Sunteți pe pagina 1din 62

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IASI Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Piata asigurarilor n Uniunea Europeana

REFERAT LA DISCIPLINA INTEGRARE FINANCIAR-MONETAR EUROPEANA

NDRUMATOR: Prep. drd. Irina Bilan REALIZATORI:

SPECIALIZAREA: FB SERIA:3 GRUPA: 2

CUPRINS
INTRODUCERE................................................................................................................3 Cap.1 PREMISELE SI DIRECTIVELE CREARII PIETEI UNICE EUROPENE N DOMENIUL ASIGURARILOR........................................................................................4 1.1. Premisele crearii pietei unice europene a asigurarilor..................................................................................................4 1.2.Aspecte ale reglementarii si dereglementarii n asigurari n Uniunea Europeana...................................................................................................5 1.3.Directiva instrumentul juridic principal al crearii pietei unice de asigurare .....................................................................................................9

Cap.2 CARACTERISTICI ALE PIETELOR EUROPENE DE ASIGURARI..........16 2.1. Europa de Vest...................................................................................16 2.2. Europa de Sud....................................................................................17 2.3. Europa de Nord..................................................................................18 2.4. Europa Centrala si de Est...................................................................19 Cap.3 PIATA ASIGURARILOR N ROMNIA N CONDITIILE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA................................................................................................22 3.1. Asigurarile generale...........................................................................22 3.2. Asigurarile de viata............................................................................23 3.3. Noile cerinte impuse de U.E. n domeniul asigurarilor.....................25 CONCLUZII......................................................................................................................27 BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................28

CAPITOLUL 1

PREMISELE SI DIRECTIVELE CREARII PIETEI UNICE EUROPENE N DOMENIUL ASIGURARILOR

1.1. Premisele crearii pietei unice europene a asigurarilor La intrarea n vigoare a Tratatului de la Roma-1 ianuarie 1958-piata asigurarilor din fiecare tara membra a Comunitatii Economice Europene functiona n conformitate cu reglementarile nationale juridice si administrative referitoare la contractul de asigurare. Aceste prezentau disparitati de la o tara la alta determinate n mare masura de conceptiile n materie care prevalau n momentul n care fusesera adoptate. Astfel, cele din Olanda, Belgia si Luxembourg datau din secolul al XIX-lea, n timp ce reglementarile din Germania, Franta si Italia datau din prima jumatate a secolului XX. Adoptarea dispozitiilor olandeze privind contractul de asigurare erau cuprinse n codul comercial (1838), iar cele italiene, inserate n codul civil (1942). Din aceste din urma reglementari erau mai cuprinzatoare, mai moderne, mai bine adaptate cerintelor din perioada respectiva, nici ele nu satisfaceau exigentele functionarii pietei unice a asigurarilor n spatiul comunitar. Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economica Europeana consacra patru libertati fundamentale menite sa asigure buna functionare a Pietei Comune, si anume: libera circulatie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor, si a capitalurilor; ultimele trei libertati viznd si activitatea de asigurare. Statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit sa nlature n mod treptat, n cursul perioadei de tranzitie, restrictiile referitoare la libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru, precum si restrictiile privind crearea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru.

Tratatul garanteaza libertatea de stabilire (art.52-58), care permite unei societati al carui sediu social se afla ntr-un stat membru sa deschida o sucursala sau o agentie pe teritoriul altui stat membru, n conditii echivalente cu cele rezervate societatilor din tara gazda. Statele membre ale Tratatului de la Roma au mai convenit sa nlature n mod treptat, n cursul perioadei de tranzitie, restrictiile viznd libera prestare de servicii de catre resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Prin dispoziile sale (art.56-66), Tratatul garanteaza libertatea de prestare de servicii, care permite unei societati stabilite pe teritoriul unui stat membru de a exercita activitati pe teritoriul altui stat membru, fara a trebui sa dispuna de un sediu acolo si fara discriminare fata de societatile care dispun de sediu.

Statele semnatere ale Tratatului de la Roma au convenit sa elimine n mod treptat, n cursul perioadei de tranzitie, restrictiile la circulatia capitalurilor apartinnd persoanelor rezidente n atatele membre, precum si discriminarile de tratament bazate pe nationalitatea sau rezidenta partilor ori pe localizarea plasamentelor. Asadar, Tratatul garanteaza libertatea miscarilor de capital (art.67-73), care permite oricarui cetatean sau oricarei societati din C.E.E. sa efectueze transferuri de capital n spatiul comunitar si sa utilizeze instrumentele financiare oferite pe ansamblul pietelor din statele membre.

1.2. Aspecte ale reglementarii si dereglementarii n asigurari n Uniunea Europeana


Reglementarea, n asigurari, are n vedere stabilirea unui cadru normativ specific n care trebuie sa se desfasoare activitatea organizatiilor specializate, precum si supravegherea publica n aplicarea si respectarea acestui cadru normativ. Nevoia de a reglementa activitatea de asigurare se ncadreaza n sfera mai larga a necesitatii reglementarilor n economie. n primul rnd, nevoia unor reglementari rezulta din caracterul aleator al producerii evenimentelor asigurate, avnd urmatoarele motivatii 1: prestatia de asigurare este legata de evenimente viitoare, a caror aparitie este incerta la data ncheierii contractului;

situatia asiguratului poate deveni precara, daca nu este despagubit dupa un sinistru, cu implicatiile sociale care decurg din acesta; lipsa de transparenta a pietei asigurarilor face ca pentru potentialul asigurat sa fie dificil de apreciat continutul contractului, raportul ntre primele platite si eventualele indemnizatii cuvenite etc.; asigurarea devenind n multe tari un fenomen de masa, apararea intereselor asiguratilor trebuie realizata prin interventie publica.

De asemenea, nevoia reglementarii n asigurari rezulta si din pozitia de intermediari financiari ai societatilor de asigurare. Ca si n cazul altor intermediari financiari, clientii asiguratorilor sunt si creditori ai acestora, pasivul societatilor de asigurare fiind format, n mare parte, prin contributia a numerosi asigurati, persoane fizice si juridice. Acestia nu au competenta necesara pentru a controla activitatea managerilor societatilor, ceea ce implica supravegherea statului pentru a proteja asiguratii, dar si pentru a garanta soliditatea si reputatia individuala a asiguratorilor, ct si a sectorului asigurarilor, n ansamblu.

n al treilea rnd, existenta reglementarii n asigurari este un efect al dublei asimetrii informationale dintre asigurator si asigurat. Astfel, n momentul ncheierii contractului, asiguratul nu stie daca asiguratorul va fi solvabil n momentul producerii riscului asigurat, iar asiguratorul nu stie daca asiguratul si va onora obligatiile pna la capat si nici ct l va costa contractul ncheiat . Prima asimetrie informationala determina reglementarea solvabilitatii asiguratorului si controlul bilanturilor societatilor de asigurare. Cea de-a doua a dus la aparitia unor reglementari privind tarifarea asigurarilor, concurenta neloiala, atenuarea riscului moral.

Reglementarea n asigurari a avut n vedere, n primul rnd, asezarea raporturilor de asigurare pe principiul celei mai bune credinte4principiul fundamental n asigurari, statuat nca n 1906, n Anglia, prin Marine Insurance Act. Prin aceasta, se urmarea, mai nti, protectia asiguratorului si mai trziu si pe cea a asiguratului, n conditiile specifice ale asimetriei informationale deja mentionate dintre asigurator si asigurat.

