. Gines, patronul sfânt al notarilor și secretarilor.

Biserica are în patrimoniu un tablou al lui El Greco, numit ,,Purificarea’’ și picturi ale lui Alonso
Cana, un pictor și un arhitect din Granada.

La iesirea din biserică, salut cu flash-ul o cerșetoare, acoperită teatral cu niște cearceafuri albe,
pe post de cort, apărându-se de vipia solară.

Pe stânga, am nimerit iar în Pasajul de San Gines , unde am făcut cunoștință cu celebrele
Chocolate con Churros, în vechea Chocolateria San Gines, plină ochi de clienți, ea are un
program non stop de 24 de ore, dar vorbim de o adevărată instituție spaniolă. Nu am băgat
churrosul în ciocolata fierbinte, fiindcă am interdicție totală la gogoși, din motive de colesterol
ridicat.
8 / 22
Am revenit în Puerta del Sol, după o zi bogată, regele stătea la locul lui și ursul beat de căldură,
mai ademenea câte un copil, la o sesiune de fotografii.

Am pus punct traseului meu în Puerta del Sol la km o, orasul începea să se umple iar ca un
balon, invitându-te rupt de sete și de foame, să cauți un local pentru cina spaniolă, care începe
după ora 21, nimeni nu merge la culcare la Madrid ,,până nu omoară noaptea’’, a spus-o
Hemingway în secolul trecut.

Este greu să cuprinzi esența spiritului acestui oraș mare și interesant, am omis multe imagini
clasice pe traseul prezentat, Madridul nu poate fi descris, are suficiente arme de seducție,
frazele nu prea mi-au curs inspirat din cochilie, trebuie doar să fii acolo, să-l vezi și să îl simți,
sunt sigură că voi, cei ce nu ați fost niciodată, îl veți vedea prin proprii ochi și-l veți lua în
stăpânire spirituală, mult mai bine decât mine... visați acum la soare.
Capitala Spaniei este unul dintre orasele mari ale Europei o adevarata metropola care mi-a
parut a fi extrem de prietenoasa din toate punctele de vedere: atitudine umana, circulatie,
mijloace de transport, curatenie, parcuri bine intretinute, posibilitati de distractie multiple,
magazine si restaurante pentru toate categoriile de turisti la preturi mai mult decat permisive,
siguranta individului, atentia fata de turisti si prietenia localnicilor dar mai ales monumente,
palate, muzee, parcuri, cladiri de exceptie.

Nu voi vorbi aici despre obiectivele vizitate, poate in alt rew. ci voi incerca sa redau cateva
impresii generale despre oras, in speta despre zona istorica, centrala, batuta de turistii obisnuiti.

TRANSPORT
AEROPORTUL BARAJAS – este asezat pe orizontala cu terminalele 1-4 aliniate. De obicei
liniile romanesti aterizeaza pe T1iar pentru a ajunge la T4 de unde se ia metroul pentru a merge
in oras se parcurge distanta prin terminale cca 10 minute de mers constant. Sunt foarte multe
indicatoare, trebuie numai sa le urmaresti in asa fel incat sa nu te dezorientezi. In T1 exista
birouri de change si de informatii de unde puteti lua o harta a orasului fara a plati ceva si
eventual a va informa despre mijloace de transport. Veti primi raspuns la orice intrebare in limba
spaniola, prioritar bineinteles dar si engleza.

In T4 aglomeratia isi spune cuvantul. Sunt multe automate de la care puteti achizitiona bilete de
metrou cu cardul dar si cash dar si un birou de la care puteti cumpara cartela turistica in valoare
de 12,20 eur care este transmisibila si cuprinde 10 calatorii valabile pe liniile de metrou si
autobuze ale orasului.

De la aeroport se poate lua si AUTOBUZUL care va va duce in centrul orasului avand statii la
Plaza Cibeles dar si la gara Atocha. Biletul de transport il cumparati chiar de la sofer si costa 5
eur. Autobuzele sunt curate, comode, cu locuri special amenajate pentru depozitarea bagajelor
iar soferii sunt amabili si eventual va pot indruma daca doriti lamuriri suplimentare.

GARA ATOCHA - se afla in districtul Aranzuela (sud) cu fatada situata in Plaza del Emperator
Carlos V, zona in care converg strazi renumite ale Madridului precum Calle de Atocha, Paseo
del Prado, Paseo de la Infanta Isabel, Avenida de la Ciudat de Barcelona, Ronda de Atocha si
altele.

Este un complex mare format din statiile Atocha Cercanias (liniile locale C 1-10, de ex. C3 – Sol
– Escorial, C1 pentru aeroport) si Statia Madrid Puerta de Atocha liniile nationale de cale ferata
RENFE (compania nationala spaniola intercity si regionale dar si cele de mare viteza spre
Barcelona, Zaragoza, Sevilia si Valencia) precum si statia de metrou linia 1 a Madridului.

Prima gara a fost inaugurata in februarie 1851 sub numele Estacion de Mediodia (statia sudica
a orasului).
9 / 22
A fost distrusa de un incendiu si redeschisa in 1892. Arhitectul care a conceput-o a fost Alberto
de Palacio Elissagne care a colaborat cu Gustave Eiffel. I-a fost atasat numele Atocha pentru ca
in imediata apropiere se afla Biserica Maica Domnului din Atocha.

Peroanele au fost acoperite cu un frumos acoperis din sticla inalt de 27 m. Lungimea garii era
de 157 m. In 1985 au survenit alte modificari iar in 1992 vechii gari I s-a adaugat un terminal
nou cu magazine, restaurante, cafenele, curate, civilizate.

Gara este un monument in sine iar in interior se afla amenajata o frumoasa gradina tropicala
care prin varietatea speciilor expuse impresioneaza si transmite un aer de bucurie calatorilor.
Aspectul de sera este pregnant.

In privinta sigurantei calatorilor gara este supravegheata continuu cu forte de ordine, camere de
luat vederi iar la patrunderea pe peron bagajele si persoanele sunt verificate cu temeinicie.

