Sunteți pe pagina 1din 11

UNIVERSITATEA ŞTEFAN CEL MARE

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE


PUBLICĂ

PIAŢA ASIGURĂRILOR DIN UE

STUDENTĂ-ŞTEFANCU SIMINA

SPECIALIZAREA-AF

AN-III

1
CUPRINS

1.CAPITOLUL 1. PIAŢA ASIGURĂRILOR PE PLAN INTERNAŢIONAL………….3

1.1 Caracterizarea generală a pieţei internaţională a asigurărilor……………………………3

1.2Piata londoneză, a Germaniei, Franţei , Italiei, Elveţiei, Suediei, Olandei şi Spaniei…….5

1.3Principalii indicatori ai pieţei Uniunii Europene………………………………………7

2.STUDIU DE CAZ………………………………………………………………………………………………………………………….9

3.CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………………………10

4.BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………………………….11

2
CAPITOLUL 1. PIAŢA ASIGURĂRILOR PE PLAN INTERNAŢIONAL

Acest capitol prezintă caracterizarea piatei de asigurari internaţionale studiind piaţa


londoneză, a Germaniei, Franţei, Italiei, Elveţiei, Suediei, Olandei şi Spaniei, principalii
indicatori caracteristici ai pieţei Uniunii Europene, ponderile asigurărilor de viaţă şi non-viaţă în
cadrul asigurărilor din Uniunea Europeană şi evoluţia pieţei de asigurare în ultimii ani.

1.Caracterizarea generală a pieţei internaţională a asigurărilor

Pornind de la conceptul ce defineşte piaţa în general, piaţa asigurărilor reprezintă


totalitatea tranzacţiilor care se realizează în domeniul activitătiilor de asigurare de către
societaţile specializate, respectând anumite norme şi reglementări specifice.

Dacă ne raportăm la nivel internaţional piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un grad


ridicat de eterogenitate ca urmare a diversităţii evenimentelor cauzatoare de pagube şi a
activităţiilor pe care le poate afecta. Ca urmare a acestui fapt, practic, nu se poate delimita o
singură piaţă a asigurărilor şi reasigurărilor, fiecare dintre ele fiind caracterizate prin
preponderenţa anumitor categorii de asigurări, existenţa anumitor societăţi de asigurări şi
reasigurări, norme şi reglementări specifice, acoperiri mai mari sau excluderi mai extinse. La
nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluţie de ansamblu, cu
anumite caracteristici comune, dar şi cu apreciabile diferenţieri de la o ţară la alta.

Trebuie precizat în primul rând că Europa este locul de apariţie a asigurărilor moderne şi
rămâne o piaţă esenţială la nivel mondial, cu o creştere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor
de viaţă şi de economisire. Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieţei unice
europene a asigurărilor, cu realizări, dar şi cu dificultăţile sale, încă nedepăşite.Dezvoltarea unei
pieţe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai mulţi ani. Directivele
Uniunii Europene referitoare la asigurări reprezintă principiile general acceptate la nivelul
Comunităţii Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurări şi de a facilita comerţul
internaţional. Directivele se referă în primul rând la activitatea de asigurare , dar şi la cea de
reasiguare.

3
În ceea ce priveşte teritoriile Europei mai mici, Gibraltar face parte din Uniunea
Europeană în virtutea Tratatului de la Roma, deci directivele în domeniul asigurărilor se vor
aplica pe teritoriul său. Insula Man, Guersney şi Jersey nu fac parte din piaţa unică europeană a
asigurărilor. Directivele referitoare la asigurări nu se aplică, iar companiile de asigurări care
doresc să opereze în aceaste zone vor necesita obţinerea unei autorizaţii de la instituţiile locale
corespunzătoare.

Construcţia pieţei unice a asigurărilor a fost realizată în trei etape, de la începutul anilor
1970. Primul set de directive avea în vedee dreptul de stabilire în asigurările non-viaţă(1973) şi
de viaţă (1979). Cea de-a doua geneaţie de directive a avut în vedere relizarea condiţiilor pentru
libertatea prestărilor de servicii în asigurările non-viaţă(1988) ţi în cele de viaţă(1990). Ultimul
set de directive s-a referit, în esenţă, la instituirea unui sistem de licenţă unică, pin care
societăţile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate să opereze atât prin
stabilire(agenţii şi sucursale) cât şi prin liberă prestare de servicii (activităţi ocazionale sau
temporare) în întregul spaţiu comunitar. Ele au fost apobate în 1992 pentru ambele categorii de
asigurări şi au intrat în vigoare în 1994. Prin aceasta s-a creat asigurărilor un cadru de acţiune
european, directivele privitoare la asigurări constituind un exemplu de integrare unic. Nicăieri în
lume, nici chiar într-un stat federal, ca Statele Unite, nu există libertatea formulată de stabilire şi
de prestări de servicii ori un sistem de licenţă unic, comparabile cu cele realizate la scară
europeană.