Reglementarile din activitatea de asigurare pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

1. dupa organul de la care emana reglementarea, poate fi vorba de: autoreglementare care poate fi :

. individuala, apartinnd unei anumite societati de asigurare (continutul contractului,

norme tehnice, conditii de asigurare);

. colectiva, rezultata din stabilirea n comun a unor norme de catre mai multe societati, asa

cum este cazul celor convenite ntre doi sau mai multi asiguratori care sunt implicati n

operatiuni de coasigurare;

. sectoriala, care are n vedere norme consimtite sau chiar impuse printr-un cod de conduita

si deontologie profesionala, n cadrul asociatiilor profesionale ale asiguratorilor dintr-o

tara.

2 Eeckhoudt, L., Gollier, Chr. . Les risques financiers . valuation, gestion, partage, Ediscience International, Paris, 1992, pag.

270-276; 3 Henriet, D., Rochet, J.-Ch. . Microconomie de lassurance, Ed. Economica, Paris, 1991, pag. 213; 4 N.,C., Lungu & R. Albu, Ed. Ars Longa, Iasi, 1997;

b. reglementari emannd de la autoritatea publica; prezinta importanta nivelul de la care provine reglementarea, n cazul Uniunii Europene, asemanatoare, din acest punct de vedere, cu statele federale. Reglementarea activitatii de asigurare este realizata la nivel statal, prin trei categorii de instrumente: legislative, judiciare si executive. Astfel, fiecare stat elaboreaza acte normative proprii privind asigurarile, ca de exemplu cele privind conditiile de autorizare a asiguratorilor pe propriul teritoriu. Licenta (autorizarea) de functionare a asiguratorilor este data de fiecare stat, cu tratament diferit pentru state insurers sau domestic insurers (asiguratorii cu sediul n statul respectiv), foreign insurers (asiguratori cu sediul n alt stat al SUA) si alien insurers (asiguratori cu sediul n afara SUA).

n plan executiv, figura centrala a reglementarii statale este comisionarul de asigurari236, numit de guvernatorul statului si nsarcinat cu administrarea legislatiei din asigurari si cu supravegherea generala a activitatii de asigurare. Comisionarii din statele membre sunt grupati n Asociatia Nationala a Comisionarilor din Asigurari (NAIC), ale carei obiective sunt5:

- apararea interesului public; - promovarea competitiei de piata; - facilitarea tratamentului corect si echitabil al clientilor; - promovarea ncrederii, solvabilitatii si soliditatii financiare a asiguratorilor; - sustinerea si perfectionarea reglementarilor statale din asigurari. NAIC nu are putere legislativa n domeniul asigurarilor, dar are o importanta influenta n

domeniu. Pe baza informatiilor colectate de catre membrii ei, NAIC face recomandari privind legislatia si contractele de asigurare, recomandari luate n considerare la perfectionarea reglementarilor existente. n destul de numeroase cazuri, a avut si are loc un proces de transformare a unor autoreglementari n reglementari legale. Norme tehnice elaborate initial la nivel sectorial au devenit ulterior norme juridice. Un exemplu edificator de preluare a unor norme tehnice n legislatia privind asigurarile l constituie reglementarile privind rezerva matematica, din cea de a treia Directiva a Uniunii Europene privind asigurarile de viata.

2. dupa modul de concepere si organizare a ncadrarii juridice a asigurarilor, abordarea poate viza: a. reglementarea asigurarilor; b. dereglementarea asigurarilor. Principalele domenii ale reglementarii si supravegherii publice n asigurari sunt: 5 www.naic.org; 6

1. controlul produselor (contractelor) care urmareste ca acestea sa aiba un continut complet, onest, licit si o redactare clara. Controlul contractelor poate fi preventiv sau posterior. . controlul preventiv se finalizeaza prin viza pe care trebuie sa o obtina asiguratorul pentru a putea vinde un nou tip de contract. De exemplu, n SUA, fiecare stat al federatiei are dreptul de control prealabil asupra contractelor propuse de diferiti asiguratori. Reglementarea vizeaza natura si continutul contractelor ncheiate ntr-un stat si realizeaza, n general, n mai multe directii:

a. standardizarea formularelor de contract, adica acelasi contract pentru toti asiguratorii care practica anumite asigurari de bunuri si raspundere civila; b. clauze obligatorii. Reglementarile statale pot stabili clause contractuale care trebuie sa apara n toate contractele de un anumit tip, urmarindu-se, de exemplu, includerea obligatorie a unor riscuri asigurate sau o protectie minima a asiguratilor. Clauzele obligatorii, ca si contractele standard au anumite dezavantaje, ca de exemplu limitarea libertatii si flexibilitatii asiguratorilor privind varietatea contractelor oferite ori impunerea unor riscuri la care asiguratii nu sunt expusi sau pe care nu doresc sa le asigure; c. aprobarea formularelor de contract. Reglementarea statala poate impune aprobarea si nregistrarea continutului contractelor de catre organele de supraveghere, deoarece astfel asiguratii pot fi protejati contra unor contracte denaturate sau ambigue; d.

impunerea unor standarde de lizibilitate a textului contractelor, n scopul de a fi usor citite de catre asigurati, specificndu-se dimensiunile contractului, marimea caracterelor de tipar, modul de evidentiere n text al unor clauze principale etc. n domeniul controlului contractelor, a aparut unul dintre cele mai importante aspecte ale dereglementarii n cadrul Uniunii Europene: ncepnd din anul 1994, dupa intrarea n vigoare a celui de-al treilea set de Directive europene privind asigurarile, a fost desfiintat controlul preventive asupra continutului contractelor, din ratiuni de armonizare a legislatiei tarilor membre.

. controlul posterior, care permite autoritatilor de supraveghere sa dispuna retragerea de pe piata a contractelor neconforme cu legea.

2. controlul tarifelor, prin care organele de supraveghere verifica modul de stabilire si autorizeaza tarifele de prima propuse de asiguratori. Si n acest domeniu este prezenta dereglementarea, Directivele Uniunii Europene desfiintnd controlul prealabil si sistematic asupra tarifelor. 3. supraveghea permanenta a situatiei financiare a asiguratorilor,care vizeaza capacitatea sau perspectivele unei societati de asigurare de a fisolvabila n timp (peste sase luni, unul sau doi ani) si 7

permite sa selaboreze si sa se emita masuri de redresare a situatiei financiare a siguratorilor aflati n dificultate.

4. specializarea asiguratorilor, principiu de baza, recunoscut n variante diferite n ntreaga lume. Reglementarea si controlul public au n vedere o specializare interna si una externa a sectorului de asigurari. . specializarea interna are n vedere clasificarea asigurarilor n asigurari de viata, respectiv, asigurari non-viata (asigurari generale). n general, reglementarile din asigurari prevad o specializare a societatilor de asigurare pe aceste doua domenii de activitate, asa cum este cazul Frantei. n Germania, specializarea merge chiar mai departe, societatile care practica asigurari de boala si asigurari de protectie juridica neputnd avea alt domeniu de activitate. n alte tari, ca Belgia, Spania, Anglia, asiguratoriisunt autorizati sa practice asigurari din mai multe ramuri. n Uniunea Europeana, nca din anul 1979, Directivele europene au optat pentru specializarea viata . non viata, aceasta regula aplicndu-se societatilor nou nfiintate n tarile membre. Cea de-a treia generatie de Directive (1992) a amendat aceasta specializare stricta, recunoscnd asigurarilor de accidente si de boala un statut comun cu cele de viata. Acest amendament a fost determinat de dezvoltarea, n tarile Uniunii, a contractelor de asigurare de grup de ntreprindere, care reunesc ntr-o singura polita riscuri legate de deces, invaliditate, pensie, somaj si

boala. Ca urmare, statele membre si pot autoriza societatile de asigurare sa ofere concomitent asigurari de viata, de accidente si de boala.