Preturile la restaurantele garii sunt mult mai mari decat cele din oras iar accesul in toalete se
plateste 60 eurocenti si 60 eurocenti pentru folosirea robinetului de apa pentru spalarea
mainilor. Pana acum nu am mai vazut asemenea defalcare a costurilor.

Curatenia in gara si in trenuri este exemplara. Nu am vazut cersetori sau persoane indezirabile
care sa acosteze turistii poate si pentru ca am fost acolo la ore matinale si tarziu seara.

Dupa cum se stie orasul are o retea de linii de METROU deosebit de bine reglementata.

Metroul are o frecventa foarte buna 5 minute max. pe timpul zilei si nu mai mult de 7-10 minute
pe timpul noptii. Are program de la ora 5,30 dm. pana noaptea tarziu aproape de ora 1,30.
Exista mai multe posibilitati de achizitionare a biletelor si cartelelor de calatorie in functie de
modalitatile de plata /automatele proceseaza atat cash cat si carduri iar preturile sunt variabile
in raport de alegerea abonamentului/cartelei.

Peroanele sunt curate, bine semnalizate iar in statii nu exista magazine, chioscuri si alte zone
de depozitare. Sunt 12 linii de metrou insemnate cu diferite culori, care fac legatura de la nord
la sud si de la est la vest cu toate cartierele orasului, linia 6 fiind circulara pe zona centrala,
istorica a orasului.

Vagoanele de metrou sunt confortabile, nu foarte noi, semnalizate, cu harti de circulatie a liniei
respective, unele cu atentionare sonora a statiilor, altele nu. Am vazut putini cersetori si cateva
persoane care incercau sa cante la acordeon dar fara succes la calatori.

CURATENIA ORASULUI m-a impresionat in mod placut. Madridul este un oras curat in ciuda
faptului ca este extrem de aglomerat, cu cladiri bine intretinute. Se lucreaza mult la fatade, la
drumuri dar constructiile sunt protejate de perdele de praf. Am vazut masini de salubritate la
lucru atat ziua cat si noaptea, personal de intretinere a spatiilor verzi nu numai in jurul palatelor
ci si chiar in spatiile laterale ale piatetelor, pe strazi si piatete. Desi multimea de turisti
invadeaza zilnic strazile din centrul istoric si cultural senzatia este de curatenie deplina. Am
vazut in cateva locuri insa si saltele improvizate pentru dormit ale oamenilor strazii insa nu in
numar mare si nu ostentativ asezate. Cersetorii sunt si ei insotiti de animale insa destul de
modest reprezentati dupa parerea mea tinand cont de numarul foarte mare de oameni care se
misca in perimetrul istoric al orasului.

SIGURANTA cetatenilor mi s-a parut a fi luata foarte in serios de catre edili. In zonele turistice
mai ales sunt formatii de 2-3 persoane autorizate pentru intretinerea ordinei, echipate
10 / 22
corespunzator si cu armament in dotare, la vedere. Poate ca sunt masuri drastic luate mai ales
dupa atentatul teribil din gara Atocha soldat cu morti si raniti. Multe masini de politie care
patruleaza non stop iar in Puerta del Sol la km 0 al orasului exista intotdeauna 1-2 masini de
politie in stationare si observare la orice ora din zi si din noapte. Sunt securizate si autostrazile
am vazut masini de politie patruland. De asemenea in marile statii de metrou sunt oameni de
ordine, politisti dar si la intrarile in muzee si obiectivele turistice mari ale orasului. In muzee si
chiar in Palatul Regal nu se fotografiaza iar rucsacurile mai volominoase se depun contra 1 eur
la casutele de pastrare ale bagajelor in foarte mare siguranta.

SHOPPING – La centrele comerciale din afara orasului nu am fost insa pentru orice fel de
cumparaturi atat de marfuri alimentare dar mai ales nealimentare exista in zona Puerta del Sol,
pe Gran Via, sau pe Calle Princesa/zona Moncloa sute de magazine de profil. Toate firmele
mari isi au magazine bine intretinute cu prezentare foarte frumoasa a marfii cu siguranta
cumparaturilor facute cash sau card in toata zona centrala, istorica a orasului. In Corte Inglese
(2 mari magazine se afle in Puerta del Sol si unul pe Calle Princesa) si multe altele in celelalte
zone ale orasului veti gasi atat magazine pentru produse alimentare situate in subsolul mallului
cat si marile firme de parfumuri, obiecte de imbracaminte si incaltaminte, pielarie, jucarii si
papetarie pentru copii. La inceputul lunii martie era o explozie de reduceri la obiectele de
imbracaminte si incaltaminte atat pentru femei cat si pentru copii. Un mic rai al cumparaturilor
pentru impatimiti/e.

Totodata in toata zona centrala, turistica a orasului se afla multe magazine de suveniruri cu
marfa modesta, magneti, tricouri imprimate, esarfe, cani, ochelari de soare, tricouri sportive
imprimate cu numele si numarul fotbalistilor de top spanioli, echipamente de fotbal in special, la
preturi diferite. In magazinele de firma ale echipelor Real Madrid sau ale altor echipe precum
echipa nationala a Spaniei dar si a altor echipe madrilène (nu prea ma pricep) preturile sunt de
2-3 ori mai mari. Spaniolii sunt impatimiti ai footbalului asa incat magazinele sunt foarte vizitate
de toate categoriile de varsta, de la copii la tineri si maturi.

OAMENII - Madrilenii sunt oameni placuti, obisnuiti cu turistii, amabili si foarte galagiosi. Se
vorbeste tare, agitat. Cateodata ai impresia ca se cearta insa dupa aceea remarci ca asa este
vorba lor, energica si hotarata, convingatoare fie ca este o discutie intre doua doamne mai
devreme nascute fie intre barbati. Tinerii sunt galagiosi si cunoscatori ai limbii engleze. Sunt
amabili si saritori in a da explicatii si se straduiesc chiar daca nu cunosc prea bine subiectul sa
fie folositori.

In mijloacele de transport, aeroport si gara sigur va veti descurca chiar daca nu sunteti fani ai
telenovelelor in speta cunoscatori ai limbii lui Cervantes.

