Epurare PDF

Tehnici de epurare ape uzate, Indrumar de proiectare statie de
epurare
PANAITESCU MARIANA
TEHNICI DE EPURARE APE UZATE.
INDRUMAR DE PROIECTARE STATIE

DE EPURARE,
Editura Nautica
2011
Tehnici de epurare ape uzate, Indrumar de proiectare statie de
epurare
PREFATA
Lucrarea este un indrumar practic de proiectarea a unei statii de

epurare cu tot ceea ce inseamna ea:flux tehnologic, procese,
tehnologii de epurare, echipamente si instalatii de peurare.Contine
standarde privind conditiile de calitate ale apelor uzate ce urmeaza
a fi deversare in emisari naturali, notiuni legate de indicatorii
fizico-chimici generali si cei microbacteriologici ai apelor uzate.
Vine in sprijinul studentilor si nu numai, cu elemente de
proiectare a statiei de epurare in functie de datele de intrare si
iesire specifice, prezentand varianta optima de epurare, descriind
procesele tehnologice ale treptelor de epurare si oferind notiuni de
calcul de dimensionare a echipamentelor de epurare.Constituie un
material de specialitate util atat studentilor, masteranzilor si
doctoranzilor din domeniul ingineriei si protectiei mediului
inconjurator.
Autorul
Cuprinsul
CUPRINSUL
1. Tema proiectului……………………………………………. 2
2. Memoriu tehnic; conditii de calitate privind evacuarea apelor
uzate standarde, normative ………………………………… 4
3. Poluanţi caracteristici, caracteristicile apelor uzate urbane .... 19
4. Gradul de epurare .............…………………………………. 32
5.Calculul concentraţiilor intermediare (solide în suspensie,
CBO 5 , CCO-Cr);verificarea realizării gradului de epurare
necesar ....................................................................................... 46
6. Alegerea variantei optime a statiei de epurare a apelor urbane,
descrierea proceselor tehnologice ............................................ 62
7. Echipamentele staţiei de epurare; caracteristici de
funcţionare ............................................................................... 71
8. Calcul dimensionare utilaje din cadrul etapei mecanice de
epurare ..................................................................................... 92
9. Calcul dimensionare utilaje din cadrul treptei biologice de
epurare .................................................................................... 105
10.Tratarea namolurilor .......................................................... 114
Bibliografie ............................................................................. 121
1
Capitolul 1.Tema de proiectare
Capitolul 1
TEMA DE PROIECTARE
Să se proiecteze instalatiile si echipamentele fluxului tehnologic al

unei staţii de epurare a apei uzate urbane.
Se dau următoarele date:
A. Debite de calcul
- Qzi med = 0,275 m 3 /s;
- Qzi max = 0,315 m 3 /s;
- Qorar min = 0,235 m 3 /s;
- Qorar max = 0,355 m 3 /s.
B. Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de

epurare
- Solide în suspensie  Ciss 410 mg/l;
- Substanţe organice  CBO 5 420 mg O 2 /l;
- CCOCr  510 mg O 2 /l;
- Azot total  CiN 14 mg /l;
- Temperatura apei uzate  20ºC;
- pH  7
- Constanta de consum a oxigenului din apele uzate: k1 = 0,1 zi 1 .
C. Analize de laborator ale emisarului în care se deversează

apele epurate:
- Oxigen dizolvat : COr = 6 mg O 2 /l (concentraţia oxigenului

dizolvat din receptor);
2
Capitolul 1. Tema de proiectare
- Substanţe organice:CBO5 = 20 mg O 2 /l;

- CCOCr = 50 mg O 2 /l;
- Solide în suspensie: Cess = 50 mg /l ;
- Azot total: CeN = 2,5 mg/l;
- Temperatura medie a apei este de 10˚C;
- Constanta de oxigenare a apei: k1 = 0,2 zi 1 .
D. Studiile hidrologice ale emisarului indică:

- Viteza medie a apei: v = 1,5 m/s;
- Debitul emisarului : Qe = 5 m3/s;
- Coeficientul de sinuozitate a râului: ф = 1,2;
- Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele uzate:
k1 = 0,1 zi 1 ;
- Adâncimea medie, h med =1,3 m;
- Lungime, L= 20 km.
3
Capitolul 2. Memoriu tehnic. Conditii de calitate privind evacuarea
apelor uzate. Standarde, normative.
Capitolul 2
MEMORIU TEHNIC
CONDITII DE CALITATE PRIVIND EVACUAREA
APELOR UZATE . STANDARDE, NORMATIVE
Conform datelor guvernamentale, în România 98 % din

populaţia urbană şi doar 33 % din populaţia rurală este racordată
la sistemele centrale publice de alimentare cu apă. Conform
aceloraşi date, 90 % din populaţia urbană şi doar 10 % din
populaţia rurală este racordată la reţelele publice de canalizare.
La nivelul ţării, 31 % din apele uzate (orăşeneşti şi
industriale) se evacuează fără epurare, 41 % sunt insuficient
epurate şi doar 25 % sunt epurate corespunzător.
Efectul de poluare a apelor uzate neepurate sau insuficient
epurate asupra apelor de suprafaţă, se manifestă în principal prin
conţinutul de materii în suspensie, de materii organice, în săruri
nutritive, amoniu şi în microorganisme patogene. Este ştiut faptul
că, sărurile nutritive de azot şi fosfor provoacă eutrofizarea apelor
de suprafaţă, cu efect de consumare a oxigenului dizolvat necesar
pentru susţinerea vieţii acvatice. Amoniul este deosebit de toxic
pentru vietăţile acvatice. Apele uzate neepurate sau insuficient
epurate poluează apele subterane printre altele cu nitraţi, amoniu
şi bacteriologic.
Din cele prezentate rezultă că, epurarea apelor uzate
orăşeneşti (şi nu numai) este o cerinţă esenţială a dezvoltării
civilizaţiei umane. Fiind o necesitate cu implicaţii sociale şi
ecologice deosebite, reglementarea unitară şi asigurarea generală a
infrastructurii necesare reprezintă o prioritate.
4
Necesitatea epurării corespunzătoare a apelor uzate se

impune deci din motive ecologice, dar este şi o obligaţie asumată
odata cu aderarea la UE.
BAZĂ LEGISLATIVĂ
Extras din Regulamentul
privind condiţiile de evacuare a apelor uzate urbane în receptorii
naturali
2.1. Domeniul de aplicare
Scopul prevederilor prezentului Regulament este protecţia

mediului înconjurător împotriva deteriorării datorate evacuărilor
de ape uzate, stabilirea condiţiilor generale de epurare şi evacuare
a apelor uzate deversate în receptorii naturali, precum şi a
valorilor limită admisibile ale
prin.ipalilor indicatori de calitate a acestor ape.
La domeniul de aplicare a prezentului regulament se
înscriu numai apele uzate urbane care au fost sau nu epurate şi
apelor uzate evacuate din staţiile de epurare a acestora.
Prevederile prezentului regulament se aplică la:
a) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea unor noi
lucrări de folosire a apelor, precum şi la deversările de ape uzate
din staţiile de epurare existente, extinderea sau retehnologizarea
obiectivelor care evacuează ape uzate epurate sau neepurate.
b) stabilirea gradului de epurare prealabilă a apelor uzate
industriale, care întră în sistemele de colectare şi în staţiile de
epurare a apelor urbane .
5
2.2.Termeni şi definiţii
În sensul prezentului Regulament sunt utilizate următorii

termeni şi definiţii:
 ape uzate urbane - ape uzate menajere sau amestec
de ape uzate menajere cu ape uzate industriale
şi/sau ape meteorice;
 ape uzate menajere - ape uzate provenite din
gospodării şi servicii, care rezultă de
regulă din metabolismul uman şi din activităţile
menajere;
 ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se
evacuează din incintele în care se desfăşoară
activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât
apele uzate menajere şi apele meteorice;
 staţii de epurare retehnologizate/modernizate -
staţii de epurare existente, care prin renovarea
tehnică permit obţinerea condiţiilor de calitate
stabilite prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire
a apelor;
 punct de control - locul de unde se prelevează
probe de apă în vederea efectuării analizelor de
laborator, acest loc fiind:
a) în cazul apelor uzate din influenţii şi din efluenţii
staţiilor de epurare a apelor uzate urbane, a apelor uzate
industriale sau al evacuărilor directe, punctul de evacuare
finală a apelor uzate în apa receptoare;
 reţea de canalizare - sistem de conducte şi/sau
canale, care colecteazăşi transportă apele uzate
urbane şi/sau industriale;
 epurare primară - epurarea apelor uzate printr-un
procedeu fizic şi/sau chimic, care implică decantarea materiilor în
6
suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate

influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în suspensie-
cu cel puţin 50%;
 epurare secundară - epurarea apelor uzate printr-
un procedeu biologic cu decantare secundară sau printr-un alt
procedeu, care permite respectarea condiţiilor prevăzute în
prezentul regulament;
 epurare corespunzătoare - epurarea apelor uzate
prin orice procedeu şi/sau sistem prin care la evacuare
caracteristicile apelor uzate respectă condiţiile de calitate
prevăzute în prezentul regulament şi în avizele şi autorizaţiile de
gospodărire a apelor în vigoare;
 nămol - nămol rezidual, tratat sau netratat, care
provine din staţia de epurare a apelor uzate;
 eutrofizare - dezvoltarea accelerată a algelor şi a
speciilor vegetale superioare, cauzată de îmbogăţirea apei cu
elemente nutritive, în special compuşi ai azotului şi/sau ai
fosforului, şi care produce o perturbare a echilibrului organismelor
prezente, precum şi a calităţii apei respective;
 autorizaţie de gospodărire a apelor - actul tehnico-
juridic ce condiţionează punerea în funcţiune sau exploatarea
obiectivelor noi ori a celor existente, construite pe ape sau care
utilizează apele pentru a deversa apel uzate epurate sau neepurate;
 zone sensibile - tronsoane de apă de suprafaţă şi
locurile din apele de suprafaţă afectate de eutrofizare sau cărora li
se impun, conform legislaţiei în vigoare, cerinţe suplimentare faţă
de calitate de către organele competente în domeniul vizat;
 receptor natural - resursa de apă, care primeşte
apele uzate evacuate direct sau după epurarea în
staţiile de epurare.
 echivalent locuitor (e.l.) - încărcarea organică
biodegradabilă având un consum biochimic de oxigen la 5 zile -
CBO5 - de 60 g O2/zi;
7
2.3. Epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane

Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali apele uzate
menajere şi industriale, colectate în reţelele de canalizare
municipale, vor fi supuse unei epurări corespunzătoare, conform
prevederilor acestui regulament şi a legislaţiei în vigoare.
Staţiile de epurare a apelor uzate urbane construite în
conformitate cu condiţiile prezentului regulament trebuie să fie
concepute, proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel ca
să aibă un randament suficient în toate condiţiile climatice
normale ale locului în care sunt amplasate . Este necesar să se ţină
seamă de variaţiile sezoniere ale încărcăturii la momentul
conceperii acestor instalaţii.
Evacuările provenind din staţiile de epurare a apelor uzate
urbane, trebuie să corespundă prescripţiilor din tabelul nr. 2.1.
8
Tabelul 2.1 Prescriptii privind evacuarile de ape uzate

urbane
9
Tabelul 2.2. Prescriptii privind evacuarile de ape uzate

urbane din statiile de epurare in zone sensibile
1-reducere in raport cu valorile la intrare;

2-azotul total obtinut prin metoda Kjeldahl(azot organic+NH1) de azot
continut in nitrati(NO4) si de azot continut in nitriti(NO2);
3-valorile concentratiilor sunt din probe momentane.
În prezentul Regulament corpurile de apă folosite ca surse de

apă potabilă, care pot conţine concentraţii de azot mai mari decât cele
stabilite în normele referitoare la calitatea apei de suprafaţă destinate
captării apei pentru potabilizare, se pot considera zone sensibile.
Cerinţele sanitaro - epidemiologice faţă de calitatea apelor uzate
epurate, deversate în receptorii naturali ţin de competenţa Ministerului
Sănătăţii.
Punctele de evacuare pentru apele uzate urbane se aleg avându-
se în vedere maxima reducere a efectelor asupra receptorului.
Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de câte ori acest lucru
este posibil, cu avizul autorităţilor în domeniul vizat, în funcţie de
origine şi de domeniul de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie să se
10
facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra

mediului.
Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate necesită tratate
şi depozitate în mod corespunzător sau să se reutilizeze atunci când
acest lucru se dovedeşte necesar. Modul de depozitare sau de utilizare a
acestora trebuie să reducă la minimum efectele negative asupra mediului
şi se precizează în proiectele noi a staţiilor de epurare sau în autorizaţiile
de gospodărire a apelor.
Utilizarea nămolurilor se poate face numai cu avizul
autorităţilor în domeniul vizat, în funcţie de origine şi de domeniul de
utilizare.
2.4.Restricţii privind evacuarea apelor uzate urbane
Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să

conţină:
a) substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate, prevăzute mai
jos, in lista claselor si grupelor de substante,precum şi acele substanţe, a
căror interdicţie a fost stabilită prin studii de specialitate;
b) materii solide în suspensie peste limita admisă, care ar putea
produce depuneri în albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele
lacurilor;
c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea
spumei sau la schimbarea proprietăţilor organoleptice ale receptorilor
faţă de starea naturală a acestora.
Lista claselor şi grupelor de substanţe, selectate în special pe
baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor:
a) compuşi organohalogenaţi
b) compuşi organostanici şi organofosforici;
c) substanţe cu proprietăţi cancerigene;
d) compuşi organici ai mercurului;
e) compuşi organosilicici;
f) deşeuri radioactive, care se concentrează în mediu sau în
organismele acvatice.
11
Este interzisă evacuarea în receptorii naturali o dată cu apele

uzate a substanţelor individuale, care aparţin claselor sau grupelor de
substanţe enumerate mai sus şi care au un grad ridicat de periculozitate.
Apele uzate, provenite din instituţiile medicale curative sau
profilactice (spitale de boli infecţioase, sanatorii de boli de tuberculoză,
instituţii de pregătire a preparatelor biologice -seruri şi vaccinuri ), de la
unităţi zootehnice şi abatoare, nu pot fi descărcate în receptori fără a fi
supuse în prealabil dezinfecţiei specifice.
Descărcarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de
desecare, de irigaţii ori pe terenuri agricole se va face numai cu avizul
organelor de mediu şi sănătate.
2.5.Monitorizarea evacuărilor din staţiile de epurare a

apelor uzate municipale în receptorii naturali.
Apele uzate urbane, înainte de a fi evacuate în receptorii

naturali, trebuie monitorizate în
concordanţă cu procedurile de control stabilite de proiectul de execuţie a
staţiei de epurare şi a prezentului regulament.
Monitorizarea a reţelelor de canalizare şi/sau ai staţiilor de
epurare a apelor uzate municipale, şi ai oricăror evacuări directe în
receptorii naturali constituie obligaţia tuturor prestatorilor/operatorilor
de servicii publice, a organelor de supraveghere şi control de stat în
acest domeniu .
Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încât
din punctele de control stabilite să se poată preleva probe reprezentative
din influentul, .fluentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul
final, înainte de evacuare în receptori.
Metodele de monitorizare utilizate sunt metode standard în
vigoare, utilizate la nivel naţional.
Din punctele de control se prelevează probe pe o perioadă de 24
de ore sau la intervale regulate de timp, proporţionale cu debitul, la
evacuare - dacă se consideră necesar, şi la intrarea în staţia de epurare -
pentru a se urmări conformarea cu prescripţiile stabilite prin prezentele
norme tehnice, după cum urmează:
12
a) La prelevarea probelor se aplică practicile naţionale şi, după

caz, internaţionale de laborator: respectiv metodele ISO sau EN - pentru
ca gradul de degradare a probelor între momentul prelevării şi cel al
analizării să fie cât mai mic posibil.
Se consideră că apa uzată epurată respectă valorile maxim
admisibile fixate pentru parametrii relevanţi/de interes, dacă pentru
fiecare parametru relevant, luat individual, probele de apă arată că
acesta respectă valoarea fixată.
Tabelul 2.3. Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor

uzate industriale şi urbane evacuate în receptori naturali
Indicatorul de calitate Valori

Nr.
U.M. limită
crt.
admisibile
1. Temperatură C 35
2. pH unit. pH 6,5-8,5
3. Materii în suspensie mg/dm3 35 (60)
4. Consum biochimic de oxigen mg O2/dm3 25
CBO5
5. Consum chimic de oxigen mg O2/dm3 125
CCOCr
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 2 (3)
7. Azot total mg/dm3 10 (15)
8. Azotaţi NO- mg/dm3 25 (37)
9. Azotiţi mg/dm3 1 (2)
10. Sulfuri si H2S (S2-) mg/dm3 0,5
11. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 1
12. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600
13. Fenoli antrenabili cu vapori de mg/dm3 0,3
apă
14. Substanţe extractibile cu mg/dm3 20
solvenţi organici
15. Produse petroliere mg/dm3 5
16. Fosfor total mg/dm3 1 (2)
13
17. Detergenţi sintetici mg/dm3 0,5

18. Cianuri totale mg/dm3 0,1
19. Clor rezidual liber mg/dm3 0,2
20. Cloruri mg/dm3 500
21. Fluoruri mg/dm3 5
22. Reziduu filtrat la 105C mg/dm3 2000
23. Arsen mg/dm3 0,1

24. Aluminiu mg/dm3 5
25. Calciu mg/dm3 300,6
26. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,2
27. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,2
28. Crom total mg/dm3 1
29. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,1
30. Fier total ionic mg/dm3 5
31. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,1

32. Nichel (Ni2+) mg/dm3 0,5
33. Zinc (Zn2+) mg/dm3 0,5
34. Mercur mg/dm3 0,05
35. Argint mg/dm3 0,1
36. Molibden mg/dm3 0,1
37. Seleniu mg/dm3 0,1
38. Mangan mg/dm3 1
39. Magneziu mg/dm3 100
40. Cobalt mg/dm3 1
14
NTPA 002 denumeşte indicatorii de calitate ai apelor uzate

evacuate în reţele de canalizare ale localităţilor.
Tabelul 2.4. Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în

reţelele de canalizare ale localităţilor.
Valori limita
Nr.ctr. Indicatorul de calitate U.M. admisibile
1. Temperatura C 40
2. pH unit. pH 6,5-8,5
3. Materii în suspensie mg/dm3 350
4. Consum biochimic de mg/dm3 300
oxigen CBO5
5. Consum chimic de oxigen mg/dm3 500
CCOCr
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30
7. Fosfor total (P) mg/dm3 5
8. Cianuri (CN-) mg/dm3 1
9. Sulfuri si H2S (S2-) mg/dm3 1
10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2
11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600
12. Fenoli antrenabili cu vapori mg/dm3 30
de apă
13. Substanţe extractibile cu mg/dm3 30
solvenţi organici
14. Detergenţi sintetici mg/dm3 25
biodegradabili
15. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,5
16. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,3
17. Crom total mg/dm3 1,5
18. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2
19. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,2
20. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1
21. Zinc (Zn2+) mg/dm3 1
22. Mangan total (Mn2+) mg/dm3 2
23. Clor rezidual (Cl2) mg/dm3 0,5
15
În proiectare, dacă evacuarea de ape uzate se face într-un receptor

natural de tip emisar, pentru asigurarea condiţiilor de calitate ale
emisarului, respectiv a apei de suprafaţă, trebuiesc cunoscute
prevederile Ordonanţei MAPM nr. 1146/2002 pentru aprobarea
normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea
calităţii apelor de suprafaţă.
Tabelul 2.5. Determinări fizico-chimice la apă
Directiva privind epurarea apelor uzate orăşeneşti
Obiectivul Directivei:
 protecţia mediului împotriva efectelor negative ale evacuărilor
de ape uzate orăşeneşti şi de ape uzate din anumite sectoare
industriale (în special industria alimentară).
Cerinţe prevăzute:
 Colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate din aglomerări
precum şi a celor biodegradabile provenite de la anumite
sectoare industriale(industria agroalimentară);
16
 Termenele limită pentru implementarea Directivei în

funcţie de mărimea aglomerărilor umane şi de
caracteristicile receptorilor naturali :
 Asigurarea cu sisteme de colectare a apelor uzate orăşeneşti
pentru toate aglomerările cu peste 2000 locuitori echivalenţi
(l.e.) ;
 Asigurarea ca pentru toate aglomerările cu peste 2000
locuitori echivalenţi (l.e.) sa fie echipate cu staţii de epurare,
la un nivel de epurare specific :
- tratare secundară pentru aglomerări mai mici de
10.000 l.e.
- tratare terţiarăa pentru aglomerări cu peste
10.000 l.e.
Ţinând cont de aspectele privind protecţia mediului,

de aşezarea sa geografică în bazinul Dunării şi Mării Negre,
Romania declară întregul sau teritoriu drept arie sensibilă, acest
aspect presupunând obligaţia ca toate aglomerările umane cu
mai mult de 10.000 locuitori echivalenţi sa fie prevăzute cu
staţtii de epurare cu grad avansat de epurare, respectiv treapta
terţiară.
Această decizie importantă impune luarea în considerare a
unei perioade de tranziţie de 12 ani, de la data aderării.
Standarde de evaluare a apelor uzate

În vederea asigurării condiţiilor de calitate privind
evacuările de ape epurate în mediul acvatic trebuiesc considerate
Legea Apelor HG 351/21.04.2005, respectiv programul de
evacuări treptate de ape epurate în mediul acvatic şi HG
352/21.04.2005 privind modificarea şi completarea HG nr.
188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de
17
descărcare în mediu acvatic a apelor epurate (NTPA 001/2005 şi

002/2005).
În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 188/2002 sunt
aprobate :
• Normele tehnice privind colectarea , epurarea si
evacuarea apelor uzate orăşeneşti, (NTPA 011/2002);
• Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate
în reţelele de canalizare ale localităţilor si direct in staţiile de
epurare, (NTPA –002/2002);
• Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu
poluanţi a apelor uzate industriale si orăşeneşti la evacuarea in
receptori naturali, (NTPA – 001/2005);
Prin Hotărârea de Guvern nr. 472/2000 sunt reglementate
unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă în care sunt
specificate penalităţile aplicate utilizatorilor de apă pentru
depăşirea concentraţiilor maxime admise din apele uzate evacuate
pentru :
♦ Indicatori chimici generali: materii totale în suspensie,
cloruri, sulfaţi, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, azotaţi, amoniu,
azot total, azotiţi, CBO5, CCO-Mn, CCO-Cr, fosfaţi, fosfor total,
mangan, aluminiu, fier total ionic, substanţe extractibile în eter de
petrol şi substanţe petroliere, detergenţi sintetici anionactivi
biodegradabili, reziduu filtrabil uscat la 105˚C;
♦ Indicatori chimici specifici: sulfiţi, fluoruri, fenoli
antrenabili cu vapori de apă, nichel, crom, amoniac, bariu, sulfuri
şi hidrogen sulfurat;
♦ Indicatori chimici toxici şi foarte toxici: arsen, cianuri,
mercur, cadmiu, plumb, argint,
crom6+, cupru, molibden, clor rezidual liber, substanţe
cancerigene (benzpirenul şi compuşii lui, nitroderivaţii),
hidrocarburi policiclice aromate (HPA), pesticide-erbicide, 14
triazine.
18
Capitolul 3. Poluanti caracteristici si impactul asupra
mediului.Caracteristicile apelor uzate
Capitolul 3
POLUANŢI CARACTERISTICI SI IMPACTUL
ASUPRA MEDIULUI. CARACTERISTICILE
APELOR UZATE URBANE
3.1. POLUANŢI CARACTERISTICI SI IMPACTUL