. specializarea externa, reglementata att n Europa, ct si n lume,nu permite societatilor de asigurare sa desfasoare nici o alta activitate comerciala. n general, excluderea vizeaza activitatile exercitate direct de catre asiguratori, care nu pot fi bancheri, transportatori, nu pot oferi prestatii turistice hoteliere etc. n unele tari, interdictia este si mai larga. Astfel, n unele state ale SUA, o societate de asigurare nu poate detine o participare semnificativa la o institutie de credit.

1.3. Directiva instrumentul juridic principal al crearii pietei unice de asigurare ntreg procesul de integrare ce si-a fixat ca obiectiv definitivarea fizionomiei pietei unice de asigurare, implica institutiile comunitare generale si particulare si presupune utilizarea unui instrumentar juridic special. Instrumentele juridice comunitare au fost: regulamentele, directivele, deciziile, recomandarile si avizele. Atunci cnd a fost nevoie de reglamantarea sectorului asigurarilor, instrumentul la care s-a recurs a fost si ramne directiva.

Directivele sunt acte normative care stabilesc cadrul general de reglementare a diferitelor aspecte ce vin n atentia institutiilor comunitare, dar lasa la dispozitia statelor membre forma si mijloacele de implementare n legislatia nationala.

Directiva asigura flexibilitate prin libertatea de care dispune instanta nationala n alegerea formelor si mijloacelor de implementare a prevederilor sale.

n plus, acorda statelor membre timp de ragaz pentru a ntelege schimbarile si de a le transpune n cadru national. Riscul utilizarii sale n mod preponderent consta n faptul ca lasa loc lipsei de vointa sau reticentei.

Demersul parcurs de Directiva comunitara n domeniul asigurarilor se prezinta printr-o serie de etape, redate prin urmatoarea macheta-cadru ce cuprinde: succesiunea etapelor; institutiile implicate; fazele de lucru.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE GRUPURI G.P.E COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL SECTIUNI S.I.C.A.S

PARLAMENTUL EUROPEAN COMISI I C.J.D.O C.E.M.A.I COMISIA EUROPEANA COMITETE COMITETUL DE ASIGURARE (1) (5) OBSERVATII PROPUNERI CONSULTARE (3) (2) AVIZ CONSULTARE (2) AVIZ (4) Figura 1. Procedura de elaborare a directivelor comunitare de asigurare6

6 Ciumas, Cristina, Arhitectura si problematica la debutul mileniului III, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca, 2001, pag.180;

(1) Propunerea de directiva este elaborata la nivel de Comisie Europeana de catre Comitetul de Asigurare. Comitetul este format din grupuri de lucru n cadrul carora activeaza functionari nationali,desemnati de catre guvernele lor. n general sunt dintre cei care detin si exercita atributii de control pe linie de legislatie n materie de asigurare sau n raport cu problemele specifice grupului de lucru. n urma discutiilor si consultarilor, propunerea de directiva este adoptata de catre Comisia Europeana si transmisa Consiliului de Uniunii Europene.

(2) Consiliul transmite mai departe propunerea de directiva Parlamentului European si daca este cazul Comitetu Economic si Social. n ceea ce priveste Parlamentul propunerea de directiva n materie de asigurari este ncredintata Comisiei Juridice si a Drepturilor Omului (C.J.D.O.) si Comisiei Economice, Monetare si a Afacerilor Industriale (C.E.M.A.I.). discutia si votul au loc n cadrul fiecarei comisii. Fiecare comisie desemneaza un raportor. Raportorii vor fi audiati n cadrul Directiei Generale XV Institutii Financiare si Dreptul Societatilor. Directia la rndul sau desemneaza un comisar, delegat pentru chestiunea n discutie si care transmite n continuare rapoartele si proiectul sau de armonizare secretariatului Parlamentului. Avizul face obiectul unei dezbateri si al votarii n sesiune plenara. Toata acasta procedura la nivel de Parlament este ndelungata, ntre 8luni si chiar 2ani7. (2`) n conformitate cu dispozitiile Tratatului de la Roma, Comitetul Economic si Social trebuie sa

consultat pentru directivele ce privesc eliminarea restrictiilor (art.54, alin.2), dar nu pentru cele ce-si propun coordonarea dispozitiilor nationale (art.56, alin. 2 si art. 57). Cu toate acestea, potrivit art.198 din Tratatul C.E.E. el poate fi ntotdeuna consultat, de fiecare data cnd este cerut de catre Comisie, n functie de interesele, influentele pe care le prezinta directivele de asigurare asupra mediilor economice si sociale. Propunerea de directiva transmisa Comitetului Economic si Social este ncredintata uneia din sectiunile sale. n materie de asigurari aceasta este Sectiunea de Industrie, Comert, Artizanat si Servicii (S.I.C.A.S.). n cadrul ei este desemnat un raportor. Pentru unele directive de asigurare s-a constituit un grup de studiu pentru a pregati discutia n sectiune.

Avizul trebuie adoptat n sesiunea plenara a Comitetului Economic si Social si mpreuna cu raportorul sunt apoi comunicate Consiliului. Durata medie a unei astfel de proceduri este de aproximativ sase luni.

7 G., Levie, Droit europen des assurances, Bruxelles, 1992, pag.41;

10

(2) si (2`) La observatiile Parlamentului si ale Comitetului Economic si Social, din proprie initiativa Comisia poate sa aduca modificari importante propunerii de directiva demersul fiind reluat. Aceasta procedura este prevazuta n art.149, alin.2 si 3 al Tratatului C.E.E. (3) si (4) O data ce Parlamentul si Comitetului Economic si Social si-au dat avizul lor, propunerea de directiva modificata sau nu revine Consiliului Uniunii Europene. De remarcat este faptul ca n domeniul libertatilor de stabilire si de prestare de servicii numai Consiliul Uniunii Europene are dreptul de a adopta o directiva. Propunerile de directive de asigurare si toate observatiile pe marginea lor sunt discutate n cadrul Grupului de Probleme Economice (G.P.E.). (5) Consiliul cu majoritate calificata8 adopta propunerea reexaminata de catre Comisie. Nu se poate modifica9 propunerea reexaminata dect n unanimitate. n domeniul asigurarilor, pentru traducerea celor trei libertati mentionate anterior, au fost adoptate trei serii de directive, dintre care unele vizau asigurarile de bunuri, de raspundere civila si alte asigurari de daune, denumite generic alte asigurari dect cele de viata, iar altele se refereau la asigurarile de viata.

Astfel, prima generatie de directive (Directiva din 1973 pentru asigurarile de bunuri si de raspundere civila si, respectiv, cea din 1979, pentru asigurarile de viata) a urmarit instituirea libertatii organizate a dreptului de stabilire prin armonizarea conditiilor de acces la activitatea de asigurari si a

modului de exercitare a controlului financiar de catre statul gazda al agentiei sau sucursalei de asigurare.