Am remarcat ca madrilenii sunt in general bine imbracati, prezentabili, iar doamnele sunt
deosebit de bine ingrijite, coafate si placute, mari amatoare de magazine de parfumuri si alte
bijuterii. Desi orasul are un mare numar de studenti fiind un centru educational foarte puternic
implicit foarte multi tineri nu prea am vazut familii tinere cu copii, de fapt am vazut foarte putini
copii de varsta prescolara/scolara. Totodata ponderea persoanelor de genul feminin mi s-a parut
a fi mult mai mare decat in alte orase europene. Poate ca barbatii erau la munca sau “nu am
avut eu ochi pentru ei” insa chiar mi s-a parut coplesitor numarul femeilor mai ales celor de
varsta a treia.

Spectacolul strazii si al piatetelor este fascinant. O lume in continua miscare. Statuile vii (nu stiu
de ce dar am avut senzatia ca multe dintre ele ne sunt conationale) isi desfasoara “activitatea”
pe parcursul intregii zile dar si pe inserat. In Plaza Mayor am vazut – 2 capre din acelea care ne
colinda de Anul Nou in plina desfasurare. Se pozau cu turistii, mai clantaneau din cand in cand,
deh faceau rost de un banut.

11 / 22
Programul matinal incepe dupa ora 8,30 si abia pe la 10 se anima strazile, bulevardele. Pauza
de pranz este sfanta si apoi urmeaza siesta. Dupa ora 19 piatetele sunt practic invadate de
localnici care se plimba, viziteaza magazinele cu exigenta alegand ce doresc sa cumpere. Cina
se ia seara dupa ora 20 si restaurantele, cerveseriile sunt pline ochi. Madrilenii se retrag tarziu
spre casele lor mai ales in week end cand tinerii invadeaza discotecile, restaurantele stand de
cele mai multe ori la un tapas si un pahar de vin in picioare ore in sir, vorbind, gesticuland.
Senzatia de viata de noapte este puternica mai ales in centrul istoric al metropolei intesat de
localnici si turisti care vin sa se distreze. Am auzit nu de putine ori vorbindu-se si romaneste prin
magazine si pe marile bulevarde sau in vizita la obiectivele turistice. In avionul cursa a
companiei albastre care m-a dus/adus de la Madrid erau atat turisti cat si persoane care
mergeau la munca in Spania. Numai la intoarcere mi s-a parut stresanta prezenta unui grup de
3 persoane, lautari de meserie care vorbeau tare si usor agresivi in solicitarea unei bauturi insa
in general am fost foarte bucuroasa sa constat ca noi romanii am evoluat in bine in general in
comportament atat pe aeroport cat si in punctele turistice.

RESTAURANTE, CERVESERII, PIETE

Madrilenii merg frecvent la restaurant, cerveserie fie pentru o cafea fie pentru masa de pranz
dar mai ales seara pentru cina. Am vazut multe restaurante care practic se deschid numai pe
seara insa raman pana tarziu in noapte active.

Spaniolii sunt mari amatori de sangria tinto de verano (vin rosu cu limonada), Vino de Jerez,
bere dar si bere cu lamaie si bineinteles tapasurile precum morcilla (budinca neagra) mojama
(din ton uscat) platouas – felii de paine prajita cu caracatita, sardine, midi, cod cu legume, icre,
somon si alte vietati marine. O specialitate este paella falenciana cu carne de pui si iepure si
fasole verde sau callosa la madrilène o tocana picanta de vita, ne mai vorbind de cociodo
madrilène – o tocana cu naut, carne si legume sau empanadas – foietajul cu rosii si ton.

. Exista o retea foarte buna de fast-fooduri precum in orice alta mare capitala europeana. O
bagheta cu hamon costa 3,5-5 eur depinde de celelalte ingrediente, o cafea 1,5-3 eur, o
racoritoare 1-2,50 eur depinde de locul de unde se achizitioneaza.

O nota aparte in Madrid o fac cele 2 piete – Mercado San Antonio (este mai noua) si San
Miquel (in apropiere de Plaza Mayor) unde intr-o atmosfera foarte animata se pot face
cumparaturi dar si servi un tapas si un pahar de vin sau de bere sau racoritoare, cafea. Cei care
au vazut Bocheria in Barcelona stiu despre ce vorbesc. Atmosfera este foarte frumoasa
transmitandu-ti senzatia de viata tumultoasa de nevoia de socializare, toata lumea vorbeste tare
si chiar ma gandeam daca se si asculta unii pe ceilalti.

La fel de incitant este si MUSEO DE HAMON, restaurantele specifice in care se

comercializeaza dar se si mananca diferite preparate prioritar din hamon (jambonul) prezentat
in zeci de feluri in vitrine agatat deasupra capetelor ospatarilor si macelarilor ca si cum ar fi
adevarate trofee. Hamonul este o specialitate prezentata sub zeci de nume. In gastronomie el
este recunoscut a fi mai special sau nu dupa numarul ghindelor acordate. Exista hamon de la 2-
5 ghinde depinde de calitatea produsului. Exista in afara de barul la care se servesc tapasurile
si paharul de vin cu cateva scaune restul clientilor stau in picioare si sala de restaurant in sine
unde ospatarii fac rezervari pentru seara inca de pe parcursul zilei. Este un spectacol in
adevaratul sens al cuvantului, un du-te-vino continu, agitat dar vesel.

In privinta restaurantelor m-a impresionat in mod deosebit El Barril de Las Letras situat in
districtul Letras la statia de metrou Anton Martin/Sevilla. Este un restaurant cu specific al
fructelor de mare cu un aspect retro frecventat nu numai de turisti dar si de artisti, politicieni
practicand preturi cu putin peste medie. Daca doriti insa eventual un gratar de porc sau vita
puteti incerca la Parrilla del Mago pe Calle San Augustin situat tot in aceazi zona. Restaurantul
are un puternic accent vintage si este foarte cosmopolit cu preturi pe masura. Am mai remarcat
un restaurant marocan numit “Arabia” foarte animat.
12 / 22
Cel mai vechi restaurant unde trebuie sa faceti rezervare din timp si unde meniul costa
incepand de la 18 Eur/persoana pentru un singur fel se numeste BOTIN si se afla pe Calle de
los Cuchilleros ca reper din Plaza Mayor pe Cava de San Miquel/intersectie cu Calle de la
Colegiata. Program de la 13-16 si seara dupa ora 20 pana la ultimul client.

