Dosoftei

1624-1693

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26

octombrie 1624, Suceava - d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina) a
fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.

Numele de botez: Dimitrie Barilă

Anul nașterii: 1624
Locul nașterii: Suceava
Părinți: Leontari și Misira Barilă

Studii:
1. Colegiul Trei Ierarhi înființat în 1640, Iași;
2. Școala Frăției Ortodoxe, Lvov (parte din Polonia la acea vreme; Liov, Ucraina)
Limbi cunoscute:
1. Latina;
2. Greaca;
3. Ebraica;
4. Slavona;
5. Polona;
6. Româna.
Evenimente importante din viața lui Dosoftei:
1. La 25 de ani e călugăr la mănăstirea Probota;
2. 1671 e înscăunat ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei; (La invazia turcilor îl
urmează pe voievodul Petru Ștefan în Polonia. La Liov, tipărește prima sa carte
Psaltirea în versuri)
3. 1673 publică Psaltirea în versuri;
4. 1686 e dus în Polonia de oștile regelui Jan Sobiescki, unde rămâne până la sfârșitul
vieții.
Contribuția lui Dosoftei:
„în biserică mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea să grăiesc ca și pre alții să-nvăț, decât
dzeace mii de cuvinte într-altă limbă.”
1. A reînființat tipografia;
2. A tipărit cărți noi în special de ritual bisericesc.
Lucrările lui Dosoftei:
A. Traduceri:
1. Liturghia Carte care conține rînduĭala acestuĭ serviciŭ.;
2. Molitvelnicul (carte de ritual ortodox care cuprinde o serie de rugăciuni);
3. Octoihul (carte bisericească care cuprinde cântările zilelor săptămânii).
 B. Operă de compilație:
„Viața și petrecerea sfinților” – o alegere a celor mai însemnate vieți ale sfinților din
mineie grecești
C. Poezii:
„Psaltirea în versuri” – în anul 1673
Dosoftei a jucat un rol la fel de mare și în îmbogățirea limbii române literare în general.

Psaltirea în versuri

Psaltirea este o carte bisericească de ritual care cuprinde cei 151 de psalmi atribuiți lui
David.
Psalmul este un imn religios biblic.

Dorința lui Dosoftei a fost de a pune în mâna oricărui moldovean traducerea Psaltirii.
Influențe asupra Psaltirii în versuri:
1. Poetul umanist Jan Kochanowski (1530-1584) de la care adoptă versificația
(lungimea versurilor, împărțirea strofelor, felul rimei);
2. Versul popular.

„Când dl. Bianu a reeditat acești psalmi, a vorbit de un original polon de

Kochanowski, un om al Renaşterii, care prelucrase, sub influența unor
anumite idei abstracte, vechii psalmi ebraici într-o limbă polonă care, de
ce să ascundem, nu are nimic popular în caracterul ei. Așa încât, dacă
eruditul Kochanowski trebuie să fie citat pentru a se arăta că și în alte țări
avuse cineva îndrăzneala de a preface Psalmii în versuri moderne, nu
putem totuși vorbi de o creațiune a lui Dosoftei prin Kochanowski.
Dosoftei, îndemnat sau ba de cunoștința cărții acesteia polone, a
prefăcut Psalmii nu numai pe metru românesc şi cu rime luate din poezia
populară, dar introducând adeseori peste cuprinsul autentic al
originalului o mulțime de elemente de observație, o mulțime de alte
împrumuturi, care vin din însăși viața poporului românesc, el a ajuns
astfel de foarte multe ori la lucruri de toată frumusețea, care foarte
adeseori nici nu au nevoie de îndreptare pentru a plăcea și astăzi.”

Sextil PUŞCARIU, Mitropolitul Dosoftei, în vol. Istoria literaturii române, Epoca veche, Colecţia Lyceum, Ediţie
îngrijită de Magdalena Vulpe, postfaţă de Dan Mihăilescu. Editura Eminescu, Bucureşti, 1977,

Caracteristici:

Psaltirea în versuri a lui Dosoftei a fost cea dintâi operă versificată în românește.
fără a falsifica textul biblic, Dosoftei introduce cuvinte specific românești
localizând unele versuri, precum atunci când vorbește de „ocine", de
„descălecări", de moșii și de „urice", de „caftane", de ,,boierie", de inorogi, de
zimbri, de bucium, de cobuz, de colaci şi de slănină.,,Cântați Domnului în
strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersuri de psalomi să
urle/ Cu bucin de corn de buor,/ Să răsune până-n nuor".

Dosoftei se ține destul de aproape de textul original, doar exprimă psalmul într-o cadență, în
versuri scurte.
Ferice de omul ce n-a merge
În sfatul celor fără de lege
Și cu răii nu va sta-n cărare,
Nici ședea-n scaun de pierzare.
Ce voia lui va fi tot cu Domnul
Și-n legea lui ș-a petrece somnul,
De să va-nvăța de zî, de noapte,
Să-i deprinză poruncile toate.

„Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și
pe scaunul hulitorilor n-a șezut; Ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua
și noaptea.” (Bibia, Editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București, 2008)
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu
se așează pe scaunul celor batjocoritori! Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și
noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:1-2, Biblia, Versiunea Dumitru Cornilescu)

Măsura versurilor:
- de la 6 la 14 silabe

Cuvinte specific românești Cuvinte din original

ocine moștenire
descălecare stăpânire
urice cetăți
buciume harfe
cetera alăută
măgurile Moldovei munții biblici
inorogii tauri
pepeni şi slănină mâncare

Ps. 127:1
Ps.121:4