Cea de-a doua generatie de directive (Directiva din 1988 si, respectiv, cea din 1990) s-a referit la libertatea prestarilor de servicii. De data aceasta, nu s-a mai putut merge pe armonizarea deplina si prealabila a practicilor de operare n tarile membre, ca n cazul conditiilor de acces n materie de stabilire, deoarece o data cu primirea de noi membri n C.E.E. legislatiile n materie de asigurari se diversifica si mai mult. Ca urmare, autoritatile comunitare au fost obligate sa se multumeasca cu o armonizare minima a aspectelor esentiale ale activitatii de asigurare si cu o recunoastere a controalelor efectuate n fiecare stat membru.

Masura liberalizarii miscarilor de capitaluri ntre statele membre, luata n 1988, a nsemnat un pas nainte pe drumul crearii pietei europene unice a asigurarilor.

Ultimul set de Directive s-a referit, n esenta, la instituirea unui sistem de licenta (autorizare) unica, prin care societatile de asigurare admise de un stat membru, sunt autorizate sa opereze att prin 8 M., Brsan, Integrarea economica europeana, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995, pag. 20; 9 G., Levie, Droit europen des assurances, Bruxelles, 1992, pag.45;

11

stabilire (retea de sucursale, agentii), ct si prin libera prestare de servicii n ntregul spatiu comunitar. Aceste Directive au fost aprobate n anul 1992 pentru ambele categorii de asigurari si au intrat n vigoare n 1994. S-a urmarit instituirea unei depline libertati de exercitare a activitatii de asigurare, bazata pe autorizatia unica de functionare a asiguratorilor (single passport) si pe controlul unic asupra societatilor de asigurare, exercitat n toate tarile membre de catre tara n care si are sediul respectiva societate (home country control).

Principalele consecinte ale aplicarii acestor directive au fost10: . intensificarea fenomenului de dereglementare; . cresterea cooperarii ntre autoritatile nationale de supraveghere n asigurari;

. unele armonizari n domeniul tarifarii asigurarilor, concretizate n renuntarea la tarife cu caracter obligatoriu din unele tari membre;

. modificari importante n structura distributiei produselor de asigurare, datorate dezvoltarii bancasigurarii si noilor tehnici de vnzare la distanta a contractelor de asigurare, din ce n ce mai sofisticate si imateriale, ca distributia prin telefon sau internet;

o relaxare a supravegherii statului, n paralel cu cresterea responsabilitatii operatorilor de pe piata asigurarilor. Dupa renuntaream la controlul asupra continutului politelor si asupra tarifelor ca expresie a dereglementarii garantia de securitate a activitatii de asigurare este oferita, n conceptia europeana comuna, de supravegherea solvabilitatii asiguratorilor;

. manifestarea unei tendinte accentuate de concentrare a activitatii, prin fuziuni, achizitii, crearea de grupuri financiare care cuprind banci, societati de asigurare, institutii de investitii. Acest proces de concentrare a determinat, nca din anul 1995, o accentuare a controlului si supravegherii publice asupra activitatii si solvabilitatii grupurilor financiare.

Pe de alta parte, realizarea unor reglementari pe deplin armonizate pe piata asigurarilor din Uniunea Europeana este un proces n evolutie, departe de a fi ncheiat. Realizarea deplina a pietei europene a asigurarilor, inclusive prin cadrul reglementar unic, s-a dovedit a fi un proces dificil, aflat si acum n evolutie11.

Ultimul deceniu a marcat o intensificare a procesului de reglementare, avnd drept obiectiv general armonizarea legislatiei asigurarilor din tarile Uniunii Europene. Asa cum rezulta din datele oficiale si din diversele studii pe aceasta tema publicate sub egida Comitetului European al Asigurarilor,

10 Lungu, N. C. . Asigurarile de viata si modernizarea acestora, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2005, pag. 180; 11 Lungu, N. C. . op. cit., pag. 181;

12

numarul domeniilor de reglementare si al initiativelor legislative a crescut exploziv, mai ales dupa anul 2000 (tabelul nr. 2.). Tabelul nr. 2. Numarul domeniilor supuse reglementarii si al initiativelor legislative n asigurari n UE n

perioada 1990-200512

Anul Domenii si initiative reglementare 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005* Domenii de reglementare 4 3 24 28 35 50 52 33 Initiative legislative 4 7 45 65 75 127 156 66

* pna la 16.06.2005 Aceasta evolutie, caracterizata drept un val crescnd de reglementari are si un anumit efect pervers, cel al presiunii legate de transpunerea lor n viata. n anul 2003, operatorii de pe piata unica europeana erau confruntati cu un numar de 1530 de directive si 370 de alte reglementari. Datorita acestui fenomen, exista ntrzieri n transpunerea reglementarilor europene n legislatiile nationale. Astfel, n acelasi an, numarul acestor reglementari nca netranspuse n plan national atingea 59 n Italia, 57 n

Portugalia, 50 n Franta, fiind de numai 16 n Suedia si 9 n Danemarca. Procesul actual de reglementare n Uniunea Europeana are, printre domeniile de preocupare: . dreptul european al contractului de asigurare;

. protectia consumatorilor, n activitatea de asigurare;

. fiscalitatea din asigurari;

. definitivarea si implementarea proiectului Solvabilitate II;

. operatiunile de asigurare on-line.

n plan general, Comitetul European al Asigurarilor are n vedere perfectionarea n ansamblu a reglementarilor, proces privit ca o componenta de baza a constructiei pietei europene unice a asigurarilor. nca din anul 2003, ntr-un document prezentat la una din Conferintele CEA13 se arata ca activitatea legislativa a UE a contribuit, n mod decisiv, la dezvoltarea pietei europene unice a asigurarilor, dar ca pentru definitivarea acestui proces este nca mult de lucru. n acest sens, se propunea Comisiei Europene:

. reducerea drastica a volumului de noi reglementari;

12 Sursa: prelucrat dupa CEA Annual Press Conference, Brussels, 23.06.2005, www.cea.assur.org; 13 Swalef, G. . CEA insurance policy strategy: the industry mains concerns, CEA Conference, nov. 2003;

13

. stabilirea unui cadru simplu, clar si coerent n domeniul practicilor de supraveghere; . luarea n considerare n mai mare masura a unor aspecte specifice activitatii de asigurare; . consultarea mai larga, n procesul legislativ, a reprezentantilor industriei asigurarilor; . luarea n considerare, n procesul elaborarii si implementarii reglementarilor, a raportului costuri

beneficii pentru sectorul asigurarilor.

Asemenea probleme sunt ridicate si n Raportul CEA pe anul 2004-200514. n capitolul referitor la reglementare, Raportul mentioneaza cresterea vertiginoasa a numarului reglementarilor din domeniu, si apreciaza ca:

. o reglementare excesiva este dificil de gestionat; . mai important este ca aceste reglementari nu sunt totdeauna corespunzatoare scopului urmarit, nefiind motivate de nevoile reale alea siguratorilor si ale asiguratilor, facndu-se referiri concrete n acest sens. De aceea, CEA propune, pentru perfectionarea si adaptarea procesului de reglementare n cadrul UE: . o pauza reglementara, pentru a lasa timp industriei asigurarilor sa absoarba legislatia europeana

existenta sau n curs de elaborare; . pe termen scurt, trebuie realizata implementarea corecta a legislatiei existente, tinnd cont de deficitul de transpunere n legislatii nationale (7,1% n 2004; 3,6% n ianuarie 2005); . eliminarea incoerentelor din legislatiile nationale, aparute datorita interpretarilor diferite a textelor europene; . orice initiativa legislativa europeana trebuie riguros justificata printro analiza cantitativa a costurilor, respectiv, a beneficiilor asteptate. n ansamblu, sectorul asigurarilor din Uniunea Europeana pledeaza n favoarea unei reglementari mai putin apasatoare si mai coerente, un element pozitiv fiind si faptul ca acest obiectiv se regaseste si n programul de lucru al Comisiei Europene pentru legislatura 2004-2009.