Sobrino de Botin a fost fondat in 1725 de un francez Jean Botin si sotia sa si este recunoscut a
fi cel mai vechi restaurant din lume inca functional. Initial s-a numit Casa Botin iar dupa ce a fost
preluat de un nepot mostenitor s-a numit Candido Remis apoi Sobrino de Botin. Restaurantul a
fost frecventat de marele pictor Goya dar si de Hemingway care l-a mentionat in cartea sa “The
sun also rises” tradus la noi ca si Fiesta, carte de debut a autorului. Specialitatile precum
cochinillo asado – (friptura de purcel de lapte) sau sopa de ajo (pui in sos de rosii cu sherry si
usturoi) sunt la mare cautare in restaurant.

Sigur cele mai accesibile pentru turistul modest si obosit sunt cerveseriile. Aici veti gasi o
atmosfera autentica cu decoruri adecvate si nu foarte opulente. Exista la majoritatea lor meniul
zilei care pentru 12-15 eur va ofera o salata consistenta, la alegere, un fel substantial de
mancare, o bautura si/sau o cafea ori un dulce. Mancarea este consistenta si bine preparata,
proaspata. Carnea de porc si cea de vita sunt la ordinea zilei, puiul este mai in zona inferioara a
meniului.

Mai exista si varianta restaurantelor cu program “all you can eat” unde cu 9,99 eur te poti
indestula cu mancare pe cinste, incepand de la salate, mancaruri gatite, paella, tapasuri,
friptura de porc sau de pui, un pahar de vin/bere si o cafea. Am facut si aceasta experienta si
am observant ca erau suficient de multi turisti in special englezi si nordici care au apelat la
aceasta modalitate si pareau foarte incantati.

Acestea au fost cateva dintre impresiile mele generale asupra vietii orasului Madrid receptate
numai din punct de vedere turistic.

La pas prin Madridul regal

Am plecat dimineata de la hotel luand-o la pas pana la statia de metro El Capricho de unde am
luat linia verde cu directia Opera. Aveam la dispozitie o zi foarte calduroasa de octombrie pentru
a admira Madridul regal.

Dupa aproximativ 20-25 de minute am ajuns si am iesit din statia de metrou. Primul obiectiv pe
care l-am admirat in imediata apropiiere a statiei de metrou este Teatrul Regal. Acesta
adaposteste Opera orasului ce s-a redeschis in 1998, dupa o lunga si foarte costisitoare
restaurare. Lucrarile de constructie la cladirea initiala au fost amantae de multe ori, incat a murit
si arhitectul Antonio Lopez Aguado pana cand s-a facut deschidere oficiala in 1850, cand s-a
comemorat ziua de nastere a Reginei Isabel II. Verdi a compus opera Forta Destinului pentru
Teatrul Regal in 1863. Acesta a locuit chiar aici, langa opera, in Plaza de Oriente la nr 6. Opera
este imensa iar planurile au fost facute in asa fel incat in zona sa incapa cladirea Telefonica de
pe Gran Via. Vis a vis de opera se afla Cinema Real, cinematograful regal.

Ocolind Teatrul Regal, traversam si ajungem la Plaza de Oriente-Piata Orientului. Piesa de

rezistenta a acestei frumoase piete este statuia din bronz a regelui Filip IV, mutata aici din
Palatul Buen Retiro, in 1842. Statuia este pazita de 4 lei de piatra, iar in partea de jos are doua
fantani arteziene: una in fata si alta in spate. Se spune ca sculptorul pietro Tacca a fost sfatuit
de insusi Galileo in privinta modelarii calului cambrat. Poretul regelui a fost facut dupa schitele
lui Velazquez. Statuile domnitorilor spanioli trebuiau sa decoreze balustrada de la Palatul Regal,

13 / 22
dar nu au primit aprobarea. In jurul pietei am putut admira cladiri foarte frumoase pentru locuit
construite in stil neoclasic.

In spatele pietei se afla Palatul Regal, fosta resedinta a regilor Bourboni ai Spaniei ce are mai
multe incaperi decat oricare palat din Europa. El a fost contruit dupa schitele lui Bernini pentru
Muzeul Luvru din Paris si reprezinta unul din marile monumente arhitectonice ale Europei. Mai
mult de jumatate din salile sale oficiale sunt deschise publicului. Peretii interiori sunt tapetati cu
matase, fiind decorati cu fresce si stucaturi aurite. Obiectele de arta expuse sunt nepretuite.
Palatul se afla pe locul castelului musulman Alcazar din sec IX. In 1734, structura din lemn a ars
pana in temelii si regele Filip V l-a insarcinat pe Filippo Juvara, si apoi pe alti arhitecti, sa
realizeze proiectul pentru o noua constructie. Lucrarile au inceput in 1738 si au durat pana in
1764. Actualul monarh prefera sa locuiasca in Palacio de Zarzuela, care este in afara orasului.
Fatada palatului este realizata de Sacchetti, alternand cu coloane ionice si pilastri toscani.

Palatul Regal este inconjurat de Gradinile Campo del Moro- Campul maurului. Desi pare greu
de crezut, gradinile din jurul palatului nu au fost amenajate pana in sec XIX. Denumirea
deCampul maurului aminteste de generalul arab Ali Ben Yusuf, care si-ar di asezat tabara aici,
in vreme ce asediaorasul ce intrase sub stapaniere crestina. Cand vremea este frumoasa, atat
palatul cat si Casa de Campo se vad perfect. Gradinile Campo del Moro sunt unite cu micul
parc Jardines del Sabatini pe aleile caruia ne-am plimbat admirand multitudinea de arbusti
frumos tunsi. Aici si afla un lac imprejmuit cu statui si cu o fantana arteziana in centru side aici
se poate admira spatele Palatului Regal. Daca tot am pomenit de statui, tot langa palat puteti
admira statuile umane ce stau la pozat doar pentru 1 euro.

