1

2
 EVALUAREA RISCURILOR ÎN PANIFICAŢIE
ing. Elena Szakacs-ITM Argeş
ing. Tiberiu Enache-ITM Argeş

INTRODUCERE
Construcţia unui spaţiu european în care România doreşte să se integreze ca membru cu drepturi depline, a
condus la necesitatea armonizării legislaţiei în domeniu.
Legislativul român, prin obligaţiile şi răspunderile stabilite pentru angajatori, îi plasează pe aceştia în postura de
singurii răspunzători de securitatea şi sănătatea salariaţilor lor. Aceasta, deoarece demersurile ce trebuie
întreprinse pentru asigurarea condiţiilor minime de securitate şi sănătate în muncă impuse prin reglementările în
vigoare, necesită pe lângă un efort organizatoric şi un efort financiar susţinut.
Cunoaşterea şi evaluarea exactă a riscurilor profesionale la fiecare loc de muncă este principalul obiectiv al
muncii de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale.
Activitatea umană, văzuta ca un sistem, include noţiunea de risc profesional.
Funcţie de natura lor, riscurile activităţii umane pot afecta atât personalul direct implicat în cadrul sistemului, cât
şi persoanele neparticipante sau mediul înconjurător. Acest fapt conduce la necesitatea, ca la toate nivelurile de
participare a factorului uman, să se conştientizeze faptul că activitatea umană include pericole potenţiale (factori
de risc) ce se pot transforma în evenimente nedorite, ireversibile.
Riscurile profesionale întâlnite în practica sub formă de factori de risc se pot transforma în accidente de muncă,
îmbolnăviri profesionale sau catastrofe industriale, ca urmare a unei perturbări instantanee a procesului de muncă
datorate unei disfuncţionalităţi a sistemului.
De asemenea, prin expunerea la risc peste limitele de rezistenţă naturală a organismului uman se ajunge la
îmbolnăviri profesionale.
Accidentele de muncă sau îmbolnăvirile profesionale produc puternice traume fizice, psihice şi sociale afectând
viaţa de familie datorită suferinţelor produse. In egală măsură acestea afectează şi agentul economic.

REGLEMENTĂRI NAŢIONALE
Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă
- Conform art. 7 alin. (1) , angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru : asigurarea securităţii şi
protecţia sănătăţii lucrătorilor; prevenirea riscurilor profesionale; informarea şi instruirea lucrătorilor;asigurarea
cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
- Conform art. 12 lit. h) conducerea persoanei juridice este obligată să asigure informarea fiecărei persoane,
înaintea angajării în muncă, asupra riscurilor la care este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor
de prevenire necesare.
H.G nr. 1425/2006 Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006 :
- Conform art. 15 , conducătorul unităţii trebuie să evalueze riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor,
în vederea stabilirii măsurilor de prevenire, precum şi integrarea acestora în activităţile organizaţiei, la toate
nivelurile relevante.
- Conform art. 56 privind desfăşurarea activităţii lucrătorilor desemnaţi cu răspunderi specifice în domeniul
sănătăţii şi securităţii în muncă.

SCOPUL EVALUĂRII RISCURILOR

La toate locurile de muncă, angajatorul are obligaţia de a asigura starea de securitate şi de a proteja sănătatea
muncitorilor. Evaluarea riscurilor are drept obiectiv să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire /
protecţie adecvate, referitoare la:
- prevenirea riscurilor profesionale;
- formarea muncitorilor;
- informarea muncitorilor;
- implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea efectivă a măsurilor necesare.
Dacă scopul de bază al evaluării riscurilor constă în prevenirea riscurilor profesionale, realizarea acestui obiectiv
nu este totdeauna posibilă. Atunci când nu este posibilă eliminarea riscurilor, acestea trebuie reduse, iar riscul
rezidual trebuie controlat.
Evaluarea riscurilor trebuie să fie structurată astfel încât să permită muncitorilor şi persoanelor care răspund de
protecţia muncii :
- să identifice pericolele existente şi să evalueze riscurile asociate acestor pericole, în vederea stabilirii măsurilor
destinate protejării sănătăţii şi asigurării securităţii muncitorilor, conform prescripţiilor legale;
- să evalueze riscurile în scopul selectării optime, în cunoştinţă de cauză, a echipamentelor, substanţelor
utilizate, precum şi amenajării şi organizării locurilor de muncă;
- să verifice dacă măsurile adoptate sunt adecvate;
- să stabilească atât priorităţile de acţiune, cât şi oportunitatea de a lua măsuri suplimentare, în urma analizării
concluziilor evaluării riscurilor;

3
- să confirme angajatorilor, autorităţilor competente, muncitorilor şi / sau reprezentanţilor acestora ca toţi factorii
relevanţi, legaţi de procesul de muncă, au fost luaţi în considerare;
- să vegheze ca măsurile de prevenire / protecţie considerate necesare şi adoptate în baza evaluării riscurilor, să
contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate în muncă.
Evaluarea riscurilor profesionale trebuie verificată când intervine o modificare susceptibilă să afecteze modul de
percepţie a riscurilor, când se introduc materiale sau echipamente noi sau când se schimbă modul de organizare
sau condiţiile de muncă.
Pe parcursul evaluării şi al aplicării măsurilor de securitate, este esenţial să se acorde o atenţie specială
imposibilităţii de transfer a riscului, adică soluţiile adoptate să nu creeze probleme noi.

PRINCIPII ALE EVALUĂRII RISCURILOR

Evaluarea riscurilor reprezintă studiul sistematic al tuturor aspectelor procesului de muncă susceptibile de a
genera evenimente nedorite, al mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de prevenire / protecţie
aplicabile pentru controlul acestor riscuri.
Evaluarea riscurilor trebuie să fie condusă de conducerea de vârf, care va consulta şi / sau implică direct toţi
factorii afectaţi / interesaţi : angajator, conducere la cel mai înalt nivel, muncitori şi reprezentanţii acestora.
Toate aceste părţi pot fi utile în diferitele stadii ale procesului.
Evaluarea riscurilor comportă următoarele etape:
- identificarea pericolelor;
- identificarea muncitorilor (alte persoane) care pot fi expuşi la aceste pericole;
- estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;
- examinarea posibilităţilor de eliminare a riscurilor;
- aprecierea necesităţii de a stopa adoptarea altor măsuri vizând prevenirea sau reducerea riscurilor.
Evaluarea trebuie să acopere riscurile profesionale care sunt previzibile în mod raţional. Riscurile care rezultă
din activităţile cotidiene sunt considerate în mod normal ca fiind nesemnificative şi nu necesită o atenţie
deosebită, decât dacă activitatea profesională implică agravarea lor.
Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă. Acestea pot fi clasificate astfel: fixe; evolutive;
mobile.
Indiferent de natura locului de muncă, procesul de muncă poate:
- fie să se deruleze după o schemă permanentă, comportându-se ca o linie de producţie
- fie să se modifice sau să evolueze, ca în cazul unui şantier de construcţii.
Între cele două cazuri extreme pot exista numeroase situaţii intermediare, evaluarea riscurilor urmând să ţină
cont de diferitele tipuri de operare.
În ce priveşte locurile de muncă (birouri, ateliere) evaluarea riscurilor va ţine seama de condiţiile uzuale ; nu va
fi reiterata atunci când locurile de muncă sunt comparabile ; va lua în considerare necesitatea unei evaluări
revizuite sau diferite atunci când circumstanţele se schimbă (introducerea de echipamente sau tehnologii noi).
La locurile de muncă în care circumstanţele şi condiţiile se modifică, evaluarea implica o abordare care să
faciliteze luarea în considerare a acestor schimbări. Riscurile pot fi evaluate de o manieră generală, astfel încât
principiile de eliminare şi control să rămână valabile, chiar dacă locul de muncă se modifică.
Evaluarea riscurilor nu va fi realizată exclusiv de angajator sau de reprezentanţii acestuia. Vor fi asociaţi şi
muncitorii sau reprezentanţii lor, care trebuie consultaţi în timpul procesului de evaluare şi informaţi cu privire la
concluziile obţinute şi măsurile preventive adoptate.
Se va ţine cont de prezenţa la locurile de muncă a muncitorilor altor întreprinderi sau a altor categorii de
personal, aceştia fiind expuşi riscurilor, dar este posibil ca ei să expună unor riscuri personalul permanent.
Angajatorii al căror personal execută lucrări în alte întreprinderi (montaj, întreţinere, service, etc.) trebuie să
vegheze la securitatea şi sănătatea personalului propriu, procedând la o evaluare a riscurilor care să ia în
considerare interacţiunile potenţiale dintre activităţile proprii şi cele ale întreprinderii deservite.
Vizitatorii vor constitui obiectul unei atenţii speciale, deoarece adesea aceştia nu sunt conştienţi de riscuri şi
ignoră măsurile de protecţie. Se recomandă stabilirea unui regulament destinat vizitatorilor, aceştia urmând să
primească un rezumat al măsurilor de prevenire şi protecţie ce trebuie urmate.

METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR

Deşi nu există un principiu universal valabil privind metodologia de evaluare a riscurilor, totuşi două reguli sunt
esenţiale în domeniu :
- evaluarea, trebuie astfel structurată încât pericolele şi riscurile potenţiale să fie analizate;
- când un risc a fost identificat, prima întrebare la care trebuie căutat un răspuns este dacă pericolul asociat nu
poate fi eliminat.
Pe baza elementelor enumerate anterior, pot fi adoptate diferite abordări, acestea comportând următoarele:
- observarea mediului specific locului de muncă (exemplu – căi de acces, starea clădirilor, securitatea
echipamentelor, temperatură, zgomot, iluminat, etc.);
- determinarea sarcinilor de muncă specifice locului de muncă considerat, pentru a fi luate în considerare la
evaluare;

4
- analiza riscurilor induse de diferitele sarcini de muncă;
- observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă pentru a se verifica conformitatea procedurilor
aplicate cu cele stabilite şi inexistenţa unor riscuri suplimentare;
- analiza modurilor de operare, pentru evaluarea expunerii la pericol;
- analiza factorilor externi de influenţa (factorii meteo la lucrări efectuate în exterior);
- analiza factorilor psihologici, sociali şi fizici susceptibili să contribuie la starea de stres la locul de muncă,
precum şi interacţiunea acestora cu factorii organizaţionali şi de mediu;
- analiza dispoziţiilor adoptate pentru asigurarea condiţiilor de securitate, îndeosebi cu referire la existenţa
sistemelor de evaluare a riscurilor datorate tehnologiilor şi materialelor noi şi la actualizarea informaţiilor
privind riscurile.
Pentru anumite probleme complexe de securitate sau legate de evenimente nedorite caracterizate prin
probabilitate de producere mică, dar cu consecinţe grave, se recurge frecvent ca suport al deciziei la abordări
matematice ale evaluării riscurilor fiind vorba de un demers specializat. Selectarea modului de abordare a
procesului de evaluare depinde de următoarele elemente:
- natura locului de muncă (permanent sau temporar);
- tipul de proces (operaţii repetitive, procese variabile / evolutive, lucrări executate în baza unor comenzi);
- particularităţile sarcinii de muncă (sarcini repetitive, ocazionale, de tipul tratamentelor pe loturi de piese sau
sarcini cu risc major);
- complexitatea tehnică a locului de muncă.
În anumite situaţii, o singură evaluare care acoperă toate riscurile existente într-un sistem, într-un loc de muncă
sau o activitate, poate fi suficientă. Se recomandă adoptarea unor abordări diferite în funcţie de finalitatea
analizei şi de informaţiile de care se dispune în faza analizei preliminare.
În practică, este deseori utilă conceperea procesului de evaluare ca un demers structurat pe etape succesive,
pornind de la punctele particulare cărora le sunt asociate riscurile detectate.
Aceste etape pot fi descrise după cum urmează:
a) evaluarea globală care constă în efectuarea unei distincţii nete între riscurile majore, pentru care măsurile de
securitate sunt cunoscute şi aplicate pe scară largă şi riscurile ce necesită o analiză detaliată ;
b) evaluarea riscurilor care impun o analiză amănunţită ; această etapă poate implica necesitatea recurgerii la
tehnici complexe de analiză, în funcţie de situaţia concretă.
Indiferent de abordarea adoptată, se recomandă consultarea şi implicarea tuturor persoanelor prezente la locul de
muncă, în scopul confirmării faptului că pericolele sunt identificate nu doar în baza principiilor cunoaşterii
pericolelor, ci şi în baza cunoaşterii condiţiilor de muncă şi a configuraţiilor consecinţelor nedorite care nu au
putut fi prevăzute a priori.
Atunci când evaluarea riscurilor profesionale este considerată necesară, modalitatea cea mai rapidă şi eficientă
de a cunoaşte situaţia reală existentă într-un sistem de muncă constă în elaborarea unor chestionare prin care se
urmăreşte obţinerea răspunsurilor de la angajaţii care lucrează efectiv la locurile de muncă analizate.
Executanţii cunosc cel mai bine sarcina de muncă în sine, posibilităţile de îmbunătăţire ale acesteia, din punct de
vedere tehnologic şi sub aspectul securităţii muncii. Este obligatoriu ca angajatorul să impună ca persoanele
însărcinate cu evaluarea riscurilor să consulte personalul angajat şi prestatorii de servicii.
Chiar dacă nu sunt consultaţi, executanţii trebuie să atragă atenţia asupra anumitor categorii de pericole care,
prin natura lor, sunt greu identificabile. Este vorba de probleme care pot fi generate din modul de organizare a
muncii, de metoda de lucru şi implicit de sarcina de muncă.
Evaluarea globală trebuie:
- să recenzeze, dacă este posibil, riscurile ce pot fi eliminate, chiar dacă acest obiectiv este deseori irealizabil, el
trebuie întotdeauna să reprezinte o prioritate;
- să analizeze riscurile care nu necesită acţiuni noi şi, ca urmare, fonduri suplimentare;
- să identifice riscurile în general cunoscute, pentru care măsurile de securitate sunt simplu de identificat şi
disponibile;
- să indice punctele pentru care se impune o evaluare completă, bazată pe tehnici mai complexe.
Dacă evaluarea globala este apreciată ca insuficientă, analiza suplimentară va include cel puţin următoarele
etape :
- identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă;
- identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor, inclusiv a grupelor de muncitori expuse în mod
special;
- eliminarea riscurilor ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate;
- adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul eliminării şi / sau reducerii riscurilor, cu raportare
la codurile de bună practică;
- stabilirea priorităţilor vizând măsurile preventive luate în considerare.

ACŢIUNI ULTERIOARE PROCESULUI DE EVALUARE

Concluziile unei evaluări de riscuri profesionale ar trebui să determine :
- dacă riscul este controlat în mod adecvat;

5
- care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor;
- priorităţile de acţiune;
- dacă pot fi adoptate măsuri destinate ameliorării nivelului de protecţie sanitară şi a securităţii muncitorilor;
- ce alte categorii de personal pot fi afectate de riscurile profesionale.
Controlul adecvat al riscurilor : modul în care riscurile identificate sunt controlate în cadrul unui sistem dat poate
fi evaluat prin prisma criteriilor menţionate şi prezentate anterior. Se poate aprecia ca, în cazuri extreme, nici o
recomandare / norma publicate nu este utilizată ca reper al evaluării, situaţie în care, evaluarea trebuie să se
bazeze pe aplicarea principiilor fundamentale de reducere a riscurilor profesionale, în scopul ameliorării gradului
de protecţie al muncitorilor.
Opţiunile pentru reducerea riscurilor : prima opţiune ce va fi analizată constă în eliminarea riscurilor. Deşi
aceasta trebuie avută totdeauna în vedere, din diferite considerente ea nu poate fi întotdeauna pusă în practică.
Pericolul şi riscul care rezultă pot fi asumate ca făcând parte integrantă din procesul de muncă.
Echipamentul tehnic, materialul sau o altă componentă care generează pericolul pot fi înlocuite. Efectele
prezumate ale înlocuirii vor permite adoptarea unei decizii privind oportunitatea acţiunii.
Când este posibila identificarea altor opţiuni (diferite sisteme de protecţie sau echipamente de protecţie pentru
muncitori) gradul de importanţa şi de eficienţă al acestora trebuie, de asemenea, evaluat muncitorii îşi pot
exprima opinia lor referitor la modul în care echipamentele de protecţie sunt dimensionate, dacă induc anumite
nivele de jenă la purtat sau dacă creează anumite riscuri suplimentare.
Priorităţile de acţiune
Ierarhizarea şi aplicarea priorităţilor de acţiune sunt strâns corelate cu alte aspecte ale managementului riscurilor.
Ameliorarea nivelului de protecţie al muncitorilor : chiar dacă managementul riscurilor se realizează conform
prescripţiilor legale, este posibilă îmbunătăţirea suplimentară a securităţii şi sănătăţii în muncă. Dacă, de
exemplu, expunerea la zgomot este inferioară unei valori limită prestabilită, dar ea poate fi redusă în continuare
prin intermediul unor tehnici cunoscute şi aplicabile, se recomandă adoptarea măsurilor necesare.
Alte categorii de personal ce pot fi afectate de riscuri identificate : uneori, concluziile unei evaluări a riscurilor se
referă la angajatorii unor întreprinderi prestatoare de servicii, care pot fi afectaţi de condiţiile deosebite la locul
de muncă în care îşi desfăşoară activitatea. Angajatorul trebuie să furnizeze angajatorului întreprinderii
prestatoare de servicii şi personalului acesteia, informaţii referitoare la : riscurile specifice, măsurile de prevenire
/ protecţie adoptate şi de protecţie ce trebuie utilizate.

PREZENTAREA METODEI DE EVALUARE

- identificarea principalilor factori de risc (vizibili şi previzibili), cauzaţi de disfuncţiile procesului de muncă, la
fiecare loc de muncă prin analiza în detaliu a activităţii la fiecare loc de muncă funcţie de cele patru elemente ale
sistemului de muncă;
- stabilirea consecinţelor acţiunii asupra victimei, inclusiv gravitatea lor;
- stabilirea probabilităţii de acţiune a factorilor de risc asupra executantului;
- atribuirea nivelului de risc funcţie de gravitatea şi probabilitatea consecinţelor factorilor de risc;
- cuantificarea şi ierarhizarea riscurilor.
Baza principiului de evaluare a riscurilor constă în luarea în considerare a doi parametri: probabilitatea de
manifestare a riscului (producerii accidentelor) şi gravitatea consecinţei maxime previzibile (principii incluse şi
în standardele europene).Pe plan mondial, ideea unor diagnoze a stării de securitate a muncii în unităţi este destul
de veche, dar nu s-a ajuns la alte instrumente de lucru operaţionale şi generalizabile, acceptându-se unanim
principiul de evaluare a riscurilor pe baza celor doi parametri: frecvenţa producerii accidentelor şi gravitatea
consecinţei maxime previzibile.

Etapele evaluării riscurilor

Evaluarea riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională implică 3 etape:
Etapa 1
Analiza sistematică a activităţilor stabilite în scopul identificării factorilor de risc dependenţi de cele patru
componente ale sistemului de muncă:
- mijloacele de producţie;
- mediul de muncă;
- sarcina de muncă;
- executant.
Mijloacele de producţie - totalitatea mijloacelor de muncă, echipamente tehnice - şi obiectele muncii - materii
prime, materiale, etc., care se utilizează în procesul de muncă.
Mediul de muncă - ansamblul condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihologice în care unul sau mai mulţi
executanţi îşi realizează sarcina de muncă.
Sarcina de muncă - totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuat prin intermediul mijloacelor de producţie şi în
anumite condiţii de mediu de către executant, pentru desfăşurarea procesului de muncă.
Executant - omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de muncă.

6
Accidentele de muncă sunt evenimente aleatorii care apar la disfuncţia (abaterea de la normal) a celor patru
elemente ale procesului de muncă.
Producerea unui accident de muncă implica interacţiunea a cel puţin două cauze: una obiectivă şi alta subiectivă,
numai astfel putând avea loc impactul între victima şi agentul material care-i afectează organismul.
Analiza s-a făcut prin examinarea minuţioasă a activităţii desfăşurate de societate, ţinându-se seama de situaţia
existentă la data evaluării (dotare tehnică, gradul de încărcare a personalului existent, condiţii de mediu, sarcina
de muncă a personalului).

Etapa 2
Stabilirea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la activităţile identificate, utilizând scala de cotare
a gravităţii şi probabilităţii de producere a unui accident de muncă sau îmbolnăvire profesională, grila de
evaluare a riscurilor şi scala de încadrare a nivelului de risc.
Scala de cotare a gravităţii consecinţelor se bazează pe criterii medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de
evaluare a capacităţii de muncă. Gravitatea consecinţelor impactului asupra executantului se încadrează în şapte
clase de gravitate: neglijabil - consecinţe minore, incapacitate temporară de muncă de 3 până la 45 de zile, 45 -
180 zile, invaliditate gradul III, II, I şi deces. In evaluarea nivelului de risc se ia în considerare gravitatea
maximă previzibilă.
Scala de probabilitate a producerii consecinţei maxime previzibile este asimilată după standardele Uniunii
Europene.
Clasa de probabilitate este de la 1 (consecinţe extrem de rare) până la 6 (foarte frecvente). În stabilirea
probabilităţii acţiunii riscului se ia în calcul numărul de persoane expuse, numărul de accidente şi îmbolnăviri
profesionale înregistrate într-o perioada determinată precum şi gradul de tehnicitate al locului de muncă
(activitate) evaluat.
Grila de evaluare a riscurilor reuneşte sub forma unei matrice cu 7 linii şi 6 coloane clasele de gravitate şi
probabilitate a producerii consecinţelor maxime previzibile.

Etapa 3
Stabilirea nivelului de risc global pentru fiecare activitate analizată, pe baza formulei de calcul prezentată mai
jos.
Nivelul de risc (Nr.) pe fiecare activitate analizată se calculează ca medie ponderată a nivelurilor de risc pentru
factorii
de risc identificaţi.
Formula de calcul al nivelului de risc global este:

18

 riRi
Nr  i 1
18

 ri
i 1
unde:
- Nr: nivelul de risc global pe loc de muncă;
- ri: rangul factorului de risc i;
- Ri: nivelul de risc pentru factorul i;
- n: numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă respectiv.
Nivelul de securitate ( Ns ) pe loc de muncă se identifică pe "scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate"
constituită pe principiul proporţionalităţii inverse între nivelurile de risc şi securitate.
Spre deosebire de alte metode, metoda utilizată are avantajul identificării tuturor riscurilor de accidentare
existente la locul de muncă, precum şi gravitatea acţiunii acestora asupra organismului, permiţând ierarhizarea
tuturor acţiunilor de prevenire a accidentelor sau îmbolnăvirilor profesionale prin luarea măsurilor de evitare a
fiecărui risc.
Rezultatele evaluărilor sunt cuprinse în fişele de evaluare a locurilor de muncă, documente centralizatoare a
factorilor de risc identificaţi şi cuantificaţi.
Se precizează că scala nivelului de risc este de la 1 la 7, nivelul 7 reprezentând un nivel critic la care securitatea
desfăşurării procesului este minimă. La această limită desfăşurarea procesului de muncă nu mai poate avea loc,
fiind echivalentă cu producerea accidentului/ îmbolnăvirii profesionale.
Se consideră ca risc acceptabil nivelul 3,5; peste această valoare se impun luarea de măsuri tehnice şi
organizatorice pentru reducerea acestuia.

7
Sunt prezentate în continuare: fişa de evaluare a locului de muncă, pentru activităţile ce implică posibilităţi de
accidentare, pentru care s-a determinat nivelul de risc şi fişa de măsuri propuse, în care, în funcţie de ierarhizarea
factorilor de risc, se propun principalele măsuri de diminuare a riscului de accidentare la locul de muncă analizat.
Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite
ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea
dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman.
Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru
întregul sistem analizat (loc de muncă).
Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc.
3.3. Utilizatori potenţiali
Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă, cât şi în faza de exploatare.
Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât şi în
tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).
În prima situaţie, metoda constituie un instrument util şi necesar pentru proiectanţi în vederea integrării
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă.
În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecţia muncii din întreprinderi
pentru îndeplinirea următoarelor atribuţii: analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare
loc de muncă şi fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
 Lista de identificare a factorilor de risc este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi
comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după
criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de
producţie şi mediu de muncă).
 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman este un instrument
ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale
integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-
funcţională a organismului şi gravitatea minimă - maximă generică a consecinţei.
 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului
uman este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor.
Partea din grilă referitoare la gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi
Protecţiei Sociale.
În ceea ce priveşte clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru
adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în
considerare următoarele:
- clasa 1 de probabilitate: frecvenţa evenimentului peste 10 ani;
- clasa 2: frecvenţă de producere - o dată la 5 10 ani;
- clasa 3: o dată la 2 5 ani;
- clasa 4: o dată la 1 2 ani;
- clasa 5: o dată la 1 an  1 lună;
- clasa 6: o dată la mai puţin de o lună.
 Grila de evaluare a riscurilor este de fapt transpunerea sub formă tabelară Liniile din tabel sunt liniile
claselor de gravitate din grafic, iar coloanele - coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuţă corespunde câte
unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marchează secţiunile obţinute în grafic prin trasarea
curbelor de nivel.
Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului
gravitate - frecvenţă de apariţie.

 Fişa de evaluare a locului de muncă este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi
evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:
- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de muncă;
- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;
- componentele generice ale sistemului de muncă;
- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;
- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi (descriere, parametri şi
caracteristici funcţionale);
- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;
- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;
- nivelul de risc.
 Fişa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat,
rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securităţii muncii.
8
 ANEXA NR. 1

NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE:

FIŞA DE EVALUARE
Firma ……………..
A LOCULUI DE MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 ore/zi

LOCUL DE MUNCĂ: Brutărie ECHIPA DE EVALUARE:......................................................................

Postul: Activitate de panificaţie

Clasa
Conse- Clasa
Forma concretă de manifestare de Nivel
Componenţa Factorii de risc cinţa de
a factorilor de risc proba de
sistemului de muncă identificaţi maximă gravita
(descriere, parametri) bili- risc
previzibilă te
tate
0 1 2 3 4 5 6
A. MIJLOACE DE 1. Factori de risc 1. Acţiunea mecanică a organelor de maşini aflate în mişcare: malaxor, cernător , etc. –
PRODUCŢIE mecanic lovire, strivire degete, mână. ITM
1.1. Mişcări 4 2 3
3-45 zile
periculoase
1.2. Suprafeţe, 2. Suprafeţe ascuţite, tăietoare ale uneltelor de lucru: cuţit, gripcă, feliator , etc. – tăiere,
contururi înţepare membre superioare Inv. gr.III 4 2 3
periculoase
2. Factori de risc 3. Electrocutare prin atingere directă sau indirectă: EM electrice, tablouri electrice,
electric instalaţii electrice, etc. aflate sub tensiune. Deces 7 1 3

3. Factori de risc 4. Explozie, incendiu datorat scăpărilor de gaze sau lucrului cu foc deschis, etc. – arsuri,
chimic intoxicaţie cu CO2, asfixiere. Deces 7 1 3
5. Emisii de gaze toxice rezultate în urma funcţionării continue a cuptorului alimentat cu ITM
4 2 3
gaz – intoxicaţie, etc. 3-45 zile
6. Lucrul cu substanţe chimice pentru curăţat şi dezinfectat – dermatite, alergii de contact ITM
3 3 3
cu substanţe chimice. 3-45 zile
4. Factori de risc 7. Atingerea suprafeţelor supraîncălzite ale cuptorului, sau ale produselor de panificaţie ITM
3 2 2
termic scoase din cuptor – ardere mâini 3-45 zile
B. MEDIUL DE 1. Factori de risc 8. Temperaturi ridicate în interiorul brutăriei în sezonul canicular – afecţiuni ale ITM
MUNCA fizic organismului (insuficienţe cardio respiratorii). 2 3 2
3-45 zile
9
 9. Producerea de calamităţi naturale (cutremure, alunecări de teren, etc.). Deces 7 1 3
C. SARCINA DE 1. Conţinut 10. Dispunerea executării de operaţii care nu intră în sarcinile de serviciu: executarea de
MUNCĂ necorespunzător al reparaţii, intervenţii, reglaje la echipamente de muncă, instalaţie electrică, etc. Deces 7 1 3
sarcinii de muncă

11. Afecţiuni dorso - lombare datorită lucrului în poziţie ortostatică timp îndelungat ITM
3 2 2
3-45 zile
D. EXECUTANT 1. Acţiuni greşite 12. Executarea de intervenţii la echipamente de muncă (operaţie neprevăzută prin sarcina
de muncă) în vederea reparării sau deservirii acestora sau deplasări în alte locuri, fără Deces 7 1 3
atribuţii de serviciu.
13. Cădere de la acelaşi nivel (prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare) pe suprafeţe ITM
umede, alunecoase), etc. – entorse, fracturi. 3 3 3
3-45 zile
14. Aşezarea necorespunzătoare a navetelor de pâine – căderea acestora şi lovire corp Neglija-
1 2 1
bile
2. Omisiuni 15. Omiterea respectării măsurilor de prevenire a incendiilor la locul de muncă.
Deces 7 1 3

16. Desfăşurarea activităţii într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare.

Deces 7 1 3
17. Nerespectarea normelor de igienă personală şi de igienă în muncă – infectare organism. ITM
2 1 2
3-45 zile
18. Nerespectarea Regulamentului de Circulaţie pe Drumurile Publice în timpul deplasării
Deces 7 2 4
la/de la serviciu – accident de circulaţie

18

 riRi 1(1  1)  4(2  2)  12(3  3)  1(4  4) 141

Nr  i 1
   2,87
18
1  1  4  2  12  3  1  4
 ri
49
i 1

10
ANEXA NR. 2

FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU PREVENIREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Nivel MĂSURA PROPUSĂ
Nr.
Locul de muncă / Factor de risc de Competenţe
crt. Nominalizarea măsurii Termene
risc /răspunderi
0 1 2 3 4 5
F18. Nerespectarea Regulamentului MO. Lucrătorii vor respecta Regulamentul de Circulaţie pe Drumurile Publice în timpul deplasării Executant Permanent
1 de Circulaţie pe Drumurile Publice – 4 la/de la serviciu, atât ca şoferi, cât şi ca pietoni.
accident de circulaţie
F1. Acţiunea mecanica a organelor MO. Se interzice orice reparaţie, curăţire a EM în timpul când acesta este în funcţiune. Executant Permanent
de maşini aflate în mişcare: malaxor, MT. Părţile mobile ale EM care pot conduce la accidentări trebuie prevăzute cu dispozitive de Cond. Permanent
etc. – lovire, strivire degete, mana. protecţie. societăţii
MT. Dispozitivele de protecţie ale EM trebuie să fie astfel fixate încât să nu poată fi îndepărtate. Executant Permanent
Îndepărtarea lor este permisă numai în vederea efectuării unor reparaţii şi numai după oprirea
2. 3
autoutilajului, iar la terminarea reparaţiei, acestea vor fi montate la loc.
MT. Se interzice înlăturarea sau anihilarea protectorilor şi a dispozitivelor de protecţie din Executant Permanent
dotarea EM.
MT. Este interzisă deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate ale Executant Permanent
EM.
F2. Suprafeţe ascuţite, tăietoare ale MO. Instruirea periodică a personalului cu privire la modul de lucru cu echipamentele de muncă Executant Permanent
uneltelor de lucru: cuţit, gripcă, din dotare.
3. 3
feliator, etc. – tăiere, înţepare
membre superioare
4. F3. Electrocutare prin atingere MO. Este interzisă efectuarea oricăror improvizaţii la dispozitivele de alimentare cu energie Executant Permanent
directă sau indirectă: EM electrice, electrică, precum şi folosirea acelora care sunt necorespunzătoare.
tablouri electrice, instalaţii electrice, Cond. Când este
MO. Exploatarea, întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi prima punere în funcţiune a
etc. aflate sub tensiune. 3 societăţii cazul
echipamentelor electrice trebuie făcută numai de personal calificat, instruit şi autorizat pentru aceste
operaţii la echipamentele respective.
Cond. Anual
MO. Periodic se vor executa măsurători PRAM privind verificarea rezistenţei prizelor de
societăţii
împământare şi a continuităţii conductorilor de protecţie.
5 F4. Explozie, incendiu datorat MT. Remedierea defecţiunilor, neetanşeităţilor la conductele de gaz se va realiza de către o Cond. Periodic
scăpărilor de gaze sau lucrului cu foc persoană special calificată. Societăţii
deschis, etc. – arsuri, intoxicaţie cu Executant Permanent
3 MO. Ventilarea încăperii 10 min. înainte de începerea lucrului.
CO2, asfixiere. Cond. Permanent
MT. Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile sau inflamabile se vor depozita la distanţe de societăţii
Executant Permanent
11
 siguranţă faţă de sursele de foc.
MT. Este interzisă păstrarea substanţelor chimice inflamabile în interiorul brutăriei, cu excepţia
locurilor anume prevăzute, ferite de surse de foc sau de încălzire.
6. F5. Emisii de gaze toxice rezultate în MO. Ventilarea spaţiului de producţie cu 10 min. înainte de începerea lucrului. Executant Permanent
urma funcţionării continue a Cond. Periodic
3 MT. Realizarea verificărilor la instalaţia de gaz.
cuptorului alimentat cu gaz – societăţii
intoxicaţie.
7. F6. Lucrul cu substanţe chimice MO. Lucrătorii trebuie instruiţi asupra pericolelor pe care le prezintă activitatea cu substanţele cu Cond. Periodic
pentru curaţat şi dezinfectat – care lucrează asupra propriei sănătăţi şi securităţi, precum şi asupra măsurilor de prevenire stabilite societăţii
dermatite, alergii de contact cu şi măsurile de prim ajutor în cazul intoxicării cu substanţe nocive.
substanţe chimice. 3 Executant Permanent
MO. Lucrătorii care lucrează cu substanţe de curăţat sau dezinfectante, vor purta obligatoriu
echipamentul individual de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă, în scopul pentru
care a fost acordat – mănuşi de protecţie rezistente la agenţi chimici.
8. F9. Producerea de calamităţi naturale 3 MO. Angajaţii au obligaţia să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui Executant Permanent în
(inundaţii, cutremure, alunecări de accident. perioa- dele în
teren, etc.). MO. Lucrătorii vor fi instruiţi asupra modului de acţiune în timpul producerii unei calamităţi Cond. care există
naturale. societăţii riscul
producerii
acestor calami
tăţi
9. F10. Dispunerea executării de MO. Lucrătorul este obligat să refuze întemeiat executarea unei sarcini de serviciu dacă aceasta l-ar Executant Permanent
operaţii care nu intră în sarcinile de pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
serviciu: executarea de reparaţii, 3 Conducerea Permanent
MO. Se interzice să se impună lucrătorului să execute operaţii care nu intră în sarcinile de serviciu,
intervenţii, reglaje la echipamente de societăţii
sau care contravin normelor de securitate a muncii.
muncă, etc.
10. F12. Executarea de intervenţii la MO. Exploatarea, întreţinerea, reglarea, depanarea, repararea şi punerea în funcţiune a Conducerea Permanent
echipamente de muncă (operaţie echipamentelor electrice trebuie făcută numai de personal calificat, instruit şi autorizat pentru societăţii
neprevăzută prin sarcina de muncă) executarea acestor operaţii la echipamentele respective.
în vederea reparării sau deservirii MO. Se interzice orice intervenţie la EM, în vederea exploatării, reglării, reparării, dacă aceste Executant Permanent
3
acestora sau deplasări în alte locuri, operaţii nu reprezintă sarcină de serviciu, salariatul trebuind să desfăşoare numai activităţi pentru
fără atribuţii de serviciu. care este calificat, autorizat şi instruit.
MO. Accesul persoanelor în zona locurilor de muncă cu pericol temporar sau permanent, în afara Executant Permanent
sarcinilor de muncă, este interzis.
11. F13. Cădere de la acelaşi nivel (prin MT. Suprafeţele şi căile de circulaţie pentru persoane vor fi nealunecoase, curate, eliberate de orice Executant Permanent
împiedicare de materiale depozitate 2 obstacol.
pe căi de acces, alunecare pe MO. Orice urmă de apă, grăsime, etc, va fi ştearsă imediat. Executant Permanent
12
 suprafeţe umede, alunecoase, etc.)

12. F15. Omiterea respectării măsurilor MT. Se interzice folosirea EM neomologate sau cu defecţiuni sau improvizaţii. Cond. Permanent
de prevenire a incendiilor la locul de MO. Pe timpul cât arzătorul este pornit, se va supraveghea să nu se stingă flacăra şi să producă societăţii
muncă. acumulări de gaze ce pot determina explozii ;MT. Remedierea defecţiunilor, neetanşeităţilor, se va Executant Permanent
3
realiza de către o persoana special calificată Executant
MO. Instruirea lucrătorilor asupra modului de prevenire şi stingere a incendiilor Cond. Permanent
societăţii Periodic
13. F16. Desfăşurarea activităţii într-o MO. Se interzice desfăşurarea activităţii de către salariaţi aflaţi într-o stare psiho-fiziologică Conducerea Permanent
stare psiho-fiziologică necorespunzătoare, bolnavi, sub influenţa băuturilor alcoolice, a stresului sau a căror stare fizică şi societăţii
necorespunzătoare. 3 mentală este necorespunzătoare.
MO. Este interzis lucrătorilor să introducă sau să consume băuturi alcoolice sau substanţe interzise, Executant Permanent
în incinta unităţii.
14. F7. Atingerea suprafeţelor MO. Este interzis a se atinge părţile supraîncălzite ale cuptorului, sau ale produselor de panificaţie Executant Permanent
supraîncălzite ale cuptorului, sau ale atunci când sunt scoase din cuptor, etc.
2
produselor de panificaţie scoase din MO. Folosirea obligatorie, pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă, în scopul pentru care a fost Executant Permanent
cuptor – ardere mâini acordat, a echipamentului individual de protecţie – mănuşi de protecţie antitermică.
15. F8. Temperaturi ridicate în interiorul MO. Ventilarea permanentă a spaţiului de producţie. Executant Permanent
brutăriei – afecţiuni ale organismului 2 MO. Administrare de alimentaţie de protecţie conform prevederilor OUG 99/2000. Conducerea Permanent
(insuficienţe cardio respiratorii). societăţii
16. F11. Afecţiuni dorso-lombare MO. Se vor acorda pauze de 10 min. la fiecare oră de lucru, pentru odihna lucrătorilor. Conducerea Permanent
datorită lucrului în poziţie societăţii
2
ortostatică timp îndelungat. MO. Lucrătorii nu vor ridica singuri greutăţi mari. Sacii cu făină vor fi manipulaţi de două Executant Permanent
persoane.
17. F17. Nerespectarea normelor de MO. Lucrătorul este obligat să utilizeze îmbrăcămintea de lucru din dotare curată, să utilizeze Executant Permanent
igienă personală şi de igienă în materialele igienico-sanitare puse la dispoziţie de angajator şi să desfăşoare activitatea astfel încât
muncă – infectare organism. 2 să evite expunerea propriei persoane la pericole de îmbolnăvire. Conducerea Anual
MO. Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura supravegherea medicală adecvată. societăţii
MO. Lucrătorul trebuie să respecte regulile de igienă corporală şi de igienă în muncă. Executant Permanent
18. 14. Aşezarea necorespunzătoare a MO. Manipularea cu atenţie a navetelor pline. Executant Permanent
navetelor de pâine – căderea acestora 1 MO. Nu se va aşeza în stivă un număr prea mare de navete pline, pentru evitarea răsturnării Executant Permanent
şi lovire corp acestora.

CONCLUZII :
Indiferent de metoda de evaluare utilizată angajatorul poate să-şi identifice punctele slabe si punctele tari din unitate, îşi stabileşte măsuri tehnice, organizatorice si igienico-sanitare pentru evitarea
accidentelor de muncă si a bolilor profesionale.

13
 EVALUAREA RISCURILOR ÎN ACTIVITATEA DE TRANSPORT MĂRFURI
ing. Liviu Nedelcu-ITM Argeş
ing. Lorin Smărăndoiu-ITM Argeş

INTRODUCERE
Evaluarea riscurilor profesionale este o obligaţie a angajatorilor cerută de directivele europene transpuse în
legislaţia naţională, în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană.
Fiecare stat membru al Uniunii Europene a aderat la un set de valori comune, reprezentat de obicei prin directive
europene în toate domeniile, inclusiv în cel al securităţii şi sănătăţii în muncă. Principiul de bază al politicii
europene comune în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este următorul:
„Fiecare lucrător al Uniunii Europene merită un loc de muncă sigur”
Evaluarea riscurilor profesionale este un instrument ce demonstrează aplicarea principiilor de prevenire la
nivelul întreprinderii/unităţii. Aceasta înseamnă că orice întreprindere trebuie să anticipeze pericolele care pot
genera accidente de muncă sau boli profesionale, în loc să reacţioneze după ce astfel de evenimente au avut loc.
O etapă esenţială pentru a implementa o abordare responsabilă în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de
muncă este evaluarea riscurilor profesionale.
Înainte de a se realiza o evaluare a riscurilor profesionale, locul de muncă trebuie să îndeplinească cerinţele
minime de securitate şi sănătate în muncă legale în vigoare.
1. DESCRIEREA METODEI
Metoda elaboratǎ are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de muncă,
sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE EVALUARE A
LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.
Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de
muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.
Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor
liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa
consecinţei maxim previzibile.
Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc.
Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii: definirea sistemului de analizat (loc de muncă), identificarea
factorilor de risc din sistem, evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, ierarhizarea
riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire şi propunerea măsurilor de prevenire.
Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând
următoarele instrumente de lucru: lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecinţe posibile ale acţiunii
factorilor de risc asupra organismului uman, scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor, grila de
evaluare a riscurilor, scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate, fişa locului de
muncă – document centralizator şi fişa de măsuri propuse.
Conţinutul şi structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare.
 Lista de identificare a factorilor de risc este un formular care cuprinde principalele categorii de factori de
risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul
sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).
 Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman este un instrument
ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale
integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-
funcţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.
 Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman
este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor.
Partea din grilă referitoare la gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic,
funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei.
În ceea ce priveşte clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru
adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în
considerare următoarele:
- clasa 1 → frecvenţa evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;
- clasa 2 → frecvenţa de producere: o dată la 5 –10 ani;
- clasa 3 → o dată la 2 – 5 ani;
- clasa 4 → o dată la 1 – 2 ani;
- clasa 5 → o dată la 1 an – 1 lună;
- clasa 6 → o dată la mai puţin de o lună.
 Grila de evaluare a riscurilor este de fapt transpunerea sub formă tabelară a graficului din figura 1.5b
prezentată în capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele –

14
coloanele claselor de probabilitate. Fiecare căsuţă corespunde câte unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile
diferite marchează secţiunile obţinute în grafic prin trasarea curbelor de nivel.
Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului
gravitate – frecvenţă de apariţie.
 Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii, construită pe baza grilei de evaluare a
riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de
securitate.
 Fişa de evaluare a locului de muncă este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi
evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde date de
identificare a locului de muncă(unitatea, secţia, locul de muncă), date de identificare a evaluatorului (nume,
prenume, funcţie), componentele generice ale sistemului de muncă, nominalizarea factorilor de risc identificaţi,
explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi, consecinţa maximă previzibilă a
acţiunii factorilor de risc, clasa de gravitate şi probabilitate previzionată şi nivelul de risc.
 Fişa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat,
rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securităţii muncii.
2. APLICAREA METODEI
2.1. Procedura de lucru
a. Constituirea echipei de analiză şi evaluare
Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză şi evaluare. Aceasta va cuprinde
specialişti în domeniul securităţii muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.
Înainte de începerea activităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele
utilizate şi procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra
locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate.
După constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se trece la parcurgerea
etapelor propriu-zise.
b. Descrierea sistemului de analizat
În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind identificarea şi descrierea
componentelor sistemului şi modului său de funcţionare (scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a
operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.), precizarea
în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi
deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.), descrierea condiţiilor de mediu existente şi
precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor şi standardelor de
securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente.
Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile
tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a
factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de
informaţii pentru definirea sistemului o constituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.
c. Identificarea factorilor de risc din sistem
În această etapă, esenţială pentru calitatea analizei, se stabileşte pentru fiecare componentă a sistemului de
muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile
previzibile şi probabile de funcţionare.
În cazul factorilor de risc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de muncă), identificarea lor
este relativ uşoară, cunoscându-se parametrii şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor,
proprietăţile fizico-chimice ale materiilor şi materialelor utilizate sau dispunându-se de buletinele de analiză a
condiţiilor de mediu.
Referitor la executant, operaţia este mult mai dificilă şi implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil,
se analizează toate erorile previzibile şi probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma
omisiunilor şi acţiunilor sale greşite, precum şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte
elemente ale sistemului.
Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza
conformităţii dintre conţinutul său şi capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă
parte, prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite.
Factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în
aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se
apreciază respectivul factor .
d. Evaluarea riscurilor
Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă
similare.
Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la
care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior
în frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

15
Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor şi se înscrie în
Fişa locului de muncă. Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste
niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă,
ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu
nivelul cel mai mare de risc.
Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite
pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se
utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.
În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea
ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului
cu nivel maxim de risc.
Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
 ri  R i
i =1
Nr = n
 ri
i =1
unde:
Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri - rangul factorului de risc „i”;
Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii
de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile de
muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obţine nivelul global de securitate a muncii
pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată – NS:
n
 rp  Nsp
Ng 
p =1
n
 rp
p 1
unde:
rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);
n - numărul de locuri de muncă analizate;
Nsp - nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.
e. Stabilirea măsurilor de prevenire
Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se
impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de
risc/securitate a muncii în ordinea:
 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv măsuri de prevenire
intrinsecă, măsuri de protecţie colectivă şi măsuri de protecţie individuală.
Măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse.
Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care
trebuie să conţină, clar şi succint, următoarele: modul de desfăşurare a analizei, persoanele implicate, rezultatele
evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc, interpretarea rezultatelor evaluării şi fişele de
măsuri de prevenire.
2.2. Condiţii de aplicare
Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiţie este ca sistemul ce
urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului şi elementelor sale. În acest
mod se limitează numărul şi tipul de inter-relaţionări potenţiale ce urmează să fie investigate şi implicit factorii
de risc de luat în considerare.
O altă condiţie deosebit de importantă este existenţa unei echipe de evaluare, complexă şi multidisciplinară, care să
includă specialişti în securitatea muncii, proiectanţi, tehnologi, ergonomi, medici specialişti în medicina muncii
etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar şi a factorilor de risc. Conducătorul
echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de
vedere ale celorlalţi evaluatori, în sensul subordonării şi integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului
urmărit prin analiză: evaluarea securităţii muncii.

EVALUARE NIVEL DE RISC

16
INVENTARIEREA (DESCRIEREA) LOCULUI DE MUNCĂ
ŞOFER AUTOVEHICUL TRANSPORT MARFĂ
A.1. Destinaţia locului de muncă
Transport marfă
A.2. Mijloace de producţie
- autovehiculele societăţii;
- cric hidraulic sau mecanic;
- trusă scule auto;
- trusă sanitară;
- mijloace pentru ISU: (lopată, ladă nisip, stingătoare);
- roată de rezervă;
- piese de schimb;
- lanternă sau lampă electrică portabilă 24V;
- trusă elemente semnalizare – avertizare;
- dispozitiv efectuare pene de cauciuc;
- combustibil, ulei, vaselină, aer comprimat;
- cale blocare roti;
- organe de legare diferite;
- obiectul transportului (marfă, materiale, piese, subansamble, etc.);
- acte şi documente privind obiectul transportului şi autorizaţie de transport, etc.
A.3. Mediul de muncă
- activitatea se desfăşoară în caroseria autovehiculului, dar şi în spaţiul exterior;
- deplasările se execută, atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte;
- iluminat - natural şi artificial;
- zgomot şi vibraţii produse de mijlocul de transport.
A.4. Sarcina de muncă
- cunoaşterea funcţionării şi exploatării autovehiculului pe care îl conduce;
- cunoaşterea şi respectarea regulamentului de circulaţie pe drumurile publice şi în incinta garajelor, parcărilor,
incintelor societăţii, etc.;
- execută conducerea autovehiculului, ca şofer, fiind autorizat conform categoriei;
- participă la efectuarea reviziilor şi reparaţiilor;
- participă la efectuarea verificărilor tehnice;
- execută întreţinerea şi verificarea zilnică a autovehiculului pe care îl deserveşte. Dacă autovehiculul nu
îndeplineşte condiţiile tehnice privind siguranţa circulaţiei este interzisă plecarea în cursă;
- participă la verificările făcute înainte de plecarea în cursă privind asigurarea obiectului de transport în
autovehicul;
- înainte de începerea lucrului face verificările impuse de normele în vigoare, execută reglaje şi reparaţii care nu
necesită echipamente speciale şi sunt permise conform calificării;
- cunoaşte şi aplică normele de securitatea muncii, SU, specifice activităţii pe care o desfăşoară, precum şi cele
specifice pentru obiectul transportului;
- utilizarea echipamentelor de protecţie din dotarea personală (EIP) şi a autovehiculului deservit, corespunzător
condiţiilor de lucru, a activităţii desfăşurate şi a riscurilor la care sunt expuşi în timpul activităţii desfăşurate.
- respectarea ordinii şi disciplinei la locul de muncă, respectarea programului de lucru şi a reglementărilor
interioare, prezentarea la lucru odihnit, fără a fi sub influenţa băuturilor alcoolice, a unor substanţe interzise, sau
a unor medicamente care i-ar diminua capacitatea de muncă sau atenţia în timpul desfăşurării activităţii;
- menţinerea curăţeniei la locul de muncă;
- efectuarea numai a lucrărilor pentru care este calificat, instruit şi autorizat, conform sarcinilor de muncă şi a
dispoziţiilor superiorilor ierarhici (cu excepţia celor care ar putea să producă accidentarea proprie, a altor
persoane sau să provoace accidente sau evenimente tehnice), desfăşurându-şi activitatea numai dacă sunt luate
măsuri tehnice şi organizatorice pentru eliminarea pericolelor de accidentare sau îmbolnăvire profesională şi
dacă este echipat corespunzător cu EIP, conform riscurilor existente;
- desfăşurarea activităţii astfel încât să nu expună la accidente sau îmbolnăviri profesionale persoana proprie sau
a celorlalte persoane participante la procesul de muncă, oprind lucrul la sesizarea unui pericol iminent, alarmând
personalul din zona de lucru şi luând măsurile de prevenire la nivelul competenţei sale;
- nepermiterea accesului la volanul autovehiculului a altor persoane;
- nu se va deplasa la alte locuri de muncă dacă nu are atribuţii de serviciu.

17
UNITATEA: ________________________ FIŞA DE EVALUARE NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE:
A LOCULUI DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: 8 ore/zi
LOCUL DE MUNCĂ:
ECHIPA DE EVALUARE: evaluator autorizat şi comisie internă
SOFER AUTOVEHICUL TRANSPORT MARFĂ
Cla Clas
Conse-
sa a de Niv
Componenţa Forma concretă de manifestare cinţa
Factorii de risc de pro el
sistemului de a factorilor de risc maximă
identificaţi gra babi de
muncă (descriere, parametri) previzi-
vita li- risc
bilă
te tate
0 1 2 3 4 5 6
A. 1. Factori de risc 1. Lovire de către alt mijloc de transport în timpul rulării, la traversarea căilor ferate fără bariere, la
MIJLOACE mecanic staţionarea pentru încărcare – descărcare materiale, la alimentarea cu combustibil, la depanarea
DE Deces 7 2 4
1.1. Mişcări autovehiculului pe teren, la executarea manevrelor în locurile de parcare, inclusiv de propriul autovehicul
PRODUCŢIE periculoase datorită neasigurării împotriva deplasărilor necontrolate.
2. Organe de maşini în mişcare (roată şi curea antrenare, elice ventilator, etc.): strivire, amputare degete Inv.
sau mâinii în timpul executării reglajelor, depanărilor motorului. 4 1 2
gr. III
3.Deviere de la traiectoria normală: răsturnarea, tamponarea autovehiculului, datorită unor defecţiuni
tehnice (defecţiuni la sistemul de frânare, la motor, la instalaţie electrică, la sistemul de direcţie, etc.) sau Deces 7 2 4
datorită uzurii (explozie pneuri de rulare), etc.
4.Surpare, alunecare, rostogolire obiecte sau materiale transportate (în timpul operaţiei de încărcare- ITM
2 1 1
descărcare) - fracturi membre superioare, inferioare. 3-45 zile
1.2. Suprafeţe sau 5.Tăierea, înţeparea, vătămarea mâinilor sau picioarelor datorită muchiilor tăietoare, ascuţite ale sculelor şi
ITM
contururi uneltelor de mână utilizate sau datorită suprafeţelor şi contururilor periculoase ale autovehiculului. 2 1 1
3-45 zile
periculoase
1.3. Recipiente sub 6. Explozie anvelope în timpul reglării presiunii, umflării.
Deces 7 1 3
presiune
1.4. Vibraţii 7. Rulare pe teren accidentat – vibraţii transmise sistemului muscular şi osos. ITM
2 5 3
3-45 zile
2. Factori de risc 8. Arsuri provocate prin atingerea accidentală a părţilor metalice, cu temperatură ridicată,ale motorului ITM
2 1 1
termic termic în funcţionare (galerie evacuare, bloc motor). 3-45 zile
3. Factori de risc 9. Aprinderea combustibilului, spargerea conductei de alimentare, explozia rezervorului de combustibil, ITM
2 1 1
chimic fisurarea acumulatorului auto şi scurgerea de electrolit – arsuri cutanate. 3-45 zile
B. 1. Factori de risc 10.Temperaturi scăzute în anotimpul rece sau lucrul în mediu umed (ploi, ninsori) – viroze. ITM
MEDIUL DE 2 5 3
fizic 3-45 zile
MUNCĂ 11.Temperatura ridicată în sezonul canicular şi secetos – afecţiuni ale organismului (insuficienţă ITM
2 5 3
respiratorie, deshidratare). 3-45 zile
1.4. Calamităţi 12. Calamităţi naturale: seism, trăsnet, torente, vânt puternic, grindină, viscol, alunecări de teren, avalanşe,
Deces 7 1 3
naturale prăbuşiri de copaci sau teren.

18
C. 1. Sarcina 13. Afecţiuni ale sistemului muscular şi osos datorită manipulării manuale a maselor – afecţiuni dorso- ITM
SARCINA DE supradimensionată lombare. 45-180 3 5 4
MUNCĂ în raport cu zile
capacitatea 14.Solicitarea sistemului muscular şi osos la efectuarea penelor de cauciuc, reparaţii, intervenţii, etc. (efort ITM 3-
2 1 1
dinamic). 45 zile
executantului
15. Decizii dificile în timp scurt, monotonia muncii, operaţii reparative de ciclu scurt sau circulaţie în trafic ITM
2 5 3
aglomerat, condiţii meteo dificile – solicitarea sistemului nervos. 3-45 zile
D. 1. Acţiuni greşite 16. Reglări greşite (frâne, joc volan, pneuri cu presiune necorespunzătoare, etc.) Deces 7 1 3
EXECUTANT 17. Efectuarea de manevre greşite în timpul circulaţiei – depăşiri, mersul în marşarier, manevre în condiţii
Deces 7 2 4
de vizibilitate redusă (curbe, pantă, intersecţii, în spaţii înguste), la trecerea căilor ferate, în locuri interzise.
18. Comenzi greşite – semnalizarea greşită a manevrelor, etc. Deces 7 1 3
19. Deplasări, staţionări în zone periculoase - deplasarea pe suprafeţe cu polei, gheaţă, nerespectarea
regulilor de circulaţie privind parcarea, circulaţia pe sens unic, intrarea cu autovehicule în locuri interzise Deces 7 2 4
datorită gabaritului sau a greutăţii, circulaţia pe teren instabil, în raza de acţiune a altor utilaje, etc.
20. Deplasare cu pericol de cădere de la mică înălţime prin dezechilibrare (urcare coborâre din mijlocul de
Deces 7 1 3
transport, rampe încărcare, etc.).
21. Deplasare cu pericol de cădere de la acelaşi nivel a şoferului (suprafeţe umede, polei, gheaţă,
Deces 7 1 3
lubrefianţi, etc.) – fracturi.
22. Prinderea, strivirea membrelor în timpul realizării sarcinilor de serviciu – în timpul depanării
ITM 3-
autovehiculului sau la utilizarea defectuoasă a sculelor şi uneltelor din dotare (datorită unor acţiuni greşite 2 1 1
45 zile
ale executantului).
23. Efectuarea de reparaţii sau lucrări neprevăzute prin sarcina de muncă (participarea la efectuarea
intervenţiilor, repararea echipamentelor electrice etc.) sau deplasări în zone periculoase sau cu pericol Deces 7 1 3
temporar, la alte locuri de muncă, fără atribuţii de serviciu.
2. Omisiuni 24. Nerespectarea regulilor de circulaţie cu autovehicule (parcare, garare, circulaţie, plecare în cursă, timp
Deces 7 2 4
odihnă, semnalizare, depanare pe traseu, etc.).
25. Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (apărători, mijloace de semnalizare – avertizare, neu-
Deces 7 1 3
tilizarea frânei de serviciu, nefolosirea calelor la roţi împotriva deplasării accidentale a autovehiculului).
26. Omiterea verificării stării tehnice, a bunei funcţionări şi a integrităţii autovehiculului cu care lucrează. Deces 7 1 3
27. Desfăşurarea activităţii într-o stare psiho-fiziologică necorespunzătoare. Deces 7 1 3
28. Nerespectarea Regulamentului de Circulaţie pe drumurile publice, în timpul deplasării – pe traseul
Deces 7 2 4
normal- între domiciliu şi locul de muncă.
28

 riRi 6(1 1)  12  2  143  3  74  4 248

Nr  i 3
   3,17
28
6  1  1 2  14  3  7  4
 ri
78
i 1

19
 Reprezentare grafică factori de risc - nivel de risc pentru locul de muncă:

şofer autovehicule transport marfă

7
6 SC ________________
nivel de risc

5
4 4 4 4 4 4 4
4
3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3
3
2
2
1 1 1 1 1 1
1
0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10F11F12F13F14F15F16F17F18F19F20F21F22F23F24F25F26F27F28

factori de risc

Reprezentare grafică procentuală a factorilor de risc proprii componentelor sistemului

de muncă pentru locul de muncă: şofer autovehicule transport marfă
factori de risc dependenti de mijloace de productie
factori de risc dependenti de mediul de munca
factori de risc dependenti de sarcina de munca
factori de risc dependenti de executanti

32.2%
46.4%

10.7%
10.7%

20
Locul de muncă: ŞOFER AUTOVEHICUL TRANSPORT MARFĂ

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă şofer autovehicul transport marfă este egal cu
3,17 – valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil
Rezultatul este susţinut de Fişa de evaluare, în care se observă că din totalul de 28 factori de risc
identificaţi, şapte se situează în categoria factorilor de risc mediu (nivel de risc parţial 4).
Factorii de risc (cu nivel de risc parţial 4) pentru care trebuie să se adopte cu prioritate măsuri de
prevenire şi/sau protecţie sunt:
 F1. Lovire de către alt mijloc de transport în timpul rulării, la traversarea căilor ferate fără bariere, la
staţionarea pentru încărcare – descărcare materiale, la alimentarea cu combustibil, la depanarea
autovehiculului pe teren, la executarea manevrelor în locurile de parcare, inclusiv de propriul
autovehicul datorită neasigurării împotriva deplasărilor necontrolate.
 F3. Deviere de la traiectoria normală: răsturnarea, tamponarea autovehiculului, datorită unor defecţiuni
tehnice (defecţiuni la sistemul de frânare, la motor, la instalaţie electrică, la sistemul de direcţie, etc.)
sau datorită uzurii (explozie pneuri de rulare), etc.
 F13. Afecţiuni ale sistemului muscular şi osos datorită manipulării manuale a maselor – afecţiuni dorso-
lombare
 F17. Efectuarea de manevre greşite în timpul circulaţiei – depăşiri, mersul în marşarier, manevre în
condiţii de vizibilitate redusă (curbe, pantă, intersecţii, în spaţii înguste), la trecerea căilor ferate, în
locuri interzise, etc.
 F19. Deplasări, staţionări în zone periculoase - deplasarea pe suprafeţe cu polei, gheaţă, nerespectarea
regulilor de circulaţie privind parcarea, circulaţia pe sens unic, intrarea cu autovehicule în locuri
interzise datorită gabaritului sau a greutăţii, circulaţia pe teren instabil, în raza de acţiune a altor utilaje,
etc.
 F24. Nerespectarea regulilor de circulaţie cu autovehicule (parcare, garare, circulaţie, plecare în cursă,
timp odihnă, semnalizare, depanare pe traseu, etc.).
 F28. Nerespectarea Regulamentului de Circulaţie pe drumurile publice, in timpul deplasării – pe traseul
normal - între domiciliu şi locul de muncă.

Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt
necesare aplicarea măsurile generice prezentate în Fişa de măsuri propuse.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum
urmează;
 32,19% factori proprii mijloacelor de producţie;
 10,70% factori proprii mediului de muncă
 10,71% factori proprii sarcinii de muncă;
 46,40% factori proprii executantului.

21
 LOCUL DE MUNCĂ: ŞOFER AUTOVEHICUL TRANSPORT MARFĂ
FIŞĂ DE MĂSURI PROPUSE PENTRU PREVENIREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNAVIRE PROFESIONALĂ

Nivel MĂSURA PROPUSĂ

Nr.
Locul de muncă / Factor de risc de Competenţe
crt. Nominalizarea măsurii Termene
risc /răspunderi
0 1 2 3 4 5
1. F1. Lovire de către alt mijloc de MT. Se interzice manevrarea autovehiculului în spaţii lipsite de vizibilitate Şofer Permanent
transport în timpul rulării, la MT. Se interzice şoferului să oprească în rampe, pante sau în alte locuri unde autovehiculele oprite ar periclita Şofer Permanent
traversarea căilor ferate fără siguranţa circulaţiei .
bariere, la staţionarea pentru MO. Respectarea Codului Rutier Şofer Permanent
încărcare – descărcare materiale, MO. În cazul intervenţiei la autovehicul pe teren se va trage maşina în afara părţii carosabile, se va asigura Şofer
la alimentarea cu combustibil, la împotriva deplasărilor accidentale, se va semnaliza zona cu triunghiuri reflectorizante, iar luminile de avarie se vor
depanarea autovehiculului pe aprinde.
teren, la executarea manevrelor în 4 MO. Se interzice trecerea autovehiculelor peste liniile de cale ferată prin alte locuri decât pasajele special construite Şofer Permanent
locurile de parcare, inclusiv de şi semnalizate corespunzător legilor în vigoare
propriul autovehicul datorită MO. Se interzice lăsarea maşinii în funcţiune, fără supraveghere, sau permiterea manipulării comenzilor de către alte Şofer Permanent
neasigurării împotriva persoane .
deplasărilor necontrolate. MO. La părăsirea maşinii şoferul trebuie să o oprească din funcţiune, şi o va bloca prin introducerea în una din Şofer Permanent
viteze şi tragerea frânei de mână, luând cheile de contact şi închizând uşile cabinei cu cheia.
MO. Şoferul este obligat să fie tot timpul atent la manevrele proprii, precum şi ale şoferilor celorlalte mijloace de
transport. Şofer Permanent
2. F3. Deviere de la traiectoria MT. Şoferii au obligaţia ca înainte de plecarea în cursă să verifice asigurarea condiţiilor tehnice ale autovehiculelor. Şofer Permanent
normală: răsturnarea, tamponarea MT. Este interzisă folosirea anvelopelor a căror bandă de rulare prezintă o uzură peste limita prevăzută de normele
autovehiculului, datorită unor tehnice ale autovehiculelor . Şofer Permanent
defecţiuni tehnice (defecţiuni la MT. Şoferii trebuie să oprească autovehiculul la apariţia unor zgomote anormale şi ori de câte ori consideră că este
sistemul de frânare, la motor, la necesar să se efectueze controlul tehnic în parcurs. Şofer Permanent
4
instalaţie electrică, la sistemul de MT. Autovehiculul trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic (sistemul de frânare, de direcţie, motorul,
direcţie, etc.) sau datorită uzurii instalaţia electrică, etc.) fiind în bună stare de funcţionare. Şofer Permanent
(explozie pneuri de rulare), etc. MO. Pentru menţinerea echipamentelor de munca în condiţii de securitate se va respecta planul de revizii şi reparaţii
întocmit conform reglementărilor în vigoare. Conducerea Conform
societăţii grafic
3. F13. Afecţiuni ale sistemului MO. La efectuarea operaţiilor de manipulare şi transport prin purtare a maselor, se vor repartiza numai salariaţii Conducerea Permanent
muscular şi osos datorită care corespund din punct de vedere fizic. Se interzice manipularea frecventă şi prelungită a sarcinilor, fără efectuarea societăţii
manipulării manuale a maselor – unor controale medicale periodice .
afecţiuni dorso-lombare MO. Pentru evitarea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate: poziţiile vicioase, mişcările bruşte şi Şofer Permanent
3
extreme, mişcările repetitive ( HG. 1051/2006).
MT + MO. La manipularea şi transportul prin purtare al maselor se va ţine seama de următoarele elemente de Şofer Permanent
referinţă: caracteristicile maselor, efortul fizic necesar, caracteristicile mediului de muncă, cerinţele activităţii şi de
factorii individuali de risc (HG. 1051/2006).
22
4. F17. Efectuarea de manevre Conducerea Permanent
greşite în timpul circulaţiei – MO. Pentru conducerea autovehiculului sunt admişi numai muncitori calificaţi pentru această meserie şi instruiţi în societăţii
depăşiri, mersul în marşarier, acest sens. Şofer Permanent
manevre în condiţii de vizibilitate MT. Se interzice manevrarea autovehiculului în condiţii lipsite de vizibilitate. În astfel de cazuri se asigură pilotarea
redusă (curbe, pantă, intersecţii, şoferului de la sol . Şofer Permanent
4
în spaţii înguste), la trecerea MT. Ieşirea autovehiculelor din parcare şi din incintele agenţilor economici în drumurile publice se va face cu faţa.
căilor ferate, în locuri interzise, În cazul când nu este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai prin pilotare Şofer Permanent
etc. MO. Respectarea Codului Rutier
MO. Se interzice trecerea autovehiculelor peste liniile de cale ferată prin alte locuri decât pasajele special construite Şofer Permanent
şi semnalizate corespunzător legilor în vigoare .
5. F19. Deplasări, staţionări în zone MO. În caz de ploaie torenţială, de ninsoare abundentă, de viscol, gheaţă şi polei, autovehiculele vor circula cu Şofer Permanent
periculoase - deplasarea pe viteză redusă, până la limita evitării oricărui pericol .
suprafeţe cu polei, gheaţă, MT. Este interzisă parcarea autovehiculelor pe drumurile de trecere din garaj şi din incinta unităţilor, precum şi sub Şofer Permanent
nerespectarea regulilor de liniile electrice aeriene .
circulaţie privind parcarea, MO. Respectarea Codului Rutier Şofer Permanent
circulaţia pe sens unic, intrarea cu 4 MO. Şoferii vor efectua manevrarea autovehiculelor, numai după ce s-au asigurat că nu există persoane sau alte Şofer Permanent
autovehicule în locuri interzise mijloace auto în apropiere, pentru evitarea accidentelor .
datorită gabaritului sau a MO. Şoferul este obligat să fie tot timpul atent la manevrele proprii, precum şi ale conducătorilor auto ai celorlalte Şofer Permanent
greutăţii, circulaţia pe teren mijloace de transport de pe traseu sau a utilajelor existente în zona punctului de lucru.
instabil, în raza de acţiune a altor MO. Respectarea indicatoarelor de semnalizare (avertizare, interzicere, obligativitate) a riscurilor la locurile de
utilaje. muncă. Şofer Permanent
6. F24. Nerespectarea regulilor de MO. Respectarea Codului Rutier Şofer Permanent
circulaţie cu autovehicule MT. Conducătorii auto au obligaţia ca înainte de plecarea în cursă să verifice asigurarea condiţiilor tehnice ale Şofer Permanent
(parcare, garare, circulaţie, autovehiculelor .
plecare în cursă, timp odihnă, MO. Prezenţa mijlocului de transport, aflat în mod accidental în reparaţie, pe căile de circulaţie trebuie semnalizată Şofer Permanent
semnalizare, depanare pe traseu, 4 cu mijloace de avertizare
etc.). MT. Staţionarea mijloacelor de transport trebuie să se facă numai pe partea dreaptă a sensului de mers. Şofer Permanent
MO. Manevra de mers înapoi trebuie să fie semnalizată acustic .
MO. Şoferii vor efectua manevrarea autovehiculelor, numai după ce s-au asigurat că nu există persoane sau alte Şofer Permanent
mijloace auto în apropiere, pentru evitarea accidentelor . Şofer Permanent
7. F28. Nerespectarea Regula- MO. Respectarea regulamentului de circulaţie pe drumurile publice în timpul deplasării la/ de la serviciu atât ca Şofer Permanent
mentului de Circulaţie pe şofer cât şi ca pieton.
drumurile publice, în timpul 4
deplasării–pe traseul normal-între
domiciliu şi locul de muncă.
COMISIA:
1.__________________ - evaluator autorizat ___________________
2.______________________ - responsabil SSM______________
3. _______________________ – medic_______________________

23
 EVALUAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE

LA REVIZIILE DE VAGOANE – CFR MARFA

jr. Mihail Mohora-ITM Dolj
ing. Cristian Utescu-ITM Dolj
ing. Paul Ştefan-Sucursala CFR Marfă Craiova

1. PREZENTAREA LUCRĂRII

Parte componentă a protecţiei sociale, căreia îi conferă pondere şi valoare în balanţa sistemului socio-economic,
securitatea si sanatatea in munca a avut în toate timpurile o puternică tentă umanitară. Orice societate care
recunoaşte "omul ca valoare şi scop suprem" va admite că protejarea vieţii acestuia este a priori justificată şi
îndreptăţeşte un efort oricât de mare.
Pe de altă parte, resursele financiare sunt limitate şi, oricât de puternică ar fi latura socială a acestei activităţi,
stabilirea priorităţilor în alocarea acestor resurse trebuie să aibă la bază criterii economice (indicatori cantitativi).
Deplasarea ponderii dinspre componenta socială, umanitară, a securitatii si sanatatii muncii spre componenta
economică, în condiţiile economiei de piaţă, necesită importante schimbări în modul de abordare a problemelor
de securitate şi sănătate în muncă. În esenţă, aceste schimbări constau în deplasarea accentului de la analize
calitative spre găsirea unor criterii, metode sau indicatori, care să permită cuantificarea stării de securitate a
muncii într-un sistem (loc de muncă, atelier, unitate).
Această cerinţă, dezavantajele metodelor tip “inspecţie”, ca şi progresele obţinute în alte domenii, cum ar fi studiul
fiabilităţii sistemelor tehnice sau ergonomia muncii, au îndreptat eforturile teoreticienilor spre găsirea unor noi
principii de evaluare, punctul de plecare fiind relaţia risc - securitate, care permite determinarea nivelului de
securitate indirect, prin intermediul nivelului de risc.
Paşi importanţi în această direcţie s-au făcut în anul 1985, când prin CEI 812/85 se defineşte noţiunea de risc, se
trasează alura curbei de acceptabilitate a riscului şi se precizează cei doi parametri esenţiali care trebuie luaţi în
considerare la evaluarea riscului: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime asupra organismului uman.
Principiul de evaluare a riscurilor pe baza combinaţiei între frecvenţa şi gravitatea consecinţelor maxime
previzibile este consacrat ulterior în standardele europene, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/1996. Deşi
obiectul lor îl constituie securitatea maşinilor, cele două acte normative statuează extinderea domeniului lor de
aplicare şi la securitatea muncii, în corelaţie cu obligativitatea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională impusă prin Directiva-cadru nr. 391/89/CEE (paragraful 2 pct. b art. 6).
În ţara noastră nu a existat până în prezent o metodă de evaluare a nivelului de securitate a muncii, respectiv a
riscurilor, într-un sistem. Estimările care se făceau, sub acest aspect, aveau la bază analize postaccident/boală, şi
anume indicii de frecvenţă şi gravitate ai acestor evenimente.
În vederea alinierii la cerinţele impuse ţărilor membre ale Uniunii Europene, INCDPM a abordat problema
aprecierii cantitative a securităţii muncii în concordanţă cu cele mai noi direcţii pe plan internaţional.
Pornind de la analiza metodelor de evaluare existente pe plan european, de la sugestiile metodologice şi
principiile de evaluare a riscurilor, precum şi de la prevederile legislaţiei în vigoare în România, în cadrul
INCDPM s-a elaborat “metoda de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă”, care face parte din categoria
metodelor de evaluare indirectă a securităţii şi stabileşte în final niveluri de risc pentru fiecare factor de risc şi
nivelul de risc global pe loc de muncă (sursa principală de inspiraţie în elaborare a fost metoda AMDEC - CEI
812/85). În cadrul ei, cuantificarea riscurilor se face pe baza combinaţiei între gravitatea şi frecvenţa
consecinţelor maxime posibile, în acord cu standardele UE.
Metoda constituie un instrument de lucru util în activitatea patronilor, managerilor şi lucratorilor desemnati din
întreprinderi, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin conform Legii Securitatii si Sanatatii in Munca nr.
319/2006 şi Normelor Metodologice de aplicare a legii 319/ 2006, deoarece permite:
- compararea diverselor locuri de muncă din punct de vedere al periculozităţii, pe o scală de niveluri de risc de la
1 la 7;
- ierarhizarea riscurilor în cadrul unui loc de muncă şi alocarea optimă, pe această bază, a resurselor
financiare;
- identificarea tuturor factorilor de risc (prima etapă a evaluării) şi stabilirea dimensiunii riscurilor, ceea ce
reprezintă o etapă necesară pentru elaborarea normelor şi instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, precum şi
o condiţie cerută de Normele Metodologice privind autorizarea agenţilor economici;
- elaborarea programului anual de prevenire si protecţie a muncii, pe baza fişelor de măsuri de prevenire
întocmite în urma evaluării riscurilor.
Personalul aparţinând echipei de evaluare a studiat şi şi-a însuşit elementele de bază prin care se caracterizează
activitatea la Revizia de Vagoane CFR Marfa.
24
Acest studiu a avut două obiective. În primul rând, numai cunoaşterea sistemelor şi proceselor tehnologice de
bază permite identificarea factorilor de risc. Deşi din echipa de evaluare, conform înţelegerilor iniţiale, au făcut
parte şi specialişti ai beneficiarului, pentru o corectă identificare şi analiză a riscurilor este obligatoriu ca toţi
participanţii să aibă suficiente cunoştinţe tehnice.
Pe baza instrumentelor proprii metodei, ca şi a discuţiilor cu medicul de medicina muncii, s-a stabilit pentru
factorii identificaţi gravitatea maximă posibilă şi previzibilă a consecinţei acţiunii lor asupra executanţilor.
Utilizând datele statistice şi buletinele de determinări puse la dispoziţie de beneficiar, pentru fiecare factor de
risc identificat s-a determinat probabilitatea transformării acţiunii sale asupra executantului într-un accident de
muncă sau o boală profesională.
Cu ajutorul celor două date, s-au calculat atât nivelurile de risc parţiale, cât şi nivelul global de risc pentru
locurile de muncă evaluate.
În continuare, rezultatele evaluării la fiecare loc de muncă au fost interpretate prin prisma legislaţiei în vigoare
(semnificaţia nivelurilor de risc, posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor de securitate), astfel încât în finalul
lucrării au fost reţinute principalele aspecte rezultate.

2. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII UNITĂŢII

Reviziile de Vagoane CFR Marfa au ca obiect de activitate:
- revizia şi pregătirea tehnică a trenurilor de marfă prevăzute în livrete de mers, programe de circulaţie, caiete de
prestaţii sau puse în circulaţie prin ordin superior;
- alegerea vagoanelor apte pentru transportul mărfurilor destinate exportului.

2.1 LOCUL DE MUNCĂ REVIZOR TEHNIC VAGOANE

2.1.1 PROCESUL DE MUNCĂ

Verifică starea tehnică a vagoanelor şi le triază: pe cele defecte le trimite la linia de reparaţii iar pe cele fără
defecte le direcţionează pe diverse linii de CF unde se formează trenuri.

2.1.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE
- trusă scule manevră;
- vagoane transport marfă;
- staţie de emisie-recepţie;
- elemente de curăţare şi întreţinere;
- lampă de control;
- combustibil, uleiuri.
SARCINA DE MUNCĂ
- participă la analiza de intrare în serviciu;
- este obligat să respecte prevederile Ord. 855/1986;
- execută serviciul respectând în totalitate prevederile din instrucţii, ordinele şi reglementările specifice în
vigoare cu privire la situaţia vagoanelor defecte din staţia Bucureşti Triaj;
- execută la timp şi în conformitate cu programul de lucru şi cu procesele tehnologice revizia şi pregătirea
tehnică a trenurilor şi proba frânelor;
- se deplasează pe zona de influenţă şi va executa sarcinile trasate în totalitate, la ordinul şefului de tură;
- să poarte reglementar în timpul serviciului uniforma, echipamentul de lucru şi de protecţie;
- să supravegheze şi să asigure la locul său de muncă integritatea bunurilor din dotarea acestuia;
- să păstreze secretul de serviciu;
- să dea semnale de oprire unui tren sau unui convoi de manevră în toate cazurile în care viaţa oamenilor sau
integritatea mărfurilor este ameninţată ori siguranţa circulaţiei este periclitată;
- să aducă la cunoştinţa şefului reviziei de vagoane sau şefului de tură prin raport de eveniment neregulile
constatate şi greutăţile întîmpinate în executarea serviciului;
- să aibă asupra sa şi să poarte sculele şi rechizitele necesare, prevăzute în anexa 14 din Instrucţia 250 şi să le
păstreze în stare bună;
- să cunoască amplasarea, funcţionarea şi manipularea instalaţiilor şi utilajelor din dotarea subunităţii, care sunt
folosite direct la pregătirea tehnică a trenurilor;
- să participe la instruirea prin şcoală a personalului şi la analizele de siguranţă a circulaţiei, conform
reglementărilor în vigoare;
- să îndrume şi să controleze activitatea salariaţilor pe care îi are în subordine şi a celor ce-i sunt repartizaţi în
stagiul de practică;
- să aducă la cunoşinţă imediat, prin orice mijloc de comunicare, şefului reviziei de vagoane sau înlocuitorului
acestuia, orice eveniment de cale ferată produs în incinta subunităţilor de cale ferată sau pe liniile industriale;

25
- RTV-ul nu va părăsi sau nu va schimba locul de muncă ce i s-a repartizat, fără aprobarea şefului de revizie sau
şefului de tură;
- RTV-ul răspunde de efectuarea corectă a reviziei şi pregătirea tehnică a vagoanelor din compunerea trenurilor
de marfă conform prevederilor din Instrucţia 250 pe care le revizuieşte şi pregăteşte;
- să asigure menţinerea condiţiilor igienico-sanitare la locul de muncă;
- are obligaţia să vegheze asupra integrităţii clădirilor şi anexelor în care îşi desfăşoară activitatea şi să anunţe pe
şeful de revizie coordonator când se constată cazuri de sustragere sau deteriorare a clădirilor, instalaţiilor,
mărfurilor încredinţate transportului, conform Ord. nr. 53 /16.01.2001.
Revizia tehnică la compunerea trenurilor
- efectuează revizia tehnică la tren pentru acea parte care-i este repartizată;
- să se asigure că trenul respectiv este acoperit în ambele capete cu discuri roşii şi felinare cu lumina rosie pe
timp de noapte şi vizibilitate redusă;
- revizuieşte fiecare vagon în parte pentru a putea constata starea de funcţionare şi uzurile pieselor părţilor
componente ale vagonului din compunerea trenurilor dacă corespund condiţiilor şi limitelor prevăzute în
Instrucţia 250;
- avizează scoaterea din tren a vagoanelor ce prezintă defecte ce nu pot fi reparate în tren, menţionând defectul
şi centrul de reparare unde se va remedia;
- verifică starea tehnică a aparatelor de legare şi tracţiune pentru a constata dacă acestea nu au uzuri, defecte care
să le facă utilizabile luând măsuri de înlocuire dacă este cazul;
- verifică starea aparatului de ungere şi ia măsuri corespunzatoare pentru remedierea neregulilor;
- verifică starea tehnică a aparatelor de ciocnire la ultimul şi primul vagon din tren pentru a constata dacă sunt
defecte şi de a lua măsuri de înlocuire;
- verifică starea tehnică a componentelor la instalaţia de frână, şi ia măsuri de înlocuire sau reparare a pieselor
uzate sau rupte, menţinerea în poziţia corespunzătoare a schimbătoarelor de regim M-P, potrivit regimului în
care circulă trenul respectiv;
- execută proba completă de la instalaţia fixă de aer sau cu locomotiva de remorcare;
ia măsuri de înlocuire a distribuitoarelor de aer defecte, depistate în urma executării probei de frână complete;
- notifică lipsurile şi vatămările la vagoane, după care predă organului staţiei notificarea avizată pentru scoaterea
acestora din tren şi îndrumarea la centrul de reparaţii a vagoanelor ce pun în pericol siguranţa circulaţiei şi nu pot
fi reparate în corpul trenului;
- avizează organul staţiei în scris când constată vagoane cu încărcătura deplasată, nerepartizată uniform pe toată
lungimea vagonului, încărcătura neasigurată, în vederea remedierii acestora în corpul trenului sau prin scoaterea
vagonului din tren şi îndrumarea la centrul de reparaţii;
- la expedierea trenului va executa supravegherea prin defilare a acestuia.
Revizia tehnică la sosire
- execută revizia tehnică la sosire a tuturor trenurilor ce sosesc sau se descompun în staţie
- execută revizia tehnică de sosire a trenului la acea parte din tren stabilită;
- în momentul sosirii trenului execută supravegherea prin defilare a acestuia;
- după gararea completă a trenului este obligat să descarce conducta generală de aer a trenului prin deschiderea
robinetului frontal de aer de la ultimul vagon;
- revizuieşte fiecare vagon în parte pentru a constata dacă toate piesele şi subansamblele corespund
dimensiunilor şi limitelor de uzură stabilite în instrucţie;
- verifică modul de strângere a bandajului pe obadă, starea aparatului de ungere, starea de încălzire a cutiilor de
unsoare;
- verifică şi notifică vagoanele cu RP, RIF, şi RR expirate şi care au defecte şi se va aviza organul staţiei pentru
îndrumarea lor la centrul de reparaţii.
Revizia tehnică în tranzit
- este obligat să execute revizia tehnică în tranzit la trenuri cu respectarea strictă a prevederilor din instrucţii şi
ordine în vigoare
- este obligat să efectueze proba completă de frâna după tehnologia din staţia de vârf de pantă şi cu respectarea
„‟Reglementărilor pentru creşterea gradului de siguranţă în circulaţia trenurilor de marfă şi călători pe secţiile cu
pante mari‟‟ (unde este cazul).
Supravegherea prin defilare
- toate trenurile care sosesc, pleacă sau trec prin staţiile cu revizie sau post de revizie de vagoane trebuie
supravegheate prin defilare de către RTV, de regulă pe ambele părţi, locul astfel ales încât prin faţa lui să treacă
toate vagoanele
- supravegherea prin defilare se face conform Instrucţiei nr.250 a RTV art.17.
MEDIUL DE MUNCĂ
Executantul îşi desfăşoară activitatea preponderent în aer liber.
Mediul de muncă se caracterizează prin:
- temperatura ridicată vara şi scăzută iarna
26
- curenţi de aer datoraţi lucrului în aer liber
- zgomot de fond
- pulberi de praf, particule metalice fine
2.1.3 FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI
A. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
FACTORI DE RISC MECANIC
- organe de maşini în mişcare: prindere, antrenare de către cuplele vagoanelor
- lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau cf
- rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
- cădere liberă de piese, scule, materiale
- aruncarea fierului vechi din vagoane de către persoane imprevizibile
- jet de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice
- leziune cauzată de contactul accidental cu suprafeţe tăioase, înţepătoare, nedebavurate etc
- recipiente sub presiune – explozie
FACTORI DE RISC TERMIC
- temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse în mod accidental iarna
FACTORI DE RISC ELECTRIC
- electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă
FACTORI DE RISC CHIMIC
- substanţe inflamabile: combustibil, ulei etc.
B. MEDIUL DE MUNCĂ
FACTORI DE RISC FIZIC
- temperatura variază în funcţie de anotimp
- curenţi de aer la lucrul în aer liber
- nivel ridicat de zgomot (manevrarea vagoanelor, manevre formare tren, proba frână, material rulant în mişcare,
avertizare sonoră manevre) conform buletinelor de determinări anexate
- nivel scăzut de iluminare la unele puncte de lucru
- calamităţi naturale: trăsnet, grindină, viscol etc
- pulberi pneumoconiogene (praf, pulberi metalice fine, particule flux)
FACTORI DE RISC CHIMIC
- gaze, vapori toxici provenite de la mijloacele auto, cf;
- zone cu pericol potenţial de explozie.
FACTORI DE RISC BIOLOGIC
- prezenţa animalelor periculoase pe traseul de lucru: câini
- agresiune fizică din partea unor persoane imprevizibile
C. SARCINA DE MUNCĂ
SUPRASOLICITARE FIZICĂ
- efort dinamic; poziţii de lucru forţate, vicioase
SUPRASOLICITARE PSIHICĂ
- ritm mare de muncă, decizii dificile în timp scurt
D. EXECUTANT
ACŢIUNI GREŞITE
- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
- executarea defectuoasă de manevre, fixări în timpul verificărilor tehnice la aparatele de legare şi tracţiune,
aparatele de ciocnire la ultimul şi primul vagon, componentele instalaţiei de frână
- nerespectarea gabaritului liniei la deplasarea pe teren
- nesincronizări de operaţii între membrii formaţiei de lucru
- deplasări, staţionări în zone periculoase – pe căile de acces auto, cf
- cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare - suprafeţe denivelate, alunecoase
- cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare în timpul reviziilor
- efectuarea de comunicări accidentogene între revizor tehnic şi lăcătuşul montator agregate energetice în
vederea remedierii defecţiunilor constatate şi între revizor tehnic şi şef revizie vagoane la raportarea
evenimentelor de cale ferată
OMISIUNI
- omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

27
 UNITATEA:
SNTFM „CFR MARFĂ” S.A. NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 79

2.1.4 FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

SECŢIA: DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
REVIZIA DE VAGOANE CFR MARFA
LOCUL DE MUNCĂ: FIŞA NR. 1 ECHIPA DE EVALUARE: Jr. Mohora Mihail, ing.
REVIZOR TEHNIC VAGOANE Utescu Cristian, ing. Stefan Paul, Medic Medicina Muncii

CONSE-
CLASA NIVEL
COMPONENTA CINŢA CLASA DE
FACTORI DE RISC FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC DE PAR-
SISTEMULUI DE MAXIMĂ PROBA-
IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) GRAVI- ŢIAL DE
MUNCĂ PREVI- BILITATE
TATE RISC
ZIBILĂ

0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare: prindere, antrenare de către cuplele vagoanelor
DECES 7 1 3
PRODUCŢIE 1 MECANIC
2. Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF DECES 7 3 5
3. Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor ITM 45-180
3 3 3
necontrolate zile
4. Cădere liberă de piese, scule, materiale ITM 45-180 3 3 3
zile
5. Aruncarea fierului vechi din vagoane de către persoane imprevizibile DECES 7 1 3
6. Jet de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice INV.gr.III 4 2 3
7. Leziune cauzată de contactul accidental cu suprafeţe tăioase, înţepătoare,
ITM 3-45 zile 2 5 3
nedebavurate etc
8. Recipiente sub presiune - explozie DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC TERMIC 9. Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse în mod accidental iarna ITM 3-45 zile 2 5 3
FACTORI DE RISC 10. Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă
DECES 7 1 3
ELECTRIC
FACTORI DE RISC CHIMIC 11. Substanţe inflamabile: combustibil, ulei etc. DECES 7 1 3
MEDIUL FACTORI DE RISC FIZIC 12. Temperatura variază în funcţie de anotimp ITM 45-180
3 5 4
DE MUNCĂ 12 zile
13. Curenţi de aer la lucrul în aer liber ITM 45-180
3 5 4
zile
14. Nivel ridicat de zgomot (manevrarea vagoanelor, manevre formare tren, Inv.gr.III 4 5 5
proba frână, material rulant în mişcare, avertizare sonoră manevre) conform
buletinelor de determinări anexate
15. Nivel scăzut de iluminare la unele puncte de lucru ITM 3-45 zile 2 5 3
16. Calamităţi naturale: trăsnet, grindină, viscol etc DECES 7 1 3
17. Pulberi pneumoconiogene (praf, pulberi metalice fine, particule flux) ITM 3-45 zile 2 5 3
FACTORI DE RISC CHIMIC 18. Gaze, vapori toxici provenite de la mijloacele auto, CF DECES 7 1 3
19. Zone cu pericol potenţial de explozie DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC 20. Prezenţa animalelor periculoase pe traseul de lucru: câini Inv.gr.III 4 2 3
BIOLOGIC
21. Agresiune fizică din partea unor persoane imprevizibile DECES 7 1 3

28
 0 1 2 3 4 5 6
SARCINA SUPRASOLICITARE FIZICǍ 22. Efort dinamic; poziţii de lucru forţate, vicioase Inv.gr.III
4 5 5
DE MUNCĂ 22
SUPRASOLICITARE PSIHICĂ 23. Ritm mare de muncă, decizii dificile în timp scurt ITM 45-180
3 5 4
zile
EXECUTANT 24 ACŢIUNI GREŞITE 24. Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă DECES 7 1 3
25. Executarea defectuoasă de manevre, fixări în timpul verificărilor tehnice la
aparatele de legare şi tracţiune, aparatele de ciocnire la ultimul şi primul DECES 7 1 3
vagon, componentele instalaţiei de frână
26. Nerespectarea gabaritului liniei la deplasarea pe teren DECES 7 1 3
27. Nesincronizări de operaţii între membrii formaţiei de lucru DECES 7 1 3
28. Deplasări, staţionări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF DECES 7 2 4
29. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare - suprafeţe
ITM 3-45 zile 2 5 3
denivelate, alunecoase
30. Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare în timpul
DECES 7 2 4
reviziilor
31. Efectuarea de comunicări accidentogene între revizor tehnic şi lăcătuşul DECES 7 2 4
montator agregate energetice în vederea remedierii defecţiunilor constatate şi
între revizor tehnic şi şef revizie vagoane la raportarea evenimentelor de cale
ferată
OMISIUNI 32. Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă DECES 7 1 3
33. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace
DECES 7 2 4
de protecţie din dotare

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Nrg6=3,52

29
Fig.11 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
Locul de muncă Nr. 6
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,52

30
Legendă figura 11.

F1- Organe de maşini în mişcare: prindere, antrenare de către cuplele vagoanelor

F2- Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF
F3- Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
F4- Cădere liberă de piese, scule, materiale
F5- Aruncarea fierului vechi din vagoane de către persoane imprevizibile
F6- Jet de ulei la fisurarea accidentală a circuitelor hidraulice
F7- Leziune cauzată de contactul accidental cu suprafeţe tăioase, înţepătoare, nedebavurate etc
F8- Recipiente sub presiune - explozie
F9- Temperatură coborâtă a suprafeţelor metalice atinse în mod accidental iarna
F10- Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă
F11- Substanţe inflamabile: combustibil, ulei etc.
F12- Temperatura variază în funcţie de anotimp
F13- Curenţi de aer la lucrul în aer liber
F14- Nivel ridicat de zgomot (manevrarea vagoanelor, manevre formare tren, proba frână, material rulant în mişcare, avertizare sonoră
manevre) conform buletinelor de determinări anexate
F15- Nivel scăzut de iluminare la unele puncte de lucru
F16- Calamităţi naturale: trăsnet, grindină, viscol etc
F17- Pulberi pneumoconiogene (praf, pulberi metalice fine, particule flux)
F18- Gaze, vapori toxici provenite de la mijloacele auto, CF
F19- Zone cu pericol potenţial de explozie
F20- Prezenţa animalelor periculoase pe traseul de lucru: câini
F21- Agresiune fizică din partea unor persoane imprevizibile
F22- Efort dinamic; poziţii de lucru forţate, vicioase
F23- Ritm mare de muncă, decizii dificile în timp scurt
F24- Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
F25- Executarea defectuoasă de manevre, fixări în timpul verificărilor tehnice la aparatele de legare şi tracţiune, aparatele de ciocnire la
ultimul şi primul vagon, componentele instalaţiei de frână
F26- Nerespectarea gabaritului liniei la deplasarea pe teren
F27- Nesincronizări de operaţii între membrii formaţiei de lucru
F28- Deplasări, staţionări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF
F29- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare - suprafeţe denivelate, alunecoase
F30- Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare în timpul reviziilor
F31- Efectuarea de comunicări accidentogene între revizor tehnic şi lăcătuşul montator agregate energetice în vederea remedierii
defecţiunilor constatate şi între revizor tehnic şi şef revizie vagoane la raportarea evenimentelor de cale ferată
F32- Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă
F33- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

31
 2.1.5 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1
Nr. Crt
FACTOR DE RISC
0 1
Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF
1.
Nivel ridicat de zgomot (manevrarea vagoanelor, manevre formare
tren, proba frână, material rulant în mişcare, avertizare sonoră
manevre) conform buletinelor de determinări anexate
2.
Efort dinamic; poziţii de lucru forţate, vicioase
3.
Temperatura variază în funcţie de anotimp
4.
Curenţi de aer la lucrul în aer liber
5.
Nivel de MĂSURI PROPUSE
risc
Nominalizarea măsurii
2 3
Măsuri organizatorice
- instruirea lucrătorilor privind importanţa respectării codului de circulaţie rutieră şi a restricţiilor legate de
zonele de circulaţie feroviară
- instruirea lucrătorilor privind transportul de marfă pe calea ferată în conformitate cu prevederile
5 legale şi instrucţiunile proprii de protecţie a muncii;
- deplasarea pe teren trebuie să se facă numai pe drumurile de acces, marcate şi placardate pe teren
- trecerea peste linii trebuie să se facă cu atenţie şi numai prin locurile marcate şi perpendicular pe axa
căii, după asigurarea în prealabil că nu există vagoane, locomotive sau alte vehicule în mişcare
- trecerea peste macazuri şi peste inimile de încrucişare este interzisă
- la trecerea peste linii executantul trebuie să poată percepe semnalele acustice sau zgomotul
materialului rulant în mişcare
5 Măsuri organizatorice
- instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului;
- examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de muncă cu niveluri de zgomot
ridicate (la angajare şi periodic);
- stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot.
- efectuarea determinărilor periodice a nivelului de zgomot, conform prevederilor legale.
Măsuri organizatorice
- instruirea şi formarea adecvată a angajaţilor privind modul de desfăşurare a activităţii profesionale,
5
apelând la specialiştii din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
- examinarea medicală a angajaţilor potrivit prevederilor legale
Măsuri organizatorice
- control medical periodic conform reglementărilor în vigoare
4 - dotarea lucrătorilor cu mijloace de protecţie contra frigului
- în anotimpul călduros se va asigura apă carbogazoasă sau necarbogazoasă (plată), în cantitate de 2-4
litri/persoană/schimb
Măsuri organizatorice
4 - control medical periodic conform reglementărilor în vigoare
32
 0 1 2 3
Ritm mare de muncă, decizii dificile în timp scurt Măsuri organizatorice
6. 4 - control medical periodic conform reglementărilor în vigoare
- control psihilogic conform reglementărilor în vigoare

Deplasări, staţionări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF

Măsuri tehnice
- Marcarea căilor de acces
7. 4
Măsuri organizatorice
- Instruire periodică
Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare în Măsuri organizatorice:
timpul reviziilor - instruire a angajaţilor cu privire la riscul de cădere de la înălţime şi a practicilor nepericuloase de
8. 4 deplasare pe traseele pe care există acest risc
- control medical al lucrătorilor conform reglementărilor în vigoare

Efectuarea de comunicări accidentogene între revizor tehnic şi 4

lăcătuşul montator agregate energetice în vederea remedierii
9. defecţiunilor constatate şi între revizor tehnic şi şef revizie vagoane
la raportarea evenimentelor de cale ferată
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte
mijloace de protecţie din dotare
10.
Măsuri organizatorice
- instruire periodică privind modul de comunicare între membrii echipei de lucru
- control psihilogic conform reglementărilor în vigoare
- dotarea cu staţii de emisie-recepţie adecvate şi înlocuirea celor defecte
Măsuri tehnice
- achiziţionarea E.I.P. corespunzător activităţii ce urmează a fi desfăşurată potrivit reglementărilor în
vigoare.
Măsuri organizatorice
4 - dotarea angajaţilor cu E.I.P. corespunzător activităţii ce urmează a fi desfăşurată.
- Instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării restricţiilor de securitate – neutilizarea sau
utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie etc.
- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau prin sondaj, din partea şefilor
ierarhic superiori

33
 2. 1.6 INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU
LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 1 este egal cu 3,52, valoare ce îl încadrează în categoria
locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare Nr. 1”, din care se observă că din totalul de 33 factori de risc
identificaţi (Fig. 11 ), 10 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se în categoria factorilor de
risc maxim, 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 3 încadrându-se în categoria factorilor de
risc mare, iar ceilalţi 7 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 10 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F2 Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF - N.V.P.R. 5
F14 Nivel ridicat de zgomot (manevrarea vagoanelor, manevre formare tren, proba frână, material rulant - N.V.P.R. 5
în mişcare, avertizare sonoră manevre) conform buletinelor de determinări anexate
F22 Efort dinamic; poziţii de lucru forţate, vicioase - N.V.P.R. 5
F12 Temperatura variază în funcţie de anotimp - N.V.P.R. 4
F13 Curenţi de aer la lucrul în aer liber - N.V.P.R. 4
F23 Ritm mare de muncă, decizii dificile în timp scurt - N.V.P.R. 4
F28 Deplasări, staţionări în zone periculoase – pe căile de acces auto, CF - N.V.P.R. 4
F30 Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare, alunecare în timpul reviziilor - N.V.P.R. 4
F31 Efectuarea de comunicări accidentogene între revizor tehnic şi lăcătuşul montator agregate - N.V.P.R. 4
energetice în vederea remedierii defecţiunilor constatate şi între revizor tehnic şi şef revizie vagoane
la raportarea evenimentelor de cale ferată
F33 Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare - N.V.P.R. 4
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 10 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt
necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul de muncă Nr. 1.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează (vezi
Fig. 12 ):
 33,33%, factori proprii mijloacelor de producţie;
 30,30%, factori proprii mediului de muncă;
 6,06%, factori proprii sarcinii de muncă;
 30,30%, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 69,70% dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe
ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

BIBLIOGRAFIE
Darabont Al., Pece Şt., Dăscălescu A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (vol. I şi II), Editura
AGIR, Bucureşti, 2001.
Moraru, R., Băbuţ, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroşani, 2002.
Pece, Şt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locurile
de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. Bucureşti, 1998.

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/26.07.2006.

H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. …/.2006.

34
Fig. 12 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ
Locul de muncă nr. 1
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,52

35
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ PENTRU POSTUL DE LUCRU „ OPERATOR CHIMIST“ DIN
CADRUL
COMBINATULUI DOLJCHIM

ing. MURGU EMIL-ITM Dolj

ing. LASCU ANUŢA-DOLJCHIM S.A.

Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale

într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite
ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea
dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri
de risc global pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv SR EN
12100:2004, SR EN 1050:1996) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN
12100:2004, preluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6 precizează că „factorii ce
trebuie luaţi în considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii
şi gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii”.
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă conţine următoarele prevederi care vizează obligativitatea
evaluării riscurilor:
- angajatorul are obligaţia „să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă”
(art. 7, alin. 4, lit. a);
- angajatorul are obligaţia „să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).
De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă stabileşte
faptul că, pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus
din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice
corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii”.
Pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională au fost concepute şi sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.
Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial şi naţional pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională, în cadrul lucrării de dizertaţie s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de
I.N.C.D.P.M. Bucureşti. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în anul 1993
şi a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se permanent
îmbunătăţiri.
Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi
constă, în esenţă, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor
liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza
combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de
muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parţiale, astfel încât compensările să fie minime.
Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporţional cu nivelul de risc.
Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fişa de evaluare
a riscurilor şi fişa de măsuri propuse.
În prima fişă se înscriu factorii de risc identificaţi, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinţa maximă
previzibilă, clasele de gravitate şi frecvenţă, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte şi nivelul de risc
global pe loc de muncă.
Fişa a doua conţine măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru combaterea acţiunii fiecărui factor de risc
de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcţie de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6,
5, 4,…). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.
În prima parte a lucrării de absolvire este prezentată o descriere detaliată a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M.
Bucureşti (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru şi condiţii de aplicare),
precum şi a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecinţe, scala de cotare a
gravităţii şi a frecvenţei, grila de încadrare a nivelurilor de risc etc.).

36
Partea a doua a lucrării de absolvire este dedicată prezentării modului concret de utilizare a metodei elaborate de
I.N.C.D.P.M. Bucureşti în vederea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru locul de
muncă „…OPERATOR CHIMIST ” din cadrul Combinatului DOLJCHIM

1.1. Procesul de muncă

Procesul de muncă are drept scop realizarea operaţiilor necesare obţinerii preparatelor chimice din oferta societăţii,
conform compoziţiilor şi procedurilor operaţionale de fabricaţie aprobate de conducerea Combinatului
DOLJCHIM.
1.2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat
a. Mijloace de producţie:
- reactor chimic de 5t prevăzut cu agitator tip ancoră, prevăzut cu manta de încălzire care funcţionează la 40oc;
- pompă pentru încărcare materii prime;
- cântar tehnic pentru dozare componente din compoziţie
- rezervoare pentru depozitare;
- pompa pentru evacuarea produsului finit din reactor;
- plită electrică pentru solubilizarea amestecului de reactivi ;
b. Sarcina de muncă
- cunoaşterea modului de operare pe reactor şi pe pompe;
- aplicarea tehnologiilor, instrucţiunilor şi procedurilor specifice compartimentului;
- întreţinerea utilajelor folosite;
- respectarea normelor de protecţia muncii şi PSI;
- răspunde la solicitările organizaţiei pentru realizarea obiectivelor de producţie;
- respectă programul de lucru stabilit prin Regulamentul de Ordine Interioară;
- răspunde de calitatea procesului de pe utilajele pe care lucrează.
c. Mediul de muncă
Executantul îşi desfăşoară activitatea parţial într-o incintă închisă, parţial în aer liber. In incinta închisă este
asigurat:
- iluminat natural şi artificial;
- ventilaţie naturală;
- curenţi de aer pe traseul de lucru;
- încălzire pe perioada de iarnă.

1.3. Factorii de risc identificaţi

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
a. Factori de risc mecanic:
- curgeri de fluide de la avarierea reactorului;
- deversare necontrolată a produsului finit din reactor sau datorată nefuncţionării pompei;
- lovire de către mijloacele de transport auto şi motostivuitor la deplasarea prin incinta fabricii;
- cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la manipularea manuală;
- contact direct cu suprafeţe periculoase alunecoase.
b. Factori de risc termic:
- contactul cu suprafeţe cu temperatura coborâtă-gurile de încărcare a componentelor, pe timp de iarnă (t ≈ -
10°C).
c. Factori de risc electric:
- electrocutare prin atingere directă posibilă neîmpământării corecte a pompelor de alimentare/descărcare.
d. Factori de risc chimic:
- lucrul cu substanţe periculoase-ALCOOL METILIC.

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

a. Factori de risc fizic:
- temperatura aerului este scăzută iarna datorită poziţionării reactorului afară;
- curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi neetanşeităţile încăperi;
- calamităţi naturale – seism;
- pulberi şi vapori în atmosfera locului de muncă de la substanţele dozate.
b. Factori de risc chimic:
- emisii de la substanţele chimice utilizate în procesul de producţie.

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

a. Conţinut necorespunzător:
- depozitarea substanţelor ce urmează a fi utilizate pe căile de acces din incinta secţiei.
b. Suprasolicitare fizică:
- efort dinamic la manipularea maselor mari.
37
c. Suprasolicitare psihică:
- suprasolicitarea atenţiei la mişcările repetitive de ciclu scurt.

D. Factori de risc proprii executantului

a. Acţiuni greşite:
- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă;
- dozarea necorespunzătoare a substanţelor chimice din compoziţie;
- nerespectarea ordinei de adăugare a substanţelor chimice dozate conform tehnologiei
- pornirea defectuoasă a reactorului – neasigurarea condiţiilor de curăţenie şi de funcţionare a agitatorului;
- reglarea parametrilor de temperatură şi de agitare la valori necorespunzătoare;
- lucrul fără echipament de protecţie adecvat;
- părăsirea utilajelor în timpul funcţionării;
- efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale reactorului/pompei;
- deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat, pe direcţia de
golire a reactorului etc.;
- cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare.
b. Omisiuni:
- omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă;
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

38
UNITATEA:
COMBINATUL DOLJCHIM NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 45
LOCUL DE MUNCĂ: 1.4.FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb
INSTALATIA METANOL
POSTUL DE LUCRU: ECHIPA DE EVALUARE: …………………..
OPERATOR CHIMIST
CONSE-CINŢA CLASA
COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A MAXIMĂ CLASA DE
DE NIVEL
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC PREVI- PROBA-
GRAVI- DE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) ZIBILĂ BILITATE
TATE
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Curgeri de fluide de la avarierea reactorului etc. - 1 3 1
PRODUCŢIE MECANIC 2. Deversare necontrolată a produsului finit din reactor sau datorată - 1 3 1
nefuncţionării pompei
3. Lovire de către mijloacele de transport auto şi DECES 7 2 1
motostivuitor la deplasarea prin incinta fabricii
4. Cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect ITM 3zile 1 2 1
sau la manipularea manuală
5 Contact direct cu suprafeţe periculoase (alunecoase) ITM 3-45 2 3 3
zile
FACTORI DE RISC 6 Contactul accidental cu suprafeţe cu temperatura coborâtă – gurile de ITM 3zile 1 2 3
TERMIC încărcare a componentelor, pe timp de iarnă (t ≈ - 10°C)
FACTORI DE RISC 7. Electrocutare prin atingere directă posibilă neîmpământării corecte a DECES 7 1 2
ELECTRIC pompelor de alimentare/descărcare

FACTORI DE RISC 8. Lucrul cu substanţe periculoase – METILETILEN GLICOL, ITM 3zile 7 1 2

CHIMIC AZOTIT DE SODIU
MEDIUL FACTORI DE RISC FIZIC 9. Temperatura aerului este scăzută iarna datorită poziţionării ITM 3 zile 2 3 3
DE MUNCĂ reactorului afară
10. Curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi ITM 3-45 2 3 3
neetanşeităţile încăperii zile
11. Calamităţi naturale - seism DECES 7 1 3
12. Pulberi şi vapori în atmosfera locului de muncă de la substanţele ITM 3-45 2 3 4
dozate zile
FACTORI DE RISC 13. Emisii de la substanţele chimice utilizate în procesul de producţie ITM 3-45 2 1 5
CHIMIC zile
SARCINA CONŢINUT NECO- 14. Depozitarea substanţelor ce urmează a fi utilizate pe căile de acces ITM 3-45 2 3 3
DE MUNCĂ RESPUNZǍTOR din incinta secţiei zile
39
UNITATEA:
COMBINATUL DOLJCHIM NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 45
LOCUL DE MUNCĂ: 1.4.FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb
INSTALATIA METANOL
POSTUL DE LUCRU: ECHIPA DE EVALUARE: …………………..
OPERATOR CHIMIST
CONSE-CINŢA CLASA
COMPONENTA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A MAXIMĂ CLASA DE
DE NIVEL
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC PREVI- PROBA-
GRAVI- DE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) ZIBILĂ BILITATE
TATE
SUPRASOLICITARE 15. Efort dinamic la manipularea maselor mari ITM 3-45 2 3 3
FIZICǍ zile
SUPRASOLICITARE 16. Suprasolicitarea atenţiei la mişcările repetitive de ciclu scurt ITM 3-45 2 3 3
PSIHICǍ zile
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 17. Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă DECES 7 4 3
18. Dozarea necorespunzătoare a substanţelor chimice din compoziţie INV gr. III 5 4 3
19. Pornirea defectuoasă a reactorului - neasigurarea condiţiilor de INV gr. III 5 3 3
curăţenie şi de funcţionase a agitatorului
20. Reglarea parametrilor de temperatură şi de agitare la valori INV gr. III 4 2 3
necorespunzătoare
21. Lucrul fără echipament de protecţie adecvat ITM 3-45 4 2 3
zile
22. Părăsirea utilajelor în timpul funcţionării ITM 3-45 4 1 3
zile
23. Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor DECES 7 1 2
electrice ale reactorului/pompei
24. Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub DECES 7 1 2
sarcina mijloacelor de ridicat, pe
direcţia de degajare a ţundărului etc.
25. Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare ITM 3-45 4 1 2
zile
OMISIUNI 26. Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă ITM 3-45 4 1 2
zile
27. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte ITM 3-45 4 1 3
mijloace de protecţie din dotare zile

40
 Nivelul de risc global al locului de muncă este:

27

r  R i i
4  (1x1)  17  (3  3)  6  (2  2)  1  (4  4)  1  (5  5) 222
N rg  i 1
   2,92
32
4  1  19  3  6  2  1  4  1  5
r
76
i
i 1

NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă: OPERATOR CHIMIST
Nivel global de risc: 2,92

6
NIVELURI PARTIALE DE RISC

4 Serie1
Serie2
3

0
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3
1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2
Serie1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Serie2 1 1 1 1 3 3 2 2 3 3 3 4 5 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2 3
FACTORI DE
RISC

41
1.5. Fişa de măsuri propuse
Postul de lucru: „OPERATOR CHIMIST”

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCǍ/ MĂSURI PROPUSE
DE
crt. FACTOR DE RISC (Nominalizarea măsurii)
RISC
0 1 2 3
1. F13: Emisii de la substanţele 5 Măsuri tehnice:
chimice utilizate în procesul de - utilizarea tuturor dispozitivelor de ventilaţie disponibile.
producţie. Măsuri organizatorice:
- verificarea stării fizice a substanţelor înainte de începerea
lucrului;
- interzicerea începerii sau continuării lucrului dacă se constată
lipsa, deteriorarea sau amplasarea incorectă a dispozitivelor de
protecţie;
- instruirea lucrătorilor şi verificarea modului în care se
respectă regulile de securitate.
2. F12: Pulberi şi vapori în 4 Măsuri organizatorice:
atmosfera locului de muncă de la - instruirea lucrătorilor privind importanţa respectării restricţiilor
substanţele dozate legate de dozarea substanţelor chimice.
3. F21: Lucrul fără echipament de 4 Măsuri tehnice:
protecţie adecvat - verificarea stării fizice a elementelor active ale
echipamentelor înainte de începerea lucrului.
Măsuri organizatorice:
- instruirea cu privire la necesitatea utilizării ochelarilor de
protecţie, a măştilor pentru căile respiratorii, a mănuşilor de
protecţie, cât şi a celorlalte mijloace de protecţie;
- semnalizarea corespunzătoare a riscurilor la locurile de
muncă

42
 1.6. Interpretarea rezultatelor evaluării

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „operator chimist” este egal cu 2,92 , valoare
ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu, el nedepǎşind limita
maximǎ acceptabilǎ (3,5).
Rezultatul este susţinut de „Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 27 factori de risc
identificaţi numai 2 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: 1 încadrându-se în categoria factorilor de risc
mare şi celălalt încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 2 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
 F13: Emisii de la substanţele chimice utilizate în procesul de producţie.. – nivel de risc parţial 5;
 F12: Pulberi şi vapori în atmosfera locului de muncă de la substanţele dozate – nivel de risc parţial
4;

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 2 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt
necesare măsurile generic prezentate în „Fişa de măsuri propuse”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum
urmează:
 30,35 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
 19,51 %, factori proprii mediului de muncă;
 9,4 %, factori proprii sarcinii de muncă;
 40,74 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 68,75 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea
consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE

MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ: „OPERATOR CHIMIST”
NIVEL GLOBAL DE RISC: 2,92

Factori de risc proprii Factori de risc proprii

sarcinii de munca executantului
9,4 % 40,74 %

Factori de risc proprii Factori de risc proprii

mediului de muncă mijloacelor de producţie
19,51 % 30,35 %

43
BIBLIOGRAFIE

1. Băbuţ, G., Moraru, R., Protecţia muncii, Editura Universitas, Petroşani, 1999.
2. Darabont, Al., Pece, Şt., Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
3. Darabont, Al., Pece, Şt., Dăscălescu, A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (vol. I şi II),
Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
4. Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calităţii de securitate a
echipamentelor tehnice, Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
5. Moraru, R., Băbuţ, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroşani, 2000.
6. Moraru, R., Băbuţ, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroşani,
2002.
7. Pece, Şt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., Bucureşti, 1993.
8. Pece, Şt., Metodă de evaluare a securităţii muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc şi
securitate în muncă, I.C.S.P.M. Bucureşti, nr. 3-4/1994.
9. Pece, Şt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la
locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. Bucureşti, 1998.
10. Pece, Şt., Dăscălescu, A. ş.a., Securitate şi sănătate în muncă - Dicţionar explicativ, Editura GENICOD,
Bucureşti, 2001.
11. Pece, Şt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină, Editura Atlas Press, Bucureşti, 2003.
12. * * *, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
646/26.07.2006.
13. * * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.

44
 EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ
- PRODUCŢIA AMIDONULUI ŞI GLUCOZEI -
ing. Tătaru Mugurel-ITM Dolj
ing. Bîzoi Constantin-ROQUETTE ROMANIA S.A. Calafat

I. INTRODUCERE
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite
ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea
dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri
de risc global pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-
1/1991, EN 1050/96) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996,
preluat în România după standardul european amintit, în capitolul 6 precizează că „factorii ce trebuie luaţi în
considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii şi gravitatea
maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii”.
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă conţine următoarele prevederi care vizează obligativitatea
evaluării riscurilor:
- angajatorul are obligaţia „să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea
echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă”
(art. 7, alin. 4, lit. a);
- angajatorul are obligaţia „să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).
De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă stabileşte
faptul că, pentru asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus
din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice
corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii”.
Pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor legale ale angajatorilor în domeniul evaluării riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională au fost concepute şi sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.
Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial şi naţional pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională, în cadrul lucrării de dizertaţie s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de
I.N.C.D.P.M. Bucureşti. Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în anul 1993
şi a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se permanent
îmbunătăţiri.
Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi
constă, în esenţă, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) cu ajutorul unor
liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc în parte, pe baza
combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de
muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parţiale, astfel încât compensările să fie minime.
Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporţional cu nivelul de risc.
Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fişa de evaluare
a riscurilor şi fişa de măsuri propuse.
În prima fişă se înscriu factorii de risc identificaţi, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinţa maximă
previzibilă, clasele de gravitate şi frecvenţă, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte şi nivelul de risc
global pe loc de muncă.
Fişa a doua conţine măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru combaterea acţiunii fiecărui factor de risc
de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcţie de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6,
5, 4,…). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.
II. Descrierea locului de muncă analizat
1. PROCESUL DE MUNCĂ
Exploatarea şi supravegherea echipamentelor de muncă, executarea operaţiilor necesare procesului de producţie
în cadrul SC ROQUETTE ROMANIA SA CALAFAT.
2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat

45
a. Mijloace de producţie:

- maşină de spălat cu furtun;

- centrifugă amidon;
- şnecuri transportoare;
- amestecător şi omogenizator;
- instalaţie măcinare porumb;
- instalaţie separare borhot şi germeni;
- instalaţie de evaporare;
- instalaţie de hidroliză acidă sau enzimatică a laptelui de amidon;
- instalaţie de filtrare a siropului de glucoză;
- instalaţie de demineralizare a siropului de glucoză;
- instalaţie de ambalare amidon;
- presă germeni şi borhot;
- uscător de amidon, gluten şi borhot.

b. SARCINA DE MUNCĂ
- verificarea tuturor parametrilor de funcţionare a cazanului;
- verificarea dispozitivelor de siguranţă;
- cunoaşterea şi respectarea IPSSM şi PSI specifice activităţilor pe care le desfăşoară;
- respectarea ordinii şi disciplinei la locul de muncă.

c. MEDIUL DE MUNCĂ
Executantul îşi desfăşoară activitatea într-o incintă închisă:
- umiditate ridicată din cauza vaporilor;
- lucru în incintă acoperită, încălzire centrală, iluminat natural şi artificial, ventilaţie naturală;
- temperatura aerului in incintă şi in apropierea cuptoarelor este in jur de 30°C.

46
UNITATEA: ROQUETTE ROMANIA S.A.
CALAFAT NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 52
SECŢIA: ELECTRONICĂ DURATA EXPUNERII: 8 h
LOCUL DE MUNCĂ: III. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE: ing. TĂTARU MUGUREL şi
OPERATOR PRODUCTIE ing. BÎZOI CONSTANTIN

CONSE-

CINŢA
CLASA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CLASA DE
FACTORI DE RISC MAXIMĂ DE NIVEL DE
SISTEMULUI DE FACTORILOR DE RISC PROBA-
IDENTIFICAŢI GRAVI- RISC
MUNCĂ (descriere, parametri) BILITATE
TATE
PREVI-

ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
A. MIJLOACE DE 1. Factori de risc mecanic 1.Prindere lovire sau strivire de către organele de maşini în INV. Gr. III 4 2 3
PRODUCŢIE 1.1. Mişcări periculoase mişcare la executarea unor intervenţii in timpul funcţionării
acestora
2. Lovirea de către mijloacele de transport intern în timpul DECES 7 2 4
aprovizionării locului de muncă cu materiale
3. Mişcare funcţională decomandată a părţilor funcţionale DECES 7 2 4
ale echipamentelor în timpul probelor, verificărilor, după
reparaţii, curăţire părţi active sau repornire in lipsa
asigurării măsurilor de securitate împotriva pornirii
accidentale
1.2. Suprafeţe sau 4. Suprafeţe sau contururi periculoase – contact al epidermei cu ITM 3-45 zile 2 5 3
contururi periculoase suprafeţe tăietoare, înţepătoare sau alunecoase
1.3. Recipiente sub 5. Jet, erupţie de abur tehnologic în cazul fisurării INV. Gr. III 4 2 3
presiune accidentale a circuitului de alimentare
2.Factori de risc termic 6. Temperatură ridicată a părţilor metalice ale echipamentelor de ITM 3- 2 5 3
muncă 45 zile

47
 3.Factori de risc electric 7. Electrocutare prin atingere directa sau indirectă DECES 7 2 4

B. MEDIUL 1.Factori de risc fizic 8. Zgomot cu nivel sub 90dB (A) – afecţiuni ale INV. Gr. III 4 1 2
DE MUNCĂ aparatului auditiv
9. Atmosfera cu potenţial exploziv (pulberi de gluten in aer) DECES 7 1 3
C. SARCINA 1. Suprasolicitare fizicǎ 10. Efort dinamic la manipularea maselor mari – afecţiuni ale ITM 3-45 2 4 2
DE MUNCĂ sistemului muscular şi osos zile
2. Suprasolicitare psihicǎ 11. Poziţii de lucru forţate in timpul supravegherii procesului de ITM 3-45 2 4 2
producţie concomitent cu supravegherea aparaturii de măsura şi zile
control ale maşinilor
D.EXECUTANT 1. Acţiuni greşite 12. Efectuarea de intervenţii în timpul funcţionării DECES 7 1 3
instalaţiilor cu posibilitatea de antrenare a operatorului
13. Nerespectarea instrucţiunilor specifice de lucru: DECES 7 2 4
- în regim normal de funcţionare a echipamentelor de muncă;
- la pornirea/oprirea unei părţi din echipamentele de muncă sau
a întregului echipament;
- în cazul apariţiei unei avarii;
- în caz de incendiu;
14. Executarea de intervenţii in prezenţa tensiunii DECES 7 1 3
15. Deplasări, staţionări în zone periculoase (pe căile destinate DECES 7 1 3
mijloacelor de transport, zona de antrenare/transmitere a
mişcărilor)
16. Cădere de la înălţime prin păşire în gol DECES 7 1 3
17. Cădere de la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM. 3-45 zile 2 4 2
dezechilibrare (suprafeţe alunecoase sau denivelate)
2. OMISIUNI 18. Utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie din ITM. 3-45 zile 2 4 2
dotare

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

18

r  R i i
4  (4  4)  9  (3  3)  5  (2  2) 165
N rg  i 1
   3,12
18
4 4  93  5 2
r
53
i
i 1

48
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
Locul de muncă: „OPERATOR PRODUCŢIE”
Nivel global de risc: 3,12

6
NIVELURI PARTIALE DE RISC

0
F1 F3 F5 F7 F9 F11 F13 F15 F17
FACTORI DE RIS C

49
 LEGENDǍ

F34- Prindere lovire sau strivire de către organele de maşini în mişcare la executarea unor intervenţii in
timpul funcţionării acestora
F35- Lovirea de către mijloacele de transport intern în timpul aprovizionării locului de muncă cu materiale
F36- Mişcare funcţională decomandată a părţilor funcţionale ale echipamentelor în timpul probelor,
verificărilor, după reparaţii, curăţire părţi active sau repornire in lipsa asigurării măsurilor de
securitate împotriva pornirii accidentale
F37- Suprafeţe sau contururi periculoase – contact al epidermei cu suprafeţe tăietoare, înţepătoare sau
alunecoase
F38- Jet, erupţie de abur tehnologic în cazul fisurării accidentale a circuitului de alimentare
F39- Temperatură ridicată a părţilor metalice ale echipamentelor de muncă
F40- Electrocutare prin atingere directa sau indirectă
F41- Zgomot cu nivel sub 90dB (A) – afecţiuni ale aparatului auditiv
F42- Atmosfera cu potenţial exploziv (pulberi de gluten in aer)
F43- Efort dinamic la manipularea maselor mari – afecţiuni ale sistemului muscular şi osos
F44- Poziţii de lucru forţate in timpul supravegherii procesului de producţie concomitent cu supravegherea
aparaturii de măsura şi control ale maşinilor
F45- Efectuarea de intervenţii în timpul funcţionării instalaţiilor cu posibilitatea de antrenare a
operatorului
F46- Nerespectarea instrucţiunilor specifice de lucru:
- in regim normal de funcţionare a echipamentelor de muncă;
- la pornirea/oprirea unei părţi din echipamentele de muncă sau a intregului echipament;
- in cazul apariţiei unei avarii;
- in caz de incendiu;
F47- Executarea de intervenţii in prezenţa tensiunii
F48- Deplasări, staţionări în zone periculoase (pe căile destinate mijloacelor de transport, zona de
antrenare/transmitere a mişcărilor)
F49- Cădere de la înălţime prin păşire în gol
F50- Cădere de la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare (suprafeţe alunecoase sau
denivelate)
F51- Utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie din dotare

50
 IV. Fişa de măsuri propuse
Locul de muncǎ: „OPERATOR PRODUCŢIE”

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCǍ/ MĂSURI PROPUSE
DE
crt FACTOR DE RISC (Nominalizarea măsurii)
RISC

0 1
1. Lovirea de către mijloacele de transport intern în timpul
aprovizionării locului de muncă cu materiale
2. Mişcare funcţională necomandată a părţilor funcţionale ale
echipamentelor în timpul probelor, verificărilor, după reparaţii,
curăţire părţi active sau repornire în lipsa asigurării măsurilor
de securitate împotriva pornirii accidentale
2 3
4 - se vor respecta căile de circulaţie pentru mijloacele de transport intern;
- verificări tehnice periodice ale mijloacelor de transport intern;
- instruire personal.
4 - efectuarea reviziilor, reparaţiilor se va face de către personal calificat şi autorizat;
- instruirea personalului.

3. Electrocutare prin atingere directa sau indirectă 4 - efectuarea lucrărilor la instalaţiile electrice se va face de către personal calificat şi autorizat;
- instruirea personalului;
- supravegherea personalului.
4 Nerespectarea instrucţiunilor specifice de lucru: 4 - efectuarea reviziilor şi reparaţiilor se va face numai de către personal calificat şi autorizat;
- in regim normal de funcţionare a echipamentelor de muncă; - instruirea personalului;
- la pornirea/oprirea unei părţi din echipamentele de muncă sau a - supravegherea personalului;
întregului echipament; - dotarea locului de muncă cu mijloace tehnice de primă intervenţie în caz de incendiu.
- in cazul apariţiei unei avarii;
- in caz de incendiu;

51
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ: „OPERATOR PRODUCŢIE”
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,12

executant mijloace de producţie

39.00% 39.00%

sarcina de muncă mediu de muncă

11.00% 11.00%

52
 UTILIZAREA METODEI ELABORATE DE I.N.C.D.P.M. BUCUREŞTI
PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ
„MECANIC AGRICOL sau TRACTORIST” DIN CADRUL
RODESCO AGRICULTURE S.R.L. Moţăţei Gară.
ing. Suciu Afilon-ITM Dolj
ing. Dumitrescu Ileana-Mariana-INSPECŢIA MUNCII Bucureşti

1. Procesul de muncă
Procesul de muncă are drept scop pregatirea terenului agricol prin:
- arătura;
- discuire;
- fertilizare;
- semănare;
- întreţinere culturi;
- tratamente fitosanitare;
- recoltare, etc.

2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

a. Mijloace de producţie:

- tractoare;
- combine cu autopropulsie;
- maşini agricole (pluguri, grape disc, semănători, maşini amendamente, maşini tratamente fitosanitare şi
erbicidare, cultivatoare, etc.)
- unelte şi scule de mână (chei, şurubelniţe, etc.).
b. Sarcina de muncă
- cunoaşterea modului de operare pe tractoare, combine cu autopropulsie si masini agricole;
- aplicarea tehnologiilor, instrucţiunilor şi procedurilor specifice compartimentului si postului de munca;
- respectarea instructiunilor proprii de securitate si sanatate in munca, S.U. şi PSI;
- răspunde la solicitările organizaţiei pentru realizarea obiectivelor de producţie;
- respectă programul de lucru stabilit prin Regulamentul Intern;
- raspunde de calitatea lucrarilor realizate;
- efectueaza activitati de intretinere zilnica, periodica, reparatii curente si capitale;
c. Mediul de muncă
Executantul îşi desfăşoară activitatea într-o incintă închisă special amenajată (cabina de conducere cu climatizare
sau fără climatizare):
- iluminat natural şi artificial;
- ventilaţie naturală şi artificială;
- curenţi de aer daca sunt deschise simultan usa si fereastra;
- umiditate atmosferica.

3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
a. Factori de risc mecanic:
- lovire de către tractoare, combine cu autopropulsie si masinile agricole (pluguri, grape disc, semanatori, masini
amendamente, masini tratamente fitosanitare si erbicidare, cultivatoare, etc.) la deplasarea in exteriorul si in
incinta societatii;
- circulatia pe caile de acces si pe suprafetele agricole cu denivelari- alunecare, entorse;
- dezechilibrarea si caderea materialelor stivuite;
- contact cu suprafete taioase, intepatoare ale materialelor.
b. Factori de risc termic:
- contactul cu suprafete reci;
- lucrul în perioada de iarnă fără dotare cu echipament individual de protecţie specific (şuba, pantaloni îmblăniţi,
pufoaica, etc.)
c. Factori de risc electric:
53
- electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă;
d. Factori de risc chimic:
- lucrul cu substanţe inflamabile.
e. Suprafeţe sau contururi periculoase:
- deplasări pe suprafeţe alunecoase.
B. Factori de risc proprii mediului de muncă
a. Factori de risc fizic:
- temperatura aerului este ridicată vara si iarna scazuta;
- curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi ferestrelor;
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
a. Conţinut necorespunzător al sarcinii de munca in raport cu cerintele de securitate:
-
b. Suprasolicitare fizică:
- efort static indelungat;
- poziţii de lucru forţate sau vicioase.
c. Suprasolicitare psihică:
- monotonia muncii;

D. Factori de risc proprii executantului

a. Acţiuni greşite:
- deplasări cu pericol de cădere de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare;
- deplasări cu pericol de cădere prin păşire în gol, dezechilibrare;
- neutilizarea mâinii pe balustradă la coborarea pe scările tractorului, combinei, etc. (entorse);
- intervenţii la instalaţiile electrice sau tablouri electrice fără autorizarea necesară (electrocutare);
- cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, dezechilibrare, alunecare la deplasarea pe suprafeţele alunecoase;
- sărirea din cabina tractorului, combinei, etc. (luxaţie, fractură).
b. Omisiuni:
- omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă (tractor, combina, etc.);
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare;

54
UNITATEA:
RODESCO AGRICULTURE
S.R.L. NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 9
SECŢIA: MECANIZAREA DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb
AGRICULTURII
4.1. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE:
LOCUL DE MUNCĂ: ING. SUCIU AFILON
„MECANIC AGRICOL sau ING. DUMITRESCU ILEANA MARIANA
TRACTORIST” ING. BRYCE GRAHAM ROBERT
ING. STROE SILVIU
CONSE-

CINŢA
COMPONENT CLASA
FACTORI DE CLASA DE NIVEL
A FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ DE
RISC PROBA- DE
SISTEMULUI (descriere, parametri) GRAVI
IDENTIFICAŢI BILITATE RISC
DE MUNCĂ -TATE
PREVI-

ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
1. Antrenarea lucratorilor de trasmisiile cardanice ale utilajelor agricole in
DECES 7 2 4
conditiile lipsei, îndepartarii sau deteriorarii aparatorilor de protectie nerotative.
2. Proiectarea resortului axului batatorului, combinei urmare a demontarii
DECES 7 2 4
piulitei variatorului de turatie fara dispozitive speciale de lucru si protectie.
3. Prinderea membrelor superioare de elementele taietoare în functiune la operatiile de INV.
6 2 4
desfundare fara a folosi scule adecvate, la reglari, etc. GRAD I
4. Surprinderea corpului executantuiui de rabatorul aparatului de taiere de la heder, INV GRAD. 4 2 3
urmare a unor reglaje gresite sau uzurii în timp a elementelor de conditionare a pozitiei III
MIJLOACE
parghiei de comanda a cuplarii.
DE
5. Prindere, lovire sau strivire de melcul de uniformizare si încarcare a buncarului
PRODUCŢIE
combinei în cazul interventiei pentru desfundare, respectiv îndepartarii aparatorii DECES 7 2 4
de protectie sau a grilajului de fier.

55
 6. Surprinderea executantului între heder si batoza combinei, la operatia de cuplare
în cazul nefolosirii unui dispozitiv special fix de sustinere sigura a hederului, INV.
6 2 4
sau intre între tirantii instalaţiei hidraulice de ridicare, la cuplare sau sa se urce pe maşina GRAD I
agricola purtata.
7. Surprindere membre inferioare decatre melcul în functiune al snecului transportor, INV.
6 2 4
a lanturilor sectiei de recoltat porumb sau a valturilor de detasare. GRAD I
8. Prindere, lovire sau strivire de organele mobile ale utilajelor agricole datorate ,
indepartarii, defectarii, lipsei sau nemontarii aparatorilor si dispozitivelor de DECES 7 3 4
protectie (curele, axe cardanice, lanturi, roti dintate, etc.).
9. Accidente rutiere urmare a folosirii mijloacelor de transport si a masinilor
agricole autopropulsate cu defectiuni la sistemul de rulare, iluminare si semnalizare (stare DECES 7 3 4
tehnica necorespunzatoare), precum si a inadaptabilitatii la conditiile de drum si vizibilitate.
10. Incendii determinate de descarcari ale campului electric al liniilor electrice
FACTORI DE
aeriene (L.E.A.), urmare a prezentei utilajelor agricole in zona de restrictie si DECES 7 1 3
RISC
nedotarii lor cu elemente metalice cu contact permanent la sol.
ELECTRIC
FACTORI DE 11. Incendii si explozii provocate de folosirea focului deschis in depozitul central de
RISC CHIMIC DECES 7 3 4
carburanti.
12. Dezechilibrari si caderi de la inaltime, urmare a urcarii si coborarii pe/si de pe
SUPRAFEŢE DECES 7 1 3
utilajele agricole in timpul functionarii sau stationarii.
PERICULOASE
13. Dezechilibrare si cadere de la acelasi nivel (inaltime) datorita denivelarilor ITM
2 5 3
existente pe sol. 3-45 zile
ITM
14. Temperatura aerului este ridicată vara si iarna scazuta. 2 5 3
3-45 zile
MEDIUL DE FACTORI DE
15. Inhalare de azotat de amoniu sau vapori toxici in suspensie la lucrarile agricole de fertilizat, INV GRAD. 5 1 3
MUNCĂ RISC FIZIC
erbicidat, etc. cand curentii de aer (vantul) au directia de propagare din spatele sau fata II
agregatului.
16. Prindere, lovire sau strivire la constituirea prin cuplare a agregatului (tractor + utilaj ITM
2 5 3
sau masina agricola). 3-45 zile
17. Dezechilibrare, cadere si surprindere de catre utilajele agricole in conditiile
SARCINA DE
FACTORI DE transportului de persoane sau a angajatilor:
MUNCĂ DECES 7 1 3
RISC FIZIC - pe încarcatura din remorci, MA-3,5 (6), combine si pe utilajele agricole,
- în remorci neamenajate special pentru acest lucru.
18. Dezechilibrari si caderi de la inaltime, urmare a urcarii si coborarii pe/si de pe utilajele ITM 45- 3 2 2
agricole in timpul functionarii sau stationarii. 180 zile

56
 19. Explozii la efectuarea lucrarilor de reparatii prin sudare la MA -3,5, cutii
FACTORI DE
îngrasaminte semanatori, in conditiile necuratirii prealabile in stoc sau in momentul DECES 7 1 3
RISC TERMIC
efectuarii lucrarilor de fertilizare cu azotat de amoniu.
FACTORI DE 20. Intoxicatii sau eriteme cutanate ale mainilor si cavitatii bucale la desfundarea INV GRAD. 5 1 3
RISC CHIMIC filtrelor, duzelor, rampelor, etc. de la masinile de erbicidat. II
SUPRASO-
ITM
LICITARE 21. Poziţii de lucru forţate sau vicioase - afectiuni ale coloanei vertebrale, discopatii. 2 5 3
3-45 zile
FIZICĂ
22. Intervenţii la instalaţiile electrice sau tablouri electrice fără autorizarea necesară
DECES 7 1 3
(electrocutare).
ITM
EXECUTANT OMISIUNI 23. Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă. 2 5 3
3-45 zile
24. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de
DECES 7 1 3
protecţie din dotare.

57
 Nivelul de risc global al locului de muncă este:

24

r  R i i
9  (4  4)  14  (3  3)  1  (2  2) 272
N rg  i 1
   3,4
24
9  4  14  3  1  2
r
80
i
i 1

4.2. NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă: „MECANIC AGRICOL sau TRACTORIST”
Nivel global de risc: 3,4

6
NIVELURI PARTIALE DE RISC

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15 F16 F17 F18 F19 F20 F21 F22 F23 F24
FACTORI DE RISC

58
 LEGENDǍ

F1 Antrenarea lucratorilor de trasmisiile cardanice ale utilajelor agricole in conditiile lipsei,

îndepartarii sau deteriorarii aparatorilor de protectie nerotative.
F2 Proiectarea resortului axului batatorului, combinei urmare a demontarii piulitei variatorului de
turatie fara dispozitive speciale de lucru si protectie.
F3 Prinderea membrelor superioare de elementele taietoare în functiune la operatiile de desfundare fara a folosi
scule adecvate, la reglari, etc.
F4 Surprinderea corpului executantuiui de rabatorul aparatului de taiere de la heder, urmare a unor reglaje
gresite sau uzurii în timp a elementelor de conditionare a pozitiei parghiei de comanda a cuplarii.
F5 Prindere, lovire sau strivire de melcul de uniformizare si încarcare a buncarului combinei în cazul
interventiei pentru desfundare, respectiv îndepartarii aparatorii de protectie sau a grilajului de fier.
F6 Surprinderea executantului între heder si batoza combinei, la operatia de cuplare în cazul
nefolosirii unui dispozitiv special fix de sustinere sigura a hederului, sau intre între tirantii
instalaţiei hidraulice de ridicare, la cuplare sau cand se urca pe maşina agricola purtata.
F7 Surprindere membre inferioare decatre melcul în functiune al snecului transportor, a lanturilor
sectiei de recoltat porumb sau a valturilor de detasare.
F8 Prindere, lovire sau strivire de organele mobile ale utilajelor agricole datorate , indepartarii,
defectarii, lipsei sau nemontarii aparatorilor si dispozitivelor de protectie.
F9 Accidente rutiere urmare a folosirii mijloacelor de transport si a masinilor agricole autopropulsate
cu stare tehnica necorespunzatoare
F10 Incendii determinate de descarcari ale campului electric al liniilor electrice aeriene (L.E.A.), urmare
a prezentei utilajelor agricole in zona de restrictie si nedotarii lor cu elemente metalice cu contact
permanent la sol.
F11 Incendii si explozii provocate de folosirea focului deschis in depozitul central de carburanti.
F12 Dezechilibrari si caderi de la inaltime, urmare a urcarii si coborarii pe/si de pe utilajele agricole in timpul
functionarii sau stationarii.
F13 Dezechilibrare si cadere de la acelasi nivel (inaltime) datorita denivelarilor existente pe sol.
F14 Temperatura aerului este ridicată vara si iarna scazuta.
F15 Inhalare de azotat de amoniu sau vapori toxici in suspensie la lucrarile agricole de fertilizat, erbicidat, etc. cand
curentii de aer (vantul) au directia de propagare din spatele sau fata agregatului.
F16 Prindere, lovire sau strivire la constituirea prin cuplare a agregatului (tractor +masina agricola).
F17 Dezechilibrare, cadere si surprindere de catre utilajele agricole in conditiile transportului de persoane
sau a angajatilor : pe încarcatura din remorci, MA-3,5 (6), combine si pe utilajele agricole,
F18 Dezechilibrari si caderi de la inaltime, urmare a urcarii si coborarii pe/si de pe utilajele agricole in timpul
functionarii sau stationarii.
F19 Explozii la efectuarea lucrarilor de reparatii prin sudare la MA-3,5, cutii îngrasaminte
semanatori, in conditiile necuratirii prealabile in stoc sau in momentul efectuarii lucrarilor de
fertilizare cu azotat de amoniu.
F20 Intoxicatii sau eriteme cutanate ale mainilor si cavitatii bucale la desfundarea filtrelor, duzelor,
rampelor, etc. de la masinile de erbicidat.
F21 Poziţii de lucru forţate sau vicioase - afectiuni ale coloanei vertebrale, discopatii.
F22 Intervenţii la instalaţiile electrice sau tablouri electrice fără autorizarea necesară (electrocutare).
F23 Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă.
F24 Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

59
 4.3. Fişa de măsuri propuse
Locul de muncǎ: „MECANIC AGRICOL sau TRACTORIST”
Nr. LOC DE MUNCǍ/
crt FACTOR DE RISC
0 1
F1. Antrenarea lucratorilor de trasmisiile cardanice ale utilajelor
agricole in conditiile lipsei, îndepartarii sau deteriorarii aparatorilor
de protectie nerotative..
F2. Proiectarea resortului axului batatorului, combinei urmare a
demontarii piulitei variatorului de turatie fara dispozitive speciale de
lucru si protectie.
F3. Prinderea membrelor superioare de elementele taietoare în functiune
la operatiile de desfundare fara a folosi scule adecvate, la reglari, etc.
F5. Prindere, lovire sau strivire de melcul de uniformizare si încarcare a
buncarului combinei în cazul interventiei pentru desfundare,
respectiv îndepartarii aparatorii de protectie sau a grilajului de fier.
F6.Surprinderea executantului între heder si batoza combinei, la
operatia de cuplare în cazul nefolosirii unui dispozitiv special fix
de sustinere sigura a hederului, sau intre între tirantii instalaţiei
hidraulice de ridicare, la cuplare sau sa se urce pe maşina agricola
purtata.
NIVEL DE MĂSURI PROPUSE
RISC (Nominalizarea măsurii)
2 3
4 Măsuri tehnice:
- s-a interzis utilizarea masinilor agricole fara aparatori si dispozitive de protectie.
Măsuri organizatorice:
- verificarea inainte de inceperea lucrariilor masinilor agricole.
4 Măsuri tehnice:
- piuliţa variatorului de pe axul bătătorului se va demonta conform prevederilor din
cartea tehnică a combinei, folosind dispozitive speciale de lucru si protectie.
Măsuri tehnice:
- se interzic orice intervenţii la organele în mişcare, desfundarea tuburilor
semănătorii în mers sau introducerea mâinii în cutiile de seminţe, deoarece există
pericolul de accidentare.
Toate remedierile se fac după oprirea motorului tractorului.
- pentru centrarea melcului de descărcare a buncărului nu se va introduce mâna
între jgheabul înclinat (rabatabil) şi cel fix, fiind pericol de accidentare.
- pentru evitarea unor accidente grave, în timpul exploatării combinelor trebuie
60

F7. Surprindere membre inferioare decatre melcul în functiune al
snecului transportor, a lanturilor sectiei de recoltat porumb sau a
valturilor de detasare.
F8. Prindere, lovire sau strivire de organele mobile ale utilajelor
agricole datorate, indepartarii, defectarii, lipsei sau nemontarii
aparatorilor si dispozitivelor de protectie.
F9. Accidente rutiere urmare a folosirii mijloacelor de transport si
a masinilor agricole autopropulsate cu stare tehnica necorespunzatoare
F11. Incendii si explozii provocate de folosirea focului deschis in
depozitul central de carburanti.
4 respectate cu stricteţe următoarele măsuri de protecţie:
 nimeni nu are voie să stea sau să se deplaseze în faţa combinelor de recoltat
cereale;
 combinerul nu se va ridica de pe scaunul combinei în timpul deplasării acesteia;
 este interzis să se transporte persoane şi materiale pe platformele de
conducere sau pe oricare alt loc al maşinii;
 pentru deplasarea combinei pe drumurile publice, combinerul trebuie să posede
permis de conducere corespunzător;
 combinerul nu va părăsi platforma de conducere a combinei decât după oprirea
motorului, blocarea frânei de parcare şi scoaterea cheii de contact.
- orice interventie la melcul de uniformizare si încarcare a buncarului combinei în
cazul interventiei pentru desfundare, respectiv îndepartarii aparatorii de
protectie sau a grilajului de fier, se va efectua numai dupa oprirea din functionare a
motorului combinei si scoaterea cheii din contact.
4 Măsuri tehnice:
- verificarea zilnic inainte de inceperea lucrarilor cu utilajele agricole, a aparatorilor
si dispozitivelor de protectie.
4 Măsuri organizatorice:
- toate mijloacelor de transport si masinile agricole autopropulsate vor fi folosite
pe drumurile publice numai cu stare tehnica corespunzatoare si verificarile efectuate la
termen.
4 Măsuri organizatorice:
- interzis folosirea focului deschis in depozitul central de carburanti.
61
 4.4. INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII
 Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă gestionar este egal cu 3,4, valoare care îl
încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc foarte mic spre mic, nedepăşind limita
maximă acceptabilă (3,5).