Principalii factori care încurajează realizarea unei pieţe unice europene a asigurărilor
sunt:

 Tehonologia;
 Convergenţa şi consolidarea;
 Comportamentul consumatorilor
Există, de asemenea, factori perturbatori în calea realizării unei pieţe unice europene a
asigurărilor, cum sunt:

 Costul finanţării într-o monedă străină;


 Lipsa unei licenţe unice pentru brokerii de asigurări şi pentru alţi intermediari;
 Diferenţele în ceea ce priveşte legislaţia şi sistemul de taxare

4
Cele trei principale pieţe europene sunt: Marea Britanie; Germania şi Franţa . Alte ţări ale
Europei de Vest au pieţe al căror dinamism depăşea de foarte mult timp frontierele naţionale
(Elveţia, Olanda, Italia, Suedia, Luxemburg). Tările Europei de Sud prezintă creşterea cea mai
rapidă (Spania, Portugalia). Tările Europei de Est, în tranziţie de la economia planificată spre o
economie liberă, cunosc profunde transformări, o puternică creştere şi în acelaşi timp importante
oscilaţii de la o ţară la alta.

2.Piata londoneză, a Germaniei, Franţei , Italiei, Elveţiei, Suediei, Olandei şi Spaniei

Piaţa londoneză are o vechime de peste 300 de ani. Lloyd’s s-a afirmat ca institiţie de
asigurări la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar în ultimii ani 200 de ani s-a dezvoltat, ajungând
centru de afaceri cunoscut astăzi. Aici se găseşte nucleul pieţei asigurărilor pentru riscuri
industriale foarte mari. De asemenea, aici se intâlnesc cei mai mari asigurători din lume pentru a
încheia diverse contracte. Totuşi, în ultimiii ani, piaţa londoneză a suferit mari transformări, iar
acest lucru este valabil şi pentru grupul Lloyd’s

GERMANIA. Încă din perioada premergătoare evenimentelor din 11 septembrie 2001,


economia germană, în general, şi industria asigurărilor, în special, s-au cofruntat cu o serie de
probleme. Creşterea cotelor de primă cu un procent cuprins între 1% şi 16% de exemplu, a
afectat, deopotrivă, pe asiguraţi şi pe asigurători. In paralel cu creşterea volumului de prime,
dezastrele naturale din 2002, frecvenţa tot mai ridicată a pierderilor severe, precum şi înăsprirea
legislaţiei privind răspunderea civilă generală au deteminet o creştere seminficativă a
despăgubirilor plătite pentru asigurările de bunuri, răspundere civilă şi accidente
FRANŢA. Pe piaţa asigurărilor din Franţa operează trei societăţi de asigurare, guvernate
de trei coduri diferite. Companiile de asigurare care includ societăţile pe acţiuni cu capital privat
şi anume societăţi mutuale sunt guvernate de Codul de Asiguări Frncez. Alte societăţi mutuale
sunt guvernate de Codul Mutual Francez, iar casele de economii sunt guvernate de Codul de
Securitate Socială Francez. Toate, fără nici o execepţie, sunt considerate societăţi de asigurare şi
toate sunt suiectul aceluiaşi set de directive europene.Companiile de asigurări oferă protecţie

5
împotriva tuturor tipurilor de riscuri, iar casele de economii si societăţile mutuale guvernate de
Codul Muncii oferă, în principal, asigurări pentru persoane fizice, în special asigurări de
sănatate, suplimentare celor oferite în cadrul sistemului fundamental de securitate socială.