Vis a vis de portile palatului se afla Catedral de la Almudena, cea mai frumoasa catedrala din
oras. Inca din sec XVII se dorea construirea unei catedrale in varful acestui deal, dar abia in
1879 Marques de Cubas a primit unda verde pentru ambitiosul sau proiect. Atunci a fost
construita in stil romanic cripta catedralei. Toata constructia in sine a fost terminata in 1980, fiind
ianugurata de Papa Ioan Paul II in 1993. Exteriorul catredralei este construit in stil neoclasic
pentru a fi in armonie cu Palatul Regal, iar interiorul acesteia este in stil gotic. Catedrala este
decorata cu doua usi uriase din bronz ce au fost montate in anul 2000. De la balconul catedralei
se poate admira Palatul Regal in toata splendoarea lui. Am urcat pe terasa catedralei decorata
foarte frumos cu statui ale apostolilor sub diferite infatisari si tot de aici am admirat o frumoasa
panorama a orasului regal. Pasind in catedrala, am fost placut surprinsi de luminozitatea
acesteia, catedralele in stil gotic fiind de obicei intunecate in interior, dar aceasta este foarte
luminata datorita vitraliilor imense. Aici am putut admira un set de vitralii foarte originale ce m-au
dus cu gandul la cubismul lui Picasso. Ne-am bucurat pentru 15 minute de acompaniamentul la
orga interpretat de o tanara domnisoara.

Pretul biletului pentru intrare in catedrala este de 6 euro/adult iar programul este zilnic intre 9-
21.

Iesind din catedrala, am trecut pe langa Senat si am ajuns Plaza de Espana-Piata Spaniei,
piata dominata de primii zgarie nori ai Madridului. Edifio Espana a fost proiectat de fratii Julien
si Joaquin Otamendi in 1953. Patru ani mai tarziu tot ei au construit Torre de Madrid. Cel mai
indragit monument din piata se afla chiar in centrul acesteia si ii intruchipeaza pe Don Quijote si
Sancho Panza, eroii marelui Cervantes Saavedra. In spatele statuii se afla fantani arteziene si
gradina cu flori colorate.

Mai departe am luat o statie metroul de la Opera catre Sol si am iesit la Puerta del Sol. Pentru
madrileni aceasta piata este adevaratul centru al Madridului. Numele ei inseamnaPoarta
Soarelui, desi poarta ca atare a fost demolata in 1570. Dintre numeroasele evenimente care au
avut loc aici, cel mai dramatic s-a petrecut in timpul insurectiei din 1808, cand lunestistii au tras
intr-unul dintre soldatii lui Napoleon, provocand un masacru. Partea sudica a pietei este
dominata de Casa de Correos din secolul XVIII, un oficiu postal care mai tarziu a devenit
14 / 22
Ministerul de Interne si sediul central al politiei secrete franchiste. Marcajul din fata acestei
cladiri indica kilometro cero, punctul fata de care sunt calculate toate distantele din Spania. In
centrul acestei piete se afla statuia lui Carlos III. Pe Calle del Carmen se afla o statuie de bronz
ce infatiseaza un urs ce se catara pe un arbore de erica, simbolul orasului si unul din cele mai
fotografiate monumente.

De jur imprejurul pietii am admirat numeroase statui vii si florile rosii din centrul pietei cu a sa
fantana arteziana.

Mergand mai departe pe strada Alcala am putut admira cladirea Bancii BBVA si a Bancii
Spaniole de Credit, o cladire impunatoare ce are pe acoperis statui reprezentand doua calesti
trase de cai.

Din Plaza de Espana traversam strada si intram pe o straduta ingusta foarte boema plina de
magazine cu suveniruri si terase cochete si ajungem la Plaza Mayor. Aceasta este cea mai
vestita piata a orasului si a fost planificata special pentru a impresiona. Ea poate cuprinde pana
la 50000 de oameni. Astazi piata constituie o atractie turistica si un loc de relaxare unde poti
savura o bautura privind trecatorii. De-a lungul timpului Plaza Mayor a fost teatru in aer liber,
arena pentru coride, loc de executie si scena de desfasurare a turnirurilor cavaleresti Toate
cladirile amplasate aici adaposteste birouri ale municipalitatii. In centrul pietei se afla statuia
regelui Filip III ce a fost adusa aici in sec XIX. Ea a fost oferita regelui Filip III de catre
guvernatorul Florentei, Cosimo de Medici, si a fost initial expusa in Casa de Campo.

O cladire foarte apreciata din piata este Casa de la Panaderia, ce initial a fost sediul central al
brutarilor. Cladirea originala a ars in 1672, ramand doar portalul. In anii 80 a fost anuntat un
concurs de renovare a fatadei inestetice a cladirii, iar castigatorul concursului, Carlos Franco, a
pictat fatada casei cu alegorii ale semnelor zodiacale.

O alta cladire celebra din piata este Casa de la Carniceria ce a fost initial piata de carne. La
amrginea ei se afla un esafod unde erau executati criminalii. Acum, aici se gaseste sediul
central al agentiei de turism. Tot aici am vazut un roman costumat in capranoastra traditionala
ce canta de zor tza tza tza capritza tza desi nu era perioada sarbatorilor de iarna.

De la statia Sol am luat din nou metroul dou statii pana la Banco de Espana. Aici se afla
cladirea Metropolis si adaposteste o companie de asigurari, fiind poreclita Ave Fenix deoarece
infatiseaza pasarea Phoenix ce arde pe rug, renascand din propria-i cenusa.

Banco de Espana se afla vis a vis de Metropolis si a fost fondata in 1856. Cea mai
impresionanta parte a cladirii este sectorul din colt decorat cu cariatide si medalioane, tipice
stilului neobaroc, un ceas de marmura si un glob aurit. Rezervele de aur ale Spaniei sunt
depozitate mai departe, in criptele de sub Plaza de Cibeles. Pe langa aur, principalul tezaur al
bancii il constituie colectia sa de arta, cu lucrari apartinand artistilor Goya si tapies. Aceasta
poate fi vizitata numai prin cerere scrisa adresata bancii.