14 *** -Rapport annuel 2004 . 2005, CEA, Bruxeles, 2005, pag. 8; 14

CAPITOLUL 2

CARACTERISTICI ALE PIETELOR EUROPENE DE ASIGURARI

Piata europeana a asigurarilor nregistreaza schimbari rapide si de consolidare, mai ales ca urmare a planurilor si strategiilor elaborate de Uniunea Europeana, care vizeaza extinderea tranzactiilor cu asigurari. nsa, diferentele ntre culturile organizationale si cele nationale au rnpiedicat crearea mecanismelor financiare necesare. Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe piata asigurarilor de viata care au promovat eficientizarea activitatii prin reducerea costurilor.

Conform Comitetului European al Asigurarilor (CEA), primele nregistrate n anul 2001 n 29 de tari europene au avut o valoare totala de 854,5 miliarde de euro, fiind mai mare cu 2,5% fata de anul 2000. Aceasta crestere a fost inferioara mediei de 6,2% nregistrata ntre anii 1992 si 2001. Dar, pentru prima data din anul 1992, cresterea veniturilor din prime aferente asigurarilor generale (3,8%) a devansat

o pe cea aferenta asigurarilor de viata (1,8%). CEA mentioneaza ca marea Britanie ramne liderul pietei europene a asigurarilor, nregistrnd 32% din primele totale. Germania se situeaza pe local al doilea, detinnd 16% din prime, urmata de Franta cu 15% si de Italia cu 9% .

n continuare vor fi analizate principalele trasaturi si evolutiile pietelor asigurarilor din cteva tari ale Uniunii Europene.

2.1. Europa de Vest Marea Britanie, Germania si Franta

ntr-un top al primelor totale ncasate de tarile Europei de Vest conform Consiliului European al Asigurarilor(CEA), n anul 2001 Marea Britanie ramne liderul pietei europene a asiguarilor, nregistrnd 32% din primele totale. Germania se situeaza pe locul al doilea , detinnd 16% din prime, urmata de Franta cu 15% si de Italia cu 9%.

Pietele de asigurari ale Angliei, Germaniei si Frantei detin primele trei locuri n Europa , ocupnd totodata pozitii importante pe piata mondiala n acest domeniu. mpreuna constituie peste 60% din veniturile din prime ncasate pe continentul european. Lund n considerare acest clasament n continuare vor fi prezentate caracteristicile principalelor piete din Europa de Vest, precum si evolutii ale acestora.

15

Olanda si Belgia

n ierarhia pietelor de asigurari din Europa, Olanda si Belgia ocupa locul al 6-lea, respectiv al 8lea, din punct de vedere al volumului de prime. Piata olandeza de asigurari este una dintre cele mai dezvoltate din Europa, n timp ce Belgia se situeaza foarte aproape de media de pe continent.

n Olanda, asigurarile de viata sunt foarte dezvoltate, acoperind aproape 70% din piata totala. n cadrul asigurarilor generale, pe primul loc se situeaza asigurarile de accidente si sanatate, cu o cota de 46%. Importanta acestui segment se datoreaza sistemului de beneficii medicale: persoanele cu venituri peste un anumit nivel sunt obligate prin lege sa ncheie o asigurare medicala la un asigurator privat.

Este o piata de asigurari ce prezinta analogii cu piata engleza, n ceea ce priveste modurile de distributie si anumite conditii de functionare. Aici anumite riscuri sunt nca subscrise n cadrul burselor de asigurari care au la baza traditii de secole. La fel de dinamici si de deschisi spre exterior, ca si ceilalti agenti economici olandezi, asiguratorii olandezi au constituit grupuri internationale bancare n domeniul asigurarilor: ING (Nationale Nederlanden) si ABN Amro (Aegon).

n Belgia, sectorul asigurarilor de viata reprezinta n jur de 60%, sistemul de pensii fiind mai putin dezvoltat dect n Olanda. Segmentul principal al asigurarilor generale l constituie asigurarea de

raspundere civila auto, ca n majoritatea tarilor europene, dat fiind caracterul obligatoriu al acesteia.

Piata belgiana este destul de segmentata si, totodata, foarte saturata. Competitia determina reducerea tarifelor de prime si accentueaza necesitatea masurilor de reducere a costurilor.

Austria

n ceea ce priveste piata asigurarilor din Austria, aceasta ocupa locul al 9-lea n Europa n cadrul segmentului de asigurari generale. Principalele companii de asigurari sunt: Wiener Stadtische Group, Generali Holding Group si Uniqa Konzern, clasificate n functie de veniturile nete din prime.

2.2. Europa de Sud Italia

Piata italiana a asigurarilor nu este numai una din principalele piete din lume, dar a ti nregistrat una din cele mai mari cresteri cumulative, datorate , n primul rnd, unei dezvoltari semnificative a sectorului asigurarilor de viata. Piata italiana trebuie sa rezolve cteva probleme cu care se confrunta n ultima perioada, in primul rnd este vorba de finalizarea reformei privind fondurle de pensii. Apoi se pune problema asistentei sociale pe emen lng; finantarea acestui sector poate implica industria asigurarilor ca principal participant. A treia problema se refera la reforma pietei asigurarilor auto. In cadrul acestei piete daunele sunt printre cele mai ridicate ti mai frecvente n Europa. Incepnd cu

16

dereglementarea pietei asigurarilor auto din 1994, acest lucru, asociat cu un impozit mare asupra primelor de asigurare, a condus la o rata medie anuala de crestere a primelor platite de asigurati de 10%. Totusi asiguratorii nu au avut parte de profituri, nregistrnd chiar pierderi, cauzate n prinul rnd de sumele mari platite drept despagubiri pentru vatamari corpoale si frecventa mare a accidentelor auto.

Piata italiana a asigurarilor este destul de fragmentata, dar ntr-o anumita masura si concentrata, daca se are n vedere ca multe companii sunt filiale ale unor grupuri straine. Unele din companiile ce opereaza pe aceasta piata sunt Generali, SAI, Cattolica. La Fondiaria, Reale Mutua, etc.

Spania si Portugalia

n anul 1995, guvernul spaniol a adoptat legislatia la prevederile directivelor Uniunii Europene referitoare la libertatea furnizarii serviciilor.

Exista, nsa, probleme pe piata asigurarilor auto, piata ce evolueaza foarte lent. Tarifele de prime s-au diminuat n ultimii ani, n timp ce daunele au ramas aproape constante. Drept urmare, profitabilitatea pietei s-a deteriorat. Pentru a ameliora aceasta profitabilitate, a fost necesara implementarea si extinderea sistemelor IT n domeniu.

Pe piata portugheza tendinta este de concentrare. Astfel, numarul de companii de asigurare a scazut n ultima perioada, determinnd si o sporire a profitabilitatii pietei.

Segmentul asigurarilor de viata este cel mai dinamic, nregistrnd n ultimii ani cresteri semnificative, n termeni reali. Pe piata opereaza multe sucursale alee companiilor spaniole.

Gradul de pentrare al asigurarilor n Portugalia este aproape de media din Uniunea Europeana pentru ambele segmente. Totusi, avnd un PIB/locuitor mic, valoarea medie a unei polite pe cap de locuitor este mai redusa dect n celelalte tari ale uniunii.