ASUPRA MEDIULUI.
Apele uzate cu cea mai mare încărcătură de poluanţi sunt apele
uzate menajere şi cele industriale. O parte din poluanţi le sunt
comuni.
Principalele tipuri de poluanţi care conferă apelor
„calitatea” de ape uzate datorită modificării caracteristicilor fizice,
chimice, bacteriologice sau radioactive sunt:
Compuşi organici biodegradabili care provin din apele
uzate menajere, industriale etc. Cele mai încărcate sunt cele din
industriile alimentare, cea organică de sinteză şi de hârtie, din
complexe de creştere a animalelor (abatoare, zootehnie).
Impactul acestor compuşi constă în reducerea concentraţiei de
oxigen dizolvat cu repercursiuni asupra florei, faunei. Are loc
procese anaerobe; există riscul reducerii capacităţii de
autoepurare. Prezenţa acestor compuşi este indicată de CBO5
(indicator specific).
Compuşi organici nebiodegradabili (refractari sau poluanţi
prioritari) rezultaţi din surse precum ape uzate din industria
organică de sinteză, cea a celulozei şi hârtiei, petrochimică şi
metalurgică. Sunt compuşi organici cu toxicitate acută sau cronică
şi/sau cu caracter mutagen sau cancerigen.
Impactul este deosebit asupra cursurilor de apa, asupra
oamenilor şi asupra organismelor acvatice. Încetinesc sau
stopează procesele de autoepurare sau epurare biologică şi pot da
19
Capitolul 3.Poluanti caracteristici si impactul asupra mediului.
Caracteristicile apelor uzate
produşi secundari de dezinfecţie.Oxidabilitatea este mai

mică decât la compuşii organici biodegradabili datorită structurii
chimice pe care o au.
Compuşii organici toxici sau nebiodegradabili se pot
clasifica după cum urmează:
-compuşi halogenaţi ai hidrocarburilor saturate şi nesaturaţi
ciclici sau aciclici;
-compuşi aromatici monociclici;
-compuşi fenolici;
-compuşi aromatici policiclici;
-compuşi ai acidului ftalic de tipul esterilor şi eterilor;
-compuşi cu azot;
-pesticide;
-compuşi policloruraţi ai fenilbenzenului.
Toţi compuşii evidenţiaţi provin din industria organică de
sinteză, industria textilă, industria celulozei şi hârtie, rafinării de
petrol, industria metalurgică, industria minieră şi industria
lemnului.
Clorurile şi sulfurile din apele uzate pot influenţa procesele
biologice de epurare dacă cantităţile lor depasesc anumite limite.
Clorurile sub formă de ioni de clor din apa uzată menajeră provin
în special, din urina de origine animală sau umană, ca urmare a
consumului în alimentaţie a clorurii de sodiu. Sulfurile din apele
uzate menajere pot fi determinate şi puse în evidenţă sub formă de
sulfuri totale, sulfuri de carbon şi hidrogen sulfurat (care ne dă
indicaţii asupra lipsei oxigenului din apă şi apariţia proceselor
anaerobe).
Metalele grele existente, în special, în apele uzate
industriale sunt toxice pentru microorganismele care participă la
epurarea biologică a apelor şi la fermentarea anaerobă a
nămolurilor. Limitele admisibile pentru Cu, Zn, Cd, Pb, Hg, Co
sunt evidenţiate în STAS 4706 – 88. Determinarea lor în laborator
20
prin analize standard necesită durate mari de timp şi un

echipament complex derivat din necesitatea utilizării unei game
largi de reactivi. În ultimul timp se practică metoda
spectrofotometriei cu absorbţie atomică al cărui aparat este
capabil să determine un număr de 27 elemente minerale, între care
şi metalele grele menţionate.
Substanţe radioactive folosite din ce în ce mai mult în
medicină, tehnică etc, precum şi la centralele atomice crează noi
probleme celor care se ocupă cu protecţia calităţii apelor. Aceste
substanţe care emit radiaţii influenţeză procesele de epurare şi pot
fi periculoase pentru personalul de exploatare.
Substanţele organice din apele uzate menajere provin din
dejecţiile umane şi animale, din resturile de alimente, legume şi
fructe, precum şi din alte materii organice evacuate în reţeaua de
canalizare. Prezenţa substanţelor organice în apă poate reduce
oxigenul din apă până la 0, iar în apa lipsită de oxigen, substanţele
organice se descompun prin procese anaerobe care au loc
concomitent cu producerea hidrogenului sulfurat şi a altor gaze
rău mirositoare şi toxice (indol, scatol, etc).
Nutrienţi includ N2, P, compuşi anorganici şi organici cu
azot şi fosfor, Si şi sulfaţi. Principalele surse de generare le
constituie apele uzate menajere şi efluenţii din industria
îngrasamintelor chimice. Azotul şi fosforul stimulează cresterea
necontrolată a algelor şi microorganismelor producând fenomenul
de eutrofizare.
Substanţe toxice (poluanţi prioritari) includ detergenţi,
cianuri, compuşi organici cloruraţi, lignină, compuşi proveniţi din
industria chimică, industria celulozei şi hârtiei, industria
petrochimică.
Poluanţii prioritari sunt compuşi organici sau anorganici
selectaţi pe baza toxicităţii foarte mari, a efectelor cancerigene sau
mutagene. Aceşti poluanţi sunt denumiţi şi compuşi toxici
refractari şi se găsesc în majoritatea cazurilor în apele uzate
industriale, fiind însă depistaţi uneori în cantităţi foarte mici în
21
apele de alimentare datorită unor infiltraţii sau datorită

epurării necorespunzatoare a apelor din amonte.
Suspensii inerte, materiale coloidale sau materii fin
divizate rezultă ca urmare a proceselor de spălare din diverse
industrii. Prin depunerea solidelor în suspensie se perturbă viata
acvatică normală.
Apa caldă este produsă de multe industrii, cum ar fi
industria enegetică, petrochimică şi de sinteză organică care
utilizează apa ca agent de răcire. Deversată ca atare în emisar, apa
caldă perturbă desfaşurarea procesului de autoepurare. Limita la
noi în ţară la deversare este de 300C.
Contaminarea bacteriologică poate fi produsă de către
industria alimentară, crescatoriile de animale sau canalizarea
apelor menajere şi industriale în sistem combinat.
Alţi poluanţi sunt substanţele petroliere, sărurile, bazele şi acizii
peste concentraţia limita (C.M.A.), agenţii reducători (grupe de
sulfiţi, sulfaţi), uleiuri care apar în efluenţii generaţi în diferite
industrii.
Impactul: consum de oxigen dizolvat sau împiedică
transferul de oxigen din atmosferă în apă. Influenţează procesele
de tratare a apei şi viaţa organismelor subacvatice care duc la
modificări de pH şi depuneri în albie.
Factorii care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor unitare
În general alegerea factorilor care influenţează selecţia
operaţiilor şi proceselor unitare dintr-o staţie de epurare a apelor
uzate municipale sunt prezentaţi mai jos:
22
Tabelul 3.1.Factorii care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor

unitare
Nr. Factori Observaţii

crt.
1 Posibilităţile de Sunt evaluate pe baza experienţei anterioare,

aplicare a procesului a datelor din literatură, din instalaţii pilot şi
de epura-re. instalaţii în funcţiune.
2 Debitul de ape Procesele alese trebuie să corespundă
uzate. debitului de ape uzate estimat, de exemplu,
iazurile de stabilizare nu sunt
corespunzătoare pentru debite mari.
3 Variaţiile de debit şi Cele mai multe procese de epurare au
compoziţie ale apei rezultate mai bune în condiţii relativ
uzate. constante de debit şi compoziţie ale apei
uzate. De cele mai multe ori se practică
uniformizarea debitelor şi compozitiei apei
uzate, înainte de a se trece efectiv la epurarea
acestora.
4 Caracteristicile şi Influenţează în mod direct tipul proceselor
com-poziţia apelor folosite: fizice, chimice, biologice, epurarea
uzate. acestora.
5 Poluanţi care inhibă Este necesar să se identifice aceşti poluanţi
sau se menţin în apele uzate, pentru a alege în mod
neschim-baţi în corespunzător schema de operare; compuşii
cursul epurării organici nebiodegradabili inhibă
apelor uzate. desfăşurarea procesului de epurare biologică,
deci, trebuie eliminaţi într-o etapa anterioară
printr-o metodă de epurare avansată.
6 Condiţii climatice Temperatura influenţează viteza de reacţie a
multor procese chimice şi biologice.
7 Condiţii de reacţie şi Alegerea şi proiectarea reactorului se
alegerea reactorului. bazează pe consideraţii cinetice şi
termodinamice, fiind importante, de
asemenea tipul de reacţie prin care se
realizează eliminarea poluanţilor, folosirea
23
eventuală a catalizatorilor, posibilitaţi de

intensificare a transferului de masă sau
căldură.
8 Performanţele Sunt de obicei, exprimate prin prisma
realizate. calităţii efuentului, valorile concentraţiei
poluanţilor în efluent trebuind să fie
conforme cu valorile admisibile din
standardele naţionale.
9 Reziduurile Tipurile şi calităţile de reziduuri solide,
rezultate. lichide sau gazoase, obţinute din procesul de
epurare trebuie să fie cunoscute sau estimate
din studii de laborator sau la scară de pilot.
10 Prelucrarea Selecţia sistemului de prelucrare a
nămolurilor nămolurilor trebuie să corespundă cu
rezultate din sistemul de epurare ales, ţinând cont şi de
procesul de epurare. nămolul în care ar putea afecta prelucrarea
nămolurilor procesele de epurare ale apelor
uzate.
11 Factorii de mediu. Direcţia vântului, zgomotului, circulaţia,
distanţa faţă de zona rezidenţială,
caracteristicile emisarului, influenţează sau
condiţioneaază respectiv unele procese sau
amplasarea staţiei de epurare
12 Necesarul de Trebuie cunoscute cantităţile, efectul
substanţe chimice. chimicalelor şi modul în care acesta
afectează costul procesului de epurare pe
ansamblul său şi de tratare a deşeurilor
rezultate.
13 Necesarul de Trebuie cunosut necesarul energetic: energie
energie şi alte surse. electrică, combustibil, apă de răcire a apelor
rezultate.
14 Necesarul de Este important să se cunoască numărul de
personal oameni şi nivelul lor de calificare, precum şi
timpul în care se poate realiza calificarea lor.
24
15 Condiţii de Este necesar să se cunoască condiţiile

exploatare şi deosebite de exploatare, lucrul la temperaturi
fiabilitate şi presiuni mari, cu substanşe toxice,
necesarul şi costul temperaturii suplimentare.
16 Procese auxiliare Utilaje auxiliare: depozitare, pompare,
transfer termic, trebuie să fie cunoscute, la
fel ca şi efectele nefuncţionării acestora
asupra calităţii efluentului.
17 Performanţele Sunt importante performanţele pe termen
proce-sului de lung ale operaţiilor şi proceselor unitare,
epurare. influenşa concentraţiilor şoc ale poluanţilor
asupra acestora.
18 Complexitatea Sunt foarte utile informaţiile asupra
procesului comploatării instalaţiilor de epurare în
condiţii obişnuite sau de urgenţă precum şi
niveluul necesar de pragătire a operatorilor.
19 Compabilitatea cu Operaţiile sau procesele unitare pot fi
in-stalaţiile deja compatibile cu instalaţiile existente,
existente expansiunea staţiei de epurare făcându-se
astfel rapid.
20 Spaţul necesar Se preferă staţii de epurare compacte,
deoarece terenurile sunt foarte scumpe. Se
recomandă atât necesarul pentru instlaţiile
existente cât şi pentru dezvoltările ulterioare.
3.2. CARACTERISTICILE APELOR UZATE URBANE

Determinarea caracteristicilor apelor uzate orăşăneşti este
necesară pentru proiectarea staţiilor de epurare dar şi pentru
controlul şi operarea acestora în condiţii optime.
Prin caracterizarea apelor uzate se înţelege determinarea
parametrilor calitativi (indicatori de calitate) cu referire la:
-indicatori fizici ;
-indicatori chimici ;
-indicatori biologici .
25
Caracteristici fizice
Temperatura apelor uzate influenţează majoritatea
reacţiilor fizice şi biochimice care au loc în procesul de epurare.
Apele uzate menajere au o temperatură cu 2-30C mai ridicată
decât cea a apelor de alimentare, cu excepţia cazului de deversări
de ape calde tehnologice sau când în retea se infiltrează ape
subterane.
Turbiditatea apelor uzate este dată de particulele foarte
fine aflate în suspensie, care nu sedimentează în timp. Turbiditatea
nu constituie o determinare curenta a apelor uzate, deoarece nu
exista o proporţionalitate directă între turbiditate şi conţinutul lor
în suspensii. Analizele de laborator se exprimă în grade de
turbiditate, 1 grad de turbiditate corespunzând la 1 mg SiO2/dm3
de apă. Orientativ, apele uzate menajere prezintă valori ale
gradului de turbiditate în limitele de 400 – 5000 în scara silicei.
Culoarea apelor uzate menajere proaspete este gri deschis,
iar culoarea gri inchis indică începutul procesului de fermentare a
materiilor organice existente în aceste ape. Pentru apele uzate care
prezintă alte nuanţe de culori, rezultă că amestecul acestora cu
apele uzate industriale care pătrund în reţeaua de canalizare este
dominat de acestea din urmă (ape verzi de la industriile de
legume, ape galbene de la industriile prelucratoare de clor, ape
roşii de la uzine metalurgice etc).
Mirosul apelor uzate menajere proaspete este aproape
inperceptibil: intrarea în fermentaţie a materiilor organice este
indicată de mirosuri de hidrogen sulfurat, de putregai sau de alte
mirosuri de produse de descompunere. Apele uzate orăşeneşti pot
avea mirosuri diferite imprimate de natură şi provenienţa apelor
uzate industriale.
Materiile solide totale (MST) care se găsesc în apa uzată
pot fi în stare de suspensie (organice şi minerale) şi materii solide
dizolvate (organice şi minerale). Materiile solide în suspensie, la
26
rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii

coloidale. În funcţie de dimensiunile diferitelor particule (gradul
de dispersie) şi de greutatea specifică a acestor particule, materiile
solide în suspensie se pot depune sub formă de sediment, pot pluti
la suprafaţa apei sau pot pluti în masa apei (materiile coloidale).
Analizele apelor uzate menajere indică o cantitate totala a
materiilor solide de 65 g/om zi, din care, materiile solide
decantabile reprezinta 35 - 50 g/om zi (în medie 40 g/om zi), ceea
ce reprezintă 60-75% din materiile solide totale. În cazul
îndepărtarii unei părţi din rezidurile menajere solide prin
marunţire (tocare) şi evacuare apoi hidraulic, prin reţeaua de
canalizare, se înregistrează o creştere semnificativă (cca 100 g/om
zi) a depunerilor în staţia de epurare.
Caracteristici chimice
Apele uzate conţin carbohidraţi, grăsimi şi uleiuri,
proteine, fenoli, pesticide, poluanţi prioritari, compuşi organici
volatili. Aceştia pot proveni di dejecţiile umane şi aminale, resturi
alimentare, legume şi fructe sau alţi compuşi organici de sinteză
proveniţi din apele uzate industriale. Prezenţa materiilor organice
pot reduce O2 dizolvat favorizând apariţia proceselor anaerobe.
Analiza conţinutului de compuşi organici prezintă o importanţă
deosebită pentru funcţionarea staţiilor de epurare, testele putând fi
grupate în două categorii:
analize care măsoară concentraţii mai mari de compuşi organici
mai mari de 1mg/L precum CBO5, CCOCr , CTCO (conţinutul
total de carbon organic), CTO (consum teoretic de oxigen).
analize care determină urme de compuşi organici (10-12 - 10-3
mg/L) folosind metode instrumentale de analiză, cum ar fi
cromatografia în fază lichidă/gazoasă, spectrofotometrice
analize anorganice : aciditatea, alcalinitatea, pH, sulfaţi, nitraţi,
etc.
27
CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de

cinci zile la o temperatură standard de 20C. Este un indicator
general care dă informaţii asupra conţinutului de substanţe
organice biodegradabile din apa uzată sau despre necesarul de
oxigen al microorganismelor din apă. Practic se determină
diferenţa dintre cantitatea de oxigen iniţială din apa uzată şi cea de
după 5 zile de incubaţie la temperatura constantă.
Pentru ape uzate menajere CBO5 are valorile 100÷400 mg/L, în
timp ce în apele uzate industriale variază în limite mai largi
funcţie de provenienţa lor. Este un indicator important pentru
proiectarea treptelor biologice. Procesele consumatoare ale
oxigenului dizolvat sunt cele de transformare ale carbonului
organic în CO2 şi de transformare a NH3 în NO2  şi NO3  .
CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin

doua metode:
- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor

uzate decât foarte rar).
- Metoda cu K2Cr2O7 în mediu acid pentru determinările specifice
analizei apelor uzate (la 100 0 C). Este măsura cea mai potrivită a
oxidabilităţii, dacă concentraţia de ioni Cl  este mai mare de
300mg /L se foloseşte ca inhibitor pentru HgSO4.
CCOCr ia valori de 300÷800 mg/L pentru apele uzate
municipale în general dar se poate ajunge la 900÷1200 mg/L în
unele cazuri.
CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul

cromatografiei în fază gazoasă evidenţiază toate substanţele
organice şi anorganice existente în proba de ape uzate care intră în
reacţii chimice până la nivelul de oxizi stabili. Se poate calcula
dacă se cunoaşte natura compuşilor organici impurificători.
28
CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un

indicator global pentru concentraţii destul de mici. Principiul de
determinare constă în introducerea unor volume exact măsurate de
apă în dispozitive de oxidare chimică sau în cuptoare cu
temperatură înaltă. Carbonul este transformat în CO2 în prezenţa
unui catalizator şi apoi se determină CO2 într-un analizor cu raze
IR. Înaintea determinării se realizează filtrarea probei şi eventual
o acidifiere pentru a elimina interferentele.
Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa

bioxidului de carbon liber, a acizilor minerali şi a sărurilor acizilor
tari cu baze slabe. Aciditatea se exprimă în ml substanţă alcalină
normală pentru neutralizarea unui dm3 de apă. Acest parametru
este indicat a fi determinat pentru apele uzate industriale care
ajung în staţia de epurare orăşenească.
Alcalinitatea apelor uzate este dată de prezenţa
bicarbonaţilor, carbonaţilor alcalini şi a hidroxizilor. Apele uzate
menajere sunt uşor alcaline, caracterizate prin valoarea pH-ului în
limitele de 7.2 – 7.6. În laborator aceasta caracteristică chimică se
determină prin neutralizarea unui dm3 de apă de analizat cu o
soluţie de HCl diluat la 0.1N exprimată în ml.
pH-ul apelor uzate poate fi acid sau alcalin şi constituie o
cauză importantă perturbatoare a proceselor biologice din cadrul
unei statii de epurare. Spre deosebire de aciditatea sau
alcalinitatea unei ape, acest parametru exprimă numai intensitatea
acidităţii sau alcalinităţii, adică nu există o legatură directă între
pH-ul unei ape şi cantitatea de acizi sau alcali care este în
compoziţia apei respective. Este posibil ca doua soluţii apoase să
prezinte aceleaşi valori ale pH-ului, cu toate ca concentraţia lor în
acizi sau baze poate fi diferită.
Concentraţia în ioni de hidrogen a apelor naturale, adică
pH-ul care exprimă reacţia activă a apei prezintă valoarea 7 (ape
29
neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 si va fi

alcalină pentru pH = 7 – 14.
Caracteristici bacteriologice şi biologice

Apele uzate în compoziţia cărora se află materii organice,
sunt poluate şi cu specii de organisme care valorifică resursele de
hrană respective şi care, în decursul dezvoltării lor, s-au adaptat
unor condiţii unilaterale de mediu. Aceste organisme constituie
indicatorul biologic ce caracterizează pozitiv gradul de încărcare
al apei cu substanţe organice sau gradul de saprobitate.
Organismele respective sunt formate din bacterii, protozoare, alge.
Din punct de vedere al nutriţiei, bacteriile se împart în
autotrofe şi heterotrofe. Bacteriile autotrofe utilizează pentru
hrana substanţe minerale. Carbonul necesar pentru sinteza
glucidelor, lipidelor şi proteinelor îl iau din bioxidul de carbon,
carbonaţi şi bicarbonaţi.
Bacteriile heterotrofe au nevoie de materii organice ca
sursă de carbon şi de energie. Din grupa acestor bacterii fac parte:
saprofitele care utilizează materii organice moarte şi care joacă
rolul principal în procesul de autoepurare, şi parazite, care se
dezvoltă în corpul organismelor animale şi umane şi care apar
numai întâmplător în apele poluate; unele sunt patogene,
reprezentând un pericol pentru sănătatea omului (bacteriile
tifosului intestinal, a dizenteriei, a holerei, a febrei tifoide etc.).
Pentru a determina gradul de infectare a apei cu bacterii
patogene se efectuează o analiza a apelor pentru a pune în
evidenţă existenţa bacteriilor din grupa Coli – bacterii care
prezintă un component tipic al microflorei intestinale. Bacteria
Coli nu constituie o bacterie patogenă (este o bacterie banală), dar
constituie un indicator al existenţei în apa uzată a dejecţiilor de
animale şi umane şi deci existenţa de bacterii patogene.
30
Determinarea organismelor existente în apele uzate după

sistemul saprobiilor care cuprine speciile de organisme
caracteristice apelor impurificate cu substanţe organice îşi găseşte
o aplicare din ce în ce mai largă. Astfel, prezenţa sau absenţa unor
organisme poate oferi indicaţii asupra desfăşurării procesului de
epurare biologică din cadrul unei staţii de epurare. Aceeaşi
observaţie este valabilă şi în cazul proceselor de fermentare
anaerobă a nămolurilor. Varietatea organismelor în procesele
tehnologice mentionate este mai mare faţă de cea existentă în
apele uzate brute unde speciile de organisme sunt foarte reduse,
ceea ce impune efectuarea de analize biologice, în mod sistematic,
în statiile de epurare.
Faţă de analiza chimică, analiza biologică a apelor uzate
prezintă unele avantaje şi dezavantaje.
Avantajul cel mai important constă în valoarea ei
retrospectivă. Dacă analiza chimică oferă informaţii asupra unor
caracteristici ale apei valabile numai pentru momentul prelevării
probelor, analiza biologică furnizează date medii ce oglindesc
situaţia în trecut pe o perioadă îndelungată de timp. Acest avantaj
este consecinţa asa-numitei inerţii biologice ce caracterizează
materia primă. Reacţia unui organism, răspunsul acestuia faţă de
factorii de mediu (temperatura, oxigen, pH) nu au loc imediat, ci
se petrec într-o anumită perioadă de timp. Analiza biologică, în
schimb, nu poate furniza valori cantitative asupra proceselor de
poluare şi nici nu poate indica natura poluantului. În aceasta
situaţie, metodele de analiză fizico-chimică a apelor uzate se
completează reciproc cu metodele de analiză biologică. Dacă o
poluare puternică nu este greu de identificat, în schimb când
intervine o poluare slabă se poate pune în evidenţă numai printr-o
analiză atentă a condiţiilor biologice corelate cu datele chimice.
31
Capitolul 4. Gradul de epurare
Capitolul 4
GRADUL DE EPURARE
În vederea protecţiei apelor ca factor natural al

mediului înconjurător, ca element de bază pentru viaţă şi
desfăşurarea activităţilor social economice, evacuarea
apelor uzate în apele de suprafaţă, trebuie să îndeplinească
condiţiile din NTPA 001 (Legea 188/2002).
Tabelul 4.1. Valori limită privind evacuarea apelor uzate

în apele de suprafaţă
Nr. Indicatori de UM Valorile limite

crt. calitate admisibile
1 Materii în mg / dm3 35
suspensii
2 CB05 mgO2 / dm3 25
3 CC0-Cr mgO2 / dm3 125
4 Azot total mg / dm3 10
32
Tabelul 4.2. Clasificare ape de suprafaţă de

pe teritoriul României:
Categoria Domenii de utilizare
-alimentarea centralizată cu apă potabilă;

-alimentarea cu apă a unor procese
tehnologice industriale;
I -alimentarea centralizată cu apă a unităţilor
de creştere a animalelor;
-alimentarea centzralizată cu apă a
întreprinderilor din industria alimentară şi
din alte ramuri de activitate care necesită
apă de calitatea celei potabile;
-alimentarea cu apă pentru anumite culturi
agricole irigate;
-reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor,
precum şi alimentarea cu apă a amenajărilor
piscicole salmonicole;
-ştranduri organizate, bazine nautice
construite;
-alimentarea cu apă a amenajărilor
II piscicole, cu excepţia celor salmonicole;
-reproducerea şi dezvoltarea fondului
piscicol natural din apele de şes;
-alimentarea cu apă a unor procese
tehnologice industriale;
-scopuri urbanistice şi de agrement;
III -alimentarea cu apă a sistemelor de irigaţii;
-alimentarea cu apă a industriilor pentru
scopuri tehnologice.
33
Tabelul 4.3.Valorile limită ale principalelor substanţe

poluante din apele uzate, corespunzătoare gradelor de
diluţie cu valori de 50 şi 100:
Valoarea limită în
Nr. Substanţa UM funcţie
Crt. poluantă sau de gradul de diluţie
indicatorul de Gradul de diluţie
încărcare
1 50 100
1 Materii în mg / dm3 25 100 200
suspensii
2 CBO5 mgO2 / dm3 15 60 100
Mărimea staţiei de epurare din punct de vedere a

metodelor şi procedeelor de epurare se stabileşte prin
compararea valorii gradului de epurare determinat cu
valorile care exprimă eficienţa construcţiilor şi staţiilor de
epurare.
Tabelul 4.4. Eficienţa construcţiilor şi staţiilor de epurare