In imediata apropiere se afla Plaza de Cibeles, una din cele mai glomerate intersectii ale
orasului, ce se mandreste cu un cunoscut simbol al orasului, Fantana Cibelei. Proiectata de
Ventura Rodriguez, o intruchipeaza pe Zeita Pamantului, supranumita mama a zeilor
conducand un car tras de lei. Heruvimii cu jeturi de apa au fost adaugati la sfarsitul secolului
XIX. Cel mai proeminet monument arhitectural din piata este cladirea ce adapostestePalacio de
Comunicaciones, cunoscut ca si Oficiul Postal central. Peste drum se afla Palacio de Linares, in
stil neobaroc, ce adaposteste azi casa de America, un centru cultural dedicat artelor americane,
unde se vizioneaza filme, au loc expozitii si concerte.

Trecem de Fantana Cibelei si ajungem imediat la Puerta de Alcala, o impozanta poarta a

orasului ce a fost proiectata in 1769 de Francisco Sabatini.
15 / 22
Parcul Retiro isi deschide portile sale mari incepand de aici de la Puerta de Alcala. Retiro este
refugiul preferat al madrilenilor in zilele de odihna. Initial, era o zona interzisa. In 1767, numai
aristocratia a fost admisa pe fostele teritorii regale. Peste un secol portile sale s-au deschis
marelui public. Vizitatorii pot admira nu numai statuile si sculpturile, gradinile franceze, lacurile
si helesteele, dar si numeroasele accesorii care fac din Retiro o zona atat de apreciata. Puteti
inchiria barci cu vasle aici. Duminica atmosfera devine ca de carnaval. Atunci va puteti bucura
de numere de circ, artisti ambulanti sau concursuri de desene.

Mergand pe langa Parcul Retiro ajungem la Muzeul Prado ce adaposteste una din cele mai
selecte colectii de arta. In cladire sunt expuse 140 de lucrari ale lui Goya si 50 ale lui
Velazquez, dar si artisti de seama italieni cum ar fi: Rafael, Fra Angelico, Botticelli, Tizian si
Tintoretto. Prado mai detine 100 de lucrari ale lui Rubens precum si a altor artisti flamanzi. In
prezent se lucreaza la extinderea cladirii. Noi nu am putut vizita muzeul din pacate, fiind inchis,
dar ramane pentru data viitoare.

In imediata apropiere a Muzeului Prado se ridica semet Iglesia de San Jeronimo el Real, unde
s-a reunit pentru prima data parlamentul castilian in 1510.

Asa s-a incheiat o zi fierbinte de octombrie in capitala Spaniei, un loc unde imi doresc sa revin
pentru mai multe zile pentru a putea admira in tihna fiecare coltisor al acestui oras regal.

Vacante insorite!

Santiago Bernabeu - O mecca a fotbalului

Cand spui Madrid, un impatimit al fotbalului si nu numai, e imposibil sa nu se gandeasca la Real

Madrid.

Candva, un om, pe numele lui Santiago Bernabeu, a imprumutat bani pentru a cumpara terenul
pe care se afla la ora actual stadionul. Din anul 1947, de cand a fost deschis sub denumirea de
Estadio Charmatin, el a fost modernizat cu dotari cat mai performante. Dupa anul 1955 pana in
present, denumirea sa transformat in “Estadio Santiago Bernabeu” in onoarea presedintelui
sau. Exista la ora actuala, in sala trofeelor, statuia lui Santiago Bernabeu stand la masa si
discutand, iar in spate primul fel de contract incheiat.

Santiago Bernabeu este stadionul uneia dintra cele mai titrate echipe din Europa si unul din
cele mai mari stadioane de pe continent, cu arhitectura sa impresionanta si cu sutele de trofee
castigate a devenit unul din cele mai cautate locuri de vizitat ale Madridului, o adevarata
experienta, comparatila cu vizitarea unui muzeu.

Stadionul se afla pe Bulevardul Passeo de la Castelana, la statia de metrou Santiago

Bernabeu, linia 10, dar poti ajunge la el si cu diverse mijloace de transport in comun. Cum se
iese de la gura de metrou, exista o parcare mare in fata stadionului, plina de multe ori cu
autocare si apoi impresionanta cladire.

Stadionul este deschis aproape tot anul, mai putin intre 25 dec-1 ian, de luni pana sambata de
la ora 10-19, iar duminica si in zilele de sarbatoare de la 10.30-18.30 (informatie de pe bilete).
Biletele se cumpara de la casa de bilete 10, de pe Paseo de la Castelana, iar pretul unui bilet
este de 19 euro.

Stadionul are o capacitate de 80.000 locuri si a devenit faimos in intreaga lume atat pentru
succesul echipei in competitiile international, cat si datorita recordurilor detinute de a gazdui

16 / 22
finalele Cupelor Europene (in 1957,1969,1980), a finalei Campionatului European din 1964 si
nu in ultimul rand finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1982.

Pentru vizitarea stadionului este definit un traseu bine stabilit care se regaseste si pe pliantul
care ti-l ofera la cumpararea biletului.

Traseul incepe cu o verificare amanuntita, apoi se urca la ultimul etaj de unde se vede
panoramica stadionului.

In timp ce cobori spre sala trofeelor te intampina o placarda uriasa cu palmaresul echipei. In
sala trofeelor sunt expuse sutele de cupe castigate, echipamentele si mingiile de la inceputul
clubului, cat si echipamentele actualilor jucatori. Cel mai scump trofeu care este expus este
facut din aur de 18 k.

Ecrane uriase unde se vizioneaza diverse faze de la meciurile echipei, vitrine pline cu diferite
trofee: cupe ale spaniei, cupele regelui, cupele campionatului, cupele ligii campionilor, gheata
de aur, de platina, balonul de aur si platina, cu numele castigatorului si anul cand a luat trofeul,
sute de poze, cu toti jucatorii care au trecut pe la Real Madrid. Binenteles ca printre sutele de
poze se afla si Regele fotbalului romanesc Gheorghe Hagi. Poza lui mai este si pe un poster cat
peretele unde sunt trecuti cei de la “La Universalidad de nuestros jugadores”.