ITALIA. Piaţa italiană a asigurărilor nu este numai una din principalele pieţe din lume,
dar a ţi înregistrat una din cele mai mari creşteri cumulative, datorate , în primul rând, unei
dezvoltări semnificative a sectorului asigurărilor de viaţă. Piaţa italiană trebuie să rezolve câteva
probleme cu care se confruntă în ultima perioadă, in primul rând este vorba de finalizarea
reformei privind fondurle de pensii.

ELVEŢIA. Este o piaţă care benefeciază de foarte mult timp de reputaţia internaţională a
instituţiilor sale financiare şi de dinamismul excepţional al câtorva mari grupuri de asigurări
prezente pe piaţă europeană precum: Zurich, Winterthur, Swiss Life,Helvetia. Interconexiunea
dintre activităţile asigurătorilor şi cele ale bancherilor elveţieni a fost marcată în anul 1997 prin
constituirea unui grup bancar de asigurări ca urmare a fuziunii asigurătorului Winterthur şi a
băncii Credit Suisse.

SUEDIA. Şi-a modificat legislaţia sa privind asigurările, făcând posibilă apropierea


acesteia de cele ale altor mari pieţe europene şi totodată a încheiat convenţii cu autorităţile de la
Bruxelles pentru ca asigurătorii săi să benefecieze de libertăţile acordate în interiorul frontierelor
comunităţii

OLANDA. Este o piaţă de asigurări ce prezintă analogii cu piaţa engleză, în ceea ce


priveşte modurile de distribuţie şi anumite condiţii de funcţionare.aicianumte riscuri sunt încă
subscrise în cadrul „ burselor de asigurări” care au la bază tradiţii de secole. La fel de dinamici şi
de deschişi spre exterior, ca şi ceilalţi agenţi economici olandezi, asigurătorii olandezi au
constituit grupuri internaţionale bancare în domeniul asigurărilor: ING (Nationale Nederlanden)
şi ABN Amro (Aegon).

SPANIA. Piaţa spaniolă este într-o continuă creştere, dezvoltarea sa fiind însoţită de o
reducere a numărului de societăţi de asigurare, reducere impusă de către guvern, având cascop
modernizarea pieţei şi asigurarea unei securităţi sociale ale acesteia. Creşterile succesive ale
capitalului minim cerut acestor societăţi au obligatmai mulţi asigurătoriesau să încheie convenţii
cu grupurile străine. Cu toate acestea principalul asigurător al pieţei spaniole rămâne o societate

6
naţională fără participare de capital străin. Este vorbade grupul mutualist Mapfe. Grupurile
bancare naţionale au participat la apariţia şi dezvoltarea societăţilor de asigurare şi chiar a
grupurilor de distribuţie a acestora, precum celebrele magazine.

3.Principalii indicatori ai pieţei Uniunii Europene

Pentru a caracteriza importanţa asigurărilor în economie şi a analiza rolul acestora se


utilizează câţiva indicatori care se analizează în strânsă interdependenţă

1. Volumul total al primelor de asigurare incasate exprima dimensiunea pietei


asigurarilor in mod absolute. Cresterea acesteia in perioada analizata reflecta atat cresterea ofertei
societatilor de asigurare, cat si cererii sporita a clientilor. Pe categorii de asigurari se constata ca
asigurarile de viata au crescut intr-o proportie mult mai mare, de 13% decat cele non-viata, care
au crescut cu numai 2%. Explicatia se afla in reducerea numarului de contracte de asigurare non-
viaţa şi în înrăutăţirea condiţiilor de asigurare ca o consecinta directa presiunii puternice a
competitiei in mod deosebit din punct de vedere al nivelului primelor de asigurare.
2. Penetrarea asigurărilor, exprimată ca un raport între primele de asigurare şi PIB, este
un indicator clasic care reflectă importanţa asigurărilor în activitatea economică a unei ţări sau
zone geografice. Ponderea primelor de asigurare încasate/PIB a continuat să demonstreze nevoia
în creştere a protecţiei companiilor si persoanelor fizice în faţa riscurilor, şi deci o previziune
pozitivă pentru o potenţială dezvoltare viitoare a acestei activităţi. Şapte pieţe din ţările analizate
au înregistrat o pondere superioară mediei.
3. Raportul dintre investiţiile societăţii de asigurări şi PIB este un alt indicator care
reflectă importanţa asigurărilor în economie, arată impactul asigurărilor asupra economiei prin
investiţiile pe termen mediu şi lung efectuate de societăţile de asigurări.
4. Densitatea asigurarilor în Europa reflectă volumul primelor de asigurare pe locuitor
care a crescut de la un an la altul în perioada analizată, de la 992 la 1458 ECU/loc în perioada
2002 – 2007. Diferenţele sunt mai pregnante în asigurările de viaţă, unde 5 pieţe au avut media de
circa 815 ECU/loc. Faţă de media europeană de 643 Ecu/loc. În cazul asigurărilor non-viaţă,
aceasta valoare a fost 643 ECU/loc.