Procese de epurare şi Eficienţa %
construcţiile CBO5 Suspensii
respective separabile
prin sedimentare
Mecanice
-grătare, site, etc. 5-10 5-20
-deznisipatoare, decantoare 25-40 40-70
Mecano-chimice
-instalaţii de coagulare- 50-85 70-90
decantare 15-30 -
-staţii de clorare (apa brută sau - -
decantată)
-idem (apa epurată biologic)
Mecano-biologice
-decantoare-câmpuri de irigare 90-95 85-95
şi filtrare
34
Mecano-biologice artificiale 65-90 65-92

-cu filtre biologice de mare 80-95 70-92
încărcare 50-75 75-85
-cu filtre biologice de mică 75-95 85-95
încărcare
-bazine cu nămol activ de mare
încărcare
-bazine cu nămol activ de mică
încărcare
Grad de epurare necesar
Prin grad de epurare necesar (GE) se înţelege

procentul de reducere, ca urmare a epurării, a unei părţi
din elementele poluante de natură fizică, chimică şi
biologică din apele uzate, astfel încât, partea rămasă în
apa epurată să reprezinte valoarea limită admisibilă.
Ci  Cf
GE  100
Ci [%] , 4.1
în care:
Ci – reprezintă valoarea concentraţiei iniţiale a
indicatorului fizic, chimic din apele uzate, pentru care se
determină gradul de epurare, (mg/L) ;
Cf - reprezintă valoarea concentraţiei finale a aceluiaşi
indicator după epurarea apei uzate, (mg/L);
Gradul sau raportul de diluţie

d
Q
q

m 3 /s
, 4.2
în care:
Q-debitul emisarului, (m3/s), Q=5 m3/s;
q-debitul maxim zilnic ape uzate, (m3/s), q=0,315 m3/s.
Numeric, pentru datele din tema de proiectare se obtine:
35
5
d  d  15,873
0,315 .
Într-o secţiune intermediară de la gura de vărsare până la
secţiunea de amestecare completă raportul de diluţie real
va fi exprimat prin relaţia şi anume :
Q
d '  a
q, 4.3
în care:
a-coeficientul de amestecare corespunzător secţiunii
considerate a cărei valori poate varia între 0,7÷ 0,9;
Alegem a= 0,8.
NOTĂ: [ M.Negulescu- ]:
“I.D. Rodziler consideră că pentru practică este
suficient dacă se consideră a= 0,7÷ 0,8 Distanţa de
amestec complet poate avea valori relativ mari ( chiar zeci
de kilometri) fapt sesizabil prin formarea în lungul
emisarului a unei benzi de apă uzată ; din acest motiv se
consideră obligatorie existenţa instalaţiilor de dispersie”.
5
d '  0,8   d '  12,7
0,315
Potrivit I.D. Rodziler:

1  e L
3
a , 4.4
Q
1  e L
3
36
în care:
a-reprezintă coeficientul de amestec ;
 -reprezintă coeficientul exprimat prin relaţia
lui V.A. Frolov ;
Dt
   , 4.5
2
în care :
ξ = coeficient ce ţine cont de locul şi tipul
evacuării apei uzate în emisar;
- evacuare la talveg, ξ= 1,5 ;
- evacuări prin instalatii de dispersie, ξ= 3 .
Ф = coeficient de sinuozitate al receptorului
conform temei, Ф = 1,2.
Coeficientul de difuzie turbulentă Dt se
determină cu relatia:
vH
Dt  ; [m2/s] 4.6
200
v – viteza medie de curgere a emisarului(m/s);

v = 1.5m/s (din tema de proiectare);
H – adâncimea medie a emisarului (m).
Alegem arbitrar
1.5  1.3
H = 1.3 m; T   0,010 ;
200
0.010
  1.5  1.2  3  0,567 ;
0.315
L – distanţa reală după talveg de la punctul de
vărsare al apelor uzate, în secţiunea transversală
examinată(m). În calcul se consideră situată la 1km
37
amonte de secţiunea de folosinţă, care se consideră a fi de

15 km.
L = 21 – 1= 20 Km = 20 000 m;
q – debit de ape uzate (m3/s); q = 0,315 m3/s;
Se determina coeficientul de diluţie:
3
1  e 0.567 20000
a  0.99
5  0.567 3 20000
1 e
0.315
In calculele de mai jos, se va utiliza coeficientul de
amestecare a=0.8
Se calculeaza :
0.8  5
d'  12.7
0.315
Lungimea de amestec (Lamestec), lungimea in care este

considerat amestecul complet între apa uzată epurată şi
apa emisarului:
3
 2.3 a  Qe  q 
Lam   lg (m); 4.7
 a 1  a q 
3
 2.3 0.8  5  0.315 
Lam    lg  148,9 m ;
 0.8 1  0.8  0.315 
Se compară valorile lui Lam cu L; Lam  L.;
L = 21000 m; Lam < L;
Se calculează gradele de epurare necesare pentru

poluanţii majori sau cantitatea de O2 dizolvat, astfel încât
după epurare şi amestecare cu apele emisarului, acesta din
urmă să se încadreze în Normativul 1146/2002. Conform
acestui normativ se determina:
38
1. Gradul de epurare pentru materii în suspensii:

Ciss  Cf ss
GE  100  %  ; 4.8
Ciss
410 - 35
GE   100  GE  91,5% ,
410
în care:
Ciss - cantitatea de materii în suspensii din apele uzate
brute, ce intră în staţia de epurare,
Ciss =410  mg / dm3  ;
Cf ss - cantitatea de materii în suspensii, ce poate fi
evacuată în emisar, conform NTPA 001/2005,
concentraţia limită pentru materiile în suspensie
este 35 mg/l.
2. Gradul de epurare necesar pentru substanţe

organice (CBO5):
Acest calcul se defineşte în următoarele situaţii:
a. când în afară de diluţii şi amestecare intervine şi
procesul natural de autoepurare a apei prin oxigenare la
suprafaţă;
b. când în ecuaţia de bilanţ calculele se bazează
numai pe diluţie şi amestecare şi nu iau în considerare
procesul de autoepurare;
c. funcţie de condiţiile impuse prin NTPA 001/2002.
a) Se ia în considerare diluţia, amestecarea şi
capacitatea de autoepurare a apei.
La baza calculării gradului de epurare, în ceea ce priveste

CBO5 stă ecuaţia de bilant :
39
 K 1t  K 2t
q  C CBO
a .u .
5  10  a  Qe  C CBo
r
5  10  (q  Qe )  C CBO
am
5
4.9
a .u .
C CBO 5 - concentraţia de substanţe organice exprimate prin
CBO5 la gura de vărsare în emisar (mgO/l);
q – debit masic zilnic de apa uzată;
10-K1t – termen ce ţine cont de procesul de autoepurare a
apei unde K1- constanta de consum a O2 a cărei valoare
este impusă prin tema de proiectare în zile-1; K1 = 0.1 zi-1;
t = timpul între secţiunea de evacuare şi cea de calcul
(zile); se determină cu relaţia:
L
t  zile; 4.10
v
L – lungimea de la talveg la punctul de calcul (m); L =

21000 m;
v – viteza de curgere a apei (m/s); v = 1.5 m/s;
a – coeficient de diluţie;
Qe– debit de emisar (m3/s); Qe= 5 m3/s;
r
C CBO 5 - concentraţia de substanţe organice exprimate prin
CBO5 a apei în amonte de gura de vărsare (mg/l);

r
C CBO 5 = 2 mg/l;
K2 – constanta de oxigenare a apei emisarului;

Emisarul poate fi cu viteză – foarte mică; mica;
mare; foarte mare, în funcţie de temperatură.
La 1000C se consideră emisar cu viteză mică de curgere cu
valoarea coeficientului de deversare K2 = 0.17 zile-1;
40
am
C CBO 5 - concentraţia de substanţe organice exprimate sub
formă de CBO5 după secţiunea de amestec (mg/l). În

am
general se impune C CBO 5 = 7 mg/l.
Deci, numeric vom obtine

21000 14000
t  14000 s   0.162 zile;
1.5 86400
a  Qe  q   CCBO
am
5  a  Qe  C CBO 5  10
r  K 2t
5 
a .u .
C CBO
q  10  K1t
(mg/l); 4.11
Numeric:
a .u .
C CBO 
0.8  5  0.315  7  0.8  5  2  10 0.170.162  56.20
5
0.315  10 0.10.162
mg/l;
Gradul de epurare se calculează cu relaţia:

Ci  C a.u .
GE  CBO 5 i CBO 5  100 (%) 4.12
C CBO 5
Numeric:
550  56.20
GE   100  89.8% ;
550
b) Se ia în considerare diluţia şi amestecarea

La baza calcului gradului de epurare în ceea ce priveşte
materia organică exprimată prin CBO stă ecuaţia de bilanţ
este:
q  C CBO 5  a  Qe  C CBO 5  q  a  Qe   C CBO 5 ;
a .u . r am
4.13
Numeric:
41
a  Qe  q   CCBO
am
5  a  Qe  C CBO 5
r
a  Qe am
a .u .
C CBO 5 
q
 C CBO
a .u .
5 
q

C CBO 5  C CBO
r

5  C CBO 5
am
0.8  5
a .u .
C CBO 5  7  2  7  70,5mg / l ;
0.315
420  70,5
GE   100  83.2% ;
420
c) Se ia în considerare valoarea impusă pentru

CBO5 prin NTPA 001/2005
Gradul de epurare este dat de relatia;

5  C CBO 5
i NTPA
C CBO
GE  i
 100 (%); 4.14
C CBO 5
NTPA
C CBO 5 = 25 mg/l ;(NTPA 001/2005)
420  25
GE   100  94% .
420
3.Gradul de epurare după O2 dizolvat
am
a) Se calculează C CBO 5 al celor două tipuri de ape
(uzată şi emisar) imediat după gura de vărsare.

5 = F  Dmax (mg/l);
am
C CBO 4.15
unde:
F – factor maxim de diluţie care ia valori între 1.5 ÷2.5.
Alegem F = 2;
Dmax – deficit maxim de oxigen în aval de secţiunea de
evacuare şi care rezulă din diferenţa dintre oxigenul la
42
saturaţie şi oxigenul care trebuie să existe în orice moment
în apă.
Dmax = OS – OR ; 4.16
unde
OR – concentraţia oxigenului în apa receptoare,
concentraţie ce ar trebui să existe permanent în apă;
OR =6 mg/l;
OS – concentraţia oxigenului dizolvat la saturaţie
pentru temperatura de 200C; OS = 9.2 mg/l.
Numeric:
Dmax = 9.2 – 6 = 3.2 mg/l;
am
C CBO 5 = 2 3.2 = 6.4 mg/l.
Se calculează în continuare CBO20 pentru ape

uzate:
CBO20au= 1,46·CBO5au mg/L ; 4.17

CBO20au = 1,46·70,5 =102,9 mgO2/L
q  CBO20au  a  Q  CBO20r
CBO am
20  ; 4.18
q  a Q
Numeric:
0.315  70.5  0.8  5  2.92
20   9.85mg / l
am
C CBO
0.315  0.8  5
CBO20r= 1,46·CBO5r mg/L = 1,46*2=2,92 mgO2/L

Se calculează deficitul de oxigen ca fiind :
DO=COs- COr ; 4.19
COs(la 100C) = 11,35 mgO2/L;
DO=11,35- 6 =5,35 mgO2/L
Se determină timpul critic la care se realizează
deficitul maxim de oxigen (după gura de vărsare) din apa
râului:
43
Calculul deficitului critic (maxim de oxigen):

 K 2  DO K 2  K 1  
lg 1  
20  K 1  
am
 K 1  C CBO ;
t cr  4.20
K 2  K1
 0.17  5.35  0.17  0.1 

lg 1  
 0.1  9.85  0.1   0.204 zile;
t cr 
0.17  0.1
b) Se calculează deficitul critic maxim (Dcr) de
oxigen cu relaţia:
 
am
K 1C CBO
Dcr  20
10  K1tcr  10  K 2tcr  DO  10  K 2tcr , 4.21
K 2  K1
0.1  9.85
Dcr 
0.17  0.1
 
10 0.10.152  10 0.170.152  5.3  10 0.170.152  5.01
mgO2/L
c) Se compară valoarea deficitului critic prin
determinarea concentraţiei minime de oxigen în apa
emisarului
COmin = OS – Dcr , OS = 11.3 mg/l (la 100C);
COmin = 11.3 – 5.01 = 6.3 mg/l > 4 mg/l.
4.Gradul de epurare necesar pentru azot total
Conform NTPA 001/2005 valoarea maximă admisă a

concentraţiei Ntotal:
CNtotal= 10 mgN/l;
44
CiN  Cf N  NTPA 14  10
GE  100  GE   100  GE  28, 5714%
CiN 14
,
în care: CiN -reprezintă cantitatea de azot total, care intră în
staţia de epurare, în mgN / L ;
CiN  NTPA -reprezintă cantitatea de azot total, la
evacuarea din staţia de epurare, în mgN / L .
45
Capitolul 5. Calculul concentratiilor intermediare realizate
pentru etapele de epurare mecanica si biologica
Capitolul 5
CALCULUL CONCENTRAŢIILOR
INTERMEDIARE REALIZATE PENTRU
ETAPELE DE EPURARE MECANICĂ ŞI
BIOLOGICĂ (SOLID ÎN SUSPENSIE, CBO5,
CCO-CR, N)
Variante tehnologice
1. Varianta V-1
Gratar deznisipator bazin egalizare decantor

primar
bazin namol activ  deznisipator
Pentru solide în suspensie

Grătare; GE=5%;
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)

C f ss   C f ss   C f ss  389,5mg / L
100 100
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)

C f ss   C fss   C f ss  389,5mg / L
100 100
Deznisipare;
GE=25%;
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
46
Bazin de egalizare=deznisipare ;
C f ss  292,125mg / L
Decantor primar; GE=55%;
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)

C f ss   C fss   C f ss  131, 4562mg / L
100 100
Bazin cu nămol activ + Decantor secundar; GE=85%;
Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  85)

C f ss   C f ss   C f ss  19, 7184mg / L
100 100
Pentru CBO5
Grătare; GE=0%;
Ci  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  CBO5  C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare; GE=5%;
Ci  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  CBO5  C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
Bazin de egalizare=deznisipare;
C fCBO  399mgO2 / L
5
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  40)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  239, 4 mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin cu nămol active+Decantor secundar;GE=85%;
CiCBO  (100  GE ) 239, 4  (100  85)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  35,91mgO2 / L
5
100 5
100 5
47
Pentru CCO-Cr
Grătare; GE=0%;
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare; GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  484,5mgO2 / L
100 100
Bazin de egalizare=deznisiparea;
C fCCOCr  484,5mgO2 / L
Decantor primar; GE=30%,
Bazin cu nămol active+ Decantor secundar; GE=85%,
CiCCOCr  (100  GE ) 339,15  (100  85)
C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  50,8725mgO2 / L
100 100
Pentru N
Grătare;
GE=0%,;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare;
GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
C f N  14mgN / L
48
Decantor primar;
GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin cu nămol active+ Decantor secundar; GE=85% ;
CiN  (100  GE ) 14  (100  85)

C fN   C fN   C f N  2,1mgN / L
100 100
2.Varianata V-2
Gratar deznisipator decantor primar filtru
biologic
Pentru Solide în suspensie

Grătare;GE=5%;
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
C f ss   C fss   C fss  389,5mg / L
100 100
Deznisipare; GE=25%;
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)

C f ss   C f ss   C fss  292,125mg / L
100 100
49
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)

100 100
Filtru biologic; GE=75%;

Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  75)
C fss   C f ss   C f ss  32,864mg / L
100 100
Pentru CBO5
Grătare;GE=0%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  420mgO2 / L
5
100 5
100 5
Deznisipare; GE=5%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)

C fCBO  5
5
100 5
100 5
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  35)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  259,35mgO2 / L
5
100 5
100 5
CiCBO  (100  GE ) 259,35  (100  80)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  51,87 mgO2 / L
5
100 5
100 5
50
Pentru CCO-Cr
Grătare; GE=0%;
CiCCOCr  (100  GE) 510 (100  0)

CfCCOCr  CfCCOCr  CfCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare; GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)

100 100
Decantor primar; GE=30%,
CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  30)

100 100
Filtru biologic; GE=80%,
CiCCOCr  (100  GE ) 339,15  (100  80)

100 100
Pentru N
Grătare;GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare;
GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
51
Decantor primar;GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  80)

C fN   C fN   C f N  2,8mgN / L
100 100
3. Varianata V-3

Grătare;GE=5%;
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
100 100
Coagulare-floculare+Decantor primar; GE=70%;
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  70)

100 100
Pentru CBO5
Grătare; GE=0%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
5
100 5
100 5
52
Deznisipare; GE=5%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)

C fCBO  5
5
100 5
100 5
Coagulare-floculare + Decantor primar; GE=70%;
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  70)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  119, 7 mgO2 / L
5
100 5
100 5
Pentru CCO-Cr
Grătare; GE=0%;
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)

100 100
Deznisipare; GE=5%;
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)
100 100
CiCCOCr  (100  GE ) 484,5  (100  65)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  169, 575mgO2 / L
100 100
Pentru N
Grătare; GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
53
Deznisipare; GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  70)

C fN   C fN   C f N  4, 2mgN / L
100 100
4. Varianta V-4
Grătare; GE=5%;
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)
C f ss   C f ss   C fss  292,125mg / L
100 100
Coagulare-floculare + Decantor primar; GE=70%,
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  70)
100 100
Bazin cu nămol activ+ Decantor secundar; GE=80%,
Ciss  (100  GE ) 87, 6375  (100  80)

100 100
54
Pentru CBO5
Grătare; GE=0%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare; GE=5%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
Coagulare-floculare + Decantor primar; GE=70%,
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  70)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  119, 7 mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin nămol activ + Decantor secundar; GE=85%
CiCBO  (100  GE ) 119, 7  (100  85)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  17,955mgO2 / L
5
100 5
100 5
Pentru CCO-Cr
Grătare;GE=0%;
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  0)

100 100
Deznisipare; GE=5%,
CiCCOCr  (100  GE ) 510  (100  5)

100 100
55
CiCCOCr  (100  GE) 484,5  (100  65)

100 100
Bazin cu nămol activ+ Decantor secundar; GE=85%;
CiCCOCr  (100  GE) 169,575  (100  85)

100 100
Pentru N
Grătare; GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)

C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare; GE=0%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
CiN  (100  GE ) 14  (100  70)

C fN   C fN   C f N  4, 2mgN / L
100 100
Bazin cu nămol activ+ Decantor secundar; GE=85%,
CiN  (100  GE ) 4, 2  (100  85)

C fN   C fN   C f N  0, 63mgN / L
100 100
56
5.Varianta V -5
Gratardeznisipatorbazin egalizare decantor primar

 bazin namol activ  decantor secundarabsorbtie C
active+sedimentare

Grătare; GE=5%;
Ciss  (100  GE ) 410  (100  5)
100 100
Ciss  (100  GE ) 389,5  (100  25)

C fss   C f ss   C fss  292,125mg / L
100 100
C f ss  292,125mg / L
Ciss  (100  GE ) 292,125  (100  55)

100 100
Bazin cu nămol active+ Decantor secundar;

GE=85%,
Ciss  (100  GE ) 131, 4562  (100  85)

100 100
Adsorbţie C activ; GE=60%;
57
Ciss  (100  GE ) 19, 7184  (100  60)

100 100
Pentru CBO5
Grătare; GE=0%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  0)
C fCBO  5
 C fCBO   420mgO2 / L
5
100 5
100
Deznisipare; GE=5%;
CiCBO  (100  GE ) 420  (100  5)
C fCBO  5
 C fCBO   399mgO2 / L
5
100 5
100
C fCBO  399mgO2 / L
5
CiCBO  (100  GE ) 399  (100  40)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  239, 4mgO2 / L
5
100 5
100 5
Bazin cu nămol active+Decantor secundar;

GE=85%;
CiCBO  (100  GE ) 239, 4  (100  85)

C fCBO  5
 C fCBO   C fCBO  35,91mgO2 / L
5
100 5
100 5
Adsorbţie C activ; GE=55%;
CiCBO  (100  GE) 35,91 (100  55)

CfCBO  5
 CfCBO   CfCBO  16,1595mgO2 / L
5
100 5
100 5
Pentru CCO-Cr
58
Grătare; GE=0%;
CiCCOCr  (100  GE) 510  (100  0)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  510mgO2 / L
100 100
Deznisipare; GE=5%;
CiCCOCr  (100  GE) 510  (100  5)

C fCCOCr   C fCCOCr   C fCCOCr  484,5mgO2 / L
100 100
C fCCOCr  484,5mgO2 / L
CiCCOCr  (100  GE) 484,5 (100  30)

CfCCOCr   CfCCOCr   C fCCOCr  339,15mgO2 / L
100 100
Bazin cu nămol active+ Decantor secundar; GE=85%;
CiCCOCr  (100  GE) 339,15  (100  85)

100 100
0
Adsorbţie C active; GE=60%;
CiCCOCr  (100  GE) 50,8725  (100  60)

100 100
59
Pentru N
Grătare; GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Deznisipare; GE=0%,
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
C f N  14mgN / L
CiN  (100  GE ) 14  (100  0)
C fN   C fN   C f N  14mgN / L
100 100
Bazin cu nămol active+Decantor secundar; GE=85%;
CiN  (100  GE ) 14  (100  85)

C fN   C fN   C f N  2,1mgN / L
100 100
Adsorbţie C active; GE=45%;
CiN  (100  GE ) 2,1 (100  45)

C fN   C fN   C f N  1,155mgN / L
100 100
60
I II III IV V NTP
Varianta A
Indicator- 001/
200
Cf
5
Materii în 19, 7 32,86 87, 637 17,527 7,887 35
suspensii,
mg/L
CBO5, 35,9 51,87 119, 7 17,955 16,159 25
mgO2/L
CCO-Cr, 50,8 67,83 169,57 25, 436 20,34 125
mgO2/L
Azot 2,1 2,8 4, 2 0, 63 1,155 10
mgN/L
Tabelul 5.1.Variantele alese si valorile indicatorilor
corespunzatori
Varianta optimă
Criterii pentru soluţia adoptată:
 Ecologic, variantele IV şi V- în conformitate cu
Legea 188/2002, NTPA 001/2005.
 Economic şi ecologic- Varianta V.
Se optează pentru varianta tehnologică:
EPURAREA AVANSATĂ A APELOR UZATE
Prin : STAŢIE DE EPURARE MECANO-
BIOLOGICĂ
61
Capitolul 6.Alegerea variantei optime a statiei de epurare a
apelor urbane. Descrierea proceselor tehnologice
Capitolul 6
ALEGEREA VARIANTEI OPTIME A STATIEI DE
EPURARE A APELOR URBANE. DESCRIEREA
PROCESELOR TEHNOLOGICE
Se optează pentru varianta tehnologică: EPURAREA