Analiza datelor din „Fişa de evaluare” evidenţiază faptul că din totalul de 24 factori de risc identificaţi
numai 9 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3:
 9 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu spre mare, iar ceilalţi
 15 încadrându-se în categoria factorilor de risc mici.

 Factorii de risc care se situează în domeniul inacceptabil sunt:

FACTOR DE RISC
1
F1. Antrenarea lucratorilor de trasmisiile cardanice ale utilajelor agricole in conditiile lipsei,
îndepartarii sau deteriorarii aparatorilor de protectie nerotative.– nivel de risc parţial 4
F2. Proiectarea resortului axului batatorului, combinei urmare a demontarii piulitei variatorului de
turatie fara dispozitive speciale de lucru si protectie.– nivel de risc parţial 5
F3. Prinderea membrelor superioare de elementele taietoare în functiune la operatiile de desfundare fara a folosi
scule adecvate, la reglari, etc.– nivel de risc parţial 5
F5. Prindere, lovire sau strivire de melcul de uniformizare si încarcare a buncarului combinei în cazul
interventiei pentru desfundare, respectiv îndepartarii aparatorii de protectie sau a grilajului de fier.– nivel
de risc parţial 5
F6. Surprinderea executantului între heder si batoza combinei, la operatia de cuplare în cazul
nefolosirii unui dispozitiv special fix de sustinere sigura a hederului, sau intre între tirantii instalaţiei
hidraulice de ridicare, la cuplare sau sa se urce pe maşina agricola purtata.– nivel de risc parţial 5
F7. Surprindere membre inferioare decatre melcul în functiune al snecului transportor, a lanturilor sectiei
de recoltat porumb sau a valturilor de detasare.– nivel de risc parţial 4
F8. Prindere, lovire sau strivire de organele mobile ale utilajelor agricole datorate , indepartarii, defectarii,
lipsei sau nemontarii aparatorilor si dispozitivelor de protectie.– nivel de risc parţial 4
F9. Accidente rutiere urmare a folosirii mijloacelor de transport si a masinilor agricole autopropulsate cu
stare tehnica necorespunzatoare – nivel de risc parţial 4
F11. Incendii si explozii provocate de folosirea focului deschis in depozitul central de carburanti.– nivel de risc
parţial 4

 Pentru diminuarea sau eliminarea singurului factor de risc (care se situează în domeniul
inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse”.

 Repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare se prezintă după cum urmează:

 12,50 %, factori proprii executantului.

 54,17 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
 8,33 %, factori proprii mediului de muncă;
 25,00 %, factori proprii sarcinii de muncă.

 Din analiza Fişei de evaluare se constată că 75 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea
consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate), astfel încât locul de muncă nu
poate fi încadrat printre cele cu pericol deosebit de accidentare.

62
4.5. PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE
MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ: „MECANIC AGRICOL sau TRACTORIST”
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,4

Factori de risc proprii

mediului de muncă
11,21%

Factori de risc proprii executantului

34,58 %

Factori de risc proprii sarcinii de munca

15,89 %

Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

38,32%

63
 EVALUAREA RISCURILOR LA UN LOC DE MUNCA DIN CADRUL
SUPELNITA SRL, PESTISANI, JUDETUL GORJ

ing. Simona Dumitraşcu-ITM GORJ

ing. Constantin Moruş-ITM GORJ

INTRODUCERE
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent că este vorba de un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză permite
ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea
dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri
de risc global pentru întregul sistem analizat.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja în standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-
1/1991, EN 1050/96) şi stă la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practică. Astfel, SR EN 292-1/1996,
preluat în România după standardul european amintit, precizează că „factorii ce trebuie luaţi în considerare la
evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectări a sănătăţii şi gravitatea maximă
previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii”.
Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă conţine următoarele prevederi care vizează obligativitatea
evaluării riscurilor:
- angajatorul are obligaţia conform prevederilor art. 7, alin. (4), lit. a) „să evalueze riscurile pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă”;
- angajatorul are obligaţia conform prevederilor art. 12, alin. (1), lit. a) „să realizeze şi să fie în posesia
unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile
la riscuri specifice”.

1. DESCRIEREA SISTEMULUI DE MUNCA SC SUPELNITA SRL PESTISANI JUD GORJ

Obiectul de activitate – EXPLOATAREA LEMNULUI
Societatea comerciala SUPELNITA SRL are sediul în comuna Peştişani, Judeţul Gorj şi este înregistrată la
Registrul Comerţului cu Nr. J18/26 1997. Conform statutului activitatea de baza este: exploatarea forestiera şi
servicii anexe.
Activitatea de exploatare forestiera se desfăşoară pe raza de activitate a Judeţului Gorj. Posibilitatea de
exploatare a societăţii este de cca. 30.000 m³ masă lemnoasă.
La data întocmirii prezentei lucrări societatea efectuează lucrări de exploatare a lemnului în parchetele forestiere
Poiana cu Izvor 83D partida 909 şi Poiana cu Izvor 87D partida 874.
Societatea are în dotare doua tractoare forestiere tip U – 650 dotat cu sapă de sprijin şi troliu şi motofierăstraie
portabile. Pentru activitatea de exploatare forestiera la societate sunt angajaţi atât muncitori calificaţi cat şi
necalificaţi.

Organizarea, conducerea şi forţa de muncă

Conducerea societăţii se face de către administratorul unic.
Numărul total de salariaţi cu contract de muncă pe durată nedeterminata este de 10 salariaţi.
Structura personalului în funcţie de activităţile desfăşurate în cadrul societăţii este conform anexei 1.
- conducerea societarii - administrator
- personal direct producţie - 2 fasonatori mecanici
- 2 legatori de sarcina după tractor
- 2 tractorişti forestieri
- 4 corhănitori
În structura de personal se regăsesc:

CATEGORIA VECHIME
DE PERSONAL NUMAR MEDIU SCRIPTIC MESERIA
Total Femei Bărbaţi 0-4 ani > 4 ani

Fasonator mecanic 2 - 2 1 1 Fasonator mecanic

Legator de sarcina 2 - 2 2 Necalificat
Tractorist forestier 2 - 2 2 Conducător auto
Corhanitori 4 4 3 1 Necalificat

64
2. COLECTIVUL DE EVALUARE
Colectivul de evaluare va cuprinde obligatoriu evaluatori abilitaţi, specialişti cunoscători ai proceselor de muncă
analizate, reprezentantul lucrătorilor, lucrători desemnaţi cu SSM.
Echipa trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele folosite şi procedurile concrete de lucru.
De asemenea, trebuie să facă o minimă documentare prealabilă asupra obiectivului. Echipa mai poate să conţină:
proiectanţi, ergonomi, medici specialişti din unitate etc. Conducătorul echipei este expertul evaluator abilitat.
Colectivul de evaluare este alcătuit din următorii:
- Moruş Constantin – evaluator
- Moraga Mihai – sef echipa muncitori forestieri
- Fuiorea Purec Ion – administrator
- Dr. Liţa Dumitru – medic medicina muncii,

3. DESCRIEREA COMPONENTELOR LOCURILOR DE MUNCA – FASONATOR MECANIC

Procesul de muncă are ca scop exploatarea de material lemnos din parchete forestiere respectiv doborârea şi
pregătirea materialului lenos în vederea transportării sale din parchetul forestier la depozitul primar al
parchetului (rampa).
4. STABILIREA LOCULUI (LOCURILOR) DE MUNCA şi PROCESUL DE MUNCA
Procesul tehnologic de exploatare a lemnului cuprinde operaţiuni şi faze cu diferite grade de periculozitate şi risc
de accidentare.
Activitatea este structurata pe mai multe faze şi operaţiuni după cum urmează:
- doborât mecanic;
- curăţat manual sau mecanic de crengi;
- secţionat mecanic.
5. DESCRIEREA COMPONENTELOR SISTEMULUI DE MUNCA
A. MIJLOACE DE PRODUCTIE
1. TIPUL DE MAŞINĂ - FERASTRAU MECANIC PORTABIL
B. SARCINA DE MUNCĂ
- participa la stabilirea zilnica a programului de munca de către seful de echipa - participa la instructajul zilnic de
securitate şi sănătate în munca;
- deplasarea de la vagonul dormitor (spaţiu de cazare) la parchet;
- pregătirea ferăstraielor mecanice portabile pentru lucru:
- verificarea utilajului
- verificarea lanţului tăietor
- curăţirea canalului lamei;
- gresarea lamei;
- verificarea sistemului de ungere
- verificarea sistemului de aprindere;
- verificarea sistemului de aerare
- montarea lanţului tăietor şi verificarea săgeţii acestuia;
- verificarea sistemelor de comenzi ale ferăstrăului;
- verificarea frânei lanţului;
- pornirea ferăstrăului pentru reglare
- deplasare în parchet pentru începerea activităţii zilnice
- lucrări de pregătire şi amenajare a terenului în jurul arborilor care urmează sa fie tăiaţi şi doboraţi;
- curăţirea terenului prin tăierea seminţişului din jurul arborilor care urmează sa fie doboraţi;
- alegerea direcţiei de doborâre;
- trasarea potecilor de refugiu;
- lucrări de doborâre şi toaletare material lemnos.
C. MEDIUL DE MUNCĂ
- Spaţiu de munca deschis;
- vegetaţie compusa din arbori, arbuşti etc.;
- iluminare naturala;
- cai de acces grele datorita pantei şi umezelii
- curenţi de aer;
- temperaturi extreme;
- nivel de zgomot relativ mare;
- vibraţii mari.
D. EXECUTANT
Fasonator mecanic-calificat mecanizator forestier prin cursuri de calificare
- dotat cu cască de protecţie şi costum tip forestier;
- instruit privind SSM conform prevederilor Legii 319/2006
- lucrează în echipa alături de ajutorul de fasonator mecanic

65
6. INTOCMIREA FISEI DE EVALUARE – FASONATOR MECANIC
6.1. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC
6.1.1. MIJLOACE DE PRODUCTIE
FACTORI DE RISC MECANIC
- organe de maşini în mişcare;
- căderea de crengi uscate din coronamentul arborilor;
- rostogolirea sortimentelor de lemn;
- căderea arborilor în alte direcţii fata de direcţia aleasa;
- căderea libera a arborilor aninaţi;
- proiectarea de crăci rupte sau de aşchii;
- contururi periculoase sau înţepătoare ale lanţului tăietor;
FACTORI DE RISC TERMIC
- intervenţii la setul motor al ferăstrăului mecanic imediat după oprire;
FACTORI DE RISC CHIMIC
- contactul pielii cu carburanţi şi lubrifianţi;
FACTORI DE RISC BIOLOGIC
- muşcături de animale, reptile sau insecte periculoase;
- consumul de ciuperci sau plante otrăvitoare.
6.1.2 MEDIUL DE MUNCA
FACTORI DE RISC FIZIC
- temperatura aerului ridicata vara şi scăzuta iarna;
- umiditate excesiva în anotimpurile ploioase;
- curenţi de aer datorita vântului
- intemperii
FACTORI DE RISC MECANIC
- zgomotul ferăstrăului mecanic în timpul utilizării;
- vibraţii transmise de ferăstrăul mecanic la membrele superioare;
- aruncarea rumeguşului în ochi de către lanţul tăietor
FACTORI DE RISC CHIMIC
- Gaze provenite de la ţeava de eşapament;
6.1.3. SARCINA DE MUNCA
CONTINUT NECORESPUNZATOR AL SARCINII DE MUNCA
- efectuarea necorespunzătoare a tapei de doborâre;
- nerespectarea dimensiunilor pragului de doborâre
- tăierea zonei de siguranţa;
- succesiunea greşita a operaţiilor de doborâre.
SUPRASOLICITARE FIZICA
- ritm mare de lucru;
- poziţii de lucru forţate sau vicioase datorate configuraţiei terenului.
SOLICITARE PSIHICA
- operaţii repetitive şi complexe.
6.1.4 EXECUTANT
ACTIUNI GRESITE
- manevre greşite;
- poziţionări în lucru instabil;
- reglaje ale parametrului de lucru;
- întârzieri în executarea de operaţiuni;
- întreruperea funcţionarii motofierăstrăului în timpul lucrului;
- deplasări sau staţionari în zone periculoase;
- căderea de la acelaşi nivel;
- deplasare neasigurat în zone accidentate cu pericol de cădere de la înălţime.
OMISIUNI
- folosirea utilajului fora verificare;
- omiterea stabilirii poteci de refugiu;
- omiterea necurăţirii terenului înainte de începerea tăierii de doborâre
- omiterea degajării obstacolelor
- omiterea executării tapei
- neretragerea în timp util după începerea căderii arborelui
- neexecutarea operaţiei de curăţire de craci înainte de secţionare
- neutilizarea E.I.P.

66
UNITATEA: FISA DE EVALUARE A
SUPELNITA S.R.L. Pestişani NUMAR PERSOANE EXPUSE : 2
SECTIA LOCULUI DE MUNCA DURATA EXPUNERII : 8 ore/schimb
Parchet forestier Poiana cu
Izvor 83D partida 909
Proces tehnologic de recoltare
lemn
LOC DE MUNCA Ferăstrău ECHIPA DE EVALUARE : ing. Morus Constantin, Dr. Liţa Dumitru, administrator Fuiorea Purec Ion,
mecanic portabil Şef echipă Moraga Mihai
Componenta Factorii forma concreta de manifestare Consecinţa Clasa Clasa Nivel
sistemului de de risc a factorilor de risc maxima de gra- de pro- de
munca identificaţi (descriere parametrii) previzibila vitate babili- risc
tate
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOA- FACTORI DE 1. Muscari funcţionale ale organelor de maşini în mişcare – ITM
RISC 3-45 zile 3 1 2
CE DE MECANIC 2. Alunecarea lucrătorului datorita pantei mari a terenului ITM 3 3 3
45-180
PRODUCTIE
3. Căderea arborilor în alta direcţie decât cea stabilita de fasonator datorita elementelor 7 2 4
dimensionale ale arborilor (coronament neuniform) Deces
4. Rostogolirea sortimentelor de lemn după secţionarea mecanică şi fără a fi asigurate ITM 3 3 3
împotriva rostogolirii şi surprinderea fasonatorului mecanic 25-180
5. Căderea cracilor uscate din coronamentul arborilor în timpul acţiunii de recoltare 7 1 3
(doborâre) şi neasigurarea împotriva căderii lor Deces
6. Căderea libera a arborilor aninaţi după efectuarea operaţiei de dezaninare cu alte Deces 7 3 5
mijloace decât cele recomandate.
7. Devierea arborilor de la traiectoria normala şi aleasa pentru cădere datorita Deces 7 2 4
executării necorespunzătoare a tapei de doborâre
8. Proiectarea de craci rupte sau aşchii de lemn după impactul arborelui doborât cu alţi Deces 7 3 5
arbori existenţi.
9. Proiectarea de craci tensionate în timpul cepuirii (curăţirii) aflate sub arborele ITM 2 4 2
doborât şi aflat pe sol. 3-45 zile
10. Contururi periculoase şi înţepătoare ale lanţului tăietor ITM 2 4 2
3-45 zile
11. Vibraţii transmise în membrele superioare Inv. Grad III 4 2 3

67
 FACTORI DE 12. Intervenţii imediate la setul motor şi la toba de eşapament a fierăstrăului mecanic în ITM 2 2 2
RISC timpul funcţionarii sau imediat după oprire când acestea au temperaturi ridicate. 3-45 ZILE
TERMIC DE
FACTORI 13. Substanţe inflamabile – alimentarea cu carburanţi şi lubrifianţi a motofierăstrăului ITM 2 2 2
RISC de către fasonator. 3-45 zile
CHIMIC
FACTORI DE 14. Animale sau reptile veninoase ITM 2 3 2
RISC 3-45 zile
BIOLOGIC 15. Ciuperci sau plante otrăvitoare ITM 2 3 2
3-45 zile
MEDIUL DE FACTORI DE 16. Temperaturi scăzute în anotimpul rece sau ridicate în anotimpul cald ITM 2 5 3
MUNCA RISC FIZIC 3-45 zile
17. U 17 Umiditate ridicata în anotimpul ploios ITM 2 5 3
3-25 zile
18. Curenţi de aer – efectuarea de lucrări forestiere pe cursuri de ape curgătoare sau la ITM 2 4 2
confluenta a 2 sau 3 vai. 3-45 zile
19. Zgomot peste 87 dB produs de utilaj în timpul funcţionarii ITM 2 2 2
3-45 zile
20. Afecţiuni ale braţelor superioare cauzate de vibraţiile transmise de motofierăstrău Invalid. 4 2 3
în timpul lucrului. Gr. III
21. Intemperii :- vanturi puternice, viscol, avalanşe, trăsnet Deces 7 2 4
SARCINA DE CONTINUT 22. Efectuarea necorespunzătoare a tapei la operaţia de doborâre arbori Deces 7 2 4
MUNCA NECORESPU
NZATOR AL 23. Nerespectarea pragului de doborâre şi a zonei de siguranţa prevăzute de normele Deces 7 3 5
SARCINII tehnice şi de normele de securitate şi sănătate în muncă.
DE MUNCA
24. Succesiunea necorespunzătoare a operaţiilor efectuate de fasonatorul mecanic la Deces 7 3 5
doborârea arborilor aflaţi în zone instabile.
SARCINA 25. Solicitare fizica – ritm de munca mare ITM 2 5 3
SUB/SUPRA 3-45 zile
DIMENSION 26. Poziţii de lucru forţate sau vicioase ITM 2 5 3
ATA 3-45 zile
EXECUTANT 27. Manevre greşite ale fasonatorului mecanic în timpul lucrului ITM 3 2 2
45-180 zi

68
ACTIUNI 28. Poziţionare necorespunzătoare, în echilibru instabil ale fasonatorului mecanic în ITM 3 2 2
GRESITE timpul executării operaţiilor de doborâre sau de secţionare. 45-180 zi

29. Reglaje ale parametrilor de lucru al ferăstrăului mecanic în afara tehnologiei de ITM 2 3 2
lucru 3-45 zile
30. Întârzieri în executarea de operaţiuni prin nesincronizarea acţiunilor efectuate de Deces 7 2 4
fasonatorul mecanic şi ajutorul sau.
31. Întreruperea funcţionarii ferăstrăului mecanic în timpul operaţiei de doborâre ITM 2 3 2
arbori. 3-45 zile
32. Deplasări sau staţionari a muncitorilor în zona de doborâre a arborilor Deces 7 2 4
33. Cădere de la acelaşi nivel ITM 2 3 2
3-45 zile
34. Deplasări prin zone accidentate cu pericol de cădere de la inaltime ITM 3 2 2
45-180 zile
35. Folosirea motofierăstrăului la operaţia de doborât fora ca aceste sa fie pregătit ITM 2 2 2
corespunzător în vederea evitării opririi în timpul efectuării operaţiei de doborât. 3-45 zile
OMISIUNI
36. Nestabilirea sau omiterea stabilirii traseului potecii pentru refugiul fasonatorului ITM 2 2 2
mecanic sau a ajutorului la operaţia de doborâre arbori. 3-45 zile

37. Omiterea executării tapei pe direcţia aleasa pentru doborârea arborilor. Deces 7 1 3

38. Neretragerea în timp util pe poteca de refugiu a fasonatorului sau a ajutorului Deces 7 2 4
39. Nedegajarea obstacolelor din jurul arborelui, pe direcţia de retragere ITM 2 3 2
3-45 zile
40. Neexecutarea operaţiei de curatire de craci înainte de secţionarea arborelui ITM 2 2 2
3-45 zile

41. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie Deces 7 3 5

69
 NIVEL DE RISC GLOBAL
FERASTRAU MECANIC PORTABIL

n n

rR R
i i
2
i
Nrg  i1n  in1
r
i1
i R
i1
i

unde:
ri = rangul factorului de risc "i" egal valoric cu nivelul de risc Ri ;
Ri = nivelul de risc al factorului de risc "i"
n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă pe toate componentele sistemului
de muncă.

5 (5x5) + 6 (4x4) + 13 (3x3) +17 (2x2) 406

Nivel de risc global = ------------------------------------------------------- = -------- = 3,328
5 x 5 + 6 x 4 + 13 x 3 + 17 x 2 122

INERPRETAREA REZULTATELOR EVALUARII

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „fasonator mecanic” este egal cu 3,328,
valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc acceptabil.

Rezultatul este susţinut de „Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 41 factori de risc
identificaţi 11 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3, încadrându-se în categoria factorilor de risc Mare sau
foarte mare.

Cei 11 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F1 - Organe de maşini în mişcare:
F3 - Căderea arborilor în alta direcţie decât cea stabilita de fasonator datorita elementelor dimensionale
ale arborilor (coronament neuniform);
F5 - Căderea cracilor uscate din coronamentul arborilor în timpul acţiunii de recoltare (doborâre) şi
neasigurarea împotriva;
F6 - Căderea libera a arborilor aninaţi după efectuarea operaţiei de dezaninare cu alte mijloace decât
cele recomandate;
F7 - Devierea arborilor de la traiectoria normala şi aleasa pentru cădere datorita executării
necorespunzătoare a tapei de;
F8 - Proiectarea de craci rupte sau aşchii de lemn după impactul arborelui doborât cu alţi arbori
existenţi;
F21 - Proiectarea de craci rupte sau aşchii de lemn după impactul arborelui doborât cu alţi arbori
existenţi;
F22 - Efectuarea necorespunzătoare a tapei la operaţia de doborâre arbori;
F23 - Nerespectarea pragului de doborâre şi a zonei de siguranţa prevăzute de normele tehnice şi de
normele de;
F24 - Succesiunea necorespunzătoare a operaţiilor efectuate de fasonatorul mecanic la doborârea
arborilor aflaţi în zone instabile;
F37 - Neretragerea în timp util pe poteca de refugiu a fasonatorului sau a ajutorului;
F41 - Neutilizarea echipamentului individual de protecţie
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 11 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil),
sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum
urmează:
 36,59 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
 14,63 %, factori proprii mediului de muncă;
 12,19 %, factori proprii sarcinii de muncă;
 36,59 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 26,833 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea
consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).
70
 EVALUAREA RISCURILOR PRIVIND SECURITATEA ŞI SANATATEA
LUCRATORILOR LA COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. (CER S.A.)

ing. Eugen BAŞOLDEA-ITM Gorj

ing. Marin ANTONESCU-ITM Gorj

Odată cu aşezarea omului în centrul atenţiei şi a conştientizării faptului că viata şi sănătatea acestuia sunt
primordiale, iar toate celelalte elemente se subordonează acestui deziderat, importanta asigurării sănătăţii şi
securităţii omului a impus problematica protejării lui, a eliminării accidentelor de munca şi a bolilor
profesionale. În UE la fiecare 5 secunde un muncitor este implicat într-un accident de muncă şi la fiecare 2 ore
un muncitor moare într-un accident de muncă. Preocuparea activităţii privind securitatea şi sănătatea în muncă
este, pentru evitarea riscurilor de accidente şi îmbolnăviri profesionale a lucrătorilor, a fost şi continua sa fie o
preocupare permanentă a conducerii CER S.A..

Fig.1.

COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. (CER S.A.) are ca domenii de activitate principale extracţia de
cărbune şi producerea de energie electrică.
COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. este situată în apropierea Oraşului Rovinari şi la aproximativ 25
km SV de municipiul Târgu - Jiu, în imediata apropiere a carierelor de lignit: Rovinari, Tismana şi Pinoasa.
În conformitate cu modul de amplasare centrală este «la gura minei », unică în ţară, ceea ce oferă posibilitatea
valorificării energetice directe a cantităţilor mari de lignit din carierele incluse în societate, asigurând şi o
distanţă minimă de transport pe benzi a cărbunelui de la sursă. Aceasta implică cheltuieli minime pentru
transportul cărbunelui, termocentrala Rovinari fiind singura centrală degrevată de cheltuielile de transport pe
calea ferată.

71
 TG -
GÂRLA JIU
TISMANA
I+II
ROVINA
ROVIN
RI
ARI
ROVINARI
EST
Fig.2. Amplasarea
PINOAS
A
Complexului Energetic Rovinari

CER S.A. are 4 grupuri funcţionale de producere a energiei electrice, fiecare cu o putere de 330 MW.

Date tehnice:
Cazan:
- tip: Benson, construcţie turn
- presiune abur viu 96ata
- temperatura abur viu 5400C
- debitul de abur la intrarea în supraîncălzitorul intermediar 974 t/h
- presiunea aburului la intrare în supraîncălzitorul intermediar 51,2 ata
- presiunea aburului la ieşire din supraîncălzitorul intermediar 49,2 ata
- temperatura aburului la intrare în supraîncălzitorul intermediar 3480C
- temperatura aburului la ieşire din supraîncălzitorul intermediar 5400C
Turbina :
- viteza de rotaţie 3000 rot/min
- debitul de abur la intrare în corpul de înalta presiune 984 t/h
- presiunea aburului la intrare în corpul de înalta presiune 186 ata
- temperatura aburului la intrare în corpul de înalta presiune 5350 C
- debitul de abur la intrare în corpul de medie presiune 921 t/h
- presiunea aburului la intrare în corpul de medie presiune 43,1 ata
- temperatura aburului la intrare în corpul de medie presiune 5350 C
Generatorul:
Puterea activă: 330 MW
Putere aparenta: 388 MVA
Cos : 0,85
Turaţia: 3000 rot/min

72
 Fig.3. Staţie electrica modernizata

Activitatea în cadrul CER S.A. se desfăşoară la locuri de muncă cu condiţii normale şi condiţii deosebite.
Realizarea măsurilor tehnico-organizatorice şi prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale
sunt aspecte ce vor fi şi în continuare în atenţia CER S.A., pentru normalizarea condiţiilor la locurile de muncă.
Unul din primele obiective fundamentale ale CER S.A. pe termen scurt şi mediu este "îmbunătăţirea
condiţiilor de muncă şi securitate a personalului", astfel că managementul securităţii şi sănătăţii în muncă la
nivelul CER S.A. în perioada 2004 - 2008 a vizat obiective dintre care amintim:
- prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
- asigurarea condiţiilor de securitate a muncii pentru toţi angajaţii.
Dincolo de cifre, norme, reguli, prescripţii, standarde etc., activitatea în CER S.A. a fost şi rămâne periculoasă.
Munca în cariere a generat, de-a lungul timpului o mulţime de accidente, plecând de la accidente uşoare până la
accidente mortale, pierderile umane şi materiale fiind considerabile.
Fără a privi acest aspect ca pe o fatalitate, trebuie conştientizat că riscul asociat activităţii desfăşurate în CER
S.A. este superior celui întâlnit în alte activităţi industriale şi nu numai.
Pornind de la analiza metodelor de evaluare existente pe plan european, de la sugestiile metodologice şi
principiile de evaluare a riscurilor, precum şi de la prevederile legislaţiei în vigoare în România, în cadrul CER
S.A., s-a efectuat evaluarea nivelului de risc de accidentare şi îmbolnăviri profesionale pe locuri de muncă, pe
baza metodei elaborate de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru
Darabont” – Bucureşti. Această „metodă de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă” care se aplică la CER
S.A., face parte din categoria metodelor de evaluare indirectă a securităţii şi stabileşte în final niveluri de risc
pentru fiecare factor de risc şi nivelul de risc global pe loc de muncă, în cadrul ei, cuantificarea riscurilor
făcându-se pe baza combinaţiei între gravitatea şi frecvenţa consecinţelor maxime posibile, în acord cu standardele
UE.
Metoda constituie un instrument de lucru util în activitatea lucrătorilor, a conducătorilor de compartimente de
lucru, a managementului la vârf precum şi a responsabililor cu securitatea muncii din unitate, pentru îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi a Normelor Metodologice
de aplicare a legii, deoarece permite:
- compararea diverselor locuri de muncă din punct de vedere al periculozităţii, pe o scală de niveluri de risc de la
1 la 7;
- ierarhizarea riscurilor în cadrul unui loc de muncă şi alocarea optimă, pe această bază, a resurselor financiare;
- identificarea tuturor factorilor de risc (prima etapă a evaluării) şi stabilirea dimensiunii riscurilor, ceea ce
reprezintă o etapă necesară pentru elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, elaborarea
programului anual de prevenire şi protecţie, pe baza fişelor de măsuri de prevenire întocmite în urma evaluării
riscurilor.
Practica a demonstrat că eliminarea totală a factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională este
imposibilă astfel încât s–a introdus noţiunea de risc acceptabil cu niveluri pentru a căror punere în evidenţă se
consumă eforturi serioase de apreciere calitativă şi încercări de evaluare cantitativă.
Analizele care se fac în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă într–o organizaţie, oferă două posibilităţi:
- evaluare post-accident/boală profesională;
- evaluare pre-accident /boală profesională.

73
Evaluarea post-accident este utilă numai din punct de vedere statistic, caracterizarea organizaţiei prin indicele de
frecvenţă şi indicele de gravitate, stabilirea de măsuri în vederea implementării îmbunătăţirilor necesare.
Evaluarea pre-accident ia în considerare posibilitatea de apariţie a unui eveniment în cadrul sistemului de muncă
şi oferă, practic, soluţii pentru a preîntâmpina accidentul.
Noţiunea fundamentală utilizată este factorul de risc, element care în cazul nefericit al producerii accidentului se
transformă în cauza accidentului de muncă.
De exemplu: ştim că apa fierbinte este un factor de risc.
În momentul în care un lucrător foloseşte în procesul de muncă apa fierbinte, acesta este supus riscului de
accidentare, de opărire. Analiza care se face ia în considerare temperatura apei fierbinţi, cantitatea ei, şi, în
ipoteză, suprafaţa din corpul uman care este afectată.
Componentă intrinsecă a strategiei manageriale, activitatea de prevenire şi protecţie reprezintă un ansamblu de
procedee şi măsuri luate şi planificate încă din faza de concepere, proiectare şi desfăşurarea procesului de
muncă.
Obiectivele majore ale prevenirii şi protecţiei care suscită interes principial sunt:
- pe plan uman, reducerea numărului de accidente şi îmbolnăviri profesionale;
- pe plan financiar, reducerea costurilor legate de accidentele de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.
Aceste cerinţe se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale, printr-un demers global
care să cuprindă:
- eliminarea riscurilor;
- evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
- alegerea echipamentelor de muncă;
- alegerea procedurilor de lucru;
- ameliorarea condiţiilor de mediu de muncă;
- selecţia, formarea şi informarea lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul de muncă – echipament de
muncă, sarcina de muncă, mediul de muncă şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre doi
parametrii: probabilitatea de manifestare şi gravitatea consecinţei asupra organismului uman. Se obţin astfel
niveluri de risc parţial pentru fiecare factor de risc global pentru locul de muncă.
Acest principiu de evaluare a riscurilor este cuprins în standardele europene – C.E.I 812/85 şi C.E.N 1992 – şi
stă la baza metodei elaborate de Institutul de Cercetare Dezvoltare în domeniul Securităţii şi Sănătăţii în Muncă.
Obligativitatea evaluării nivelului de risc revine angajatorului, conform Legii 319/2006 – Legea Securităţii şi
Sănătăţii în Muncă, care preia integral Directiva Cadru nr. 391/89 a C.E.E. Din evaluarea riscurilor se obţin şi
măsurile pentru a căror aplicare, factorii de risc se elimină sau se reduc.
Tehnicile manageriale de prevenire şi protecţie se manifestă ciclic. Schematic, se prezintă astfel:

Evaluarea Planificarea
riscurilor măsurilor

Măsuri corective
verificări periodice
examen medical periodic
formare – informare
supraveghere

În analiza riscurilor profesionale se utilizează următorii termeni:

- factorul de risc, definit de norma europeană EN 292-1 este aprecierea calitativă a riscului;
- riscul, care este definit conform EN 292-1 ca fiind combinaţia dintre probabilitatea şi gravitatea unei leziuni
sau atac la sănătate care poate surveni într–o situaţie periculoasă. Această definiţie este o apreciere cantitativă a
riscului. Altfel spus, riscul reprezintă probabilitatea producerii unei daune de o anumită gravitate în timpul unei
expuneri la factorul de risc.
Riscul poate fi evaluat cantitativ, dacă gravitatea şi probabilitatea au fost ele însele cuantificate.

74
RAPORT GENERAL AL EVALUĂRII
Echipa de evaluare
Echipa de evaluare a fost formată din specialişti cu studii superioare şi activitate îndelungată în securitatea şi
sănătatea în muncă, absolvenţi ai cursului postuniversitar de evaluare a riscurilor. Pentru evaluarea nivelului
de risc la cele 40 locuri de muncă propuse, care sunt reprezentative pentru activitatea complexă de producere a
energiei electrice şi termice, echipa de evaluatori a colaborat cu specialiştii beneficiarului.
Surse de date primare
Pe lângă expertizarea în teren a fiecărui loc de muncă, pentru evaluare s-au utilizat ca date primare
documentaţiile tehnice şi informaţiile personalului de exploatare, datele statistice privind accidentele de
muncă, incidentele (avariile), cât şi măsurătorile (determinările) mediului de muncă, respectiv:
- statistica accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale în perioada 1997 – 2008;
- statistica evenimentelor cu potenţial accidentogen în perioada 1997 – 2008;
- buletine de măsurare şi analiză a noxelor şi a condiţiilor de mediu.
S-au luat în calcul şi incidentele (avariile), deoarece s-a considerat că statistica accidentelor de muncă (indicele
de frecvenţă) este nerelevantă pentru riscul potenţial al locurilor de muncă.
Delimitarea locurilor de muncă
Delimitarea fizică a locurilor de muncă s-a făcut în conformitate cu fişele de post (norma de muncă) şi fişele
de rond, avându-se în vedere continuitatea instalaţiilor şi a fluxurilor de energie care constituie procesul
tehnologic.
Astfel, se disting următoarele fluxuri (circuite) de energie şi de masă:
- combustibili (cărbune inferior + păcură) – cenuşă şi zgură;
- aer – gaze de ardere;
- apă demineralizată (inclusiv apă de adaos) – abur;
- apă de răcire (inclusiv hidrogenul ca agent de răcire al generatorilor electrici);
- energia electrică pentru serviciile interne şi
- energia electrică evacuată în SEN (sistemul energetic naţional).
Acestor fluxuri le corespund următoarele instalaţii tehnologice:
- instalaţia pentru depozitarea, manipularea şi prepararea combustibililor şi evacuarea zgurii şi cenuşii;
- instalaţia pentru producerea aburului (cazane);
- instalaţia de producerea energiei electrice (grupurile turbogeneratoare);
- instalaţia aferentă circuitului termic regenerativ;
- instalaţia de condensare şi de răcire;
- instalaţia pentru tratarea chimică a apei şi producerea hidrogenului;
- instalaţia de termoficare internă şi externă
- instalaţiile electrice pentru serviciile interne şi pentru evacuarea energiei în SEN;
Exploatarea acestor instalaţii se realizează de către personalul tehnico – operativ format din: rondieri, operatori
cameră de comandă, maiştri – şefi de tură, ingineri de schimb, toţi aceşti fiind subordonaţi operativ
dispecerului – şef de tură pe centrala electrică.
Personalul de exploatare este grupat în cinci ture, lucrându-se în trei schimburi de câte opt ore zilnic (non-
stop), cea de-a cincea tură asigurând repaosul săptămânal, sărbătorile şi concediile legale, cât şi eventualele
concedii medicale sau absenţe.
Activitatea de exploatare se desfăşoară conform prescripţiilor şi regulamentelor de exploatare tehnică, în baza
cărora s-au elaborat instrucţiuni tehnice interne şi fişe de post.
Rezultatele evaluării
Primul rezultat al evaluării este ierarhizarea celor 40 de locuri de muncă în funcţie de nivelul de risc global,
prezentată în tabelul 1 (respectiv de la 2,92 pentru conducătorul auto şi de utilaje pentru transportul intern, la
3,46 pentru operator rondier sala maşini). Se constată că toate locurile de muncă prezintă niveluri de risc
globale cuprinse între 3,5 (nivel mediu), cu tendinţe de scădere spre nivelul 3 (nivel mic), cu excepţia
conducătorului auto şi de utilaje pentru transportul intern şi a primitor - distribuitorului de materiale şi piese de
schimb cu niveluri de risc sub valoarea 3.

75
Tabelul 1
Locurile de muncă în funcţie de nivelul de risc global

SIMBOL

MUNCĂ
LOC DE
NIVEL
Nr.
LOCUL DE MUNCĂ DE RISC
crt.
GLOBAL

1 LM 1 Operator rondier sala maşini 3.46

2 LM 3 Fochist cazan sistem sub presiune 3.44

3 LM 20 Operator pompe 3.43

4 LM 18 Operator site 3.42

5 LM 2 Operator rondier cota 92 m 3.41

6 LM 16 Operator instalaţii chimice 3.39

7 LM 33 Electrician staţii electrice, concasare, depozit cărbune, benzi 3.37

8 LM 10 Sudor 3.35

9 LM 29 Cantaragiu cantare banda 3.33

10 LM 34 Electrician întreţinere 3.32

11 LM 12 Electrician servicii interne, servicii generale şi servicii auxiliare 3.31

12 LM 15 Operator tratare condens 3.31

13 LM 19 Operator păcura 3.31

14 LM 37 Manipulant in depozite 3.28

15 LM 5 Operator Bagger, spălare Bagger 3.27

16 LM 4 Operator mori 3.25

17 LM 14 Laborant 3.25

18 LM 11 Electrician cce, exploatare generator 3.23

19 LM 13 Electrician baterii 3.21

20 LM 9 Ungător 3.20

21 LM 22 Maşinist alimentatori buncăre 3.19

22 LM 27 Maşinist concasări şi grătare 3.18

76
 23 LM 23 Maşinist benzi transportoare (Atelierul Benzi) 3.15

24 LM 30 Lăcătuş reparaţii cantare 3.11

25 LM 32 Maşinist benzi reversibile 3.08

26 LM 35 Metrolog verificator 3.08

27 LM 6 Operator staţie păcura treapta II 3.05

28 LM 7 Camera de comanda termica 3.04

29 LM16.1 Operator instalaţii chimice-electroliză 3.04

30 LM 8 Lăcătuş punct termic 3.03

31 LM 26 Maşinist benzi transportoare (Secţia Concasare) 3.02

32 LM 39 Macaragiu 3.02

33 LM 24 Operator camera de comanda (concasare) 3.00

34 LM 28 Maşinist vibroalimentatori 3.00

35 LM 25 Maşinist maşini de scos şi stivuit 2.93

36 LM 31 Lăcătuş KSS 2.93

37 LM 38 Conducător auto şi utilaje 2.92

38 LM 17 Operator compresoare 2.86

39 LM21 Operator camera de comanda (combustibil) 2.74

40 LM 36 Primitor – distribuitor 2.68

Calculul nivelului de risc global agregat

Nivelul de risc global agregat se calculează ca medie ponderată a nivelurilor globale de risc ale celor 40 de locuri
de muncă analizate.
40

r  N i RGi
N RGA  i
40

N
i
RGi

unde:
- NRGi - este nivelul de risc global al unui loc de muncă
- ri - rangul nivelului de risc global al locului de muncă, egal valoric cu nivelul de risc global NRGi.
402,13
N RGA   3,18
126,59

77
CONCLUZII
1. Se poate afirma că activitatea, în general, se caracterizează printr-un risc de nivel mediu de accidentare, cu
tendinţe de scădere spre nivel mic datorită lucrărilor de retehnologizare şi de modernizare a instalaţiilor şi de
perfecţionare profesională a personalului.
După principiul abordării sistemice, pe care se bazează metoda de evaluare a riscurilor de accidentare,
obiectivele următoare ale managementului securităţii şi sănătăţii în muncii sunt în număr de două:
- reducerea nivelului global de risc al activităţii;
- reducerea nivelului de risc la fiecare loc de muncă.
Pentru a reduce nivelul global de risc al întregii activităţi este evident că trebuie acţionat mai întâi asupra
locurilor de muncă la care se depăşeşte nivelul mediu pe unitate 3,18.
Cel de al doilea obiectiv se poate atinge prin diminuarea nivelurilor de risc parţiale pentru fiecare loc de muncă.
Respectând cele două criterii, la stabilirea măsurilor de prevenire şi protecţie a muncii este bine să se folosească
drept punct de plecare imaginea de ansamblu a factorilor identificaţi, sub formele lor concrete de manifestare, cu
nivel mai mare decât valoarea 4.
Datorită gravităţii pe care o prezintă acţiunea potenţială a factorilor de risc pentru care nivelul de risc calculat
este 7 sau 6, aceştia sunt primii asupra cărora trebuie să se acţioneze prin măsuri tehnice şi organizatorice de
prevenire şi protecţie a muncii.
2. Se evidenţiază trei factori potenţiali de risc proprii mijloacelor de producţie cu probabilitate de apariţie
mai mare:
- curentul electric;
- proiectarea de corpuri (particule) sau de jeturi de fluide;
- pericol de incendiu (ulei de turbină, ulei de transformator, păcură) şi/sau explozie (instalaţii termice sub
presiune, prezenţa hidrogenului ca mijloc de răcire a generatoarelor electrice).
La majoritatea locurile de muncă s-a identificat factorul de risc „curentul electric”, intrinsec activităţii de producere a
energiei electrice şi termice.
Riscul electric a fost identificat sub următoarele forme de manifestare:
- electrocutare prin atingere directă;
- electrocutare prin atingere indirectă;
- arcul electric.
Trebuie să subliniem că, în special în cazul electricienilor, stabilirea claselor de probabilitate s-a făcut prin abatere
de la regula obişnuită – determinarea pe baza statisticii accidentelor. Chiar dacă evenimentele înregistrate nu
confirmă o frecvenţă foarte ridicată a accidentelor prin electrocutare, potenţialul accidental face ca datele statistice
să nu poată fi luate strict în considerare la stabilirea frecvenţei probabile. Ca urmare s-a apelat şi la dinamica
incidentelor care s-ar fi putut solda şi cu victime.
Concluzia este că electricienii sunt expuşi unui pericol potenţial de electrocutare prin atingere directă sau prin atingere
indirectă, cât şi efectelor arcului electric.
Electrocutarea prin atingere directă se poate produce la intervenţiile efectuate în instalaţiile electrice sub
tensiune, identificate fiind:
- nedotarea cu truse de scule pentru lucrul sub tensiune – în contact;
- modul de proiectare şi de realizare a unor instalaţii tehnologice obligă executantul să desfăşoare lucrări cu risc de
electrocutare în spaţii înguste, cu umezeală şi insuficient iluminate;
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie electroizolant;
- uzura unor echipamente şi instalaţii electrice.
Măsurile de prevenire sunt cele indicate de instrucţiunile proprii şi specifice de securitate a muncii, respectiv :
- identificarea corectă a instalaţiei (locului) în care urmează a se lucra;
- verificarea lipsei tensiunii şi legarea imediată a instalaţiei la pământ şi în scurtcircuit;
- delimitarea materială a zonei de lucru;
- asigurarea împotriva accidentelor de natură neelectrică;
- dotarea executantului şi utilizarea de către acesta a echipamentului individual de protecţie;
- cască de protecţie cu vizieră de protecţie a feţei;
- mănuşi electroizolante;
- încălţăminte sau covoraş electroizolant,
- salopetă termorezistentă,
- trusă de scule cu mânere electroizolante;
- verificarea de către executant că în spate şi în părţile laterale nu sunt în apropiere părţi aflate sub tensiune
neîngrădite, astfel încât să existe suficient spaţiu care să permită efectuarea mişcărilor necesare la lucrare în condiţii
de securitate;
- nedemontarea îngrădirilor permanente şi nedepăşirea acestora;
- verificarea lipsei tensiunii la elementele metalice ale instalaţiilor din zona de lucru (stelaje metalice ale
tablourilor electrice);
- utilizarea numai a mijloacelor de protecţie electroizolante verificate periodic şi care nu au termenul de
78
valabilitate depăşit.
- instruirea şi supravegherea executate de către şeful de lucrare
Electrocutarea prin atingere indirectă poate avea drept cauze:
- defecţiuni la instalaţia de protecţie prin legare la pământ şi legare la nul,
- nefuncţionarea unor protecţii,
- lucrul în incinte cu umiditate şi scurgeri de apă,
- intrarea accidentală a carcaselor unor tablouri electrice sau utilaje acţionate electric în contact cu elemente aflate sub
tensiune etc.
Ca măsuri de prevenire: verificarea periodică şi menţinerea în stare de funcţionare a tuturor instalaţiilor de
protecţie electrică, asigurarea rigidităţii dielectrice şi purtarea echipamentului individual de protecţie
electroizolant reduce sau elimină acest risc.
Surprinderea de către arcul electric – poate să aibă drept cauze manevrarea unor aparate de comutaţie în sarcină
sau pe scurtcircuit, în condiţiile nepurtării de către executant a echipamentului individual de protecţie (cască cu
vizieră de protecţie, mănuşi electroizolante, mâner cu manşon de protecţie a braţului la manevrarea siguranţelor
tip MPR, salopetă termorezistentă, după caz).
Măsurile care conduc la eliminarea acestui risc de accidentare sunt: efectuarea corectă a manevrelor
(decuplarea separatoarelor numai după deconectarea întrerupătoarelor, condiţionată de funcţionarea
interblocajelor), precedate de verificare lipsei de tensiune şi purtarea echipamentului individual de protecţie.
Proiectarea de corpuri (particule) sau de jeturi de fluide apare ca factor potenţial de accidentare la majoritatea
locurilor de muncă, dar cu grade diferite de pericol. Deşi intrinsec mijloacelor de producţie, riscul se manifestă
numai accidental atunci când se întrunesc anumite condiţii: uzura avansată a unor elemente de instalaţii sub presiune
sau a unor organe de maşini în mişcare, manevre greşite, lipsa controlului preventiv, neremedierea deficienţelor
constatate sau nerespectarea parametrilor tehnici de exploatare.
Măsurile de prevenire se regăsesc în efectuarea reviziilor şi reparaţiilor programate, retehnologizarea şi
modernizarea instalaţiilor, controlul preventiv al instalaţiilor, respectarea prescripţiilor şi regulamentelor tehnice
de exploatare.
Pericolul potenţial de incendiu nu poate fi ignorat avându-se în vedere producerea unor asemenea
evenimente, cu consecinţe grave, în unităţi similare din ţara noastră cât şi din alte ţări, sursele de iniţiere ale
incendiilor fiind uleiul de turbină, utilizat în cantităţi mari ca agent de ungere şi etanşare.
Măsurile de prevenire a incendiilor specifice unei centrale electrice sunt prevăzute în prescripţia energetică PE
009.
Pericolul de explozie este puţin probabil, avându-se în vedere siguranţa procesului tehnologic de producere şi
de stocare a hidrogenului, cât şi procedurile sigure, verificate în timp, de umplere şi golire a generatorului
electric, operaţii în care hidrogenul în stare pură (care nu prezintă pericol de explozie) nu se poate amesteca
niciodată cu aerul, folosindu-se ca mediu gazos intermediar azotul şi bioxidul de carbon.
Hidrogenul se poate autoaprinde prin laminare, existând, totuşi, un pericol potenţial la umplerea buteliilor
utilizate la staţia de răcire a generatorului electric.
Măsurile de prevenire care şi-au dovedit eficienţa sunt cunoscute şi respectate : controlul purităţii hidrogenului
(peste 98%), instalaţii electrice în construcţie antiexplozivă, utilizarea de scule din aliaje neferoase, plafoane cu
posibilităţi de ventilare naturală (hidrogenul este de 13,8 ori mai uşor decât aerul), suprafeţe portante în pereţi
care să fie dislocate de suflul exploziei, evitarea amestecului dintre hidrogen şi oxigenul din aer.
3. Circulaţia vehiculelor pe drumurile publice constituie un pericol potenţial la care angajaţii sunt expuşi în
timpul deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers (au fost înregistrate două asemenea evenimente).
Deşi cauza este încadrată în categoria factorilor mecanici proprii mijloacelor de producţie, acesta nu este un
factor propriu sistemului de muncă.
Sursa generatoare (mijloacele auto participante la traficul rutier) nu este un mijloc de producţie aparţinând
sistemului de muncă analizat. Ea este exterioară acestuia din urmă, independentă şi necontrolabilă de către angajator.
Prin urmare, riscul accidentului de circulaţie (şi de muncă – de traseu) nu poate fi eliminat integral, dar poate fi
redus prin instruirea privind respectarea normelor de circulaţie rutieră şi o conduită responsabilă ca pietoni sau
conducători ai autoturismului propriu.
4. Neutilizarea sau utilizarea incorectă a mijloacelor de protecţie este o eroare previzibilă la majoritatea
locurile de muncă, fiind un factor de risc propriu executantului.
Dotare corespunzătoare şi instruirea personalului pot elimina acest risc.
5. Pentru selectarea măsurilor de prevenire şi protecţie a muncii este importantă diferenţierea factorilor de
risc după natura lor, respectiv: factori intrinseci sau induşi de procesul de muncă, datorită unor disfuncţionalităţi sau
unor condiţii exterioare.
Diferenţierea este semnificativă deoarece în baza ei se pot cunoaşte:
- factorii a căror prezenţă nu poate fi eliminată, putându-se doar reduce frecvenţa probabilă de producere a consecinţei
maxime previzibile – factorii intrinseci;
- factorii care pot fi reduşi sau eliminaţi complet, ceea ce ar contribui la reducerea nivelului de risc global –
factorii incidentali nespecifici procesului de muncă.
79
În cazul mijloacelor de producţie, majoritatea factorilor generaţi pentru care valoarea nivelului de risc parţial este mai
mare de 4 sunt intrinseci procesului de muncă, dar acţiunea lor asupra executantului este posibilă datorită
defecţiunilor, deficienţelor de proiectare sau acţiunilor greşite ale executantului.
Identificarea tuturor acestor defecţiuni, deficienţe sau acţiuni (manevre) greşite ale personalului de exploatare
conduce implicit la stabilirea măsurilor de prevenire.
Factorii intrinseci mediului de muncă sunt cei legaţi de caracterul specific unei centrale electrice pe cărbune.
Pentru aceştia se pot lua doar măsuri de limitare a efectelor acţiunii, prin îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi dotarea cu
echipamente individuale de protecţie adecvate.
6. Analiza factorilor de risc după sursele generatoare din cadrul sistemului de muncă a condus la câteva observaţii
importante:
Din punctul de vedere al contribuţiei la nivelul de risc global al locurilor de muncă, în sistemul de muncă
analizat ponderea principală o deţin mijloacele de producţie, urmate de către executanţi.
Situarea pe primul plan a mijloacelor de producţie ca elemente potenţiale generatoare de riscuri de accidentare se
justifică prin două argumente:
- caracteristicile intrinseci ale agregatelor, echipamentelor şi instalaţiilor folosite în activitatea de producere a
energiei electrice şi termice, de combustibilii utilizaţi, inclusiv de fabricarea şi utilizarea hidrogenului ;
- vechimea şi uzura fizică şi morală a unor agregate şi instalaţii, care conduc atât la riscuri intrinseci, cât şi la o
fiabilitate mai redusă a acestora şi la apariţia unor disfuncţii accidentogene.
Cu o pondere relativ apropiată de cea a mijloacelor de producţie, executanţii sunt surse potenţiale generatoare
de factori de risc, prin omisiuni (operaţii incomplete sau greşite, neutilizarea mijloacelor de protecţie) sau
acţiuni greşite (manevre incorecte, utilizarea incorectă a mijloacelor de protecţie, poziţionări în locuri
periculoase, deplasări, staţionări în zone periculoase dincolo de îngrădiri, apărători, plase de protecţie, etc.).
Ponderea mediul de muncă ca de sursă de riscuri nu este ridicată (s-a înregistrat un singur caz de boală
profesională), dar nici nu permite prea multe intervenţii corectoare, deoarece factorii de risc sunt intrinseci,
specifici unei centrale electrice pe cărbune (temperatură ridicată a aerului datorită procesului tehnologic, care
devine excesivă în zilele caniculare; curenţi de aer; zgomot şi vibraţii; iluminat exclusiv artificial în unele locuri
de muncă, cu efecte stroboscopice şi de strălucire; substanţe, gaze şi aerosoli toxice, acide sau caustice; gaze sau
vapori uşor inflamabili sau explozivi; pulberi pneumoconiogene etc.).
Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă prin realizarea izolaţiilor termice şi fonice, montarea aparatelor de
condiţionarea aerului şi a hotelor pentru absorbţia gazelor, dotarea personalului cu echipament de protecţie
corespunzător pot diminua riscurile generate de către mediul de muncă.
De asemenea, o participare redusă la producerea accidentelor o are sarcina de muncă.
Situaţia este normală, deoarece se acordă o atenţie foarte mare calificării şi instruirii personalului, cât şi elaborării
şi aplicării procedurilor de operare şi instrucţiunilor tehnice interne. In plus, personalul are experienţă şi vechime
la acelaşi loc de muncă.
Deci, din acest punct de vedere, riscul poate fi controlat, cu excepţia solicitării psihice a personalului (decizii
importante în timp scurt, monotonia muncii), cât şi solicitării fizice în timpul efectuării manevrelor, mai ales
pentru lichidarea avariilor.
La majoritatea locurile de muncă s-au identificat factori de risc a căror consecinţă maximă previzibilă
este decesul sau invaliditatea.
În conformitate cu legislaţia în vigoare locurile de muncă dintr-o centrală electrică folosind drept combustibil
cărbunele inferior, sunt locuri cu condiţii deosebite de muncă, ceea ce justifică nivelul de risc global de
accidentare peste valoarea 3.
Datorită lucrărilor de retehnologizare şi modernizare a instalaţiilor (proces aflat în desfăşurare), cât şi
instruirii şi perfecţionării continue a personalului, nivelul global al riscului a scăzut de la aproape 4 (nivel
mediu) spre 3 (nivel mic).
Valoarea de 3,18 pentru nivelul de risc global agregat, aferent locurilor de muncă analizate, situează S.C.
COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A. în categoria organizaţiilor cu risc acceptabil în România.
În vederea reducerii nivelurilor parţiale de risc de accidente de muncă, cu valori peste medie şi implicit reducerea
nivelul de risc global agregat, trebuie să se întreprindă următoarele acţiuni:
- menţinerea măsurilor tehnice şi organizatorice deja realizate, în sensul de a nu fi neglijate;
- implementarea măsurilor propuse de evaluare prin „fişele de măsuri propuse”;
- informarea lucrătorilor prin nominalizarea factorilor de risc identificaţi în fiecare loc de muncă şi asupra
măsurilor de prevenire şi protecţie.

80
 IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA RISCURILOR DE RĂNIRE ASOCIATE CU
FOLOSIREA MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

în cadrul PIRELLI TYRES ROMANIA S.R.L.

ing. Florin-Liviu Săndiţă-ITM Olt
Lucrarea prezintă procedura de identificare şi evaluare a riscurilor de rănire asociate cu mijloacele de producţie
utilizată în cadrul PIRELLI TYRES ROMÂNIA S.R.L. din Slatina.
Unitatea a evaluat riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională prin două metode, una proprie, aplicată
pentru toate unităţile grupului PIRELLI şi metoda „PECE”.
Procedurile elaborate de PIRELLI TYRES ROMÂNIA S.R.L. până în prezent sunt prezentate mai jos.
Proceduri de Sistem - Siguranţă şi Sănătate în Muncă
Nr
Cod Rev Conţinutul procedurii
crt
1 SMP 01 0 Definirea şi revizuirea poliţei de siguranţă pentru unităţi afiliate/operaţionale
2 SMP 03 0 Identificarea şi accesarea cerinţelor legale şi de reglementare aplicabile
3 SMP 04 0 Definirea obiectivelor şi programelor de management al siguranţei
4 SMP 05 0 Definirea structurii şi responsabilităţilor
5 SMP 06 0 Motivare, instruire şi pregătire
6 SMP 07 0 Comunicare şi consultare
Cerinţe minime pentru pregătirea şi administrarea documentaţiei privind Sistemul de
7 SMP 08 0 Management al Siguranţei
8 SMP 09 0 Control operaţional
9 SMP 10 0 Pregătirea şi reacţia în caz de urgenţe
10 SMP 11 0 Supraveghere şi măsuri
11 SMP 12 0 Neconformităţi, acţiuni de prevenire şi corectare şi raportarea îmbunătăţirilor
12 SMP 13 0 Analiza accidentului şi raportarea
13 SMP 14 0 Înregistrări de siguranţă
14 SMP 15 0 Audit intern al Sistemului de Management al Siguranţei
15 SMP 16 0 Revizuirea Managementului
16 SMP 17 0 Managementul Siguranţei în legătură cu Munca realizată de Companiile Externe
Informaţii în caz de accident grav sau de incident grav şi implementarea acţiunilor de
17 SMP 18 0 prevenire şi corectare
18 SMP 19 0 Siguranţa în lucrările de întreţinere şi evaluare a riscurilor aferente
19 SMP 20 1 Identificarea şi evaluarea riscurilor asociate cu manevrarea manuală
Identificarea şi evaluarea riscurilor de rănire şi sănătate asociate cu slujbele care
20 SMP 21 1 presupun eforturi repetate
Identificarea şi evaluarea riscurilor asociate cu folosirea terminalului de afişare
21 SMP 22 0 vizuală
Identificarea şi evaluarea riscurilor de rănire asociate cu folosirea mijloacelor de
22 SMP 24 0 producţie
23 SMP 25 0 Maşini noi şi aprovizionarea fabricii

Procedura la care face referire lucrarea este SMP 24.

SAFETY MANAGEMENT
PROCEDURE SMP24#00
HSE Identificarea si evaluarea riscurilor de Rev. Pagina
Sector anvelope rănire asociate cu folosirea mijloacelor
de producţie
00 81 of 17
81
1.0. OBIECTIV
Aceasta procedura defineşte criteriile generale de identificare a pericolelor şi a situaţiilor presupuse periculoase
în legătură cu folosirea mijloacelor de producţie în condiţii normale, anormale şi de urgenţă şi cum să fie
evaluate riscurile aferente.
2.0. RESPONSABILITĂŢI
Sectorul HSE răspunde de actualizarea prezentei proceduri.
Persoana responsabilă pentru fiecare Unitate Operaţională (O.U.) se ocupă de aplicarea prezentei proceduri.
3.0. REFERINŢE
SMP04: Definirea Obiectivelor şi Programelor de Siguranţă a Managementului, ultima revizie.
SMP08: Cerinţe Minime pentru Pregătirea şi Administrarea Documentaţiei Sistemului de Management al
Siguranţei, ultima revizie.
SMP09: Control Operaţional, ultima revizie.
SMP11: Supraveghere şi Măsurători, ultima revizie.
SMP17: Managementul Siguranţei Referitor la Munca Realizată de Companiile Externe, ultima revizie.
EN1050: Principii de analiză a riscului.
4.0. DEFINIŢII
Condiţii normale de operare: condiţii care corespund celor obişnuite de lucru, descrise în instrucţiunile de
realizare a muncii.
Condiţii anormale de operare: condiţii care rezultă din nefuncţionări sau din evenimente accidentale apărute în
cadrul procesului sau în timpul procesării, care nu sunt considerate condiţii de urgenţă.
Condiţii de urgenţă: condiţii care se manifestă ca rezultat al unor evenimente catastrofice cum ar fi focul sau
explozia şi a altor evenimente accidentale, inclusiv calamnităţi naturale.
Incident: eveniment care a condus la producerea unui accident sau care a avut potenţialul de a determina
un accident.
Nota: Un accident în care nu s-au produs afectarea sănătăţii, rănirea, daune sau alte pierderi este numit şi „ evitat
la limită”. Termenul incident include „evitări la limită”.
Accident: eveniment traumatic de nedorit, produs de o cauză violentă în timpul desfăşurării activităţii de muncă
determinând moartea, îmbolnăvirea, rănirea, daune sau alte pierderi.
Slujbă: set de sarcini de lucru atribuite unuia sau mai multor muncitori pentru a se obţine o producţie specifică
sau pentru a se atinge scopul serviciului de producţie.
Mijloace de producţie (M.o.P.): maşini, echipamente şi unelte folosite pentru realizarea sarcinilor atribuite sau
pentru prelucrare.
Măsuri de siguranţă: gărzi fixe sau mobile, dispozitive sau alte măsuri materiale luate în scopul prevenirii
vătămărilor, instalate pe mijloacele de producţie şi în vederea protecţiei persoanelor împotriva pericolelor sau a
situaţiilor periculoase care nu au putut fi eliminate în mod rezonabil în faza de proiect.
Pericol: proprietate intrinsecă sau calitate a unui factor dat (ex: materiale sau mijloace de producţie, metode de
lucru şi practici, etc.) ce prezintă potenţial pentru a cauza rănirea omului sau îmbolnăvirea, deteriorarea
proprietăţii, deteriorarea mediului de lucru, sau o combinaţie a acestora.
Nota: termenul “pericol” este în general folosit împreună cu alte cuvinte care definesc originea sa sau natura
vătămării potenţiale (pericol de electrocutare, pericol de zdrobire, etc.).
Risc: combinaţia dintre probabilitate şi consecinţă (e) privind producerea unui eveniment periculos.
Risc tolerabil: risc care a fost redus la un nivel ce poate fi suportat de organizaţie în ceea ce priveşte obligaţiile
sale legale şi Poliţa O.U.
Evaluarea riscului: determinarea semnificaţiei riscului.

5.0. PROCEDURA DE OPERARE

5.1. Identificarea pericolelor de rănire sau îmbolnăvire, aferente slujbei şi a situaţiilor periculoase.
5.1.1. La fiecare departament sau zonă de operare, slujbele, inclusiv cele de întreţinere, trebuie să se identifice,
împreună cu procesarea asociată realizată şi mijloacele de producţie folosite (maşini, echipamente şi
instrumente).
În ceea ce-i priveşte pe operatorii externi se vor urma dispoziţiile procedurii SMP17.
5.1.2. Pentru fiecare din slujbele efectuate se vor identifica situaţiile periculoase previzibile în mod rezonabil
care ar putea cauza răniri sau îmbolnăviri muncitorilor. Pentru a face acest lucru, procesul trebuie împărţit în
acţiuni de bază şi fiecare din ele trebuie analizată.
Analistul trebuie:
- să ia în considerare ambele acţiuni intenţionate în procesul de muncă şi, atunci când este posibil, acele acţiuni
care nu sunt intenţionate dar care sunt încă previzibile în mod rezonabil, din cauza neglijenţei sau a reacţiei
instinctive în caz de accidente, nefuncţionări, etc.;
- să ia în considerare atât condiţiile normale de operare cât şi pe cele anormale şi de urgenţă previzibile în mod
rezonabil;
- să ia în considerare condiţiile generale de la locul de muncă.

82
Pentru a facilita identificarea pericolelor şi a situaţiilor periculoase previzibile, analiştii pot să apeleze la
instrumente pregătite ad-hoc, cum ar fi cel ilustrat în Ataşamentul 1.
Analistul trebuie să se concentreze mai întâi asupra slujbelor, maşinilor şi zonelor care sunt considerate
periculoase din cauza numărului şi tipurilor de răniri din trecut.
5.2. Analizarea riscului privind posibile accidente
5.2.1. Pentru fiecare condiţie periculoasă identificată, se va aplica metodologia de evaluare descrisă în
Ataşamentul 2. Dacă s-au aplicat deja alte metodologii de evaluare a riscului, acestea trebuie să fie verificate şi
aprobate oficial de Sectorul HSE.
5.2.2. Se definesc patru nivele diferite de risc:
- NIVELUL 0: nici un risc. Nu se solicită acţiuni de îmbunătăţire;
- NIVELUL 1: risc tolerabil. Evaluarea unor acţiuni posibile de îmbunătăţire;
- NIVELUL 2: este necesară definirea unor acţiuni de prevenire care să fie implementate pe perioadă medie sau
lungă;
- NIVELUL 3: este necesară definirea unor acţiuni de prevenire care să fie implementate pe perioadă scurtă de
timp.
Riscurile de nivel 2 şi 3 sunt definite ca fiind riscuri semnificative.
5.2.3. În orice caz se va evita o aplicare numai de ordin aritmetic a criteriilor descrise de metodologia sugerată,
dar analistul trebuie să verifice rezultatele bazate pe propria sa experienţă şi expertiză. În acest sens, unele riscuri
vor fi clasificate în mod diferit faţă de cum ar fi rezultat din aplicarea metodologiei propuse.
5.2.4. Dacă se aplică metodologia sugerată, riscurile vor fi clasificate la nivelul de risc de gradul 2 sau 3, vor fi
considerate semnificative şi trebuie să fie supuse prin urmare acţiunilor de îmbunătăţire şi/sau controlului
operaţional specific, aşa cum s-a stabilit în SMP 09. Existenţa unor nivele diferite cu aceeaşi semnificaţie 2 şi 3,
poate fi folositoare în scopul definirii priorităţilor pentru stabilirea obiectivelor de reducere a riscurilor şi/sau
pentru stabilirea procedurilor de control operaţional.
5.2.5. Măsurile de administrare a riscului trebuie să reflecte principiul eliminării pericolelor unde se poate, sau
cel puţin al reducerii riscului la un nivel tolerabil.
5.3. Revizuirea analizei riscului
5.3.1. Analiza riscului trebuie să fie actualizată în urma oricărei schimbări semnificative produse în cadrul
slujbelor şi astfel în procesul de prelucrare realizat şi/sau la mijloacele de producţie folosite (ex: ca urmare a
instalării unei noi maşini sau a modificării uneia deja existente).
5.3.2. O schimbare produsă în cadrul slujbei este considerată semnificativă atunci când modifică condiţiile de
pericol asociate cu ea. Aceste schimbări ar putea fi introduse, de exemplu, modificând felul în care sunt folosite
mijloacele de producţie faţă de ce s-a specificat iniţial de producător, modificând mijloacele de producţie,
modificând mediul de lucru (condiţiile de iluminare la locul de muncă, microclimatul, etc.) sau instrucţiunile de
lucru (ex: schimbarea ciclurilor de producţie etc.).
5.3.3. Este necesar să se garanteze că evaluarea riscului este revizuită în mod adecvat, după producerea unui
accident sau a unui incident, sau din cauza unei semnificaţii particulare a accidentului/incidentului, la primirea
unor informaţii despre producerea lor în alte fabrici.
5.4. Identificarea măsurilor de siguranţă
5.4.1. De asemenea, ca urmare a acţiunilor posibile de îmbunătăţire, derivând din analiza riscului, va fi necesară
identificarea tuturor măsurilor de siguranţă cu care fiecare mijloc de producţie este prevăzut pentru a determina
dacă acestea răspund măsurilor de siguranţă solicitate.
5.4.2. O foaie specială cu date, ca cea prezentată în Ataşamentul 3, se va pregăti pentru fiecare mijloc de
producţie.
Informaţiile conţinute în foaia de date vor fi folosite pentru a verifica eficienta măsurilor de siguranţă instalate.
Această verificare va fi realizată aşa cum s-a specificat în SMP 11.
5.5. Design-ul, modificarea sau cumpărarea mijloacelor de producţie
5.5.1. În cazul design-ului, modificării sau cumpărării mijloacelor de producţie, va fi întotdeauna necesar să:
- se verifice prezenţa cel puţin a măsurilor de siguranţă cerute de lege şi de standardele în vigoare în ţară;
- se efectueze o analiză a riscului aşa cum se stabileşte în această procedură.
5.5.2. În orice caz O.U. trebuie să garanteze complexitatea procesului de evaluare a riscului şi implementarea
posibilelor acţiuni de îmbunătăţire, înainte de instalarea mijloacelor de producţie sau de pornirea acestora.
5.6. Înregistrarea analizei şi evaluării riscului
5.6.1. Toate documentele folosite şi produse în timpul evaluării riscului, trebuie să fie îndosariate în mod adecvat
aşa cum se defineşte în SMP 08.
Rezultatele evaluării riscului trebuie să fie înregistrate într-un document special incluzând un tabel rezumativ ca
cel arătat în Ataşamentul 4.