2.3. Europa de Nord Suedia

Compania suedeza Skandia are o prezenta semnificativa n regiune, att n sectorul asigurarilor de viata, ct si n cel non-viata. n sectorul asigurarilor de viata, Skandia Life este prezent pe toate cele patru piete.

Danemarca

Danemarca reprezinta o piata mica n contextul international, dar, fata de conditiile prezente n alte tari are o bine dezvoltata si matura piata a asigurarilor, cu aproximativ 220 companii de asigurari si 31 de fonduri de pensii, ce ofera o gama larga de produse. Cea mai mare companie daneza care ncheie asigurari generale este Tryg, totodata al treilea furnizor de produse de pensii si asigurari de viata.

17

Finlanda

Piata de asigurari finlandeza este o piata ajunsa la maturitate care are legaturi de cooperare tehnica si financiara unele cu celelalte piete scandinave. Principalul ei asigurator este societatea Sampo.

2.4. Europa Centrala si de Est Un raport ntocmit de Swiss Re Sigma arata ca n Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia si Solvenia, primele aferente asigurarilor de viata au nregistrat cresteri considerabile, cu rate de crestere stabile, depatind chiar 20%pe an. Acest lucru este n primul rnd datorat unui mediu macroeconomic relativ satbil. Pietele de asigurare ale acestor cinci tari repezinta aproximativ 60% din piata totala a egiunii din ceea ce priveste volumul total de prime Cresterea rapida a pietei Europa Centrala si de Est atrage atentia anumitor investitori straini cu att mai mult cu ct noile legislatii intrate n vigoare, adesea inspirate din Directivele U.E, favorizeaza concureta dintre asiguratori.

Tabelul nr.3. Volumul de prime in 2004 fata de 2003 in Europa Centrala si de Est15

TARA VOLUMUL DE PRIME 2004 VOLUMUL DE PRIME

2003 CRESTEREA VOLUMULUI DE PRIME IN 2004 (IN $) PARTE DIN PAITA TOTALA POLONIA 7.431 6.258 18.8 0.23 TURCIA 4.613 3.302 39.9 0.14 CEHIA 4.393 3.755 17.0 0.14 GRECIA 4.323 3.660 18.1 0.13 UCRAINA 2.924 1.713 70.7 0.09 UNGARIA 2.887 2.447 18.0 0.09 ROMANIA 1.068 796 34.3 0.03

Polonia este a doua piata ca marime din regiune, att din punct de vedere a asigurarilor generale, ct si a celor de viata, cu prime n valoare de 4,5 mil de dolari.

Pe piata poloneza a asigurarilor de viata opereaza 26 de companii, dintre care 4 reprezinta mai mult de 90% din total. Cea mai mare dintre aceste companii este PZU Zycie, cu o cota de piata de peste 50%. Urmatorii trei asiguratori importanti, printre care si AIG, sunt cu capital strain.

15 Sursa: www.swissre.com

18

Dimensiunea pietei asigurarilor este redata si de indicatorii: gradul de densitate, care arata nivelul primelor brute ncasate pe locuitor, si gradul de penetrate, care exprima raportul procentual dintre totalul primelor brute ncasate si PIB.

Tabelul nr.4 GRADUL DE PENETRARE A PIB

TARA VOLUMUL DE PRIME 2004 VOLUMUL DE PRIME 2003 CRESTEREA VOLUMULUI DE PRIME IN 2004 (IN $) MAREA BRITANIE 12.60 8.92 3,68 OLANDA 10.10 5.43 4.67 BELGIA 9.62 6.73 2.89 FRANTA 9.52 6,38 3,14 IRLNDA 8,97 5.74 3.23 FINLANDA 8.77 6.89 11.88 DANEMARCA 8.07 5.15 2.92 PORTUGALIA 7.85 4.66 3.19 ITALIA 7.60 4.87 2.74 GERMANIA 6.97 3.11 3.86

AUSTRIA 5.95 2.63 3.33 SPANIA 5.63 2.38 3.25 MALTA 5.61 2.84 2.78 SLOVENIA 5.20 1.55 3.96 UCRAINA 4.39 0.05 2.53 CIPRU 4.15 2.31 2.21 CEHIA 3.64 1.63 2.15 LUXEMBURG 3.61 1.43 2.44 SLOVENIA 3.21 1.46 1.90 ROMANIA 1.51 0.35 1.15

Sursa: www.swissre.com

n ceea ce priveste gradul de penetrare a asigurarilor n PIB, Romnia nregistra, la finele anului 2004, valoarea de 1,51 la suta, n contextul unei medii la nivelul Europei de circa 8 la suta. Liderul acestui clasament este Marea Britanie, cu un volum al subscrierilor de circa 295 miliarde dolari, fiind urmata de Elvetia, cu aproape 195 miliarde dolari, si Olanda, cu 191 miliarde dolari,apoi Franta, Germania , Italia, si Spania. La nivel european, volumul subscrierilor nsuma, n anul precedent, 1.198 miliarde dolari, n comparatie cu 1.036 miliarde dolari n 2003.

n Europa Centrala si de Est, tarile care detin cel mai ridicat nivel al primelor brute din total PIB

ncasate pe locuitor sunt : Cehia ,Slovacia, Ucraina si Croatia cu peste 3% prime brute ncasate spre

19

deosebire de tarile Europei de Vest care nregistreza nivele mult mai ridicate. Explicatia acestei evolutii are la baza legatura dintre performantele modeste nregistrate la nivel global ale pietei asigurarilor si conditiile economice nefavorabile, rata nalta a inflatiei, deprecierea monedei locale, fiscalitatea excesiva si scaderea puterii de cumparare a populatiei din tarile Europei Centrala si de Est. Alaturi de aceste neajunsuri generale se alatura si cele specifice domeniului asigurarilor, precum cadrul legislativ si institutional neperfectat pe deplin.

n ceea ce priveste gradul de densitate, care arata nivelul primelor brute ncasate pe locuitor, s-au nregistrat urmatoarele date : Tabelul nr.5 GRADUL DE DENSITATE N ANUL 2004

TARA TOTAL ASIG DE VIATA ASIG DE NONVIATA ELVETIA 5716.4 3275.1 2441.2 MAREA BRITANIE 4508.4 3190.4 1473.8 IRLNDA 4091.2 2671.0 1309.9 DANEMARCA 3620.4 2310.5 1663.1 OLANDA 3599.6 1936.5 984.4 BELGIA 3275.6 2291.2 1057.7 FRANTA 3134.1 2150.2 673.1 FINLANDA 2842.2 2461.0 1127.8

NORVEGIA 2690.0 1764.3 925.7 SUEDIA 2562.9 1007.1 1555.8 GERMANIA 2286.6 1021.3 1265.3 ITALIA 2217.9 1417.2 800.7 SLOVENIA 919.6 270.0 164.2 CROATIA 247.5 453.3 189.6 POLONIA 192.6 368.2 119.5 ESTONIA 188.0 168.5 140.3 RUSIA 114.4 177.3 89.3 LITUANIA 95.7 117.3 71.1 TURCIA 64.5 118.8 52.6 ROMANIA 48.2 11.3 36.9