AVANSATĂ A APELOR UZATE
Prin : STAŢIE DE EPURARE MECANO- BIOLOGICĂ
Consideratii generale
Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode
ce se bazează pe procese fizice, chimice şi biologice, care
diferă în funcţie de tipul poluanţilor şi concentraţia lor în apa
uzată. Se poate face o clasificare a acestor metode luând în
considerare tipul procesului care stă la baza metodei de
epurare:
 Epurare mecanică
 Epurare chimică
 Epurare biologică
 Epurare avansată
sau considerând operaţiile şi procesele unitare necesare pentru a
realiza îndepărtarea poluanţilor, într-un anumit stadiu al
sistemului de epurare în:
 Epurare primară
 Epurare secundară
 Epurare terţiară (avansată)
62
În funcţie de tipul şi tehnologia de epurare folosită, se

pot întâlni diferite instalaţii de epurare a apelor uzate, cu costuri
şi performanţe de epurare diferite. Pentru a respecta condiţiile
de evacuare impuse, o sursă de poluare trebuie să aleagă
tehnologiile şi instalaţiile adecvate, astfel încât efluentul staţiei
de epurare să aibă caracteristici cantitative şi calitative
corespunzătoare.
Epurarea apelor uzate poate să fie realizată prin mijloace
mecanice sau fizico-chimice (epurare primară), biologice (epurare
secundară) sau avansate (epurare terţiară). Pentru îndepărtarea din
apele uzate a unor poluanţi specifici unor ape uzate industriale se
folosesc tehnologii de epurare specifice, care utilizează în general
procese chimice. Fiecare astfel de tehnologie foloseşte instalaţii
specifice proiectate individual. În multe cazuri, diverşi poluanţi
care intră în componenţa apelor uzate industriale pot constitui
inhibitori ai procesului de epurare biologică sau chiar pot
împiedica complet acest proces. În aceste cazuri se impune ca
procesele industriale respective să constituie subiectul unui studiu
în vederea prevenirii poluării la sursă prin adaptarea/modificarea
tehnologiei, iar apele uzate industriale să fie epurate într-o staţie
de epurare individuală înainte de evacuarea lor într-un sistem de
canalizare orăşenesc.
Epurarea mecanică poate fi precedată de procese de
preepurare care constau în principal în îndepărtarea materiilor în
suspensie grosiere prin utilizarea grătarelor şi sitelor sau în
desnisipatoare pentru materiile în suspensie cu densitate foarte
mare, sau îndepărtarea grăsimilor în separatoare de grăsimi.
În treapta de epurare primară are loc un proces de
îndepărtare, în principal, a materiilor în suspensie prezente în
apele uzate. Aceasta se realizează pe cale mecanică (sedimentare
şi îndepărtarea nămolului) sau mecano-chimică (precipitare-
floculare prin adăugarea de substanţe chimice şi îndepărtarea
63
nămolului). Majoritatea instalaţiilor de epurare primară realizează

şi procesul de flotaţie prin care se îndepărtează substanţele mai
puţin dense (uleiuri, grăsimi, materiale plastice, fibre lemnoase
etc.) Împreună cu o mare parte din materiile în suspensie se
îndepărtează prin acest procedeu şi o parte din substanţele
organice din apele uzate.
În treapta secundară se realizează, în principal,
îndepărtarea unei părţi însemnate din substanţa organică
biodegradabilă. Aceasta se realizează prin metabolizarea
substanţelor organice de către bacterii în cadrul unui ecosistem
format din mai multe tipuri de microorganisme (ecosistem
denumit nămol activ). Acest proces poate avea loc în prezenţa
oxigenului (in condiţii aerobe proces denumit biooxidare), sau
absenţa oxigenului (fermentare anaerobă). În această treaptă se
realizează şi separarea şi îndepărtarea materiilor în suspensie fin
divizate (coloizi) care nu au fost îndepărtate în treapta primară,
precum şi o parte din substanţele care conţin azot şi fosfor
(nutrienţi).
Epurarea terţiară (avansată) realizează, în principal,
îndepărtarea nutrienţilor (compuşi ce conţin elemente cu caracter
fertilizant: azot si fosfor). Substanţele care conţin azot se
îndepărtează de regulă prin procedeul numit nitrificare-
denitrificare care constă în oxidarea biologică a tuturor formelor
de azot prezente în apa uzată la forma de ion azotat, care este apoi
redus tot cu ajutorul microorganismelor (în lipsa oxigenului în
această etapă) la azot molecular care se degajă din apa epurată. În
acelaşi timp se mai elimină o parte dintre substanţele care conţin
fosfor.
Dacă persistă o cantitate mai mare de substanţe care conţin fosfor
decât limita maximă admisă, acestea se pot îndepărta prin
precipitare chimică. Tot ca epurare avansată este considerat şi
procesul de dezinfecţie utilizat pentru îndepărtarea germenilor
patogeni.
64
Epurarea avansată include însă şi alte procedee care nu

sunt de natură mecanică sau biologică. Din această ultimă
categorie pot fi enumerate striparea unor gaze, filtrarea cu
filtre mixte, schimbul ionic selectiv, absorbţia pe cărbune activ,
osmoza inversă, ultrafiltrarea, dializa, electrodializa,
electroflotarea etc.
Prelucrarea nămolurilor rezultate în special în urma
epurării primare şi secundare se execută în vederea reducerii
volumului acestuia, a stabilizării şi transformării sale în produse
care pot fi depozitate final.
Cele mai utilizate procedee sunt: condiţionarea chimică (prin
adăugarea de reactivi), deshidratarea prin presare utilizând filtre
presă sau filtre bandă, filtrare folosind vacuum filtre sau
centrifugare.
Nămolurile prelucrate sunt, de regulă, utilizate în
agricultură la fertilizarea solurilor (în special atunci când există
terenuri disponibile şi nămolurile nu conţin substanţe
contraindicate) sau depozitate final pe platformele orăşeneşti de
depozitare a deşeurilor, iar în unele cazuri sunt incinerate.
65
Fig. 6.1. Fluxul in statia de epurare
Procedeele de epurare mecanică asigură reţinerea, prin

procese fizice, a substanţelor poluante sedimentabile din apele
uzate, folosind în acest scop, construcţii şi instalaţii în a căror
66
alcătuire diferă mărimea suspensiilor reţinute. Astfel, pentru

reţinerea corpurilor şi suspensiilor mari se folosesc gratare şi site;
în unele situaţii de scheme de epurare, această operaţie se numeşte
epurare preliminară. Pentru separarea, prin flotare sau
gravitaţională, a grăsimilor şi emulsiilor care plutesc în masa apei
uzate, se folosesc separatoare de grăsimi, iar sedimentarea sau
decantarea materiilor solide, în suspensie separabile prin
decantare, are loc în deznisipatoare, decantoare, fose septice etc.
Acest procedeu de epurare este folosit frecvent în epurarea apelor
uzate menajere, constituind o etapă intermediara de realizare
totală a epurării apelor, îndeosebi pentru localitaţile în care staţia
de epurare se construieşte simultan cu canalizarea localităţii. În
cazul cănd în canalizarea orăşenească sunt deversate mari cantităţi
de ape uzate industriale, pentru a proteja desfăşurarea normală a
proceselor de epurare în treapta mecanică, se prevede o epurare
preliminară alcătuită din bazine de egalizare a debitelor de
uniformizare a concentraţiilor (în cazul apelor uzate industriale
evacuate în şarje tehnologice), sau în bazine de neutralizare pentru
apele puternic acide sau alcaline.
Procedeele de epurare mecano – chimică se aplică la

apele uzate în compoziţia cărora predomină materii solide în
suspensie, coloidale şi dizolvate care nu pot fi reţinute decât
numai prin tratarea acestor ape cu reactivi chimici de coagulare.
Pentru a creşte eficienţa procesului chimic, apele vor fi supuse, în
prealabil, epurării mecanice, de aceea acest procedeu poartă
denumirea de epurare mecano – chimică. La apele uzate menajere,
acest procedeu se aplică la dezinfectarea apelor uzate, procedeul
fiind aplicat frecvent în epurarea apelor uzate industriale.
În mod obişnuit epurarea mecanică şi epurarea mecano –
chimică constituie epurarea primară a apelor uzate, iar
construcţiile şi instalaţiile aferente alcătuiesc treapta mecanică a
unei staţii de epurare.
67
Procedeele de epurare mecano – biologică se bazează pe

acţiunea comună a proceselor mecanice, chimice şi biologice şi
pot avea loc în condiţii naturale (câmpuri de irigare şi de infiltrare,
iazuri biologice etc), sau în bazine de aerare cu nămol activ de
mică sau de mare încărcare, cu aerare normală sau prelungită.
Pentru apele uzate industriale în compoziţia cărora lipsesc
substanţele nutritive (azot şi fosfor) necesare bacteriilor aerobe, se
prevăd bazine speciale pentru introducerea acestor substanţe
chimice (este mai economică soluţia de epurare în comun a
acestor ape industriale cu apele uzate menajere, deoarece deşeurile
orăşeneşti conţin suficiente cantităţi de azot şi fosfor).
Construcţiile şi instalaţiile în care se realizează procesele
biochimice de epurare biologică, alcătuiesc treapta secundară a
staţiei de epurare, având drept scop final, reţinerea materiilor
solide în soluţii şi în special a celor organice. Nămolul produs în
treapta biologică este reţinut prin decantare, în decantoarele
secundare, numite şi bazine clarificatoare. În această treaptă de
epurare sunt necesare, dat fiind complexitatea proceselor, unele
construcţii şi instalaţii de deservire (instalaţii pentru producerea şi
introducerea artificială a aerului, staţii de pompare şi conducte
pentru transportul şi distribuţia nămolului activ etc).
În condiţiile funcţionării normale a treptei de epurare
primare şi secundare, eficienţa acestora exprimată prin gradul de
epurare realizat în ceea ce priveşte materiile organice şi a
materiilor în suspensie, separabile prin decantare, poate fi apreciat
la 75 – 92 %. De exemplu, apele uzate menajere epurate complet (
primar şi secundar), vor conţine 15 – 20 mg CBO5 / dm şi 20 – 30
mg suspensii / dm la deversare în receptor. Apele uzate orăşeneşti
vor avea valori superioare acestora, marimea lor depinzând de
încărcarea în poluanţi a apelor uzate industriale. În acest caz
obţinerea de valori mai mici presupune suplimentarea schemei
68
clasice a staţiei de epurare (de exemplu, introducerea de mai multe

trepte de epurare biologică).
Fig. 6.2. Schema unei staţii de epurare clasice cu stabilizare

anaerobă nămolului
69
Fig.6.3. Schema unei staţii de epurare clasice cu stabilizarea

nămolului prin oxidare aerobă
70
Capitolul 7.Echipamentele statiei de epurare. Caracteristici de
functionare
Capitolul 7
ECHIPAMENTELE STAŢIEI DE EPURARE.
CARACTERISTICI DE
FUNCŢIONARE
7.1.ECHIPAMENTELE STAŢIEI DE EPURARE
LINIA APEI- degrosisarea apelor uzate
Gratarele sunt alcatuite din bare metalice. După distanta dintre

bare se deosebesc gratare rare si gratare dese. Distanta dintre bare
este variabila: pentru gratare rare se recomandă distante între 2,5-
5,0 cm (chiar 8-10 cm), iar pentru cele dese 1,5-2,5 cm. Gratarele
pot avea forme plane sau curbe. Grosimea barelor variază între 0,8
si 1,2 cm. Gratarele si sitele sunt plasate de obicei după intrarea
apelor uzate în statia de epurare sau înaintea statiei de pompare,
când apa trebuie pompată în statia de epurare. Uneori, gratarele si
sitele sunt asezate imediat înaintea decantoarelor pentru a le usura
sarcina. Înclinarea gratarelor fată de orizontală depinde de obicei
de modul lor de curatire. Astfel, gratarele curatite manual au o
înclinare de 30-75 grade iar cele curatite mecanic au înclinari între
45-90 grade.
71
functionare
Fig.7.1 Canal by-pass
Curatirea manuală a gratarelor se realizează cu greble sau

alte unelte confectionate în acest scop. Pentru a se evita
deversarea apei în zona gratarului datorită colmatarii, se execută
un canal de by pass . Accesul în acest canal este protejat de un
gratar cu bare rare, asezate la distante de 10 cm.
Solutiile moderne includ gratare dese din otel inoxidabil
sau alte materiale rezistente la coroziune, prevazute cu dispozitive
pentru deshidratarea retinerilor .
72
functionare
Fig.7.2. Gratare dese si dispozitive pentru deshidratarea

retinerilor
Sedimentarea este procesul de separare din apele uzate a

particulelor solide prin depunere gravitationala. Un alt termen
pentru descrierea acestui proces este cel de limpezire sau
îngrosare.
În epurarea apelor uzate sedimentarea este folosită pentru
îndepartarea atât a substantelor solide organice cât si anorganice
care se depun în apă sau care au fost aduse într-o formă care se
depune(coagulare, precipitare). Prin sedimentare se îndepartează
din ape suspensiile decantabile. Pentru apele uzate, procesul de
sedimentare se realizează în urmatoarele construcţii:
-Deznisipatoare – unde se separă suspensiile
granulare (nisip, alte particule grosiere) sub formă de particule
discrete ce sedimentează independent unele de altele si cu viteză
constanta. Viteza nu trebuie să fie prea mare pentru a permite
sedimentarea si în acelasi timp nici prea mica, pentru a evita
73
functionare
depunerea materiilor solide în suspensie organice etc., pentru a le

antrena de pe fund dacă s-au depus. Deznisipatoarele se
construiesc între statiile de pompare si decantoarele primare.
Există diferite tipuri de deznisipatoare. Tipul ales depinde de
cantitatea de nisip din apa uzata,marimea instalatiei, consideratii
de exploatare si întretinere.
Tipurile standard de deznisipatoare sunt:
• sub formă de canal;
• cu fund înclinat;
• tip limpezitor cu raclor mecanic cu brate;
• tip ciclon cu clasor-spalator de tip helicoidal.
Sedimentarea nisipului se realizează prin mentinerea în

bazin a unei viteze de 0,3m/s. După directia de curgere a apei se
deosebesc:
• deznisipatoare orizontale;
• deznisipatoare verticale.
Deznisipatoarele orizontale se caracterizează prin faptul că
miscarea apei se face pe orizontala. Aceste deznisipatoare dispun
de două compartimente separabile prin stavilare, ce au la partea
inferioară câte un dren. Nisipul se evacuează periodic, manual,
după scoaterea din functiune a compartimentului respectiv si
evacuarea apei prin drenare .Pentru debite mari, curatirea nisipului
depus se poate face mecanizat, sub apa,fară întreruperea vreunui
compartiment.
74
functionare
Fig.7.3. Curatirea mecanizata a nisipului depus
Deznisipatoarele verticale se caracterizează prin miscarea apei pe

verticala, de jos în sus (Fig.7.4).
Fig.7.4. Deznisipator vertical
Înclinarea peretilor la partea inferioară trebuie să fie de

450 pentru ca nisipul să se colecteze la partea cea mai de jos a
deznisipatorului, de unde este evacuat. Apa uzată intră în
deznisipator prin partea de jos a peretelui vertical, are o directie de
miscare pe verticala, timp în care impuritatile grele (pietris, nisip),
se depun pe fundul bazinului. Apa iese din deznisipator printr-un
75
functionare
jgheab si trece în urmatorul echipament de epurare. Impuritatile

separate pe fundul bazinului sunt prelevate, din timp în timp cu
ajutorul unui echipament (pompa Mammuth) ce functionează cu
ajutorul aerului comprimat.
Deznisipatoarele moderne sunt prevazute cu poduri
racloare cu snec sau pompe pentru nisip, iar nisipul evacuat din
deznisipator este spalat si deshidratat pentru utilizare(Fig.7.5)
Fig.7.5..Deznisipator orizontal longitudinal cu

sistem de
spălare şi deshidratare nisip
- Separator de grasimi
Separatoarele de grasimi cu insuflare de aer de joasa
presiune clasice au ca dezavantaj sistemul de aerare cu placi
Arcuda, care se colmateaza rapid, iar inlocuirea si curatarea lor se
face extrem de dificil.
Sistemele moderne de aerare, in special cele cu dispozitive
cu membrana elastica se dovedesc o solutie fiabila si eficienta
(Fig.7.6).
76
functionare
Fig.7.6.Separator de grăsimi cu insuflare de aer de

joasă presiune cu sistem modern de aerare
(difuzoare cu membrană elastică perforată)
In unele statii mari de epurare

deznisipatoarele sunt cuplate cu
separatoarele de grasimi. Aceste
obiecte tehnologice au, in general,
deficiente similare cu deznisipatoa-
rele si suporta acelasi tip de
imbunatatiri.
Pentru colectarea grasimilor,
deznisipatoarele –separatoare de
grasimi moderne au prevazute
lame racloare mai eficiente decat
sistemele clasice (deversoare, Fig.7.7.Sisteme moderne
jgheaburi).
77
functionare
Fig.7.8.Debitmetre clasice
Debitmetrele clasice sunt canale logintudinale cu ingustare

locala. Dificultatea de a realiza ingustari cu caracterisitici
geometrice precise le reduce precizia de masurare a debitelor.
Adoptarea de ingustari uzinate sau utilizarea sistemelor cu
ultrasunete pe canale sau conducte imbunatatesc precizia
masurarii debitelor.
-Decantoare
Procesul de decantare, prin care sunt retinute până la 98% din
suspensiile din apă se realizează în bazine de formă specială
numite decantoare.
-Decantoare sau bazine de sedimentare primare – unde
se retin materiile solide în suspensie
separabile prin decantare precum si suspensiile floculente
compuse din: particule ce formează aglomerari mari, flocoane
provenite de la coagularea suspensiilor din apa; materii organice
solide în suspensie care sedimentează mai bine atunci când se
unesc între ele.
78
functionare
-Decantoare finale sau secundare – unde se retin, în

general, suspensiile ce provin din treapta
de epurare biochimica.
Deoarece apele contin atât suspensii granulare cât si floculente în
cantitati variabile, separarea acestora în echipamentele precizate
se face uneori în conditii diferite fată de cele teoretice. Astfel,
uneori, în deznisipatoare se retin si suspensii floculente, iar în
decantoare si suspensii granulare.
După modul de circulatie a apei si după anumite
particularitati tehnologice de functionare, decantoarele se pot
clasifica astfel:
• decantoare clasice, care pot fi, la rândul lor clasificate în:
- decantoare cu functionare discontinuă
- decantoare cu functionare continua:
- orizontale -longitudinale;
- orizontale -radiale;
- verticale.
• decantoare moderne:
- suspensionale statice;
- suspensionale cu circulatia stratului de namol.
Decantoare orizontale longitudinale
-Decantoarele orizontale longitudinale sunt caracterizate

prin forma dreptunghiulară în plan si directia de curgere a apei
orizontala. Acest tip de decantor serveste si drept separator de
grasimi, având ca scop separarea din apele uzate a substantelor
mai usoare ca apa. Îndepartarea substantelor separate se realizează
prin jgheaburi sau conducte perforate, asezate sub nivelul apei,
reglabile în functie de grosimea stratului.
Functionarea acestor decantoare poate fi descrisă astfel:
79
functionare
-apa uzată intră printr-o conductă care strabate peretele

decantorului. Circulatia apei este orizontala si pe parcursul apei de
la intrare la iesire se produce atât sedimentarea suspensiilor
(particulelor cu densitatea mai mare ca a apei) cât si a grasimilor
(respectiv a produselor petroliere).
Schema unui asemenea decantor este prezentata in fig.7.9:
Fig.7.9. Decantor orizontal longitudinal
Decantorul este prevazut cu un pod raclor care circulă dus-

întors pe calea de rulare. Podul raclor are o lamă de suprafata, o
lamă de fund si un flotor (care permite ridicarea lamei de fund).
De asemeni, pe peretele din aval este pozitionat un tub API (o
conductă cu perforatii longitudinale) pentru colectarea produselor
usoare decantate. Acest perete este semiscufundat si are rolul de a
nu permite peliculei de produse usoare să ajungă în apa decantata.
La cursa “du-te” a podului raclor (de la stânga la dreapta
pe figura), lama de fund este ridicata si lama de suprafată este
coborâta. În acest mod, suspensiile usoare sunt dirijate catre tubul
API, care le preia si le dirijează spre un camin special destinat
colectarii produselor usoare.
La cursa “vino” a podului raclor (de la dreapta la stânga),
lama de suprafată este ridicatasi lama
80
functionare
de fund coborâta. Lama de fund colectează namolul decantat si îl

dirijează catre basa de namol. De aici, prin curgere
gravitationala,namolul este evacuat în caminele de namol. Apa
decantată trece pe sub peretele semiscufundat si iese prin aval.
Decantoarele prezentate pot servi, asa cum s-a precizat, atât ca
separatoare de grasimi în instalatiile de epurare a apelor menajere
sau a efluentilor din industria alimentară cât si ca separatoare de
produse petroliere în rafinarii sau în complexe petrochimice.
-Decantoare orizontale radiale

După cum le spune numele, aceste bazine au o formă circulară în
plan si directia de curgere a apei orizontală
81
functionare
Fig.7.10.Decantor orizontal radial cu pod raclor cu flotoare
82
functionare
Fig.7.11. Decantor orizontal radial cu lalea Coandă şi pod raclor

cu flotoare
Accesul apei se face printr-o conductă care trece pe sub

decantor si debusează apoi în centrul lui, sub nivelul apei.
Evacuarea apei se face printr-o rigolă periferica, prevazută cu un
deversor reglabil ce are muchia în formă de dinti de fierastrau.
Antrenarea namolului de pe radier si împingerea sa în pâlnia de
namol se realizează de catre un pod raclor. Tot de podul raclor
este prins un brat metalic având lungimea un sfert din diametrul
bazinului ce antreneaza grasimile si le împinge catre periferie,
unde se opresc în peretele semiscufundat.
Evacuarea namolului se poate face intermitent sau continuu.
Decantoarele orizontale radiale sunt utilizate în special ca
îngrosatoare de namol, în scopul separarii unei cantitati
suplimentare de apă din namolul recuperat.
83
functionare
-Decantoare de înaltă eficientă

În ultimii ani, datorită cresterii volumelor de apă care se supun
procesului de epurare, au fost proiectate bazine decantoare de
înaltă eficientă care în acelasi timp ocupă spatii mai reduse. Un
astfel de decantor, cum este cel prezentat în continuare, poartă
numele de separator cu placi paralele (PPI) si conform datelor din
literatură conduce la eficiente de epurare cu 25% mai mari decât
decantoarele cu tub API, iar spatiul utilizat este 15-20% din
spatiul destinat decantoarelor clasice
Separator cu placi paralele (PPI)
Fig.7.12. Schema de principiu a unui separator cu placi paralele
Acest tip de separator are trei compartimente:

• compartimentul de intrare a apei, în care se realizeaza si
o deznisipare prealabila;
• decantorul propriu-zis, care este umplut cu placi
confectionate dintr-un material plastic, aflate la distantă egală
unele fată de altele, pozitionate sub un unghi de 450 fată de radier;
în acest compartiment se realizează decantarea grasimilor care se
separă la suprafată si sunt preluate de un tub cu fante si totodată
84
functionare
sedimentarea namolului. Ambele procese de sedimentare sunt

accelerate, fiind favorizate de constructia bazinului si de
umplutura;
• compartimentul de iesire a apei, în care se colecteaza si
namolul sedimentat.
Epurare avansata a apelor uzate presupune:

-Retinerea compusilor de azot
-Retinerea compusilor de fosfor.
In acest context, extinderea rolului bazinelor de aerare la epurarea
cu nitrificare – denitrificare si eventual pentru eliminarea
fosforului, devine obligatorie.
Fig.7.13. Schema de principiu a unei epurari avansata
LINIA NAMOLULUI
-Concentrarea namolului.
Reducerea umidităţii nămolului în staţiile de epurare
existente se realizează prin concentrare gravitaţionala. Această
tehnologie are două mari dezavataje:
- Reducerea de umiditate este de 1 – 2 %;
85
functionare
- Degajă mirosuri neplăcute poluând atmosfera.