6.0. ATASAMENTE
Ataşament 1 – Lista indicativă a pericolelor care pot fi asociate cu maşinile generice
Ataşamentul 2 – Metodologia de evaluare a riscului de accidente
83
Ataşamentul 3 – Exemplu de foaie de date pentru înregistrarea măsurilor de siguranţă instalate la mijloacele de
producţie
Ataşamentul 4 – Exemplu de formular pentru înregistrarea rezultatelor evaluării riscului
7.0. ÎNREGISTRAREA REVIZIEI
00 Prima emitere
Rev. Data Descrierea schimbărilor

Ataşament 1 – Lista indicativă a pericolelor care pot fi asociate cu maşinile generice

N° Pericole
1 Pericole mecanice
1.1 Generate de părţi mecanice sau piese procesate cauzate de exemplu de:
1.1.1 Forma
1.1.2 Poziţia relativă
1.1.3 Masă şi stabilitate (potenţială energie a elementelor care s-ar putea mişca datorită efectului gravitaţional)
1.1.4 Masă şi viteză (energia kinetică a elementelor în mişcare controlate sau necontrolate)
1.1.5 Rezistenţa mecanică insuficientă
1.2 Adunarea energiei în interiorul maşinii cauzată de exemplu de:
1.2.1 Elemente care sar (care se desprind)

1.2.2 Lichide şi gaze aflate sub presiune

1.2.3 Efectul de vid
1.3 Tipuri elementare de pericole mecanice
1.3.1 Pericolul de zdrobire
1.3.2 Pericol de înjunghiere
1.3.3 Pericol de tăiere sau disecare
1.3.4 Pericol de a rămâne blocat
1.3.5 Pericol de târâre sau de prindere
1.3.6 Pericol de ciocnire
1.3.7 Pericol de găurire sau înţepare
1.3.8 Pericol de fricţiune sau abraziune
1.3.9 Pericol de ejectare de fluid la presiune înaltă
1.3.10 Pericol de mişcare a elementelor
2 Pericole electrice cauzate de:
2.1 Contactul persoanelor cu părţi active (contact direct)
2.2 Contactul persoanelor cu părţi care pot deveni active în condiţii de defecţiune (contact indirect)
2.3 Elaborarea de părţi active cu voltaj ridicat
2.4 Fenomene electrostatice
2.5 Radiaţia termică sau alte fenomene cum ar fi particulele încinse care sar şi efectele chimice cauzate de
scurtcircuite, supraâncărcări, etc.
2.6 Coliziunea cu camere electrice, mese şi panouri
3 Pericole termice, care cauzează:
3.1 Arsuri ca urmare a unui eventual contact al persoanelor cu obiecte sau materiale la temperatură ridicată, de
flacări sau explozii şi de radiaţiile surselor de căldură.
84
 N° Pericole
3.2 Îmbolnăviri cauzate de mediul de lucru cald sau rece
4 Pericole fonice, care cauzează:
4.1 Pierderea abilităţilor de a auzi (surzire), alte deranjamente fiziologice (de exemplu pierderea echilibrului sau
a cunoştinţei)
4.2 Interferenţa cu comunicări verbale, semnale acustice, etc.
5 Pericole de vibraţii
5.1 Folosirea maşinilor portabile care cauzează diverse afecţiuni neurologice şi vasculare
5.2 Vibraţii răspândite în întregul corp, în particular atunci când sunt corelate cu anumite poziţii
6 Pericole de radiaţii
6.1 Frecvente joase, radiaţii de la frecvenţele radio, microunde.
6.2 Raze luminoase infraroşii, vizibile şi ultraviolete
6.3 Raze X şi raze Gamma
6.4 Raze alpha şi beta, radiaţii ionizante, electroni, neutroni
6.5 Laser
7 Pericolele materialelor tratate şi ale substanţelor, folosite sau descărcate de maşină
7.1 Pericole generate de contactul cu sau de inhalarea fluidelor, gazelor, ceţii, fumului şi prafurilor care au un
efect dăunător
7.2 Pericole de foc sau explozie
7.3 Pericole biologice şi microbiologice (viruşi sau bacterii)
8 Pericole generate de nerespectarea principiilor ergonomice in timpul fazei de proiectare a maşinii cum
ar fi de exemplu, pericole de:
8.1 Poziţii greşite sau eforturi excesive
8.2 Considerarea în mod nepotrivit a anatomiei umane : palmă-braţ sau talpă-picior
8.3 Nefolosirea echipamentelor de protecţie personală
8.4 Iluminare insuficientă la locul de muncă
8.5 Sârguinţă mentala excesivă sau săracă, tensiune
8.6 Erori umane, comportamente umane
8.7 Proiectare incorectă, poziţionarea sau identificarea controalelor manuale
8.8 Proiectare incorectă sau poziţionarea unităţilor cu afişare
8.9 Proiectare incorectă sau localizarea mijloacelor de semnalizare (alarme, semnale)
9 Combinarea pericolelor
10 Pornire accidentală, lovire la distanţă/viteze mari neprevăzute (sau orice alte defecţiuni similare) cauzate
de:
10.1 Stricarea/nefuncţionarea sistemului de control
10.2 Restabilirea energiei după întrerupere
10.3 Influenţe externe asupra echipamentului electric
10.4 Alte influenţe externe (gravitatea, vântul, etc.)
10.5 Erori de software

85
 N° Pericole
10.6 Erori cauzate de operator (datorate cuplării incorecte a maşinii cu caracteristicile şi abilităţile umane)
11 Imposibilitatea de a opri maşina în cele mai bune condiţii posibil
12 Variaţii ale vitezei de rotaţie a uneltelor
13 Căderea sistemului de tensiune
14 Căderea circuitului de control
15 Erori de utilare
16 Întreruperea în timpul unei operaţii
17 Căderea sau ejectarea de obiecte sau fluide
18 Pierderea stabilităţii sau răsturnarea maşinii
19 Alunecarea, împiedicarea sau căderea (în legătură cu maşina)
20 Pericole generate de maşină la sfârşitul transportului
21 Pericole generate de nepotrivirea protecţiilor şi a echipamentului de protecţie cum ar fi:
21.1 Construcţia slabă, dezactivare sau eludare uşoare, apropierea de zona periculoasă, vizibilitate redusă a
maşinii şi limitarea intervenţiilor indispensabile asupra maşinii
22 Riscul de a rămâne blocat într-o maşină
23 Riscul de a cădea
24 Referitor la funcţiile de mişcare
24.1 Mişcări la pornirea motorului
24.2 Mişcări în absenta şoferului la locul de control
24.3 Mişcări realizate fără ca toate părţile să fie în condiţii de siguranţă
24.4 Viteza excesivă a unei maşini cu şoferul mergând pe picioare
24.5 Oscilaţii excesive în timpul mişcărilor
24.6 Caracteristici insuficiente ale maşinii pentru a putea fi încetinită, oprită şi imobilizată.
25 Referitor la poziţia de lucru la maşină
25.1 Căderea persoanelor în timpul apropierii de poziţia de lucru
25.2 Gazele de eşapament sau lipsa oxigenului în poziţia de lucru
25.3 Focul (inflamabilitatea poziţiei de lucru şi lipsa mijloacelor de stingere)
25.4 Pericole mecanice prezente la poziţiile de lucru:
Caderea sau penetrarea obiectelor
25.5 Vizibilitate redusă in
Ruperea partilor în rotire
poziţialadeviteze
lucru mari
Contactul dintre persoana sau parte a masinii sau unelte (masina mutata pe picioare)
25.6 Iluminare insuficientă
25.7 Scaun nepotrivit
25.8 Zgomot în poziţia de lucru
25.9 Vibraţii în poziţia de lucru
25.10 Mijloace insuficiente pentru evacuare/ieşire de urgenţă
26 Cauzate de sistemul de control
26.1 Poziţionarea inadecvată a sistemelor de control
86
 N° Pericole
26.2 Proiectarea inadecvată a operaţiilor şi a operaţiilor de control
27 Cauzate de pierderea stabilităţii maşinii
28 Cauzate de sursa şi de transmiterea de curent
28.1 Pericole derivând de la motor sau de la baterii
28.2 Pericole derivate din transmiterea de curent între maşini
28.3 Pericole cauzate de îmbinări şi remorci
29 Către terţi
29.1 Pornirea sau folosirea fără autorizaţie
29.2 Îndepărtarea unui element al maşinii în poziţia de oprire
29.3 Lipsa sau nepotrivirea sistemelor de alarmă vizuale sau sonore
30 Instrucţiuni insuficiente pentru şofer şi/sau operator
31 Pericole mecanice şi evenimente mecanice
31.1 Ridicarea după căderea încărcăturilor, coliziuni, răsturnări ale maşinii cauzate de:
31.1.1 Pierderea stabilităţii
31.1.2 Încărcătura necontrolată – supraâncarcare – viraje excesive
31.1.3 Răspândire necontrolată a mişcărilor
31.1.4 Mişcări ale încărcăturii neaşteptate sau neintenţionate
31.1.5 Sistem de prindere nepotrivit/accesorii
31.1.6 Coliziunea cu mai mult de o maşină
31.2 Derivând de la accesul persoanelor pe suprafaţa de încărcare
31.3 Cauzate de deraieri
31.4 Derivând din rezistenţa mecanică insuficientă a părţilor
31.5 Cauzate de design nepotrivit al scripeţilor şi al tobelor
31.6 Derivând dintr-o selectare incorectă/prevederea maşinii cu lanţuri, cabluri şi accesorii de ridicat
31.7 Derivând din descreşterea încărcăturii ca urmare a unei frâne de ambreiaj
31.8 Derivând din condiţii anormale de asamblare, testare, folosire şi întreţinere
31.9 Cauzate de contactul om-încărcătură
32 Pericole electrice
32.1 Derivând din iluminare
33 Pericole generate de nerespectarea principiilor ergonomice
33.1 Vizibilitate insuficientă din poziţia de conducere
34 Pericole mecanice şi evenimente periculoase cauzate de:
34.1 Rezistenţă mecanică insuficientă-coeficienţi de utilizare nepotriviţi
34.2 Căderea sistemului de control al încărcăturii
34.3 Căderea dispozitivelor de control ale cabinei (funcţii, priorităţi)

87
 N° Pericole
34.4 Viteza excesivă de mişcare a cabinei
35 Căderea persoanelor din cabină
36 Căderea sau răsturnarea cabinei
37 Erori umane şi comportament.

Ataşament 2 - Metodologia de evaluare a riscului de accidente

Metodologia de evaluare a riscului propusa aici, oferă elementele necesare pentru a lua în considerare nivelul de
siguranţă al maşinii verificate.
1. Evaluarea riscului
După punerea în evidenţă a situaţiilor periculoase reale prezente la maşina, este necesară evaluarea riscurilor
relevante ţinând cont de faptul că riscul, relevant unor condiţii specifice sau unui proces tehnic, rezultă din
combinarea următoarelor elemente:
- gravitatea rănii;
- probabilitatea de rănire în mod esenţial din cauza frecvenţei şi duratei de expunere la pericol, probabilităţii ca
evenimentul periculos să se poată întâmpla, posibilităţii tehnice de a evita sau limita pericolul (ex: folosind
avertismente, viteză redusă, dispozitive pentru oprirea de urgenţă, etc.).
Severitatea rănirii poate fi evaluată luând în considerare:
- ce vrem să protejăm (muncitori, mediu, maşini);
- severitatea îmbolnăvirii (uşoară, serioasă, deces);
- scara de rănire (rănire care implică un muncitor sau mai mulţi).
În timpul acestei evaluări este necesar să se ia în considerare statutul maşinii nu numai în timpul ciclurilor
normale de lucru, dar şi la setarea unei noi producţii (o nouă mărime a anvelopelor) şi în timpul lucrărilor de
întreţinere.
La sfârşit, pentru a obţine o evaluare corectă a riscului, este foarte important să luaţi în considerare factorii
umani ca aspecte ergonomice, inter-relaţia dintre muncitor şi maşină, condiţiile psihologice, abilitatea de a
identifica o condiţie periculoasă potenţială datorată experienţei muncitorului, nivelului său de pregătire şi
tentaţiei de a devia de la procedurile de siguranţă prescrise.
2. Evaluarea riscului
După evaluarea riscului, este necesară evaluarea necesităţii unei operaţii de reducere a riscului sau dacă
condiţiile prezente presupun un nivel de siguranţă rezonabil. Dacă este necesară reducerea nivelului de risc
trebuie definite măsurile de siguranţă adecvate şi reevaluarea riscurilor rămase. În timpul acestui proces iterativ,
cel mai importantă este verificarea riscurilor posibile adăugate de măsurile de siguranţă implementate.
În procesul de evaluare a riscului, riscurile relevante unei maşini specifice, pot fi comparate cu cele aferente unei
alte maşini dacă:
- maşina similară poate fi considerată sigură;
- funcţionarea aşteptată şi tehnologia celor două maşini sunt similare;
- elementele periculoase şi riscante sunt comparabile;
- ţintele tehnice sunt comparabile;
- condiţiile de folosire sunt comparabile.
Bineânţeles, această metodologie face mai uşoară evaluarea riscurilor dar nu le poate elimina. Metodologia de
risc definită aici este o metodă cantitativă de analiză a pericolului şi de evaluare a riscului. Aceasta este o metodă
inductivă (de fapt consideră stricarea sau dăunarea unei componente şi evaluează consecinţele relevante) cu un
scop clar de a pune în evidenţă pericolele, situaţiile periculoase şi evenimentele care ar putea conduce la un
incident; acesta este valabil pentru fiecare fază de viaţă a maşinii sau a componentelor sale. După identificarea
unui posibil incident, aplicând această metodologie, este necesară estimarea gravităţii daunei pe care acest
incident poate să-l producă sănătăţii şi la nevoie, este necesară sugerarea unor măsuri de siguranţă.
Paşii diferiţi ai evaluării riscului sunt definiţi în următorul formular (Fig. 1).

88
 Consecinţa Expunerea la Probabilitatea Perceperea Posibilitatea Indice de risc
pericol evenimentului pericolului de a evita
evenimentul F
A B C D periculos
E
Infirmitate temporară = La Mic =1 Marcată =1 Normală =1 Pragul de limită care
Infirmitate permanentă 1 întâmplare =1 Mediu =2 Evidentă =2 Redusă =2 defineşte nevoile de
Infirmitate permanentă = Ocazional =2 Mare =3 Scăzută =3 Foarte acţiune
serioasă 2 Frecvent =3 Foarte Neexisten =4 redusă =3 Nivelul de risc
Deces = Continuu =4 mare =4 tă Imposibil =4 acceptabil:
3 ă 100
=
4
N° Tipul de pericol Cauza Aplicabilitate Soluţionare Evaluare Mod..
A B C D E F req..
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) (12)
1

DATA COMPLETARII : (13) NUMELE SI SEMNATURA AUTORULUI: (14)

Fig.1: Formular de evaluare a riscului

89
Evaluatorul trebuie să înceapă să verifice care pericole pot fi relevante zonei evaluate. De fiecare dată când se
identifică un pericol prezent sau posibil, este necesar să fie adăugat în formularul de evaluare al riscului
indicând:
1) numărul progresiv care marchează pericolul identificat;
2) tipul de pericol (ales din lista indicată în Ataşamentul 1);
3) cauza pericolului;
4) aplicabilitatea, ex:
- condiţii normale de lucru
- întreţinere
- manevrare
- instalare
- demontare
- nerespectarea prevederilor de siguranţă
- întreţinere necorespunzătoare
- muncitorul nu este pregătit în mod adecvat
- oboseala muncitorului
- condiţii ambientale de lucru dificile
5) scurt rezumat al schimbărilor propuse pentru reducerea sau eliminarea riscului;
6) gravitatea unor răni posibile (indicate în formularul din Fig. 1);
7)-10) inserarea numerelor care să reflecte evaluarea riscului aşa cum se indică in tabelele 1, 2, 3, 4 următoare.
Nota: În cazul în care cauza riscului considerat ar fi îndepărtată în întregime, la punctul C indicaţi C = 0 (zero).
Acest lucru înseamnă că nivelul de risc nu mai are nici o semnificaţie şi că analiza se poate opri la punctul 6. –
Nivelul de risc = 0.
11) Multiplicarea valorilor indicate în A, B, C, D, E;
12) Dacă F>100 atunci treceţi în căsuţă răspunsul DA. Acest lucru implică nevoia absolută de îmbunătăţire a
schimbărilor la designul maşinii – Nivelul de risc = 3.
Dacă F<100 şi A> 3
- Dacă C=1, D< 2, E < 2 – Nu este necesar să schimbaţi maşina (NU) dar ar fi nevoie să luaţi măsuri
organizatorice adecvate – Nivelul de risc = 1.
- Dacă cel puţin una din condiţiile de mai sus – o îmbunătăţire ulterioară a proiectului privind schimbările
produse maşinii (DA) este necesară – Nivelul de risc = 2.
Dacă F<100 şi A < 3 – Nivelul de risc = 1
De vreme ce acesta este un proces iterativ, dacă în căsuţa 13 se trece „DA” este necesară reaplicarea procedurii
urmată până aici pentru a găsi soluţii posibile de reducere a riscului.
13) Data completării;
14) Numele şi semnătura evaluatorului.

90
HW DE CONTROL MICĂ (1) MEDIE (2) MEDIE (3)

FRECVENŢA LUCRĂRI DE
ACCESULUI  INTREŢINERE SAU SCHIMBAREA
DURATA ACTIVITĂŢI SPECIALE PRODUCŢIEI PRODUCŢIA
PERSISTĂRII t DE PRODUCŢIE

t 5’ LA ÎNTÂMPLARE (1) OCAZIONAL (2) FRECVENT (3)

5’< t 15’ OCAZIONAL (2) FRECVENT (3) CONTINUU (4)

15’< t 1h FRECVENT (3) CONTINUU (4) CONTINUU (4)

t > 1h CONTINUU(4) CONTINUU (4) CONTINUU (4)

EXPUNEREA LA PERICOL
LA ÎNTÂMPLARE - OCAZIONALĂ - FRECVENTĂ - CONTINUĂ

Tab.1 : Evaluarea riscului: Expunerea la pericol

DATE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN TRECUT:

ISTORICE 

PROTECŢII  NICIODATĂ UNEORI ADESEA

FIXE MICĂ (1) MICĂ (1) MICĂ (1)

PROTECŢII ÎN MICĂ (1) MICĂ (1) MEDIE (2)

MIŞCARE CUPLATE

PROBABILITATEA EVENIMENTULUI
MICĂ - MEDIE - MARE– FOARTE MARE

NIMIC MEDIE (2) MARE (3) FOARTE MARE (4)

Tab.2 : Evaluarea riscului: Probabilitatea evenimentului

PERCEPEREA PERICOLULUI
MARCAT - EVIDENT - REDUS – INEXISTENT

91
 Tab.3 : Evaluarea riscului: perceperea pericolului
INFORMAŢII  SEMNE DE DESCRISE ÎN MANUAL
SIGURANŢĂ OBSERVARE DIRECTĂ
EXPERIENŢA  VIZUALE ŞI/SAU
SONORE

INSTALARE MARCAT (1) MARCAT (1) EVIDENT (2)

ÎNTREŢINERE (inginerul de service
trebuie să cunoască
manualul)

CONDUCATORUL MAŞINII MARCAT (1) EVIDENT (2) REDUS (3)

(PREGĂTIRE) (conducătorul maşinii
trebuie să cunoască
manualul şi în orice caz
trebuie să aibă o
experienţă mare)
OPERATOR EVIDENT (2) REDUS (3) INEXISTENT (4)
(PRODUCŢIE) (se poate ca operatorul să
nu cunoască manualul)

POSIBILITATEA DE EVITARE A EVENIMENTULUI PERICULOS

NORMALĂ - REDUSĂ – FOARTE REDUSĂ - IMPOSIBILĂ

VITEZA
EVENIMENTULUI  LENT REPEDE PE NEAŞTEPTATE SAU
EXPERIENŢA  FĂRĂ CALE DE SCĂPARE
INSTALARE
ÎNTREŢINERE NORMALĂ (1) REDUSĂ (2) FOARTE REDUSĂ (3)
INGINER

CONDUCATORUL
MAŞINII NORMALĂ (1) FOARTE REDUSĂ (3) IMPOSIBILĂ (4)
(PREGĂTIRE)

OPERATOR
(PRODUCŢIE) REDUSĂ (2) IMPOSIBILĂ (4) IMPOSIBILĂ (4)
Tab.4 : Evaluarea riscului: Posibilitatea de evitare a evenimentului periculos

92
Ataşament 3 - Exemplu de foaie de date pentru înregistrarea măsurilor de siguranţă instalate la mijloacele de producţie

Foaie N°
Departament
Mijloace de producţie

Referinţa (1) Măsura de Descriere (2) Rezultatul Datele de control Numele şi

siguranţă controlului semnătura
inspectorului

Numele şi semnătura pentru aprobare (3)

NOTA: Controlul se va efectua întotdeauna în prezenţa operatorului şi în timpul funcţionării maşinii, când acesta este singurul mod în care se poate verifica efectivitatea şi
eficacitatea măsurilor de siguranţă. Intervalul dintre două verificări se va defini referindu-se la stadiul critic al măsurii de siguranţă (insucces în trecut, importanţa măsurii de
siguranţă etc.).
(1) Codul de referinţă (ex cod alpha-numeric) este necesar pentru o identificare fără ambiguitate a măsurii de siguranţă.
(2) Descrierea indicată aici trebuie să conţină funcţia măsurii de siguranţă.
(3) Directorul de departament, şeful de tură sau persoana autorizată pentru a verifica testarea propriu-zisă periodică a măsurii de siguranţă.

93
Ataşamentul 4 – Exemplu de formular pentru înregistrarea rezultatelor evaluării riscului

Fabrica
Data actualizării
Editor

FACTORI DE RISC şi NIVELUL DE EVALUARE

Locurile de muncă şi/sau Mijloacele de producţie

Practicabilitate interioară şi exterioară

Mijloace de ridicare şi transport
Ionizarea şi lipsa radiaţiilor

Terminalul cu afişaj vizual

Mijloacele de producţie

Microclimat-IARNA

Microclimat-VARA

Manevrare manuală

Izbucnirea focului
Eforturi repetate
Risc chimic
Muncitori

..............

..............

..............
Iluminat

Zgomot
Slujba
LOCURILE DE MUNCĂ

În cazul fiecărui factor de risc şi a nivelului aferent de evaluare, indicaţi la ce condiţie de evaluare se face referinţa (condiţie Normală, Anormală sau de Urgenţă; ex: Un risc chimic
estimat ca fiind de nivelul 2 în condiţii Normale va fi marcat în coloana respectivă cu iniţiala 2N, etc.).

94
 EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE LA
„FERMA AGROZOOTEHNICA’’
ing. Nicolae Balauru-ITM Teleorman
ing. Victor Chivu-FERMA AGROZOOTEHNICĂ S.R.L.
ing. Adrian Chivu-FERMA AGROZOOTEHNICĂ S.R.L.

Asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în toate aspectele care se referǎ la procesul de muncă, este
obligaţia legală şi morală a angajatorului şi constituie un avantaj pentru ambele părţi, respectiv angajatori şi
angajaţi.
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă prima etapa în procesul de prevenire a accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale. Aceastǎ evaluare nu trebuie consideratǎ ca ceva unic, ci trebuie revizuită periodic,
ori de câte ori se modifică condiţiile de muncă ale lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor efectuată la FERMA AGROZOOTEHNICĂ S.R.L., s-a elaborat pe baza „ghidului de
evaluare a riscurilor profesionale”.
Echipa de evaluare:
Balauru Nicolae – inspector de muncă I.T.M. Teleorman
Chivu Victor – administrator FERMA AGROZOOTEHNICA SRL
Chivu Adrian – persoana cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Descrierea companiei:
FERMA AGROZOOTEHNICĂ S.R.L., Comuna Conţeşti, Judeţul Teleorman, este o firmă privată şi este în
proprietatea a 2 investitori români.
Clădirile şi facilităţile au aproximativ 30 de ani vechime, o parte au fost renovate, grajdurile vechi au fost
demolate, a fost construit un nou grajd cu o suprafata de 3842 m² şi o capacitate de 600 vaci în stabulaţie liberă.
În momentul de faţă se află în construcţie un grajd de aceeaşi mărime cu primul. A mai fost construita o clădire
cu o suprafaţǎ de 2143m², care include sala de muls cu o capacitate de 2x14 vaci, cu trei tancuri de răcire a
laptelui, unul cu o capacitate de 6000l iar celelalte două cu o capacitate de câte 4000l fiecare, maternitate şi sală
de tratament, o sală de monitorizare a fiecărei vaci (de menţionat că fiecare vacă are la gât o zgardă cu un
microcip, care se conectează la un calculator în momentul în care aceasta intră în sala de muls), duşuri şi vestiare
pentru lucrǎtori.
Activitatea firmei este în principal axată pe producţia de lapte, având o producţie zilnicǎ de aproximativ 9000-
10000l de lapte. Obiectivul firmei este îmbunătăţirea calităţii laptelui, obiectiv care în mare parte a fost atins, de
aceea firma prelucrătoare la care se distribuie laptele, îl achiziţionează la calitatea laptelui european.
Ferma are în total 27 de angajaţi dintre care 6 femei şi 21 bărbaţi. 4 angajaţi lucrează la departamentul
administrativ, 4 paznici, 2 la bucătărie şi sala de mese, un tractorist, un electrician, un mecanic întreţinere şi 14
îngrijitori animale.
Un obiectiv important al planului de măsuri de securitate şi sănătate în muncă al companiei constă în protejarea
lucrătorilor dar şi a animalelor faţă de agenţii biologici. Înainte de a intra în grajduri, angajaţii fac duş şi îşi
schimbă hainele. Echipamentul de protecţie constă în cizme de cauciuc, salopetă, şapcă şi mănuşi. Grajdurile
sunt curăţate cu regularitate iar pentru a se face dezinfectarea lor există contract cu firmă autorizată. Alimentarea
cu apă se face automat din instalaţii tehnice amplasate în exteriorul grajdurilor. Pentru curăţarea instalaţiei de
muls şi a tancurilor de răcire, se folosesc doi detergenţi, unul fiind o soluţie apoasă alcalină, iar celălalt o soluţie
apoasă acidă, acestea fiind puse la dispoziţie de către producătorul instalaţiei de muls.
În afară de grajduri, complexul mai are în componenţă o cladire principală cu birouri, bucǎtǎrie cu salǎ de mese,
toaletǎ, biroul medicului veterinar, birou pentru activitǎţile de securitate şi sǎnǎtate în muncă.
Ferma are un tractor, cu platformǎ pentru transport nutreţ, o remorcǎ tehnologică de preparat şi distribuit nutreţ,
un autostivuitor pentru baloturile de fân.
Există un inventar care ţine evidenţa tuturor intrărilor de utilaje, respectiv timpul de folosire. Periodic se
desfăşoară acţiunea de întreţinere tehnică a echipamentelor de lucru, în funcţie de numărul de ore de folosire,
conform manualelor tehnice ale acestora.
Sistemul de securitate şi sănătate în muncă
Politica de management include şi securitatea şi sănătatea în muncă:
- securitate şi sănătate în muncă, cu accent pe prevenirea riscurilor şi îmbolnăvirilor profesionale;
- întreţinerea tehnică a echipamentelor de muncă;
- asigurarea unui micro-climat corespunzător;
- respectarea standardelor de mediu.
Firma are pentru securitate şi sănătate în muncă, o evaluare de risc în formă scrisă ce identifică pericolele şi un
plan de măsuri. Toate documentele necesare pot fi puse la dispoziţie.

95
A fost desemnată o persoană responsabilă cu securitatea şi sănătatea în muncă pentru prezentarea şi actualizarea
instruirii pe linie de securitate şi sănătate în muncă. Acesta a beneficiat de instruire pe linie de securitate şi
sănătate în muncă la Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman. Şefii de secţie au fost şi ei instruiţi pe
probleme de securitate şi sănătate în muncă şi au fost informaţi cu privire la responsabilităţile lor.
Firma are un birou pentru activităţi de securitate şi sănătate în muncă: instruire, afişe, EIP.
Datorită mărimii firmei, aceasta nu are reprezentanţi sau comitet de securitate şi sănătate în muncă. Activităţile
de securitate şi sănătate în muncă se bazează pe dialog şi informare continuă.
Firma are angajat cu contract de muncă de două ore, un medic de medicina muncii pentru examinările medicale
la angajare şi periodice, cât şi pentru supravegherea periodică a stării de sănătate a angajaţilor.
În cadrul fermei lucrează un medic veterinar cu atribuţii de serviciu referitoare la supravegherea stării de
sănătate a animalelor. Medicul veterinar este de asemenea responsabil pentru toate substanţele chimice
achiziţionate şi utilizate şi ţine inventarul acestor produse împreună cu Fişele Tehnice de Securitate. Acesta
are atribuţii în activitatea de instruire a angajaţilor cu privire la utilizarea corectă a produselor chimice, etc.
În firmă există 15 hidranţi la care se pot conecta furtune de apă, în caz de incendiu.
PLANUL DE SITUAŢIE PENTRU IDENTIFICAREA ZONELOR DE EVALUAT ŞI A POSTURILOR DE
LUCRU.

1 6 6
6 1 2

1 10
8

11 12
7 7

3
1
0

4 5 5

1.- Grajd vaci lapte 8.- Grup generator curent electric

2.- Sală de muls 9.- Hidrant
3.- Puţ şi rezervor apǎ incendiu 10.- Maternitate şi tratament
4.- Silozuri cereale 11.- Birou monitorizare vaci
5.- Fânar 12.- Vestiar şi duşuri
6.- Bazin dejecţii
7.- Fosa septicǎ

96
 Matrice pentru identificarea zonelor de evaluare/posturilor de lucru:
Zone /Pericole 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Căi de circulaţie, podele (condiţii improprii)       
Dezordine 
Pericol de lovire    
Pericole mecanice   
Pericole electrice      
Microclimat (necorespunzător) 
Pericole chimice     
Praf  
Pericole biologice     
Lucrul cu echipamente cu ecran de vizualizare (EEV)
Manipulare manuală  
Aspecte psiho-sociale    
Incendiu, explozie
Zgomot 
Vibraţii
Incidente legate de comportamentul animalelor   
Circulaţia pe drumurile publice

97
 Plan de acţiune

Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare

Clădiri (grajd, sală de muls, maternitate) 1, 2, 10
Termen de
Pericol Risc Măsuri Responsabil Verificat
realizare
Pericol de lovire 3 Permiterea accesului numai persoanelor autorizate şi instruite.
Şeful fermei Permanent

Pericol mecanic legat de 2

transportul hranei pentru Mecanic de întreţinere
Raportarea deficienţelor. Imediat
animale tehnică

Pericol electric - condiţii 4 Inspecţii interne periodice de prevenire şi întreţinere tehnică.

improprii ale întrerupătoarelor, Raportarea deficienţelor. Electrician
Imediat
lămpilor, cablurilor Lunar

Microclimat - iluminat 3
insuficient Îmbunătăţirea iluminatului la 100 lucşi (conform legislaţiei). Administratorul firmei 01.09.2008

Microclimat – temperaturi 2
scăzute Dotarea cu haine de lucru călduroase. Administratorul firmei
Imediat

Pericol chimic - dezinfectanţi
utilizaţi pentru curăţarea
instalaţiei de muls şi a
tancurilor de răcire a laptelui.
Pericol chimic -amoniac,
hidrogen sulfurat, mirosuri
rezultate în urma descompunerii
dejecţiilor animaliere
4 Înlocuirea substanţelor chimice periculoase cu unele mai puţin
periculoase sau nepericuloase Administratorul firmei
Depozitarea corespunzătoare a produselor chimice. Medicul veterinar
Cerinţe speciale privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor. Persoana desemnată cu Imediat
Dotarea şi utilizarea EIP adecvat, conform Fişelor Tehnice de atribuţii în domeniul SSM
Securitate.
Informarea şi instruirea lucrătorilor.
3
Îmbunătăţirea sistemului de ventilaţie
Administratorul firmei 01.09.2008

98

Pericol
Pericol biologic- animale
decedate
Pericol biologic - vaccinarea
animalelor
Căi de circulaţie, podele
Zgomot
Incidente legate de
comportamentul animalelor
(cazuri de atac, muşcături, etc.),
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Zonele de evaluare pentru tractoare, echipamente, etc.
Pericol
Pericole mecanice,
Termen de
Risc Măsuri Responsabil Verificat
realizare
3
Contactarea unei firme autorizată pentru colectarea cadavrelor Administratorul societăţii Ori de câte ori este
(măsura a fost realizată). Medicul veterinar nevoie
3 Dotarea şi utilizarea de mănuşi corespunzătoare.
Instruirea lucrătorilor. Medicul veterinar
Colectarea corespunzătoare a seringilor utilizate la vaccinare (măsura Persoana desemnată cu Permanent
este respectată prin colectarea seringilor folosite într-un container atribuţii în domeniul SSM
special care este preluat de o companie de deşeuri autorizată).
3 Persoana desemnată cu
Curăţarea prin spălare a podelelor. atribuţii în domeniul Permanent
SSM.
3 Verificarea nivelului de zgomot şi utilizarea EIP corespunzător (în
Administratorul societăţii
cazul în care nivelul de zgomot este depăşit se folosesc antifoane de
Persoana desemnată cu Imediat
tip intern sau sub formă de căşti).
atribuţii în domeniul SSM
Instruirea lucrătorilor privind utilizarea EIP.
3 Dotarea cu EIP adecvat (a se lua în considerare utilizarea de cizme şi
pantaloni de protecţie, limitarea accesului în secţii a persoanelor care Administratorul societăţii
Imediat
nu au atribuţii şi responsabilităţi). Persoana desemnată cu
Informarea şi instruirea lucrătorilor cu privire la potenţialele atribuţii în domeniul SSM
accidente.
Termen de
Risc Măsuri Responsabil Verificat
realizare
3 Utilizarea de utilaje certificate CE. Elaborarea şi respectarea Administratorul Imediat
instrucţiunilor de lucru şi de securitate a muncii. societăţii
Calificarea profesională a lucrătorilor corespunzătoare Persoana desemnată cu
echipamentelor de muncă (sunt disponibile permisele de conducere atribuţii în domeniul
necesare). SSM
Instruirea şi informarea lucrătorilor pentru utilajele specifice.
Întreţinerea, revizia şi reparaţia echipamentelor de muncă (există un
program preventiv de întreţinere tehnică).
Respectarea inspecţiei tehnice anuale şi obţinerea autorizaţiei de tip
ISCIR.
99
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Grup generator curent electric 8
Termen de
Pericol Risc Măsuri Responsabil Verificat
realizare
Pericol electric 4 Semnalizarea de securitate şi sănătate în muncă a zonei de Administratorul societăţii 01.09.2008
furnizare a energiei electrice. Persoana desemnată cu atribuţii
Limitarea accesului în zonă. în domeniul SSM
Autorizarea electricianului.
Dotarea şi utilizarea EIP corespunzător.
Instruirea şi informarea lucrătorilor.
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Birouri, bucătărie, „filtru” – zonă de asigurare a bio-securităţii, cantină, etc.
Termen de
Pericol Risc Măsuri Responsabil Verificat
realizare
Lucrul cu EEV 3 Examinarea posturilor de lucru privind cerinţele ergonomice (scaune Directorul companiei 31.12.2006
reglabile, birouri şi plasarea posturilor de lucru cu EEV); dacă este Persoana desemnată cu
necesar se vor efectua schimbări relevante. atribuţii în domeniul SSM
Instruirea şi informarea lucrătorilor.
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Puţ şi rezervor apă (folosit numai pentru stingerea incendiilor şi furnizarea cu apă în caz de urgenţă pentru animale)
Pericol Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
realizare
Căi de circulaţie, podele 3 Închiderea permanentă a uşii. Administratorul societăţii 01.07.2008
(condiţii improprii) - cădere de Asigurarea semnalizării de securitate şi sănătate în muncă (accesul Persoana desemnată cu
la înălţime strict interzis). atribuţii în domeniul SSM

Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare

Zona de colectare îngrăşământ organic – 6
Pericol Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
100

Pericole mecanice,
Pericole electrice
Pericole chimice
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Furnizare cu apă de la puţ cu pompă şi hidrofor
Pericol
Pericole mecanice
Pericole electrice
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Instalaţia de gaz GPL
Pericol
Incendiu, explozie (scurgeri de
gaze)
realizare
3 Instalaţii cu marcaj CE (pompa pentru vehicularea îngrăşământului Persoana desemnată cu Permanent
organic). Respectarea cerinţelor minime de securitate şi/sau sănătate la atribuţii în domeniul SSM
activităţile efectuate la postul de lucru. Informarea şi instruirea
lucrătorilor pe baza manualelor tehnice. Utilizarea de EIP adecvat.
3 Utilizarea de instalaţii cu marcaj CE. Electrician Permament
Respectarea cerinţelor minime de securitate şi/sau sănătate la activităţile Persoana desemnată cu
efectuate la postul de lucru. Informarea şi instruirea lucrătorilor pe baza atribuţii în domeniul SSM
manualelor tehnice. Utilizarea de EIP adecvat.
3 Informarea şi instruirea lucrătorilor. Persoana desemnată cu Permanent
Utilizarea de EIP adecvat (de preferat aparate de respirare cu aducţiune atribuţii în domeniul SSM
de aer).
Supravegherea locului de muncă de către şeful locului de muncă.
Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
realizare
3 Utilizarea de instalaţii cu marcaj CE. Administratorul societăţii Permanent
Respectarea cerinţelor minime de securitate şi/sau sănătate la Persoana desemnată cu
activităţile efectuate la postul de lucru. atribuţii în domeniul SSM
Informarea şi instruirea lucrătorilor pe baza manualelor tehnice.
Utilizarea de EIP adecvat.
Utilizarea de instalaţii şi echipamente tehnice sub presiune verificate
ISCIR.
3 Utilizarea de instalaţii cu marcaj CE. Administratorul societăţii Permanent
Respectarea cerinţelor minime de securitate şi/sau sănătate la Persoana desemnată cu
activităţile efectuate la postul de lucru. atribuţii în domeniul SSM
Informarea şi instruirea lucrătorilor pe baza manualelor tehnice.
Utilizarea de EIP adecvat.
Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
realizare
3 Utilizarea unei instalaţii de GPL autorizată ISCIR. Administratorul societăţii Permanent
Delimitarea şi îngrădirea instalaţiei GPL. Persoana desemnată cu
Montarea şi instalarea de stingătoare de incendiu. atribuţii în domeniul SSM
101
 Informarea şi instruirea lucrătorilor pe baza manualelor tehnice.
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Aspecte psiho-sociale în întreaga întreprindere
Pericol Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
realizare
Aspecte psiho-sociale 3 Informarea şi instruirea lucrătorilor în conformitate cu prevederile legale. Directorul companiei De două ori pe
Stabilirea unor modalităţi pentru a sprijini şi dezvolta activităţile sociale an
în care sunt implicaţi lucrătorii
Efectuarea unei investigaţii utilizând chestionarul din ghidul de evaluare
a riscurilor
Descrierea posturilor de lucru / zonelor de evaluare
Pericolele biologice de la contactul cu animalele şi eventualele instalaţii contaminate, echipament etc.
In zonele de evaluare : 1,2,6,7,10.
Pericol Risc Măsuri Responsabil Termen de Verificat
realizare
Pericole biologice 4 Vaccinarea reactivă a personalului. Administratorul societăţii Permanent
Dotarea şi utilizarea EIP adecvat. Persoana desemnată cu
Informarea şi instruirea lucrătorilor. atribuţii în domeniul SSM
Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor (supravegherea sănătăţii
animalelor va fi folosită drept indicator al probabilităţii de infectare cu
agenţi biologici).
Dezinfectarea o dată pe lună a grajdurilor
4 Aplicarea de proceduri de bio-securitate (instituite pentru protecţia Administratorul societăţii 01.09.2008
animalelor). Persoana desemnată cu
atribuţii în domeniul SSM

102
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNAVIRE
PROFESIONALA

pentru locul de muncă

LUCRĂTOR LINIE AUTOMATĂ RECTIFICARE-MONTAJ HABL

KOYO ROMANIA S.A.

ing. Constantin Negrilă-ITM Teleorman
ing. Aurică Pârlog-ITM Teleorman
ing. Marian Rădoi-HABL KOYO ROMANIA S.A.

KOYO ROMANIA S.A.

SCURTĂ PREZENTARE
Municipiul Alexandria
Judeţul Teleorman
2100 LUCRĂTORI
I. DEZVOLTARE
01.04.1971 - întemeierea uzinei ca unitate economicã independentã, proprietate a statului, sub licenţã Koyo
Seiko, cu o capacitare de 30 milioane rulmenţi/an;
Martie 1974 - fabricarea primului rulment de cãtre RULMENTI ALEXANDRIA S.A.;
Aprilie 1983 - începe extinderea uzinei pentru mărirea capacitãţii de producţie la 42 milioane de rulmenţi/an;
Ianuarie 1991 - Uzina de rulmenţi Alexandria devine Societate pe acţiuni sub numele RULMENŢI
ALEXANDRIA S.A. majoritatea acţiunilor aparţinând statului.
II. PRODUCŢIE
II.a. PERSONAL:
- Total angajaţi ~2000 persoane;
Program de lucru in trei schimburi
schimbul 1 - 07:20 - 15:40
schimbul 2- 15:20 - 23:40
schimbul 3- 23:20 - 7:40
II.b. PRODUCŢIE:
ACTIVITATE DE BAZĂ
Rulmenţi, incluzând toate componentele (inele, colivii, bile/role, garnituri cauciuc, capace metalice)
ALTELE
Scule necesare în toate procesele de fabricaţie şi asamblare.
Reparaţie şi fabricaţie maşini unelte
III. VÂNZĂRI

2%

32%
38%

28%

Dom estic Europe Am erica Asia

IV. PRINCIPALII CLIENŢI:

Industria de automobile;
Aplicaţii casnice;
Maşini unelte;
Maşini agricole;
Echipament minier;
Altele.
103
1 PROCESUL DE MUNCĂ
Lucrătorul execută lucrări de supraveghere, reglare, calibrare, control, manipulare elemente rulmenţi tip 6203.
2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT
ECHIPAMENTE DE MUNCĂ
- cărucior transport piese G=32kg;
- suport cutie piese;
- buncăr alimentare automată;
- maşina de rectificat cale rulare T159, KRG500- regim automat;
- maşina de rectificat alezaj T118- regim automat;
- maşina de rectificat-superfinisare SF80, SF81- regim automat;
- bandă transport inele- regim automat;
- maşina de spălat inele- regim automat;
- maşina de asamblat rulmenţi şi introdus bile - regim automat;
- maşina de introdus colivii - regim automat;
- maşina de spălat rulmenţi - regim automat;
- maşina de gresat şi capsulat rulmenţi - regim automat;
- aparat control zgomot- acţiune manuală;
- stand control aspect- aspectare vizuală;
- stand ambalare- acţiune manuală;
- suport cutii goale- acţiune manuală;
- suport cutii cu rulmenţi- acţiune manuală;
- instalaţii electrice;
- instalaţii hidraulice;
- inele de rulmenţi;
- bile, colivii, capace, garnituri;
- pietre de rectificat; acţiune manuală;
- cutii pentru inele rulmenţi G=8,4kg. acţiune manuală;
- cutii pentru rulmenţi G=15kg.;
- emulsie pentru răcit piese;
- lichid de spălare Clean S80;
- ulei hidraulic H 40;
- ulei (K 100) de ungere;
- AMC (ceas comparator - 1µm, manometru –1atm )- aspectare vizuală;
- cutii pentru piese rebut;
- instalaţie de ventilaţie industrială (generală şi locală).
SARCINA DE MUNCĂ (informaţii luate prin observare directă şi discuţii cu lucrătorii implicaţi)
- sosirea la program;
- ia cunoştinţă de sarcinile ce îi revin pentru ziua respectivă de lucru;
- manipulează manual prin purtare câte o cutie de piese de pe căruciorul de transport piese pe suportul cutii
piese (14 cutii/8 ore);
- descarcă manual piesele din cutia de rulmenţi în buncărul de alimentare automată (14 cutii/8 ore);
- execută lucrări de operator rectificare-montaj rulmenţi, pe liniile automate de rectificat-montaj rulmenţi HABL
- comandă manuală - 20-25 intervenţii /8 ore;
- controlează manual piese cu AMC-urile din dotare (200 piese/8 ore);
- schimbă manual pietre de rectificat (10 pietre/8 ore);
- aspectează vizual piesele finite (2000 rulmenţi/8 ore);
- ambalează manual rulmenţii (2000 rulmenţi/8 ore);
- manipulează manual prin purtare câte o cutie de rulmenţi de pe standul de ambalare pe suportul de cutii cu
rulmenţi (7 cutii/8 ore);
- exploatează maşina în mod raţional;
- completează fişele de realizări;
- asigură curăţenia la locul de muncă.
MEDIUL DE MUNCĂ
Executantul îşi desfăşoară activitatea în atelierul HABL în următoarele condiţii:
- curenţi de aer de la sistemul de ventilaţie mecanica;
- iluminatul este natural şi artificial;
- temperatura normală (climatizare ~26ºC);
- zgomot generat de funcţionarea echipamentelor tehnice, 70 db, conform fişei de măsurători;
- gaze toxice în suspensie în urma prelucrărilor mecanice-răcire cu emulsie- CO 1%, PICU-conform fişei de
măsurători;
- microorganisme în suspensie la deprecierea uleiului emulsionabil (accident colectiv de muncă în 2001, 11
lucrători diagnosticaţi cu intoxicaţie acută profesională).
104
3 FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A. MIJLOACE DE PRODUCŢIE

FACTORI DE RISC MECANIC

Organe de maşini în mişcare-pietre de rectificat, subansamble şi scule aflate în mişcare (lipsă apărători)-prindere,
antrenare, lovire.
Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF la deplasarea pe traseul normal dintre domiciliu şi sediul societăţii.
Alunecare, răsturnare de cutii cu piese neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate, la manevrarea cutiilor cu
piese şi rulmenţi.
Prindere, strivire membre inferioare de către mijloacele de transport tehnologic-cărucioare.
Cădere accidentală de obiecte, materiale etc. de la cotele superioare, la lucrul în incinta atelierului-benzi
transportoare.
Proiectare aşchii, material abraziv la operaţiile de prelucrare prin aşchiere, la spargerea accidentală a pietrei
abrazive.
Recipiente şi conducte sub presiune de la echipamentul de muncă.
Contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare) suprafeţe nedebavurate, muchii tăietoare, etc.
FACTORI DE RISC TERMIC
Contactul accidental cu suprafeţe calde (ex.: elemente de echipament tehnic, etc.)
FACTORI DE RISC ELECTRIC
Electrocutare prin atingere directă, indirectă: la apariţia accidentală a tensiunii pe elemente de instalaţie; defecte
ale echipamentelor tehnice electrice, deteriorare accidentală a instalaţiilor electrice, prize etc. (în special partea
de alimentare).
FACTORI DE RISC CHIMIC
Iritare epidermă în contact cu substanţe chimice agresive (uleiuri minerale, emulsii).
B. MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

Zgomot datorat funcţionării maşinilor de prelucrat prin aşchiere.
Calamităţi naturale-seism.

FACTORI DE RISC CHIMIC

Gaze toxice rezultate în urma procesului de prelucrare prin rectificare.

FACTORI DE RISC BIOLOGIC

Intoxicaţie acută profesională, la deprecierea uleiurilor emulsionabile.

C. SARCINA DE MUNCĂ

SUPRASOLICITARE FIZICĂ
Lucrul în poziţia ortostatică.
Efort dinamic deosebit.
Solicitarea aparatului musculo-scheletic, poziţii vicioase la:
- manipularea manuală prin purtare a cutiilor de piese -8,4kg/cutie (de pe căruciorul de transport piese pe
suportul cutii piese (14 cutii/8 ore);
- manipularea manuală prin purtare a cutiilor de rulmenţi -15 kg/cutie (de pe căruciorul de transport piese pe
suportul cutii piese (14 cutii/8 ore);
- descărcarea manuală a pieselor din cutia de rulmenţi în buncărul de alimentare automată (14 cutii/8 ore);
- executarea lucrărilor de operator rectificare-montaj rulmenţi, pe liniile automate de rectificat-montaj rulmenţi
HABL- comandă manuală - 20-25 intervenţii /8 ore;
- verificarea manuală a pieselor cu AMC-urile din dotare (200 piese/8 ore);
- schimbarea manuală a pietrelor de rectificat (10 pietre/8 ore);
- aspectarea vizuală a pieselor finite (2000 rulmenţi/8 ore);
- ambalarea manuală a rulmenţilor (2000 rulmenţi/8 ore);
- manevrarea manuală prin împingere câte o cutie de rulmenţi de pe standul de ambalare pe suportul de cutii cu
rulmenţi (7 cutii/8 ore);
- completează manual fişele de realizări;
- asigură curăţenia manuală la locul de muncă;
SUPRASOLICITARE PSIHICĂ
Suprasolicitare a atenţiei la aspectarea pieselor finite (impune o mare precizie şi mişcări repetitive de ciclu scurt).

105
D. EXECUTANT

ACŢIUNI GREŞITE
- manevrarea cutiilor de piese sau rulmenţi fără respectarea regulilor de manevrare (cu răsucirea sau îndoirea
coloanei vertebrale);
- lucrul fără asigurarea ecranelor şi dispozitivelor de protecţie contra aşchiilor;
- efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte în afara sarcinii de muncă;
- lucrul cu scule uzate;
- deplasări, staţionări în zone periculoase - deplasări în afara sarcinilor de muncă în imediata apropiere a
instalaţiilor aflate sub tensiune; sub sarcina mijloacelor de ridicat; pe căile de acces auto etc.;
- cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare-denivelări, materiale depozitate pe căile de
acces, suprafeţe alunecoase;
- utilizarea de foc deschis (chibrituri, ţigări aprinse) în locuri în care acest lucru nu este permis.
OMISIUNI
- omiterea unor operaţii care să-i asigure propria securitate;
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

106
UNITATEA: NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 20
KOYO ROMANIA S.A. 4 FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

SECŢIA: DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.

PRELUCRĂRI MECANICE,
LOCUL DE MUNCĂ: OPERATOR HABL ECHIPA DE EVALUARE:
COMPONENTA FACTORI DE RISC FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE CONSE- CLASA CLASA DE NIVEL
SISTEMULUI DE IDENTIFICAŢI RISC CINŢA DE PROBA- PAR-
MUNCĂ (descriere, parametri) MAXIMĂ GRAVI BILITATE ŢIAL
PREVI- -TATE DE
ZIBILĂ RISC
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare – pietre de rectificat, subansamble şi INV gr. III 4 2 3
PRODUCŢIE 1 MECANIC scule aflate în mişcare (lipsă apărători) – prindere, antrenare, lovire.

2. Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF la deplasarea pe DECES 7 1 3

traseul normal dintre domiciliu şi sediul societăţii.
3. Alunecare, răsturnare de cutii cu piese neasigurate împotriva ITM 3-45 2 4 3
deplasărilor necontrolate – la manevrarea cutiilor cu piese şi rulmenţi zile
4. Prindere, strivire membre inferioare de către mijloacele de ITM 3-45 2 4 3
transport tehnologic – cărucioare. zile
5. Cădere accidentală de obiecte, materiale etc. de la cotele ITM 3-45 2 4 3
superioare la lucrul în incinta atelierului – benzi transportoare. zile
6. Proiectare aşchii, material abraziv la operaţiile de prelucrare prin INV gr. III 3 2 2
aşchiere, la spargerea accidentală a pietrei abrazive
7. Recipiente şi conducte sub presiune de la echipamentul de muncă. ITM 3-45 2 4 3
zile
8. Contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare) – ITM 3-45 2 3 2
suprafeţe nedebavurate muchii tăietoare, etc. zile
FACTORI DE RISC 9. Contactul accidental cu suprafeţe foarte calde (ex.: elemente de ITM 3-45 2 4 2
TERMIC echipament tehnic etc.) zile
FACTORI DE RISC 10. Electrocutare prin atingere directă, indirectă: la apariţia DECES 7 1 3
ELECTRIC accidentală a tensiunii pe elemente de instalaţie; defecte ale
echipamentelor tehnice electrice, deteriorare accidentală a instalaţiilor
electrice, prize etc. (în special partea de alimentare).
107
 FACTORI DE RISC 11. Iritare epidermă în contact cu substanţe chimice agresive (uleiuri ITM 3-45 2 4 3
CHIMIC minerale, emulsii) zile
MEDIUL FACTORI DE RISC 12. Zgomot datorat funcţionării maşinilor de prelucrat prin aşchiere. ITM 3-45 2 6 3
FIZIC zile
DE MUNCĂ 14
13. Calamităţi naturale - seism DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC 14. Gaze toxice rezultate în urma procesului de prelucrare prin ITM 3-45 2 4 3
CHIMIC aşchiere. zile
FACTORI DE RISC 15. Intoxicaţie acută profesională, la deprecierea uleiurilor DECES 7 1 3
BIOLOGIC emulsionabile
SARCINA SUPRASOLICITARE 16. Lucrul în poziţia ortostatică INV gr. III 3 5 4
DE MUNCĂ 21 FIZICA
17. Manevrarea cutiilor cu piese – solicitarea aparatului musculo- ITM 3-45 2 6 3
scheletic, poziţii vicioase zile
18. Manevrarea cutiilor cu rulmenţi – solicitarea aparatului musculo- INV gr. III 4 5 4
scheletic, poziţii vicioase
SUPRASOLICITARE 19. Suprasolicitare a atenţiei la aspectarea pieselor finite (impune o ITM 3-45 2 6 3
PSIHICĂ mare precizie şi mişcări repetitive de ciclu scurt) zile
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 20. Manevrarea cutiilor de piese sau rulmenţi fără respectarea ITM 3-45 2 5 3
regulilor de manevrare (ex. cu răsucirea sau îndoirea coloanei zile
vertebrale )
21. Lucrul fără asigurarea ecranelor şi dispozitivelor de protecţie ITM 3-45 2 5 3
contra aşchiilor zile
24 22. Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale DECES 7 1 3
maşinilor-unelte în afara sarcinii de muncă
23. Lucrul cu scule uzate ITM 3-45 2 6 3
zile
24. Deplasări staţionări în zone periculoase - deplasări în afara DECES 7 1 3
sarcinilor de muncă în imediata apropiere a instalaţiilor aflate sub
tensiune; sub sarcina mijloacelor de ridicat; pe căile de acces auto etc.
25. Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare ITM 3-45 2 6 3
denivelări, materiale depozitate pe căile de acces, suprafeţe alunecoase zile
26. Utilizarea de foc deschis (chibrituri, ţigări aprinse) în locuri în care DECES 7 1 3
acest lucru nu este permis.

108
 27. Omiterea unor operaţii care să-i asigure propria securitate DECES 7 1 3
OMISIUNI
28. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte INV gr. III 5 2 3
mijloace de protecţie din dotare.

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

Nrg1 = 3

109
 Fig.1 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă Nr. 1

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3

110
 LEGENDĂ FIGURA Nr. 1

Organe de maşini în mişcare – pietre de rectificat, subansamble şi scule aflate în mişcare (lipsă apărători) –
prindere, antrenare, lovire.
Lovire de către mijloacele de transport auto şi/sau CF la deplasarea pe traseul normal dintre domiciliu şi sediul
societăţii.
Alunecare, răsturnare de cutii cu piese neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate – la manevrarea
cutiilor cu piese şi rulmenţi.
Prindere, strivire membre inferioare de către mijloacele de transport tehnologic – cărucioare.
Cădere accidentală de obiecte, materiale etc. de la cotele superioare la lucrul în incinta atelierului – benzi
transportoare.
Proiectare aşchii, material abraziv la operaţiile de prelucrare prin aşchiere, la spargerea accidentală a pietrei
abrazive.
Recipiente şi conducte sub presiune de la echipamentul de muncă.
Contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare) – suprafeţe nedebavurate ,muchii tăietoare,
etc.
Contactul accidental cu suprafeţe calde (ex.: elemente de echipament tehnic, etc.)
Electrocutare prin atingere directă, indirectă: la apariţia accidentală a tensiunii pe elemente de instalaţie;
defecte ale echipamentelor tehnice electrice, deteriorare accidentală a instalaţiilor electrice, prize etc. (în
special partea de alimentare).
Iritare epidermă în contact cu substanţe chimice agresive (uleiuri minerale, emulsii)
Zgomot datorat funcţionării maşinilor de prelucrat prin aşchiere.
Calamităţi naturale - seism
Gaze toxice rezultate în urma procesului de prelucrare prin aşchiere.
Intoxicaţie acută profesională, la deprecierea uleiurilor emulsionabile.
Lucrul preponderent în poziţia ortostatică.
solicitarea aparatului musculo-scheletic, poziţii vicioase.la manevrarea cutiilor cu piese
– solicitarea aparatului musculo-scheletic, poziţii vicioase.la manevrarea cutiilor cu rulmenţi
Suprasolicitare a atenţiei la aspectarea pieselor finite (impune o mare precizie şi mişcări repetitive de ciclu
scurt)
Manevrarea cutiilor de piese sau rulmenţi fără respectarea regulilor de manevrare (ex. cu răsucirea sau
îndoirea coloanei vertebrale )
Lucrul fără asigurarea ecranelor şi dispozitivelor de protecţie contra aşchiilor
Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte în afara sarcinii de muncă.
Lucrul cu scule uzate
Deplasări staţionări în zone periculoase - deplasări în afara sarcinilor de muncă în imediata apropiere a
instalaţiilor aflate sub tensiune; sub sarcina mijloacelor de ridicat; pe căile de acces auto etc.
Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare – denivelări, materiale depozitate pe căile
de acces, suprafeţe alunecoase.
Utilizarea de foc deschis (chibrituri, ţigări aprinse) în locuri în care acest lucru nu este permis.
Omiterea unor operaţii care să-i asigure propria securitate
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

111
 5 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1

Nr. Crt Nivel de risc

FACTOR DE RISC MĂSURI PROPUSE

Nominalizarea măsurii
0 1 2 3
1. Lucrul preponderent în poziţia ortostatică 4 Măsuri tehnice
Dotarea zonei de lucru cu băncuţe.
Măsuri organizatorice
- control medical periodic,
- conştientizarea lucrătorilor privind riscul de îmbolnăvire.
2. Solicitarea aparatului musculo-scheletic, 4 Măsuri tehnice
poziţii vicioase.la manevrarea cutiilor cu Mecanizarea operaţiilor pentru manevrarea cutiilor de rulmenţi, fără ridicare.
rulmenţi Măsuri organizatorice
- alternarea activităţii dinamice cu activitate statică;
- instruirea lucrătorilor şi verificarea modului în care se respectă regulile de manevrarea maselor;
- conştientizarea lucrătorilor privind riscul de îmbolnăvire musculo-scheletică;
- exerciţii practice de manevrare mase şi simularea de acţiuni in care pot apărea situaţii de lovire,
accident etc.
6 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU
LOCUL DE MUNCĂ Nr. 1
Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă Nr. 1 este egal cu 3, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil.
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare Nr. 1”, din care se observă că din totalul de 28 factori de risc identificaţi (Fig. 1 ), 2 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3,
ceilalţi încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 2 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F16 Lucrul preponderent în poziţia ortostatică. - N.V.P.R. 4
F19 –solicitarea aparatului musculo-scheletic, poziţii vicioase.la manevrarea cutiilor cu rulmenţi. - N.V.P.R. 4
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 2 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru
locul de muncă Nr. 1. În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează (vezi Fig. 2 ):
 39,28%, factori proprii mijloacelor de producţie;
 14,29%, factori proprii mediului de muncă;
 14,29%, factori proprii sarcinii de muncă;
 32,14%, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 42,86% dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

112
 Fig. 2 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

Locul de muncă nr. 1

113
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE
PROFESIONALĂ
în exploatări forestiere pentru locul de muncă
FASONATOR MECANIC
ing. Ioan Buta-Georgescu-IM Bucureşti
ing. Anton-Francisc Szasz-ITM TIMIŞ

INTRODUCERE
Scop: Procedura are ca scop identificarea pericolelor, evaluarea şi controlul riscurilor prin determinarea continuă
şi cantitativă a nivelului de risc pe loc de muncă.
1. DOMENIU DE APLICARE
Procedura se aplică în cadrul NIMB PIETROASA S.R.L., numai în parchetele forestiere pentru exploatarea
masei lemnoase, aplicându-se la:
- activităţi de rutină, normale de lucru;
- activităţi speciale cum ar fi cele de reparaţii, mentenanţă, curăţenie la locul de muncă.
2. TERMENI şi DEFINIŢII
ABREVIERI
2.1. Termeni şi definiţii
accident-(OHSAS 18001:2004, 3.1)-eveniment nedorit care poate produce deces, îmbolnăvire, rănire, vătămare
sau alte daune.
pericol-(OHSAS 18001:2004, 3.4)-sursă sau situaţie cu un potenţial dăunător exprimat în accidentare,
îmbolnăvire, deteriorare a proprietăţii sau a mediului de muncă, sau o combinaţie între acestea.
Notă: Pentru scopul acestei proceduri termenul npericol" este echivalent cu termenul nfactor de risc".
identificarea pericolului-(OHSAS 18001: 2004, 3.5)-proces de identificare a existenţei unui pericol şi de definire
a caracteristicilor acestuia.
incident-(OHSAS 18001:2004, 3.6) -eveniment care a cauzat un accident sau care are potenţialul de a provoca
un accident.
securitate şi sănătate în muncă-(OHSAS 18001:2004, 3.10)-condiţii şi factori care afectează starea de sănătate a
salariaţilor, salariaţilor temporari, a personalului contractant, vizitatorilor şi a altor persoane la locul de muncă.
risc-(OHSAS 18001:2004, 3.14)-combinaţie dintre probabilitatea de apariţie şi consecinţele unui anumit
eveniment periculos.
evaluarea riscurilor (OHSAS 18001:2004, 3.15)-proces general de estimare a intensităţii unui risc, de a decide
dacă acesta este acceptabil sau nu.
securitate-(OHSAS 18001:1999, 3.16)-absenţa unor riscuri de vătămare inacceptabile.
situaţia operaţională normală-mod de lucru planificat, normal, aplicat pentru realizarea produsului intenţionat
(ex. activităţile curente de producţie, mijloace de producţie în funcţiune).
2.2. Abrevieri
INCDPM-Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii
H.G.-Hotărâre de guvern
SSM-securitate şi sănătate în muncă
SSO-securitate şi sănătate operaţională
EIP-echipament individual de protecţie
3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
OHSAS 18001:2004-Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupationale
OHSAS 18002:2004-Sisteme de management al sănătăţii şi securităţii ocupationale, Linii directoare pentru
implementarea OHSAS 18001
Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006
H.G. nr.1424/2006 Cerinţe minime de SSM pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
prezenţa agenţilor biologici
HG 1146/2006 Cerinţe minime de SSM pentru utilizarea echipamentelor de muncă.
HG 1092/2006 Privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la riscuri biologice
HG 1091/2006 Cerinţe minime de SSM pentru locurile de muncă.
HG 1051/2006 Afecţiuni dorsolombare -manipularea maselor.
HG 1048/ 2006 Cerinţe minime de SSM pentru utilizarea EIP
HG 971/2006 Semnalizarea de securitate şi sănătate la locurile de muncă.
Metodologia utilizată pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor şi controlul riscurilor prezente în
activitatile din cadrul NIMB PIETROASA S.R.L. are la bază metoda INCDPM.
Esenţa metodologiei consta în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza
unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi
frecvenţa consecinţei maxime previzibilă.
Metodologia utilizată pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor şi controlul riscurilor:
114
- este proactivă, prin stabilirea unor măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale înainte
de apariţia acestora;
- asigură clasificarea riscurilor şi identificarea acelora care pot fi eliminate sau ţinute sub control;
- este corelată cu experienţa de operare şi capabilităţile măsurilor pentru controlul riscurilor;
- furnizează date de intrare pentru instruiri, necesar de dotări cu echipamente, facilităţi şi stabilirea controalelor
operaţionale;
- asigură monitorizarea acţiunilor întreprinse prin controale la locul de muncă şi prin programele de management
SSO.
4. DESCRIEREA PROCESULUI
4.1. Constituirea comisiei de evaluare
Se numeşte prin decizie a Directorului unităţii (Administratorului) Comisia de evaluare a factorilor de risc la
nivelul S.C. NIMB PIETROASA SRL. Aceasta este alcatuită din:
- şef serviciu securitate şi sănătate în muncă (evaluator competent pentru factorii de risc);
- medic medicina muncii;
- conducători ai locurilor de muncă (maistru de exploatare, şef de echipă) ;
- lucrători (rePrezenţantul salariaţilor, lucrătorul desemnat).
Comisia de evaluare este instruită cu privire la metodologia de evaluare a factorilor de risc de către şeful
serviciului securitate şi sănătate în muncă.
4.2. Identificarea pericolelor
Comisia de evaluare analizeaza cele patru componente ale sistemului de muncă, şi anume:
- executant;
- mijloace de producţie;
- sarcina de muncă;
- mediu de lucru.
În vederea descrierii locului de muncă, respectiv identificării factorilor de risc pe loc de muncă, precum şi formei
concrete de manifestare a factorilor de risc, care se înregistrează în Fişa de descriere a locului de muncă,
respectiv Fişa de evaluare a locului de muncă. Se determina cauzele factorilor de risc.
4.3. Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnavire profesională
În urma identificării pericolelor din sistemul analizat este necesară parcurgerea următoarelor etape:
- stabilirea consecinţelor acţiunii asupra victimei, respectiv gravitatea lor;
- stabilirea probabilităţii de acţiune a lor asupra executantului;
- atribuirea nivelurilor de risc funcţie de gravitatea g şi probabilitatea consecinţelor p;
- acţiunii factorilor de risc. (grila de evaluare a riscurilor).
Se stabilesc consecinţele maxime previzibile ale factorilor de risc în funcţie de experienţa organizaţiei pe mai
mulţi ani. Fiecărei clase i se atribuie o cifră şi se calculează nivelul de risc pentru factorii de risc identificaţi pe
baza cuplurilor gravitate - probabilitate (gxp) în conformitate cu Scala de încadrare a nivelurilor de
n

rR i i

Nr  i 1
n

r
i 1
i

risc/securitate.
unde:

N r - este nivelul de risc global pe loc de muncă

r - rangul factorului de risc i

i

R
i - nivelul de risc pentru factorul de risc i

Se calculează nivelul de risc global pentru fiecare loc de muncă identificat. Formula de calcul a nivelului de risc
global este următoarea:
n

r N
p 1
p sp

Ng  n

r p 1
p

115
unde:
n-numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă
rpeste rangul locului de muncă
p-(egal ca valoare cu nivelul de securitate al locului)
n-numărul de locuri de muncă analizate;
Nsp-nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă p.

4.4. Stabilirea măsurilor de prevenire

Pentru stabilirea măsurilor necesare în vederea reducerii riscurilor din sistemul de muncă analizat se impune
luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc, în ordinea
7-1 dacă se operează nivelurile de risc.
Măsurile de prevenire se stabilesc pentru toate riscurile identificate şi sunt propuse pentru îmbunătăţirea
performanţei de SSO. Acestea se înscriu în Fişa de măsuri propuse. Aplicarea metodei se încheie cu redactarea
Raportului de analiză CI. Aceasta este un instrument, care trebuie să conţină clar şi succint, următoarele:
- modul de desfăşurare al analizei;
- persoanele implicate;
- interpretarea rezultatelor evaluării - gravitatea riscurilor identificate, consecinţe legale, posibilităţi de
diminuare, etc.
După implementarea măsurilor, se reevaluează locurile de muncă şi se recalculează nivelul global de risc pe
organizaţie.
Evaluarea riscurilor se efectuează pentru fiecare echipament sau proces nou înainte de punerea în funcţionare.
4.5. Verificarea eficacităţii procesului de identificare a pericolelor, evaluarea şi controlul riscurilor
Verificarea eficacităţii procesului de identificare a pericolelor şi evaluarea riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională se realizează prin controale interne la locurile de muncă, prin inspecţiile autorităţilor
externe competente.
4.6. Acţiuni pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei procesului de identificare a pericolelor,
evaluarea şi controlul riscurilor
Se elaborează şi se implementează acţiuni pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei procesului de
identificare a pericolelor, evaluarea şi controlul riscurilor.
Alte surse de îmbunătăţire ale eficacităţii le constituie analiza datelor, valorificarea sugestiilor făcute de
personalul organizaţiei.
5. RESPONSABILITĂŢI ŞI AUTORITĂŢI
Director general (Administratorul unităţii)
- aprobă Dosarul de evaluare a riscurilor din S.C. NIMB PIETROASA SRL;
- asigură condiţiile pentru rezolvarea în timp util şi eficienţa acţiunilor prevăzute în Fişele de măsuri de
prevenire;
- aprobă Comisia de evaluare a riscurilor.
Şef serviciu securitate şi sănătate în muncă
- propune Comisia de evaluare a riscurilor;
- instruieşte Comisia de evaluare a riscurilor;
- pune la dispoziţia Comisiei de evaluare a riscurilor toate documentele şi instrumentele necesare de SSO (Lista
INCDPM de identificare a factorilor de risc, Lista INDCPM cu consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc,
dosare cu accidente de muncă, grila de evaluare a riscurilor, scala de încadrare a nivelurilor de risc, formula de
calcul din metoda INCDPM, etc.);
- coordonează activitatea Comisiei de evaluare;
- conducătorii locurilor de muncă;
- asigură implementarea acestei proceduri prin desfaşurarea paşilor descrişi;
- asigură participarea cu întreaga competenţă la efectuarea identificării pericolelor, evaluării şi controlului
riscurilor de accidentare şi îmbolnavire profesională;
- asigură implementarea acţiunilor manageriale stabilite.
Fiecare angajat
- asigură participarea cu întreaga competenţă şi cu angajament la efectuarea identificarii pericolelor, evaluării şi
controlului riscurilor.