Sursa: www.swissre.com

CAPITOLUL 3

20

PIATA ASIGURARILOR N ROMNIA N CONDITIILE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA

3.1. Asigurarile generale Din totalul primelor brute subscrise la nivelul pietei de asigurari n primul semestru din 2007, aproximativ 2,96 miliarde lei (889 milioane euro) au reprezentat primele brute subscrise din asigurari generale, iar 673 milioane lei (202 milioane euro) au rezultat din contractele ncheiate pentru asigurari de viata. Pe segmentul asigurarilor generale, asiguratorii din Romnia au nregistrat o crestere nominala a primelor brute subscrise de 30,6%, de la 2,267 miliarde lei cat au nregistrat n primele sase luni din 2006. n ce priveste asigurarile de viata, afacerile societatilor de asigurari au urcat ntr-un ritm putin mai temperat, de 24,15%, de la 542,6 milioane lei in prima jumatate a lui 2006. Societatile de asigurari au raportat cresteri peste medie pe segmentul asigurarilor generale, pe clasele privind mijloacele de transport terestru, altele dect feroviare, in urcare cu 46,39% fata de aceeasi perioada din 2006, urmata ndeaproape de asigurarile de credite, n crestere cu 45,66%. Unele reglementari emise de CSA n ultimii ani, inclusiv 2006, au avut n vedere adaptarea asigurarii obligatorii de raspundere civila auto la conditiile din UE16. mbunatatirile intervenite au avut ca obiective:17

stabilirea persoanelor ce au obligatia de a ncheia contracte RCA, a limitelor teritoriale de acoperire, a limitelor de despagubire si a elementelor de calcul utilizate n stabilirea primelor;

criteriile de acordare a autorizatiei de practicare a asigurarii obligatorii RCA; liberalizarea deplina a tarifelor de prime, fiecare asigurator stabilindu-si tarife proprii, n functie de sinistralitatea nregistrata n anii anteriori; includerea asigurarii Carte Verde n contractul de asigurare RCA prin acoperirea, cu o prima unica, a riscurilor de raspundere civila pentru prejudicii provocate de autovehiculele nmatriculate n Romnia, produse n Spatiul Economic European; introducerea obligativitatii detinerii unui program prudential de reasigurare, n scopul realizarii stabilitatii financiare a asiguratorilor RCA; 16 Ordinul CSA 3116/2005 s.a; 17 Lungu, N., Asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila, suport curs, 2007-2008;

21

determinarea reala a gradului de cuprindere a autovehiculelor n asigurarea RCA. nfiintarea unei baze unice de date la nivel national privind asigurarile obligatorii auto (CEDAM) implementata si mentinuta de CSA, a permis: - realizarea unei evidente centralizate a politelor RCA din Romnia; -compararea permanenta a informatiilor privind vehiculele nmatriculate cuprinse n baza de date a MAI cu informatiile privind asigurarea RCA din baza CEDAM;

- identificarea, n consecinta a proprietarilor care nu au ncheiat asigurare obligatorie RCA; -suspendarea nmatricularii autovehiculelor pentru care nu se dovedeste ndeplinirea obligatiei de asigurare.

n piata asigurarilor generale de la 1 ianuarie asigurarea de raspundere civila auto este valabila si n afara Romniei (nu mai este deci necesara Cartea Verde). Limitele de acoperire a despagubirilor, n afara Romniei, vor fi cele din directivele europene. Pna la stabilirea unei experiente n acest spatiu, pretul asigurarilor RCA va varia probabil destul de mult de la un asigurator la altul, precum si n timp, de la un an la altul, n functie de experienta acumulata.18

3.2. Asigurarile de viata Din totalul primelor brute subscrise la nivelul pietei de asigurari n primul semestru din 2007, aproximativ 2,96 miliarde lei (889 milioane euro) au reprezentat primele brute subscrise din asigurari generale, iar 673 milioane lei (202 milioane euro) au rezultat din contractele ncheiate pentru asigurari de

viata. Valoarea primelor brute din asigurari de accidente, inclusiv accidente de munca si boli profesionale, s-a dublat comparativ cu acelasi interval din 2006 (crestere de 100,77%), n timp ce asigurarile permanente de sanatate au urcat cu 52,31%. Cele doua clase mentionate detin nca o pondere redusa n cadrul asigurarilor de viata, desi nregistreaza cresteri semnificative. Din aceasta categorie mai fac parte asigurarile de viata, anuitati si asigurari de viata suplimentare, care au afisat cresteri de 28,38% in primele sase luni din 2007. Totusi, un studiu realizat de Roland Berger Strategy Consultants, arata ca ponderea asigurarilor generale n totalul pietei s-ar putea reduce pna la 60%, n favoarea asigurarilor de viata, care vor avansa rapid n urmatoarea perioada.

18 Bunea, E. Implicatiile aderarii Romniei la U.E. din perspectiva asigurarilor.. n Tribuna economica, nr.7, 2007,pag.83-85;

22

Bancile si vor spori importanta n distributia asigurarilor de viata, iar brokerii se vor dezvolta n detrimentul agentilor proprii pe segmentul asigurarilor non-viata.

Asiguratorii de pe piata romneasca distribuie, n prezent, produsele non-viata n proportie de 70% prin agenti proprii, 5% prin brokeri si 25% prin agenti multiplii. Canalele de distributie pe segmentul non-viata au o pondere pentru asiguratori de 80% prin agenti proprii, 14% prin banci si doar 6% prin brokeri, n timp ce n Europa brokerii detin 75-80% din piata (total prime brute subscrise). Acest lucru se datoreaza legislatiei din Romnia care este n urma dezvoltarii pietei comparativ cu legislatia europeana, bine pusa la punct si favorabila brokerilor.

Astfel, momentul aderarii Romniei la Uniunea Europeana fost asteptat cu mare interes de catre brokerajul romnesc n asigurari. Aderarea Romaniei la UE nu poate avea dect influente benefice, att pentru populatie, cat si pentru ntreaga piata de brokeraj n asigurari din Romnia. Multe companii de asigurare din UE, care nca nu au intrat pe piata romneasca vor dori sa subscrie si o vor face prin intermediul companiilor de brokeraj n asigurari, fapt ce va determina o evolutie ascendenta a acestora.19

Studiul Roland Berger Strategy Consultants despre piata europeana de asigurari arata ca Romnia prezinta cel mai ridicat potential din regiune, att pe segmentul asigurarilor non-viata, ct si pe cel al

asigurarilor de viata. Ritmul anual mediu de crestere a primelor brute de pe piata locala (mai ales pe segmentul asigurarilor de viata) l va depasi pna n 2017 pe cel din tari precum Ungaria, Polonia sau Cehia si va fi cu mult peste cel nregistrat de Austria si Germania, se arata n studiul Roland Berger. Romnia are cel mai scazut nivel al primelor de asigurare pe cap de locuitor (75,6 euro) din Europa Centrala si de Est. Densitatea asigurarilor generale este mai mica de 1,5% in timp ce denistatea asigurarilor de viata este mai mica de 0,5%.

Reprezentantii Roland Berger au facut o comparatie ntre Romnia si Germania care arata ca prima medie de asigurare de viata din Romnia reprezinta doua treimi din valorile nregistrate n Germania.

Segmentele de asigurari de sanatate si viata sunt nca subdezvoltate n Romnia fata de Germania, unde asigurarile non-viata reprezinta 39%, cele de sanatate 17% iar cele de viata 44%.

n Romnia asigurarile de sanatate sunt inexistente,n timp ce asigurarile non-viata au o pondere de 80% din totalul pietei, iar cele de viata au o pondere de doar 20%.