Concentrarea mecanică a nămolului prin dispozitive cu
snec sau prin centrifugare (aplicata de exemplu la SE Constanţa
Sud) rezolvă, e adevarat cu costuri suplimentare, ambele
probleme:
- Reducerea de umiditate depaşeşte de cele mai multe ori 6 %;
- Poluarea atmosferei este practic nulă.
Reducerea mai mare a umidităţii nămolului conduce la diminuare
majora a volumului de nămol ce este urmează sa fie prelucrat.
Majoritatea Rezervoarelor de Fermentare a Nămolului de tip
clasic funcţioneaza ineficient din următoarele motive:
- Deteriorarea rapidă a structurii de rezistenţă datorită
deficienţelor în execuţie a rezervoarelor de formă clasica (cilindru
între două trunchiuri de con);
- Eficienţă si fiabilitate scăzuta a echipamentelor de
încălzire şi recirculare a nămolului;
- Deznisiparea necorespunzătoare a apelor uzate care face
ca nisipul ce trece de deznisipatoare sa ajungă în RFN, producând
colmatarea rezervoarelor.
Rezervoare de fermentare a nămolului tip clasic
Fig.7.14 Rezervor clasic
Fig.7.15. Rezervor RFN tip para
86
functionare
Construirea de RFN-uri cu structura modernă, tip pară, dotarea cu

echipamente cu randament ridicat si fiabile, corelate cu o
deznisipare corespunzatoare a apelor uzate contribuie la
eficientizarea fermentării namolurilor.
Cantităţile semnificative de biogaz obţinute pot fi utilizate ca
sursa de energie iar nămolurile stabilizate corespunzător pot fi
folosite in agricultură dupa deshidratare.
Rezervoarele de gaz
Rezervoarele de gaz din staţiile existente (clopot metalic amplasat

într-o cuva de beton -) sunt de cele mai multe ori nefuncţionale.
Sistemul de culisare a clopotului la umplere si golire se blocheaza
deseori, iar clopotul se voaleaza. Remedierea este dificila, de
durata si costisitoare.
Fig. 7. 16 .Rezervor de gaz cu clopot metalic pe cuva de

beton
87
functionare
Rezervoarele de gaz moderne sunt sferice, realizate din membrana

elastica din cauciuc special. Exploatarea lor este simpla si aparent
mai putin periculoasa.
Fig.7.17. Rezervoare sferice
Stabilizatoarele de nămol
In statiile de epurare de capacitate medie si mica, stabilizarea
namolului se realizeaza prin oxidare aeroba. Problemele
stabilizatoarelor de namol apar la sistemele de aerare.
Platforme de uscare pentru deshidratarea namolului(fig.7.18)

Deshidratarea namolului - probabil procesul in care s-au
inregistrat progrese semnificative.
Statii in care deshidratarea se
realizeaza sau se va realiza curand
pe cale mecanica: Piatra Neamt,
Constanta Sud, Arad, Iasi, Targu-
Mures, Brasov.Deficientele
deshidratarii naturale pe platforme
de uscare sunt resimtite de fiecare operator al statiilor in care acest
procedeu este inca in operare.Tehnologiile pentru deshidratarea
mecanica a namolului sunt diversificate (filtre presa, echipamente
88
functionare
cu snec, centrifuge). In cazul deshidratarii mecanice, apar si

costuri suplimentare din conditionarea chimica a namolului.
Bazinele cu nămol activ sunt construcţii în care epurarea

biologică aerobă a apei are loc în prezenţa unui amestec de nămol
şi apa uzată, agitat în permanenţă şi aerat. Epurarea apei în aceste
bazine poate fi asemuită cu autoepurarea care se produce în apele
de suprafaţă; în bazinele cu nămol activ însă în afară de agitarea şi
aerarea amestecului, se realizează şi accelerarea procesului de
epurare, ca urmare a măririi cantităţii de nămol prin trimiterea în
bazine a nămolului de recirculare. Influentul cu conţinut de
impurităţi organice este pus în contact într-un bazin cu namol
activ cu cultură de microorganisme care consumă impurităţile
degradabile biologic din apa uzată. Apa epurată se separă apoi
gravitaţional de namol activ în decantorul secundar. O parte din
nămolul activ, separat în decantorul secundar este recirculată în
bazinul de aerare, iar alta parte este evacuată ca nămol în exces în
decantorul primar în aşa fel încât în bazinele de aerare se menţine
o concentratţie relativ constantă de nămol activ; în bazinul de
aerare cultura de microorganisme este menţinută în condiţii de
aerare printr-un aport permanent de aer sau oxigen.
Fig.6. 22. Bazin cu namol activat cu aerare

89
functionare
Fig.6.23. Bazin cu namol activat:

a.Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică
b. Bazin cu nămol activat cu aerare pneumatică
cu tuburi cu membrană elastică perforata cu panouri
membrană elastică perforată
Conform studiilor existente, procedeul unitar devine o cale de

poluare majoră a apelor receptoare:
-Deversările din reţeaua unitară, conţin cantităţăţi
importante de poluanţi
-Deversările punctuale provoacă adevarate unde de poluare
care se resimt pe distanţe apreciabile în aval.
Opţiune pentru viitor: generalizarea procedeului divizor:
-Apele uzate menajere sa fie epurate corespunzător;
-Apele meteorice sa fie evacuate, după o preepurare
(decantare) gravitaţională în bazine de retenţie, în mai multe
puncte, pentru evitarea şocurilor de debit şi poluanţi în albia
emisarilor.
O alta problemă dificilă provine din stabilirea debitelor de
ape provenite din reteaua de canalizare. Metodele utilizate în
prezent sunt depăşite iar considerarea elementelor reale (corelări
cu debitele de apă de alimentare, masurători în reţelele existente,
utilizarea modelelor matematice) sunt acum la îndemana
inginerilor şi specialiştilor din domeniu. Un exemplu elecvent este
90
functionare
determinarea debitului de ape meteorice care în România se

determină, în prezent, cu ajutorul curbelor IDF (Intensitate,
Durata, Frecvenţă) ceea ce conduce la calculul unor debite fictive
iar dimensionarea colectoarelor se face în consecinţă.
Se impune utilizarea modelării matematice a ploilor reale, bazată
pe masurători, ce va conduce la determinarea unor debite mai
exacte iar rezultatele se pot evalua cu uşurinţă.
91
Capitolul 8.Calcul dimensionare utilaje din cadrul etapei mecanice
de epurare
Capitolul 8
CALCUL DIMENSIONARE UTILAJE DIN CADRUL
ETAPEI MECANICE DE
EPURARE
PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A UTILAJELOR:
Debite de calcul şi de verificare utilizate în staţiile de epurare

municipale:
Utilaje Debit de Debit de

3
calcul (m /s) verificare(m3/s)
Grătare / site Qc = 2Qmax,orar Qv = Qmin, orar
Deznisipator Qc = 2Qmax, orar Qv = Qmin, orar
Separator de Qc = Qmax, zi Qv = Qmin, orar
grăsimi
Decantor primar Qc = Qmax, zi Qv = 2Qmax, orar
BNA Qc = Qmax, zi Qv = Qmax, orar
Decantor secundar Qc =Qmax, zi Qv = Qmax, orar
Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare

(grătare, deznisipator, bazin de egalizare, separator de
grăsimi, decantor primar):
Dimensionarea grătarelor:
Grătarele reţin aproximativ 3-5% din materialele solide
transportate de apele uzate. Din varianta tehnologică aleasă s-a
92
de epurare
propus un grad de epurare în ceea ce privesc materiile solide de 5

%.
1. Debite de calcul şi de verificare ale grătarelor:
Qc = 2Qmax, orar = 2· 0.355 = 0.710 m3/s;

Qv = Qmin, orar = 0.235 m3/s;
Retinere: 3 ÷ 5% din materialele solide transportate
de apele uzate.
2.Viteza apei uzate prin interspaţiile grătarelor
vg= 0.7 ÷ 1.1 m/s; vg = 0.8 m/s.
3.Caracteristicile celor doua gratare
- laţimea grătarelor (s); s = 10 mm = 0.01 m;
- coeficientul de formă al barelor ();  = 1.83;
- distanţa dintre (bi); bi = 20 mm = 0.02 m;
- unghiul de înclinare ();  = 750.
4.Viteza apei în amonte de grătar, va

- Regim precipitaţii normal: va = 0.4 – 0.75 m/s. In precipitatii
Qc
abundente: va = 0.4 ÷ 0.9 m/s; v a  = 0.710/
2 Bc hmax
2·2·0.4=0.443 (m/s); unde:
Qc – debit de calcul (m3/s); Qc = 0.710 m3/s;
Bc – înaltimea grătarelor (m); aleg Bc = 2 m;
hmax – înălţimea apei în amonte de grătar (m); hmax =
0.25 ÷ 0.6 m; aleg hmax = 0.4 m.
-Suma laţimilor interspatiilor dintre bare:÷
Q
 b  2  v c h = 0.710/ 2·0.8·0.4 = 1.11 (m); vg =
g max
0.8 m/s; hmax = 0.4 m;

-Se calculează numarul de bare, nb; unde: c – laţimea de
prindere a barelor; c = 0.3;
s – laţimea barelor, s = 10 mm = 0.01m;
93
de epurare
Bc   b  c
nb  = 2-1.11- 0.3/0.01= 59 buc.
s
-Verificare viteza apei în amonte de grătare,

va = 74R2/3j1/2 = 0.7 (m/s);
R – raza hidraulică:
Bc  hmax
R = 0.3 ;
Bc  2  hmax
j – panta grătarului= j = 0.0005 m;
- Calcul pierderilor de sarcină pe gratar, h
4/3 2
s v
h       a  sin  ; unde :
b 2g
 - coeficient de formă a barelor; = 1.83;
s – laţimea barelor; s = 0.01 m;
b – interspaţiu dintre bare; b = 0.02 m; va –
viteza apei în amonte; va = 0.5 m/s;
g – acceleraţia gravitaţională; g = 9.81;
 - unghiul de înclinare;  = 750;
4/3
 0.01  0.5 2
h  1.83      sin 75   1.825 m.
 0.02  2  9.81
Dimensionarea deznisipatorului:
Pentru: GE = 50 % pentru materii solide, GE = 30 %
pentru CBO5 şi GE = 35 % pentru CCOCr.
1. Debite de calcul şi de verificare
Qc = 2Qmax, orar = 2 0.355 = 0.710 m3/s; Qv =
Qmin, orar = 0.233 m3/s.
2. Volumul util al deznisipatorului
Vdez = Qctd (m3)
unde:
Qc – debit de calcul, m3/s; Qc = 0.710 m3/s;
94
de epurare
td – timp de deznisipare, s; td = 30 – 60 s; se
adopta td = 55 s;
Vdez = 0.710  55 = 39 m3.
3.Suprafaţa orizontală
Q
A0  B  L  c   = [0.710/0.023]·1.5= 46.3 m2
vs
unde:  - coeficient ce ţine cont de regimul de
curgere şi gradul de epurare pentru matriile solide. Se
adoptă, pentru GE = 30%,  = 1.5;
vs – viteza de sedimentare în deznisipator; aleg vs = 2.3
cm/s; vs = 0.023 m/s;
B – lăţimea deznisipatorului;
L – lungimea deznisipatorului.
4.Încărcarea superficială
v
v si  s = 0.023/1.5 = 0.015 (m/s)

5.Aria transversală
Q
At  B  H  c = 0.710/0.15= 4.73 m²
va
unde:
Qc – debit de calcul, m3/s; Qc = 0.710 m3/s;
va – viteza de trecere a apei prin deznisipator;
va = 0.05 ÷ 0.3 m/s ƒ(de diametrul particulelor
reţinute); aleg va = 0.15 m/s.
Deci:
lungimea: L =   va  td = 1.5  0.15  55 =
12.38 m;
95
de epurare
Latimea :
A
B  0 = 46.3/ 12.38= 3.74 m.
L
V
Înălţimea : H  dez = 39/ 12.38· 3.74= 0.84 m
LB
6. Se compartimentează deznisipatorul
Lăţimea deznisipatorului= B= 3.74m> 2 m – se
procedează la tronsonarea lui.
Lăţimea unui compartiment : 0.6 ÷ 2 m ; se adoptă : b1
= 1.3 m.
n = 3.74/ 1.3 = 2.88≈3 compartimente
Dimensionarea bazinului de egalizare:

Bazinul de egalizare a debitelor este de formă cilindrică şi
pentru proiectarea sa se urmareşte determinarea diametrului şi
înălţimii.
Schema de principiu a unui bazin de egalizare şi
uniformizare a debitelor este prezentată mai jos:
hs
hu
hd
h = înălţimea utilă, m; hu = 1.8 ÷ 2 m; adoptam hu = 1,8 m;

hs – înălţimea de siguranţă, m; hs = 0.2 ÷ 0.4 m; adoptăm hs =
0.3 m;
hd – înălţimea zonei de depunere, m; hd = 0.2 – 0.4 m; adoptam
hd = 0.4 m;
96
de epurare
D – diametrul bazinului, m; D = 12 ÷20 m;
H = hs + hu + hd = 0,3 + 0.4 + 1,8 = 2.5 m.
Se adoptă H = 2,5 m. : Av →л·D²/ 4= 254.3 m2 .
Coagulare-floculare
Procesele de coagulare-floculare sunt metode de tratare a
apelor (adăugarea de agenţi chimici duce la eliminrea,
aglomerarea particulelelor coloidale, separarea lor ulterioară din
apele brute), prin decantare, flotaţie cu aer dizolvat, filtrare. Prin
coagulare se reduc parţial culoarea, gustul, mirosul, respectiv
conţinutul de microorganisme.
Procesul de coagulare-floculare are loc în trei etape:

1. Neutralizarea sarcinilor electrice prin adaosul de agenţi de
coagulare. În această etapă a procesului de coagulare-floculare
se realizează premiza îmbunătăţirii posibilităţilor de
aglomerare sub agitare intensă, într-un timp foarte scurt (30s-
1min).
2. Formarea microflocoanelor prin aglomerarea particulelor
lipsite de sarcina lor iniţială aglomerarea se face întâi în
microflocoane şi apoi în flocoane voluminoase, separabile prin
decantare, se numeşte floculare. După modul în care se
realizează aglomerarea particulelor, flocularea este de două
tipuri:
-floculare pericinetică, această fază începe imediat după
terminarea agitării rapide şi se produce numai pentru particule
mai mici de 1  m ;
-floculare ortocinetică, care conduce la formarea de microflocoane
şi se produce în practică datorită unui gradient de viteză produs
prin curgerea lichidului sau prin agitare mecanică. Aceasta fază se
realizează prin agitare lentă timp de 15-30 min. şi are ca rezultat
97
de epurare
formarea de flocoane mari, dense şi uşor sedimentabile.

3. Separarea flocoanelor prin sedimentare, filtrare sau flotaţie
cu aer dizolvat.
Pentru instalaţiile de coagulare clasice se realizează
dimensionarea următoarelor repere:
o staţia de preparare şi dozare a reactivilor;
o camera de amestec;
o camera de reacţie.
Staţia de preparare şi dozare a reactivilor cuprinde spaţiile
necesare pentru înmagazinarea reactivilor, pentru pregătirea
acestora în forma în care se administrează şi pentru dozare.
Dozele de reactivi se stabilesc pe baza testelor de laborator care se
efactuează zilnic, prin metoda „jar test”. Pentru pre-dimensionarea
acestor staţii se pot admit dozele orientative de Al2  SO4 3
indicate în tabelul următor :
Tabelul 5.1.Doze orientative pentru pre-dimensionare

Compoziţia medie a Doza Al2  SO4 3 ,
suspensiilor în apă, în mg/L
în mg/L
100 25-35
200 30-45
400 40-60
600 45-70
800 55-80
1000 60-90
Necesitatea alcalinităţii apei pentru a contracara scăderea

pH-ului datorită introducerii agenţilor de coagulare se stabileşte
cu formula:
Dv   0, 05  Ds  A  2   K ,  Dv   0, 05  50,3  1  2  10,  Dv  35,15mg / l
In care:
98
de epurare
Dv =doza de Ca  OH 2 , Na2CO3 sau NaOH necesară, în mg/L;

Ds =doza de coagulant, în mg/L;
Solide în suspensie: Ciss = 410 mg/L, Ds =50,3 mg Al2  SO4 3 /L
A=alcalinitatea naturală a apei( duritate temporară, în grade
germane);
K=10 mg/L pentru Ca  OH 2 ; 18,3 mg/L pentru Na2CO3 ; 14,3
pentru NaOH ;
În general, trebuie să se asigure în depozite cantitatea de
reactivi corespunzătoare consumului pentru 30 de zile.
Dozarea reactivilor se poate realiza:
o uscat, introducerea agentului de coagulare sub formă de
pulbere prin dozatoare cu şnec, disc;
o în soluţie, prin dozatoare cu plutitor , dozatoare cu pompe,
dozatoare cu orificiii calibrate.
Dozarea Al2  SO4 3 se poate face direct în cazul soluţiilor
de aproximativ 20%, sau printr-o soluţie intermediară, cu o
concentraţie de 5-10%, care se prepară în bazine.
Camerele de amestec
Amestecul apei brute cu reactivii, se poate realiza prin
procedee mecanice sau hidraulice, după cum s-a prezentat
anterior.
Înalţimea camerelor de amestec
În camerele de amestec cu şicane, alegerea elementelor

constructive se face ţinând cont cont de următorii factori:
o viteza v1 a apei la ieşirea din bazin se consideră între 0,4÷0,6
m/s, astfel încât să se asigure o curgere liniştită a apei spre
99
de epurare
camerele de reacţie, am ales v1 =0,6m/s. În spaţiile înguste

dintre şicane, viteza apei se consideră 0,8 m/s, astfel încât să
se asigure un regim turbulent,
o lăţimea jgheabului, l, la plecarea apei se alege, l≥6m, am ales
l=7m.
o În lălţimea primei trepte de amestecare H 0 este dată de relaţia:
Q 0.235
H0    0.06 m
 1  l 0.6  7
in care: Qzi ,med  0, 235m3 / s ; v1 =0,6 m/s; l=7m.
Pierderile de sarcină H în deschiderile l1.......ln ale pereţilor în

şicană sunt date de formula:
2 1,5 2
H    2  2.5   2,86 m ,
2g 2  9,81
unde:
 =coeficient pierderi locale de sarcină având valoarea 2÷2,5
pentru înclinarea la 45° a şicanelor; am ales  =2,5;
v2 = viteza apei în orificii, v2 =1,5 m/s;
g= acceleraţia gravitaţională, g= 9,81 m 2 / s .
Deschiderile pereţilor în şicană se calculează cu relaţia:
Q 0,235
ln   ln   l n  0,136 m
 2   H 0  n  H  1,5  0,06  4  2,86 
n=numărul de preparări, în 24h. (3÷ 6); am ales n=4 în 24h,
v2 =viteza apei în orificii; v2 =1.5 m/s,
H 0 = înlălţimea primei trepte de amestecare, H 0 =0.06 m,
100
de epurare
H =pierderile de sarcină, H =2,86 m.
Camerele de reacţie
Camerele de reacţie în care se realizează flocularea sunt

dimensionate pentru a permite formarea flocoanelor într-un
interval de timp de 5-30 min, după amestecarea reactivilor în apa
brută şi sunt adaptate tipului de decantor la care sunt utilizate.
În bazinele de reacţie trebuie să se asigure viteze suficient
de mari pentru a menţine flocoanele în suspensie, dar între
anumite limite, pentru a nu contribui la dezagregarea acestora (
respectiv 0,5 m/s la intrare şi 0,2÷ 0,01 m/s la ieşire.
Volumul camerei de reacţie este dat de relaţia:

V  Q  t  V  0.235  7200  V  1692  m 3  ;
unde:
Q – debit de calcul, Q=0.355 [m3/s],
t – timpul de staţionare a apei în bazinul de reacţie, t=7200 [s].
La proiectarea decantoarelor suspensionale în care se realizează
combinat procesul de coagulare- floculare şi sedimentare se ţine
cont de :
 Forma bazinului,
 Timpul de staţionare,
 Incadrarea hidraulică,
 Viteza apei în camera de amestec, reacţie şi în zona
de sedimentare,
 Raportul de recirculare al nămolului,
 Concentraţia nămolului,
 Volumul concentratorului de nămol.
 retinerea solidelor in suspensie
CSSi = 2,92,125mg/l
CSSf = 87,6375mg/l
Qc = 0,235 m3/s =846 m3/h
101
de epurare
Reţinerea R
R= Qc (CSSi – CSSf )/1000;
R  846  (292,125  87, 6375) /1000  172,9964 .
Dimensionarea decantorului
Eficienţe orientative (STAS 4162/1-89) :
 40 ÷ 60% în reducerea concentraţiei
suspensiilor solide;
 20 ÷ 25% în reducerea concentraţiei CBO5
Grade de epurare propuse:
Gess = 50%; GECBO5 = 35%; GECCOcr = 35%; GENt
= 35%.
a) Debite de calcul şi de verificare
Qc = Qmax,zi = 0.315 m3/s;

Qv = 2Qmax,orar = 2  0.355 = 0.710 m3/s.
b) Determinarea vitezei de sedimentare, vs
- Conform STAS 4126 – 1/1989 ƒ ( gradul de epurare

stabilit pentru solidele în suspensie+ concentraţia iniţiala a
materiilor în suspensie din tema de proiectare):
Viteza de sedimentare propunem a avea valori de vs =
2.0 m/h = 0,00056 m/s pentru încărcări iniţiale cu materii în
suspensie > de 200 mg/L.
- viteza de circulaţie a apei prin decantor, va = 10 mm/s =
0,01 m/s
- timpul de staţionare în decantor, ts= 1.8 h= 6480 s
- volumul spaţiului de decantare, Vs = Qc  ts = Vs = 0.315 
6480 = 2041 m3.
Q
- aria orizontală : Ao  c (m2);
vs
102
de epurare
A=0.315/0.00056= 562.5 m²
Q
-aria transversala: Atr  c (m2) ;
va
Atr= 0.315/0.01= 31.5 m².
- lungimea decantorului, L = va  ts (m);
L = 0.01  6480 = 64.8 m.
- înălţimea totală a decantorului, H = Hs + Hu + Hd (m)
Hs = înălţime de siguranţă; Hs = 0.2 ÷0.6 m;

alegem Hs = 0.5 m;
Hu = înălţimea efectivă a zonei de sedimentare, m;
Hu = vs  ts (m); Hu= 0.00056  6480 = 3.63 m;
Hd = înălţimea zonei de depuneri; Hd = 0.2 ÷ 0.6 m;
alegem Hd = 0.4m;
H = 0.5 + 3.63 + 0.4 = 4.53 m.
A
- laţimea decantorului, B  o ; B = 562,5/ 64.8= 8.68 m
L
Valoarea standardizată a decantorului va fi de 4 ÷ 5 m, se

impune:
- decompartimentarea decantorului şi la calcularea
numarului (n) de compartimente în funcţie de lăţimea
adoptată pentru un compartiment şi notată cu B1.
- Alegem B1 = 4,5 m.
n = B/ B1= 8.68/ 4= 1.93≈ 2 compartimente

- volumul total de nămol depus în decantor, Vtnamol
GE ss 100
Vt ,namol   Qc  C ssi 
;
n 100  p
Vt,namol= 55/ 1100· 0.315· 410 · 100/100-95= 129 ,15(m3/zi)
103
de epurare
unde:
GE = 50% = 0.5; Qc = 0.315 m3/s;
n – densitatea nămolului rezultat în bazinul de decantare
primar;
n = 1100 – 1200 Kg/m3; alegem n = 1100 kg/m3;
Cssi - concentraţia iniţiala de solide în suspensie la intrarea în
decantor; Cssi = 410 mg/l;
p – umiditatea nămolului; alegem p = 95%.
104
Capitolul 9.Calcul dimensionare utilaje din cadrul treaptei
biologice
Capitolul 9
CALCUL DIMENSIONARE UTILAJE DIN CADRUL
TREPTEI BIOLOGICE DE
EPURARE
Dimensionarea bazinului cu nămol activ
1. Calculul materiei organice la intrarea în treapta

biologică exprimată prin concentraţia la intrare în bazin a CBO5:
C CBO5  119,7 mg/L

2. Debitul de calcul:
Qc = Qzi, max = 0,315 m3/s;

Qv = Qor, max = 0,355 m3/s.
3. Gradul de epurare pentru treapta biologică în

conformitate cu condiţiile de deversare (NTPA 001/2005)
GESS = 80%; GECBO5 = 80%; GECCOCr = 80%; GENt
= 70%
4. Calculul încărcării organice a bazinului.
IOB reprezintă cantitatea de CBO5 din influent exprimată în
kg CBO5/zi care poate fi îndepărtată dintr-un m3 de bazin de
aerare.
CBO5
IOB =  K 1  GE b
V
GEb – gradul de epurare în CBO5;

V – volumul bazinului de aerare, m3;
105
biologice
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura

în bazin este:
T = 10 – 20oC, atunci K = 5;
T = 30 – 40oC, atunci K = 7;
T = 20 – 30oC, atunci K = 6;
I OB  7 1  0.85 = 2.71 Kg CBO5/m3zi.