116
6. DOCUMENTE ASOCIATE
6.1. Documente prescriptive
Grila de evaluare a riscurilor şi Scala de Încadrare a nivelurilor de risc / securitate
6.2. Documente doveditoare
Fişa de descriere a locului de muncă
Fişa de evaluare a locului de muncă
Fişa de măsuri de prevenire
DESCRIEREA LOCULUI DE MUNCĂ ANALIZAT PARCHETUL DE EXPLOATĂRI FORESTIERE
MESERIA: fasonator mecanic
Executantul are ca sarcina principală de muncă doborârea arborilor, curăţirea acestora de crăci şi secţionarea lor
la lungime corespunzătoare proceselor de fabricaţie, în parchetele de exploatare forestieră.
De obicei se lucrează în echipe de 2 muncitori, (fasonatorul mecanic care lucrează cu ferăstrău de tip Husqvarna,
împreună cu ajutorul de fasonator, cu care se ajută şi se completează la operaţiile pe care le are de executat).
Sarcinile date în vederea executării operatţilor de doborâre, curăţirea de crăci şi secţionare sunt primite de la
maistrul de exploatare ori şeful de echipă (în lipsa primului).
O condiţie obligatorie şi foarte importantă este ca fasonatorul mecanic să fie calificat în aceasta meserie, lucru
atestat de diploma ori adeverinţa în urma absolvirii unor cursuri în acest sens.
Fasonatorul mecanic care lucrează cu ferăstrău de tip Husqvarna, împreună cu ajutorul de fasonator trebuie să
aibe o instruire corespunzătoare pe linie de securitate şi sănătate în muncă, anterior începere activităţii din
parchetul respectiv, ce cuprinde toate caracteristicele acestuia.
La aceste locuri de muncă sunt interzise cu desăvârşire intrarea sau pătrunderea oricăror persoane străine, fără
acordul conducătorului lucrărilor din parchetul respectiv, chiar dacă acestea sunt venite pentru achiziţionarea
resturilor de exploatare ori a lemnului de foc.
1. PROCESUL DE MUNCĂ
Se reţine faptul că executantul are ca sarcina principală de muncă doborârea, curăţatul şi secţionarea arborilor
dintr-un parchet forestier de exploatare a lemnului.
Fasonatorul mecanic mai execută şi alte operaţii, în momentul producerii unor astfel de situaţii ce pot aparea
întămplator, cum ar fi dezaninarea arborilor, secţionarea arborilor dezrădăcinaţi, etc.
Se reţine faptul că se lucrează de obicei, în echipă de doi muncitori, fiecare având de executat operaţii şi faze de
lucru stabilite cu precizie.
Ca unelte de producţie folosite la aceste operaţii mentionăm: ferăstrăul mecanic, ţapina ori pisica (unelte
forestiere specifice), pene de doborâre sau pene pentru prevenirea strângerii confecţionate din lemn şi utilizate la
doborârea arborilor cu diametru mare, bidon din plastic pentru combustibilul necesar ferăstrăului mecanic, pila
de ascuţire a ferăstrăului, topor, cârlig de rotire a trunchiului, ruleta pentru măsurare a trunchiului, trusa de scule
şi altele, dupa caz, trusa portabilă de prim ajutor aflată la fasonatorului mecanic.
2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT
Executantul:
- trebuie să aibe calificarea conformă cu sarcina de muncă pe care o execută;
- de obicei lucrează în echipă de câte 2 muncitori, cu ajutorul de fasonator,
- trebuie obligatoriu să poarte echipament individual de protecţie (casca de protecţie a capului, cisme sau
bocanici cu bombeu metalic, pantalon antilanţ cu inserţie metalică, echipament de protecţie contra frigului,
echipament de protecţie pe timp de ploaie, etc),
- locul de muncă al acestuia e considerat loc cu izolare socială, cu tot ce decurge din aceasta.
Mijloace de producţie:
- fierăstrău mecanic;
- trusa de scule;
- demaror pentru pornirea ferăstrăului;
- bidon din plastic pentru combustibil;
- pila de ascuţit ferăstrăul;
- pene pentru doborâre;
- pene pentru evitarea strângerii ferăstrăului;
- topor;
- ţapina;
- ruleta de măsurare a buşteanului;
- trusa portabilă de prim ajutor;
- dispozitiv manual de rotire a buşteanului, de tip cârlig.

SARCINA DE MUNCĂ:
- sosirea (plecarea) în şi din parchetul de exploatare,
- verificarea stării tehnice a echipamentului de muncă (în principal ferăstrăul mecanic),
117
- identificarea arborilor periculoşi din parchet,
- identificarea altor pericole existente în parchet,
- identificarea arborilor normal conformaţi şi marcaţi din parchet în vederea doborârii,
- ascuţirea lanţului ferătrăului,
- alimentarea cu combustibil a ferăstrăului mecanic,
- pregătirea locului de muncă (curăţatul de seminţiş şi crăci uscate din jurul arborelui, curăţarea zăpezii,
îndepărtarea altor materiale, etc)
- degajarea potecilor de refugiu pentru fasonatorul mecanic şi ajutorul de fasonator,
- studierea atentă a pericolelor din arborele ce urmează a se doboră şi a pericolelor din jurul acestuia,
- studierea inclinaţiei naturale a arborelui şi alegerea direcţiei de doborâre în funcţie de aceasta,
- studiază orografia terenului (înclinaţia, coeficientul de pantă, natura solului, etc),
- studiază factorii de mediu natural (ploi, vânt furtună, ceaţă, etc),
- execută pe rând numai lucrări de doborâre ori lucrări de curăţat de crăci şi secţionare a buşteanului, fără a
combina aceste operaţii disticte,
- execută şi operaţii de întreţinere a echipamentului de muncă,
- se deplasează de la un arbore marcat la altul, cu atenţie fără a se expune pericolelor din parchet,
- de obicei primeşte sarcini de muncă de la un şef de echipă sau maistru de exploatare forestieră, este îndrumat,
organizat şi supravegheat de către acesta,
- are în vedere tot timpul pe colegul de muncă cu care lucrează, îl coordonează şi îi spune ce are de făcut,
MEDIUL DE MUNCĂ:
(aceste este într-o schimbare continuă, cu o frecvenţă de 2 săptămâni până la 3 luni, când se schimbă parchetul
de exploatare)
Fasonatorul mecanic şi ajutorul său îşi desfăşoara activitatea într-un mediu de muncă deosebit, acesta fiind
natural supus factorilor atmosferici caracteristici anotimpului în care se desfăşoara lucrările (iarna, primăvera,
vara ori toamna),
Lucrătorii sunt supuşi în mod direct factorilor atmosferici, uneori având interdicţie de a lucra (pe vânt puternic
sau furtună),
Mediul de muncă se schimbă continuu la interval de 2 săptămâni până la 2-3 luni, odată cu acesta schimbându-se
procesul de producţie şi obiectul muncii.
3. FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI
Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
*) factori de risc mecanic:
- lovirea de miloacele de transport auto la deplasare între locul de cazare şi locul de muncă (parchet), precum şi
în timpul lucrului (tractorul forestier sau taful existent în parchet),
- căderea de materiale şi obiecte de la înălţime (crăci uscate din arbori, crăci desprinse din arborii învecinaţi în
timpul operaţiei de doborâre, etc,)
- căderea de la acelaşi nivel sau deplasări sub efectul gravitaţiei (alunecare, rostogolire, surpare, prăbuşire,
cădere liberă),
- suprafeţe cu denivelări la manipulare sau deplasare,
- lovirea cu obiecte proiectate (crăci, bucăţi din arbore) la căderea arborelui pe sol,
- tăiere şi înţeparea cu obiecte tăioase sau ascuţite (lanţ, topor, cioturi, resturi de exploatare),
- rostogolire sau răsturnare de obiecte ori materiale aflate în amonte de locul de muncă,
- autoblocarea ferăstrăului mecanic în tăietura la operaţia de doborâre ori secţionare a lemnului,
- prinderea articolelor de vestimentaţie de către ferăstrăul mecanic în timpul funcţionării,
- căderea arborilor în altă direcţie decât cea aleasă la operaţia de doborâre datorată defectelor ascunse ale
acestuia,
- vibraţii în regim continuu induse de funcţionare ferăstrăului mecanic,
- strivire de câtre arbori căzuţi necontrolat, de arborii dezrădăcinaţi în mod natural sau arborii situaţi în amonte
de locul de muncă.
*) factorii de risc termic:
- temperaturi coborâte sau mult coborâte în sezonul de iarnă-toamnă,
- temperature ridicate sau mult ridicate în sezonul de vara,
*) factori de risc chimic:
- lucru cu substanţe inflamabile (combustibil, uleiuri).
*) factori de risc biologic:
- muşcături de insecte (ţânţari, bondari, viespii) şi animale (sălbatice, vipere, şerpi veninoşi),
- contact direct cu plante ori ciuperci otrăvitoare.
*) alte cauze:
- poziţii de lucru forţate sau vicioase,
- forţa fizică excesivă,
- dificultatea efectuării mişcărilor datorită condiţiilor de teren accidentat,
- luarea unor decizii dificile şi de mare răspundere în timp limitat,
118
- precizie mare a mişcărilor în spaţiu şi/sau în timp.
Factori de risc proprii sarcinii de muncă
- omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă,
- erori în prestabilirea operaţiilor de muncă.
Repartizarea necorespunzatoare a executanţilor pe locurile de muncă:
- cu pregătire profesională necorespunzătoare,
- fără instruire sau cu instruire incompletă,
Deficienţe de îndrumare, supraveghere şi control:
- admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare,
- tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologica,
- tolerarea abaterilor de la respectarea normelor şi instrucţiunilor de lucru de securitate şi sănătate în muncă,
- neasigurarea corelării sau coordonării unor operaţii de muncă,
Lipsuri în asigurarea condiţiilor de securitate şi igiena a muncii:
- neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a mijloacelor de producţie (ferăstrău mecanic),
- prevenirea unui ritm de muncă necorespunzător,
- neasigurarea condiţiilor privitoare la mediul de muncă (zgomot, vibraţii, factori atmosferici de mediu ).
Factori de risc proprii mediului de muncă
Cauze de natură fizică:
- temperatura aerului ridicată sau scazută,
- umiditatea aerului ridicată sau scăzută, viteza curenţilor de aer,
- presiunea aerului ridicată sau scăzută, zgomot excesiv,
- calamităţi naturale (trâsnete, inundaţii, vânt puternic, grindina, viscol puternic, alunecări, surpări prăbuşiri de
teren ori arbori, avalanşe, seisme, etc).
Cauze de natura biologică:
- ciuperci sau plante otrăvitoare,
- insecte sau animale veninoase.
Alte cauze proprii mediului de muncă:
- altitudini mari,
- teren mlăştinos, nisipos, pe apă, teren unde arborii se dezrădăcinează usor.
Climat psiho-social:
- relaţii neprincipiale între şefi şi subordonaţi,
- relaţii neprincipiale între membrii colectivului,
- activitate în condiţii de izolare socială,
- stări de panică, alte cauze.
D. Factori de risc proprii executantului
Omisiuni:
- neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare,
- neefectuarea în timp util a unor operaţii indispensabile securităţii muncii.
Efectuarea necorespunzătoare a operaţiilor de muncă
- comenzi, manevre,
- poziţionări, consolidări, fixări,
- utilizrea necorespunzătoare a mijloacelor de portecţie.
Expunerea în afara sarcinii de muncă:
- deplasări/ staţionări în zone cu pericol temporar sau permanent.
Căderi de la acelaşi nivel
(dezechilibrare, alunecare, antrenare sau împiedicare).
Preziţia la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare:
- sub influenţa alcoolului,
- în stare de oboseală,
- sub influienţa unor stări emoţionale puternice.

119
UNITATEA NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 2
NIMB PIETROASA S.R.L.
LOCUL DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: 8-10 ORE/ ZI
parchet forestier de exploatare
FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
MESERIA ECHIPA DE EVALUARE: directorul unităţii, maistru de
fasonator mecanic exploatare, rePrezenţantul lucrătorilor, lucrătorul desemnat
COMPO- FACTORI CONSE- CLASA DE CLASA DE NIVEL PAR-
NENŢA- DE RISC FORMA CONCRETA DE MANIFESTARE A FACTORILOR CINŢA GRAVI- PROBABI- ŢIAL
SISTEMU- IDENTI- DE RISC MAXIMĂ TATE LITATE DE
LUI DE MUNCĂ FICAŢI PREVIZI- RISC
(descriere, parametrii) BILĂ
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE Factori de risc 1. Lovire sau accidentare de către mijloacele de transport auto la
PRODUCŢIE mecanic deplasarea între parchet şi locul de muncă şi invers DECES 7 1 3
2. Căderea de materiale şi obiecte de la înălţime DECES 7 5 7
3. Cădere de la acelaşi nivel sau deplasări sub efectul gravitaţiei ITM 40-180 zile 3 3 3
4. Suprafeţe cu denivelări la manipulare sau deplasare ITM 3-45 zile 2 5 3
5. Lovirea cu obiecte proiectate la căderea arborelui pe sol (crăci, Invaliditate gr III 4 5 5
bucăţi din arbore)
6. Tăiere sau înţepare cu obiecte tăioase ori ascuţite (lant, topor, ITM 40-180 zile 3 3 3
cioturi, resturi de exploatare)
7. Rostogolirea sau răsturnarea de obiecte sau arbori aflaţi în amonte DECES 7 3 5
faţă de locul de muncă
8. Prinderea articolelor de vestimentaţie de către Invaliditate gr III 1 3 1
fierăstrăul mecanic
9. Căderea arborilor în altă direcţie faţă de cea aleasă datorita DECES 7 3 5
defectelor ascunse ale acestora
10.Vibraţii în regim continuu induse de funcţionarea fierăstrăului Invaliditate gr III 1 6 1
mecanic
11. Strivire de către arborii căzuti necontrolat, de arbori DECES 7 4 6
dezrădăcinaţi în mod natural, aninaţi sau arborii situaţi în amonte de
locul de muncă
12. Autoblocarea fierăstrăului mecanic în tăietură la operaţia de Invaliditate gr III 1 3 1
doborâre sau secţionare a arborelui
13.Temperaturi coborâte în sezonul de toamnă-iarnă ITM 3-45 zile 2 5 3
Factori de risc 14. Temperaturi ridicate în sezonul de vară ITM 3-45 zile 2 5 3
termic
Factori de risc 15. Lucru cu substanţe inflamabile (combustibil, uleiuri) ITM 40-180 zile 3 2 2
120
 chimici
Factori de risc 16. Muşcături de insecte, (ţânţari, bondari, viespi) şi animale (şerpi, DECES 7 2 4
biologici vipere, animale sălbatice),
17. Contact direct cu plante sau ciperci otrăvitoare DECES 7 1 3
18. Poziţii de lucru forţate sau vicioase ITM 3-45 zile 2 3 2
19. Forţă fizică excesivă cu consum foarte mare de energie ITM 3-45 zile 2 4 2
20. Dificultatea efectuării mişcărilor datorită conditţiilor de teren ITM 40-180 zile 3 5 4
accidentat
Alte cauze 21. Luarea unor decizii dificile şi de mare răspundere în timp limitat Invaliditate gr.I 6 3 5
22. Precizie mare a mişcărilor în spaţiu sau în timp Invaliditate gr.II 5 3 4
SARCINA DE 23. Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă DECES 7 3 5
MUNCĂ 24. Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă DECES 7 3 5
Repartizarea 25. Cu pregătire profesională necorespunzătoare (lipsă calificare) DECES 7 3 5
pe locuri de 26. Fără instruire sau cu instruire incompletă Invaliditate gr.II 5 4 5
muncă
Deficienţe de 27. Admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice DECES 7 3 5
îndrumare, necorespunzătoare
suprave- 28. Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologică DECES 7 4 6
ghere şi 29. Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor şi instrucţiunilor DECES 7 4 6
control de securitate a muncii
30. Neasigurarea corelării sau coordonării unor operaţii de muncă Invaliditate gr.I 6 3 5
Lipsuri în 31. Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a Invaliditate gr.I 6 4 6
asigurarea mijloacelor de producţie ( fierăstrăul mecanic)
condiţiilor de 32. Prevenirea unui ritm de muncă necorespunzător ITM 40-180 zile 3 4 2
securitate şi 33. Neasigurarea condiţiilor privitoare la mediul de muncă (zgomot, ITM 3-45 zile 2 3 2
igiena muncii vibraţii, factori atmosferici)
34. Temperatura aerului ridicată sau scăzută ITM 40-180 zile 3 5 4
De natură 35. Umiditatea aerului ridicată sau scăzută, viteza curenţilor de aer ITM 40-180 zile 3 5 4
fizică 36. Presiunea aerului ridicată sau scăzută, zgomot excesiv ITM 3-45 zile 2 4 2
MEDIUL DE 37. Calamităţi naturale de toate felurile DECES 7 2 4
MUNCĂ 38. Ciuperci sau plante otrăvitoare care se găsesc în mediul de DECES 7 5 7
De natură muncă la indemana executantului
biologică 39. Insecte sau animale veninoase care se găsesc în mediul de muncă DECES 7 4 6
şi afectează sănătatea executantului
40. Relaţii neprincipiale între şefi şi subordonaţi ITM 40-180 zile 3 4 3
Climat psiho- 41. Relaţii neprincipiale între lucrătorii din echipa de exploatare ITM 40-180 zile 4 4 4
social 42. Activitate în condiţii de izolare socială DECES 7 5 7
43. Stări de panică, emoţionale, frică şi alte cauze ITM 3-45 zile 2 4 2
44. Teren unde arborii se dezrădăcinează uşor, nisipos, mlăştinos, pe DECES 7 3 5
Altele apă, accidentat
121
 45. Altitudini mari şi teren periculos ITM 40-180 zile 3 5 4
EXECUTANTUL Omisiuni 46. Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare DECES 7 4 6
Efectuarea 47. Neefectuarea în timp util a unor operaţii indispensabile DECES 7 4 6
necorespun securităţii muncii
zătoare a 48. Comenzi, manevre greşite sau necorespunzătoare Invaliditate gr.I 6 3 5
operaţiilor 49. Poziţionări, consolidări, fixări necorespunzătoare Invaliditate gr.I 6 3 5
50. Utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie DECES 7 3 5
Prezenţa la 51. Prezenţa la lucru sub influenţa alcoolului DECES 7 5 7
lucru în
52. Prezenţa la lucru în stare de oboseală Invaliditate gr.II 5 3 4
condiţii
necorespun 53. Prezenţa la lucru sub influenţa unor stări emoţionale puternice Invaliditate gr.II 5 2 4
zătoare
Expunerea în 54. Deplasări sau staţionari în zone cu pericol temporar ori DECES 7 4 6
afara sarcinii permanant
de muncă
Căderi de la 55. Dezechilibrare, antrenare, împiedicare, alunecare, sau alte Invaliditate gr.III 4 3 4
acelaşi nivel mişcări greşite.

Nivelul de risc global este:

Nrg = 4,82

Locul de muncă: parchetul de exploatări forestiere

Meseria: Fasonator mecanic
NIVELUL GLOBAL DE RISC: 4,82

122

Nr LOC DE MUNCĂ/FACTOR DE RISC
crt
1. F2. Căderea de materiale şi obiecte de la
înălţime
2. F38. Ciuperci sau plante otrăvitoare ce se găsesc
în mediul de muncă la îndemana executantului
3. F42. Activitate în condiţii de izolare socială
4. F51. Prezenţa la lucru sub influenţa băuturilor
alcoolice
5. F11. Strivirea de către arborii căzuţi necontrolat,
de arborii dezrădăcinaţi în mod natural, aninaţi
sau arborii situaţi în amonte de locul de muncă
6. F28 şi 29. Tolerarea abaterilor de la disciplina
tehnologică şi de la respectarea normelor şi
instrucţiunilor de securitate a muncii
7. F31. Neasigurarea întreţinerii şi exploatării
corespunzătoare a fierăstrăului mecanic
FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
Locul de muncă: Parchet de exploatare forestiera
NIVEL MĂSURI PROPUSE
DE RISC (Nominalizarea măsuri)
7 Măsuri tehnice:
Studierea atentă a arborelui ce se doboară şi a arborilor din jurul acestuia, dacă nu are craci uscate aninate în ei.
Măsuri organizatorice:
Purtarea permanentă şi corespunzătoare (bine fixată pe cap sau legată sub barbie astfel încât la aplecări să nu cadă din
cap) a căşti de protecţie a capului.
7 Măsuri tehnice:
Neatingerea şi neconsumarea sub nici un motiv a ciupercilor sau a plantelor otrăvitoare ce se găsesc în mediul de
muncă, la îndemana executantului, mai cu seamă dacă executantul nu cunoaşte diferenţa între ciupercile comestibile şi
cele otrăvitoare.
Măsuri organizatorice:
Avertizarea cu ocazia instructajului zilnic şi periodic asupra acestui fapt, asupra urmărilor ireversibile.
7 Măsuri organizatorice:
Stabilirea şi cunoaşterea modului de informare a administratorului, a celui mai apropiat serviciu medical de urgenţă,
etc. în cel mai scurt timp posibil a oricărui eveniment deosebit (accident, boală, calamitate naturală, accident tehnic).
7 Măsuri organizatorice:
Supravegherea permanentă a tuturor lucrătorilor din echipă, dimineaţa la venirea în parchet, seara la încheierea
lucrului şi pe toată durata zilei de muncă şi împiedicarea consumului de astfel de băuturi.
6 Măsuri tehnice:
Studierea atentă a arborelui ce se doboară şi a arborilor din jurul acestuia, dacă sunt arbori aninaţi, dezrădăcinaţi, sau
situaţi în amonte de locul de muncă.
Măsuri organizatorice:
Purtarea permanentă şi corespunzătoare (bine fixată pe cap sau legată sub barbie astfel încât la aplecări să nu cadă din
cap) a căşti de protecţie a capului.
Purtarea permanantă a încălţămintei de protecţie cu bombeu metalic şi crampoane pe talpa acestora.
6 Măsuri organizatorice:
Instructaj corespunzător de securitate şi sănătate în muncă, lunar, atenţionare zilnică asupra pericolelor.
Stabilirea clară a disciplinei tehnologice din parchetul de expoatare (nu se încredintează uneltele sau utilajele altei
persoane din echipă decât celei căruia i-a fost dată decizie scrisă în acest sens, utilajele sau uneltele se încuie şi se
asigură contra sustragerii acestora pe perioada când nu se lucrează cu acestea, se duc la îndeplinire numai sarcinile
date de maistrul de exploatare sau înlocuitorul acestuia în timpul liber).
Se vor organiza doborâri de probă cu fasonatorii mecanici şi ajutorii acestora pentru verificarea însuşirii corecte a
cunoştinţelor de securitate şi sănătate în muncă.
6 Măsuri organizatorice:
Dotarea cu fierăstraie mecanice numai a lucrătorilor calificaţi (cu diplomă sau adeverinţă de calificare) şi instruiţi
corespunzător din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
123
 Asigurarea carburanţilor corespunzători şi a sculelor de întreţinere a fierăstrăului mecanic.
Asigurarea locului de depozitare sigură al acestuia în perioadele de repaus şi când nu se lucrează cu acesta.
8. F39. Insecte sau animale veninoase ce se găsesc 6 Măsuri tehnice:
în mediul de muncă şi afectează sănătatea Informarea de la organele silvice şi studierea atentă a mediului înconjurător anterior începerii exploatării propriu-zise.
executantului Dotarea cu antiviperin în locaţii bine determinate şi cunoscute de echipa de exploatare.
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător.
Instruirea lucrătorilor cu măsurile ce trebuie luate în vederea acordarii primului ajutor.
9. F46. Neutilizarea mijloacelor de protecţie din 6 Măsuri organizatorice:
dotare Dotarea lucrătorilor cu miloace de protecţie corespunzătoare. Instruirea lucrătorilor asupra utilizării permanente şi
corespunzătoare a mijloacelor de protecţie (role de unghi şi de direcţie, dispozitiv manual de dezaninare, unelte
auxiliare de lucru). Urmărirea permanentă a utilizării corespunzătoare a mijloacelor de protecţie din dotare.
10. F47. Neefectuarea în timp util a unor operaţii 6 Măsuri tehnice:
indispensabile securităţii muncii Stabilirea unui proiect tehnic de exploatare complet, corect şi cunoscut de către întreaga echipă de exploatare.
Măsuri organizatorice:
Efectuarea corespunzătoare a lucrărilor pentru pregătirea parchetului în vederea exploatării (stabilirea şi amenajarea
potecilor de circulaţie pentru lucrători, avizarea parchetului din punct de vedere al securităţii muncii, stabilirea
platformei primare, etc.).
11. F54. Deplasări sau staţionări în zone cu pericol 6 Măsuri organizatorice:
temporar ori permanent Instruirea corespunzătoare a fiecărui lucrător în acest sens.
Interzicerea cu desăvârşire a intrării persoanelor străine în parchetul de exploatare (la adunatul de crăci).
Asigurarea de către fasonatorul mecanic asupra faptului că nu există persoane sau lucrători în zonele în care acesta
execută doborarea.
12. F5. Lovirea cu obiectre proiectate la căderea 5 Măsuri organizatorice:
arborilor pe sol Dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător şi urmărirea purtării permanente a acestuia.
Instruirea referitoare la distanţa minimă la care trebuie să stea lucrătorii la operaţia de doborâre a arborilor.
Respectarea elementelor geometrice ale tapei la faza de doborâre a arborilor.
13. F7. Rostogolirea sau răsturnarea de arbori aflaţi 5 Măsuri organizatorice:
în amonte de locul de muncă Dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător.
Respectarea cu stricteţe a procesului tehnologic şi a fazelor de lucru (întotdeauna se lucrează din amonte în aval şi se
lasă locul de muncă curat din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă).
Studierea atentă a locului de muncă şi mai ales a situaţiei din teren, în amonte.
14. F9. Căderea arborilor în altă direcţie faţă de cea 5 Măsuri organizatorice:
aleasă datorită defectelor ascuse ale acestora Atenţie marită din partea fasonatorului mecanic la culoarea rumeguşului rezultat la doborârea arborilor.
Ieşirea în aceste situaţii a ajutorului de fasonator din zona periculoasă.
15. F21. Luarea unor decizii dificile şi de mare 5 Măsuri organizatorice:
răspundere în timp limitat Respectarea cu stricteţe a procesului tehnologic şi a fazelor corecte de lucru.
Respectarea tehnologiei corecte la dezaninarea arborilor.
Luarea măsurilor de protecţie colectivă în situaţii critice.
16. F23 şi 24. Omisiuni şi erori în prestabilirea 5 Măsuri organizatorice:
operaţiilor de muncă Respectarea cu stricteţe a procesului tehnologic şi a fazelor corecte de lucru.
124

17. F25 şi 26. Cu pregătire profesională
necorespunzătoare (lipsă calificare) şi instruire
incompletă
18. F27. Admiterea la lucru în condiţii psiho-
fiziologice necorespunzătoare
19. F30. Neasigurarea corelării sau coordonării unor
operaţii de muncă
20. F44. Teren unde arborii se dezrădăcinează uşor
(nisipos, mlăştinos, pe apă, accidentat)
21. F48 şi 49. Comenzi, manevre greşite sau
necorespunzătoare. Poziţionări, consolidări,
fixări necorespunzătoare
22. F50. Utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor
de protecţie
23. F16. Muşcături de insecte (ţânţari, bondari,
tăuni, viespi) şi animale (şerpi, vipere, animale
sălbatice)
24. F20 şi 22. Dificultatea efectuării mişcărilor
datorită condiţiilor de teren accidentat. Precizie
mare a mişcărilor în spatiu şi în timp
Respectarea instrucţiunilor de lucru şi a normelor de securitate şi sănătate în muncă.
Respectarea procesului tehnologic de exploatare a parchetului.
5 Măsuri tehnice:
Folosirea în exploatare numai a fasonatorilor mecanici calificaţi.
Asigurarea informării asupra accidentelor produse în acest sector de activitate din publicaţiile de specialitate.
Măsuri organizatorice:
Instruirea corespunzătoare a fasonatorilor mecanici finalizată cu verificarea în parchete cu doborâri de probă.
Respectarea instrucţiunilor de lucru şi a normelor de securitate şi sănătate în muncă.
5 Măsuri organizatorice:
Avertizarea cu ocazia instructajului zilnic şi periodic asupra acestui fapt, asupra urmărilor ireversibile posibile.
Supravegherea permanentă a tuturor lucrătorilor din echipă, dimineaţa la venirea în parchet, seara la încheierea
lucrului şi pe toată durata zilei de muncă şi împiedicarea consumului băuturi alcoolice sau a consumului de substanţe
cu efecte negative asupra stării de sănătate.
5 Măsuri organizatorice:
Respectarea cu stricteţe a procesului tehnologic şi a fazelor corecte de lucru.
5 Măsuri tehnice:
Studierea atentă a arborelui ce se doboară şi a arborilor din jurul acestuia, sau a celor aflaţi pe teren cu condiţii
deosebite.
Măsuri organizatorice:
Purtarea permanentă şi corespunzătoare (bine fixată pe cap sau legată sub barbie astfel încât la aplecări să nu cadă din
cap) a căşti de protecţie a capului.
Purtarea permanantă a încălţămintei de protecţie cu bombeu metalic şi crampoane pe talpa acestora.
5 Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător şi urmărirea purtării permanente a acestuia.
Avertizarea cu ocazia instructajului zilnic şi periodic asupra acestor fapte şi asupra urmărilor ireversibile ale acestora.
Instruire corespunzătoare asupra măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu mijloace de protecţie corespunzătoare.
Instruirea lucrătorilor asupra utilizării permanente şi corespunzătoare a mijloacelor de protecţie (role de unghi şi de
direcţie, dispozitiv manual de dezaninare, unelte auxiliare de lucru).
Urmărirea permanentă a utilizării corespunzătoare a mijloacelor de protecţie din dotare.
4 Măsuri tehnice:
Informarea de la organele silvice şi studierea atentă a mediului înconjurător anterior începerii exploatării propriu-zise.
Dotarea cu antiviperin în locaţii bine determinate şi cunoscute de echipa de exploatare.
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător.
Instruirea lucrătorilor cu măsurile ce se iau în vederea acordării primului ajutor în asemenea cazuri.
4 Măsuri tehnice:
Stabilirea unui proiect tehnic de exploatare complet, corect şi cunoscut de către întreaga echipă de exploatare.
Măsuri organizatorice:
125

25. F 34 şi 35. Umiditatea aerului ridicată (scăzută),
viteza curenţilor de aer. Presiunea aerului
ridicată sau scăzută, zgomot excesiv
26. F37. Calamităţi naturale de toate felurile
27. F41. Relaţii neprincipiale între lucrătorii din
echipa de exploatare
28. F 45 şi 55. Altitudini mari şi teren periculos.
Dezechilibrare, antrenare, împiedicare sau alte
mişcări greşite
29. F52 şi 53. Prezenţa la lucru în stare de oboseală
sau sub influenţa unor stări emoţionale
puternice
Stabilire în prealabil a tehnologiei de lucru în locuri periculoase şi dificile de exploatat.
Respectarea instrucţiunilor de lucru şi a normelor de securitate şi sănătate în muncă.
Instructaj corespunzător de securitate şi sănătate în muncă, lunar, atenţionare zilnică asupra pericolelor.
4 Măsuri organizatorice:
Dotarea fasonatorilor cu antifoane de protecţie şi mănuşi antivibraţii.
Dotarea fasonatorilor cu echipament de protecţie adecvat temperaturilor existente.
4 Măsuri organizatorice:
Dotarea permanentă a lucrătorilor cu EIP şi purtarea acestuia.
Informare şi instruire corespunzătoare pentru astfel de situaţii.
4 Măsuri organizatorice:
Cultivarea unui climat social sănătos de către administrator şi maistru de exploatare.
Instruire şi infornare asupra modului de a acţiona în caz de accident sau pericol grav.
4 Măsuri organizatorice:
Instruire şi infornare de specialitate pentru a acţiona în caz de accident sau pericol grav.
Instruire corespunzătoare pentru astfel de cazuri, de securitate şi sănătate în muncă.
Dotarea şi purtarea EIP corespunzător unor astfel de cazuri.
4 Măsuri organizatorice:
Monitorizarea şi controlul periodic a stării de sănătate a lucrătorilor.
Supravegherea permanentă a tuturor lucrătorilor din echipă, dimineaţa la venirea în parchet, seara la încheierea
lucrului şi pe toată durata zilei de muncă de către maistru de exploatare ori şeful de echipă.
Instruire asupra modului de acţionare în astfel de situaţii.

INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă fasonator mecanic în parchetul de exploatare forestieră este egal cu 4,82, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu
nivel de risc trecut cu mult de limita accptabilului (de valoarea 3,5).
Rezultatul este susţinut de fişa de evaluare în care se observă că din totalul de 55 factori de risc identificaţi, 37 depăşesc ca nivel parţial de risc valoarea 3.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
- 41,38 % , ponderea factorilor proprii mijloacelor de producţie (A);
- 20,00 % , ponderea factorilor proprii mediului de muncă (B);
- 21,81 % , ponderea factorilor proprii sarcinii de muncă (C);
- 16,36 % , ponderea factorilor proprii executantului (D).
Din analiza fişei de evaluare se constată că 61,81 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).

126
 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ SURSA
GENERATOARE DIN CADRUL SISTEMULUI DE MUNCǍ
LOCUL DE MUNCĂ: fasonator mecanic în parchetul de exploatări forestiere
NIVEL GLOBAL DE RISC: 4,82

Executant
16.43%

Mijloace de producţie
41.57%

Sarcina de muncă
21.91%

Mediu de muncă
20.09%

NIVELURI PARTIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

LOCUL DE MUNCA PARCHET
DE EXPLOATARE FORESTIERA

0
F1
F2
F3
F4
F5
F6
F7
F8
F9
F10
F11
F12
F13
F14
F15
F16
F17
F18
F19
F20
F21
F22
F23
F24
F25
F26
F27
F28
F29
F30
F31
F32
F33
F34
F35
F36
F37
F38
F39
F40
F41
F42
F43
F44
F45
F46
F47
F48
F49
F50
F51
F52
F53
F54
F55
127
 NIVELURI PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
LOCUL DE MUNCĂ: Parchet de exploatare forestieră
(Legendă)

F1 Lovire sau accidentare de către mijloacele de transport auto la deplasarea între parchet şi locul de muncă şi
invers;
F2 Căderea de materiale şi obiecte de la înălţime;
F3 Cădere de la acelaşi nivel sau deplasări sub efectul gravitaţiei;
F4 Suprafeţe cu denivelări la manipulare sau deplasare;
F5 Lovirea cu obiecte proiectate la căderea arborelui pe sol (crăci, bucăţi din arbore);
F6 Tăiere sau înţeparea cu obiecte tăioase ori ascuţite (lanţ, topor, cioturi, resturi de exploatare);
F7 Rostogolirea sau răsturnarea de obiecte sau arbori aflaţi în amonte faţă de locul de muncă;
F8 Prinderea articolelor de vestimentaţie de către fierăstrăul mecanic;
F9 Căderea arborilor în altă direcţie faţă de cea aleasă datorită defectelor ascunse al acestora;
F10 Vibraţii în regim continuu induse de funcţionarea fierăstrăului mecanic;
F11 Strivire de către arborii căzuţi necontrolaţi, de arbori dezrădăcinaţi în mod natural, sau arborii situaţi în
amonte de locul de muncă;
F12 Autoblocarea fierăstrăului mecanic în tăietură la operaţia de doborâre sau secţionare a arborelui;
F13 Temperaturi coborâte sau mult coborâte în sezonul de toamnă-iarnă;
F14 Temperaturi ridicate sau foarte ridicate în sezonul de vară;
F15 Lucru cu substanţe inflamabile (combustibil, uleiuri);
F16 Muşcături de insecte, (ţânţari, bondari, viespi) şi animale (şerpi, vipere, animale sălbatice);
F17 Contact direct cu plante sau ciperci otrăvitoare;
F18 Poziţii de lucru forţate sau vicioase;
F19 Forţa fizică excesivă cu consum foarte mare de energie;
F20 Dificultatea efectuării mişcărilor datorită condiţiilor de teren accidentat;
F21 Luarea unor decizii dificile şi de mare răspundere în timp limitat;
F22 Precizie mare a mişcărilor în spaţiu sau în timp;
F23 Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă;
F24 Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă;
F25 Cu pregătire profesională necorespunzătoare (lipsă calificare);
F26 Fără instruire sau cu instruire incompletă;
F27 Admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare;
F28 Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologică;
F29 Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor şi instrucţiunilor de securitate a muncii;
F30 Neasigurarea corelării sau coordonării unor operaţii de muncă;
F31 Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a mijloacelor de producţie (ferăstrăul mecanic);
F32 Prevenirea unui ritm de muncă necorespunzător;
F33 Neasigurarea condiţiilor privitoare la mediul de muncă (zgomot, vibraţii, factori atmosferici);
F34 Temperatura aerului ridicată sau scazută;
F35 Umiditatea aerului ridicată sau scazută, viteza curenţilor de aer;
F36 Presiunea aerului ridicată sau scazută, zgomot excesiv;
F37 Calamităţi naturale de toate felurile;
F38 Ciuperci sau plante otrăvitoare ce se găsesc în mediul de muncă la îndemâna executantului;
F39 Insecte sau animale veninoase ce se găsesc în mediul de muncă şi afectează sănătatea executantului;
F40 Relaţii neprincipiale între şefi şi subordonaţi;
F41 Relaţii neprincipiale între lucrătorii din echipa de exploatare;
F42 Activitate în condiţii de izolare socială;
F43 Stări de panică, emoţionale, frică şi alte cauze;
F44 Teren unde arborii se dezrădăcinează uşor, nisipos, mlăştinos, pe apă, accidentat;
F45 Altitudini mari şi teren periculos;
F46 Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare;
F47 Neefectuarea în timp util a unor operaţii indispensabile securităţii muncii;
F48 Comenzi, manevre greşite sau necorespunzătoare;
F49 Poziţionări, consolidări, fixări necorespunzătoare;
F50 Utilizarea necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie;
F51 Prezenţa la lucru sub influenţa alcoolului;
F52 Prezenţa la lucru în stare de oboseală;
F53 Prezenţa la lucru sub influenţa unor stări emoţionale puternice;
F54 Deplasări sau staţionări în zone cu pericol temporar ori permanent;
F55 Dezechilibrare, antrenare, împiedicare, alunecare, sau alte mişcări greşite.

128
 EVALUAREA RISCURILOR DE ÎMBOLNĂVIRE şi ACCIDENTARE
PROFESIONALA LA SPITALUL LEPROZERIE TICHILEŞTI.

ing. Ciprian Madar -ITM Tulcea

ing. Doina Alexa -ITM Tulcea
ing. Adina Huţanu -ITM Tulcea
ing. Viorica Racheleanu -ITM Tulcea

INTRODUCERE

În procesul muncii, obiectivul protejarii omului se traduce în eliminare şi/sau controlul riscurilor de accidentare
şi îmbolnăvire profesională specifice activităţii desfăşurate, aceasta finalizându-se cu adoptarea unor măsuri
concrete. Prin urmare se impune necesitatea elaborării unor programe de acţiune, formate din ansamblul
măsurilor de securitate şi sănătate în muncă de implementat pentru eliminarea şi/sau reducerea riscurilor, măsuri
ce sunt stabilite cu prioritate corect numai în urma unui proces de evaluare a riscurilor.
I. DESCRIEREA PROCESUL DE MUNCĂ
Secţia Spital Leprozerie, funcţionează în cadrul Spitalului Tichileşti, Judeţul Tulcea.
Spitalul a fost înfiinţat în jurul anului 1900 ca loc de izolare a bolnavilor leproşi, în anul 1928 devenind Spital
pentru îngrijirea celor bolnavi.
Spitalul are conducere proprie şi personal care îngrijeşte cei 23 bolnavi de la Tichileşti. O altă parte a pacienţilor
vin doar periodic pentru tratament, iar în rest îşi duc zilele în sânul familiei. Media de vârstă a pacienţilor de la
Spitalul Tichileşti este de peste 60 de ani.

II. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

2.1 MIJLOACE DE PRODUCŢIE:
- trusa de mică chirurgie: bisturiu chirurgical, pense anatomice, pensa chirurgicală, pensa hemostatică kocher, stilet
butonat, foarfecă, sonda canelată, port ac, ace chirugicale atraumatice, aţa chirurgicală, cutie instrumentar;
- trusă pentru pansament: bisturiu, pense, pansamente sterile, foarfecă, port ac, ace atraumatice;
- lămpi ultraviolete pentru sterilizarea aerului din încăperi;
- autoclava cu abur;
- termometru clasic cu mercur;
- seringi de unică folosinţă, ace;
- birouri, telefon, mobilier medical, materiale de birotică;
- aparate pentru probe funcţionale: tensiometru, audiometru, stetoscop;
- instrumentar pentru recoltare, seringi, ace, foarfeci, pense, instrumentar pentru consultaţii;
- stative pentru perfuzii;
- perfuzoare;
- glucotest;
- branule;
- urinare din sticlă;
- plosca PVC şi inox;
- pungi, bidoane pentru perfuzii;
- colaci pentru prevenirea escarelor;
- electrocauter;
- fese pansament;
- tăviţe renale;
- dulapuri medicamente;
- dulapuri pentru materialul moale;
- canapea consultaţii;
- dezinfectant, medicamente de uz uman (inclusiv din grupa SEPARANDA şi VENENA - în cantităţi mici);
- EIP - halat, mânuşi chirurgicale, măşti contra inhalării, încălţăminte de interior uşoară.

2.2 SARCINA DE MUNCĂ

2.2.1 Manager - Medic specialist
- răspunde de coordonarea întregii activităţi profesionale şi administrative a spitalului;
- răspunde de instruirea întregului personal din subordine cu privire la cunoaşterea atribuţiilor şi responsabilităţilor
specifice posturilor;
129
- întreprinde măsurile necesare şi urmăreşte realizarea indicatorilor de performanţă a managementului spitalului;
- realizează evaluarea performanţelor profesionale ale personalului aflat în subordine şi soluţionează contestaţiile
făcute;
- organizează selectarea, angajarea şi concedierea personalului cu respectarea legislaţiei muncii, a contractului
colectiv de muncă şi a normativului de personal aprobate de ministerul muncii;
- reprezintă spitalul în relaţiile cu terţe persoane fizice sau juridice;
- asigură crearea condiţiilor necesare prestării unor acte medicale de calitate de către personalul medico-sanitar;
- răspunde de asigurarea condiţiilor adecvate de cazare, igiena, alimentaţia pacienţilor din spital;
- acordă consultaţii pacienţilor şi tratează tulburările şi maladiile conexe care afectează pacienţii leproşi;
- evaluează sănătatea pacienţilor şi diagnostichează corect acordând îndrumări de specialitate;
- stabileşte metodele de tratament preventiv şi curativ;
- urmăreşte introducerea în practică a metodelor şi tehnicilor noi medicale;
- prescrie tratamente eliberând reţete în funcţie de natura afecţiunilor;
- îşi desfăşoară activitatea în cadrul spitalului, în cabinet şi pe teren;
- asigură realizarea unui climat de normalitate în cadrul aşezământului;
- prescrie şi supraveghează administraţia medicamentaţiei profilactice a tuturor angajaţilor spitalului;
- recoltează şi prepară probe supuse experimentelor şi analizelor;
- respectă deontologia profesională;
- participă la instructaje, cursuri de pregătire profesională sau la alte activităţi destinate ridicării permanente a
nivelului profesional;
- are un comportament adecvat şi o atitudine respectuoasă în relaţiile cu pacienţii şi cu colegii de serviciu;
- respectă întocmai prevederile regulamentului intern şi procedurile de lucru;
- răspunde în mod direct material şi/sau penal de calitatea serviciilor prestate şi de eventualele tratamente
incorecte care afectează în mod direct sănătatea pacienţilor;
- adoptă o atitudine cuviincioasă în relaţiile cu pacienţii şi subordonaţii;
- asigură secretul operaţiunilor efectuate şi confidenţialitatea acestora;
- îşi desfăşoară activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
persoana proprie sau alţi angajaţi, în conformitate cu pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
2.2.2 Asistent medical
- îşi desfăşoară activitatea în mod responsabil, conform reglermentarilor profesionale şi cerinţelor postului;
- respectă regulamentul de ordine interioară;
- efectuează deplasări la domiciliul bolnavilor leproşi, identificând problemele de îngrijire a bolnavilor, stabileşte
priorităţile, elaborează şi implementează planul de îngrijire
- administrează personal, conform indicaţiilor medicale, medicamentaţia prescrisă, inclusiv medicamentaţia per
os;
- efectuează pansarea plăgilor bolnavilor;
- supraveghează în permanenţă starea bolnavilor (termotrizare, tensiune);
- efectuează lucrări de mica chirurgie (sutarea plăgilor, puncţie lichid);
- efectuează spălături oculare;
- efectuează spălături auriculare;
- participă la baia bolnavilor;
- participă la mutarea bolnavilor;
- menţine curăţenia în cabinet şi sala de tratamente;
- răspunde cu promptitudine la solicitările bolnavilor;
- curaţă, dezinfectează, sterilizează şi păstrează instrumentarul;
- răspunde de starea de igienă a instrumentarului şi de starea de funcţionare a etuvei de sterilizare;
- participă la asigurarea unui climat optim şi de siguranţă în aşezământ;
- prezintă medicului problemele apărute la pacienţi, observă simptomele şi starea pacientului;
- pregăteşte bolnavul şi ajută medicul la efectuarea tehnicilor speciale de investigaţii şi tratament;
- coordonează şi supraveghează activitatea infirmierei şi a personalului administrativ pe toată durata schimbului.

2.3 MEDIUL DE MUNCĂ

Executantul îşi desfăşoară activitatea în aşezământul Tichileşti, un spital cu secţie de Leprozerie.
Lepra este o boală infecţioasă cu evoluţie cronică, gravă, cunoscută încă din antichitate determinată de bacilul
HANSEN (Mycobacterium leprae.) Perioada de incubaţie este cuprinsă între 1-2 ani şi peste 40 de ani, fiind în
medie de 5-7 ani. Cei mai mulţi dintre cei care au venit în contact cu bacilul Hansen nu fac boala. Spectrul
manifestărilor clinice şi severitatea acestora variază mult, fiind influenţate de statusul imun al bolnavului. Lepra
se caracterizează prin leziuni cutaneo-mucoase, nervoase (nervii periferici), ganglionare şi viscerale (afectează în
special ochii şi testiculele, dar poate da şi determinări hepatice, splenice, pulmonare, renale, endocrine).
Se descriu două forme tipice sau stabile de lepră (tuberculoidă - mai putin contagioasă; lepromatoasă -
contagioasă) şi o forma intermediară. La acestea se adaugă reacţiile leproase sau puseele reacţionale. O
130
consecinţă a leziunilor nervoase sunt atrofiile musculare şi paraliziile, deformări ale unghiilor şi degetelor,
ulceraţii, distrucţii osoase.
Din cauza efectelor sociale şi psihologice, cât şi a sechelelor şi debilităţilor asociate bolii, mult timp bolnavii cu
lepră au fost stigmatizaţi şi izolaţi.
Contagiunea nu este posibilă decât în unele forme de lepră (lepra lepromatoasă); ea se face pornind de la
secreţiile nazale sau de la plăgile cutanate ale unui bolnav, care contaminează pielea sau mucoasele unui
persoane sănătoase.
Evoluţia leprei este foarte lentă şi se întinde pe mai mulţi ani. Primele leziuni sunt mici pete depigmentate, în
general albe, cu diametrul de câţiva milimetri, unde pielea este insensibilă şi nu transpiră.
Boala ia apoi fie o formă numită tuberculoidă, fie o formă zisă lepromatoasă, sau chiar o formă intermediară.
Lepra tuberculoidă, cea mai frecventă, se întâlneşte la persoanele care au mijloace de apărare imunitară relativ
eficace. Ea lezează mai ales nervii, îndeosebi în regiunile cotului, gambei sau gâtului şi aceştia devin palpabili
sub forma unor cordoane groase regulate sau având porţiuni cu umflături şi strangulaţii. Evoluţia se face către o
extindere a leziunilor, o deshidratare progresivă a pielii, alterări ale muşchilor şi nervilor care duc la rau
perforam plantar (ulceraţii), refracţii ale tendoanelor şi aponevrozelor picioarelor şi mainilor.
Lepra lepromatoasă, cea mai gravă, se întâlneşte la persoanele cu mijloace de aparare imunitară insuficiente. Ea
se traduce prin apariţia de leproame, noduli de culoare roşie-brună dureroşi, care sângerează sub piele şi sunt
suficient de numeroşi pentru a fi mutilanţi; faţa, atunci când este atinsă de astfel de leziuni, se numeste leonină.
Leproamelor li se asociază o rinită inflamatorie foarte contagioasă care poate antrena o prăbuşire a cartilagiilor,
atingeri ale ochilor, gurii şi viscerelor, o febră şi o însemnată oboseală generală.
Tratamentul se realizează pe cale chimioterapică prin utilizarea produselor sulfonale DDS4-4-diamoni-difenol-
sulfona (Dapsona), sulfametoxipiridazina, clofazimina, ifampicinasi indometacina. Tratamentul trebuie să fie
urmat vreme îndelungată, cel puţin 2 ani, chiar şi mai mult în formele evoluate. El duce la vindecarea formelor
debutante şi împiedică evoluţia formelor grave.
Boala netratată duce la moarte sigură în cinci-şase ani prin amiloidoza renală şi hepatică, infecţii intercurente, în
special tuberculoza, paludism, septicemii sau bacteriemii.

III. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI:

3.1 Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
3.1.1 Factori de risc mecanic
- lovire de mijloacele de transport la însoţirea bolnavilor pentru investigaţii suplimentare;
- proiectare de cioburi la spargerea urinarelor, sticlelor de perfuzii, geamurilor, uşilor sau dulapurilor din sticlă;
- tăiere, înţepare cu obiecte tăioase sau ascuţite la manipularea instrumentarului.
3.1.2 Factori de risc termic
- temperatura ridicată a obiectelor - lucru cu autoclava de sterilizare.
3.1.3 Factori de risc electric
- electrocutare prin atingere directă a echipamentelor electrice aflate normal sub tensiune, datorită cablurilor
deteriorate;
- electrocutare prin atingere indirectă a unor echipamente electrice aflate accidental sub tensiune şi fără legătură de
protecţie.
3.1. 4 Factori de risc biologic
- nedezinfectare, nesterilizare eficientă a instrumentarului - defecţiuni la autoclavă.
3.2 Factori de risc proprii mediului de muncă
3.2.1 Factori de risc fizic
- temperatura coborâtă sau ridicată a aerului în funcţie de anotimp la deplasări interior/exterior;
- intemperii (vânt, ploi, viscol) la deplasări interior/exterior;
- calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie);
3.2.2 Factori de risc biologic
- muşcături animale, înţepături de insecte, încărcătură microbiană;
- contact cu produse biologice;
- contact permanent cu agenţi biologici (bacilul HANSEN prezent în mediul de muncă).
3.3. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
3.3.1 Conţinut necorespunzător al sarcinii de muncă
- succesiune greşită sau absenţa unor operaţii din procedura de executare a sarcinii de muncă.
3.3.2 Sarcina supradimensionată în raport cu capacitatea executantului
- solicitare fizică - ritm de muncă alert - urgenţe la mai mulţi pacienţi în acelaşi timp;
- poziţii de lucru forţate, vicioase la executarea operaţiilor din sarcina de muncă şi transportul bolnavilor;
- solicitare psihică mare - implicare personală în drama pacienţilor;
- solicitare psihică - suprasolicitare datorată muncii în schimburi (program în ture de 24 ore);

131
3.4 Factori de risc proprii executantului
3.4.1 Acţiuni greşite
- accidentări în afara locului de muncă (traseu deplasare la/de la serviciu, deplasare în interesul serviciului);
- cădere, prindere, lovire pe căile de acces - datorită necurăţirii corecte a pavimentelor şi suprafeţelor de lucru;
- angajarea fără calificarea şi autorizarea necesară funcţiei;
- purtarea de îmbrăcăminte largă, cu şireturi sau cordoane care pot genera prinderea la mobilier;
- prezentarea la serviciu în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare (oboseală, boală, sub influenta băuturilor
alcoolice sau a stupefiantelor);
- neprezentarea la controlul medical periodic;
- folosirea organelor de simţ (gust, miros) pentru identificarea substanţelor neetichetate;
- neetichetarea sau îndepărtarea etichetelor de pe ambalajele substanţelor periculoase;
- cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare şi împiedicare pe căile de acces şi scări;
- cădere de la acelaşi nivel prin împiedicare datorită poziţionării defectuoase a cablurilor de conectare ale
echipamentelor electrice;
- intervenţii la echipamente, prize sau cabluri defecte;
- nesupravegherea surselor de foc sau fumatul la locul de muncă;
- nerespectarea instrucţiunilor producătorului şi pe cele proprii la lucrul cu substanţe periculoase (inflamabile,
explozive);
- manipulare necorespunzătoare a maselor transportate (posibilitate de lovire, afectarea coloanei vertebrale);
- executare defectuoasă de operaţii;
- deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat, în zona de
doborâre a arborilor, de acţiune a moto-utilajelor.
3.4.2 Omisiuni
- omiterea operaţiilor care asigură securitatea la locul de muncă;
- nepurtarea echipamentelor individuale de protecţie.

132
 IV. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

UNITATEA:
NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 6
SPITALUL TICHILEŞTI, Judeţul Tulcea
FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ
SECŢIA: Spital Leprozerie DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb
LOCUL DE MUNCĂ: Spital ECHIPA DE EVALUARE:
CLASA
COMPONENŢA FORMA CONCRETĂ DE CONSECINŢA CLASA DE
FACTORI DE RISC DE NIVEL
SISTEMULUI DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ GRAVI-
IDENTIFICAŢI PROBA- DE RISC
MUNCĂ (descriere, parametri) PREVIZIBILĂ TATE
BILITATE
0 1 3 4 5 6 7
Lovire de mijloacele de transport la însoţirea bolnavilor
ITM45-180 zile 3 3 3
pentru investigaţii suplimentare
Factori de risc
Proiectare de cioburi la spargerea urinarelor, sticlelor de
mecanic ÎNV. Gr. III 4 2 3
perfuzii, geamurilor, uşilor sau dulapurilor din sticlă
Tăiere, înţepare cu obiecte tăioase sau ascuţite la
ITM45-180 zile 3 3 3
manipularea instrumentarului
Temperatura ridicată a obiectelor - lucru cu autoclava
Factori de risc termic ITM45-180 zile 3 4 3
de sterilizare
Mijloace de producţie
Electrocutare prin atingere directă a echipamentelor
electrice aflate normal sub tensiune, datorită cablurilor DECES 7 1 3
Factori de risc electric deteriorate
Electrocutare prin atingere indirectă a unor echipamente
electrice aflate accidental sub tensiune şi fără legătura de DECES 7 1 3
protecţie
Factori de risc Nedezinfectare, nesterilizare eficientă a
ITM45-180 zile 3 5 4
biologic instrumentarului - defecţiuni la autoclavă
Temperatura coborâtă sau ridicată a aerului în funcţie de
ITM 3-45 zile 2 5 3
anotimp la deplasări interior/exterior
Factori de risc fizic
Intemperii (vânt, ploi, viscol) la deplasări
ITM 3-45 zile 2 5 3
interior/exterior
Mediul de muncă Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie) DECES 7 1 3
Muşcaturi animale, înţepături de insecte, încărcătură
DECES 7 1 3
Factori de risc microbiană
biologic Contact cu produse biologice ITM 45-1 80 zile 3 6 4
Contact permanent cu agenţi biologici (bacilul
ITM 45-1 80 zile 3 6 4
HANSEN prezent în mediul de muncă)
133
 Conţinut
Succesiune greşită sau absenţa unor operaţii din
necorespunzător al ÎNV. Gr. III 4 2 3
procedura de executare a sarcinii de muncă
sarcinii de muncă
Solicitare fizică - ritm de muncă alert - urgenţe la mai
ITM45-180 zile 3 3 3
mulţi pacienţi în acelaşi timp
Sarcina de muncă Sarcina
supradimensionată în
Poziţii de lucru forţate, vicioase la executarea operaţiilor
ITM45-180 zile 3 4 3
raport cu capacitatea din sarcina de muncă şi transportul bolnavilor
executantului
Solicitare psihică mare - implicare personală în drama
ITM 3-45 zile 2 5 3
pacienţilor
Solicitare psihică - suprasolicitare datorată muncii în
ITM 3-45 zile 2 5 3
schimburi (program în ture de 24 ore)
Accidentări în afara locului de muncă (traseu deplasare
ITM 45-1 80 zile 3 3 3
la/de la serviciu, deplasare în interesul serviciului
Cădere, prindere, lovire pe căile de acces - datorită
necurăţării corecte a pavimentelor şi suprafeţelor de ITM 45-1 80 zile 3 4 3
lucru
Angajarea fără calificarea şi autorizarea necesară funcţiei ITM 45-1 80 zile 3 2 2
Purtarea de îmbrăcăminte largă, cu şireturi sau cordoane
Acţiuni greşite care pot genera prinderea la mobilier
ITM 3-45 zile 2 1 1
Executant
Prezentarea la serviciu în condiţii psiho-fiziologice
necorespunzătoare (oboseală, boală, sub influenţa ITM 45-1 80 zile 3 1 2
băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor)
Neprezentarea la controlul medical periodic. ITM 45-1 80 zile 3 3 3
Folosirea organelor de simţ (gust, miros) pentru
DECES 7 1 3
identificarea substanţelor neetichetate
Neetichetarea sau îndepărtarea etichetelor de pe
ITM45-180 zile 3 3 3
ambalajele substanţelor periculoase
Cădere de la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare
ITM45-180 zile 3 3 3
şi împiedicare pe căile de acces şi scări
Executant Acţiuni greşite Cădere de la acelaşi nivel prin împiedicare datorită
poziţionării defectuoase a cabluri de conectare ale ITM45-180 zile 3 3 3
echipamentelor electrice
Intervenţii la echipamente, prize sau cabluri defecte DECES 7 1 3

134
 Nesupravegherea surselor de foc sau fumatul la locul de
DECES 7 1 3
muncă
Nerespectarea instrucţiunilor producătorului şi cele
proprii la lucrul cu substanţe periculoase (inflamabile, ITM45-180 zile 3 4 3
explozive)
Manipulare necorespunzătoare a maselor transportate
ITM45-180 zile 3 5 4
(posibilitate lovire, afectarea coloanei vertebrale)
Executare defectuoasă de operaţii ITM45-180 zile 3 5 4
Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de
acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat, de acţiune ITM45-180 zile 3 2 2
a motoutilajelor
Omiterea operaţiilor care asigură securitatea la locul de
ITM45-180 zile 3 5 4
Omisiuni muncă
Nepurtarea echipamentelor individuale de protecţie ITM45-180 zile 3 6 4

Nivelului global de risc calculat : 3.21 %

INTERPRETAREA REZULTATELOR şi CONCLUZIILE EVALUĂRII PENTRU LOCUL DE MUNCĂ:

Nivelul de risc global calculat este 3.21 %, valoare ce îl încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mediu.
Rezultatul este susţinut de "Fisa de evaluare a locului de muncă", din care se observă că din totalul de 37 factori de risc identificaţi, 21.62 % ( 8 ) depăşesc ca nivel parţial de risc
valoarea 3, încadrându-se în categoria nivelelor de risc mari, putând avea consecinţe ireversibile asupra executantului. Pentru aceşti factori s-a întocmit fişa de măsuri anexată.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
 18.92 % sunt factori proprii Mijloace de producţie
 16.22 % sunt factori proprii Mediul de muncă
 13.51 % sunt factori proprii Sarcina de muncă
 51.35 % sunt factori proprii Executant
Din analiza "Fişei de evaluare a locului de muncă" se constată că gravitatea maximă a 24.32 % ( 9 ) dintre factorii de risc identificaţi prezintă un nivel de gravitate maximă ce
poate avea consecinţe ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).

135
VI. FIŞA DE MĂSURI SPECIFICE PROPUSE
Nr. Nivel de
Loc de muncă/Factor de risc
crt. risc
1 Nedezinfectare, nesterilizare
eficientă a instrumentarului,
defecţiuni la autoclavă
2 Contact cu produse biologice
3 Contact permanent cu agenţi
biologici (bacilul Hansen prezent
în mediul de muncă)
4 Nerespectarea instrucţiunilor
producătorului şi cele proprii la
lucrul cu substanţe periculoase
(inflamabile, explozive)
5 Manipulare necorespunzătoare a
Măsuri propuse(Normalizarea măsurii)
4 Utilizarea echipamentului individual de protecţie complet
Efectuarea controlului medical periodic pentru depistarea din timp a eventualelor afecţiuni medicale
Efectuarea vaccinărilor pentru prevenirea anumitor afecţiuni
Instruirea lucrătorilor cu privire la riscurile datorate contactului cu agenţi biologici
4 MĂSURI ORGANIZATORICE
Elaborarea de instrucţiuni proprii de securitate privind stabilirea modalităţilor de prevenire şi control a riscului la contactul cu
produse biologice, care să conţină:
- precauţiuni universale;
- spălarea mâinilor şi dezinfecţia pielii;
- folosirea corectă a containerelor pentru deşeuri înţepătoare;
- materiale şi dispozitive de securitate folosite.
Instruire adecvată cu instrucţiunile de securitate specifice.
Control riguros al modului în care se respectă măsurile de securitate.
Efectuarea controlului medical şi supravegherea riguroasă a sănătăţii salariaţilor.
4 MĂSURI TEHNICE
Respectarea cu stricteţe a procedurilor privind precolectarea, colectarea şi manipularea deşeurilor sanitare.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare adecvate, dotarea cu prosoape din hârtie şi săpun lichid şi cu mijloace individuale de
protecţie.
Asigurarea de vaccinuri specifice şi a medicamentaţiei profilactice specifice.
MĂSURI ORGANIZATORICE
Utilizarea echipamentului individual de protecţie, complet, corect.
Elaborarea de instrucţiuni proprii de securitate privind aplicarea precauţiunilor universale, pentru prevenirea accidentelor şi a altor
tipuri de expuneri profesionale prin metode eficiente.
Elaborarea şi respectarea unei metodologii de supraveghere şi control a accidentelor cu expunere la agenţii biologici pentru
personalul sanitar.
Efectuarea unei instruiri adecvate prinvind riscurile la expunerea cu produse biologice.
Efectuarea controlului medical periodic, avându-se în vedere specificul mediului de muncă.
Angajarea personalului cu vârsta peste 18 ani şi selecţie riguroasă la angajare.
Supravegherea permanentă, de către conducătorul locului de muncă, a angajaţilor şi adoptarea măsurilor ce se impun pentru
respectarea cerinţelor de securitate a muncii.
Dotarea cu mijloace de stingere a incendiilor.
Verificarea şi înlocuirea mijloacelor de intervenţie în caz de incendiu.
Instruirea lucrătorilor privind apărarea împotriva incendiilor şi evacuarea în caz de incendiu.
Supraveghere susţinută a bolnavilor pentru prevenirea incendiilor.
MĂSURI TEHNICE
136
 maselor transportate (posibilitate
lovire, afectarea coloanei
vertebrale)
6 Executare defectuoasă de operaţii
7 Omiterea operaţiilor care asigură
securitatea la locul de muncă
Modificarea înălţimii de lucru - achiziţionare de paturi şi vane cu înălţime reglabilă.
Modificarea înălţimii suprafeţei de lucru în funcţie de tipul de activitate.
Uşurarea deplasării pacienţilor, prin achiziţionare de:
- folii glisante;
- scânduri de transfer;
- suporturi rotative;
- discuri de rotire;
- scaun reglabil transport bolnavi;
- distribuţia echilibrată a sarcinilor în zonele de stocare, facilitând accesul la zonele de stocare.
MĂSURI ORGANIZATORICE
Informarea şi instruirea adecvată a angajaţilor cu privire la riscuri.
Organizarea sarcinilor de muncă în aşa fel încât să se reducă durata şi/sau intensitatea expunerii angajaţilor la riscuri.
Supravegherea riguroasă a stării de sănătate a angajaţilor.
Efectuarea de instruiri constante asupra efectelor manipulării incorecte.
Verificarea modului în care se respectă metodele corecte de ridicare, împingere şi tragere a maselor.
MĂSURI TEHNICE
Elaborarea de proceduri operaţionale, care sa stabilească clar măsurile de prevenire a riscurilor produselor biologice şi reducerea
timpului de lucru.
Marcarea şi semnalizarea corespunzătoare a zonelor de lucru.
MĂSURI ORGANIZATORICE
Pregătire şi instruire, profesională sistematică şi corespunzătoare.
Supravegherea permanentă, de către conducătorii locurilor de muncă, a angajaţilor şi adoptarea măsurilor ce se impun pentru
respectarea cerinţelor de securitate a muncii.
Controale medicale periodice şi interzicerea lucrului în condiţii de oboseală şi stress.
Organizarea de testări profesionale şi de protecţia muncii.
Interzicerea consumului de băuturi alcoolice şi a medicamentelor halucinogene în timpul lucrului.
MĂSURI TEHNICE
Elaborarea de proceduri operaţionale.
MĂSURI ORGANIZATORICE
Revizuirea şi/sau întocmirea Normativului Intern de EIP în funcţie de riscurile de la locurile de muncă.
Elaborarea de instrucţiuni proprii privind manipularea maselor, prevenirea riscurilor de împiedicare, alunecare, cădere şi prevenirea
riscurilor prin expunere la produse biologice.
Instruirea angajaţilor privind consecinţele nerespectării disciplinei sanitare şi a restricţiilor de securitate, neatenţie faţă de operaţiile
executate.
Controale medicale periodice şi interzicerea lucrului în condiţii de oboseală şi stress.
Obligativitatea purtării şi utilizării corecte a EIP în scopul pentru care a fost acordat.
Verificarea prin control din partea şefului locului de muncă a respectării interdicţiilor de prevenire şi de securitate a muncii.
137
 8 Nepurtarea echipamentelor
individuale de protecţie
MĂSURI ORGANIZATORICE
Elaborarea listei interne de acordare a EIP adecvat activităţii. Dotarea angajaţilor cu EIP corespunzător activităţii.
Instruirea angajaţilor privind consecinţele neutilizarii, utilizării incomplete sau utilizarea unor mijloace de protecţie
necorespunzătoare.
Verificarea prin sondaj a modului în care este utilizat echipamentul de protecţie din dotare.
Control medical periodic.

VII. FIŞA DE MĂSURI CU CARACTER GENERAL

Nr. crt. Măsuri propuse / Nominalizarea măsurii
Desfăşurarea activităţilor astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de
1
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
2 Însuşirea şi respectarea legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţii desfăşurate.
Utilizarea corectă a maşinilor, aparaturii, uneltelor, substanţelor periculoase, echipamentelor de transport şi altor mijloace de producţie, precum şi a dispozitivelor de
3
securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor.
Comunicarea imediată către angajator a oricărei situaţii despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
4
deficienţă a sistemelor de protecţie.
5 Aducerea la cunoştinţa conducătorului locului de muncă despre accidentele suferite de propria persoană.
6 Oprirea lucrului la apariţia unui pericol grav şi iminent de accidentare şi informarea de îndată a conducătorului locului de muncă.
7 Instruirea lucrătorilor privind Regulamentul de circulaţie pe drumurile publice.
8 Dotarea şi purtarea echipamentului individual de protecţie de către executanţi şi neadmiterea la lucru fără acest echipament.
9 Efectuarea periodică a determinărilor nivelului de risc din mediul de muncă conform legislaţiei în vigoare.
10 Efectuarea periodică a instructajului la locul de muncă, cu normele ce trebuie respectate la fiecare loc de muncă în parte.
11 Respectarea atribuţiilor de serviciu.
12 Păstrarea în permanenţă a pardoselilor curate, nealunecoase.
Păstrarea substanţelor periculoase în ambalajele originale, închise etanş şi manipularea acestora conform instrucţiunilor producătorului şi conform fişelor
13
tehnice de securitate.
14 Menţinerea ventilaţiei în stare de funcţionare şi utilizarea acesteia la manipularea substanţelor periculoase.
15 Colectarea, depozitarea, manipularea şi neutralizarea deşeurilor cu risc de infecţie în conformitate cu normele sanitare în vigoare.
16 Semnalizarea cu indicatoare specifice montate în locuri vizibile a zonelor ce prezintă pericol.
Verificarea instrumentarului, a dulapurilor şi suprafeţelor din sticlă, să nu aibă margini tăioase sau să prezinte fisuri şi înlocuirea în cazul constatării unor
17
deficienţe.

Bibliografie:
DARABONT A, PECE S, DĂSCĂLESCU A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, Ed. Agir, Bucureşti 2001.

138
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE
PROFESIONALǍ pentru postul de lucru “ARTIFICIER”

ing. Ion Nicolaescu-ITM Vîlcea

ing. Ion Tănăsoiu-ITM Vîlcea
ing. Dumitru Marica-ITM Vîlcea

Introducere
Punctul de plecare în optimizarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
într-un sistem îl constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.
Indiferent că este vorba de un post de lucru, un loc de muncă, un atelier sau o întreprindere, o asemenea analiză
permite ierarhizarea riscurilor în funcţie de dimensiunea lor şi alocarea eficientă a resurselor pentru măsurile
prioritare.
Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat şi cuantificarea
dimensiunii lor pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman. Se obţin astfel niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri
de risc global pentru întregul sistem analizat.
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în ţara noastră decurge din legislaţia actuală în domeniu,
care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene privind sănătatea şi securitatea în muncă.

Utilizarea metodei de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnavire profesională pentru postul de

lucru “artificier” din cadrul sectorului Salina Ocnele Mari

1. Procesul de muncă
Derocarea frontului de lucru cu ajutorul materiilor explozive.

2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat

2.1. Mijloace de producţie
- materii explozive: amonite încartuşat, capse electrice milisecundă;
- explozor;
- ohmetru;
- cablu de împuşcare şi reofori;
- genţi transport explozivi, respectiv capse;
- utilaj cu nacelă pentru încărcat frontul şi copturit;
- burător.
2.2. Sarcina de muncă
- confecţionarea burajului;
- verificarea frontului de lucru după perforare (lungimea găurilor);
- ridicarea materiilor explozive de la depozit în conformitate cu monografia de lucru şi dispoziţia de împuşcare;
- fixarea posturilor de pază şi evacuarea personalului şi utilajelor;
- legarea circuitelor, verificarea lor şi darea focului;
- verificarea frontului după împuşcare şi aerisire (min 15 min);
- constată, consemnează eventualele găuri state, iar lichidarea lor se face în schimbul următor.
2.3. Mediul de muncă
- praf de sare în suspensie în urma perforării;
- temperatura este constantă de 13-15 0 C;
- gaze toxice de la eşapamentele maşinilor de încărcat şi transport şi rezultate în urma împuşcării;
- din cauza operaţiei de perforare, intermitent se produce zgomot;
- există pericolul de prăbuşiri şi surpări de bulgări de sare;
- în admosfera de la locul de muncă există pulberi de sare în suspensie.