7
5. Numărul companiilor de asigurări în Europa înregistrat o creştere începând cu anul 2002.
Trebuie menţionat ca acestea reprezintă numărul unităţilor legal constituite în aceste ţări, în timp
ce multe dintre ele operează pe piaţa ca grupuri de companii de asigurari. Cele 4868 de companii
din UE reprezintă de fapt cel mult 1500 – 2000 de grupuri de asigurări în total.

8
STUDIU DE CAZ

PIAŢA ASIGURĂRILOR DIN AUSTRIA

1. ERGO S.A

Activitatea societăţii constă în desfăşurarea activităţii de asigurare şi lichidări de daune, prin:

• acceptarea de riscuri în schimbul plăţii unor prime de asigurare de către asiguraţi;

• plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate în cazul producerii evenimentelor asigurate,


în vederea compensării daunelor.

ERGO Oportun– este o asigurare de viaţă de tip index linked care combină următoarele trei
componente:

 Protecţie;

 Garanţie;

 Randament: de până la 125% din creşterea realizată de indicele S&P BRIC 40 ponderat
şi 10% din suma investită.

2. GRAWE

Grazer Wechselseitige – peste 180 de ani de experienţă

Numărul de agenţii din Austria se ridică la 100, iar numărul de angajaţi se regăseşte în jurul
cifrei de 1.400. Numărul de clienţi ai companiei era în 2010 de 520.000.

Produs Grawe – OMNIA

OMNIA - acesta cuprinde o asigurare principală şi două pachete suplimentare de accident.

Asigurarea principală cuprinde următoarele evenimente asigurate: supravieţuirea, deces din orice
motiv şi diagnosticarea

Pachetul de accident 1- invaliditatea permanentă din accident (peste 50%) a persoanei asigurate.

Pachetul de accident 2- invaliditatea permanentă din accident (peste 50%) şi spitalizarea


persoanei asigurate ca urmare a unui accident.

9
3.UNIQA Group Austria

UNIQA Group Austria este unul din cele mai mari grupuri de asigurare din Europa Centrală,
Marca UNIQA: desemnată, 10 ani la rând, “The most trusted brand” de către Readers Digest atât
în Austria, cât şi în majoritatea ţărilor europene.

CONCLUZII

În ceea ce priveşte pieţele mature din Uniunea Europeană, s-a observat că cererea
produselor de asigurări de viaţă a rămas pe un curs relativ constant, din moment ce acestea sunt
considerate ca fiind esenţiale din punct de vedere al protecţiei – oricine trebuie să asigure venitul
familial indiferent de situaţie, însă cu atat mai mult, acest lucru este valabil dat fiind faptul
contextului financiar actual al crizei. O diferenţă importantă între piaţa financiară romanească şi
cea a ţărilor europene mai dezvoltate se referă la numărul oamenilor care au încetat să mai
contribuie la poliţele de asigurari. Acest fapt nu a fost la fel de semnificativ pe alte pieţe
financiare din Uniunea Europeană, acolo unde clienţii cunosc importanţa continuării pe termen
lung a poliţelor (cu atat mai mult daca se afla la mijlocul contractului). Din acest motiv,
companiile de asigurări din România ar trebui să-şi asume rolul de informare şi educare a
populaţiei pentru a constientiza importanţa produselor financiare cu componenta de protecţie sau
de economisire, în special în contextul actual. Soluţiile revigorării pieţei asigurărilor, şi nu
numai, ţin de reducerea la centru, a tuturor politicilor şi strategiilor faţă de client.

10
BIBLIOGRAFIE

1. CIUREL VIOLETA - Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practice


internaţionale, Editura AllBeck, Bucureşti, 2000
2. ŞTEFAN CAMELIA - Piaţa internaţională a asigurărilor, Editura Independenţa
Economică, Bucureşti, 1999
3. www.scribd.com

11