5.Încărcarea organică a nămolului activ:
- Folosind relaţia:
ION = k·(1 – GEb) = 7·(1 – 0,85) = 1,05 kg CBO5/kg NA
zi;
6.Concentraţia nămolului activ

IOB 2.71
CN     2.58 kg CBO5/m3
I ON 1.05
7. Volumul bazinului cu nămol activ
V= QC C CBO 5ib QC  C CBO 5ib 0.315  119.7  10 3 3

   3600  24  1263 m ;
I OB C N  I ON 2,58
8. Calculul debitului de nămol activ recirculat

QR = r · QC, (m3/s) ; r = raport de recirculare;
CN
r=  100 ;
CR  CN
CR = 10 kg MTS/m3;
CN – concentraţia nămolului activ;
CR – concentraţia nămolului recirculat.
2.58
r  100  34.77% .;
10  2.58
34.77
Qr   0.315  0.110 m3/s;
100
106
biologice
9. Timpul de aerare
Se ia în calcul recircularea namolului
tra =1263/ (0.315 + 0.110)  0.83 ore
unde: Qr’ = debitul maxim de recirculare;
Qr’ = 0.7 · Qc = 0,7 · 0,315 = 0,220 m3/s
tramax =1263/ (0.315 + 0.220)  0.65 ore
10. Nămolului în exces

Relaţia Huncken:
GE
QN ex  1.2  I ON 0.23  CBO 5  LSB , Kg/zi
100
unde
LSB = VB  IOB = 1263  2,71 =3422 kg/zi
85
Q Nexces  1.2  1.05 0.23   3422  3390 kg/zi
100
11. Necesarul de oxigen:
Co  a  GECBO 5  C  b  CNt kg O2/zi

aGECBO5  C –necesarul de oxigen pentru respiraţia
substratului
bCNt –necesarul de oxigen pentru respiraţia endogenă(fără
procesul de nitrificare).
unde:
a = coeficient la utilizărea substratului de către microorganisme la
apele uzate municipale a = 0,5 kg O2/kg CBO5.
GEb = gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică.
GE = 85 %.
C = cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO5
adusă de către apa uzată
107
biologice
influentă.
C = Qc· (CCBO5)ib [kg CBO5/zi]
C = 0,315 · 119.7 = 37,705 kg CBO5/zi
b=coeficient necesar respiraţiei endogene a
microorganismelor, respectiv de oxigenul consumat de
unităţile de nămol activ aflat în bazin, în timp de o zi.;
b = 0,15 kg O2 / kg CBO5  zi
CNt – cantitatea totală de materii solide totale de nămol
activ :
CNt = C/ ION= 37.705/ 1.05= 35.908 kg CBO5/zi
CO = 0.5· 0.85· 37.705 + 0.15 · 37.705 = 21,675
kg O2/zi
1l. Capacitatea de oxigenare
CO = cantitatea de oxigen ce trebuie introdusă;
CO S
1 k 760
CO = CO2    10  ;
 CSA  CB kt p
CO= 21,675· 1/0.9· 11.35/7,4- 1,75· 760/783= 35,238 kg/zi
unde: CO = cantitatea de oxigen necesară consumului materiilor

organice de către microorganisme. CO = 21,675 kg
O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele
uzate şi capacitatea de transfer a O2 prin apa curată. α
= 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii
standard (la temperatura de 10 0C şi 760 mm Hg în
apă curată). Cs = 11,3 mg/l (conform STAS
11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată
şi nămol activ la temperatura de lucru (200C). CSA =
7,4 mg/l (conform STAS 11566/91).
108
biologice
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi

nămol activ la temperatura de lucru (200C). Se
recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5÷2
mg/l. Aleg CB =1,5 mg/l
k10
= raportul dintre coeficientul de transfer al O2 în apă
kt
pentru temperatura de 100C şi
coef.transfer al O2 pentru temperatura de lucru
k
(20C); 10 = 0,83 (conform STAS
kt
11566/91).
p = presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a
valorilor zilnice în loc. în care se realizează Epurarea apelor
uzate.;p = 783 mm Hg.
12. Utilizarea sistemelor de aerare

Pentru eficientizarea activităţii biologice, respiraţia de
oxidare bilogică care permite degradarea substanţelor organice,
foloseşte un sistem de distribuţie a aerului generat în compresoare
sau turbosuflante folosind dispozitive pneumatice de dispersie a
aerului.
Dispersia aerului se pote face sub formă de:
- bule fine (având diametrul mai mic de 0,3 mm),
- bule mijlocii (cu D = 0,3 ÷ 3 mm)
- bule mari (cu D = 10 mm).
Capacitatea de oxigenare orară:
CO’= CO: 24= 35,238: 24= 1.5 kg O2/h
13. Debitul de aer necesar

CO '103 1,5  10 3
Qaer  =  41,66 [m3/h]
COs  H imersie 94
109
biologice
unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin

insuflarea aerului; 8 ÷ 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru
bule fine; aleg COs = 9 g O2/m3 aer.
14. Suprafaţa plăcilor poroase, Ap

- ipoteză: distribuitorul de aer este poziţionat la o
înălţime de imersie în masa de apă uzată,faţă de suprafaţa
bazinului.
Aleg Himersie = 4 m.
Qaer 41,66
Ap    0,694  0,7 m2 ,
I aer 60
în care:
Iaer – intensitatea aerării.
Aleg 1 m3/m2  min aer.=60 m3/m2 .h.
15. Energia brută a sistemului de aerare, Eb.

Eb = Himersie  Esp kWh/m3
unde:
Esp – consumul energetic specific, Esp = 5,5 Wh/m3.
Eb = 4  5,5  103 = 22000 kWh/m3 .
16. Dimensionare BNA şi numărul de compartimente
- Inălţimea BNA-ului este cuprinsă între 3 ÷5 m.

Ht = Himersie + Hsig (0,5 ÷ 0,8 m) = 4 + 0,75= 4,75 m
- Lăţimea BNA-ului
B = (1 ÷ 1,5)Ht = 1,4Ht = 1,4  4,75 = 6,65 m
- Lungimea BNA-ului
L = (8 ÷18)B = 10B = 10  5,937 = 59,4 m
110
biologice
V  B  H t  L  6,65  4,75  59,4  1876,3m
Decantorul secundar
Decantorul secundar este parte componentă de bază a

treptei de epurare biologică. În decantoarele secundare se reţine
membrana biologică( flocoanele de nămol activ ) evacuate odată
cu efluentul din filtrele biologice, respectiv din bazinele de aerare.
Decantoarele secundare frecvent folosite sunt de tip
longitudinal şi radial, echipate cu dispozitive
corespunzătoare pentru colectarea şi evacuarea nămolului
în mod continuu sau cu intermitenţă ( intervalul de timp
dintre două evacuări  4,0 ore).
1. Debitul de calcul şi debitul de verificare
QC = Qzi,max = 0.315 m3/s;

QV = Qorar, max = 0.355 m3/s.
1. a. Încărcarea superficială în DS cu materii solide:
CN  (Qc  QR )
Iss = [ kg/h·m2]
Au
unde: CN - concentraţia nămolului activ (kg/m3).
QR - debitul de recirculare [m3/h].
Au – suprafaţa utilă a decantorului radial
'
Se determină vSD - încărcarea hidraulică a decantorului;
'
În literatura de specialitate: vSD  1,9 m3/m2h la valoarea lui IBN 
150 cm3/g;aleg vSD
'
= 1,3 m3/m2h.
Qc Q 0.315  3600 2
 ' SD   Au  c   872 m
Au  SD 1,3
111
biologice
2,58  0,315  0,110 

I ss   3600  24  108,6 kg/m²·zi
872
2. a. Timpul de decantare
Conform STAS 4162/2-89, tdc = 3,5 ÷ 4 h.

Se adoptă tdc = 4 h.
- Se calculează înălţimea utilă a decantorului şi respectiv a

volumului decantorului secundar:
hu = tdc · v’sc = 4  1,2 = 4,4 m;
V = Qc· tdc = 0,315  4 3600 = 4536 m3 .
Se impune un numar minim de 2 decantoare radiale (pag.
363 din „Canalizări”,Dima, N.) cu:
Ao = 1109 m2 (conf.STAS 4162/2-89) =>

D = 40 m, H = 3,9 m, Vutil = 6048 m3.
- Se calculează volumul de nămol rezultat din decantorul

secundar:
GE i 100
Vn =  CSS  Qc  ,
n 100  p
unde:
GE - eficienţa separării nămolului activ în DS , GE= 85%;
γn - greutatea specifică a nămolului, care pentru o umiditate a
nămolului de 95% este între 1100÷1200 kg/m3.
Se consideră γn = 1125 kg/m3;
Cssi - concentraţia iniţială a materiei solide intrate în decantorul
secundar;
cd = 64,15 mg/l;
p - umiditatea nămolului decantat; p = 95%.
112
biologice
Inlocuind valorile corespunzatoare, se obtine:

0,80 100 3
Vn  152 103  0, 42  3600  3.197 m /h;
1150 100  95
0.85 100
Vu   131,45  10 3  0.315  3600   Vu  2252,3m 3 / zi .
1125 100  95
113
Capitolul 10.Tratarea namolurilor.
Capitolul 10
TRATAREA NAMOLURILOR
10.1.Tratarea nămolului activ
La baza tuturor procedeelor de tratare a nămolurilor stau

două procese tehnologice şi anume stabilizarea prin fermentare
(anaerobă sau aerobă) şi eliminarea apei din nămol (deshidratare).
Între aceste două procedee de bază există diverse combinaţii de
procedee a căror aplicare se face diferenţiat în funcţie de condiţiile
locale definite de calitatea şi cantitatea nămolurilor, de
posibilitatea asigurării terenurilor pentru amplasarea instalaţiilor şi
construcţiilor respective, de disponibilitatea de energie.
Clasificarea procedeelor de tratare a nămolurilor se poate
face după criteriul reducerii umidităţii, după criteriul diminuării
componentei organice, după criteriul preţului de cost. Procedeele
de prelucrare conduc la obţinerea următoarelor tipuri de nămoluri:
- nămol stabilizat (aerob sau anaerob);
- nămol deshidratat (natural sau artificial);
- nămol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimică
sau compostare);
- nămol fixat, rezultat prin solidificare în scopul
imobilizării compuşilor toxici;
- cenuşă, rezultată din incinerarea nămolurilor.
Principalele tipuri de nămol ce se formează în procesele de
epurare a apelor uzate sunt:
- nămol primar, rezultat din treapta mecanică de epurare;
- nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică;
- nămol amestecat (mixt), rezultat din amestecul de nămol primar
cu nămol activ în exces;
114
- nămol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimică a apei

uzate prin adaos de agenţi de neutralizare, precipitare, coagulare-
floculare.
În funcţie de compoziţia chimică, nămolurile pot fi:
- nămoluri cu compoziţie predominant anorganică, care
conţin peste 50 % substanţe minerale;
- nămoluri cu compoziţie predominant organică, care conţin
peste 50 % substanţe volatile.
Ţinând seama de stadiul de prelucrare în cadrul staţiei de epurare,
deosebim:
- nămol primar brut;
- nămol activ în exces proaspăt (nămol secundar);
- amestec de nămol proaspăt;
- nămol stabilizat (aerob sau anaerob).
10.2.Fermentarea nămolurilor
Fermentarea nămolurilor proaspete, în vederea unei

prelucrări ulterioare sau depozitării lor, se poate realiza prin
procedee sau procese anaerobe sau aerobe, primele fiind cele mai
des cunoscute.
Prin fermentarea anaerobă se înţelege procesul de
degradare biologică a substanţelor organice, având la bază
activitatea bacteriilor metanice. În urma acestui proces are loc o
reducere de volum a nămolurilor, ca urmare a bioconversiei
substanţelor organice în gaze şi apă. Fermentarea anaerobă poate
fi socotită ca un procedeu de condiţionare, având în vedere
modificarea structurii şi a filtrabilităţii. În acelaşi timp, prin
fermentare sunt distruse bacteriile patogene, ouăle de helminţi,
motiv pentru care acest procedeu de tratare a nămolurilor a
cunoscut o larga aplicabilitate.
Fermentarea anaerobă este un proces ce se desfăşoară în
două faze:
115
1) faza de lichefiere a substanţelor organice şi de formare a

acizilor volatili (faza acidă, nemetanogenă);
2) faza de gazeificare, în care se continuă conversia
produşilor din prima fază în gaze (CH4 şi CO2);
Procedeul de fermentare aerobă a nămolurilor, cunoscut

şi sub denumirea procedeului nămolului stabilizat, are la bază
procedeele biochimice cunoscute de la epurarea biologică a apelor
uzate cu nămol activ. În acest scop, stabilizarea aerobă a
nămolului poate avea loc în bazine separate sau în bazine comune
cu apa uzată ce urmează a fi epurată biologic.
Fermentarea aerobă în bazine independente este frecvent
aplicată în prezent deoarece se suportă mai bine şocurile
biologice, întrucât masa de nămol activ în contact cu efluentul este
mai mare şi CBO5 este mai mic. Necesitatea de oxigen este mai
mică deoarece nămolul provenit dintr-un bazin de aerare va
solicita numai oxigenul necesar respiraţiei endogene a nămolului.
Gradul de stabilizare aerobă a nămolului, faţă de cea anaerobă
care se poate aprecia prin producţia de gaz, este dificil de apreciat,
motiv pentru care sunt necesare analize repetate de laborator.
Comparativ cu fermentarea anaerobă, procesul de stabilizare
aerobă este mai puţin influenţat de substanţele toxice, este lipsit de
miros şi necesită o exploatare simplă. Dintre dezavantaje se
semnalează, consumul mare de energie pentru utilajele de aerare
proprii, comparativ cu fermentarea anaerobă care produce şi gaz
de fermentare. Comparând cele două sisteme de stabilizare
biologică a nămolului, pentru staţiile mari de epurare, apare net
avantajos procedeul de stabilizare anaerobă, mai ales sub aspectul
energetic.
10.3. Îngroşarea nămolului
Reprezintă cea mai simplă şi larg răspândită metodă de

concentrare a nămolului, având drept rezultat reducerea volumului
116
şi ameliorarea rezistenţei specifice la filtrare. Gradul de îngroşare

depinde de mai multe variabile, dintre care cele mai importante
sunt: tipul de nămol, concentraţia iniţială a solidelor, temperatura,
utilizarea agenţilor chimici, durata de îngroşare.
10.4.Tratarea preliminară a nămolurilor:
Tratarea preliminară a nămolurilor constă în crearea

condiţiilor favorabile necesare prelucrării ulterioare (deshidratarea
naturală, artificială şi avansată).
Condiţionarea chimică a nămolurilor cu reactivi
chimici este o metodă de modificare a structurii sale, cu
consecinţe asupra caracteristicilor de filtrare. Faza solidă a
nămolului este formată, în principal din particule fine dispersate şi
coloizi care sedimentează greu.
Agenţii de condiţionare chimică a nămolului se pot
grupa în trei categorii:
- minerali: sulfat de aluminiu, clorhidrat de aluminiu,
clorură ferică, sulfat feros, oxid de calciu;
- organici: polimeri sintetici, produşi de policondensare,
polimeri naturali;
- micşti: amestec de polimeri sintetici cu săruri minerale
sau amestec de coagulaţi minerali.
Condiţionarea termică are în vedere modificarea
structurii nămolului cu ajutorul temperaturii şi presiunii ridicate,
astfel că nămolul poate fi deshidratat mecanic fără a apela la
condiţionarea chimică. Condiţionarea termică se realizează la
temperatura de 100 – 200 °C, presiunea de 1 – 2,5 bar şi durate de
încălzire până la 60 minute, depinzând de tipul şi caracteristicile
nămolului şi de procedeul utilizat.
Elutrierea (spălarea nămolurilor), împreună cu
condiţionarea chimică ocupă un loc important în cadrul tratării
importante a nămolurilor. Elutrierea nămolului este un proces fizic
de condiţionare care asigură scăderea rezistenţei specifice la
117
filtrare prin eliminarea din nămolul fermentat sau brut mineral a

coloizilor şi a particulelor fin dispersate. Pe de altă parte,
elutrierea reduce şi alcalinitatea nămolului, necesară în special,
când se prevede folosirea de reactivi pentru condiţionarea
nămolului (cazul vacuumfiltrelor).
Alte procedee de condiţionare se referă la procedeul

prin îngheţarea nămolului care este similar cu condiţionarea
termică. La temperaturi scăzute, structura nămolului se modifică,
iar la dezgheţare cedează cu uşurinţă apa. Condiţionarea cu
material inert trebuie analizată pentru anumite tipuri de nămol şi
surse de materiale inerte locale, fie pentru creşterea puterii
calorice a nămolului, fie pentru valorificarea nămolului în
agricultură.
10.5. Deshidratarea nămolului
În mod obişnuit, nămolurile trebuie transportate cu

vehicule la locul de valorificare sau de depozitare finală. Această
operaţie nu este posibilă deoarece nămolurile fermentate conţin
mari cantităţi de apă, umiditatea lor ajungând la 95 – 97%.
Această situaţie impune aplicarea unui proces de deshidratare
chiar în staţia de epurare; prin aceasta volumul lor se reduce
considerabil şi devin transportabile la uscat.
Deshidratarea se poate realiza prin următoarele
procedee:
- naturale, de evaporare şi drenare;
- artificiale care pot fi mecanice şi termice.
În funcţie de gradul de reducere a umidităţii, deosebim
următoarele metode de prelucrare a nămolurilor:
- deshidratarea naturală cu reducerea de umiditate la 75 –
80%;
- deshidratarea mecanică, până la 50 – 75%;
- deshidratarea termică, până la 20 – 30%.
118
10.6.Valorificarea şi evacuarea finală
Valorificarea nămolurilor nu constituie un scop în

epurarea apelor uzate urbane, ea trebuie considerată numai ca
fiind un mijloc de îndepărtare raţională a substanţelor nocive din
apele uzate.
Nămolul din staţiile de epurare urbane conţin, în afară de
gazele de fermentare, unele substanţe care pot fi valorificate.
Unele dintre acestea, cum sunt substanţele hrănitoare pentru sol şi
plante şi-au găsit o largă utilizare. În schimb, recuperarea de
metale şi de alte substanţe utile se aplică în special la nămolurile
provenite din apele uzate industriale.
Folosirea nămolului în agricultură se face sub formă de
nămol lichid proaspăt, nămol lichid stabilizat aerob, nămol lichid
pasteurizat, nămol deshidratat, nămol compostat, nămol uscat, în
toate cazurile fiind obligatoriu a respecta normele şi restricţiile
ecologice recomandate de agenţiile de protecţia mediului.
Valoarea fertilizatoare a nămolului depinde, în mare
măsură, de stadiul de tratare, respectiv de provenienţa lui.
Nămolul nefermentat conţine organisme patogene şi, din acest
punct de vedere trebuie luate măsuri de protecţie sanitară la
manipularea şi folosirea lui; însă, are valoare fertilizatoare mai
mare decât nămolul fermentat (de exemplu, nămolul fermentat
conţine 40 - 50% mai puţin azot decât nămolul proaspăt). După
răspândirea nămolului (atât fermentat, cât şi proaspăt) pe
terenurile agricole, acestea trebuie arate, folosirea lor fiind
interzisă pentru plante ale căror rădăcini, frunze etc. se consumă
în stare proaspătă. Din punct de vedere sanitar, nămolurile
deshidratate prin tratare termică sau oxidare umedă sunt mai puţin
periculoase.
Folosirea compostării nămolului fermentat sau nefermentat
conduce la obţinerea unui produs de calitate superioară, din punct
de vedere fertilizator, adăugându-se, eventual, şi producţia de
119
metan. La compostarea nămolului trebuie să se adauge materii

uscate, care favorizează trecerea aerului prin straturile de
compost, în acest sens se foloseşte, de obicei, un amestec de 0,5
m3 nămol şi 75 kgf turbă. O compostare mult mai bună se
realizează amestecând nămolul cu gunoi menajer, astfel încât,
umiditatea amestecului să fie de 40 - 50%. Gunoiul asigură
amestecului o proporţie favorabilă de carbon şi azot, de circa 15:1,
furnizând carbonul care lipseşte nămolului.
În mod natural, compostarea nămolului se realizează în
grămezi-depozite, în care temperatura se ridică, spontan, la
70°C.'în timpul fermentării, conţinutul de apă scade, iar germenii
sunt distruşi.
Uneori, se preferă compostarea artificială, realizată într-un
tambur stabilizator, în care nămolul este ţinut timp de o zi, la
temperatura de 120°C. Materialul rezultat este mărunţit şi aşezat
în grămezi de 1,5 m înălţime, de unde, după câteva zile de
fermentare anaerobă, poate fi folosit ca îngrăşământ.
Nămolul mai poate fi valorificat pentru producerea de proteine
(sub forma unor turte de nămol cu 10% umiditate, folosite pentru
hrana păsărilor şi a altor animale), fabricarea drojdiei furajere,
producerea vitaminei B12, producerea de brichete pentru încălzire
etc .
Pentru nămoluri ce nu se pretează la valorificare sau
pentru cele care nu au încă create condiţii de valorificare, se pune
problema unei depozitări finale, în condiţii corespunzătoare de
protecţie a mediului înconjurător. În acest scop, se pot folosi
iazurile de nămol, halde speciale de depozitare, în subteran,
evacuarea în mare la distanţe convenabile faţă de ţărm şi la o
anumită adâncime.
120
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Anton Anton – Note de curs – UTCB- “ Hidraulică şi

maşini hidraulice”.
2. Chirilă E.- Univ.Ovidius Constanţa- Note de curs
“Managementul deşeurilor lichide”.
3. Ianculescu Ovidiu, Ionescu Gheorghe, Racoviteanu
Raluca, „Epurarea apelor uzate”, Editura Matrix Rom,
Bucureşti 2001.
4. Mircea Negulescu: „Epurarea apelor uzate municipale”, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1978.
5. Mircea Negulescu: „Canalizari”, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1978.
6. Viorica Nistreanu – UPB - Cursuri Universitare-
7. “Procese unitare pentru tratarea
apelor uzate”.
8. Mariana Panaitescu- UMC - Note curs “ PUMPTE”,
UMC.
9. Robescu, D., s.a. – UPB - Cursuri Universitare-
“Procese unitare pentru tratarea apelor uzate”
10. Robescu, D., Robescu, D., Szabolcs, l., Silivestru, V., s.a.-
Controlul automat al proceselor de epurare a apelor uzate,
Editura Tehnica, Bucuresti, 2008.
11. Gheorghe Rusu – Note de curs- UTCB – “Gospodărirea
apelor”.
12. Teodorescu Daniela - Note de curs – UTCB- “ Proiectare
statii epurare municipale”.
* Normele tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea
apelor uzate orăşeneşti, NTPA-011
121
Bibliografie
** Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în

reţelele de canalizare ale localităţilor şi
direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002
*** Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu
poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în
receptorii naturali, NTPA-001/2002
122
Anexe
ANEXA Nr. 1
Guvernul României
NORME TEHNICE
din 28 februarie 2002
privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti, NTPA-
011
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 187 din 20 martie 2002
I. Domeniul de aplicare
Art. 1. - (1) Prezentele norme tehnice se referă la colectarea, epurarea şi
evacuarea apelor uzate orăşeneşti şi la epurarea şi evacuarea apelor uzate
provenite din sectoarele industriale prevăzute în tabelul nr. 4.
(2) Încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în echivalenţi locuitor - e.I.
- şi se calculează pe baza încărcării medii maxime săptămânale în CBO5 intrat
în staţia de epurare în cursul unui an, exceptând situaţiile de fenomene
hidrometeorologice neobişnuite, cum sunt precipitaţiile abundente.
Art. 2. - Definiţii
În sensul prezentelor norme tehnice, prin termenii înscrişi mai jos se înţelege:
1. ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere
cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice;
2. ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodării şi servicii, care
rezultă de regulă din metabolismul uman şi din activităţile menajere;
3. ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în
care se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele
uzate menajere şi apele meteorice;
4. staţii de epurare noi - staţii de epurare proiectate, construite şi date în
exploatare după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri;
5. staţii de epurare retehnologizate/modernizate - staţii de epurare care prin
îmbunătăţirile şi completările făcute permit obţinerea condiţiilor de calitate
stabilite prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor;
6. punct de control - locul de unde se prelevează probe de apă în vederea
efectuării analizelor de laborator, acest loc fiind:
a) în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate
menajere şi industriale, ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de
apă înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii;
b) în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor
uzate industriale sau al evacuărilor directe, punctul de evacuare finală a apelor
uzate în apa receptoare;
7. reţea de canalizare - sistem de conducte şi/sau canale care colectează şi
transportă apele uzate orăşeneşti şi/sau industriale;
123
Anexe
8. aglomerare umană - o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice

sunt suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate
orăşeneşti şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de
evacuare;
9. un echivalent locuitor (e.I.) - încărcarea organică biodegradabilă având un
consum biochimic de oxigen la 5 zile -CBO5 - de 60 g O2/zi;
10. epurare primară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic şi/sau
chimic care implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în
care CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în
suspensie, cu cel puţin 50%;
11. epurare secundară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu biologic cu
decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea
condiţiilor prevăzute în prezentele norme tehnice;
12. epurare corespunzătoare - epurarea apelor uzate prin orice procedeu şi/sau
sistem prin care la evacuare caracteristicile apelor uzate respectă condiţiile de
calitate prevăzute în prezentele norme tehnice şi în avizele şi autorizaţiile de
gospodărire a apelor în vigoare;
13. nămol - nămol rezidual, tratat sau netratat, care provine din staţia de epurare
a apelor uzate;
14. eutrofizare - dezvoltarea accelerată a algelor şi a speciilor vegetale
superioare, cauzată de îmbogăţirea apei cu elemente nutritive, în special
compuşi ai azotului şi/sau ai fosforului, şi care produce o perturbare a
echilibrului organismelor prezente, precum şi a calităţii apei respective;
15. aviz de gospodărire a apelor - actul tehnico-juridic ce condiţionează
finanţarea şi execuţia obiectivelor noi de investiţie, dezvoltarea, modernizarea
sau retehnologizarea unor instalaţii existente ori procese tehnologice, precum şi
realizarea de lucrări de interes public ce se construiesc pe ape sau care au
legătură cu apele;
16. autorizaţie de gospodărire a apelor - actul tehnico-juridic ce condiţionează
punerea în funcţiune sau exploatarea obiectivelor noi ori a celor existente,
construite pe ape sau care au legătură cu apele;
17. ape costiere - apele din afara liniei de apă marină de joasă adâncime;
18. receptor natural - resursa de apă care primeşte apele uzate evacuate direct
sau epurate.
II. Colectarea apelor uzate
Art. 3. - (1) Proiectarea, construirea şi întreţinerea reţelelor de canalizare se
realizează în conformitate cu standardele şi normele tehnice naţionale din
domeniu, fără a antrena costuri excesive în ceea ce priveşte:
a) volumul şi caracteristicile apelor uzate orăşeneşti;
b) prevenirea pierderilor;
124
Anexe
c) limitarea poluării receptorilor naturali determinate de fenomene

hidrometeorologice neobişnuite.
(2) Colectarea apelor uzate menajere şi industriale în reţelele de canalizare ale
localităţilor sau în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti se realizează în
condiţiile prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre - Normativ privind condiţiile de
evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în
staţiile de epurare, NTPA-002/2002.
III. Epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti
Art. 4. - (1) Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali apele uzate colectate
în reţelele de canalizare vor fi supuse unei epurări secundare sau
corespunzătoare, în vederea conformării cu prevederile art. 5 (tabelul nr.1 şi/sau
tabelul nr.2).
(2) Staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti la care se referă alin. (1) trebuie
construite, exploatate şi întreţinute astfel încât să se asigure performanţe
corespunzătoare în condiţiile climatice locale normale. La proiectarea staţiilor
de epurare se va ţine seama de variaţiile sezoniere ale încărcării cu poluanţi.
(3) Cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi modificate prin ordin emis de
autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul gospodăririi apelor şi
protecţiei mediului, în funcţie de dezvoltarea tehnică specifică.
(4) Respectarea prevederilor prezentelor norme tehnice nu exclude obligaţia
obţinerii avizelor şi a autorizaţiilor legale din domeniul apelor şi protecţiei
mediului.
Art. 5. - (1) Evacuările provenind din staţiile de epurare a apelor uzate
orăşeneşti, epurate conform art. 4 alin. (1), trebuie să corespundă prescripţiilor
din tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Prescripţii referitoare la evacuările provenite din staţiile de epurare a apelor
uzate orăşeneşti
Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere.
------------------------------------------------------------------------------------------------
--------------------------
Indicatori/ Concentraţie1) Procentul minim
Parametrii de [mg/dm3] de reducere2) Metoda de determinare de referinţă
calitate [%]
------------------------------------------------------------------------------------------------
Consum biochimic de oxigen 25 mg O2/dm3 70-90 Probă omogenă, nefiltrată,
nedecantată.
125
Anexe
Oxigenul (CBO5 la 200C), fără 40 în condiţiile dizolvat se determină înainte şi

după 5 zile de nitrificare art. 7 alin. (2) incubaţie, la 200C § 10C, în întuneric
complet.
din anexă Se adaugă un inhibitor de nitrificare.
Consum chimic de oxigen 125 mg O2/dm3 75 Probă omogenă, nefiltrată,
nedecantată. Se (CCO) utilizează metoda cu dicromat de potasiu.
Materii în suspensie 35 mg/dm3 90 Filtrarea unei probe reprezentative pe o
membrană 35 în condiţiile art. 7 90 în condiţiile de 0,45 µm. Uscare la 1050C şi
cântărire.
alin. (2) din anexă art. 7 alin. (2) Centrifugarea unei probe reprezentative [timp
de (peste 10.000 e.I.) din anexă cel puţin 5 minute, cu acceleraţie medie (peste
10.000 e.I.) 2.800-3.200 g3)], uscare la 1050C şi cântărire.
60 în condiţiile 70 în condiţiile
art. 7 alin. (2) art. 7 alin. (2)
din anexă din anexă
(2.000-10.000 e.I.) (2.000-10.000 e.I.)
------------------------------------------------------------
1) Valorile concentraţiilor sunt din probe momentane; nu se admit valori medii.
2) Reducere faţă de încărcarea influentului.
3) g = acceleraţie gravitaţională.
(2) Evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti în zonele
sensibile supuse eutrofizării, care au fost identificate conform art. 3 alin. (2) din
anexa la prezentele norme tehnice, trebuie să respecte suplimentar prescripţiile
din tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Prescripţii referitoare la evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate
orăşeneşti în zonele sensibile supuse eutrofizării
În funcţie de condiţiile locale se vor aplica unul sau ambii indicatori.
Indicatori/ Procentul
Parametrii de Concentraţie1) minim de
referinţă
calitate reducere2
Metoda de determinare
---------------------
--------------------------------------------------------------------------
2 mg/l
(10.000-100.000 e.I.)
Fosfor total 80% spectrofotometrie prin absorbţie moleculară
1 mg/l
(peste 100.000 e.I.)
126
Anexe
15 mg/l
(10.000-100.000 e.I.)
Azot total3) 70% - 80% spectrofotometrie prin absorbţie moleculară
10 mg/l
(peste 100.000 e.I.)
-----------------------------------------------------------------------------------------------
1) Valorile concentraţiilor sunt din probe momentane; nu se admit valori medii.
2) Reducere faţă de valorile de intrare.
3) Înseamnă azotul total obţinut prin metoda Kjeldahl (azot organic + azot
amoniacal), azotul din azotat şi azotul din azotit.
(3) Pentru a se asigura că resursele de apă, care sunt şi receptoare pentru apele
uzate, corespund, din punct de vedere al calităţii, reglementărilor în domeniu,
autoritatea competentă poate stabili în avizele/autorizaţiile de gospodărire a
apelor prescripţii mai severe decât cele prezentate în tabelele nr. 1 şi 2, aşa cum
se arată şi în art. 4 alin. (2) din anexa nr. 3 la hotărâre.
(4) În funcţie de specificul apelor uzate industriale care intră în reţelele de
canalizare, de utilizările din aval şi de obiectivele de calitate ale receptorului
natural, autoritatea competentă, prin autorităţile bazinale de gospodărire a
apelor, poate stabili şi alte condiţii de calitate pentru efluenţii staţiilor de
epurare a apelor uzate orăşeneşti, suplimentar celor prevăzute în tabelele nr. 1
şi 2. Stabilirea acestor condiţii se va face având ca nivel de referinţă
concentraţiile maxim admisibile prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre - Normativ
privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi
orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002.
(5) Punctele de evacuare pentru apele uzate orăşeneşti se aleg avându-se în
vedere maxima reducere a efectelor asupra receptorului.
Art. 6. - (1) Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de câte ori acest lucru este
posibil, cu avizul autorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul
de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie să se facă în condiţiile reducerii la
minimum a efectelor negative asupra mediului.
(2) Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se depozitează în mod
corespunzător sau se utilizează ori de câte ori acest lucru este posibil. Modul de
depozitare sau de utilizare a acestora trebuie să reducă la minimum efectele
negative asupra mediului şi se precizează în avizele/autorizaţiile de gospodărire
a apelor.
(3) Utilizarea nămolurilor se poate face numai cu avizul autorităţilor
competente, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare.
127
Anexe
Art. 7. - Apele uzate industriale provenind din sectoarele industriale

nominalizate în tabelul nr. 4 vor respecta condiţiile prevăzute la art. 5, înainte
de evacuarea în receptorii naturali.
IV. Monitorizarea evacuărilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti
sau industriale în receptorii naturali Art. 8. - (1) Apele uzate orăşeneşti sau
industriale, înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, trebuie monitorizate în
concordanţă cu procedurile de control stabilite la art. 10.
(2) Monitorizarea constituie obligaţia tuturor prestatorilor/operatorilor de
servicii publice ai reţelelor de canalizare şi/sau ai staţiilor de epurare a apelor
uzate orăşeneşti, ai staţiilor de epurare a apelor uzate industriale şi ai oricăror
evacuări directe în receptorii naturali.
Art. 9. - Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încât din
punctele de control stabilite să se poată preleva probe reprezentative din
influentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final, înainte de
evacuarea în receptori.
Art. 10. - (1) Metodele de monitorizare utilizate sunt metode standard în
vigoare, care trebuie să corespundă cel puţin cu nivelurile de referinţă
prevăzute la alin. (2) pct. 2 şi 3. (2) Din punctele de control se prelevează probe
pe o perioadă de 24 de ore sau la intervale regulate de timp, proporţionale cu
debitul, la evacuare - dacă se consideră necesar, şi la intrarea în staţia de
epurare - pentru a se urmări conformarea cu prescripţiile stabilite prin
prezentele norme tehnice, după cum urmează:
1. La prelevarea probelor se aplică practicile naţionale şi, după caz,
internaţionale de laborator - respectiv metodele ISO sau EN - pentru ca gradul
de degradare a probelor între momentul prelevării şi cel al analizării să fie cât
mai mic posibil.
2. Numărul minim de probe de prelevat, la intervale regulate de timp, în cursul
unui an, se fixează în funcţie de mărimea staţiei de epurare, după cum urmează:
a) pentru 2.000-9.999 e.l. - 12 probe în cursul primului an şi 4 probe în
următorii ani, dacă se poate demonstra că în timpul primului an apele respectă
prescripţiile din prezentele norme tehnice; dacă una dintre cele 4 probe nu
corespunde normelor tehnice, în anul următor se vor preleva 12 probe;
b) pentru 10.000-49.999 e.l. - 12 probe;
c) pentru 50.000 e.l. sau mai mult - 24 de probe.
3. Se consideră că apa uzată epurată respectă valorile maxim admisibile fixate
pentru parametrii relevanţi/de interes, dacă pentru fiecare parametru relevant,
luat individual, probele de apă arată că acesta respectă valoarea fixată astfel:
a) pentru indicatorii/parametrii din tabelul nr. 1 numărul maxim de probe care
pot să nu corespundă valorilor fixate, exprimate în concentraţii sau procente de
reducere, este prevăzut în tabelul nr. 3;
128
Anexe
b) se consideră probe necorespunzătoare acele probe prelevate în condiţii

normale de exploatare, în care concentraţiile găsite pentru indicatorii CBO5 şi
CCO(Cr) din tabelul nr. 1 se abat cu cel mult 100% de la valorile fixate, iar
pentru indicatorul Total suspensii solide, cu cel mult 150%;
c) pentru indicatorii prevăzuţi în tabelul nr. 2 media anuală a probelor, pentru
fiecare indicator, trebuie să respecte valorile fixate.
4. Pentru cele menţionate la pct. 1, 2 şi 3 se pot folosi metode alternative dacă
se demonstrează că acestea permit obţinerea de rezultate echivalente.
5. Nu se iau în considerare valorile extreme pentru calitatea apei respective
dacă acestea sunt rezultatul unor situaţii neobişnuite, cum ar fi ploile torenţiale.
Tabelul nr. 3
-------------------------------------------------------------
Numărul de probe prelevate Numărul maxim de probe permise
în cursul unui an a se abate de la cerinţe
-------------------------------------------------------------
4-71
8 - 16 2
17 - 28 3
29 - 40 4
41 - 53 5
54 - 67 6
68 - 81 7
82 - 95 8
96 - 110 9
111 - 125 10
126 - 140 11
141 - 155 12
156 - 171 13
172 - 187 14
188 - 203 15
204 - 219 16
220 - 235 17
236 - 251 18
252 - 268 19
269 - 284 20
285 - 300 21
301 - 317 22
318 - 334 23
335 - 350 24
129
Anexe
351 - 365 25
-------------------------------------------------------------
V. Sectoare industriale
Tabelul nr. 4 --------------------------------------------------------------------------------
Nr.
crt. Denumirea sectorului industrial Condiţii de aplicare
--------------------------------------------------------------------------------
1. Prelucrarea laptelui
2. Fabricarea produselor din fructe şi legume
3. Fabricarea şi îmbutelierea băuturilor alcoolice
4. Prelucrarea cartofilor Peste 4.000 e.l.
5. Prelucrarea şi industrializarea cărnii (dacă evacuează
6. Fabrici de bere mai mult de
7. Producerea alcoolului şi a băuturilor aloolice 240 kg CBO5/zi)
8. Fabricarea hranei pentru animale din produse vegetale
9. Fabricarea gelatinei şi a cleiului din piele şi oase
10. Fabrici de malţ
11. Prelucrarea şi industrializarea peştelui
--------------------------------------------------------------------------------
Art. 11. - Tabelele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.
Art. 12. - Planul de acţiune privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor
uzate orăşeneşti este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele
norme tehnice.
130
Anexe
ANEXA Nr. 2
Guvernul României
NORMATIV
privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor
şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002
I. Obiect şi domeniu de aplicare
Art. 1. - (1) Dispoziţiile prezentului normativ se referă la calitatea apelor uzate
ce urmează să fie evacuate/descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor.
Normativul se referă şi la apele uzate care se descarcă direct în staţiile de
epurare.
(2) Normativul are ca scop stabilirea condiţiilor în care se acceptă evacuarea
apelor uzate în receptorii menţionaţi la alin. (1), astfel încât să se asigure
protecţia şi funcţionarea normală a acestora, precum şi protejarea mediului de
efectele adverse ale evacuărilor de ape uzate.
Art. 2. - (1) Prezentul normativ se aplică la:
a) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea unor noi lucrări de folosire a
apelor, precum şi la extinderea sau retehnologizarea obiectivelor existente care
evacuează ape uzate epurate sau neepurate în condiţiile art. 1 alin. (1);
b) stabilirea gradului de preepurare necesar şi a tehnologiei de preepurare,
precum şi a construcţiilor şi instalaţiilor de preepurare aferente, necesare
obiectivelor economico-sociale, înainte ca apele uzate să fie evacuate în
condiţiile art. 1 alin. (1).
c) proiectarea, avizarea şi, după caz, autorizarea din punct de vedere al
gospodăririi apelor şi al protecţiei mediului a reţelelor de canalizare noi sau a
celor existente care fac obiectul unor completări sau extinderi;
d) elaborarea documentaţiilor pentru obţinerea acordului de racordare la reţelele
de canalizare ale localităţilor;
e) obţinerea acordului de racordare şi încheierea contractelor-abonament pentru
serviciul de preluare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor,
între prestatorii, furnizorii/operatorii de servicii publice care au în administrare
şi exploatare sistemul de canalizare - denumiţi în continuare operatori de
servicii publice - şi utilizatorii de apă - denumiţi în continuare utilizatori;
f) încheierea contractelor-abonament - între operatorii de servicii publice şi
unităţile industriale, pentru serviciul de preluare a apelor uzate direct în staţia
de epurare a apelor uzate;
131
Anexe
g) verificarea respectării prevederilor contractuale cu privire la condiţiile de

evacuare, calitative şi cantitative de încărcare cu substanţe poluante a apelor
uzate, în reţelele de canalizare ale localităţilor, în condiţiile art. 1 alin. (1).
II. Condiţii de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor
şi în staţiile de epurare
Art. 3. - (1) Principalii parametri/indicatori de calitate ce trebuie să
caracterizeze apele uzate sunt prevăzuţi în tabelul nr.1 din prezentul normativ.
Tabelul prezintă şi limitele maxim admisibile. Aceste limite pentru substanţele
poluante sunt concentraţii momentane, exprimate în mg/dm3, şi se măsoară în
punctele de control.
(2) În funcţie de activitatea specifică desfăşurată apele uzate pot fi caracterizate
şi prin alţi indicatori de calitate decât cei din tabelul nr. 1. Limitele maxim
admisibile pentru aceştia se vor stabili pe bază de studii de specialitate, la
comanda utilizatorului de apă. Studiile trebuie să cuprindă, de asemenea,
metodele de analiză cantitativă şi calitativă a substanţelor în cauză şi
tehnologiile de epurare adecvate şi se aprobă de către autoritatea publică
centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului.
(3) Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încât în
punctul de control să fie asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în
contractul-abonament şi în avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor.
Art. 4. - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este
permisă numai dacă prin aceasta:
a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de
exploatare;
b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a canalelor
colectoare;
c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale
staţiilor de epurare şi ale echipamentelor asociate;
d) nu sunt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu se
diminuează capacitatea de preluare a acestora;
e) nu se creează pericol de explozie.
III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale
localităţilor şi direct în staţiile de epurare
Art. 5. - Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor
şi direct în staţiile de epurare nu trebuie să conţină:
1. materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor
activ de erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stânjeni
curgerea normală, cum sunt:
a) materialele care, la vitezele realizate în colectoarele de canalizare
corespunzătoare debitelor minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;
132
Anexe
b) diferitele substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea

canalelor; c) corpurile solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul
cu spaţiu liber de 20 mm între bare, iar în cazul fibrelor şi firelor textile ori al
materialelor similare - pene, fire de păr de animale - care nu trec prin sita cu
latura fantei de 2 mm;
d) suspensiile dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum
şi altele asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea canalelor;
e) păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau
aderenţă pot conduce la crearea de zone de acumulări de depuneri pe pereţii
canalului colector;
f) substanţele care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din
reţelele de canalizare, coagulează, existând riscul depunerii lor pe pereţii
canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe agresive noi;
2. substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sunt realizate
reţelele de canalizare şi echipamentele şi conductele din staţiile de epurare a
apelor uzate;
3. substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau
de suspensie, pot stânjeni exploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare
a apelor uzate sau care împreună cu aerul pot forma amestecuri explozive, cum
sunt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon,
solvenţi, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din
generatoarele de acetilenă;
4. substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din
canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi
a staţiei de epurare;
5. substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sunt:
a) metalele grele şi compuşii lor;
b) compuşii organici halogenaţi;
c) compuşii organici cu fosfor sau cu staniu;
d) agenţii de protecţie a plantelor, pesticidele - fungicide, erbicide, insecticide,
algicide - şi substanţele chimice folosite pentru conservarea materialului
lemnos, a pieilor sau a materialelor textile;
e) substanţele chimice toxice, carcinogene, mutagene sau teratogene, ca:
acrilonitril, hidrocarburi policiclice aromatice, ca benzpiren, benzantracen şi
altele asemenea;
f) substanţele radioactive, inclusiv reziduurile;
6. substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja
mirosuri ce contribuie la poluarea mediului;
133
Anexe
7. substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării

realizate în reţeaua de canalizare şi în staţia de epurare, determină prin
descărcarea lor o dată cu apele uzate modificarea culorii apei receptorului
natural;
8. substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de
tratare a nămolului;
9. substanţe organice greu biodegradabile.
Art. 6. - (1) Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare,
curative sau profilactice, de la laboratoarele şi institutele de cercetare medicală
şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum şi de la orice fel de
întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce
contaminarea cu agenţi patogeni - microbi, virusuri, ouă de paraziţi - se
descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în staţiile de epurare numai
în condiţiile în care s-au luat toate măsurile de dezinfecţie/sterilizare prevăzute
de legislaţia sanitară în vigoare.
(2) Realizarea măsurilor de dezinfecţie/sterilizare a produselor patologice
evacuate o dată cu apele uzate din unităţile menţionate mai sus se certifică
periodic prin buletine de analiză eliberate de inspectoratele de sănătate publică
teritoriale, conform legislaţiei în vigoare. Aceste buletine se păstrează la
unităţile în cauză şi se transmit şi operatorilor de servicii publice, periodic sau
la cerere.
IV. Acceptul de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor
şi/sau în staţiile de epurare
Art. 7. - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare sau în staţiile de
epurare se face în baza acordului de racordare scris, dat de operatorul de
servicii publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare şi staţia
de epurare şi a contractului-abonament pentru servicii specifice, încheiat cu
acesta. Pentru evacuările din unităţile menţionate la art. 6
este necesară şi obţinerea avizului inspectoratelor teritoriale de sănătate
publică. După obţinerea acordului de racordare este obligatorie obţinerea
avizului de gospodărire a apelor, conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 8. - Prin acordul de racordare operatorii de servicii publice pot stabili ca
valori admisibile valori mai mici decât cele prevăzute în tabelul nr. 1, pe baza
încărcării deja existente cu poluanţi în canalizare.
Art. 9. - (1) Stabilirea condiţiilor de evacuare a apelor uzate în reţelele de
canalizare ale localităţilor care nu au staţie de epurare se face de către operatorii
de servicii publice care administrează şi exploatează sistemul de reţele de
canalizare, pe baza prevederilor prezentei hotărâri şi în funcţie de punctul final
de descărcare. Dacă reţeaua de canalizare nu conduce apele uzate într-o staţie
de epurare dintr-o localitate apropiată, ci într-un receptor natural, atunci
134
Anexe
condiţiile de evacuare sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre - NTPA-