Stoian, Ileana, UE - influenta pozitiva pentru brokerajul de asigurari din Romnia. Pe: www.1asig.ro

23

3.3. Noile cerinte impuse de U.E. n domeniul asigurarilor nsa aderarea a nsemnat, pentru asiguratori, si cerinte de control si profesionalism crescute: se reglementeaza profesia actuarului (persoana nsarcinata cu efectuarea de calcule statistice si matematice n scopul stabilirii preturilor, calculului rezervelor etc.) si obligativitatea asiguratorilor de a avea n echipa cel putin un actuar, nregistrat de catre CSA. Apar noi cerinte de management al riscului, responsabilitati de control intern si audit crescute pentru Consiliul de Administratie, cerinte de business continuity (un set de masuri necesare pentru a garanta functionarea nentrerupta a asiguratorului chiar n cazul, de pilda, al unei catastrofe naturale), noi cerinte de raportare asupra controalelor interne. n spiritul adoptarii normelor europene, piata asigurarilor va initia procesul de aliniere la standardele internationale de raportare financiara (IFRS), primul an de aplicare fiind anul 2007 pentru societatile de asigurare listate si 2008 pentru celelalte societati.

Solvabilitatea asiguratorilor

n privinta solvabilitatii, noile reglementari n vigoare de la data aderarii prevad un prag minim absolut de solvabilitate (fondul de siguranta, la un nivel minim de 3 milioane de euro pentru asigurarile de viata, si respectiv 2 sau 3 milioane de euro pentru asigurarile generale, depinznd de practicarea sau nu de catre asigurator a asigurarilor de raspundere civila auto). n prezent, multe dintre companiile de

asigurari nu au nca o marja de solvabilitate disponibila la nivelul minim cerut de catre CSA. n privinta investitiilor, o data cu deschiderea pietei vor aparea instrumente mai multe si mai sofisticate care sa permita investirea in spatiul european, care vor crea o competitie crescuta pentru activitatea de management de investitii a asiguratorilor.

Toate cele de mai sus vor ridica stacheta, att din punctul de vedere al puterii financiare, ct si din perspectiva experientei internationale a asiguratorului, ducnd la noi consolidari n piata si la disparitia multora dintre firmele mici.

n acest sens are loc o tendinta de concentrare ce se va manifesta pregnant n urmatoarea perioada.20 Confirmarile acestor previziuni nu au ntrziat sa apara:

-VIG si-a exprimat intentia de a prelua integral ASIROM, lansnd pe 27 noiembrie 2007 o oferta publica de preluare a 49,82% din actiunile asiguratorului romn pentru 243,6 mil. lei, dupa ce la nceputul aceleiasi luni si ridicase participatia la peste 50%, de la 30% ct cumparase n iulie de la fostul actionar majoritar, INTERAGRO.

20 http//www.1asig.ro

24

Tot n vara anului trecut, grupul financiar EUROHOLD a investit 12,5 mil. EUR pentru preluarea a peste 75% din actiunile ASITRANS Asigurari, incluznd achizitia de titluri, cresterea de capital, precum si pachetul majoritar al ASITRANS Leasing, in timp ce austriecii de la UNIQA au achizitionat nca 23% din ASTRA, de la actionarul majoritar anterior, NOVA Trade, prin aceasta operatiune asigurndu-si controlul intereselor in ASTRA cu o cota de 50% plus o actiune. De asemenea, BT Asigurari a fost achizitionata n octombrie 2007 de GROUPAMA una dintre cele mai mari companii de asigurari europene, n urma acordului ncheiat ntre grupul francez si Banca TRANSILVANIA, n vara anului trecut.

CONCLUZII

25

n zilele noastre, asigurarea este perceputa ca o industrie complexa, o ntreaga retea care ofera o mare varietate de produse si servicii asiguratilor.

Piata internationala a asigurarilor comporta o dimensiune importanta n ultimii ani observata n special prin concentrarea actorilor acestei piete.

Modalitatea de actiune pe care o au asigurarile n context international din punctul de vedere al principiilor este aceeati avnd totusi o mare diferenta de aplicare datorita legislatiei, conditiilor de piata, inflatiei sau modalitatii de ncheiere a contractelor.

Lumea asigurarilor europene a cunoscut o evolutie de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, principala fiind o dezvoltare remarcabila a asigurarilor de viata, dar si cu apreciabile diferentieri de la o tara la alta.

Obiectivele pietei unice a asigurarilor, derivate din cele ale Comunitatii Economice Europene sunt asigurarea, n spatiul sau, a libertatii de stabilire, a libertatii prestarilor de servicii, a liberei circulatii a capitalurilor. Aplicarea acestor principii a fost frnata de o seama de dificultati previzibile.

Directivele europene privind asigurarile sunt obligatorii numai n ce priveste obiectivele de atins, dar lasa statelor membre libertatea de a alege metodele si instrumentele utilizate pentru realizarea lor.

Dimensiunile pietei unice s-au largit considerabil n timp. Pentru realizarea unui cadru de activitate similar unei piete interne, au fost necesare mai bine de trei decenii si trei generatii de directive europene n domeniul asigurarilor, elaborate separat pentru asigurarile non-viata, respectiv de viata.

Pentru a-si desfasura activitatea pe piata unica, o societate de asigurari de viata trebuie sa obtina, prezentnd o serie de date, o autorizatie administrativa prealabila de la statul membru de origine, pentru fiecare din cele noua ramuri de asigurare.

n prezent, se remarca, ca introducerea monedei unice are ca efect dinamizarea produselor de asigurare de viata paneuropene, desi putem conchide ca sunt nca necesare eforturi comune pentru a nlatura dificultatile si lacunele existente ale pietei europene unice a asigurarilor, asigurndu-se o functionalitate ridicata a acestui sistem, creat cu grija si rabdare de-a lungul celor patru decenii. Nu trebuie de asemenea sa uitam ca si n Romnia s-au luat toate masurile necesare, n primul rnd n plan legislativ, pentru a ndeplini exigentele necesare includerii sale n piata europeana unica a asigurarilor.

BIBLIOGRAFIE

26

1. Baiescu, Tudor, Alin, Asigurarile de viata la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005; 2. Brsan, M., Integrarea economica europeana, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995; 3. Ciumas, Cristina, Asigurarile internationale. Arhitectura si problematica la debutul mileniului III, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca, 2001; 4. Constantinescu, Anghel, Dan, Conjunctura pietelor mondiale a asigurarilor, Editura Nationala, Bucuresti, 2002; 5. Decebal, Manole, Bogdan, Controlul n asigurare, Editura Cartea Cartii de Stinta, Cluj-Napoca, 2005; 6. Dobrin, M., Tanasescu, P., Teoria si practica asigurarilor, Editia a-II-a, Editura Economica, Bucuresti, 2003; 7. Lungu, Nicolae, Asigurarile de viata si modernizarea acestora, Editia a-II-a, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2005; 8. Lungu, Nicolae, Bazele asigurarilor de bunuri si persoane, suport de curs, Iasi, 2007; 9. Vacarel, Iulian, Bercea, Florian, Asigurari si reasigurari, Editia a-II-a, Editura Export, Bucuresti, 2002;

10. Stefura, Gabriel (coord.), Romnia si problemele integrarii europene, vol. I, 2006; 11. *** Tribuna Economica, articolul: Implicatiile aderarii Romniei la UE din perspectica asigurarilor, nr.17, 2007; 12. www.1asig.ro 13. www.asigur.blogspot.com 14. www.swissre.com 15. www.naic.org 27