Apoi se iese la jumatatea stadionului, se merge pe rand pana in partea opusa a stadionului, se
ajunge la tribuna oficiala, iar de aici se ajunge la vestiare. Vestiarele sunt impecabil de curate,
pe fiecare in parte existand poza jucatorului, numele si tricoul cu numarul sau de joc.

De aici prin tunelul de acces se ajunge la teren unde te poti relaxa pe bancile tehnice. Este o
senzatie fantastica sa stai pe aceleasi banci unde au stat multe vedete ale madrilenilor si nu
numai.

Dupa scurta pauza luata pe bancile tehnice, intram in sala de presa, unde dupa 90 min de joc,
se spun parerile antrenorilor despre partida si se raspunde la intrebarile ziaristilor. Aici poti intra
atat in pielea antrenorilor, cat si in pielea ziaristilor.

Ajungem la ultimul punct din programul de vizitarea al stadionului: magazinul de suveniruri.

Incercam sa gasim ceva la un prêt accesibil, dar din pacate nu gasim decat magneti cu sigla
Realului, in rest tricourile, fularele, mingiile, etc. destul de scumpe.

Chiar daca nu poti vedea un meci pe acest stadion, macar turul lui merita vizionat “Yo vivi una
experiencia unica en el Real Madrid”.

Madrid o capitala europeana

O alta zi o noua destinatie spre care ma indreptam si asteptam cu nerabdare sa o descopar.

Plecind din Valencia doream sa ajung in Madrid capitala Spaniei dar nu am ales drumul cel mai
scurt deoarece doream sa mai vizitez si alte locuri, din aceasta cauza am avut de parcurs 1200
km.

Dupa citeva ore de condus am ajuns in zona muntilor Sierra Nevada care ne-a oferit o priveliste
minunata.

De-a lungul drumului am intilnit multe plantatii de maslini si pomi fructiferi, dar si o mare
surpriza, am descoperit ca pe marcajele aflate pe marginea autostrazii era scris si in limba
araba ceea ce m-a nedumerit putin deoarece nu ma documentasem foarte mult despre aceasta
17 / 22
zona, la un moment dat am crezut ca am gresit drumul, a trebuit sa alimentam si am oprit intr-o
benzinarie de unde am plecat foarte repede avind un sentiment de teama, (cred ca inutil
deoarece toata lumea s-a purtat frumos dar totusi se uitau putin ciudat), am depasit acel
moment si mi-am continuat drumul admirind maretia si frumusetea muntilor ce ne inconjurau.

La poalele muntilor Sierra Nevada se afla orasul Granada, un oras incarcat de istorie unde se
gaseste si unul din frumoasele palate ale Spaniei palatul Alhambra care prin arhitectura sa
dovedeste prezenta musulmana in aceasta zona.

Undeva spre seara si parcurgind aproape 650 de km am ajuns in Malaga unde am ramas
pentru o noapte la hotel Don Curro, despre hotel pot spune decit ca este bine amplasat, curat si
il recomand celor ce sunt in trecere prin Malaga.

A doua zi dimineata ne-am plimbat putin prin oras, aici exista o strada Marques de Larios o
strada animata cu foarte multi turisti unde se gasesc multe magazine, restaurante si cafenele,
am facut citeva cumparaturi si ne-am pierdut timpul pe stradutele intortocheate pe care le-am
gasit in aceasta zona.

Un oras frumos si cochet dedicat marelui Picasso, aici intilnesti multe gradini de-a lungul plajei
unde te poti odihni pe bancutele de piatra, vara este extraordinar de placut sa stai pe aceste
bancute la umbra copacilor.

Urmatoarea zi am plecat din nou la drum, aveam de parcurs 550 km, soseaua era libera si am
putut parcurge relativ intr-un timp scurt si aceasta portiune de autostrada. Pe tot parcursul
calatoriei am intilnit plantatii de maslini, panouri mari cu unul dintre simbolurile Spaniei (taurul)
si foarte multe turbine eoliene generatoare de energie verde.

Si iata-ne ajunsi si in Madrid unde ne-am cazat la hotel Vinci Palace Centrum despre care va
pot spune ca la inceput am fost putin suparat si jignit totodata. Ajunsi in receptie am predat
voucher-ul cu rezervarea facuta si buletinul in momentul in care a vazut cu suntem romani
receptionerul s-a schimbat la fata si ne-a cerut pasaportul, am replicat spunind ca suntem in CE
dar degeaba dupa ce am dat si pasaportul ne-a cerut garantie 100 euro pe care initial nu am
vrut sa o platesc dar sotia fiind obosita a insistat sa incheiem acest incident, (un lucru foarte
neplacut care cred ca s-a intimplat deoarece suntem romani iar faima noastra ii cam sperie pe
spanioli) la plecare dupa ce am predat camera ni s-au returnat cei 100 de euro.

Un lucru pe care l-am observat in Madrid este ca politia isi face treaba acestia isi fac simtita
prezenta la tot pasul sunt peste tot patrulind prin tot orasul pe jos cu masinile sau cu scutere un
lucru de apreciat.

De exemplu eu am simtit-o pe pielea mea, GPS-ul imi spunea ca am ajuns la destinatie dar
totusi nu vedeam unde este hotelul uitindu-ma dupa acesta si fiind pe sosea intr-un minut o
masina de politie a venit sa ne intrebe ce este cu noi, le-am explicat ce cautam iar acestia ne-
au indrumat foarte politicosi spre o parcare privata unde am putut lasa masina (foarte prompti).

Ce nu mi-a placut in Madrid au fost conationalii nostril care erau prezenti peste tot de exemplu
la micile terase era imposibil sa nu vina cineva sa iti cinte la masa, daca vedeau ca vorbim in
romana pur si simplu nu scapai de ei.

Ne-am cumparat bilete la autobuzele turistice pentru a putea vizita mai usor orasul, acesta m-a
costat 25 euro de persoana, in pretul biletului aveam si intrarea pe stadionul Santiago
Bernabeu.