Factorii de risc identificaţi

A. Mijloace de producţie
Factori de risc mecanic
- dislocări de bulgări de sare din tavan în timpul efectuării operaţiilor specifice împuşcării;
- autodeplasarea (căderea) nacelei la operaţia de încărcare a frontului.
Factori de risc chimic
139
- materii explozive (amonite).
B. Mediul de muncă
Factori de risc fizic
- curenţi de aer pe traseele de circulaţie;
- zgomot peste 87 dB(A);
- pulberi de sare în suspensie.
Factori de risc chimic
- gaze toxice de la operaţia de împuşcare şi de la eşapamentele utilajelor.
Caracterul special al mediului
- mediul subteran.

C. Sarcina de muncă
Suprasolicitare psihică
- stress-lucrul cu materii explozive, responsabilitatea deciziilor.
D. Executant
Acţiuni greşite
- nesincronizări de operaţii între artificier şi conducătorul utilajului de ridicat;
- încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al celor care se aprind dintr-o dată, încărcarea găurilor de probă,
a fundurilor de găuri rămase după împuşcare sau a găurilor cu diametrul mai mic decât al cartuşelor de exploziv;
- neluarea măsurilor corespunzătoare înainte de împuşcare;
- reîntoarcerea la frontul de lucru înainte de trecerea timpului minim necesar stabilit prin dispoziţia de
împuşcare;
- nerespectarea timpului de aşteptare în cazul rateurilor totale;
- neexecutarea corectă a lichidării rateurilor (totale sau parţiale);
- nesemnalizarea corespunzătoare sau neconsemnarea în registru a găurilor state nelichidate;
- căderea de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare;
- căderea de la înălţime din nacela utilajului de încărcat frontul;
- fumatul şi utilizarea de foc deschis la locul de muncă.
Omisiuni
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie din dotare.

140
UNITATEA: S.N.S.-S.A. Bucureşti NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 3
SUCURSALA EXPLOATAREA
FIŞA DE EVALUARE A POSTULUI DE LUCRU DURATA EXPUNERII: 08 h/schimb
MINERĂ RM.VÂLCEA
ECHIPA DE EVALUARE:
Ing.Ionescu Dan Cătălin – evaluator;
POSTUL DE LUCRU:
Ing. Marica Dumitru – inspector;
ARTIFICIER
Popa Emilia – medic medicina muncii;
Ing. Popescu Mircea – tehnolog.
COMPONENŢA FACTORI DE FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CONSECINŢA
CLASA DE CLASA DE NIVEL DE
SISTEMULUI RISC FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ
GRAVITATE PROBABILITATE RISC
DE MUNCĂ IDENTIFICAŢI (descriere, parametrii) PREVIZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
1. Dislocări de bulgări de sare din tavan în timpul
FACTORI DE efectuării operaţiilor specifice împuşcării. DECES 7 1 3
MIJLOACE DE RISC MECANIC
2. Autodeplasarea (căderea) nacelei la operaţia de
PRODUCŢIE DECES 7 2 4
încărcare a frontului.
FACTORI DE
DECES 7 1 3
RISC CHIMIC 3. Materii explosive (amonite).
4. Curenţi de aer pe traseele de circulaţie. ITM 3-45 zile 2 6 3
FACTORI DE 5. Zgomot peste 87 dB(A). INV. GR. III 4 4 4
RISC FIZIC 6. Pulberi de sare în suspensie. ITM 45-180 zile 3 6 4
MEDIUL FACTORI DE 7. Gaze toxice de la operaţia de împuşcare şi de la
DE MUNCĂ ITM 45-180 zile 3 6 4
RISC CHIMIC eşapamentele utilajelor
CARACTERUL
SPECIAL AL 8. Mediul subteran. INV. gr. III 4 6 5
MEDIULUI
SARCINA DE SUPRA-
9. Stress-lucrul cu materii explozive, responsabilitatea ITM
MUNCĂ SOLICITARE 2 6 3
deciziilor. 3-45 zile
PSIHICĂ
10. Nesincronizări de operaţii între artificier şi
DECES 7 2 4
conducătorul utilajului de ridicat.
11. Încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al
celor care se aprind dintr-o dată, încărcarea găurilor de DECES 7 1 3
EXECUTANT ACŢIUNI probă, a fundurilor de găuri rămase după împuşcare sau a

141
 GREŞITE găurilor cu diametrul mai mic decât al cartuşelor de
exploziv.
12. Neluarea măsurilor corespunzătoare înainte de
DECES 7 2 4
împuşcare.
13. Reîntoarcerea la frontul de lucru înainte de trecerea
timpului minim necesar stabilit prin dispoziţia de DECES 7 2 4
împuşcare .
14. Nerespectarea timpului de aşteptare în cazul
DECES 7 2 4
rateurilor totale
15. Neexecutarea corectă a lichidării rateurilor (totale sau
DECES 7 2 4
parţiale) .
16. Nesemnalizarea corespunzătoare sau neconsemnarea
DECES 7 2 4
EXECUTANT ACŢIUNI în registru a găurilor state.
GREŞITE 17. Caderea de la acelaşi nivel prin alunecare,
ITM 3-45zile 2 5 3
împiedicare, dezechilibrare.
18. Căderea de la înălţime din nacela utilajului de
DECES 7 3 5
încărcat frontul .
19. Fumatul şi utilizarea de foc deschis. DECES 7 1 3
OMISIUNI 20. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie
corespunzător . DECES 7 3 5

Nivelul de risc global al postului de lucru este: Nrg = 3,92

142
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
NIVEL GLOBAL DE RISC : 3,92

LEGENDĂ

F1-Dislocări de bulgări de sare din tavan în timpul efectuării operaţiilor specifice împuşcării; F2-Autodeplasarea (căderea) nacelei la operaţia de încărcare a frontului;
F3-Materii explozive (amonite); F4-Curenţi de aer pe traseele de circulaţie; F5-Zgomot peste 87 dB(A); F6-Pulberi de sare în suspensie; F7-Gaze toxice de la operaţia de împuşcare
şi de la eşapamentele utilajelor; F8-Mediul subteran; F9-Stress-lucrul cu materii explozive, responsabilitatea deciziilor; F10-Nesincronizări de operaţii între artificier şi conducătorul
utilajului de ridicat; F11-Încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al celor care se aprind dintr-o dată, încărcarea găurilor de probă, a fundurilor de găuri rămase după
împuşcare sau a găurilor cu diametrul mai mic decât al cartuşelor de exploziv; F12-Neluarea măsurilor corespunzătoare înainte de împuşcare; F13-Reîntoarcerea la frontul de lucru
înainte de trecerea timpului minim necesar stabilit prin dispoziţia de împuşcare; F14-Nerespectarea timpului de aşteptare în cazul rateurilor totale; F15-Neexecutarea corectă a
lichidării rateurilor (totale sau parţiale); F16-Nesemnalizarea corespunzătoare sau neconsemnarea în registru a găurilor state nelichidate; F17-Căderea de la acelaşi nivel prin
alunecare, împiedicare, dezechilibrare; F18-Căderea de la înălţime din nacela utilajului de încărcat frontul; F19-Fumatul şi utilizarea de foc deschis; F20-Neutilizarea echipamentului
individual de protecţie corespunzător.

143
 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE
POSTUL DE LUCRU: „ARTIFICIER”

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCǍ / MĂSURI PROPUSE
DE
crt. FACTOR DE RISC (Nominalizarea măsurii)
RISC
Efectuarea controlului medical periodic.
1 Mediul subteran 5 Instruirea privind conştientizarea pericolului.
Încadrarea în condiţii speciale de muncă.
Utilizarea încălţămintei de protecţie.
2 Căderea de la înălţime din nacela utilajului de încărcat frontul 5 Asigurarea cu centură de siguranţă.
Avertizarea prin indicatoare asupra pericolului căderii de la înălţime.
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie corespunzător Dotarea cu E.I.P. corespunzător.
3 5
Neadmiterea începerii sau continuării lucrului fără E.I.P. corespunzător.
Îndepărtarea bulgărilor de sare de pe calea de rulare.
Verificarea funcţionării supapei de automenţinere a presiunii.
4 Autodeplasarea (căderea) nacelei la operaţia de încărcare a frontului 4
Verificarea instalaţiilor hidraulice.
Respectarea programului de revizii şi reparaţii.
Efectuarea controlului medical periodic.
5 Zgomot peste 87dB(A) 4
Utilizarea de antifoane.
Efectuarea controlului medical periodic.
6 Pulberi de sare în suspensie 4 Dotarea şi controlul utilizării măştii de protecţie contra prafului.
Instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
Prevederea şi utilizarea în caz de necesitate a măştii individuale.
7 Gaze toxice de la operaţia de împuşcare şi de la eşapamentele utilajelor 4 Prevederea şi utilizarea avertizoarelor de depăşire a concentraţiilor maxim
admise.
Verificarea înainte de începerea lucrului a stării psihofiziologice a lucrătorului.
8 Nesincronizări de operaţii între artificier şi conducătorul utilajului de ridicat 4 Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
Avertizarea prin indicatoare asupra pericolului căderii de la înălţime.
Instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
9 Neluarea măsurilor corespunzătoare înainte de împuşcare 4
Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
Reîntoarcerea la frontul de lucru înainte de trecerea timpului minim necesar Instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
10 4
stabilit prin dispoziţia de împuşcare Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
Instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
11 Nerespectarea timpului de aşteptare în cazul rateurilor totale 4
Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
144
 Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
12 Neexecutarea corectă a lichidării rateurilor (totale sau parţiale) 4
Instruirea de securitate şi sănătate în muncă.
Nesemnalizarea corespunzătoare sau neconsemnarea în registru a găurilor Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
13 4
state nelichidate Consemnarea în registru a găurilor state.
Marcarea locurilor periculoase.
Dislocări de bulgări de sare din tavan în timpul efectuării operaţiilor specifice
14 3 Utilizarea căştii de protecţie.
împuşcării
Urmărirea executării lucrărilor de minerit.
Efectuarea testării cunoştinţelor specifice activităţii.
15 Materii explozive (amonite) 3 Controlul ambalajelor cu materii explozive înainte de începerea operaţiilor de
încărcare a găurilor de mină.
Efectuarea controlului medical periodic.
16 Curenţi de aer pe traseele de circulaţie 3
Utilizarea echipamentului individual de protecţie.
Instruirea privind conştientizarea pericolului.
17 Stress – lucrul cu materii explozive, responsabilitatea deciziilor 3
Efectuarea controlului medical periodic.
Încărcarea unui număr de găuri mai mare decât al celor care se aprind dintr-o Controlul respectării dispoziţiei de împuşcare.
18 dată, încărcarea găurilor de probă, a fundurilor de găuri rămase după 3 Verificarea cunoştinţelor specifice activităţii.
împuşcare sau a găurilor cu diametrul mai mic decât al cartuşelor de exploziv
Utilizarea încălţămintei de protecţie.
Căderea de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare
19 3 Păstrarea ordinii şi curăţeniei.
Verificarea stării psihofiziologice.
Controlul la intrarea în subteran pentru depistarea prezenţei instrumentelor
20 Fumatul şi utilizarea de foc deschis 3
pirotehnice.

145
 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUARII PENTRU POSTUL DE LUCRU ”ARTIFICIER ”
Nivelul de risc global calculat pentru postul de lucru “ ARTIFICIER” este egal cu 3,92 valoare ce îl încadrează
în categoria posturilor de lucru cu nivel de risc peste inacceptabil. Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare
”, din care se observă că din totalul de 20 de factori de risc identificaţi, 13 depăşesc valoarea 3 încadrându-se în
categoria factorilor de risc maxim, 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare, 3 încadrându-se în
categoria factorilor de risc mare, iar ceilalţi 10 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu. Pentru
diminuarea sau eliminarea celor 13 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare
măsurile generic prezentate în ”Fise de măsuri propuse” pentru postul de lucru. Cei 13 factori de risc ce se
situează în domeniul inacceptabil sunt: F8, F18, F20, F2, F5, F6, F7, F10, F12, F13, F14, F15, F16
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
15,38%, factori proprii mijloacelor de producţie;
25,65%, factori proprii mediului de muncă;
3,84%, factori proprii sarcinii de muncă;
55,15%, factori proprii executantului.

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE

MUNCĂ
POSTUL DE LUCRU: “ARTIFICIER ” NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,92

FACTORI DE RISC PROPRII

FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR DE
EXECUTANTULUI PRODUCTIE
55.13% 15.38%

FACTORI DE RISC PROPRII

SARCINII DE MUNCA
3.84% FACTORI DE RISC PROPRII
MEDIULUI DE MUNCA
25.65%

146
CONCLUZII
Lucrarea de faţă conţine evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru postul de lucru
”Artificier” din abatajul camerei 24 H de la Salina Ocnele Mari, din cadrul S.E.M. Rm. VALCEA, în
conformitate cu prevederile art. 7 , alin. (4), literele a) şi b) din Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în
muncă şi artr. 15 alin. (1), punctul 1, din Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006.
Evaluarea s-a bazat pe datele furnizate de beneficiar, respectiv:
- conţinutul proceselor tehnologice pentru postul analizat;
- buletine de analiză noxe;
- statistica accidentelor de muncă.
Diagnoza postului de lucru s-a realizat prin parcurgerea următoarelor etape:
- analiza activităţii din unitate;
- descrierea postului de lucru sub aspectul celor patru componente generice ale sistemelor de muncă;
- identificarea factorilor de risc pentru postul de lucru;
- stabilirea consecinţei maxime previzibile a acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman, pentru fiecare
factor în parte;
- încadrarea în clase de gravitate;
- încadrarea în clase de probabilitate;
- calculul nivelului de risc global al postului de lucru;
- interpretarea rezultatelor evaluărilor prin prisma legislaţiei în vigoare;
- completarea fişelor de măsuri preventive pentru postul de lucru, pentru factorii al căror nivel de risc parţial se
situează peste 3 – valoarea limită acceptată.
De asemenea, s-a realizat interpretarea succintă a rezultatelor evaluării.

BIBLIOGRAFIE

1. Pece Ştefan-Metoda de evaluare a securitaţii muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc şi
securitate în muncă, ICSPM, Bucureşti, nr. 3-4.

2. Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse-ICSPM Bucureşti-Metoda de evaluare a riscurilor de

accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă.

3. Dr. ing. Ştefan Pece – Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină, Ed. Atlas Press Bucureşti, 2003.

147
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE
PROFESIONALĂ
ELECTRICIAN ŞEF TURĂ EXPLOATARE STAŢII ELECTRICE, SUPRATERAN
ing. Viorel Din-ITM Vâlcea

PROCESUL DE MUNCĂ
Supraveghează întreţinerea şi executarea de manevre pentru menţinerea stării de funcţionare operativă a instalaţiilor
electrice.
ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE
STAŢIE 220/110/20/6/0,4 kV:
- echipament primar de înaltă tensiune;
- echipament primar de medie tensiune;
- echipament primar de joasă tensiune;
- echipament secundar (contoare, protecţii şi automatizări, staţii de emisie recepţie, baterii de acumulatori);
- sursă de c.c. cu acumulatori cu electrolit H2SO4, cu elemente capsulate;
- baterii acumulatori cu electrolit H2SO4 necapsulate (24V);
- panouri servicii interne în c.c. şi c.a.;
- cabluri de înaltă, medie şi joasă tensiune;
- grup Diesel 630 MVA;
- trusă electrician;
- instalaţii de iluminat;
- instalaţii sesizări incendiu în tunelul de cabluri;
- grupul de ulei sub presiune (pmax. = 32 atm);
- hidrofoare, instalaţii de hidranţi;
- instalaţia de aer comprimat;
- staţie 20kV/0,4 kV la castelul de echilibru;
- trusă electrician specifică.
SARCINA DE MUNCĂ
Sosirea la unitate:
- începerea programului;
- efectuarea rondului redus de predare-primire a turei împreună cu electricianul din schimbul anterior;
- luarea la cunoştinţă de la schimbul anterior despre modificările apărute în instalaţii, despre problemele apărute
şi cazurile care necesită supraveghere deosebită;
- controlarea stării de curăţenie în încăperile din zona sa de activitate;
- informarea şefului ierarhic superior asupra constatărilor făcute cu ocazia preluării serviciului;
- verificarea funcţionării semnalizărilor acustice şi optice, iluminatului de siguranţă, circuitelor telefonice şi
staţiei radio;
- semnarea registrului de tură de primirea serviciului.
În timpul prestării serviciului:
- urmărirea şi menţinerea în permanenţă a regimului optim de funcţionare a instalaţiilor;

148
- efectuarea rondurilor în instalaţii la orele şi în punctele stabilite prin fişele de rond;
- completarea datelor orare în fişele de evidenţă a funcţionării H.A.;
- întocmirea foilor de manevră de execuţie pentru revizii şi reparaţii;
- executarea manevrelor în instalaţiile electrice;
- urmăresc executarea lucrărilor pe baza atribuţiilor de serviciu sau ITI pentru personalul de intervenţie;
- participarea la lichidarea avariilor şi incidentelor sau a altor evenimente apărute în staţie;
- executarea oricăror altor dispoziţii şi sarcini de la şeful ierarhic;
- luarea măsurilor tehnice de protecţia muncii la executarea lucrărilor.
La predarea serviciului (ieşirea din schimb):
- informarea asupra problemelor apărute în schimbul său, a modificărilor apărute în instalaţii;
- nepărăsirea serviciului de tură dacă schimbul care urmează întârzie sau nu se prezintă la serviciu;
- predarea schimbului după efectuarea rondului de predare şi semnarea în raportul de tură.
MEDIUL DE MUNCĂ
Electricianul şef tură îşi desfăşoară activitatea preponderent în camera de comandă cât şi în aer liber.
Valorile elementelor de microclimat sunt prezentate în buletinele de analiză anexate.
Umiditatea aerului este ridicată.
Curenţi puternici de aer, precum şi iluminat insuficient în tunelul de cabluri.

FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
Factori de risc mecanic:
- organe de maşini în mişcare – transmisii prin arbori (la grup Diesel - volantă);
- curgeri de fluide – curgeri accidentale de ulei la temperaturi ridicate (80ºC) - la transformatori;
- deplasări ale mijloacelor de transport (lovire de către mijloacele de transport auto pe timpul deplasării pedestre
sau accidente auto);
- rulare pe roţi – la scoaterea întrerupătoarelor de 20 kV;
- cădere liberă de obiecte – ruperea echipamentelor de comutaţie (cuţite, izolatori de susţinere, corzi) în timpul
manevrelor;
- proiectare de corpuri sau particule la amorsarea accidentală a arcului electric urmată de pulverizarea izolatorilor
sau stropi de metal;
- jet de ulei sub presiune la fisurarea accidentală a circuitelor de ulei: MOP 220 kV/110 kV, boxa de ulei;
- suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafeţe tăioase şi înţepătoare, din cauza
suprafeţelor nedebavurate, muchii ascuţite;
- recipiente sub presiune rezervor aer comprimat (pmax = 32 bar), hidrofor (pmax = 10 bar).
Factori de risc termic:
- temperatura coborâtă a obiectelor metalice atinse în anotimpul rece la inspectarea obiectivelor exterioare;
- flame la amorsarea arcului electric (la manevrarea separatoarelor, descărcarea în sarcină capacitivă a cablurilor
de forţă la montarea scurtcircuitoarelor);
Factori de risc electric:
- electrocutare prin atingere directă (tablouri fără capac de protecţie-camera hidrofoarelor);
- electrocutare prin atingere indirectă sau apariţia tensiunii de pas (centuri de împământare deteriorate, apariţia
tensiunii de pas la accesul în staţia de 220 kV);
Factori de risc chimic:

149
- substanţe inflamabile (ulei, carburant, izolaţii cabluri).

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

Factori de risc fizic:
- temperatură ridicată a aerului în camera de comandă (în anotimpul căduros) – instalaţia de climatizare
nefuncţionabilă (defectă);
- temperatura scăzută a aerului la lucrul în aer liber pe timp de iarnă;
- umiditatea aerului relativ ridicată – la lucrul în aer liber şi în tunelurile de cabluri;
- curenţi de aer – în galeria de cabluri şi la lucrul în aer liber;
- nivel de iluminare scăzut din cauza funcţionării unui număr redus de lămpi de iluminat (obosire vedere);
- potenţial electrostatic (cabluri de lungimi mari şi tensiuni de 220 kV);
- animale periculoase-şerpi veninoşi (vipere) – la lucrul în aer liber în staţia de 220 kV;
- calamităţi naturale-rostogolire bucăţi rocă, copaci pe parcursul executării rondului la obiectivele exterioare.
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
Suprasolicitare fizică:
- efort dinamic (trasee de rutină lungi);
- poziţii de lucru forţate sau vicioase la executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii în tunelurile de cabluri
(spaţii strâmte);
Suprasolicitare psihică:
Decizii dificile în timp scurt la eliminarea avariilor.
D. Factori de risc proprii executantului
Acţiuni greşite:
- manevre (cuplarea/decuplarea în sarcină a separatoarelor, punerea în paralel a două surse diferite prin
închiderea nerecomandată a două întrerupătoare);
- fixarea greşită a scurcircuitorului în prăjină;
- efectuarea legăturilor electrice din memorie;
- deplasări staţionări în zone periculoase (sub sarcina mijloacelor de ridicat, traversarea suprafeţelor marcate ca
fiind sub limita de vecinătate);
- cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare (suprafeţe acoperite cu scurgeri de ulei,
mâzgă în tuburile de cabluri, suprafeţe cu profil neuniform);
- cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare (lipsă balustradă la accesul în subsol
cabluri, la accesul în tuburile de cabluri, scări cu depuneri de gheaţă).
Omisiuni:
- omiterea scoaterii de sub tensiune şi a izolării electrice a porţiunilor de instalaţie sau a echipamentelor la care
urmează a se interveni;
- neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (echipament individual de protecţie, mijloace electroizolante
etc.).

150
UNITATEA:
S.H. Rîmnicu Vîlcea-U.M. Lotru NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 5

SECŢIA: CHE CIUNGET FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE: dr. ing. Ştefan Pece,
ELECTRICIAN ŞEF TURĂ c.p. III Octavian Ruscu, c.p.II Aurelia Dăscălescu,
EXPLOATARE STAŢII ELECTRICE, c.s. Vicenţiu Ciocîrlea, c.a. Iulian Ivan, ing. Dragoş
SUPRATERAN Darie, ing. Liţă Cristian, ing. Mardale Simona
NIVEL
CONSE-CINŢA CLASA
COMPONENŢA CLASA DE PAR-
FACTORI DE RISC FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ DE
SISTEMULUI DE PROBA- ŢIAL
IDENTIFICAŢI (descriere, parametri) PREVI- GRAVI-
MUNCĂ BILITATE DE
ZIBILĂ TATE
RISC
0 1 2 3 4 5 6
FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare – transmisii prin arbori (la grup Diesel - volantă) DECES 7 1 3
MECANIC 2. Curgeri de fluide – curgeri accidentale de ulei la temperaturi ridicate (80ºC) – la ITM 3-45 zile 2 2 2
transformatori
3. Deplasări ale mijloacelor de transport (lovire de către mijloacele de transport DECES 7 1 3
auto pe timpul deplasării pedestre sau accidente auto)
4. Rulare pe roţi – la scoaterea întrerupătoarelor de 20 kV ITM 3-45 zile 2 2 2
5. Cădere liberă de obiecte – ruperea echipamentelor de comutaţie (cuţite, izolatori DECES 7 1 3
de susţinere, corzi) în timpul manevrelor
6. Proiectare de corpuri sau particule la amorsarea accidentală a arcului electric DECES 7 1 3
urmată de pulverizarea izolatorilor sau stropi de metal
7. Jet de ulei sub presiune la fisurarea accidentală a circuitelor de ulei: MOP 220 INV.gr.III 4 1 2
MIJLOACE DE kV/110 kV, boxa de ulei
PRODUCŢIE 8. Suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafeţe ITM 3-45 zile 2 5 3
tăioase şi înţepătoare, din cauza suprafeţelor nedebavurate, muchii ascuţite
9. Recipiente sub presiune: DECES 7 1 3
- rezervor aer comprimat (pmax = 32 bar)
- hidrofor (pmax = 10 bar)
10. Temperatura coborâtă a obiectelor metalice atinse în anotimpul rece la ITM 3-45 zile 2 5 3
inspectarea obiectivelor exterioare
FACTORI DE RISC 11. Flame la amorsarea arcului electric: DECES 7 2 4
TERMIC - la manevrarea separatoarelor;
- descărcarea în sarcină capacitivă a cablurilor de forţă la montarea
scurtcircuitoarelor

151
 12. Electrocutare prin atingere directă: DECES 7 2 4
- tablouri fără capac de protecţie – camera hidrofoarelor.
FACTORI DE RISC
MIJLOACE DE 13. Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariţia tensiunii de pas: DECES 7 1 3
ELECTRIC
PRODUCŢIE - centuri de împământare deteriorate;
- apariţia tensiunii de pas la accesul în staţia de 220 kV.
FACTORI DE RISC DECES 7 1 3
14. Substanţe inflamabile – ulei, carburant, izolaţii cabluri
CHIMIC
15. Temperatură ridicată a aerului în camera de comandă (în anotimpul căduros) – ITM 3-45 zile 2 5 3
instalaţia de climatizare nefuncţionabilă (defectă)
16. Temperatura scăzută a aerului la lucrul în aer liber pe timp de iarnă ITM 3-45 zile 2 5 3
17. Umiditatea aerului relativ ridicată – la lucrul în aer liber şi în tunelurile de cabluri ITM 3-45 zile 2 6 3
18. Curenţi de aer – în galeria de cabluri şi la lucrul în aer liber ITM 3-45 zile 2 6 3
MEDIUL DE FACTORI DE RISC
19. Nivel de iluminare scăzut – din cauza funcţionării unui număr redus de lămpi de ITM 3-45 zile 2 5 3
MUNCĂ FIZIC
iluminat (obosire vedere)
20. Potenţial electrostatic – cabluri de lungimi mari şi tensiuni de 220 kV Neglijabil 1 6 1
21. Animale periculoase - şerpi veninoşi (vipere) – la lucrul în aer liber DECES 7 1 3
22. Calamităţi naturale – rostogolire bucăţi rocă, copaci pe parcursul executării DECES 7 1 3
rondului la obiectivele exterioare (punctul G 100)
SUPRASOLICITARE 23. Efort dinamic – trasee de rutină lungi ITM 3-45 zile 2 5 3
FIZICĂ 24. Poziţii de lucru forţate sau vicioase la executarea lucrărilor de întreţinere şi ITM 45-180 zile 3 5 4
SARCINA DE
reparaţii în tunelurile de cabluri (spaţii strâmte)
MUNCĂ
SUPRASOLICITARE ITM 3-45 zile 2 6 3
25. Decizii dificile în timp scurt – la eliminarea avariilor
PSIHICĂ
ACŢIUNI GREŞITE 26. Manevre: DECES 7 1 3
- cuplarea/decuplarea în sarcină a separatoarelor
EXECUTANT
- punerea în paralel a două surse diferite prin închiderea nerecomandată a două
întrerupătoare
27. Fixarea greşită a scurcircuitorului în prăjină DECES 7 1 3
28. Efectuarea legăturilor electrice din memorie DECES 7 1 3
29. Deplasări, staţionări în zone periculoase: DECES 7 1 3
- sub sarcina mijloacelor de ridicat
- traversarea suprafeţelor marcate ca fiind sub limita de vecinătate
30. Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare: ITM 3-45 zile 2 5 3
- suprafeţe acoperite cu scurgeri de ulei, mâzgă – în tuburile de cabluri
- suprafeţe cu profil neuniform

152
 31. Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare: DECES 7 1 3
- lipsă balustradă la accesul în subsol cabluri (la accesul în tuburile de cabluri scări
cu depuneri de gheaţă).
OMISIUNI 32. Omiterea scoaterii de sub tensiune şi a izolării electrice a porţiunilor de instalaţie DECES 7 1 3
sau a echipamentelor la care urmează a se interveni
33. Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (echipament individual de DECES 7 2 4
protecţie, mijloace electroizolante etc.)
Nivelul de risc global este: Nrg 16 = 3,08

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

Nr. MĂSURI PROPUSE

crt. FACTOR DE RISC
0 1
1. F 11 Flame la amorsarea arcului electric:
- la manevrarea separatoarelor
- descărcarea în sarcină capacitivă a cablurilor de forţă la montarea
scurtcircuitoarelor
2. F 12 Electrocutare prin atingere directă:
- tablouri fără capac de protecţie în camera hidrofoarelor
3. F 24 Poziţii de lucru forţate sau vicioase la executarea lucrărilor de
întreţinere şi reparaţii în tunelurile de cabluri (spaţii strâmte)
4. F 33 Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare (echipament
individual de protecţie, mijloace electroizolante etc.)
NIVEL DE RISC Nominalizarea măsurii
2 3
4 Măsuri tehnice
Dotarea executantului cu: cască de protecţie a capului, mănuşi electroizolante,
încălţăminte sau covor electroizolant, trusă de scule cu mâner electroizolant
Măsuri organizatorice:
Instruirea personalului cu privire la modul de utilizare al mijloacelor de protecţie
împotriva efectelor arcului electric.
Verificarea periodică a protecţiilor de scurtcircuit.
Verificări periodice de natură profilactică a întrerupătoarelor.
4 Măsuri tehnice
Aducerea în stare de conformitate a tuturor tablourilor electrice sau, dacă acest lucru nu
este posibil, înlocuirea acestora cu altele.
Asigurarea, prin închidere, a panourilor şi tablourilor electrice.
Măsuri organizatorice
Instruirea periodică şi înaintea începerii oricărei lucrări, cu probleme teoretice, legate de
obiectul concret al intervenţiei
4 Măsuri organizatorice
Lucrul în etape scurte cu perioade de odihnă pentru refacerea capacităţii de muncă, lucrul
mai multor echipe care se schimbă reciproc
4 Măsuri organizatorice
Instructaj general de protecţia muncii la angajare.
Instructaj periodic de protecţia muncii la locul de muncă.
Intensificarea controlului asupra modului în care se respectă restricţiile de securitate şi
disciplină în muncă.
153
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ/POSTUL
„TÂMPLAR MAŞINI DE PRELUCRAT MECANICE ŞI FINISAT LEMN“
dr.ing Remus Nica-Belu-BONA DEA IMEX S.R.L. Reşiţa

Procesul de muncă
Procesul de muncă are drept scop prelucrarea mecanică a materialului lemnos în vederea realizării
subansamblelor pentru produsele finite.
Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat

a. Mijloace de producţie:
- fierăstraie circulare de diverse tipuri (scurtare, retezat, pendulă, unghiular,etc.);
- fierăstraie panglică (bantzig);
- maşini de găurit cu ax vertical;
- maşini de găurit cu ax orizontal;
- strunguri pentru lemn;
- maşini de rindeluit;
- maşini de rindeluit la grosime;
- maşini de frezat profile;
- maşini de şlefuit cu bandă;
- prese asamblat semifabricate din lemn acţionate hidraulic şi/sau pneumatic;
- instalaţie de şlefuit capete şi colţuri;
- instalaţie centrală pentru exhaustare şi aspiraţie;
- trusă de unelte de tâmplărie;
- scule şi dispozitive (freze, burghie, mandrine, chei);
- transpaleţi cu acţionare manuală;
- lemn (semifabricate) esenţă tare şi moale.
b. Sarcina de muncă
Sarcina de muncă presupune în primul rând prezentarea la locul de muncă, îmbrăcarea echipamentului de lucru
şi de protecţie şi verificarea funcţionării echipamentelor tehnice care urmează a fi utilizate în procesul de muncă.
Tâmplarul care lucrează la maşinile de prelucrat mecanice şi finisat lemn are următoarele sarcini:
- introduce în fabricaţie numai cantitatea de semifabricate din lemn necesară prelucrării într-o zi de lucru;
- introduce în fabricaţie numai semifabricatele din lemn cu umiditatea cuprinsă între 8-10 %;
- sortează şi stivuieşte în locurile stabilite elementele de semifabricate din lemn;
- verifică împreună cu conducătorii direcţi ai procesului de producţie, stocul de semifabricate din lemn şi la
sfârşitul fiecărei perioade;
- stivuieşte semifabricatele din lemn la şipcă, în depozit;
- execută, fără defecte de fabricaţie, operaţii de retezare, spintecare, îndreptare, rindeluire, frezare, găurire şi
şlefuire a materialului lemnos;
- se ocupă de întreţinerea şi buna funcţionare a echipamentelor tehnice, împreună cu compartimentul de
mentenanţă;
- urmăreşte ascuţirea, ceaprazuirea pânzelor şi ascuţirea cuţitelor conform normelor tehnice pentru fiecare
maşină în parte;

154
- introduce semifabricatele din lemn în instalaţia de tratare şi uscare/uscătoare şi urmăreşte procesul de uscare;
- colaborează cu reprezentantul C.T.C. pentru realizarea unor produse de calitate;
- asigură ordinea, curăţenia şi disciplina în atelierele de prelucrări mecanice precum şi în spaţiile anexe raportate
direct la acestea;
- la finalul fiecărei săptămâni gresează şi unge maşinile, conform prevederilor cărţii tehnice pentru fiecare
maşină;
- curăţă periodic de praf pereţii atelierului, echipamentele tehnice cu ajutorul furtunelor de aspiraţie.
c. Mediul de muncă
Activitatea se desfăşoară în spaţiu închis, în cadrul atelierelor de prelucrări mecanice şi în aer liber, în timpul
aprovizionării cu materie primă a atelierelor sau a uscătoarelor.
Temperatura şi umiditatea aerului în ateliere se încadrează în cea mai mare parte a timpului în valori normale şi
asigură confortul termic al organismului. În perioada de iarnă încălzirea atelierelor este asigurată de centrala
termică proprie.
În timpul verii ventilarea atelierului se face natural şi nu asigură întotdeauna şi scăderea temperaturii aerului.
Iluminatul atelierului este mixt. Iluminatul natural, asigurat prin ferestrele cu care a fost prevăzută clădirea este
completat de iluminatul artificial. În atelierele de prelucrări mecanice nivelul de iluminare respectă prevederile
legislaţiei în vigoare pentru acest gen de activitate.
Nivelul de zgomot este ridicat datorită funcţionării simultane a echipamentelor tehnice din ateliere şi se situează
in jurul valorii limitei maxime admise (de 87 dB);
În atmosfera locului de muncă sunt prezente pulberi şi suspensii de lemn, rezultate în urma prelucrării lemnului.
Datorită funcţionării eficiente a instalaţiei de exhaustare, valoarea concentraţiei pulberilor prezente în aer este cu
mult sub limita maximă admisă.
FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI
A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
Factori de risc mecanic:
- organe de maşini în mişcare-prindere, antrenare de către elementele în mişcare;
- amputare degete mână, antebraţ de către organele tăietoare ale maşinilor aflate în mişcare;
- lovire prin reculul materialului de prelucrat (de regulă traumatism abdominal);
- proiectare de corpuri solide în timpul prelucrării (particule lemnoase, părţi din scule);
- tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase (scule, aşchii de lemn);
- cǎdere liberǎ de materii prime, materiale şi scule;
- absenţa la unele maşini a sistemului de oprire de siguranţă, în caz de pericol.
Factori de risc electric:
- electrocutare prin atingere directă-conductori cu izolaţia degradată
- electrocutare prin atingere indirectă-deteriorarea instalaţiilor de împământare;
B. Factori de risc proprii mediului de muncă
Factori de risc fizic:
- prezenţa curenţilor de aer în atelier, în timpul verii, datoraţi ventilării naturale a atelierelor;
- variaţii de temperatură în perioada de iarnă, în timpul aprovizionării atelierului cu materie primă (semifabricate
din lemn);
- nivel de zgomot ridicat datorită funcţionării maşinilor de prelucrat mecanice;
- nivel de iluminare insuficient în anumite zone de lucru.
155
Factori de risc chimic:
Pulberi şi suspensii de lemn şi de adezivi utilizaţi.
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
Solicitare fizică:
- poziţie de lucru preponderent ortostatică;
- manipulare de greutăţi;
- împingerea manuală a semifabricatului în timpul prelucrării.
D. Factori de risc proprii executantului
Acţiuni greşite:
- verificarea necorespunzătoare a maşinilor, sculelor şi materialelor de prelucrat;
- poziţionarea greşită a operatorului faţă de maşină;
- micşorarea căilor de circulaţie prin supraîncărcarea spaţiului de producţie cu materii prime sau semifabricate;
- cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare.
Omisiuni:
- neutilizarea mănuşilor de protecţie, a antifoanelor şi a ochelarilor de protecţie;
- neutilizarea dispozitivelor de protecţie cu care sunt prevăzute maşinile de prelucrat mecanice(echipamente
tehnice).

156
UNITATEA: NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 20
BONA DEA IMEX S.R.L. Reşiţa DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb
FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE:
LOCUL DE MUNCĂ: TÂMPLAR dr.ing. Belu-Nica Remus
CONSE-

CINŢA
CLASA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CLASA DE
FACTORI DE RISC MAXIMĂ DE NIVEL DE
SISTEMULUI DE FACTORILOR DE RISC PROBA-
IDENTIFICAŢI GRAVI- RISC
MUNCĂ (descriere, parametri) BILITATE
TATE
PREVI-

ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare – prindere, antrenare de către INV.gr. I. 6 1 3
PRODUCŢIE MECANIC transmisii cu cuplaje, cu curele sau prin arbori sau acţionări,
cu amputare de membre
2. Rostogolire piese cilindrice neasigurate împotriva DECES 7 1 3
deplasărilor necontrolate
3. Proiectare de corpuri sau particule antrenate de către curenţii INV.gr.III 4 2 3
de aer sau de fisurare accidentală a sculelor
4. Devierea de la traiectoria normală a maselor transportate cu DECES 7 1 3
mijloacele de ridicat
5. Suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al ITM 3-45 zile 2 5 3
epidermei cu suprafeţe tăietoare, înţepătoare, alunecoase

6. Vibraţii ale construcţiei în special în zonele instalatii Neglijabilǎ 1 6 1

exhaustare .
FACTORI DE RISC 7. Temperaturi diferite – suprafeţe metalice reci atinse în mod ITM 3-45 zile 2 6 3
TERMIC direct

FACTORI DE RISC 8. Electrocutare prin atingere directă - conductori neizolaţi sau DECES 7 2 4
ELECTRIC cu izolaţia îmbătrânită şi/sau umedă
157
 9. Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariţia DECES 7 1 3
tensiunii de pas: legături la instalaţia de împământare cu
grad ridicat de coroziune, fără papuci de priză; izolaţii
străpunse accidental şi scurgeri condens (ex.: cotă nivel
aspiratoare);
FACTORI DE RISC 10. Substanţe inflamabile – lucrul cu diluanţi şi petrol pentru DECES 7 1 3
CHIMIC spălări, degresări etc.
MEDIUL FACTORI DE RISC 11. Presiunea aerului variabilă ca urmare a variaţiei volumetrice ITM 3-45 zile 2 5 3
DE MUNCĂ FIZIC a apei
12. Nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat INV.gr.III 4 6 5

FACTORI DE RISC 13. Pulberi în suspensie: aer, vapori inflamabili, vapori, INV.gr.III 4 6 3
CHIMIC diluanţi, vopseluri, lacuri etc.

SARCINA SUPRASOLICITA-RE 14. Poziţii de lucru forţate, vicioase. ITM 3-45 zile 2 6 3
DE MUNCĂ FIZICǍ 15. Efort dinamic – traseu mare de intervenţie, deplasări ITM 3-45 zile 2 5 3
repetate între echipamente tehnice.
SUPRASOLICITA- 16. Decizii dificile în timp scurt efectuate în mediu de zgomot ITM 3-45 zile 2 5 3
RE PSIHICĂ
ACŢIUNI GREŞITE 17. Nesincronizarea la lucrul în echipă INV.gr.III 4 6 3
18. Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, ITM 45-180 3 5 4
împiedicare – suprafeţe alunecoase, denivelate zile
19. Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau DECES 7 2 4
alunecare atunci când se lucrează pe niveluri de înălţime cu
cote mai mari de 2 m.
EXECUTANT OMISIUNI 20. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a DECES 7 2 4
celorlalte mijloace de protecţie din dotare
Nivelul de risc global al locului de muncă este:
20

r  Ri i
1  (5  5)  4  (4  4)  14  (3  3)  1  (1  1) 504
N rg  i 1
   3,38
20
1  5  4  4  14  3  1  1
r
138
i
i 1

Nivelul de securitate
N S  8 – 3,38  4,62
158
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
LOCUL DE MUNCĂ: TÂMPLAR
NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,38

LEGENDǍ
F52- Organe de maşini în mişcare – prindere, antrenare de către transmisii cu cuplaje, cu curele sau prin arbori
sau acţionări
F53- Rostogolire piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
F54- Proiectare de corpuri sau particule antrenate de către curenţii de aer sau de fisurare accidentală a sculelor
de lemn.
F55- Devierea de la traiectoria normală a maselor transportate cu mijloacele de ridicat
F56- Suprafeţe sau contururi periculoase – contact direct al epidermei cu suprafeţe tăietoare,înţepătoare, alunecoase
F57- Vibraţii ale construcţiei în special în zona instalaţiei exhaustare.

F58- Temperatura coborâtă – suprafeţe metalice reci atinse în mod direct

F59- Electrocutare prin atingere directă - conductori neizolaţi sau cu izolaţia îmbătrânită şi/sau umedă
F60- Electrocutare prin atingere indirectă sau prin apariţia tensiunii de pas: legături la instalaţia de
împământare cu grad ridicat de coroziune, fără papuci de priză; izolaţii străpunse accidental şi scurgeri
condens (ex.: cotă nivel aspiratoare);
F61- Substanţe inflamabile – lucrul cu diluanţi şi petrol pentru spălări, degresări etc.
F62- Presiunea aerului variabilă ca urmare a variaţiei volumetrice a apei
F63- Nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat
F64- Pulberi în suspensie: aer, vapori inflamabili, diluanţi, vopseluri, lacuri etc.
F65- Poziţii de lucru forţate, vicioase la cricurile de frânare, control manual temperaturi
F66- Efort dinamic – traseu mare de intervenţie, deplasări repetate între cote
F67- Decizii dificile în timp scurt efectuate în mediu de zgomot
F68- Nesincronizarea la lucrul în echipă
F69- Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare – suprafeţe alunecoase, denivelate
F70- Cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare
F71- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare
159
 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE: LOCUL DE MUNCǍ „TÂMPLAR”

NIVEL
Nr. LOC DE MUNCǍ/ MĂSURI PROPUSE
DE
crt FACTOR DE RISC (Nominalizarea măsurii)
RISC

0 1
1. F12 - Nivel de iluminare scăzut
2. F8 - Electrocutare prin atingere directă
3. F18 - Cădere la acelaşi nivel prin
dezechilibrare, alunecare, împiedicare –
suprafeţe alunecoase, denivelate
4. F19 - Cădere de la înălţime prin păşire în gol,
dezechilibrare sau alunecare
5. F20 - Neutilizarea echipamentului individual
de protecţie şi a celorlalte mijloace de
protecţie din dotare
2 3
5 Măsuri tehnice:
- amplasarea unui număr suficient de lămpi de iluminat;
- dotarea cu lanterne.
4 Măsuri tehnice:
- izolarea bornelor de legătură şi a celorlalte căi de curent din componenta echipamentelor electrice;
- verificarea şi repararea conductorilor de alimentare;
- realizarea circuitelor de masă conform prevederilor tehnice şi de securitate în vigoare;
- verificarea vizuală a integrităţii legării la pământ a carcaselor aparatajelor, suporţilor metalici, , din zona de lucru;
- descărcarea de sarcină capacitivă a instalaţiei la care urmează a se lucra; utilizarea, după caz, a mănuşilor
electroizolante, încălţămintei sau covorului electroizolant şi a sculelor cu mâner electroizolant;
Măsuri organizatorice:
- instruirea lucrătorilor;
- verificarea mai riguroasă a modului în care se respectă restricţiile de securitate şi disciplina tehnologică;
- urmărirea graficului de verificare a mijloacelor de protecţie din dotare (atât echipamente tehnice cât şi echipamentul
individual de protecţie).
4 Măsuri organizatorice:
- utilizarea încălţămintei de protecţie antiderapantă;
- menţinere suprafeţelor căilor de deplasare în perfectă stare de curăţenie şi marcarea denivelărilor, obstacolelor etc.
4 Măsuri tehnice:
Marcarea şi iluminarea zonelor periculoase.
Măsuri organizatorice:
Folosirea încălţămintei de protecţie şi a echipamentului pentru lucru la înălţime.
4 Măsuri organizatorice:
- instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării disciplinei tehnologice şi a restricţiilor de securitate –
neatenţie faţă de operaţiile executate, omiterea unora dintre operaţiile prevăzute prin sarcina de muncă, intrarea, chiar
şi numai cu porţiuni ale corpului, în interiorul zonelor de pericol etc., neutilizarea, utilizarea incompletă sau utilizarea
unor mijloace individuale de protecţie necorespunzătoare;
- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau prin sondaj, din partea şefilor ierarhic
superiori.
160
 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „TÂMPLAR” este egal cu 3,38, valoare care îl
încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu, nedepǎşind limita maximǎ
acceptabilǎ (3,5).

Analiza datelor din „Fişa de evaluare” evidenţiazǎ faptul cǎ din totalul de 20 factori de risc identificaţi numai 5
depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3:
- 1 încadrându-se în categoria factorilor de risc mare;
- 4 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

- F12 nivel de iluminare scăzut – lipsă lămpi iluminat – nivel de risc parţial 5;
- F 8 electrocutare prin atingere directă conductori neizolaţi sau cu izolaţia îmbătrânită şi/sau umedă – nivel de
risc parţial 4;
- F18 cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare-suprafeţe alunecoase, denivelate-nivel de risc parţial
4;
- F19 cădere de la înălţime prin păşire în gol, dezechilibrare sau alunecare – nivel de risc parţial 4;
- F20 neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare – nivel de risc parţial 4.

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 5 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt
necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse”.

Repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare se prezintă după cum urmează:

- 50,00 %, factori proprii mijloacelor de producţie;

- 15,00 %, factori proprii mediului de muncă;
- 15,00 %, factori proprii sarcinii de muncă;
- 20,00 %, factori proprii executantului.

Din analiza Fişei de evaluare se constată că 40,50 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe
ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate), astfel încât locul de muncǎ nu poate fi încadrat
printre cele cu pericol deosebit de accidentare.

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ SURSA GENERATOARE DIN

CADRUL SISTEMULUI DE MUNCǍ
LOCUL DE MUNCĂ: TÂMPLAR NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,38

Factori de risc proprii sarcinii de munca Factori de risc proprii executantului

15,00 % 15,00%

20

15 1
2
3

15 50 4

Factori de risc proprii mediului de muncă Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

15,00 % 50,00 %

161
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE
PROFESIONALĂ
ing. Ionela Martinescu-U.C.M.R. S.A.

1. Generalităţi
Orice activitate desfăşurată pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, care se
desfăşoară în cadrul unei companii, pentru a fi eficientă trebuie să aibă la bază „cunoaşterea” riscurilor existente
la locurile de muncă.
Aceasta „cunoaştere” a riscurilor se realizează ca urmare a unei acţiuni de evaluare a riscurilor existente în
sistemul de muncă şi presupune: identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat, cuantificarea
dimensiunii lor (pe baza combinaţiei dintre doi parametri: gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime posibile
asupra organismului uman), ierarhizarea riscurilor, stabilirea măsurilor prioritare pentru eliminarea sau
diminuarea riscurilor şi alocarea resurselor necesare pentru măsurile prioritare.
În cadrul U.C.M.R. S.A. în prezent se desfăşoară activitatea de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională de către echipe mixte alcătuite din lucrători desemnaţi care desfăşoară activităţi de
prevenire şi protecţie, medicul de medicina muncii, conducătorii locurilor de muncă din companie şi
reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Metoda utilizată pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la nivelul companiei este
cea elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti.
2. Descrierea metodei
Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi
constă, în esenţă, în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pentru
fiecare componentă a sistemului de muncă (mijloc de producţie, mediul de muncă, sarcina de muncă,
executant) cu ajutorul unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor
de risc în parte, pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxime previzibile.
Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parţiale.
Nivelul de securitate rezultă indirect, fiind invers proporţional cu nivelul de risc.
Aplicarea metodei se finalizează cu două documente centralizatoare pentru fiecare loc de muncă: fişa de
evaluare a riscurilor şi fişa de măsuri propuse.
În prima fişă se înscriu factorii de risc identificaţi, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinţa maximă
previzibilă, clasele de gravitate şi frecvenţă, nivelul de risc pentru fiecare factor de risc în parte şi nivelul de risc
global pe loc de muncă.
Fişa a doua conţine măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru combaterea acţiunii fiecărui factor de risc
de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcţie de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari (7, 6,
5, 4,…). Prin aplicarea acestor măsuri locul de muncă trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.
Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă, cât şi în faza de
exploatare. În prima situaţie, metoda constituie un instrument util şi necesar pentru proiectanţi în vederea integrării
principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă.
În faza de exploatare, metoda este utilă pentru:
- analiza stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;
- fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

162
3. Desfăşurarea acţiunii
3.1 Constituirea echipei de analiză şi evaluare la nivelul U.C.M.R. S.A.
Primul pas pentru demararea acţiunii de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la
nivelul companiei l-a reprezentat constituirea echipei de analiză şi evaluare. Aceasta cuprinde specialişti în
domeniul securităţii muncii, medicul de medicina muncii, conducătorii locurilor de muncă din companie/
tehnologi buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate şi reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Membrilor echipei le-a fost prezentată metoda de evaluare,
instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru. S-a realizat de asemenea o documentare prealabilă asupra
locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate. Personalul din cadrului
serviciului intern de prevenire şi protecţie în colaborare cu medicul de medicina muncii au pus la dispoziţia
echipei de evaluare o documentaţie din care a rezultat situaţia accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale care au avut loc din companie începând cu anul 1988 până în prezent şi buletinele de monitorizare a
noxelor pentru fiecare loc de muncă.
3.2 Deplasarea echipei de evaluatori la locul de muncă ce va fi evaluat
La fiecare loc de muncă evaluat s-a efectuat o analiză detaliată a acestuia urmărindu-se:
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de funcţionare, scopul sistemului,
descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite, parametri şi caracteristici
funcţionale, unelte etc.;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a
ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor şi standardelor de
securitate a muncii, precum şi a altor acte normative, incidente.
Datele necesare au fost obţinute din documentele existente la fiecare loc de muncă (fişă tehnologică, cărţile
tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor
de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). Deasemenea o atenţie deosebită s-a acordat
discuţiilor cu lucrătorii de la locul de muncă analizat şi informaţiilor obţinute de la aceştia.
3.4 Identificarea factorilor de risc de la locul de muncă
După analizarea locului de muncă s-a trecut la identificarea factorilor de risc pentru fiecare componentă a
sistemului de muncă/loc de muncă (executant, sarcina de muncă, mijloc de producţie şi mediu de muncă). Ca
metodă de lucru s-a utilizat observarea directă şi deducţia logică.
Pentru identificarea factorilor de risc generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de muncă s-au luat în
considerare parametrii şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, proprietăţile fizico-
chimice ale materiilor prime şi materialelor utilizate, buletinele de monitorizare noxe şi de analiză a condiţiilor
de mediu. O atenţie deosebită s-a acordat identificării factorilor de risc proprii executantului, operaţie mult
mai dificilă şi care implică un grad ridicat de nedeterminare. S-au analizat cu maximă responsabilitate erorile
previzibile şi probabile ale executantului în raport cu sarcina de muncă atribuită, datorate omisiunilor şi
acţiunilor sale greşite, precum şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte elemente ale
sistemului.
Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă s-a realizat prin analiza conformităţii dintre
conţinutul acesteia şi capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, deasemenea au fost luate în
considerare posibile operaţii, reguli de muncă şi procedee de lucru greşite.
163
Factorii de risc identificaţi au fost consemnaţi în Fişa de evaluare a locului de muncă menţionându-se şi forma
lor concretă de manifestare.
3.5 Evaluarea riscurilor
După identificarea factorilor de risc pentru fiecare componentă a sistemului de muncă/loc de muncă analizat şi
după ce a fost stabilită forma concretă de manifestare a acestora, s-au determinat consecinţele maxime posibile
ale acţiunii fiecărui factor de risc, clasa de gravitate, clasa de probabilitate şi nivelurile de risc parţiale.
Pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile şi a frecvenţei de producere a evenimentelor
s-au utilizat date statice referitoare la accidentele de muncă şi bolile profesionale produse la locul de muncă
respectiv şi la locuri de muncă similare în ultimii 25 de ani.
Utilizând cuplul clasa de gravitate/clasa de probabilitate s-a determinat nivelul de risc parţial pentru fiecare factor
de risc în parte, obţinându-se în acelaşi timp şi o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă analizat.
Această ierarhizare a fost utilizată la stabilirea unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de
factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.
După stabilirea nivelurilor de risc parţiale pentru locul de muncă analizat, s-a calculat nivelul de risc global pe
locul de muncă respectiv ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi.
Formula utilizată pentru calculul nivelului de risc global este:
n

r R
i =1
i i
Nr = n

ri =1
i

unde:
Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri - rangul factorului de risc „i”;
Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
Nivelul de risc global astfel obţinut a fost menţionat în Fişa locului de muncă evaluat.
3.4 Stabilirea măsurilor de prevenire
După stabilirea nivelurilor parţiale de risc, respectiv ierarhizarea acestora, s-a trecut la stabilirea măsurilor
necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a locului de muncă evaluat. Au fost stabilite cu prioritate măsuri
pentru factorii de risc identificaţi la care nivelul de risc parţial a avut valori de 7, 6, 5, 4 având în vedere că s-a
operat cu nivelurile de risc: 7 – 1.
În momentul stabilirii măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a locului de muncă evaluat
prioritare au fost măsurile de natură tehnică care să conducă la eliminarea riscurilor. Au fost deasemenea stabilite
şi măsuri de natura organizatorică şi igienico-sanitare ca şi măsuri secundare, dar obligatorii.
Măsurile stabilite pentru îmbunătăţirea nivelului de securitate a locului de muncă evaluat au fost consemnate in
Fişa de măsuri de prevenire propuse.
3.5 Raportul final, interpretarea rezultatelor, planul de prevenire şi protecţie
Având în vedere numărul foarte mare al sectoarelor de activitate/locuri de muncă, complexitatea şi diversitatea
activităţilor/meseriilor care se desfăşoară/există în cadrul companiei în momentul actual, acţiunea de evaluare a
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională nu este finalizată.
La finalizarea acestei acţiuni se va calcula nivelul de risc agregat pentru toate locurile de muncă evaluate,
rezultând astfel nivelul de risc în care se încadrează compania.

164
Deasemenea măsurile de prevenire stabilite pentru fiecare loc de muncă evaluat se vor agrega în planul de
prevenire şi protecţie la nivelul companiei, plan în care se vor preciza termenele de realizare a măsurilor stabilite,
sumele alocate şi numele persoanelor responsabile.
Raportul final va conţine informaţii referitoare la interpretarea rezultatelor evaluării pentru fiecare loc muncă
evaluat şi la nivelul companiei pentru fiecare componentă a sistemului de muncă (executant, sarcina de muncă,
mijloc de producţie şi mediul de muncă).
Atât planul de prevenire şi protecţie cât şi raportul final al evaluării se vor prezenta de către membrii comisiei de
evaluare conducerii companiei în vederea aprobării şi asumării.

4. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ pentru

locul de muncă „STRUNGAR CARUSEL“ din cadrul U.C.M.R. S.A. Atelier Mecanic 450
1. Procesul de muncă
Procesul de muncă are drept scop prelucrarea metalelor prin aşchiere.
2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat
a. Mijloace de producţie:
- strung carusel;
- cheie planşaibă;
- cheie suport port cuţit;
- cuţit de strung;
- polizor fix;
- burghie;
- aparate de măsură şi control;
- pod rulant cu comandă la sol;
- containere pentru depozitarea şi evacuarea şpanului;
- containere pentru depozitare repere prelucrate;
- lichid de răcire;
- mătură;
- cârlig;
- perie.
b. Sarcina de muncă:
- cunoaşterea modului de operare pe utilajul de strunjit;
- aplicarea tehnologiilor, instrucţiunilor şi procedurilor specifice compartimentului;
- cunoştinţe avansate în domeniul desenului tehnic în vederea citirii planşelor/ schiţelor de execuţie a reperelor
prelucrate prin strunjire;
- întreţinerea utilajelor folosite;
- cunoaşterea şi respectarea legislaţiei şi a instrucţiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi PSI;
cunoaşterea măsurilor care se aplică pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
- răspunde la solicitările organizaţiei pentru realizarea obiectivelor de producţie;
- respectă programul de lucru stabilit prin Regulamentul de Ordine Interioară;
- răspunde de calitatea procesului de pe utilajele pe care lucrează;
- cunoaşterea şi respectarea semnificaţiei pictogramelor de pe panourile de avertizare existente la locul de
muncă;
- utilizarea echipamentului de protecţie, întreţinerea echipamentului de protecţie;
- cunoaşterea riscurilor existente la locul de muncă;
- păstrarea ordinii, disciplinei şi curăţeniei la locul de muncă;
- cunoaşterea caracteristicilor materialelor şi a echipamentelor tehnice utilizate în procesul de muncă;
- cunoaşterea modului de acordare a primului ajutor în cazul producerii unor accidente de muncă;
- cunoaşterea modului de aplicare a planului de acţionare în caz de pericol grav şi iminent de accidentare şi a
planului de intervenţie în caz de urgenţe.
c. Mediul de muncă
Executantul îşi desfăşoară activitatea într-o incintă închisă:
- iluminat natural şi artificial;
- ventilaţie naturală;
165
3. Factorii de risc identificaţi
A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
a. Factori de risc mecanic:
- organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către strung, polizor, etc.;
- lovire de către mijloacele de transport auto şi motostivuitor la deplasarea prin incinta societăţii;
- rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
- cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la manipularea manuală neglijentă;
- proiectare de aşchii, şpan, material abraziv la operaţiile de strunjire, polizare;
- balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta atelierului;
- contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare).
b. Factori de risc termic
Contact accidental cu suprafeţe foarte calde rezultate (rezultate în urma procesului de pre lucrare prin
aşchiere, polizare)
c. Factori de risc electric
Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă.
B. Factori de risc proprii mediului de muncă
a. Factori de risc fizic
Zgomot provenit de la locurile de muncă învecinate.
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
a .Conţinut necorespunzător
- depozitarea materialelor ce urmează a fi prelucrate pe căile de acces din incinta atelierului;
b. Suprasolicitare psihică
- suprasolicitarea atenţiei la mişcările repetitive de ciclu scurt.
D. Factori de risc proprii executantului
a. Acţiuni greşite:
- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă;
- fixarea necorespunzătoare a pieselor de prelucrat;
- pornirea defectuoasă a strungului (neefectuarea verificării stării echipamentului tehnic, a dispozitivelor de
protecţie şi a grătarelor din lemn înaintea începerii lucrului, angajarea cuţitului în material înainte de
punerea în mişcare a piesei de prelucrat, fixare necorespunzătoare a reperului de prelucrat) ;
- prinderea îmbrăcămintei la planşaibă;
- reglare parametrii de strunjire la valori necorespunzătoare;
- părăsirea utilajelor în timpul funcţionării;
- lucrul cu scule uzate – cuţite, burghie, etc.;
- deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat;
- cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare.
b. Omisiuni:
- omiterea operaţiilor care asigură securitatea la locul de muncă neoprirea maşinii înaintea efectuării
operaţiilor de verificare dimensională/calitativă a piesei la operaţia de îndepărtare a şpanului, angajarea
cuţitului în material înainte de punerea în mişcare a piesei, neutilizarea tuturor şuruburilor la fixarea
cuţitului, etc.);
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

166
Firma: U.C.M.R. S.A. NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 1
SECŢIA: Atelier Mecanic 450 DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb

4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE:

LOCUL DE MUNCĂ: STRUNGAR
Ing. Ionela MARTINESCU,Dr. P. Benda, Ing. Fodor Barna
CARUSEL - 450
Ing. Radu CIPRIAN
CONSECINŢA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CLASA DE CLASA DE
FACTORI DE RISC MAXIMĂ NIVEL DE
SISTEMULUI DE FACTORILOR DE RISC GRAVITAT PROBA-
IDENTIFICAŢI PREVI- RISC
MUNCĂ (descriere, parametri) E BILITATE
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
1. Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către
INV gr. III 4 3 4
strung, polizor, etc.
2. Lovire de către mijloacele de transport auto şi
DECES 7 1 3
motostivuitor la deplasarea prin incinta societăţii.
3. Rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate ITM
3 4 3
împotriva deplasărilor necontrolate. 45-180 zile
FACTORI DE RISC 4. Cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate ITM
3 3 3
MECANIC incorect sau la manipularea manuală neglijentă. 45-180 zile
MIJLOACE DE 5. Proiectare aşchii, şpan, material abraziv la operaţiile de
INV gr. III 4 3 4
PRODUCŢIE strunjire, polizare.
6. Balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la ITM
3 1 2
deplasarea în incinta atelierului. 45-180 zile
ITM
7. Contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare) 2 5 3
3-45 zile
8. Contact accidental cu suprafeţe foarte calde(
FACTORI DE RISC ITM
rezultate in urma procesului de prelucrare prin aşchiere, 2 3 2
TERMIC 3-45 zile
polizare)
FACTORI DE RISC
ELECTRIC 9. Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă. DECES 7 2 4

MEDIUL FACTORI DE RISC ITM

10. Zgomot provenit de la locurile de muncă învecinate. 2 3 2
DE MUNCĂ FIZIC 3-45 zile
SARCINA CONŢINUT NECO- 11. Depozitarea materialelor ce urmează a fi prelucrate pe căile ITM 3-45
2 4 2
DE MUNCĂ RESPUNZǍTOR de acces din incinta atelierului. zile
167
 SUPRASOLICITA-RE ITM
PSIHICǍ 12. Suprasolicitarea atenţiei la mişcările repetitive de ciclu scurt. 2 4 2
3-45 zile
13. Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de
DECES 7 1 3
muncă.
14. Fixarea necorespunzătoare a pieselor de prelucrat. INV gr. III 4 2 3
15. Pornirea defectuoasă a strungului. (neefectuarea verificării
stării echipamentului tehnic, a dispozitivelor de protecţie şi a
grătarelor din lemn înaintea începerii lucrului;angajarea
DECES 7 1 3
cuţitului in material înainte de punerea în mişcare a piesei de
prelucrat, fixare necorespunzătoare a reperului care urmează să
fie prelucrat, etc.)
16. Prinderea îmbrăcămintei în planşaibă. DECES 7 1 3
17. Reglarea parametrilor de strunjire la valori ITM 3 3 3
ACŢIUNI GREŞITE necorespunzătoare. 45-180 zile

18. Părăsirea utilajelor în timpul funcţionării DECES 7 1 3

EXECUTANT 19. Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor

DECES 7 1 3
electrice ale maşinilor-unelte.
20. Lucrul cu scule uzate – cuţite, burghie, etc.; INV gr. III 4 2 3
21. Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces
DECES 7 1 3
auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat;
22. Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, ITM 3 5 4
dezechilibrare 45-180 zile
23. Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de
muncă. (neoprirea maşinii înaintea efectuării operaţiilor de
verificare dimensională/calitativă a piesei sau la operaţia de
DECES 7 1 3
îndepărtare a şpanului, angajarea cuţitului în material înainte
OMISIUNI
de punerea în mişcare a piesei, neutilizarea tuturor şuruburilor
la fixarea cuţitului, etc.)
24. Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a
INV gr. III 4 3 4
celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

Nivelul de risc global al locului de muncă este: 3,13

168
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
Locul de muncă: STRUNGAR CARUSEL
7
Nivel global de risc: 3,13

NIVELURI PARTIALE DE RISC

5

0
F1 F3 F5 F7 F9 F11 F13 F15 F17 F19 F21 F23
FACTORI DE RISC

LEGENDǍ
F72- Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către strung, polizor, etc.
F73- Lovire de către mijloacele de transport auto şi motostivuitor la deplasarea prin incinta
societăţii.
F74- Rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate.

F75- Cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la manipularea manuală
neglijentă.
F76- Proiectare aşchii, şpan, material abraziv la operaţiile de strunjire, polizare.
F77- Balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta atelierului.
F78- Contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare)

F79- Contact accidental cu suprafeţe foarte calde (rezultate în urma procesului de prelucrare prin
aşchiere, polizare)
F80- Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă.
F81- Zgomot provenit de la locurile de muncă învecinate.
F82- Depozitarea materialelor ce urmează a fi prelucrate pe căile de acces din incinta atelierului.
F83- Suprasolicitarea atenţiei la mişcările repetitive de ciclu scurt.
F84- Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă.
F85- Fixarea necorespunzătoare a pieselor de prelucrat.
Pornirea defectuoasă a strungului (neefectuarea verificării stării echipamentului tehnic, a
F86- dispozitivelor de protecţie şi a grătarelor din lemn înaintea începerii lucrului, angajarea cuţitului
în material înainte de punerea în mişcare a piesei de prelucrat, fixare necorespunzătoare a
reperului care urmează să fie prelucrat, etc.)
F87- Prinderea îmbrăcămintei în planşaibă.
F88- Reglarea parametrilor de strunjire la valori necorespunzătoare.
F89- Părăsirea utilajelor în timpul funcţionării
F90- Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte.
F91- Lucrul cu scule uzate – cuţite, burghie, etc.;
F92- Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat;
F93- Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare
Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă. (neoprirea maşinii înaintea
F94- efectuării operaţiilor de verificare dimensională/calitativă a piesei sau la operaţia de îndepărtare a
şpanului, angajarea cuţitului în material înainte de punerea în mişcare a piesei, neutilizarea tuturor
şuruburilor la fixarea cuţitului, etc.)
F95- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.
169
Fişa de măsuri propuse
Nr. Loc de munca/factor Nivel
crt. de risc de risc
0 1 2 3
1 F1:Organe de maşini
în mişcare - prindere,
antrenare de către
strung, polizor, etc.
4 Interzicerea începerii sau continuării lucrului dacă se constată lipsa, deteriorarea sau amplasarea incorectă a dispozitivelor de protecţie.
F5: Proiectare aşchii,
şpan, material abraziv
2 la operaţiile de 4 Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorului, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă.
strunjire, polizare
F9: Electrocutare prin
atingere directă şi
3 4
indirectă.
Locul de muncă: Strungar Carusel
Masuri propuse ( Nominalizarea masurii )
Măsuri tehnice:
Repararea si montarea tuturor dispozitivelor de protecţie, utilizarea paravanelor de protecţie pentru izolarea zonei de lucru.
Măsuri organizatorice:
Verificarea stării fizice a elementelor active ale echipamentelor tehnice înainte de începerea lucrului.
Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorilor, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă.
Respectare măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a instrucţiunilor proprii.
Măsuri igienico-sanitare
Dotarea cu truse de prim ajutor.
Măsuri tehnice:
Dotarea cu dispozitive şi paravane de protecţie.
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu ochelari de protecţie, utilizarea acestora în timpul operaţiei de prelucrare prin aşchiere.
Respectare măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a instrucţiunilor proprii
Măsuri igienico-sanitare
Dotarea cu truse de prim ajutor.
Măsuri tehnice:
Asigurarea a două măsuri de protecţie împotriva electrocutării indirecte (o măsură de protecţie principală şi o măsură de protecţie
secundară).
Securizarea carcaselor echipamentului tehnic şi a tablourilor electrice astfel încât să aibă acces doar personalul calificat în meseria de
electrician, autorizat şi instruit in acest sens.
Efectuarea periodică, conform normativelor în vigoare, a verificărilor protecţiilor împotriva atingerii directe şi indirecte de personal
calificat în meseria de electrician, autorizat şi instruit în acest sens, consemnarea rezultatelor într-un raport/registru de încercare.
Înlocuirea cablurilor cu izolaţia deteriorată/distrusă/ îmbătrânită, înlocuirea de întrerupătoare, prize, fişe de alimentare deteriorate.
Măsuri organizatorice:.
Executarea intervenţiilor la instalaţii electrice şi la părţile active ale echipamentul tehnic se vor executa numai de personal calificat în
meseria de electrician, autorizat şi instruit în acest sens.
Efectuarea vizuală a verificărilor zilnice de către lucrătorul care deserveşte maşina înainte de începerea lucrului( integritatea sistemului
de închidere a carcaselor de protecţie, starea de contact intre bornele de legare la pământ şi conductorul de protecţie, continuitatea
legăturii la centura de împământare, etc.).
Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorului, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă.
170

F22: Cădere la acelaşi
nivel prin alunecare,
4 4
împiedicare,
dezechilibrare.
F24: Neutilizarea
echipamentului
individual de protecţie
5 şi a celorlalte mijloace 4 dotare, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă.
de protecţie din
dotare.
Respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a instrucţiunilor proprii.
Măsuri tehnice:
Semnalizarea corespunzătoare a zonelor în care există denivelări sau pericol de alunecare.
Marcarea corespunzătoarea a căilor de acces, menţinerea liberă în permanenţă a acestora.
Dotarea cu grătare din lemn, menţinerea acestora curate şi în bună stare, îndepărtarea petelor de ulei.
Remedierea zonelor cu denivelări din pardoseală, montarea grătarelor de lemn în zonele în care există pericol de alunecare (spălătoare).
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu încălţăminte cu talpă antiderapantă.
Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorului, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă.
Respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a instrucţiunilor proprii.
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucrătorilor cu echipament de protecţie corespunzător activităţii desfăşurate.
Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a lucrătorului referitor la obligativitatea utilizării echipamentului de protecţie din
Respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a instrucţiunilor proprii.
Verificarea permanentă din partea coordonatorului de muncă a modului de utilizare a echipamentului de protecţie din dotare de către
lucrători.
171
6. Interpretarea rezultatelor evaluării
Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „Strungar Carusel” este egal cu 3,13, valoare ce îl
încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu, el nedepăşind limita maximă
acceptabilă (3,5).
Rezultatul este susţinut de „Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 24 factori de risc identificaţi
numai 5 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3, încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 5 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F1: Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către strung, polizor, etc. – nivel de risc parţial 4;.
F5: Proiectare aşchii, şpan, material abraziv la operaţiile de strunjire, polizare – nivel de risc parţial 4;
F9: Electrocutare prin atingere directă şi indirectă.– nivel de risc parţial 4;
F22: Cădere la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare.. – nivel de risc parţial 4;
F24: Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare – nivel
de risc parţial 4.
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 5 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt necesare
măsurile generic prezentate în „Fişa de măsuri propuse”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
37,50 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
4,17 %, factori proprii mediului de muncă;
8,33 %, factori proprii sarcinii de muncă;
50,00 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 62,50 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe
ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).