001.
(2) Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi
ale acestora, prevăzute prin programe de etapizare aprobate conform legii,
autoritatea competentă poate stabili alte condiţii de evacuare pe perioada de
derulare a programului, până la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinându-se
seama de prevederile prezentului normativ.
(3) Condiţiile de evacuare în reţeaua de canalizare a apelor uzate provenind de
la o platformă industrială se stabilesc de către operatorul instalaţiei finale de
epurare a platformei industriale, ţinându-se seama de încărcările şi debitele
pentru care a fost proiectată staţia finală de epurare.
Art. 10. - La solicitarea acordului de racordare, în vederea evacuării apelor
uzate provenite de la un nou utilizator de apă, acesta va pune la dispoziţie
operatorilor de servicii publice datele asigurate de proiectant, respectiv estimări
ale debitelor şi compoziţiei apelor uzate care urmează să fie descărcate în
reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţia de epurare.
În cazul retehnologizării sau al extinderii capacităţilor de producţie abonatul
trebuie să prezinte buletine de analiză a compoziţiei şi cronograma debitelor de
ape uzate evacuate de capacitatea de producţie în funcţiune.
Art. 11. - Acordul de racordare şi contractul-abonament pentru serviciul de
preluare a apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţii şi/sau în staţia de
epurare precizează:
a) debitele şi concentraţiile maxim admisibile ale impurificatorilor apelor uzate
evacuate în punctul de control;
b) eventualele restricţii de evacuare la anumite ore;
c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante
conţinute;
d) obligaţia montării de debitmetre cu înregistrare şi contorizare pe canalul de
evacuare a apelor uzate şi a menţinerii lor în stare de funcţionare;
e) obligaţia abonatului de a semnala operatorului de servicii publice toate
accidentele sau anomaliile din instalaţiile proprii, care pot perturba buna
funcţionare a sistemului de canalizare;
f) obligaţia de elaborare a planului de combatere a poluărilor accidentale,
inclusiv dotarea cu mijloace şi materiale pentru intervenţie, sau de încheiere a
unui precontract cu o unitate specializată pentru intervenţii în caz de poluare
accidentală;
g) punctele de control al calităţii apelor uzate evacuate şi frecvenţa de prelevare
şi analiză a probelor de apă uzată.
135
Anexe
Art. 12. - Acordul de racordare, contractul-abonament şi avizele de gospodărire

a apelor se revizuiesc potrivit reglementărilor în vigoare.
Art. 13. - Pentru orice schimbare privind debitul şi/sau calitatea apelor uzate
descărcate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţiile de epurare, ca
urmare a modificării capacităţilor de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie sau
a altor cauze, utilizatorul de apă are obligaţia de a solicita un nou
aviz/autorizaţie de gospodărire a apelor şi de a încheia un nou contract-
abonament.
Art. 14. - Acceptarea în reţelele de canalizare ale localităţilor şi/sau în staţiile
de epurare a unor ape uzate ce implică modificarea tehnologiei sau a
parametrilor de funcţionare ai staţiei de epurare se ia în considerare numai după
realizarea în staţia de epurare a tuturor lucrărilor necesare asigurării respectării
condiţiilor de descărcare în receptorul natural.
Tabelul nr. 1
Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare ale
localităţilor
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Nr. Valorile maxime Metoda
crt. Indicatorul de calitate U.M. admise de analiză3)
-----------------------------------------------------------------------------------------------
1. Temperatura 0C 40
2. pH unităţi pH 6,5-8,5 SR ISO 10523-97
3. Materii în suspensie mg/dm3 350 STAS 6953-81
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) mg O2/dm3 300 STAS 6560-
82
SR ISO 5815/98
5. Consum chimic de oxigen - metoda cu mg O2/dm3 500 SR ISO 6060/96
dicromat de potasiu [CCO(Cr)1)]
6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30 STAS 8683-70
7. Fosfor total (P) mg/dm3 5,0 STAS 10064-75
8. Cianuri totale (CN) mg/dm3 1,0 SR ISO 6703/1-98
9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 1,0 SR ISO 10530-97
10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2 STAS 7661-89
11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600 STAS 8601-70
12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 30 STAS 7167-92
13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 30 SR 7587-96
14. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 25 SR ISO 7875/1,2-96
15. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,5 STAS 8637-79
16. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,3 SR ISO 5961/93
17. Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1,5 STAS 7884-91 SR ISO 9174-98
18. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2 STAS 7884-91
136
Anexe
SR ISO 11083-98
19. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,2 STAS 7795-80
20. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1,0 STAS 7987-67
21. Zinc (Zn2)2) mg/dm3 1,0 STAS 8314-87
22. Mangan total (Mn) mg/dm3 2,0 SR 8662/1-96
SR ISO 6333-96
23. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0,5 STAS 6364-78
-----------------------------------------------------------------------------------------------
1) Valoarea concentraţiei CCO(Cr) este condiţionată de respectarea raportului
CBO5/CCO mai mare sau egal cu 0,4.
Pentru verificarea acestei condiţii vor putea fi utilizate şi rezultatele
determinării consumului chimic de oxigen, prin metoda cu permanganat de
potasiu, urmărindu-se cunoaşterea raportului CCO(Mn)/CCO(Cr) caracteristic
apei uzate.
2) Pentru localităţile în care apa potabilă din reţeaua de distribuţie conţine zinc
în concentraţie mai mare de 1 mg/dm3 se va accepta aceeaşi valoare şi la
racordare, dar nu mai mare de 5 mg/l.
3) Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare.
NOTĂ:
Dacă pe colectorul reţelei de canalizare a localităţii, în punctul de racord al
sursei de ape uzate, curge în permanenţă un debit care asigură diluarea
corespunzătoare a acestora, operatorul de servicii publice care exploatează şi
administrează reţeaua de canalizare poate stabili condiţiile de evacuare, ţinând
seama de diluţia realizată. În aceste situaţii utilizatorii de apă care se racordează
la reţeaua de canalizare din localitate sunt obligaţi să amenajeze căminul de
racord corespunzător necesităţilor de protejare a construcţiei şi cu respectarea
condiţiilor de salubritate şi a igienei mediului. În cazul în care în apa uzată se
găsesc mai multe metale grele din categoria: Cu, Cr, Ni, Mn, suma
concentraţiilor lor nu trebuie să depăşească valoarea de 5,0 mg/dm3; dacă se
găsesc doar metale grele, precum Zn şi/sau Mn, suma concentraţiilor acestora
nu poate depăşi valoarea de 6,0 mg/dm3. Enumerarea din tabel nu este
limitativă; operatorul de servicii publice care exploatează şi administrează
reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, împreună cu proiectantul care deţine
răspunderea realizării parametrilor proiectaţi şi, după caz, prin implicarea
unităţii de cercetare tehnologică, care a fundamentat soluţia de proiectare
pentru reţeaua de canalizare şi/sau pentru staţia de epurare, pot stabili, în
funcţie de profilul activităţii desfăşurate de abonat, limite şi pentru alţi
indicatori, ţinând seama de prescripţiile generale de evacuare şi, atunci când
137
Anexe
este cazul, şi de efectul cumulat al unor agenţi corosivi şi/sau toxici asupra
reţelei de canalizare şi instalaţiilor de epurare.
ANEXA Nr. 3
Guvernul României
NORMATIV
privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate
industriale şi orăşeneşti
la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002
I. Obiect şi domeniu de aplicare
Art. 1. - (1) În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului
evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate orăşeneşti şi
industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiile
respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului normativ.
(2) Prezentul normativ are drept scop stabilirea condiţiilor generale de calitate a
tuturor categoriilor de ape uzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii
naturali, precum şi a valorilor limită admisibile ale principalilor indicatori de
calitate ai acestor ape.
Art. 2. - Domeniul de aplicare a prezentului normativ cuprinde apele uzate
industriale şi orăşeneşti care au fost sau nu epurate. El se aplică şi apelor uzate
evacuate din staţiile de epurare orăşeneşti caracterizate şi prin alţi indicatori de
calitate decât cei prevăzuţi în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011.
Art. 3. - Condiţiile de evacuare a apelor uzate, stabilite conform art. 2, sunt
prevăzute în tabelul nr. 1 din prezentul normativ.
II. Modul de stabilire a valorilor limită admisibile ale poluanţilor din apele
uzate evacuate în receptorii naturali
Art. 4. - (1) Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanţi a apelor uzate
la evacuarea în receptorii naturali sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din prezentul
normativ şi reprezintă concentraţii exprimate în mg/dm3. Valorile acestor
concentraţii limită sunt pentru probe momentane; nu se admit concentraţii
medii şi ele se măsoară în punctul de control situat înainte de descărcare.
(2) Valorile admisibile specificate la alin. (1) se stabilesc în conformitate cu
prevederile prezentului normativ şi se înscriu în:
1. avizele de gospodărire a apelor ce se emit pentru:
a) obiective noi;
b) obiective existente ce îşi modifică şi îşi îmbunătăţesc procesele tehnologice
de producţie sau de epurare a apelor uzate;
138
Anexe
c) obiective existente la care se prevăd extinderi de capacităţi de producţie sau

ale capacităţilor de epurare a apelor uzate;
d) alte obiective existente care prin lucrări de investiţie îşi modifică valoarea
parametrilor de capăt;
2. autorizaţiile de gospodărire a apelor emise:
a) utilizatorilor noi, atunci când în avizul de gospodărire a apelor au fost
prevăzute condiţii similare cu cele din prezentul normativ;
b) utilizatorilor de apă existenţi, numai după ce au realizat şi au pus în
funcţiune capacităţi corespunzătoare de epurare a apelor uzate, prevăzute
anterior prin programe de etapizare, conform prevederilor art. 107 alin. (3) din
Legea apelor nr. 107/1996.
(3) Prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor emitentul acestora poate
stabili ca valori admisibile valori mai mici decât cele prevăzute în tabelul nr. 1,
pe baza încărcării în poluanţi deja existente în receptor, în amonte de punctul de
evacuare a apelor uzate, şi având în vedere obiectivele de calitate ale
receptorului natural.
(4) La stabilirea valorilor admisibile pentru metale grele emitentul trebuie să
ţină seama de faptul că, deşi individual, concentraţia maximă admisibilă poate
fi cea prevăzută în tabelul nr. 1, atunci când în apele uzate sunt prezente mai
multe metale grele (de exemplu: plumb, cadmiu, crom, cupru, nichel, zinc sau
mercur), concentraţia totală a acestora în apă neputând depăşi 2 mg/dm3.
Excepţie fac apele uzate provenite de la obţinerea şi prelucrarea metalelor,
pentru care valoarea limită de concentraţie pentru fiecare metal - plumb, zinc,
mangan, staniu - nu trebuie să depăşească 2 mg/dm3.
În privinţa mercurului concentraţia acestuia nu poate depăşi 0,05 mg/dm3 chiar
în situaţia în care este unicul metal prezent în apele uzate.
(5) Pentru substanţele pentru care nu sunt prevăzute limite maxime admisibile
în standardele sau în normativele în
vigoare, acestea se stabilesc pe bază de studii elaborate de institute specializate,
abilitate conform legii, la comanda utilizatorului de apă. Studiile vor cuprinde,
de asemenea, metodele de analiză calitativă şi cantitativă a substanţelor
respective, precum şi tehnologiile de epurare adecvate. Limitele maxime
admisibile vor fi aprobate de către autoritatea publică centrală din domeniul
apelor şi protecţiei mediului.
(6) Pentru substanţele poluante, altele decât cele prevăzute în tabelul nr. 1,
limitele maxime admisibile se stabilesc prin avizele şi autorizaţiile de
gospodărire a apelor, în funcţie de caracteristicile receptorului natural, de
capacitatea sa de autoepurare, de caracteristicile celorlalte ape uzate evacuate în
acelaşi receptor, de cerinţele utilizatorilor de apă şi de
139
Anexe
necesitatea protecţiei mediului.
(7) În cazul apelor uzate ce conţin substanţe poluante peste valorile limită
stabilite prin prezentul normativ, este obligatorie epurarea acestora sau luarea
de măsuri tehnologice adecvate, până la atingerea valorilor admise.
(8) În situaţii excepţionale autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi
protecţiei mediului poate face derogări de la prezentul normativ.
(9) Pentru descărcările de ape uzate epurate în Marea Neagră, în zone stagnante
cum sunt golfurile, este obligatorie realizarea unor conducte de descărcare în
larg, prevăzute cu posibilităţi de dispersie. La avizarea/autorizarea acestor
descărcări nu se aplică prevederile prezentului normativ pentru indicatorul
reziduu filtrabil uscat la 1050C, la care valoarea maximă admisibilă se
corelează cu cea a fundului Mării Negre - de regulă mai mică decât aceasta.
(10) În cazuri speciale - după probe tehnologice, la amorsarea treptelor
biologice din staţiile de epurare, revizii periodice sau pe parcursul execuţiei
unor lucrări de retehnologizare sau extindere a capacităţii staţiei de epurare -
este permisă depăşirea valorilor limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin
aceasta nu se pune în pericol sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau
nu se produc pagube materiale, şi numai cu avizul autorităţilor bazinale de
gospodărire a apelor şi, după caz, şi al inspectoratelor teritoriale de sănătate
publică. Avizul se solicită de către utilizatorul de apă cu cel puţin 30 de zile
înainte de data programată pentru începerea reviziilor, reparaţiilor, lucrărilor,
probelor tehnologice ori pentru amorsarea staţiilor de epurare biologică. Prin
avizul respectiv se stabilesc durata pentru care se admit depăşiri, dar nu mai
mare de 30 de zile, precum şi valorile maxime admisibile ale indicatorilor de
calitate pentru această perioadă.
(11) Pentru utilizatorii existenţi care realizează capacităţi de epurare în
conformitate cu programul de etapizare aprobat, în autorizaţia de gospodărire a
apelor, emisă pe o perioadă limitată, se înscriu valori ale substanţelor poluante
ce nu depăşesc valorile limită din tabelul nr. 1 din anexa nr. 2 la hotărâre -
NTPA-2/2002.
III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate
Art. 5. - (1) Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să
conţină:
a) substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate, prevăzute în tabelul nr. 2,
precum şi acele substanţe a căror interdicţie a fost stabilită prin studii de
specialitate;
b) materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în
albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor;
140
Anexe
c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea spumei sau la

schimbarea proprietăţilor organoleptice ale receptorilor faţă de starea naturală a
acestora.
(2) Apele uzate provenind de la spitale de boli infecţioase, sanatorii TBC,
instituţii de pregătire a preparatelor biologice - seruri şi vaccinuri -, alte
instituţii medicale curative sau profilactice, de la unităţi zootehnice şi abatoare
nu pot fi descărcate în receptori fără a fi fost supuse în prealabil dezinfecţiei
specifice. În această situaţie se aplică prevederile art.6 din anexa nr. 2 la
hotărâre - NTPA-002/2002.
Art. 6. - Descărcarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de desecare, de
irigaţii ori pe terenuri agricole se va face numai în condiţiile realizării unei
epurări corespunzătoare şi numai cu avizul administratorului/deţinătorului
acestora, astfel:
1. când apa din canale se foloseşte la irigarea culturilor agricole, limitele
indicatorilor de calitate se corelează şi cu standardul privind calitatea apei
pentru irigarea culturilor agricole, STAS 9450/83;
2. când apa uzată se descarcă într-un canal de desecare ce debuşează într-un
receptor natural, limitele indicatorilor de calitate vor fi cei corespunzători
prezentului normativ.
Art. 7. - La reglementarea amplasării de noi obiective în zone în care nu pot fi
asigurate condiţiile de evacuare stabilite în prezentul normativ se aplică
prevederile art. 4 alin. (8).
IV. Dispoziţii finale
Art. 8. - Operatorii de servicii publice sau, după caz, deţinătorii staţiilor de
epurare sau ai sistemelor de evacuare a apelor uzate în receptorii naturali sunt
obligaţi să asigure montarea şi funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor de
măsurare a debitelor de ape uzate evacuate, cu înregistrarea şi contorizarea
debitelor, să prevadă facilităţi de prelevare a probelor de apă pentru analiză în
locuri bine stabilite şi, pe cât posibil, să instaleze sisteme automate de
determinare a calităţii apelor uzate evacuate, cu măsurarea parametrilor
specifici activităţii desfăşurate. Pentru ape uzate cu debite mai mari de 500 l/s
şi care se descarcă în receptori cu debite de cel puţin trei ori mai mari decât cele
ale apelor uzate, în punctul de evacuare se prevăd sisteme de dispersie/difuzie.
Art. 9. - În scopul protejării resurselor de apă împotriva poluării:
1. se recomandă folosirea apelor uzate şi/sau a nămolurilor care conţin nutrienţi
la fertilizarea ori la irigarea terenurilor agricole sau silvice, cu acceptul
deţinătorilor terenurilor respective şi cu avizul autorităţilor competente în
domeniul îmbunătăţirilor funciare. În funcţie de natura culturii se va cere şi
avizul inspectoratului teritorial de sănătate publică;
141
Anexe
2. este obligatorie asigurarea impermeabilizării tuturor depozitelor; eventualele

exfiltraţii, precum şi apele din precipitaţii ce se scurg de la aceste depozite
trebuie colectate şi epurate astfel încât acestea să corespundă prevederilor
prezentului normativ.
Art. 10. - Prevederile prezentului normativ se aplică şi la evacuarea apelor
uzate în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural.
Art. 11. - Metodele de analiză utilizate pentru determinarea calitativă şi
cantitativă a substanţelor poluante cuprinse în tabelul nr. 1 sunt cele prevăzute
de standardele în vigoare.
Art. 12. - (1) Punctul de prevalare a probelor de ape uzate, în vederea
controlului conformării cu prevederile prezentului normativ, este punctul de
descărcare finală a apelor uzate în receptor. (2) Frecvenţa de monitorizare şi,
respectiv, numărul minim de probe de prelevat la intervale regulate de timp se
stabilesc prin autorizaţia de gospodărire a apelor, în funcţie de mărimea staţiei
de epurare şi de impactul calitativ al descărcării asupra receptorului natural.
Tabelul nr. 1
Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti
evacuate în receptori naturali
Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţii de epurare.
------------------------------------------------------------------------------------------------
Nr. Valorile limită Metoda. Indicatorul de calitate
crt admisibile de analiză
------------------------------------------------------------------------------------------------
---
12345
------------------------------------------------------------------------------------------------
---
A. Indicatori fizici
1. Temperatura1) 0C 35 -
B. Indicatori chimici
2. pH unităţi pH 6,5-8,5 SR ISO 10523-97
Pentru Fluviul Dunărea 6,5-9,0
3. Materii în suspensie (MS)2) mg/dm3 35,0 (60,0) STAS 6953-81
4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile mg O2/dm3 20 25,0 STAS 6560-82
(CBO5)3) SR ISO 5815-98
5. Consum chimic de oxigen - metoda cu mg O2/dm3 70 125,0 SR ISO 6060-
96 dicromat de potasiu (CCO(Cr))3)
6. Azot amoniacal (NH4+)7) mg/dm3 2,0 (3,0) STAS 8683-70
7. Azot total (N)7) mg/dm3 10,0 (15,0) STAS 7312-83
8. Azotaţi (NO3-)7) mg/dm3 25,0 (37,0) STAS 8900/1-71 SR ISO 7890/1-98
142
Anexe
pentru apa de mare:STAS 12999-91

9. Azotiţi (NO2-)7) mg/dm3 1 (2,0) STAS 8900/2-71 SR ISO 6777-96
pentru apa de mare:STAS 12754-89
10. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 0,5 SR ISO 10530-97
SR 7510-97
11. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 1,0 STAS 7661-89
12. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600,0 STAS 8601-70
13. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 0,3 STAS R 7167-
92
14. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 20,0 SR 7587-96
15. Produse petroliere6) mg/dm3 5,0 SR 7277/1-95 SR 7277/2-95
16. Fosfor total (P)7) mg/dm3 1,0 (2,0) SR EN 1189-99
17. Detergenţi sintetici mg/dm3 0,5 SR ISO 7825/1-1996 SR ISO 7825/2-1996
18. Cianuri totale (CN) mg/dm3 0,1 SR ISO 6703/1-98 STAS 7685-79
19. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0,2 STAS 6364-78
20. Cloruri (Cl-) mg/dm3 500,0 STAS 8663-70
21. Fluoruri (F-) mg/dm3 5,0 STAS 8910-71
22. Reziduu filtrat la 1050C mg/dm3 2.000,0 STAS 9187-84
23. Arsen (As+)4) mg/dm3 0,1 SR ISO 6595-97
24. Aluminiu (Al3+) mg/dm3 5,0 STAS 9411-83
25. Calciu (Ca2+) mg/dm3 300,0 STAS 3662-90 SR ISO 7980-97
26. Plumb (Pb2+)4) mg/dm3 0,2 STAS 8637-79
27. Cadmiu (Cd2+)4) mg/dm3 0,2 STAS 7852-80 SR ISO 5961-93
28. Crom total (Cr3+ + Cr6+)4) mg/dm3 1,0 STAS 7884-91 SR ISO 9174-98
29. Crom hexavalent (Cr6+)4) mg/dm3 0,1 STAS 7884-91 SR ISO 11083-98
30. Fier total ionic (Fe2+, Fe3+) mg/dm3 5,0 SR ISO 6332-96
31. Cupru (Cu2+)4) mg/dm3 0,1 STAS 7795-80
32. Nichel (Ni2+)4) mg/dm3 0,5 STAS 7987-67
33. Zinc (Zn2+)4) mg/dm3 0,5 STAS 8314-87
34. Mercur (Hg2+)4) mg/dm3 0,05 STAS 8045-79
35. Argint (Ag+) mg/dm3 0,1 STAS 8190-68
36. Molibden (Mo2+) mg/dm3 0,1 STAS 11422-84
37. Seleniu (Se2+) mg/dm3 0,1 STAS 12663-88
38. Mangan total (Mn) mg/dm3 1,0 STAS 8662/1-96
SR ISO 6333-96
39. Magneziu (Mg2+) mg/dm3 100,0 STAS 6674-77
SR ISO 7980-97
40. Cobalt (Co2+) mg/dm3 1,0 STAS 8288-69
143
Anexe
------------------------------------------------------------------------------------------------
---
1) Prin primirea apelor uzate temperatura receptorului natural nu va depăşi
350C.
2) A se vedea tabelul nr. 1 prevăzut în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011 şi

art. 7 alin. (2) din anexa la anexa nr. 1 -Plan de acţiune privind colectarea,
epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti.
3) Valorile de 20 mg O2/l pentru CBO5 şi 70 mg O2/l pentru CCO(Cr) se
aplică în cazul staţiilor de epurare existente sau în curs de realizare. Pentru
staţiile de epurare noi, extinderi sau retehnologizări, preconizate să fie
proiectate după intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, se vor aplica valorile
mai mari, respectiv 25 mg O2/l pentru CBO5 şi 125 mg O2/l pentru CCO(Cr).
4) Suma ionilor metalelor grele nu trebuie să depăşească concentraţia de 2
mg/dm3, valorile individuale fiind cele prevăzute în tabel. În situaţia în care
resursa de apă/sursa de alimentare cu apă conţine zinc în concentraţie mai mare
decât 0,5 mg/dm3, această valoare se va accepta şi la evacuarea apelor uzate în
resursa de apă, dar nu mai mult de 5 mg/dm3.
5) Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare.
6) Suprafaţa receptorului în care se evacuează ape uzate să nu prezinte irizaţii.
7) Valori ce trebuie respectate pentru descărcări în zone sensibile, conform
tabelului nr. 2 din anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011.
Tabelul nr. 2
Substanţe poluante cu grad ridicat de periculozitate
Tabelul cuprinde următoarele clase şi grupe de substanţe selectate în special pe
baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor:
1. compuşi organohalogenaţi;
2. compuşi organostanici şi organofosforici;
3. substanţe cu proprietăţi cancerigene;
4. compuşi organici ai mercurului;
5. compuşi organosilicici;
6. deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în organismele
acvatice.
Este interzisă evacuarea în receptorii naturali o dată cu apele uzate a
substanţelor individuale care aparţin claselor sau grupelor de substanţe
enumerate mai sus şi care au un grad ridicat de periculozitate.
144

Epurare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epurare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnici de epurare ape uzate, Indrumar de proiectare statie de

TEHNICI DE EPURARE APE UZATE.

INDRUMAR DE PROIECTARE STATIE

Lucrarea este un indrumar practic de proiectarea a unei statii de

Să se proiecteze instalatiile si echipamentele fluxului tehnologic al

B. Compoziţia apelor uzate care sunt introduse în staţia de

C. Analize de laborator ale emisarului în care se deversează

- Oxigen dizolvat : COr = 6 mg O 2 /l (concentraţia oxigenului

- Substanţe organice:CBO5 = 20 mg O 2 /l;

D. Studiile hidrologice ale emisarului indică:

Conform datelor guvernamentale, în România 98 % din

Necesitatea epurării corespunzătoare a apelor uzate se

2.1. Domeniul de aplicare

Scopul prevederilor prezentului Regulament este protecţia

În sensul prezentului Regulament sunt utilizate următorii

suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate

2.3. Epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane

Tabelul 2.1 Prescriptii privind evacuarile de ape uzate

Tabelul 2.2. Prescriptii privind evacuarile de ape uzate

1-reducere in raport cu valorile la intrare;

În prezentul Regulament corpurile de apă folosite ca surse de

facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra

2.4.Restricţii privind evacuarea apelor uzate urbane

Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să

Este interzisă evacuarea în receptorii naturali o dată cu apele

2.5.Monitorizarea evacuărilor din staţiile de epurare a

Apele uzate urbane, înainte de a fi evacuate în receptorii

a) La prelevarea probelor se aplică practicile naţionale şi, după

Tabelul 2.3. Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor

Indicatorul de calitate Valori

16. Fosfor total mg/dm3 1 (2)

17. Detergenţi sintetici mg/dm3 0,5

23. Arsen mg/dm3 0,1

31. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,1

NTPA 002 denumeşte indicatorii de calitate ai apelor uzate

Tabelul 2.4. Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în

În proiectare, dacă evacuarea de ape uzate se face într-un receptor

Tabelul 2.5. Determinări fizico-chimice la apă

Directiva privind epurarea apelor uzate orăşeneşti

 Termenele limită pentru implementarea Directivei în

Ţinând cont de aspectele privind protecţia mediului,

Standarde de evaluare a apelor uzate

descărcare în mediu acvatic a apelor epurate (NTPA 001/2005 şi

3.1. POLUANŢI CARACTERISTICI SI IMPACTUL

produşi secundari de dezinfecţie.Oxidabilitatea este mai

prin analize standard necesită durate mari de timp şi un

apele de alimentare datorită unor infiltraţii sau datorită

Tabelul 3.1.Factorii care influenţează selecţia operaţiilor şi proceselor

Nr. Factori Observaţii

1 Posibilităţile de Sunt evaluate pe baza experienţei anterioare,

eventuală a catalizatorilor, posibilitaţi de

15 Condiţii de Este necesar să se cunoască condiţiile

3.2. CARACTERISTICILE APELOR UZATE URBANE

rândul lor, pot fi separabile prin decantare şi materii

CBO5 este consum biochimic de oxigen în interval de

CCO este consumul chimic de oxigen. Se poate determina prin

- Metoda cu KMnO4 în mediu acid (nu se foloseşte în cazul apelor

CTO este consumul teoretic de oxigen determinat pe principiul

CTCO este conţinutul total de carbon organic din apă. Este un

Aciditatea apelor uzate este determinată de prezenţa

neutre). Reacţia apelor va fi acidă pentru pH = 0 – 7 si va fi

Caracteristici bacteriologice şi biologice

Determinarea organismelor existente în apele uzate după