18 / 22
Palatul Regal nu trebuie ratat daca ajungeti in Madrid acesta se poate vizita, nu in totalitate
aproximativ 50 de camere din cele 2000, un palat impresionant si foarte luxos, si aici siguranta
este foarte importanta.

Palacio de Santa Cruz o cladire construita din caramida rosie si care are doua turnuri, initial
aceasta cladire a fost inchisoare unde multi detinuti si-au asteptat sentinta data de catre
inchizitia spaniola executia facindu-se in Plaza Mayor, in urma unui incediu palatul a fost
renovat dar in timpul razboiului civil din anii 30 a fost distrus in mare parte acesta fiind renovat
din nou si acum aici se afla Ministerul Afacerilor Externe, in perioada in care am fost noi chiar in
curtea palatului se facea o ceremonie de primire banuiesc a unor inalti demnitari.

Plaza Mayor de-a lungul timpului si aceasta a fost distrusa de citeva ori si de fiecare data fiind
refacuta, in centrul acestei piete se gaseste statuia Regelui Filip al II-lea, o piata plina de istorie
unde in trecut s-au organizat lupte cu tauri dar si executii.

Puerta de Alcala se gaseste in Plaza de la Independencia acesta porta un simbol al Spaniei

este construita din granit avind trei arcade si doua treceri laterale mai mici fiecare dintre ele
avind sculptate un cap de leu iar in portiunea de sus a portii se afla mai multe statui ale lui
Francisco Guttierrez, constructia acestei porti a durat aproximativ 9 ani.

Catedrala Almudena merita si ea vizitata aceasta a fost sfintita de Papa Ioan Paul al II-lea in
1993 la mai bine de 100 de ani de la inceperea constructiei, este o catedrala impresionanta
moderna si foarte mare, in fata acestei catedrale se gaseste statuia papei. Catedrala se afla in
imediata vecinatate a Palatului Regal.

Puerta del Sol ,,Porta soarelui” denumirea venind de la soarele ce este desenat pe ea este
centrul orasului Madrid (km 0), de aici se masoara toate drumurile din Spania, este o piata
aglomerata si plina de viata, aici se gaseste simbolul orasului Madrid, o statuie a unui urs care
maninca fructe dintr-un copac.

Arhitectura moderna si-a facut loc si in Madrid, la nord de centrul orasului se gasesc si zgirie
norii din Madrid, cartierul Azca aici se afla centrul de afaceri al orasului, cel mai renumit turn
esteTorre Picasso, avind 157 m acesta fiind proiectat de acelasi architect care a proiectat si
turnurile gemene din America.

In aceasta zona este si renumitul stadion de fotbal Santiago Bernabeu stadionul echipei Real
Madrid dupa cum bine stiti, acesta a fost contruit initial in anul 1947 de atunci a fost
remodernizat de mai multe ori ajungind in stadiul in care se afla acum, acesta are o capacitate
de 80 000 de locuri, cei ce doresc pot vizita stadionul.

Metroul

Metro de Madrid (Metroul din Madrid) este unul dintre cele mai bune si mai ieftine metrouri din
Europa. Tunelurile subterane de la metrou ofera o oaza de racoare si o scapare de sub razele
soarelui din zilele fierbinti. Compostarea biletului o singura data va permite sa folositi metroul
cat de mult si de departe doriti – asigurati-va ca ramaneti in zona metroului, deoarece odata ce
ati iesit, va trebui sa compostati biletul din nou. Cand calatoriti catre sau de la statiile de
aeroport, exista un supliment aditional de un euro, care poate fi platit la intrare (iesire) – cu
exceptia legitimatiilor de metrou (Metrobús sau legitimatiile turistice). Legitimatiile turistice nu
necesita acest supliment – este deja inclus in pret. Puteti urca in tren pana la ora 2:00, desi ora
oficiala de inchidere pentru sistemul de metrou este 1:30.
In timpul noptilor de dinaintea sambetelor, duminicilor si sarbatorilor legale puteti folosi un
serviciu de autobuz pe timp de noapte (MetroBúho) care circula pe aceleasi trasee ca si liniile
de metrou, de la aproximativ 1:00 pana la 5:30. Opririle pentru aceste linii nu sunt intotdeauna
in locuri evidente, in special in zonele pietonale din centrul orasului.
19 / 22
Autobuzele

Autobuzele acopera ceea ce nu acopera metroul. Autobuzele de noapte (Búhos, „bufnitele de

noapte”), au centrul principal la Plaza de Cibeles, acoperind mare parte din oras la intervale de
aproximativ 20 de minute.

Taximetrele

Taximetrele pot fi insuficiente in noptile de petrecere, mai ales daca ploua. Spre deosebire de
alte orase europene, exista doar cateva statii de taximetre; pur si simplu asezati-va pe
marginea unei artere principale sau langa o statie de autobuz si faceti cu mana pentru un
taximetru liber care trece. Taximetrele disponibile au un semn verde „libre” pe parbriz si o
lumina verde deasupra.
Taximetrele oficiale sunt albe, cu o dunga rosie si steagul Madridului pe portiera din fata.
Tarifele sunt afisate pe masina (1 pe timpul zilei, 2 pe timpul noptii, care devin 2 si 3 in sarbatori
precum Ajunul Craciunului).
Exista suprataxari speciale pentru intrarea/iesirea din statiile de tren sau din aeroporturi. Cereti
tabelul scris al tarifelor si al taxelor (suplementos) (afisate pe abtibilduri micute pe oglinzile
retrovizoare, obligatoriu prin lege) inainte sa platiti daca credeti ca este prea scump. O calatorie
normala de la/catre aeroport cu bagaje ar trebui sa coste aproximativ 25 euro pana in centrul
orasului. Fiti constienti ca exista unii taximetristi care vor face ceea ce se numeste „la vuelta al
ruedo”, practic va vor plimba pe langa sau pe strazile aglomerate pentru a creste tariful.
Este posibil sa gasiti cu greu un taximetru liber la ore tarzii la sfarsit de saptamana in zonele
centrale, asadar pregatiti-va sa asteptati o vreme.

20 / 22
21 / 22
22 / 22