BIBLIOGRAFIE
Băbuţ, G., Moraru, R., Protecţia muncii, Editura Universitas, Petroşani, 1999.
Darabont, Al., Pece, Şt., Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
Darabont, Al., Pece, Şt., Dăscălescu, A., Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (vol. I şi II), Editura
AGIR, Bucureşti, 2001.
Darabont, Al., Darabont, D., Constantin, G., Darabont, D., Evaluarea calităţii de securitate a
echipamentelor tehnice, Editura AGIR, Bucureşti, 2001.
Moraru, R., Băbuţ, G., Analiză de risc, Editura Universitas, Petroşani, 2000.
Moraru, R., Băbuţ, G., Matei, I., Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroşani,
2002.
Pece, Şt., Metode de analiză apriorică a riscurilor profesionale, I.N.I.D., Bucureşti, 1993.
Pece, Şt., Metodă de evaluare a securităţii muncii la nivelul microsistemelor (loc de muncă), Risc şi securitate în
muncă, I.C.S.P.M. Bucureşti, nr. 3-4/1994.
Pece, Şt., Dăscălescu, A., Metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la
locurile de muncă, M.M.P.S.-I.C.S.P.M. Bucureşti, 1998.
Pece, Şt., Dăscălescu, A. ş.a., Securitate şi sănătate în muncă - Dicţionar explicativ, Editura GENICOD,
Bucureşti, 2001.
Pece, Şt., Evaluarea riscurilor în sistemul om-maşină, Editura Atlas Press, Bucureşti, 2003.
* * *, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
646/26.07.2006.
* * *, H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii
şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006.
* * *, SR EN 1050: 2000 - Securitatea maşinilor. Principii pentru aprecierea riscului, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, 2000.

172
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ “BOBINATOR MONTAJ”
ing. Liviu Tărnăuceanu-UCMR S.A.

GENERALITĂŢI
Accidentele de muncă şi bolile profesionale au drept consecinţă lezarea componentei biologice a factorului
uman, în cursul desfăşurării unui proces de muncă.
Indiferent de natura activităţii, realizarea oricărui proces de muncă nu poate avea loc în absenţa unuia din
următorii factori:
- executantul, sarcina de muncă (activitatea pe care trebuie să o desfăşoare executantul pentru atingerea
obiectivului propus);
- mijloacele de producţie (clădiri, maşini, instalaţii, materii prime etc.);
- mediul de muncă.
Pentru ca procesul de muncă să aibă loc, nu este suficientă prezenţa acestor factori. Factorii menţionaţi trebuie
să constituie un sistem-sistemul de muncă-ale cărui elemente să interacţioneze şi să se influenţeze reciproc.
În cazul ideal, când interacţiunile sunt perfecte, în sensul că vor conduce la obţinerea produsului sau serviciului
dorit, fără ca să provoace distrugerea sau deteriorarea elementelor neconsumabile, posibilitatea apariţiei
incidentelor, inclusiv a accidentelor de muncă, precum si a îmbolnăvirilor profesionale, este teoretic nulă.
Prin urmare, accidentele de muncă şi bolile profesionale pot fi considerate drept consecinţe ale disfuncţiilor din
interiorul acelui sistem de muncă în care omul este executant. Aceste disfuncţii din interiorul unui sistem de
muncă se pot definii ca fiind factorii de risc ai sistemului.
Accidentele de muncă şi bolile profesionale implică existenţa unui raport de cauzalitate între factorii de risc
existenţi în procesul de muncă şi efectul acestora, materializat în producerea respectiv apariţia accidentelor de
muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Atât accidentele de muncă cât şi bolile profesionale afectează negativ toate elementele sistemului de muncă:
executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi mediul de muncă.
Consecinţe asupra executantului
În contextul procesului de muncă, omul poate fi considerat în două ipostaze: de fiinţă umană şi de executant al
unei sarcini de muncă. Fiecăreia îi sunt asociate o serie de valori şi caracteristici specifice, cum ar fi: viaţa,
sănătatea, integritatea anatomo-funcţională, capacitatea creativă, afectivă ş.a., respectiv capacitatea de muncă,
aptitudinile şi cunoştinţele etc.
Accidentele şi bolile profesionale au repercusiuni asupra ambelor categorii de valori, consecinţele manifestându-
se în multiple planuri: psiho-fiziologic - durere, stress, incapacitate de muncă, invaliditate ş.a.; economic -
diminuarea productivităţii muncii individuale; financiar - diminuarea veniturilor, cheltuielilor pentru asistenţă
medicală etc.
Consecinţe asupra sarcinii de muncă
Consecinţa directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă sau neîndeplinirea ei la timp (mai ales în situaţia
accidentelor de muncă), precum şi îndeplinirea necorespunzătoare (în unele cazuri de boli profesionale, dacă nu
se ajunge la incapacitate de muncă).
Consecinţe asupra mijloacelor de producţie
În urma accidentelor de muncă, în mod deosebit, se pot produce deteriorări sau distrugeri, atât ale mijloacelor de
muncă, dar şi ale obiectelor muncii (cazul exploziilor, incendiilor, proiectarea de corpuri care agresează nu
numai victima, ci şi utilajele din jur etc.).
Consecinţe asupra mediului de muncă
Ambele categorii de mediu pot fi afectate de producerea accidentelor de muncă şi apariţia bolilor profesionale,
dar în mod deosebit cel social.
Mediul fizic de muncă prezintă repercusiuni sub forma elementelor materiale degradate în urma unui accident de
muncă.
Consecinţe asupra mediului social au şi accidentele şi bolile profesionale, concretizate mai ales sub forma
stressului suportat de cei aflaţi la locuri de muncă apropiate de cel al victimei, cu toate manifestările specifice.
Un alt criteriu de clasificare -nivelul la care se produc- împarte consecinţele accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, în:
consecinţe la nivelul individului
- al victimei - suferinţă fizică şi psihică datorită agresiunii suportate, a incapacităţii temporare sau permanente de
muncă, a pierderii încrederii în capacitatea de a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, diminuarea
veniturilor (pierderi de salariu, cheltuieli cu îngrijirea medicală);
- al celor apropiaţi victimei - durere, suferinţă, stress psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.;
consecinţe la nivel microeconomic (agent economic)
- pierderi de producţie, pierderi de capacităţi de producţie potenţiale, deteriorări şi distrugeri de mijloace fixe,
cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje, deteriorarea mediului social de muncă etc.;
consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic)
- cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală, diminuarea potenţialului creator general ş.a.
173
Pentru a prevenii producerea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale este obligatorie identificarea
tuturor factorilor de risc existenţi în sistemul de muncă, stabilirea consecinţelor maxime posibile şi a
probabilităţii manifestării fiecărui factor de risc, ierarhizarea riscurilor şi stabilirea măsurilor de prevenire şi
protecţie pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor în sistemul de muncă.
În cadrul UCM Reşiţa S.A. în prezent se desfăşoară activitatea de evaluare a riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională utilizându-se în acest scop metoda pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti.

2. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ “BOBINATOR MONTAJ”

1. Procesul de muncă
Execută lucrări de bobinare manuală a rotoarelor si statoarelor.
2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat mijloace de producţie
a. Mijloace de producţie:
- cuptor pentru polimerizare;
- maşina de confecţionat bobine poli şi bandajare rotori;
- presa cald rece;
- polizor fix;
- pod rulant 32/8tf;
- bobine;
- bancuri de lucru;
- lacuri, vopsele;
b. Sarcina de muncă:
- cunoaşterea modului de operare;
- aplicarea tehnologiilor, instrucţiunilor şi procedurilor specifice compartimentului;
- cunoştinţe avansate în domeniul desenului tehnic în vederea citirii planşelor/ schiţelor de execuţie a reperelor ;
- întreţinerea utilajelor;
- cunoaşterea şi respectarea legislaţiei şi a instrucţiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi SU;
cunoaşterea măsurilor care se aplică pentru prevenirea accidentelor de munca şi a îmbolnăvirilor profesionale;
- răspunde la solicitările organizaţiei pentru realizarea obiectivelor de producţie;
- respectă programul de lucru stabilit prin Regulamentul de Ordine Interioară;
- răspunde de calitatea procesului de pe utilajele pe care lucrează;
- cunoaşterea şi respectarea semnificaţiei pictogramelor de pe panourile de avertizare existente la locul de
munca;
- utilizarea echipamentului de protecţie, întreţinerea echipamentului de protecţie;
- cunoaşterea riscurilor existente la locul de muncă;
- păstrarea ordinii, disciplinei şi curăţeniei la locul de muncă;
- cunoaşterea caracteristicilor materialelor şi a echipamentelor tehnice utilizate în procesul de muncă;
- cunoaşterea modului de acordare a primului ajutor în cazul producerii unui accident de muncă;
- cunoaşterea modului de aplicarea a planului de acţionare în caz de pericol grav şi iminent de accidentare şi a
planului de intervenţie în caz de urgenţe.
c. Mediul de muncă
Lucrătorul îşi desfăşoară activitatea în incinta atelierului de bobinaj:
- iluminat mixt;
- ventilaţie naturală;
- zgomot generat de echipamentele tehnice în funcţiune;
- curenţi de aer pe traseul de lucru;
- pulberi de Cu, particule de sticlă.
3. Factorii de risc identificaţi
A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
a. Factori de risc mecanic:
- organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către polizor, presa etc.;
- lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea in Companie sau spre serviciu;
- rostogolire de piese cilindrice - bobine neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
- cădere liberă de bobine poziţionate incorect pe bancul de lucru;
- balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta secţiei;
- contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare, abrazive) – sârme, suprafeţe nedebavurate etc..
b. Factori de risc termic:
Contact direct cu suprafeţe încălzite-max 1800 (la izolarea polilor în stare caldă);
174
c. Factori de risc electric:
- electrocutare prin atingere directă – panouri electrice neasigurate, căi de curent neprotejate ;
- electrocutare prin atingere indirectă – la distrugerea accidentală a protecţiilor electrice, scurgeri accidentale de
curent, căi de acces umede etc.;
- electrocutare la încercările intermediare şi finale care se fac statoarelor şi rotoarelor în cadrul atelierului;
d. Factori de risc chimic:
- lucrul cu substanţe inflamabile-lacuri etc.;
- lucrul cu substanţe toxice (diluanţi, acetonă, nestrapol, dinox, etc.)
B. Factori de risc proprii mediului de muncă
a. Factori de risc fizic:
- curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor sau neetanşeităţilor;
- temperatura scăzută a aerului în anotimpul rece.
b. Factori de risc chimic:
- vapori toxici rezultaţi în urma proceselor de producţie.
- pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului de muncă (pulberi de Cu, particule de sticla).
C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă
a. Conţinut necorespunzător
Depozitarea reperelor pe căile de acces din incinta sectorului.
b. Suprasolicitare psihică
Suprasolicitare a atenţiei la lucrările ce impun o mare precizie sau mişcări repetitive de ciclu scurt.
D. Factori de risc proprii executantului
a. Acţiuni greşite:
- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât prescripţiile tehnice de
lucru;
- fixarea necorespunzătoare a pieselor la montaj;
- depozitarea necorespunzătoare a bobinelor etc.;
- lucrul fără rabatarea ecranelor şi dispozitivelor de protecţie;
- părăsirea utilajelor în timpul funcţionării;
- efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte;
- lucrul cu scule uzate – pietre de polizor, etc.;
- nesincronizare la lucrul în echipă, comenzi, semnalizări, manevre greşite;
- deplasări, staţionări în zone periculoase (pe căile de acces auto etc.) ;
- cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare;

b. Omisiuni:
- omiterea unor operaţii care îi asigură propria securitate (la maşina de bandajat rotoare accidental, în momentul
bandajării lucrătorul nu pune la timp izolaţia pe capetele bobinajului rotor şi se poate ca banda de fretare
tensionată să îi prindă degetele încercând să bage rapid izolaţia);
- neutilizarea E.I.P. şi a celorlalte mijloace de protecţie acordate de angajator.

175
UNITATEA: U.C.M.R. S.A. NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 24
SECŢIA: MASINI ELECTRICE II DP1120 4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: 8 h/ schimb
LOCUL DE MUNCĂ: BOBINATOR ECHIPA DE EVALUARE: ing. Radu CIPRIAN
MONTAJ Ing. Ionela MARTINESCU, Sef UL. Minda IOSIF
CLASA
COMPONENŢA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A CONSECINŢA CLASA DE NIVEL
FACTORI DE RISC DE
SISTEMULUI DE FACTORILOR DE RISC MAXIMĂ PROBA- DE
IDENTIFICAŢI GRAVI-
MUNCĂ (descriere, parametri) PREVIZIBILĂ BILITATE RISC
TATE
0 1 2 3 4 5 6
1.organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către
INV gr. III 4 3 4
polizor, presa etc.;
2.lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea
DECES 7 1 3
in Companie sau spre serviciu
3.rostogolire de piese cilindrice - bobine neasigurate
ITM 45-180 zile 3 3 3
împotriva deplasărilor necontrolate;
FACTORI DE RISC
MECANIC 4.cădere liberă de bobine poziţionate incorect pe bancul de
ITM 3-45 zile 2 3 2
lucru;
MIJLOACE DE
PRODUCŢIE 5.balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la
DECES 7 1 3
deplasarea în incinta secţiei;
6.contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare,
ITM 45-180 zile 3 3 3
înţepătoare, abrazive) – sârme, suprafeţe nedebavurate etc;
7.contact direct cu suprafeţe încălzite – max 1800 (la
FACTORI DE RISC
ITM 45-180 zile 3 3 3
TERMIC izolarea polilor in stare calda);
8.electrocutare prin atingere directă – panouri electrice
FACTORI DE RISC DECES 7 1 3
neasigurate, căi de curent neprotejate ;
ELECTRIC

176
 9.electrocutare prin atingere indirectă – la distrugerea
accidentală a protecţiilor electrice, scurgeri accidentale de DECES 7 1 3
curent, căi de acces umede etc;
10.electrocutare la încercările intermediare si finale care se
DECES 7 1 3
fac statoarelor si rotoarelor in cadrul atelierului;
11.lucrul cu substanţe inflamabile – lacuri etc.;
DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC
CHIMIC 12.lucrul cu substanţe toxice – (diluanţi, acetonă, nestrapol,
ITM 3-45
2 5 3
dinox, etc.) zile
13.curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor sau
FACTORI DE RISC ITM 3-45 zile 2 4 2
neetanşeităţilor;
FIZIC 14.temperatura scăzută a aerului în anotimpul rece; ITM 3-45 zile 2 4 2
MEDIUL
DE MUNCĂ 15.vapori toxici rezultaţi în urma proceselor de producţie. ITM 3-45 zile 2 5 3
FACTORI DE RISC 16.pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului
CHIMIC INV gr. III 4 3 4
de muncă (pulberi de Cu, particule de sticlă).
CONŢINUT NECO- 17.depozitarea reperelor pe căile de acces din incinta ITM 3-45
SARCINA 2 4 2
RESPUNZǍTOR sectorului; zile
DE MUNCĂ SUPRASOLICITARE 18.suprasolicitare a atenţiei la lucrările ce impun o mare
ITM 3-45 zile 2 2 2
PSIHICA precizie sau mişcări repetitive de ciclu scurt;
19.executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
DECES 7 1 3
sau de o altă manieră decât prescripţiile tehnice de lucru;
20.fixarea necorespunzătoare a pieselor la montaj; ITM 3-45 zile 2 4 2
21.depozitarea necorespunzătoare a bobinelor etc.; ITM 3-45 zile 2 4 2
22.lucrul fără rabatarea ecranelor şi dispozitivelor de ITM
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE protecţie; 3 3 3
45-180 zile
23.părăsirea utilajelor în timpul funcţionării; ITM 3-45 zile 2 4 2
24.efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor
DECES 7 1 3
electrice ale maşinilor-unelte;
25.lucrul cu scule uzate – pietre de polizor, etc.; ITM 3-45 zile 2 4 2

177
 26.nesincronizare la lucrul in echipa, comenzi, semnalizări, ITM
manevre greşite; 3 3 3
45-180 zile
27.deplasări, staţionări în zone periculoase (pe căile de
DECES 7 1 3
acces auto etc.) ;
28.cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, ITM 45-180 zile 3 3 3
împiedicare;
29.omiterea unor operaţii care îi asigură propria securitate (
OMISIUNI la maşina de bandajat rotoare accidental, în momentul
bandajării lucrătorul nu pune la timp izolaţia pe capetele INV gr. III 4 2 3
bobinajului rotor şi se poate ca banda de fretare tensionată
să îi prindă degetele încercând să bage rapid izolaţia);
30.neutilizarea E.I.P. şi a celorlalte mijloace de protecţie
ITM
3 3 3
acordate de angajator. 45-180 zile

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

30

r  Ri i
2  (4  4)  19  (3  3)  9  (2  2) 239
N rg  i 1
   2,88
30
2  4  19  3  9  2
r
83
i
i 1

178
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC
Locul de muncă: BOBINATOR MONTAJ
NIVELURI PARTIALE DE RISC Nivel global de risc: 2,88

F1 F3 F5 F7 F9 F11 F13 F15 F17 F19 F21 F23 F25 F27 F29
FACTORI DE RISC

179
 LEGENDǍ
F1- organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către polizor, presa etc;
F2- lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea in Companie sau spre serviciu
F3- rostogolire de piese cilindrice - bobine neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
F4- cădere liberă de bobine poziţionate incorect pe bancul de lucru;
F5- balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta secţiei;
F6- contact direct cu suprafeţe periculoase (tăietoare, înţepătoare, abrazive) – sârme, suprafeţe nedebavurate etc.;
F7- contact direct cu suprafeţe încălzite-max 1800 (la izolarea polilor în stare caldă);
F8- electrocutare prin atingere directă-panouri electrice neasigurate, căi de curent neprotejate;
electrocutare prin atingere indirectă – la distrugerea accidentală a protecţiilor electrice, scurgeri accidentale de
F9-
curent, căi de acces umede etc.;
F10- electrocutare la încercările intermediare şi finale care se fac statoarelor şi rotoarelor în cadrul atelierului;
F11- lucrul cu substanţe inflamabile – lacuri etc.;
F12- lucrul cu substanţe toxice – (diluanţi, acetonă, nestrapol, dinox, etc.)
F13- curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor sau neetanşeităţilor;
F14- temperatura scăzută a aerului în anotimpul rece;
F15- vapori toxici rezultaţi în urma proceselor de producţie.
F16- pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului de muncă (pulberi de Cu, particule de sticla).
F17- depozitarea reperelor pe căile de acces din incinta sectorului;
F18- suprasolicitare a atenţiei la lucrările ce impun o mare precizie sau mişcări repetitive de ciclu scurt;

F19- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă sau de o altă manieră decât prescripţiile tehnice de
lucru;
F20- fixarea necorespunzătoare a pieselor la montaj;
F21- depozitarea necorespunzătoare a bobinelor etc.;
F22- lucrul fără rabatarea ecranelor şi dispozitivelor de protecţie;
F23- părăsirea utilajelor în timpul funcţionării;
F24- efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte;
F25- lucrul cu scule uzate – pietre de polizor, dornuri, ciocane etc.;
F26- nesincronizare la lucrul în echipă, comenzi, semnalizări, manevre greşite;
F27- deplasări, staţionări în zone periculoase (pe căile de acces auto etc.) ;
F28- cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare;
omiterea unor operaţii care îi asigură propria securitate (la maşina de bandajat rotoare accidental, în momentul
F29- bandajării lucrătorul nu pune la timp izolaţia pe capetele bobinajului rotor şi se poate ca banda de fretare
tensionată să îi prindă degetele încercând să bage rapid izolaţia);
F30- neutilizarea E.I.P. şi a celorlalte mijloace de protecţie acordate de angajator.

180

Nr. LOC DE MUNCǍ/
crt FACTOR DE RISC
0 1
F1: organe de maşini în
mişcare - prindere,
1 4
antrenare de către polizor,
presa etc.;
F16: pulberi
pneumoconiogene prezente
2 în atmosfera locului de
muncă (pulberi de Cu,
particule de sticla).
4.5.Fişa de măsuri propuse
Locul de muncă: „Bobinator montaj”
NIVEL MĂSURI PROPUSE
DE RISC (Nominalizarea măsurii)
2 3
Măsuri tehnice:
Repararea si montarea tuturor dispozitivelor de protecţie.
Măsuri organizatorice:
Verificarea stării fizice a elementelor active ale echipamentelor
tehnice înainte de începerea lucrului.
Interzicerea începerii sau continuării lucrului dacă se constată
lipsa, deteriorarea sau amplasarea incorectă a dispozitivelor de
protecţie.
Instruirea pe linie de securitate şi sănătate în muncă a
lucrătorilor, întocmirea instrucţiunilor proprii de securitate şi
sănătate în muncă.
Respectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă şi a
instrucţiunilor proprii.
Măsuri igienico-sanitare
Dotarea cu truse de prim ajutor.
Măsuri tehnice:
Îmbunătăţirea sistemului de ventilaţie din atelier.
Măsuri organizatorice:
- dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător activităţii ce
4 urmează a fi desfăşurată;
- instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării
restricţiilor de securitate-neutilizarea sau utilizarea incompletă
a mijloacelor de protecţie etc.;
- verificarea periodică a nivelului de pulberi la locul de muncă.
181
4.6. Interpretarea rezultatelor evaluării
Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „bobinator montaj” este egal cu 2,88 valoare ce îl
încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic, el nedepǎşind limita maximǎ acceptabilǎ
(3,5).
Rezultatul este susţinut de „Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 30 factori de risc identificaţi
numai 2 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: cei 2 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 2 factori de risc care se situează în domeniul inacceptabil sunt:
- F1: organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către polizor, presa – nivel de risc parţial 4 ;
- F16: pulberi pneumoconiogene prezente în atmosfera locului de muncă (pulberi de Cu, particule de sticla) –
nivel de risc parţial 4 ;
Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc, sunt necesare măsurile generic prezentate în „Fişa de măsuri
propuse”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
- 40 %, factori proprii mijloacelor de producţie;
- 13,33 %, factori proprii mediului de muncă;
- 6,66 %, factori proprii sarcinii de muncă;
- 40 %, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 40 % dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe
ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate).
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE
MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ: Bobinator montaj
NIVEL GLOBAL DE RISC: 2,88

Factori de risc proprii sarcinii de Factori de risc proprii

munca executantului
6,66% 40 %

Factori de risc proprii mediului de Factori de risc proprii mijloacelor de

muncă producţie

13,33 % 40 %

182
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ
PENTRU LOCUL DE MUNCĂ „SABLATOR“
ing. Adam Murgu/U.C.M.R.S.A.

CAPITOLUL 1 APLICAREA METODEI DE EVALUARE A RISCURILOR

1.1. Procedura de lucru

a.Constituirea echipei de analiză şi evaluare
Primul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză şi evaluare. Aceasta va cuprinde
specialişti în domeniul securităţii muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.
Înainte de începerea activităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele
utilizate şi procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra
locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate.
După constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se trece la parcurgerea
etapelor propriu-zise.

b. Descrierea sistemului de analizat

În această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:
- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de funcţionare: scopul sistemului,
descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici
funcţionale, unelte etc.;
- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a
ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);
- descrierea condiţiilor de mediu existente;
- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor şi standardelor de
securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente.
Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile
tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a
factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de
informaţii pentru definirea sistemului o constituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

c. Identificarea factorilor de risc din sistem

În această etapă, esenţială pentru calitatea analizei, se stabileşte pentru fiecare componentă a sistemului de
muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile
previzibile şi probabile de funcţionare.
Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcţionării sistemului şi deducerea
respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de
muncă relativ puţin periculoase, în care disfuncţiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt
cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.
Factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă, unde se mai specifică, în aceeaşi
etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se
apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).

183
d. Evaluarea riscurilor
Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă
similare. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul,
intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se
transformă ulterior în frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an. Rezultatul obţinut în urma
procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor şi se înscrie în Fişa locului de muncă . Cu
ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de
risc în parte. Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea
stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de
risc. Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc
stabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea,
se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.
În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea
ca efectul de compensare între extreme, pe care îl implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului
cu nivel maxim de risc.
Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:
n
 ri  R i
i =1
Nr = n
 ri
i =1

unde:
Nr este nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri - rangul factorului de risc „i”;
Ri - nivelul de risc pentru factorul de risc „i”;
n - numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate,
construită pe principiul invers proporţionalităţii nivelurilor de risc şi securitate.
Atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă .
În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii
de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile de
muncă similare se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obţine nivelul global de securitate a muncii
pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată – NS:
n
 rp  Nsp
Ng 
p =1
n
 rp
p 1

unde:
rp este rangul locului de muncă „p” (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);
n - numărul de locuri de muncă analizate;
184
Nsp - nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă „p”.
e. Stabilirea măsurilor de prevenire
Pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de muncă analizat se
impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de
risc/securitate a muncii în ordinea:
- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
-1–7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire, respectiv:
- măsuri de prevenire intrinsecă;
- măsuri de protecţie colectivă;
- măsuri de protecţie individuală.
Măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse .
Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care
trebuie să conţină, clar şi succint, următoarele:
- modul de desfăşurare a analizei;
- persoanele implicate;
- rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;
- interpretarea rezultatelor evaluării;
- fişele de măsuri de prevenire.

1.2. Condiţii de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiţie este ca sistemul ce
urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului şi elementelor sale. În acest
mod se limitează numărul şi tipul de interrelaţionări potenţiale ce urmează să fie investigate şi implicit factorii de
risc de luat în considerare.
O altă condiţie deosebit de importantă este existenţa unei echipe de evaluare, complexă şi multidisciplinară, care să
includă specialişti în securitatea muncii, proiectanţi, tehnologi, ergonomi, medici specialişti în medicina muncii
etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar şi a factorilor de risc. Conducătorul
echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de
vedere ale celorlalţi evaluatori, în sensul subordonării şi integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului
urmărit prin analiză: evaluarea securităţii muncii.
Un avantaj al metodei elaborate în cadrul I.N.C.D.P.M. Bucureşti îl constituie faptul că aplicarea ei nu este
limitată de condiţia existenţei fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viaţa
unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepţia şi proiectarea, realizarea fizică, constituirea şi
intrarea în funcţiune, desfăşurarea procesului de muncă.
Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar şi pentru un sistem relativ simplu, sunt
multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei şi gestionarea riscurilor
la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obţinute necesitǎ personal specializat şi tehnicǎ de calcul.

185
2. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ
pentru locul de muncă „SABLATOR“ din cadrul U.C.M.R. S.A.
2.1. PROCESUL DE MUNCĂ
Sablarea pieselor pentru îndepărtarea ţunderului cu ajutorul maşinii de sablare.
2.2. ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT
MIJLOACE DE PRODUCŢIE
- maşină de sablare
- alice metalice
- ţevi
- pat de preluare/alimentare a ţevilor
- şir de role
- pat de ieşire cu şa colectoare
- trusă de scule
SARCINA DE MUNCĂ
Sarcina de muncă a lucrătorilor este de curăţare a suprafeţelor pieselor prin alicare in vederea vopsirii acestora.
MEDIUL DE MUNCĂ
Lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în incinta halei aferente secţiei Tratamente Termice.
Principalele caracteristici ale mediului de muncă sunt:
- iluminat natural şi artificial;
- curenţi de aer datoraţi atât neetanşeităţilor cât şi uşilor deschise şi geamurilor sparte;
- pulberi pneumoconiogene;
- zgomot produs de funcţionarea utilajelor;
- temperatura aerului – ridicată vara.
2.3. FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI
MIJLOACE DE PRODUCŢIE
FACTORI DE RISC MECANIC
Organe de maşini în mişcare – şir cu role etc. – prindere, antrenare
Lovire de către mijloacele de transport auto, la deplasarea pe traseul spre/de la serviciu şi în incinta unităţii
Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
Cădere liberă de piese, materiale poziţionate incorect pe patul de lucru sau la manipularea manuală sau din
sarcina podului rulant
Proiectare alice de sablare datorită blocării apărătoarelor la maşina de sablare
Strivire de către masele aflate în faza de balans (sarcină macara)
Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase (tăioase, înţepătoare, nedebavurate)
FACTORI DE RISC ELECTRIC
Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă
MEDIUL DE MUNCĂ
FACTORI DE RISC FIZIC
Temperatura ridicată a aerului în anotimpul călduros
Curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi neetanşeităţile încăperii
Zgomot produs de funcţionarea utilajelor (instalaţia de sablat) – conform buletinelor de determinări
Pulberi pneumoconiogene (ţunder, praf) - conform buletinelor de determinări
Calamităţi naturale – seism
Pulberi pneumoconiogene în atmosfera locului de muncă (ţunder, praf)
FACTORI DE RISC CHIMIC
Gaze, vapori toxici proveniţi de la locurile de muncă învecinate conform buletinelor de analiză
SARCINA DE MUNCĂ
SUPRASOLICITARE FIZICǍ

Efort dinamic la manipularea manuală a ambalajelor cu alice de sablare

EXECUTANT
ACŢIUNI GREŞITE
Executarea defectuoasă de operaţii (manevre, poziţionări)
Efectuarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, zona utilajelor în funcţiune, sub sarcina podului
rulant etc.
Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare– pardoseli umede, alunecoase
Cădere de la înălţime prin păşire în gol, alunecare, dezechilibrare
OMISIUNI
Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare
186
 NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 6
Firma: U.C.M.R. S.A.
SECŢIA: TRATAMENTE TERMICE FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.
LOCUL DE MUNCĂ: ECHIPA DE EVALUARE:
SABLARE Adam MURGU
CONSE-

CINŢA NIVEL
CLASA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR CLASA DE PAR-
FACTORI DE RISC MAXIMĂ DE
SISTEMULUI DE DE RISC PROBA- ŢIAL
IDENTIFICAŢI GRAVI-
MUNCĂ (descriere, parametri) BILITATE DE
PREVI- TATE
RISC

ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC 1. Organe de maşini în mişcare – şir cu role etc. – prindere, INV gr. III 4 3 4
PRODUCŢIE 1 MECANIC antrenare
2. Lovire de către mijloacele de transport auto, cf la deplasarea pe
DECES 7 2 4
traseul spre/de la serviciu şi în incinta unităţii
3. Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor
INV gr. III 4 2 3
necontrolate
4. Cădere liberă de piese, materiale poziţionate incorect pe patul de INV gr. III 4 2 3
lucru sau la manipularea manuală sau din sarcina podului rulant
5. Proiectare alice de sablare datorită blocării apărătoarelor la INV gr. III 4 2 3
maşina de sablare
6. Strivire de către masele aflate în faza de balans (sarcină macara) INV gr. III 4 2 3
7. Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi ITM 3-45 2 5 3
periculoase (tăioase, înţepătoare, nedebavurate) zile
FACTORI DE RISC 8. Electrocutare prin atingere directă şi/sau indirectă – panouri
DECES 7 1 3
ELECTRIC electrice deschise.
MEDIUL FACTORI DE RISC FIZIC
ITM 3-45
9. Temperatura ridicată a aerului în anotimpul călduros 2 5 3
DE MUNCĂ 15 zile
10. Curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi neetanşeităţile ITM 3-45
2 6 3
încăperii zile
11. Zgomot produs de funcţionarea utilajelor (maşina de sablat) –
INV gr. III 4 3 4
conform buletinelor de determinări

187
 12. Pulberi pneumoconiogene (ţunder, praf)- conform buletinelor de ITM 3-45
3 4 3
determinări zile
13. Calamităţi naturale – seism DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC ITM 45-180
14. Gaze, vapori de la locurile de muncă 3 4 3
CHIMIC zile
SARCINA SUPRASOLICITARE 15. Efort dinamic la manipularea manuală a ambalajelor cu alice ITM 3-45
2 5 3
DE MUNCĂ 14 FIZICǍ zile
EXECUTANT 15 16. Executarea defectuoasă de operaţii (manevre, poziţionări etc.)
ACŢIUNI GREŞITE DECES 7 1 3
17. Efectuarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
DECES 7 1 3
18. Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto,
zona utilajelor în funcţiune, sub sarcina podului rulant etc. INV gr. III 2 4 2
19. Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, ITM 3-45
dezechilibrare – pardoseli umede, alunecoase 2 4 2
zile
20. Cădere de la înălţime prin păşire în gol, alunecare, dezechilibrare
DECES 7 1 3
OMISIUNI 21. Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă DECES 7 1 3
22.Neutilizarea echipamentului individual de
protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din DECES 7 2 4
dotare

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

27

r  Ri i
4  (4  4)  16  (3  3)  1  (2  2) 216
N rg  i 1
   3,27
27
4  4  16  3  1  2
r
66
i
i 1

188
 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă -SABLATOR

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,27

6
NIVELURI PARTIALE DE RISC

0
F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15 F16 F17 F18 F19 F20 F21 F22
FACTORI DE RISC

189
 LEGENDĂ

F31- Organe de maşini în mişcare – şir cu role etc. – prindere, antrenare

F32- Lovire de către mijloacele de transport auto, la deplasarea pe traseul spre/de la serviciu şi în incinta
unităţii
F33- Rostogolire de piese cilindrice neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate
F34- Cădere liberă de piese, materiale poziţionate incorect pe patul de lucru sau la manipularea manuală sau
din sarcina podului rulant
F35- Proiectare alice de sablare datorită blocării apărătoarelor la maşina de sablare
F36- 0Strivire de către masele aflate în faza de balans (sarcină macara)
F37- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase (tăioase, înţepătoare, nedebavurate)
F38- Electrocutare prin atingere directă şi/sau indirectă – panouri electrice deschise.
F39- Temperatura ridicată a aerului în anotimpul călduros
F40- Curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor şi neetanşeităţile încăperii
F41- Zgomot produs de funcţionarea utilajelor (Instalaţia de sablat) – conform buletinelor de determinări
F42- Pulberi pneumoconiogene (ţunder, praf)- conform buletinelor de determinări
F43- Calamităţi naturale – seism
F44- Gaze, vapori de la locurile de muncă învecinate
F45- Efort dinamic la manipularea manuală a ambalajelor cu alice
F46- Executarea defectuoasă de operaţii (manevre, poziţionări etc.)
F47- Efectuarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
F48- Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, zona utilajelor în funcţiune, sub sarcina
podului rulant etc.
F49- Cădere la acelaşi nivel prin împiedicare, alunecare, dezechilibrare
F50- Cădere de la înălţime prin păşire în gol, alunecare, dezechilibrare
F51- Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă
F52- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

190
 FISA DE MASURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCA - SABLATOR

Nr. Nivel de MĂSURI PROPUSE

Crt FACTOR DE RISC risc
Nominalizarea măsurii
0 1 2 3
Măsuri organizatorice
- dotarea angajaţilor cu EIP corespunzător activităţii ce urmează a fi desfăşurată -
antifoane interne sau externe
Zgomot produs de funcţionarea utilajelor (instalaţia de sablat) –
1. 4 - instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării restricţiilor de securitate –
conform buletinelor de determinări
neutilizarea sau utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie etc.
- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau prin sondaj, din
partea şefilor ierarhic superiori
Măsuri organizatorice:
2. Organe de maşini în mişcare – şir cu role etc. – prindere, antrenare 4 - verificarea modului de utilizare a mijloacelor de protecţie din dotare
- instruire cu privire la lucrul în condiţii de securitate la sablarea pieselor
Lovire de către mijloacele de transport auto, cf la deplasarea pe Măsuri tehnice:
3. 4
traseul spre/de la serviciu şi în incinta unităţii a. marcarea căilor de acces în incinte şi în exterior
Măsuri tehnice
- achiziţionarea EIP corespunzător activităţii ce urmează a fi desfăşurată potrivit
reglementărilor în vigoare.
Măsuri organizatorice
Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte
4. 4 - dotarea angajaţilor cu EIP corespunzător activităţii ce urmează a fi desfăşurată.
mijloace de protecţie din dotare
- instruirea lucrătorilor privind consecinţele nerespectării restricţiilor de securitate –
neutilizarea sau utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie etc.
- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau prin sondaj, din
partea şefilor ierarhic superiori

191
 INTERPRETAREA
REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRU
LOCUL DE MUNCĂ -SABLATOR

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă SABLATOR -3,27 valoare ce îl încadrează în
categoria locurilor de muncă cu nivel de risc inacceptabil(mic spre mediu).
Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 22 factori de risc
identificaţi numai 4 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc
mediu .
Cei 4 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F11 Zgomot produs de funcţionarea utilajelor (maşina de sablat) – conform buletinelor de - N.V.P.R. 4
determinări anexate
F1 - Organe de maşini în mişcare – şir cu role etc. – prindere, antrenare - N.V.P.R. 4
F2 - Lovire de către mijloacele de transport auto, cf la deplasarea pe traseul spre/de la - N.V.P.R. 4
serviciu şi în incinta unităţii
F22 Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie - N.V.P.R. 4
din dotare
Pentru diminuarea sau eliminarea celor 4 factori de risc (care se situează în domeniul inacceptabil), sunt
necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul de muncă.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum
urmează
 36,36%, factori proprii mijloacelor de producţie;
 27,27%, factori proprii mediului de muncă;
 4,54%, factori proprii sarcinii de muncă;
 31,83%, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 68,18% dintre factorii de risc identificaţi pot avea
consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ
Locul de muncă SABLATOR NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,27

FACTORI DE RISC PROPRII

MIJLOACELOR DE PRODUCTIE
36,36%
FACTORI DE RISC PROPRII
EXECUTANTULUI
31,83%

FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI

DE MUNCA
FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE
27,27%
MUNCA
4,54%

192
 EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE
PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ „TOPITOR“
ing. Ciprian Radu-U.C.M.R. S.A.

1. Prezentare generală, definirea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala

Analiza şi evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională reprezintă o etapă determinantă a
procesului general de management a securităţii şi sănătăţii în muncă, cu referire la strategia de selecţie a
măsurilor de securitate adecvate vizând:
- prevenirea intrinsecă;
- alegerea măsurilor de protecţie optime;
- furnizarea informaţiilor referitoare la riscul rezidual.
Analiza riscurilor trebuie efectuată atât asupra produselor, tehnologiilor şi sistemelor noi, în faza de concepţie,
cât şi asupra celor existente, fie în scopul ameliorării securităţii şi fiabilităţii, fie pentru includerea unor
modificări semnificative.
Pentru realizarea oricărei activităţi productive, şi în general economice, trebuie să existe şi să intre în relaţie
patru elemente, şi anume:
- executantul;
- sarcina de muncă;
- mijloacele de producţie;
- mediul de muncă.
Aceste elemente interdependente coexistă în timp şi spaţiu constituind, în ansamblul lor, sistemul de muncă, în
cadrul căruia se realizează procesele de muncă. Ca urmare, pentru a se identifica cauzele accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale trebuie să se analizeze ceea ce se întâmplă în interiorul sistemului. Orice deficienţă
la nivelul unuia sau mai multor elemente, reprezentând o abatere de la funcţionarea prestabilită a sistemului,
conduce la creşterea entropiei, deci la manifestarea tendinţei sale de autodistrugere, inclusiv prin vătămarea
omului. Pentru ca un astfel de efect să se producă, este însă necesar ca abaterile de la funcţionare să se constituie
într-un lanţ cauzal, a cărui ultimă verigă este întâlnirea dintre victimă şi agentul material care o lezează.
În consecinţă, se consideră disfuncţiile elementelor constitutive ale sistemului de muncă drept cauze ale
accidentelor de muncă şi/sau îmbolnăvire profesională, respectiv factori de risc de accidentare şi/sau
îmbolnăvire profesională.
Pornind de la definirea pericolului ca sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii, riscul reprezintă
dimensiunea acestuia, caracterizată prin combinaţia dintre probabilitatea de manifestare a pericolului şi
gravitatea consecinţelor evenimentului nedorit generat. Din punct de vedere teoretic, se poate defini o curbă de
acceptabilitate a riscului într-un sistem de axe de coordonate p-g.

CURBA LUI FARMER

Această reprezentare a riscului ridică probleme ,îndeosebi din două puncte de vedere:
- evaluarea probabilităţii de apariţie a unui eveniment;
- criteriile de delimitare a riscului acceptabil.
Probabilitatea de apariţie a unui eveniment se evaluează, în general, pornind de la estimări statistice. De
exemplu, pentru determinarea probabilităţii de defectare a unei componente simple se recurge la datele statistice
rezultate din încercările de laborator sau achiziţionate din exploatare. În numeroase situaţii practice, absenţa
193
 bazelor de date sau incertitudinea asociată acestora impune recurgerea la metode de analiză semicantitative sau
calitative, precum şi exprimarea probabilităţilor prin clase generice de probabilitate.
Între riscul real care există într-un sistem tehnic şi riscul care poate fi interpretat ca acceptabil intervin adesea nu
numai deosebiri valorice ci şi de conţinut, deoarece ele sunt definite şi interpretate diferit.
Riscul real este determinat din puncte de vedere obiective, putând fi analizat, estimat şi evaluat de către
specialişti.
Riscul acceptabil este nedeterminat, fiind puternic afectat de puncte de vedere subiective, el reprezentând de
fapt o convenţie a responsabililor socio-politici, modificându-se în timp şi spaţiu.

2. Metoda de evaluare utilizată, etapele analizei

La nivel de U.C.M.R. S.A. s-a utilizat pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională
metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. Bucureşti, metoda semicalitativă şi semicantitativă.
Principale etape ale metodei utilizate pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt:
- formarea echipei de evaluatori;
- pregătirea datelor statistice;
- descrierea sistemului de munca/loc de munca evaluat;
- identificarea factorilor de risc;
- modelarea sistemului sau elaborarea scenariilor de accidentare (dacă e cazul);
- estimarea consecinţelor (analiza calitativă);
- estimarea probabilităţii de apariţie a situaţiilor de risc (analiza cantitativă);
- cuantificarea nivelelor de risc rezultate şi asumarea unor nivele de risc prin referinţă la criteriul de risc
cuantificat. (evaluarea riscurilor);
- ierarhizarea riscurilor;
- stabilirea măsurilor de prevenire şi protecţie;
- întocmirea planului de prevenire şi protecţie, stabilire resurse şi responsabilităţi.

3. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ PENTRU

LOCUL DE MUNCĂ „TOPITOR” Sector Turnătorie din cadrul MIBAROM REŞIŢA S.R.L.
1. Procesul de muncă
Procesul de muncă are drept scop realizarea lucrărilor de elaborare-turnare a cuzineţilor.
2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat
Mijloace de producţie
Turnatoria centrifugală:
- maşina de turnare DNZ 70/450 bronz;
- cuptor de turnare cu creuzet din otel (350 Kg);
- cuptor elaborare cu creuzet din grafit (400Kg);
- cuptor de preâncălzire electric (400Kg);
- cuptor de detensionare;
- maşina de tăiat probe cu lame;
- dispozitiv de tăiat probe cu disc abraziv;
- pod rulant;
- polizor fix;
- oala de turnare;
- cărucior manual pentru transport bucşe;
- transpaleţi;
- linguri grafit;
- creuzete (otel, grafit);
- linguri pentru zgură;
- separator de şpan;
- cârlige cu coadă;
- lingotiere;
- cabluri de legare cu cârlige;
- rina de turnare;
- aparat de măsurare a temperaturii din baia prin imersie;
- oală metalică de încărcare cuptoare;
- chible metalice;
- compresor aer;
- SDV-uri turnare (duşuri de răcire, inele de centrare, etc.);
- dălţi, chei fixe, ciocane, lopeţi, etc.;
- emulsie (Borel);
- tablouri de comandă;

194
- materiale folosite la elaborare (staniu, stibiu, cupru, nichel, şpan metal alb, clorură de zinc, clorură de amoniu,
acetonă, mangal, gaz metan, sarma neagra, degresor, silox, şpan bronz, plumb, etc.);
- borax solid, nisip (Silbond), rafinator, logas, nefalit, etc..
Turnatoria statică
- cuptor de turnare electric cu creuzet de fonta (170 Kg);
- cuptor preâncălzire electric cu creuzet de fonta ;
- pod rulant cu acţionare de la sol;
- creuzete din grafit;
- cărucior manual pe şină pentru transport piese;
- termocuple;
- arzătoare gaz;
- tuburi oxigen;
- SDV-uri (şabloane , dornuri, cochile, etc.);
- baterii gaz;
- mese de turnare;
- duşuri de răcire;
- brenere;
- materiale folosite la elaborare (staniu, stibiu, cupru, clorură de amoniu, clorură de zinc, acid clorhidric, etc.).

b. Sarcina de muncă
- cunoaşterea modului de operare pe utilajele din dotare;
- aplicarea tehnologiilor, instrucţiunilor şi procedurilor specifice locului de muncă;
- cunoaşterea şi respectarea legislaţiei şi a instrucţiunilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi SU şi
cunoaşterea măsurilor care se aplică pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
- răspunde la solicitările Companiei pentru realizarea obiectivelor de producţie;
- respectă programul de lucru stabilit prin Regulamentul Intern;
- răspunde de calitatea muncii pe care o prestează;
- cunoaşterea şi respectarea semnificaţiei pictogramelor de pe panourile de avertizare existente la locul de muncă;
- cunoaşterea caietului de sarcini;
- utilizarea echipamentului de protecţie, întreţinerea echipamentului de protecţie;
- cunoaşterea riscurilor existente la locul de muncă;
- păstrarea ordinii, disciplinei şi curăţeniei la locul de muncă;
- cunoaşterea caracteristicilor materialelor şi a echipamentelor tehnice utilizate în procesul de muncă;
- cunoaşterea modului de acordare a primului ajutor în cazul producerii unui accident de muncă;
- cunoaşterea modului de aplicare a planului de acţionare în caz de pericol grav şi iminent de accidentare şi a
planului de intervenţie în caz de urgenţă.

c. Mediul de muncă
Executantul îşi desfăşoară activitatea într-o incintă închisă şi în exterior:
- iluminat natural şi artificial;
- ventilaţie naturală şi artificială;
- zgomot;
- curenţi de aer pe traseul de lucru;

3. Factorii de risc identificaţi

A. Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
a. Factori de risc mecanic:
- organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către maşina centrifugală de turnare, polizor, etc.;
- lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea prin incinta Companiei;
- rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
- cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la manipularea manuală incorectă;
- proiectare de particule (stropi de material topit la elaborare şi tunare, etc.);
- balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta secţiei;
- tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase;
- scurgeri de fluide (material topit);
- recipiente sub presiune (tuburi de oxigen);
- vibraţii cauzate de maşina de turnare centrifugală.

b. Factori de risc termic:

- temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor (la contactul cu suprafeţe calde temperaturi de ≈ 600-1200 °C);
- flăcări, flame – arsură termică.

195
c. Factori de risc electric
Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă.

d. Factori de risc chimic:

- substanţe explozive – gaz metan, oxigen;
- substanţe toxice – nichel, plumb, cadmiu, stibiu, etc.;
- substanţe inflamabile – acetona;
- substanţe iritante – cupru fosforos;
- substanţe corozive – acid clorhidric; clorura de zinc, etc..

B. Factori de risc proprii mediului de muncă

a. Factori de risc fizic:
- temperatura aerului este ridicată datorită proceselor de elaborare-turnare din incinta atelierului de turnare;
- curenţi de aer favorizaţi de deschiderea uşilor secţiei şi neetanseităţii atelierului;
- zgomot;
- radiaţii infraroşii de la masa de material topit;
- pulberi pneumoconiogene.

b. Factori de risc chimic:

- gaze, vapori, aerosoli toxici specifici desfăşurării procesului de elaborare - turnare;
- pulberi în suspensie în aer.

C. Factori de risc proprii sarcinii de muncă

a. Conţinut necorespunzător
Depozitarea materialelor ce urmează a fi folosite în procesul de producţie pe căile de acces din incinta atelierului.
b. Suprasolicitare fizică
Efort dinamic la manipulare mase (la încărcarea cuptoarelor şi transport piese).
c. Suprasolicitare psihică
Suprasolicitarea atenţiei la programarea parametrilor de elaborare pe tablourile de comandă.

D. Factori de risc proprii executantului

a. Acţiuni greşite:
- executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă (întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice,
alimentarea sau oprirea alimentării cu fluide energetice);
- efectuarea defectuoasă de operaţii (comenzi greşite date maşinistului podului rulant);
- nesincronizări la lucrul în echipă;
- pornirea defectuoasă a utilajelor din cadrul atelierului;
- prinderea îmbrăcămintei la maşina centrifugală de turnare, polizor, etc.;
- reglare parametrii de elaborare la valori necorespunzătoare;
- părăsirea utilajelor în timpul funcţionării;
- deplasări, staţionări în zone periculoase, pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat;
- efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte;
- lucrul cu scule uzate;
- cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare;
- cădere de la înălţime.

b. Omisiuni:
- omiterea operaţiilor care asigură securitatea la locul de muncă (omite să încălzească lingura din grafit atunci când
o introduce în cuptor pentru a lua probe pentru analize chimice existând pericolul împroşcării cu stropi de material
lichid la contactul cu baia, etc.);
- neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

196
Firma: MIBAROM REŞIŢA S.R.L. NUMĂR PERSOANE EXPUSE: 8
SECŢIA: SC MIBAROM RESITA SRL DURATA EXPUNERII: 8 h/schimb

4.4. FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ ECHIPA DE EVALUARE: ing. Radu CIPRIAN sef UEL
LOCUL DE MUNCĂ: TOPITOR
Radu BAGHIU
CONSE-
CINŢA CLASA
COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR CLASA DE NIVEL
FACTORI DE RISC MAXIMĂ DE
SISTEMULUI DE RISC PROBA- DE
IDENTIFICAŢI PREVI- GRAVI-
DE MUNCĂ (descriere, parametri) BILITATE RISC
TATE
ZIBILĂ
0 1 2 3 4 5 6
1.Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către maşina
DECES 7 1 3
centrifugala de turnare, polizor, etc.
2.Lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea prin
DECES 7 1 3
incinta Companiei;
3.Rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate împotriva
ITM 3-45 zile 2 5 3
deplasărilor necontrolate;
4.Cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la
manipularea manuală incorectă; ITM 3-45 zile 2 5 3
FACTORI DE RISC 5.Proiectare de particule (stropi de material topit la elaborare si
MECANIC INV gr. III 4 4 4
tunare, etc) ;
MIJLOACE DE 6.Balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea
DECES 7 1 3
PRODUCŢIE în incinta sectiei;
7.Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase; ITM 3-45 zile 2 4 2
8.Curgeri de fluide (material topit); INV gr. III 4 2 3
9.Recipiente sub presiune (tuburi de oxigen); DECES 7 1 3
10.Vibratii cauzate de masina de turnare centrifugala; ITM 3-45 zile 2 4 2
11.Temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor (la contactul cu
suprafete calde temperaturi de ≈ 600-1200 °C); ITM 3-45 zile 2 5 3
FACTORI DE RISC
TERMIC 12.Flăcări, flame – arsură termică.
ITM 45-180 zile 3 5 4

197
 FACTORI DE RISC
13.Electrocutare prin atingere directă şi indirectă. DECES 7 1 3
ELECTRIC
14.Substanţe explozive – gaz metan, oxigen,; DECES 7 1 3
15.Substante toxice – nichel, plumb, cadmiu, stibiu, etc; DECES 7 1 3
FACTORI DE RISC
16.Substante inflamabile – acetona; DECES 7 1 3
CHIMIC
17.Substante iritante – cupru fosforos; ITM 45-180 zile 3 3 3
18.Substante corozive – acid clorhidric; clorura de zinc, etc; DECES 7 1 3
19.Temperatură aerului este ridicata datorita proceselor de elaborare-
ITM 3-45 zile 2 5 3
turnare din incinta atelierului de turnare;
20.Curenti de aer favorizati de deschiderea usilor sectiei si
ITM 3-45 zile 2 4 2
FACTORI DE RISC neetanseitatii atelierului;
FIZIC 21.Zgomot; ITM 3-45 zile 2 5 3
MEDIUL
DE MUNCĂ 22.Radiaţii infrarosii de la masa de material topit; ITM 45-180 zile 3 3 3
23.Pulberi pneumoconiogene; INV gr. III 4 3 4
24.Gaze, vapori, aerosoli toxici specifici desfăşurării procesului de
FACTORI DE RISC INV gr. III 4 3 4
elaborare - turnare;
CHIMIC
25.Pulberi in suspensie in aer; INV gr. III 4 2 3
CONŢINUT NECO- 26.Depozitarea materialelor ce urmează a fi folosite in procesul de
ITM 3-45 zile 2 4 2
RESPUNZǍTOR productie pe căile de acces din incinta atelierului.
SARCINA SUPRASOLICITATRE 27.Efort dinamic la manipulare mase (la incarcarea cuptoarelor si
ITM 45-180 zile 3 3 3
DE MUNCĂ FIZICA transport piese);
SUPRASOLICITATRE 28.Suprasolicitarea atentiei la programarea parametrilor de elaborare
ITM 3-45 zile 2 4 2
PSIHICA pe tablourile de comanda.
29.Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă
(intreruperea functionarii echipamentelor tehnice, alimentarea sau DECES 7 1 3
oprirea alimentarii cu fluide energetice).;
30.Efectuarea defectuoasa de operatii (comenzi gresite date
DECES 7 1 3
masinistului podului rulant);
31.Nesincronizari la lucrul in echipa; DECES 7 1 3
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 32.Pornirea defectuoasa a utilajelor din cadrul atelierului; DECES 7 1 3
33.Prinderea imbracamintei la masina centrifugala de turnare,
DECES 7 1 3
polizor, etc;
34.Reglare parametrii de elaborare la valori necorespunzătoare; DECES 7 1 3
35.Parasirea utilajelor in timpul functionarii; DECES 7 1 3
36.Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto,
DECES 7 1 3
sub sarcina mijloacelor de ridicat.;
198
 37.Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale
DECES 7 1 3
maşinilor-unelte;
38.Lucrul cu scule uzate; ITM 45-180 zile 3 3 3
39.Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare. ITM 3-45 zile 2 4 2
40.Cadere de la inaltime ITM 45-180 zile 3 3 3
41.Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă
(omite sa incalzeasca lingura din grafit atunci cand o introduce in
INV gr. III 4 3 4
cuptor pentru a lua probe pentru analize chimice existand pericolul
OMISIUNI
improscarii cu stropi de material lichid la contactul cu baia,etc)
42.Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte
INV gr. III 4 3 4
mijloace de protecţie din dotare.

Nivelul de risc global al locului de muncă este: 3,10

NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

Locul de muncă: TOPITOR
NIVELURI PARTIALE DE RISC

F1 F3 F5 F7 F9 F11 F13 F15 F17 F19 F21 F23 F25 F27 F29 F31 F33 F35 F37 F39 F41
FACTO RI DE RISC

199
 LEGENDĂ

F53- Organe de maşini în mişcare - prindere, antrenare de către masina centrifugala de turnare, polizor, etc.
F54- Lovire de către mijloacele de transport auto la deplasarea prin incinta Companiei;
F55- Rostogolire de piese (semifabricate) neasigurate împotriva deplasărilor necontrolate;
F56- Cădere liberă de piese, scule, materiale poziţionate incorect sau la manipularea manuală incorectă;
F57- Proiectare de particule (stropi de material topit la elaborare si tunare, etc) ;
F58- Balansul cârligului podului rulant - lovire accidentală la deplasarea în incinta sectiei;
F59- Tăiere, înţepare la contactul cu suprafeţe sau contururi periculoase;
F60- Curgeri de fluide (material topit);
F61- Recipiente sub presiune (tuburi de oxigen);
F62- Vibratii cauzate de masina de turnare centrifugala;

F63- Temperatura ridicata a obiectelor sau suprafetelor (la contactul cu suprafete calde temperaturi de ≈ 600-1200
°C);
F64- Flăcări, flame – arsură termică.
F65- Electrocutare prin atingere directă, atingere indirectă.
F66- Substanţe explozive – gaz metan, oxigen,;
F67- Substante toxice – nichel, plumb, cadmiu, stibiu, etc;
F68- Substante inflamabile – acetona;
F69- Substante iritante – cupru fosforos;
F70- Substante corozive – acid clorhidric; clorura de zinc, etc;
F71- Temperatură aerului este ridicata datorita proceselor de elaborare-turnare din incinta atelierului de turnare;
F72- Curenti de aer favorizati de deschiderea usilor sectiei si neetanseitatii atelierului;
F73- Zgomot;
F74- Radiaţii infrarosii de la masa de material topit;
F75- Pulberi pneumoconiogene;
F76- Gaze, vapori, aerosoli toxici specifici desfăşurării procesului de elaborare - turnare;
F77- Pulberi in suspensie in aer;

F78- Depozitarea materialelor ce urmează a fi folosite in procesul de productie pe căile de acces din incinta
atelierului.
F79- Efort dinamic la manipulare mase (la incarcarea cuptoarelor si transport piese);
F80- Suprasolicitarea atentiei la programarea parametrilor de elaborare pe tablourile de comanda.
F81- Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă (intreruperea functionarii echipamentelor tehnice,
alimentarea sau oprirea alimentarii cu fluide energetice).;
F82- Efectuarea defectuoasa de operatii (comenzi gresite date masinistului podului rulant);
F83- Nesincronizari la lucrul in echipa;
F84- Pornirea defectuoasa a utilajelor din cadrul atelierului;
F85- Prinderea imbracamintei la masina centrifugala de turnare, polizor, etc;
F86- Reglare parametrii de elaborare la valori necorespunzătoare;
F87- Parasirea utilajelor in timpul functionarii;
F88- Deplasări, staţionări în zone periculoase: pe căile de acces auto, sub sarcina mijloacelor de ridicat.;
F89- Efectuarea de operaţii de remediere a instalaţiilor electrice ale maşinilor-unelte;
F90- Lucrul cu scule uzate;
F91- Cădere la acelaşi nivel prin dezechilibrare, alunecare, împiedicare.

200
F92- Cadere de la inaltime.
F93- Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă (omite sa incalzeasca lingura din grafit atunci
cand o introduce in cuptor pentru a lua probe pentru analize chimice existand pericolul improscarii cu stropi
de material lichid la contactul cu baia,etc)
F94- Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.
4.5.Fişa de măsuri propuse Locul de muncǎ: „TOPITOR”
NIVEL
Nr. LOC DE MUNCǍ/
DE
crt FACTOR DE RISC
RISC
0 1 2 3
F5: Proiectare de particule (stropi de
1 4
material topit la elaborare si tunare, etc).
2 4
F12: Flăcări, flame – arsură termică.
F23: Pulberi pneumoconiogene;
3 4
F24: Gaze, vapori, aerosoli toxici
specifici desfăşurării procesului de
elaborare - turnare;
4 4
F41: Omiterea operaţiilor care-i asigură
securitatea la locul de muncă (omite sa
5 4
incalzeasca lingura din grafit atunci cand
o introduce in cuptor pentru a lua probe
201
MĂSURI PROPUSE
(Nominalizarea măsurii)
Masuri tehnice:
Doatrea atelierului cu paravane de protectie pentru
separarea zonei in care se executa operatia de elaborare-
turnare, protejarea celorlalti lucratori din cadrul
atelierului.
Masuri organizatorice:
Instruirea pe linie de securitate si sanatate in munca a
topitorilor, intocmirea instructiunilor proprii de securitate
si sanatate in munca.
Respectare masurilor de securitate si sanatate in munca si
a instructiunilor proprii.
Dotarea cu echipament de protectie corespunzator
riscurilor existente.
Dotarea cu truse de prim ajutor.
Masuri organizatorice:
Instruirea pe linie de securitate si sanatate in munca a
topitorilor, intocmirea instructiunilor proprii de securitate
si sanatate in munca.
Respectare masurilor de securitate si sanatate in munca si
a instructiunilor proprii.
Dotarea cu echipament de protectie corespunzator
riscurilor existente.
Utilizarea echipamentului de protectie din dotare.
Dotarea cu truse de prim ajutor
Masura tehnica:
Imbunatatirea sistemului de ventilatie din atelier.
Măsuri organizatorice:
dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător activităţii
ce urmează a fi desfăşurată;
instruirea lucrătorilor privind consecinţele
nerespectării restricţiilor de securitate – neutilizarea
sau utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie etc.;
verificarea periodica a nivelului de pulberi la locul de
munca.
Masura tehnica:
Imbunatatirea sistemului de ventilatie din atelier.
Măsuri organizatorice:
dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător activităţii
ce urmează a fi desfăşurată;
instruirea lucrătorilor privind consecinţele
nerespectării restricţiilor de securitate – neutilizarea
sau utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie etc.;
verificarea periodica a nivelului de pulberi la locul de
munca.
Măsuri organizatorice:
Instruirea pe linie de securitate si sanatate in munca a
lucratorului, intocmirea instructiunilor proprii de
securitate si sanatate in munca.
 pentru analize chimice existand pericolul Respectare masurilor de securitate si sanatate in munca si
improscarii cu stropi de material lichid la a instructiunilor proprii.
contactul cu baia,etc) Dotarea cu truse de prim ajutor
Măsuri organizatorice:
Dotarea lucratorilor cu echipament de protectie
corespunzator activitatii desfasurate.
Instruirea pe linie de securitate si sanatate in munca a
lucratorului referitor la obligativitatea urtilizarii
ecgipamentului de protectie din dotare, intocmirea
6 4
instructiunilor proprii de securitate si sanatate in munca.
Respectare masurilor de securitate si sanatate in munca
F42: Neutilizarea echipamentului si a instructiunilor proprii.
individual de protecţie şi a celorlalte Verificarea permanenta din partea coordonatorului de
mijloace de protecţie din dotare. munca a modului de utilizare a echipamentului de
protectie din dotare de catre lucratori
4.6. Interpretarea rezultatelor evaluării
Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă „topitor” este egal cu 3,10 valoare ce îl încadrează în
categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic spre mediu, el nedepǎşind limita maximǎ acceptabilǎ
(3,5).
Rezultatul este susţinut de „Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 42 factori de risc identificaţi
numai 6 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: toti 6 încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.
Cei 6 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:
F5: Proiectare de particule (stropi de material topit la elaborare si tunare, etc) – nivel de risc parţial 4 ;
F12: Flăcări, flame – arsură termică– nivel de risc parţial 4.
F23: Pulberi pneumoconiogene– nivel de risc parţial 4.
F24: Gaze, vapori, aerosoli toxici specifici desfăşurării procesului de elaborare - turnare– nivel de risc parţial 4.
F41: Omiterea operaţiilor care-i asigură securitatea la locul de muncă (omite sa incalzeasca lingura din grafit
atunci cand o introduce in cuptor pentru a lua probe pentru analize chimice existand pericolul improscarii cu
stropi de material lichid la contactul cu baia,etc)– nivel de risc parţial 4;
F42: Neutilizarea echipamentului individual de protecţie şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.– nivel de
risc parţial 4;
Pentru diminuarea sau eliminarea factorilor de risc, sunt necesare măsurile generic prezentate în „Fişa de măsuri
propuse”.
În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă după cum urmează:
42,85%, factori proprii mijloacelor de producţie;
16,66 %, factori proprii mediului de muncă;
7,14 %, factori proprii sarcinii de muncă;
33,33%, factori proprii executantului.
Din analiza Fişei de evaluare se constată că 59,52% dintre factorii de risc identificaţi pot avea consecinţe
ireversibile asupra executantului (deces sau invaliditate)
PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE
MUNCĂ LOCUL DE MUNCĂ: Topitor

Factori de risc proprii sarcinii de munca Factori de risc proprii executantului

7,14% 33,33 %

Factori de risc proprii mediului de muncă Factori de risc proprii mijloacelor de producţie
16,66 % 42,85 %

202
Să-mi dea Domnul puterea
De a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,
Curajul de a schimba lucrurile ce le pot schimba,
Şi înţelepciunea de a face diferenţă între ele!

MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN CONSTRUCŢII

ing. Cristian Iliescu-ITM Argeş
ing. Camelia Iorgulescu-ITM Bucureşti
ing. Ileana-Mariana Dumitrescu-IM Bucureşti

1. MANAGEMENTUL FIRMEI
1.2. Definirea managementului
Managementul este un termen englezesc de origine franceză. Autorul francez Jean Chevalier, în lucrarea sa
„Organisation”, susţine că termenul „management” este derivat din cuvântul francez „menage” care semnifică
„l`ordre et le train d`une maison” (organizarea şi dirijarea unei case).
Corespondentul semantic al managementului în limba română este „conducere”. Termenul de „conducere” este
înlocuit cu conceptul de „management” care are trei accepţiuni:
- managementul ca proces;
- managementul ca echipă de conducere;
- managementul ca disciplină ştiinţifică.
Managementul este asociat organizaţiilor, prin care se înţeleg entităţile socio-tehnice cum ar fi firmele
economice, instituţii civile, guvernamentale, armată, şcoli, etc..
Managementul ca proces poate fi definit ca „procesul întreprins de una sau mai multe persoane în vederea
coordonării activităţilor altor persoane spre a obţine rezultate pe care nu le-ar înregistra dacă ar acţiona
individual”.
1.2. Importanţa managementului
Importanţa managementului poate fi evidenţiată în planul tuturor celor trei accepţiuni ale sale: ca proces, ca
echipă de management şi ca disciplină ştiinţifică. Se vor folosi exemple comparative pentru a ilustra acest lucru.
Ca proces, este relevant exemplul procesului de management birocratic exagerat impus de regimurile totalitare
înainte de 1989. În cadrul acestui management, conducătorilor le revenea în principal sarcina de a superviza ceea
ce se planifică de la centru. Auditurile financiare, economice, erau înlocuite cu rapoarte afirmative şi festiviste.
În locul analizei costurilor şi calităţii se raportau procente, cote şi obiective realizate. Caracterizarea cea mai
plastică a acestui management a fost realizată de Peter Druckner în „Making Managers of Comunist
Bureaucrats”: deprinderile necesare pentru a face afaceri performante nu sunt la mare înălţime în economia
stalinistă. Stalinismul se pricepe la inregistrarea datelor şi în nici un caz la contabilizarea şi analiza costurilor.
Managementul financiar de orice fel este total absent. Similar sunt ignorate preţurile, analiza pieţii, marketingul,
înnoirea produselor, service-ul, controlul calităţii”.
În antiteză, se dă exemplu managementul japonez care se află într-o formă deosebită, stimulând creativitatea,
calitatea, participarea la atingerea eficientă a obiectivelor firmelor.
Ca echipă, importanţa managementului poate fi remarcată prin modificările ce survin în viaţa organizaţiilor
atunci când se schimbă conducerile acestora. Sintagma „omul sfinţeşte locul”, se verifică prin exemple şi în
domeniul managementului.
Compania Chrysler s-a salvat de la faliment în 1978 prin venirea la conducere a lui Lee Iacocca. Acesta relatează
că la venirea lui a găsit o conducere având o structură din care lipsea coordonarea. Preşedintele firmei trebuia să
coordoneze prea mulţi subalterni: „Am găsit la Chrysler 35 vicepreşedinţi, fiecare având un sector de activitate
... . Nu mi-a venit să cred că, de exemplu, persoana care conducea departamentele de proiectare nu avea legătură
constantă cu partenerul său de la fabricaţie. Aceasta era situaţia. Fiecare acţiona independent. Am aruncat o
privire asupra acestui sistem şi l-am eliminat aproape complet”.
Pentru comparaţie, se poate arăta că, în acelaşi timp, la General Motors, de peste cinci ori mai mare decât
Chrysler, vicepreşedintele companiei avea numai cinci subalterni direcţi: un preşedinte şef al operaţiilor, trei
vicepreşedinţi operaţionali şi secretarul contenciosului legislativ. La rândul lor, preşedintele operaţional şi
vicepreşedinţii aveau, fiecare, cel mult şase compartimente în subordine. În acest fel, procesul de conducere se
desfăşoară mai descentralizat, coordonarea este mai bună.
Importanţa conducerii ca ştiinţă poate fi dovedită statistic în sensul că firmele care folosesc mai mult
instrumente ştiinţifice de conducere sunt mai viabile decât cele ce se bazează pe procese de conducere intuitive.
De asemenea, statele care pregătesc mai mulţi manageri au indicatori ai performanţei mai înalţi.
Abilitatea managerială rezultă din integrarea sistematică a teoriei cu practica. Aici intervine ştiinţa
managementului care elaborează teoria şi o difuzează prin publicaţii şi educaţie.
Stilul de conducere, educaţia, cultura oamenilor şi resursele influenţează direct performanţele.
203
1.3. Managementul firmei
Managementul firmei reprezintă o componentă a ştiinţei managementului, de fapt cea mai dezvoltată, deoarece
firma este agentul economic de bază al fiecărei economii, principalul generator de valoare şi de valoare de
întrebuinţare, în care îşi desfăşoară activitatea majoritatea populaţiei ocupate în fiecare ţară, indiferent de nivelul
său de dezvoltare. De aici importanţa deosebită şi implicaţiile multiple economice, sociale, politice ale
managementului firmei.
După opinia specialiştilor, procesul de management se poate partaja, având în vedere natura sarcinilor implicate
de desfăşurarea lui şi modul de realizare, în cinci funcţii:
- previziune;
- organizare;
- coordonare;
- antrenare;
- evaluare-control.
Previziunea constă în ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele
obiective ale firmei şi componentele sale, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare realizării lor.
Organizarea desemnează ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi
delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, sarcini,
etc.), precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea lor personalului,
corespunzător anumitor criterii economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a
obiectivelor previzionate.
Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile
personalului firmei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului organizatoric stabilite anterior.
Antrenarea încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei să contribuie
la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează.
Fundamentul antrenării îl constituie motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor
personalului cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor atribuite (scara motivaţională a lui Maslow).
Controlul-evaluarea, ca funcţie, poate fi definită ca ansamblul proceselor prin care performanţele firmei,
subsistemelor şi componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite iniţial,
în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive. Această funcţie trebuie să aibă un
profund caracter preventiv axat pe analiza relaţiilor cauză – efect.

2. MANAGEMENTUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

2.1. Definiţie
Sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă poate fi definit ca:
- ansamblu de elemente legate sau interdependente destinate stabilirii unei politici şi a unor obiective de
securitate şi sănătate în muncă, precum şi realizării acestor obiective (ILO-OSH: 2001);
- parte a sistemului de management general care facilitează managementul riscurilor OH&S asociate afacerilor
organizaţiei; acesta include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile,
procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii
OH&S a organizaţiei (OHSAS 18001: 1999);
- ansamblu de elemente cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional etc. din cadrul firmei,
prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi al relaţiilor de management al securităţii şi sănătăţii în
muncă, în vederea obţinerii nivelului dorit de securitate şi sănătate în muncă (Darabont, Al., ş.a.,
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă – vol. I, Editura AGIR, Bucureşti, 2001);
Noţiunea de management al securităţii şi sănătăţii în muncă ar putea fi definită ca o componentă a sistemului
de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile,
practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea şi revizuirea planului
de securitate şi sănătate în muncă.
Acest tip de management trebuie să aibă o serie de caracteristici: precizie, organizare sistematică, realism,
completitudine, adresare precisă fiecărui nivel de decizie, înregistrare completă, integrabil, dinamic, să asigure
îmbunătăţirea continuă.
De asemenea, după o perioadă de timp ce s-a scurs de la implementare, ies la iveală avantajele şi, de ce nu,
dezavantajele acestei componente a managementului firmei.
2.2. Managementul SSM într-o firmă de construcţii
Din subcapitolul precedent se desprinde ideea unei prezentări la modul general al managementului securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Acest lucru este cât se poate de normal, pentru a favoriza implementarea lui în orice tip de activitate.
Astfel, am optat pentru o firmă care îşi desfăşoară activitatea în domeiul construcţiilor.
Problemele de bază într-o astfel de firmă gravitează în jurul celor legate de:
- disciplina la locul de muncă;
- instruirea în toate cele trei faze;
204
- urmărirea şi verificarea însuşirii instrucţiunilor;
- utilizarea şi întreţinerea EIP;
- echipamente de muncă nesigure;
- lucrul la înălţime;
- igiena personală a lucrătorilor.
Lista este în permanenţă deschisă, dar trebuie micşorat numărul problemelor.
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă îşi concentrează acţiunile pe rezolvarea acestor probleme.
Cele cinci funcţii (activităţi) ale managementului firmei şi anume previziunea, organizarea, coordonarea,
antrenarea şi evaluarea-controlul vor fi adaptate la problemele legate de securitatea şi sănătatea în muncă, de
exemplu cele enumerate mai sus. Nu putem să spunem că una din funcţii este mai importantă decât alta sau
altele, pentru că fiecare pune bazele acţiunii următoare. Fără o astfel de interdependenţă, care de fapt este cheia
managementului, nu putem vorbi despre rentabilitate, eficienţă, aşa cum evidenţiam în primul capitol.
Pentru început trebuie determinate principalele obiective care vor constitui obiectul acţiunilor, strategiei viitoare,
pe o perioadă prestabilită. Strategia presupune o pregătire profesională corespunzătoare precum şi cunoaşterea
lipsurilor legate de activităţile obligatorii. Nu trebuie omis caracterul obligatoriu al cunoaşterii actelor normative
în vigoare, a cerinţelor acestora, care duce, în mod firesc, la elaborarea unei strategii reale, obiective. Un obiectiv
important îl constituie, de asemenea, factorul uman-vârsta, sexul, educaţia, pregătirea profesională, care, în
domeniul construcţiilor, influenţează politica de resurse umane.
Urmează, în mod firesc, organizarea care este în strânsă legătură cu coordonarea acţiunilor la nivelul firmei. În
acest domeniu organizarea trebuie să fie flexibilă datorită unor decizii ce se pot lua într-un termen scurt.
Prevederile legale în vigoare obligă conducerea firmelor să faciliteze participarea lucrătorilor la luarea deciziilor
importante privind securitatea şi sănătatea în muncă. Un manager bun face acest lucru neobligat, deoarece este
conştient de importanţa implicării, antrenării personalului firmei în realizarea obiectivelor previzionate.
La finele termenelor de realizare a obiectivelor stabilite în previziune intră în acţiune funcţia de control-evaluare,
care are rolul de a evidenţia punctele tari şi cele slabe ale activităţii în firmă, ce s-a realizat şi ce nu.
Un aspect foarte important, specific managementului este dezvoltarea continuă, spirala care tinde să ajungă în
punctul cel mai de sus, acela al perfecţiunii. De aceea, este necesară o urmărire permanentă a evoluţiei realizării
obiectivelor, urmată firesc de o evaluare.
Toate aceste acţiuni descrise mai sus, sunt menite să gestioneze cât mai riguros cu putinţă riscurile la care sunt
expuşi lucrătorii la locurile lor de muncă şi de a lua măsurile ce se impun pentru eliminarea sau diminuarea
acestora.
Accidentele de muncă şi bolile profesionale în domeniul construcţiilor sunt o problemă ce trebuie tratată cu mult
simţ de răspundere din partea angajatorilor, în afară de problemele legate de pierderile umane, suferinţă, etc..
Accidentele de muncă sunt foarte costisitoare pentru întreprinderile din industria construcţiilor, reprezentând
aproximativ 3% din cifra lor de afaceri anuală. Pierderea din câştigurile întreprinderilor poate fi estimată la
aproximativ 20 miliarde euro pentru anul 2000. Statisticile arată că structura, pe cauze, a accidentelor de muncă,
este:
- persoane care cad (43%);
- manipularea echipamentului greu (11%);
- accidente de circulaţie (8%);
- excavaţii (5%);
- explozii, incendii (3%);
- altele (30%).
Investiţiile în securitate permit întreprinderilor să limiteze pierderile cauzate de accidentele de muncă, ceea ce
sporeşte profitul lor anual. Cea mai bună investiţie este prevenirea strategică. Strategia prevenirii integrează
securitatea în caietul de sarcini, atât în faza de proiectare cât şi în cea de organizare. Scopul său este să anticipeze
dificultăţile cu care se confruntă lucrătorul atunci când îşi realizează munca, cu intenţia de a i-o uşura.
Prevenirea strategică este profitabilă pentru întreprinderi: ea atacă problemele la sursă.

3 Necesitatea coordonării pe şantiere

Coordonarea, din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, pe şantierele temporare şi mobile, a apărut
ca o necesitate în momentul în care au apărut probleme pe şantierele unde îşi desfăşurau activitatea mai mulţi
antreprenori, subantreprenori sau lucrători independenţi. De asemenea, actuala legislaţie ia în considerare toţi
factorii implicaţi în desfăşurarea activităţilor legate de securitatea şi sănătatea în muncă pe un şantier:
beneficiarul, managerul de proiect, executantul, coordonatorul de securitate şi sănătate, lucrătorii.
Care sunt obligaţiile fiecăruia?
BENEFICIARUL:
- numeşte coordonatorii pentru proiectare şi execuţie pe baza unui contract scris ce stabileşte clar
responsabilităţile, mijloacele şi autoritatea investită în relaţie cu celelalte părţi;
- solicită coordonatorului să întocmească un Plan de Coordonare pentru Securitate şi Sănătate;
- organizează consultări cu ceilalţi beneficiari (dacă sunt mai mulţi pe acelaşi şantier de construcţii).
ADMINISTRATORUL PROIECTULUI:
205
- transmite documentele tehnice la coordonatorul pentru securitate;
- întocmeşte un program de lucru provizoriu în colaborare cu coordonatorul;
- informează coordonatorul despre schimbările substanţiale care afectează analiza riscurilor;
- finalizează şi publică documentele tehnice şi administrative care integrează datele de securitate ale
coordonatorului;
- integrează securitatea la nivel arhitectural urmând sfatul coordonatorului.
FIRMA:
- transmite coordonatorului propriul său Plan pentru Securitate şi Sănătate;
- asigură muncitorilor protecţia sănătăţii şi securitatea în muncă sub toate aspectele sale;
- informează şi consultă muncitorii în conformitate cu legislaţia naţională;
- ţine cont de informaţiile furnizate de coordonatorul(ii) din domeniul securităţii şi sănătăţii.
COORDONATORUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE:
- integrează aspectele referitoare la securitate în faza de proiectare;
- coordonează integrarea de către firme şi persoanele independente a măsurilor de securitate şi de prevenire cu
privire la munca ce se execută simultan şi la succesiunea activităţilor;
- vizitează şantierul de lucru şi transmite orice comentarii firmelor;
- transmite şi adaptează Planul de Securitate şi Sănătate şi dosarul adaptat pe măsura înaintării lucrărilor şi a
schimbărilor făcute.
LUCRĂTORII:
- se conformează instrucţiunilor angajatorului privind securitatea şi sănătatea;
- utilizează corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele şi echipamentele puse la dispoziţie (se va acorda
prioritate măsurilor de protecţie colectivă);
- utilizează corect echipamentele individuale de protecţie;
- nu îndepărtează instrucţiunile de securitate specifice echipamentelor şi instalaţiilor şi le aplică în mod corect;
- au grijă de propria lor securitate şi sănătate şi nu compromit securitatea şi siguranţa celorlalte părţi de la
locul de muncă;
- semnalează imediat persoanei responsabile orice situaţie periculoasă în muncă.
Prin urmare, coordonatorul în materie de securitate şi sănătate în muncă este un personaj cu rol organizatoric, de
element de legătură între proiectanţi, proiectanţi şi beneficiar, proiectanţi şi executanţi, antreprenor şi
subantreprenor.
De aici se desprind cinci aspecte:
A. Rolul coordonatorului
Coordonatorul cu securitatea şi sănătatea sfătuieşte şi ajută beneficiarii şi antreprenorii să aplice măsurile de
prevenire pe durata tuturor fazelor proiectului. În acest scop:
- coordonatorul contactează diferitele părţi care lucrează pe şantier pentru a colecta şi analiza sistemele de
asigurare a securităţii şi sănătăţii prevăzute de aceştia;
- asigură organizarea corespunzătoare a diferitelor faze de execuţie şi controlează riscurile care rezultă din lucrări
care se execută simultan;
- verifică conformarea cu legile în vigoare, a contractelor între firmele care lucrează pe şantier.
B. Cunoştinţele coordonatorului
Reglementări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Aspecte privind securitatea din cadrul reglementărilor cu privire la contractele de achiziţii publice.
Metode de planificare utilizate pe şantier.
Riscuri referitoare la tehnici de execuţie, la organizarea de şantier, la întreţinere precum şi la diferite operaţii din
cadrul unui şantier unde se efectuează lucrări de construcţii.
C. Abilităţile coordonatorului
Înţelegerea unei oferte şi evaluarea riscurilor inerente.
Capacitatea de a înţelege planurile.
Înţelegerea caietului de sarcini şi evaluarea riscurilor inerente.
Evaluarea riscurilor aferente planificării (lucrări efectuate simultan, termene etc.).
Evaluarea riscurilor aferente execuţiei şi întreţinerii lucrărilor.
Evaluarea riscurilor aferente tehnicilor folosite şi interacţiunilor cu activităţile industriale din locul sau din
vecinătatea locului unde este amplasat şantierul de construcţii.
Formularea propunerilor pentru evitarea, reducerea şi combaterea riscurilor la sursă şi adaptarea lucrului la forţa
de muncă.
Stabilirea pe baza acestor evaluări şi propuneri a unui Plan de Securitate şi Sănătate în Muncă, precum şi a unui
Dosar adaptat la caracteristicile lucrării, clar, cuprinzător.
Încurajarea integrării securităţii în organizarea şantierului.
Încurajarea întreţinerii şantierului.
Coordonarea şi asigurarea integrării de către întreprinderi şi angajaţi independenţi a măsurilor de prevenire
aplicate pe şantier.

206
Adaptarea Planului de Securitate şi Sănătate în Muncă, a planurilor speciale şi a Dosarului adaptat la
caracteristicile lucrării în funcţie de avansarea lucrărilor, de modificările făcute, de alegerea tehnicilor şi de
observaţiile lucrătorilor.

D. Sarcinile coordonatorului
Organizarea şedinţelor comune de informare şi încurajarea participanţilor pentru a-şi exprima punctele de
vedere.
Prezentarea într-o lumină pozitivă a măsurilor care trebuie luate pentru crearea condiţiilor optime de securitate şi
sănătate în muncă.
Negocierea şi convingerea diferitelor părţi cu privire la motivele care justifică aceste măsuri.
Alegerea celor mai importante informaţii – reformularea acestora într-un mod mai clar şi distribuirea lor tuturor
părţilor interesate.
Luarea în considerare a structurilor de participare existente şi integrarea acestora în reţeaua sa de implementare a
informaţiilor.
Convingerea beneficiarului de a impune măsurile necesare, în lipsa unui consens.
Selectarea întreprinderilor care integrează prevenirea riscurilor profesionale.
E. Independenţa coordonatorului
În aceeaşi măsură ca şi la arhitecţi şi consultanţi, independenţa şi cunoştinţele de specialitate constituie un factor
în ceea ce priveşte calitatea studiilor efectuate şi a serviciilor furnizate.
Acest lucru presupune că cei doi coordonatori, “de proiect” şi “de execuţie”, dispun de o independenţă tehnică şi
intelectuală completă în îndeplinirea sarcinilor lor, chiar dacă sunt recrutaţi prin contract de servicii sau de
muncă cu beneficiarul şi/sau administratorul proiectului.
Coordonatorul nu înlocuieşte nici lucrătorul desemnat (consilierul pe probleme de prevenire) al întreprinderii şi
nici pe inspectorul de muncă.

4. ÎNCHEIERE
Tot ceea ce se întreprinde în vastul teatru de desfăşurare în domeniul construcţiilor, referitor la securitatea şi
sănătatea în muncă, se are în vizor veriga de bază, lucrătorul.
Acesta, purtător al profesionalismului şi al experienţei, este o sursă de profit pentru orice firmă, indiferent de
mărimea ei.

BIBLIOGRAFIE:
1. ION STĂNCIOIU, GHEORGHE MILITARU – Management-elemente fundamentale;
2. OVIDIU NICOLESCU, ION VERBONCU – Management;
3. ALEXANDRU DARABONT, ŞTEFAN PECE, AURELIA DĂSCĂLESCU – Managementul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
4. * * * - Ghid de bune practici privind coordonarea ssm în sectorul construcţiilor.

207
 STRESUL OCUPAŢIONAL
cj. Carmen-Constantina Nenu-ITM Argeş

Stresul ocupaţional constituie una dintre numeroasele probleme cărora trebuie să le răspundă societatea
contemporană. Dacă, din punct de vedere al implicaţiilor medicale, dar şi ale managementului resurselor
umane, stresul ocupaţional a devenit obiect de studiu, din punct de vedere juridic lucrurile nu stau la fel.
Astfel, nu există o definiţie legală a stresului ocupaţional şi nu este stabilită o formă de răspundere juridică a
angajatorilor în situaţia în care acesta devine un factor determinant al îmbolnăvirilor profesionale sau chiar al
accidentelor de muncă.
Organizaţia Internaţională a Muncii a formulat mai multe definiţii ale stresului ocupaţional. Astfel, într-o
accepţie a acestei organizaţii stresul la locul de muncă reprezintă un răspuns fizic şi emoţional dăunător care
apare atunci când cerinţele locului de muncă nu se potrivesc cu capacităţile, resursele şi nevoile angajaţilor. Pe
termen lung, stresul profesional conduce la deteriorarea sănătăţii angajatului şi la producerea de accidente de
muncă..
Într-o altă accepţiune stresul ocupaţional constituie o reacţie emoţională, mentală, comportamentală şi
fiziologică la aspectele dăunătoare ale muncii şi ale mediului de muncă, însoţită de sentimentul de
incapacitate a salariatului de adaptare.
Un factor determinant al stresului ocupaţional îl constituie, din punct de vedere juridic, poziţia de subordonare
faţă de angajator pe care salariatul o are în raportul individual de muncă. Astfel, angajatorul în cadrul acestui
raport ce se naşte pe parcursul executării contractului individual de muncă îşi exercită trei drepturi
recunoscute de lege şi anume dreptul de a organiza activitatea, dreptul de a directiva acţiunea salariaţilor şi
dreptul de a controla şi eventual a sancţiona angajaţii asupra cărora îşi exercită autoritatea.
Beneficiind de cele trei prerogative, angajatorul poate să le exercite cu bună credinţă sau poate să săvârşească
un abuz de drept. Aşa cum s-a menţionat în doctrina recentă 1„ în esenţă, abuzul de drept rezidă în orice
abatere de la finalitatea socială a dreptului respectiv, caracterizându-se prin lipsa unei justificări reale, prin
absenţa unui motiv legitim”. Abuzul de drept este de neconceput fără existenţa unui drept subiectiv care este
exercitat de către titular prin depăşirea limitelor stabilite de lege, trecând din domeniul licitului în domeniul
ilicitului.
Este de necontestat faptul că angajatorul beneficiază de autoritate în executarea contractului individual de
muncă, dar acest concept a suferit şi suferă în continuare transformări pentru a se putea adapta noilor cerinţe
ale celor două părţi ale contractului individual de muncă. Angajatorul trebuie să-şi exercite autoritatea în
raport cu salariaţi competenţi, informaţi, care îşi cunosc drepturile şi le exercită cu responsabilitate.
Angajatorul are de multe ori în subordine salariaţi deosebit de competenţi, pe care uneori îi poate percepe ca o
ameninţare la statutul pe care îl au. Din această nesiguranţă a poziţiei conducerii la cel mai înalt nivel, dar nu
numai, precum şi din permanenta competiţie a salariaţilor în cadrul unei organizaţii, se pot naşte
comportamente abuzive care încalcă dreptul la demnitate în muncă al salariaţilor. Cel mai adesea, abuzul de
drept al angajatorului din perspectiva poziţiei dominante pe care o are în raportul de subordonare creat pe
parcursul executării contractului individual de muncă, este însoţit şi de un comportament ilicit materializat în
acţiuni de discriminare directă sau indirectă a salariaţilor, precum şi acţiuni de hărţuire morală la locul de
muncă.
Prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe baza criteriilor de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care
are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic,
social, cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice2.
În relaţiile individuale de muncă putem vorbi de discriminare din partea angajatorului atunci când acesta
tratează diferit doi salariaţi în lipsa unor distincţii relevante sau aplică acelaşi tratament pentru salariaţi aflaţi
în situaţii diferite.
Potrivit art. 5 din Codul muncii, în cadrul relaţiilor de muncă trebuie să funcţioneze principiul egalităţii de
tratament faţă de toţi salariaţii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de
sex, orientare sexuală, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială apartenenţă naţională,
handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală este interzisă. Codul
muncii defineşte şi noţiunile de discriminare directă şi discriminare indirectă. Astfel, alin. 3 al art. 5 din Codul
muncii precizează că constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau
preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe criterii enumerate mai sus, care au ca scop sau ca efect
neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în

1
I. T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007 , p. 523
2
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în
„Monitorul oficial al României”, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007

208
legislaţia muncii. Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii
decât cele expuse, dar care produc efectele unei discriminări directe.
În virtutea raportului de subordonare salariaţii trebuie să respecte atât obligaţiile prevăzute expres prin actele
normative, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă şi cel individual, fişa de post, precum şi
dispoziţiile date de angajatori prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuţiilor de coordonare,
îndrumare şi control3. Având în vedere aceste aspecte, angajatorii au obligaţia să prevadă în regulamentele
interne ale unităţilor sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi,
prin acţiuni de discriminare. Dar ce se întâmplă când discriminatorul se identifică cu persoana fizică ce are
calitatea de reprezentant al angajatorului, fără a avea şi calitatea de salariat? Acesta nu poate răspunde
disciplinar, pentru că nu are calitatea de salariat, dar cum va răspunde? Şi cum va putea face dovada salariatul,
din poziţia lui de subordonat că a fost victima unor acţiuni de discriminare din partea angajatorului? Răspunsul
îl găsim în dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancţionarea tuturor formelor
de discriminare4, în sensul naşterii răspunderii contravenţionale a hărţuitorului, precum şi în dispoziţiile Legii
nr. 31/19905 a societăţilor comerciale, în sensul revocării sau sancţionării administratorilor de către adunarea
generală a acţionarilor sau asociaţilor.
În practică, cele mai întâlnite acţiuni de discriminare a unor salariaţi nu sunt ale colegilor acestora ci chiar ale
angajatorului, reprezentat de conducerea sa la cel mai înalt nivel. În aceste condiţii salariatul nu poate
beneficia de toate procedurile prevăzute în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau chiar
în actele normative, fiind în imposibilitate de cele mai multe ori de a proba existenţa faptelor de discriminare.
Astfel, discriminările suferite de salariatele însărcinate, care sunt obligate fie să demisioneze, fie să muncească
fără a beneficia de măsurile de protecţie specială instituite de Ordonanţa Guvernului nr. 96/2003 privind
protecţia maternităţii la locul de muncă, sunt cele mai des întâlnite situaţii de acest gen. Angajatorii au un
comportament negativ chiar anterior înştiinţării primite din partea salariatei, solicitând acestora notificări
nedatate de demisie chiar de la momentul angajării pentru a le putea utiliza în eventualitatea unei stări de
graviditate ulterioare încheierii contractului individual de muncă. În ceea ce priveşte probabilitatea ca o femeie
însărcinată să fie angajată în perioada de maternitate, aceasta este extrem de redusă.
În activitatea practică a Inspecţiei muncii s-au întâlnit cazuri atât de hărţuire sexuală cât şi de hărţuire morală
a salariaţilor, victime fiind în principal tot femeile. Dacă hărţuirea sexuală se bucură de o reglementare legală,
ceea ce face mai accesibilă rezolvarea sesizărilor cu acest obiect de către inspectorii de muncă, hărţuirea
morală nu constituie un concept al legislaţiei muncii şi, în consecinţă nu pot fi rezolvate pe cale administrativă
litigiile cu de această natură. Dintre cazurile de hărţuire morală întâlnite în activitatea profesională, enumerăm:
stabilirea unor sarcini de serviciu aproape irealizabile pentru a determina salariatul să demisioneze,
considerându-se incapabil; stimularea pecuniară insuficientă, comparativ cu ceilalţi colegi ce prestează o
muncă de valoare egală, deşi performanţele profesionale sunt similare; lipsa accesului salariatului la
informaţie; dispoziţii ale angajatorului date celorlalţi salariaţi de a izola a salariatul hărţuit pentru ca acesta să
se simtă exclus din colectivitate, cu scopul de a-l determina să demisioneze. Având în vedere realitatea
existentă în relaţiile de muncă, se impune cu stringenţă reglementarea, de lege ferenda, în cadrul legislaţiei
muncii, a conceptului de hărţuire morală şi stabilirea măsurilor sancţionatorii ce pot fi aplicate angajatorului în
astfel de cazuri6. Totodată trebuie definit legal conceptul de stres ocupaţional şi stabilite obligaţiile
angajatorului pentru diminuarea riscurilor pe care acest fenomen le implică asupra stării de sănătate fizică sau
psihică a salariatului.
În considerarea celor expuse, trebuie delimitat abuzul de drept al angajatorului de fapta ilicită, neexistând
identitate între instituţia abuzului de drept şi fapta ilicită ce generează răspundere civilă delictuală. Drepturile
pe care legea i le conferă angajatorului trebuie exercitate cu bună credinţă în temeiul principiului fundamental
al dreptului muncii, consacrat în art. 8 alin. 1 din Codul muncii. De asemenea, angajatorul este obligat să-şi
manifeste autoritatea numai prin acţiuni care respectă demnitatea şi conştiinţa salariatului, fără nicio
discriminare. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Codul muncii care prevăd că „orice salariat care
prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio
discriminare”.

3
A se vedea în acest sens, I. Roşu, Discriminarea în cadrul raportului de muncă, „Revista română de dreptul muncii” nr.
3/2007, p. 88-89
4
Republicată în Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007
5
Republicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, modificată şi completată prin
Legea nr. 302 din 24/ 2005; Legea nr. 164/2006; Legea nr. 85/2006; Legea nr. 441/ 2006; Legea nr. 516 /2006; Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 82/ 2007; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2008.
6
Pentru o ampla analiză a conceptului a se vedea Fernandez Velazquez Manuel, Impacto Laboral del estres, Lettera
Publicationes, Bilbao 2005, p. 117-140; Fernandez Velazquez Manuel, Mobbing, Violensia fisica y estres en el trabaho,
Gestion 2000.com, Barcelona 2004, p. 39-66;
209
 Art. 26 din Carta Socială Europeană precizează faptul că demnitatea la locul de muncă este un drept ce trebuie
garantat fiecărui angajat. Toţi salariaţii trebuie astfel să fie protejaţi de acte ostile sau ofensatorii care pot
apărea la locul de muncă7.
În prezent, în cazul în care salariatul consideră că i-a fost încălcat dreptul la demnitate în muncă, poate
solicita instanţelor judecătoreşti să se pronunţe cu privire la această situaţie. Salariatul trebuie să expună în faţa
judecătorului care sunt situaţiile pe care le consideră că i-au afectat demnitatea în muncă. Sarcina probei, în
sensul că acele acţiuni au o justificare rezonabilă şi nu au avut ca efect încălcarea principiului garantării
demnităţii în muncă a salariatului, îi revine angajatorului. În situaţia în care instanţa de judecată va constata că
acţiunile angajatorului au încălcat dreptul salariatului la demnitate în muncă, în temeiul normelor şi
principiilor răspunderii civile contractuale, îl poate obliga pe angajator la despăgubirea salariatului pentru
prejudicial material sau moral suferit, potrivit art. 269 alin. 1 din Codul muncii, aşa cum a fost modificat de
art. 1 din Legea nr. 237/ 20078.
Referitor la abuzul de drept al angajatorului, acesta poate interveni atât la momentul încheierii contractului
individual de muncă, cât şi pe parcursul executării modificării, suspendării sau încetării acestuia. Redăm mai
jos exemple de comportament abuziv al angajatorului din poziţia sa dominantă în raport cu salariatul:
- fapta angajatorului care a declarat câştigător un candidat în urma verificării aptitudinilor profesionale, iar
ulterior refuză încheierea contractului individual de muncă;
- fapta angajatorului de a notifica salariatului în timpul perioadei de probă încetarea contractului individual de
muncă, fără nici un motiv, deşi acesta fusese declarat corespunzător cu puţin timp înainte, în urma verificării
aptitudinilor profesionale. Astfel de situaţii se găsesc mai ales în cazul contractelor de muncă temporară, cu
termene foarte scurte ale perioadei de probă, care încetează printr-o simplă notificare scrisă, nemotivată a
angajatorului;
- fapta angajatorului care, cu rea credinţă îşi îndeplineşte obligaţia de informare a solicitantului unui loc de
muncă, aducându-i la cunoştinţă doar elementele esenţiale pe care doreşte să le insereze în contractul
individual de muncă şi necomunicând alte avantaje sau dezavantaje pe care le-ar avea viitorul salariat;
- fapta angajatorului care, în temeiul unei clauze de mobilitate solicită salariatului să-şi îndeplinească
atribuţiile de serviciu într-o arie geografică în care lipseşte mijlocul de transport în comun şi nici nu îi pune la
dispoziţie un mijloc de transport;
- fapta angajatorului de a-l rechema pe salariat din concediu de odihnă în lipsa cazurilor de forţă majoră sau al
intereselor urgente;
- fapta angajatorului de a dispune delegarea sau detaşarea salariatului în lipsa unui interes al unităţii cedente
sau al unităţii la care se dispune detaşarea, ci doar în scopul hărţuirii salariatului, pentru a-l determina să
demisioneze;
- fapta angajatorului de a instala sisteme de supraveghere audio-video în vestiarele salariaţilor;
- fapta angajatorului de a stabili programe de lucru cu intensitate depăşită, respectiv de a impune salariaţilor să
lucreze în program de 24 de ore urmate de 24 de ore libere (în principal în situaţia firmelor ce asigură paza de
bunuri şi persoane):
- fapta angajatorului de a refuza nemotivat plata indemnizaţiilor de concedii medicale.
Orice abuz săvârşit în domeniul contractelor individuale de muncă dă naştere unor conflicte de drepturi, ce pot
fi soluţionate numai de către instanţa de judecată competentă.
Teoria abuzului de drept, cu implicaţii directe asupra stresului ocupaţional, raportat la contractul individual de
muncă este insuficient abordată atât pe plan teoretic cât şi pe plan jurisprudenţial, dar mai ale pe plan
legislativ. În consecinţă, subscriem propunerii formulate în literatura de specialitate9, potrivit căreia se impune
ca legiuitorul să consacre, clar şi fără echivoc instituţia juridică a abuzului de drept în relaţiile individuale şi
colective de muncă.

7
C. Bogdan, Consideraţii privind oportunitatea adoptării unei strategii europene pentru prevenirea şi combaterea
mobbingului, „Revista română de dreptul muncii”, nr. 6/2007, p. 45
8
Publicată în” Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007
9
A se vedea în acest sens V. Pribac, Abuzul de drept şi contractele de muncă, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007, p.
179
210
 EVALUAREA RISCURILOR ÎN INDUSTRIA DE PRELUCRARE A LEMNULUI
ing. Virgil Zamfirache-ITM Bucureşti
ing. Constantin Bujor-ITM Bucureşti

Risk assessment is a careful examination of the premises, processes and work activities to identify what could
cause harm to people to enable decisions to be made as to whether sufficient precautions have already been
taken or whether further controls are needed. Risk assessment is a continuous, on-going process. Assessments
should be reviewed on a regular basis or when there are any significant changes to hazard information, the
premises, processes, work equipment, changes in technology, work activities, or working patterns or shifts.

1. Introducere
Cuvinte cheie: pericol, risc, evaluarea riscului, prevenire
Pe tot cuprinsul UE şi deci şi în ţara noastră, întreaga legislaţia de securitate şi sănătate în muncă are o abordare
preventivă bazată pe identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor prezente la locul de muncă. Măsurile de
prevenire şi protecţie care decurg din evaluarea riscurilor trebuie implementate de către angajator în mod
prioritar, conform principiilor generale de prevenire şi integrate la toate nivelurile activităţilor din întreprindere.
Evaluarea riscurilor reprezintă examinarea atentă şi sistematică a tuturor aspectelor activităţii realizate la locul de
muncă, pentru a identifica pericolele ce pot cauza vătămarea sau îmbolnăvirea lucrătorilor, pentru a vedea dacă
pericolele pot fi eliminate şi, dacă nu, ce măsuri de prevenire sau protecţie sunt sau ar trebui luate pentru
controlul riscurilor.
Chiar dacă conceptul de evaluare a riscului în această formă este destul de recent, fiecare dintre noi facem
evaluări ale riscurilor pe parcursul vieţii, probabil fără să realizăm acest lucru. De exemplu, de fiecare dată când
vrem să traversăm strada facem o evaluare de risc în cele câteva secunde în care ne uităm la stânga şi la dreapta
şi evaluăm starea traficului înainte de a decide dacă putem să trecem în siguranţă. Multe alte decizii pe care le
luăm zilnic sunt bazate de asemenea pe o evaluare a riscului.

Evaluarea riscurilor nu este neapărat un proces complicat, birocratic sau o sarcină numai pentru experţi.

În legislaţia de securitate şi sănătate în muncă, obligaţia de evaluare a riscurilor la locul de muncă revine
angajatorului şi este stipulată de Legea cadru nr. 319/2006 dar şi de alte acte normative care reglementează
protecţia lucrătorilor faţă de riscurile specifice ce decurg din expunerea la locul de muncă la zgomot, vibraţii,
agenţi chimici sau biologici etc.
Evaluarea riscurilor la locul de muncă nu trebuie privită de către angajator numai ca o obligaţie legală, nu trebuie
să reprezinte un obiectiv în sine, o bifare a îndeplinirii unei obligaţii, un dosar aşezat frumos într-un raft.
Evaluarea riscurilor trebuie privită ca un instrument necesar şi indispensabil pentru stabilirea celor mai adecvate
măsuri de prevenire şi protecţie. Dacă procesul de evaluare a riscurilor nu este bine realizat, sau nu este realizat
deloc, este puţin probabil ca măsurile de prevenire şi protecţie luate să fie adecvate.

Evaluarea riscurilor este începutul abordării manageriale a riscului.

O primă etapă către un management sistematic al securităţii şi sănătăţii în muncă.

Evaluarea riscurilor este în interesul atât al întreprinderilor cât şi al lucrătorilor. Aceasta reprezintă o abordare de
parteneriat şi trebuie realizată cu implicarea activă a întregului personal.
Procesul de evaluare a riscurilor la locul de muncă trebuie să respecte principiile promovate de legea cadru a
securităţii şi sănătăţii în muncă şi anume principiul responsabilităţii angajatorului, principiul informării, instruirii
şi consultării lucrătorilor şi cel al participării echilibrată a acestora la toate problemele referitoare la securitatea
şi sănătatea în muncă.
Astfel, evaluarea riscurilor trebuie asumată în mod responsabil de către angajator prin participarea lui sau a
reprezentanţilor în echipa de evaluare. Angajatorul va numi o echipă de evaluare a riscurilor din care nu trebuie
să lipsească directorul/managerul tehnic, mecanicul şef/ persoana cu atribuţii pentru montarea/ întreţinerea/
revizia/ repararea echipamentelor de muncă, tehnologul de proces şi conducătorul direct al locului de muncă. Pe
de altă parte, în echipa de evaluare a riscurilor, trebuie implicaţi şi consultaţi lucrătorii direcţi ai locul de muncă
evaluat sau reprezentanţii lor. Prezenţa medicului de medicina muncii în echipa de evaluare este indispensabilă
pentru stabilirea consecinţelor asupra sănătăţii care decurg din expunerea la diferite pericole la locul de muncă.
Atunci când specificul activităţilor desfăşurate în unitate depăşesc nivelul de pregătire profesională al
personalului propriu în echipa de evaluare vor fi cooptaţi specialişti externi.
Pentru ca procesul de evaluare a riscurilor să fie eficient este absolut necesar ca fiecare membru al echipei de
evaluare să cunoască în primul rând sensul termenilor de bază utilizaţi în acest proces: pericol, risc, risc
acceptabil, prevenire.
Pericol – sursă, situaţie sau acţiune cu un potenţial de a produce o vătămare, în termeni de rănire sau îmbolnăvire
profesională, sau o combinaţie a acestora (OHSAS 18001:2008). Exemplu: chimicalele, electricitatea, scările, un
sertar deschis etc..
211
Risc-combinaţie între probabilitatea unui pericol de a cauza o vătămare sau îmbolnăvire de o anumită gravitatea;
riscul apare ca o consecinţă a expunerii la pericol.
Risc acceptabil-riscul care a fost redus la un nivel care poate fi acceptat de către organizaţie în raport cu
obligaţiile sale legale şi propria sa politică de securitate şi sănătate în muncă (OHSAS 18001:2008).
Prevenire-ansamblu de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă, în scopul
evitării sau diminuării riscurilor profesionale.
Întreaga echipă de evaluare trebuie să cunoască etapele procesului de evaluare a riscurilor şi metoda de evaluare
folosită.
Managementul riscurilor presupune:
- identificarea pericolelor existente la locul de muncă;
- analizarea pericolelor şi a riscurilor asociate;
- evaluarea riscurilor;
- stabilirea şi aplicarea măsurilor de prevenire şi protecţie Verificarea realizării măsurilor / reluarea procesului de
evaluare şi reînnoirea măsurilor atunci când este necesar.
Indiferent de metoda de evaluare utilizată, procesul de evaluare a riscurilor trebuie să se finalizeze cu o fişă de
evaluare a riscurilor şi cu o fişă de măsuri propuse pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor pe baza cărora se
întocmeşte planul de prevenire şi protecţie.

2. Principalele pericole din industria de prelucrare a lemnului

Industria de prelucrare a lemnului are o largă reprezentare prin întreprinderile micro, mici şi mijlocii care
funcţionează pe întreg cuprinsul ţării şi este unul din sectoarele de activitate în care lucrătorii sunt expuşi la o
gamă largă de pericole la locurile de muncă.
Echipamentele de muncă utilizate în industria de prelucrare a lemnului sunt periculoase, mai ales atunci când nu
sunt corect folosite sau când sunt folosite fără apărătorile de protecţie adecvate. Lucrătorii care folosesc aceste
echipamente suferă adesea vătămări de genul: tăierea sau amputarea degetelor, vătămări oculare sau chiar deces.
Pe de altă parte, pulberea de lemn sau chimicalele utilizate la finisarea produselor prezintă pericole pentru
sănătatea lucrătorilor şi nu de puţine ori aceştia suferă de afecţiuni respiratorii sau ale pilelii.

Este foarte important ca fiecare angajator să îşi instruiască lucrătorii pentru a putea să identifice pericolele la
locul de muncă!

Principalele pericole din industria de prelucrare a lemnului pot fi clasificate ca:

- pericole pentru securitatea lucrătorilor;
- pericole pentru sănătatea lucrătorilor.
Pericolele pentru securitate pot cauza vătămări imediate lucrătorilor. De exemplu, cadrul metalic al unui
fierăstrău circular dacă nu este împământat corespunzător, poate electrocuta lucrătorul, sau, dacă mâinile unui
lucrător vin în contact cu o pânză de fierăstrău, degetele lucrătorului pot fi tăiate.
Pericole pentru securitate:
Echipamente de muncă
- postul de lucru
- mişcările oscilante ale echipamentelor de muncă
- punctele de întâlnire (convergenţă) ale organelor de maşini în mişcare
Recul
Aşchii de material
Proiecţia uneltelor/sculelor
Pericole de incendiu şi explozie
Pericole electrice
Pericole pentru sănătate
Zgomot
Pulberea de lemn – cancerigenă
Agenţi chimici – produse de acoperire a suprafeţelor, de finisare, adezivi sau vapori de solvenţi organici
Manipularea manuală a sarcinilor

3. Principalele pericole pentru securitatea lucrătorilor

Echipamentul de muncă-postul de lucru este locul în care se prelucrează materialului.
Aici reperele sunt tăiere/retezare/spintecare, găurire, frezare/modelare etc.

212
Practica arată că vătămările la postul de lucru pot să apară:
- dacă lucrătorii îşi apropie prea mult mâinile de pânza fierăstrăului, mai ales când lucrează cu bucăţi mici de
repere. Dimensiunea piesei dictează ca mâna operatorului să fie apropiată de pânză. Accidentele pot să apară
când reperul se mişcă pe neaşteptate sau când mâna lucrătorului alunecă;
- dacă reperul se blochează în pânza fierăstrăului şi poate să tragă mâna lucrătorului înspre echipamentul de
muncă;
- dacă echipamentul de muncă nu este reglat în funcţie de dimensiunile, forma şi materialul reperelor de
prelucrat sau întreţinut corespunzător. De exemplu, un fierăstrău radial reglat necorespunzător poate să nu revină
la poziţia iniţială după ce face o tăietură;
- dacă nu se întrerupe alimentarea cu energie a echipamentului de muncă pe perioada întreţinerii/curăţării;
- dacă încearcă să cureţe fierăstrăul sau să îndepărteze o bucată de lemn după ce fierăstrăul a fost scos din
funcţiune, dar încă nu s-a oprit din mişcare. Pânzele de fierăstrău se mişcă atât de repede, încât poate fi dificil
pentru lucrător să-şi dea seama dacă se mişcă. Aceasta este o problemă mai ales la lumină fluorescentă.

Echipamente de lucru
-mişcările oscilante ale unor părţi mobile-
pot fi mişcări în plan orizontal înainte-înapoi sau mişcări în plan vertical sus-jos.

Operatorul poate fi prins sau strivit de mişcările oscilante ale unor părţi ale echipamentelor de muncă, atunci
când partea mobilă se apropie sau traversează partea fixă a echipamentului (fig. 1).

Fig. 1 - Echipamente de lucru-mişcările oscilante ale unor părţi mobile

Echipamente de muncă-punctele de întâlnire (convergenţă)

ale organelor de maşini în mişcare reprezintă un pericol special din cauza părţilor care se rotesc sau oscilează.

Punctele de întâlnire (convergenţă) apar între 2 părţi ale echipamentelor de muncă aflate ambele în mişcare una
peste alta sau atunci când o parte mobilă se mişcă peste o parte fixă.
Părţi ale corpului operatorului pot fi prinse sau trase între punctele de convergenţă şi zdrobite, sfârtecate sau grav
rănite.

Reculul-apare când un fierăstrău prinde reperul şi îl azvârle înapoi înspre lucrător. Acest lucru se poate întâmpla
atunci când reperul se răsuceşte sau este prins între dinţii acesteia. O pânză care nu e ascuţită sau care este fixată
la o înălţime necorespunzătoare poate duce la reculul pieselor. Cheresteaua de proastă calitate (îngheţată, cu
multe noduri sau cu obiecte străine, cum ar fi cuiele) poate provoca de asemenea recul. Pericolele apar cel mai
adesea când nu există elemente de protecţie anti-recul.

Aşchiile de material-care sar în urma operaţiilor de prelucrare a reperelor, tăierea/ spintecarea, găurirea, frezarea
realizată de echipamentul de muncă, pot provoca vătămări lucrătorilor, mai ales vătămări oculare.

213
Proiecţia uneltelor-sculelor. Multe din echipamentele de muncă, precum maşinile de frezat şi modelat, au capete
de freză rotative cu mai multe cuţite. Capetele de freză care nu sunt reglate sau montate corect, sau au cuţite
fisurate, se pot dezechilibra. Echilibrul este obligatoriu pentru prinderea în siguranţă a cuţitelor de capul de freză
care se roteşte cu viteze de peste 5000 rot/min. La un cap de freză dezechilibrat, forţele centrifugale pot smulge
cuţitele care pot răni grav sau chiar pot omorî lucrătorul sau alte persoane aflate în preajmă. Folosirea unei unelte
nepotrivite la un cap de freză sau folosirea unei unelte la o viteză mai mare decât cea pentru care a fost proiectată
poate de asemenea să cauzeze distrugerea echipamentului şi proiectarea/aruncarea unor componente.
Câteva punctele de întâlnire (convergenţă) care pot fi întâlnite în industria de prelucrare a lemnului.

Fig. 2 - Echipamente de lucru - punctele de întâlnire (convergenţă)

Măsuri procedurale şi administrative recomandate de bunele practici pentru protejarea lucrătorilor de

pericolele pe care le prezintă utilizarea echipamentelor de muncă
Utilizaţi un echipament de muncă corespunzător
- folosiţi echipamentul de muncă la capacitatea specificată de producător. Utilizarea echipamentelor tehnice
pentru alte operaţii decât cele pentru care au fost proiectate este interzisă.
- folosiţi instrumentele corecte. De exemplu, când este utilizat un fierăstrău circular, folosiţi pânza corectă pentru
acţiunea de tăiere cerută.

Instruiţi lucrătorii referitor la utilizarea echipamentului de muncă şi permiteţi numai lucrătorilor instruiţi şi
autorizaţi să opereze şi să întreţină echipamentul.

- Lucrătorii trebuie să înţeleagă scopul şi funcţionarea tuturor comenzilor echipamentului de muncă, trebuie să
ştie cum să-l oprească în caz de urgenţă şi trebuie instruiţi în privinţa procedurilor de securitate pentru operaţii
speciale.
- Instruirea lucrătorilor trebuie să includă pericolele pe care le prezintă echipamentul de muncă, modul în care
elementele de protecţie protejează lucrătorul de aceste pericole, în ce situaţii protecţia poate fi îndepărtată (de
obicei doar când se face întreţinerea) şi ce să facă dacă protecţia este stricată sau nu funcţionează corespunzător.
- Lucrătorii trebuie să-şi poată demonstra abilitatea de a opera echipamentul de muncă luând toate măsurile de
securitate.

214
- Punerea în funcţionare, utilizarea, întreţinerea şi repararea echipamentelor tehnice se vor face numai de către
lucrători calificaţi şi/sau autorizaţi.

Verificaţi periodic echipamentele de muncă şi elementele de protecţie.

Asiguraţi-vă că:
- lucrătorul şi echipamentul au accesoriile de securitate potrivite pentru pericolele sarcinii de muncă
- echipamentul de muncă şi cel de securitate sunt în stare bună de funcţionare
- lucrătorul este instruit corespunzător.
- se înregistrează verificările şi se păstrează dosarele pentru a fi puse la dispoziţia organelor de control.
Documentele trebuie să conţină date despre echipamentul de muncă, data inspecţiei, problemele identificate,
măsurile luate.
- Se efectuează, înainte de începerea lucrului, reglarea echipamentului tehnic în funcţie de dimensiunile, forma şi
materialul reperelor de prelucrat.
- Se utilizează echipamentul numai atunci când sunt montaţi toţi protectorii şi dispozitivele de protecţie şi/sau de
avertizare sau aparatele de măsură şi control din dotarea acestora funcţionează.

Furnizaţi lucrătorilor unelte manuale (dispozitive de lucru) astfel încât mâinile lor să fie departe de postul de
lucru atunci când lucrează cu bucăţi mici de buşteni.
Cele mai întâlnite unelte manuale (dispozitive) sunt:
- dispozitive de lucru (împingătoare) confecţionate din lemn, pentru prelucrarea reperelor cu dimensiuni mai
mici de 400 mm pe ferăstraie circulare (fig. 3);
- lopeţi de lemn, perii sau alte mijloace pentru evacuarea rumeguşului sau a deşeurilor.

Fig. 3 – Dispozitive de lucru

Asiguraţi întreţinerea periodică a echipamentelor de muncă.

Urmaţi următoarele sfaturi

Niciodată nu se curăţă fierăstrăul cu mâna.
Curăţaţi şi întreţineţi cu regularitate echipamentul de muncă şi elementele de protecţie.
Asiguraţi-vă că pânzele de fierăstrău sunt în stare bună. Cuţitele şi capetele de tăiere trebuie să fie ascuţite,
ajustate corespunzător şi asigurate. Îndepărtaţi pânzele stricate.
Îndepărtaţi fierăstraiele care nu taie sau care sunt fixate necorespunzător şi curăţaţi imediat ferăstraiele pe care s-
a lipit răşină.

Nu lăsaţi niciodată nesupravegheat un echipament de muncă pornit.

Asiguraţi-vă că lucrătorii ştiu că nu trebuie să părăsească un echipament care a fost scos din funcţiune, dar încă
nu s-a oprit din mişcare.

Menţineţi o curăţenie corespunzătoare la locul de muncă.

- lucrătorii pot suferi vătămări dacă se împiedică şi apoi cad înspre pânzele fierăstrăului.
- trebuie să păstraţi podeaua şi culoarele în stare bună şi fără resturi de repere, cuie sau alte lucruri aruncate.
- suprafeţele de deplasare trebuie să fie netede, fără denivelări sau gropi.
- nu folosiţi aer comprimat pentru a îndepărta aşchiile.
- asiguraţi-vă că podeaua nu este alunecoasă.

Nu permiteţi lucrătorilor să poarte îmbrăcăminte largă sau păr lung neacoperit.

Îmbrăcămintea largă sau părul lung pot fi prinse cu uşurinţă în părţile care se rotesc.
215
 Închideţi toate sursele de energie în timpul lucrărilor de întreţinere,
pentru a preveni punerea în funcţiune accidentală a echipamentului.
Practici de lucru
Nu permiteţi lucrătorilor să poarte haine largi, păr lung neacoperit, bijuterii sau mănuşi.
Asiguraţi-vă că echipamentele muncă sunt reglate corespunzător şi utilizate corect.
Nu folosiţi repere care au despicături, fisuri, noduri.
Lăsaţi îmbinările lipite să se usuce înainte de a lucra lemnul respectiv.
Ţineţi echipamentele de muncă portabile cu fermitate cu ambele mâini.
Asiguraţi-vă că portcuţitul este reglat aproape de reper.
Lucraţi doar în zona acoperită de portcuţit; nu încercaţi să susţineţi echipamentul cu mâinile dumneavoastră.
Reglaţi portcuţitul când strungul nu funcţionează.

Pericolele de incendiu şi/sau explozie - sunt prezente la locurile de muncă, din cauza:
- cantităţilor mari de materiale combustibile prezente sub formă de lemn, produse din lemn dar mai ales sub
formă de pulbere de lemn şi materiale inflamabile cum sunt vopsele, adezivi, solvenţi organici inflamabili etc.
Şlefuitoarele şi rindelele în special, produc mari cantităţi de pulbere fină de lemn care se poate acumula pe
rafturi, pe componente structurale ale clădirii şi în alte locuri, departe de locul de producere a lor. Pulberea de
lemn foarte fină şi solvenţii organici foarte inflamabili pot produce incendiu sau explozie dacă nu se iau măsuri
corespunzătoare de prevenire.
- surselor de aprindere prezente la locul de muncă, precum instalaţii electrice, cabluri electrice degradate,
operaţii de tăiere şi sudare, unelte care produc scântei, lucrători care fumează etc.. Există de asemenea,
posibilitatea descărcării electrice statice.
Realizaţi cel puţin anual o inspecţie a programului anti incendiu-explozie, pentru a vă asigura că este respectat.

4. Pericole pentru sănătate şi riscurile ce decurg din expunerea lucrătorilor la aceste pericole

Majoritatea pericolelor pentru sănătate sunt asociate cu expunerea pe termen lung la anumite substanţe chimice,
la pulbere de lemn sau la niveluri excesive de zgomot.
Pericolele pentru sănătate pot avea atât efecte imediate (acute), cât şi pe termen lung (cronice). De exemplu,
expunerea la anumite substanţe chimice folosite în finisarea mobilei, poate duce la o serie de efecte asupra
sănătăţii, de la iritaţii temporare ale ochilor şi ale pielii la afecţiuni ale rinichilor şi ale vezicii urinare.
Riscuri pentru sănătate legate de expunerea la pulberea de lemn
Expunerea la pulberea de lemn este asociată cu o varietate de efecte adverse pentru sănătate, incluzând
dermatite, alergii respiratorii, afecţiuni non-alergice respiratorii şi ale mucoasei şi chiar cancer.
Contactul cu componente iritante ale prafului de lemn poate cauza dermatite şi alte reacţii alergice. Efectele
respiratorii ale expunerii la pulbere de lemn includ astmul, neoplasm al cavităţii nazale şi/sau sinusurilor, ulcer
nazal şi/sau perforaţia septului nazal, bronşitele cronice, etc.
Sistemul respirator şi pielea pot căpăta sensibilitate la pulberea de lemn, aceasta înseamnă că lucrătorul poate
suferi o reacţie alergică severă (cum este astmul) după o expunere repetată sau expunere la concentraţii mici de
pulbere.
Alte simptome comune asociate cu pulberea de lemn includ iritarea ochilor, uscarea nasului şi obturarea acestuia,
răceli prelungite şi dureri de cap frecvente.
Anumite specii de lemn tare – precum stejarul, mahonul, fagul, nucul, mesteacănul, ulmul şi frasinul – au fost
clasificate ca agenţi cancerigeni, dacă expunerea este mare şi pe o perioadă lungă de timp. Astfel, H.G. nr. 1093/
2006 recunoaşte pulberea de lemn de esenţă tare ca agent cancerigen uman şi stabileşte o VLEP de 5 mg/m3,
pentru o perioadă de expunere de 8 ore, fracţiune inhalabilă (respirabilă).
Riscuri pentru sănătate legate de expunerea la zgomot la locul de muncă
Zgomotul excesiv poate afecta abilitatea unei persoane de a auzi – un efect care poate fi temporar sau permanent.
Există de asemenea, tot mai multe probe care demonstrează că zgomotul poate afecta negativ şi alte părţi ale
corpului – în special sistemele cardiovascular, endocrin şi muscular – şi poate duce la nervozitate, oboseală
cronică, tensiune arterială mare şi pierderea concentrării şi a funcţiilor mentale.
Momentan nu există tratament eficient pentru afecţiunile provocate de zgomot, în afară de abilitatea naturală
limitată a organismului de a se repara singur, în timp, cu odihnă şi linişte. De aceea nu uitaţi:

Pierderea auzului vă izolează de lume!

Reduceţi zgomotul la sursă!
Utilizaţi echipamentul individual de protecţie auditivă!
216
Riscuri pentru sănătate legate de expunerea la agenţi chimici periculoşi
Operaţiunile de finisare generează o gamă largă de pericole pentru sănătatea şi securitatea lucrătorului datorită
cantităţii şi proprietăţilor substanţelor chimice folosite.
Pentru cea mai bună protecţie a lucrătorilor împotriva riscurilor generate de chimicalele folosite în cadrul
operaţiunilor de finisaj, trebuie să identificaţi produsele specifice folosite în cadrul operaţiunilor şi să consultaţi
legislaţia specifică pentru a vedea care sunt măsurile de control necesare.
În industria lemnului, la finisaje este folosită o gamă largă de adezivi şi agenţi de acoperire, multe dintre aceste
produse fiind periculoase pentru sănătatea lucrătorilor. Lucrătorii sunt în general expuşi la agenţi chimici prin
inhalare şi contactul cu pielea. Pielea absoarbe cu uşurinţă mulţi agenţi chimici, precum compuşii organici
volatili, permiţând trecerea acestora în sistemul vascular.
Lacurile pentru mobilă conţin solvenţi care sunt nocivi sau chiar toxici pentru oameni. Solvenţii cel mai des
folosiţi în aceste lacuri includ toluen, xilen, acetona, şi/ sau metanol etc. Efectele pe termen scurt ale expunerii la
solvenţi sunt iritarea ochilor a nasului şi gâtului, dureri de cap, ameţeală, tulburare, oboseală şi greaţă. Efectele
pe termen lung pot include probleme ale aparatului reproducător, afecţiuni ale sistemului nervos central, ale
plămânilor, ficatului şi rinichilor. Expunerea la toluen creşte riscul de pierdere a sarcinii. Au fost identificate şi
efecte asupra dezvoltării copiilor născuţi de mame care au fost expuse la toluen şi xilen.
Mulţi dintre adezivii folosiţi în industria lemnului conţin de asemenea chimicale nocive sau toxice. Cei mai
periculoşi adezivi sunt cei pe bază de solvenţi, răşină epoxidică sau răşină uree-formaldehidă. Mulţi din solvenţii
folosiţi în agenţii de acoperire se regăsesc şi în adezivi. Clorura de metilen, care s-a demonstrat a cauza cancer la
animale în laborator, este adesea la baza acestor adezivi. Răşinile epoxidice pot fi de asemenea cauzatoare de
dermatite, reacţii de sensibilizare sau cancer. Formaldehida este clasificată ca potenţial cancerigenă, iar studiile
au arătat că poate cauza cancer nazal şi al plămânilor.
Eliminarea riscului legat de lucrul cu un agent chimic periculos presupune înlocuirea acestuia cu un alt agent
sau cu un proces care permite eliminarea sau reducerea riscului. Atunci când acest lucru nu este posibil din punct
de vedere tehnic, riscul trebuie redus prin măsuri de prevenire sau de protecţie. În mod normal, rezultatul
evaluării riscului şi informarea care are loc în urma acesteia permit determinarea măsurilor preventive care
trebuie luate.
Controlul calităţii evaluărilor de risc efectuate de diferiţi angajatori au scos în evidenţă mai multe erori, dintre
care cele mai frecvente sunt:
- componenţa necorespunzătoare a echipei de evaluare. Majoritatea evaluărilor sunt făcute de experţi externi fără
implicarea în echipa de evaluare a conducătorilor de la locurile de muncă, a lucrătorilor sau a reprezentanţilor
acestora, a medicului de medicina muncii;
- documentele care au stat la baza evaluării nu sunt ataşate şi nici nu se face trimitere în text către ele;
- ignorarea anumitor categorii de riscuri, de exemplu, factori de risc psihosocial, precum şi factori
organizaţionali (program de muncă, volum de lucru etc.);
- neglijarea riscurilor pentru sănătate pe termen lung, cum sunt riscurile produse de expunerea pe termen lung la
substanţe periculoase sau niveluri ridicate de zgomot;
- ignorarea modului în care lucrătorii interacţionează cu pericolele în timpul lucrului;
- ignorarea activităţilor secundare de la locul de muncă, precum întreţinerea sau curăţenia;
- neluarea în considerare a posibilei prezenţe a angajaţilor altor întreprinderi sau a altor persoane
(subcontractanţi, vizitatori etc.) la locul de muncă;
- rezultatele evaluării de risc nu sunt luate în considerare uneori la adoptarea măsurilor de prevenire şi protecţie;
- nu se monitorizează măsurile luate pentru asigurarea menţinerii eficienţei acestora;
- nu au fost informaţi lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora cu privire la rezultatele evaluării riscurilor şi la
măsurile introduse;
- considerarea evaluării de risc ca o obligaţie unică, nerevizuirea periodică a acesteia în vederea actualizării.

Bibliografie

1. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, MOf nr. 646/27.06.2006

2. Environment, Health and Safety Committee of the Royal Society of Chemistry, Note on: RISK
ASSESSMENT AT WORK, Version 3 - 19/07/2007
3. U.S. Department of Labor Occupational Safety and Health Administration, A Guide for Protecting Workers
from Woodworking Hazards, OSHA 3157 1999;
4. Inspecţia Muncii, Ghid de evaluare a riscului, elaborat în cadrul proiectului Phare RO/04/SO/01, 2007
5. Inspecţia Muncii, Broşuri privind riscurile legate de expunerea la diferite pericole, elaborate în cadrul
proiectului Phare RO/04/SO/01, 2007

217
 GESTIONAREA RISCURILOR PROFESIONALE ÎN CONSTRUCŢII
drd.ing. Bălteanu Mihnea-MISO S.R.L. Craiova
ing. Bălteanu Barbu-MISO S.R.L. Craiova

Sectorul construcţiilor reprezintă un sector a cărui activitate are o pondere importantă atât din punct de vedere
economic cât şi al forţei de muncă implicate, recunoscut unanim ca având un nivel de risc ridicat.
Activitatea din construcţii, prin specificul ei, îi expune pe angajaţi la o gamă largă de riscuri pentru securitate şi
sănătate, la care se adaugă şi alte aspecte cum ar fi: nivelul, în mare parte scăzut al pregătirii personalului,
caracterul sezonier al muncii, mediul de muncă variabil, modificarea frecventă a locaţiei, procentul ridicat de
lucrători fără forme legale.
Dacă majoritatea accidentelor au loc pe şantier, în realitate 2/3 din accidente au drept cauză un eveniment
anterior lucrărilor pe şantier deoarece rezultă fie din deficienţe din concepere/proiectare a lucrărilor sau a
echipamentelor de muncă utilizate, fie din organizarea şantierului şi a întreprinderilor exterioare care intervin pe
şantier. În special activităţile desfăşurate în paralel sau succesiunea activităţilor angajaţilor din diferite
întreprinderi reprezintă o cauză frecventă de accidente.
H.G. Nr. 300/2006 privind şantierele temporare sau mobile precizează responsabilităţile angajatorului pentru
prevenirea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Se subliniază necesitatea evaluării riscurilor
pentru securitate şi sănătate în muncă şi a integrării prevenirii riscurilor din momentul conceperii/proiectării
şantierului şi până la faza de existenţă a construcţiei.
Studiile arată că 2/3 din accidentele mortale care au loc pe şantier sunt urmarea deciziilor luate în faza de
elaborare a proiectului.
În faza de construcţie propriu-zisă, coordonatorii de securitate şi sănătate, managerii de proiect, beneficiarul şi
constructorul trebuie să stabilească o strânsă colaborare pentru a elimina sau diminua riscurile.
Pe şantier este necesară coordonarea şi asigurarea respectării principiilor generale de prevenire în ceea ce
priveşte:
- ordonarea lucrărilor (calendarul lucrărilor, succesiunea fazelor, etc.);
- infrastructurile provizorii (acces, căi de circulaţie, zone de depozitare, etc.);
- mijloacele materiale (dispozitive de ridicare şi manipulare, mijloacele de transport a materialelor, a deşeurilor);
- dotări igienico-sanitare, etc.
Şi toate acestea fără să se uite nici o clipă faptul că angajatorul rămâne în permanenţă şi în totalitate responsabil
de securitatea şi sănătatea lucrătorilor din şantier.

Riscuri specifice şi măsuri de prevenire pe şantier

i. Riscul de cădere
i.1. Cădere de la acelaşi nivel: sol alunecos, gropi, dale sparte, pasaje strâmte-neasigurate, locuri slab iluminate,
etc.
i.2. Căderi de la înălţime: utilizarea scărilor cu defecte, fără asigurare; acces neasigurat la părţile înalte ale
construcţiei; utilizare defectuoasă a schelelor eşafodajelor; utilizarea mijloacelor improvizate; neutilizarea
echipamentelor individuale de protecţie.
i.3. Măsuri de prevenire: utilizarea cu prioritate a protecţiilor colective (balustrade, mână curentă, schele,
platforme de lucru); organizarea judicioasă a circulaţiei angajaţilor; întreţinerea solului; menţinerea curăţeniei,
ordinii; degajarea şi iluminarea pasajelor.
ii. Riscuri generate de echipamentele de muncă
ii.1. Riscuri mecanice: deplasări sub efectul propulsiei; deplasări sub efectul gravitaţiei; mişcări disfuncţionale
ii.2. Riscuri termice: temperatură coborâtă a obiectelor; flăcări; flame.
ii.3. Riscuri electrice: curentul electric prin atingere directă sau indirectă.
ii.4. Măsuri de prevenire: aplicarea prevederilor şi prescripţiilor tehnice şi organizatorice din standardele de
referinţă şi instrucţiunilor proprii S.S.M.; alegerea şi întreţinerea echipamentelor de muncă adecvate; organizarea
judicioasă a transportului intern; efectuarea de lucrări de punere în funcţiune şi montaj conform cărţii tehnice.
iii. Riscuri generate de neutilizarea protecţiei colective şi de nepurtarea echipamentului indiviual de protecţie.
iii.1. Lucrul simultan pe verticala construcţiei, pe diverse nivele, nepurtarea căştii de protecţie, căderea de
materiale, scule.
iii.2. Trecerea de pe o schelă pe o zona neprotejată, fără asigurare în centură.
iii.3. Urcarea/coborârea la/de la locul de muncă, aflat la înălţime, fără asigurare.
iii.4. Utilizarea schelei descompletate, fără podini, fără scări între nivele, fără balustrade, neasigurate contra
căderii în gol.
iii.5. Efectuarea manipulării de materiale, manual, fără dispozitive de lucru, fără E.I.P. adecvat.
iii.6. Măsuri de prevenire: dotarea locurilor periculoase cu mijloace colective de protecţie balustrade, rampe sau
pasarele cu mână curentă pe ambele laturi, schele complete; dotarea şi purtarea echipamentului individual de
protecţie cască, încălţăminte cu bombeu întărit, palmare, centură complexă după caz, pentru limitarea accesului,
de prevenire a căderii, de limitare a efectelor de cădere în gol, etc.
iv. Riscuri ergonomice-manipularea manuală a maselor (MMM):
218
iv.1. Pozitii de muncă forţate, vicioase: aplecat excesiv; mâini întinse deasupra capului/înainte; ghemuit; în
genunichi.
iv.2. Munca statică: postura şi menţinerea unui nivel constant de forţă.
iv.3. Munca repetitivă: ciocănire; perforare; vopsire.
iv.4. Transport materiale: cărămizi; ţigle; etc.
iv.5. Mişcări necesitând forţa excesivă.
iv.6. Compresie locală prin unelte sau suprafeţe de lucru: unghiuri ascuţite, suprafeţe dure, rugoase.
iv.7. Măsuri de prevenire a riscurilor ergonomice:
- eliminarea necesităţii operaţiilor M.M.M. din faza de proiectare;
- mecanizarea unor operaţii/alegerea de mijloace mecanizate adaptate sarcinii de muncă şi caracteristicilor
maselor transportate (transpalete, motostivuitoare, etc.);
- utilizarea unor mijloace tehnice ajutătoare (ventuze mobile, platforme elevatoare, cărucioare, cricuri, leviere,
etc.);
- amenajarea posturilor de muncă (înălţime corespunzătoare a planurilor de lucru, spaţiu de lucru degajat, unelte
concepute ergonomic);
- utilizarea de containere, ambalaje, produse care să nu depăşească masa de manipulat maxim admisă;
- alegerea de sisteme de depozitare care permit apucarea şi depozitarea fără ca obiectele să fie deplasate în
prealabil;
- organizarea corespunzătoare a deplasării şi transportului materialelor pe verticală utilizând dispozitive şi utilaje
de ridicat (macarale, cărucioare elevatoare, etc);
- prevederea mijloacelor de transport cu sisteme care permit reducerea eforturilor/descărcare;
- amenajarea căilor de acces, evitarea denivelărilor (trepte, pante);
- organizarea corespunzătoare a activităţii (reducerea frecvenţei şi duratei manipulărilor, scurtarea distanţelor de
transport, pauze de recuperare, etc);
- prevederea de EIP;
- formarea şi instruirea lucrătorilor.
Pentru fiecare fază de execuţie a construcţiei este necesară identificarea şi evaluarea factorilor de risc şi
întocmirea planului de prevenire şi protecţie.
Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate coordonează aplicarea principiilor de prevenire şi securitate,
pune în aplicare prevederile în domeniul SSM şi elaborează planurile de securitate. El stabileşte obligaţiile
lucrătorilor privind utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă, a instalaţiilor de ridicat, accesul pe şantier, etc.

Organizarea şi managementul securităţii şi sănătăţii în muncă

Managementul securităţii muncii implică funcţiile de planificare, identificare a zonelor cu probleme, coordonare,
conducere şi control al activităţilor menite să asigure securitatea pe un şantier de construcţii, toate acestea având
ca scop prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor. Prevenirea accidentelor este adesea greşit înţeleasă, deoarece
majoritatea oamenilor cred că "accident" este sinonim cu "accidentare". Această înţelegere presupune că nici un
accident nu are importanţă, dacă nu are ca efect o accidentare. Managerii din construcţii sunt desigur preocupaţi
de accidentările lucrătorilor, dar prima lor grijă trebuie să fie existenţa condiţiilor periculoase care au dus la
producerea accidentării, adică să se preocupe mai degrabă de "incident" decât de "accident".
Pe un şantier de construcţii sunt mult mai multe "incidente" decât accidentări. O acţiune periculoasă poate fi
realizată de sute de ori înainte ca ea să aibă ca efect o accidentare, iar eforturile managerilor trebuie îndreptate în
direcţia eliminării acestor pericole potenţiale. Ei nu-şi pot permite să aştepte să se producă mai întâi accidentări
sau pagube materiale şi abia după aceea să ia măsuri. De aceea, managementul securităţii muncii înseamnă
aplicarea măsurilor de securitate înainte ca accidentele să se producă.
Un management efectiv al securităţii muncii are trei obiective majore:
- să facă din mediul de lucru un mediu sigur;
- să facă locul de muncă lipsit de pericole;
- să facă lucrătorii să devină conştienţi de aspectele privind securitatea muncii.

Politici privind securitatea şi sănătatea în muncă

Transpunerea legislaţiei europene în legislaţia naţională permite angajatorului să beneficieze de un mare spaţiu
de manevră pentru a-şi stabili o politică de SSM adaptată situaţiei din firma pe care o conduce.
Pentru optimizarea eficacităţii eforturilor în materie de prevenire şi protecţie a fost dezvoltat UN MODEL care
dă firmelor libertatea necesară pentru a-şi construi ele însele o politică adecvată, întemeiată pe respectarea
principiilor generale de prevenire consfinţite în Directiva CEE 391/89. În cadrul acestor reglementări angajatorul
este obligat să-şi stabilească politica de SSM într-un sistem dinamic de GESTIONARE A RISCURILOR.
Această politică cuprinde domenii ca acelea enumerate în lege, respectiv securitatea muncii, sănătatea în muncă,
încărcătura psihosocială ocazionată de muncă, ergonomia, igiena muncii, amenajarea locurilor de muncă şi
influenţa mediului asupra condiţiilor de muncă.
Acest model va permite elaborarea unui PLAN DE PREVENIRE şi punerea în aplicare a unei politici adecvate
pentru securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor.
219
 Fig. 1 Fazele implementării politicii de SSM

Elaborarea politicii
Angajatorul trebuie să-şi definească obiectivele şi mijloacele pe care doreşte să le utilizeze pentru a realiza o
politică de SSM în întreprinderea sa.
Noţiunea de „analiză totală a riscurilor” nu este nouă şi ea răspunde la faptul că trebuie efectuată la mai multe
nivele ale întreprinderii şi anume:
- nivel de organizare în ansamblu (colectiv) şi pe fiecare post de lucru (funcţie);
- nivel de grupă de posturi de lucru (funcţiuni) până la nivel de individ.
Analiza cuprinde practic 3 etape principale:
I. IDENTIFICAREA RISCURILOR/PERICOLELOR
II. DEFINIREA ŞI DETERMINAREA RISCURILOR/PERICOLELOR
III. EVALUAREA RISCURILOR.
Analiza totală a riscurilor în interiorul întreprinderii devine o condiţie esenţială pentru politica de SSM.
Există, conform legislaţiei, ca măsuri de bază:
- măsuri de prevenire care au ca scop evitarea riscurilor;
- evitarea pagubelor/daunelor eventuale;
- limitarea pagubelor/daunelor la un prag acceptabil pentru firmă.
Angajatorul examinează tipul de bază şi categoria măsurilor de prevenire pe care le va aplica în firma sa.
Analiza riscurilor pune în inventar 12 aspecte asupra cărora se stabilesc măsuri:
- organizarea firmei/instituţiei în ceea ce priveşte metodele de muncă şi de producţie utilizate;
- amenajarea locului de muncă;
- conceperea locului de muncă;
- alegerea şi utilizarea echipamentelor de lucru şi a substanţelor şi preparatelor chimice;
- protecţia contra riscurilor rezultate din agenţi chimici, biologici, fizici;
- alegerea şi utilizarea echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală şi a EIP (îmbrăcăminte, încălţăminte
de protecţie, etc.);
- aplicarea unui sistem de semnalizare SSM adaptat;
- supravegherea sănătăţii lucrătorilor (examene medicale);
- încărcătura psihosocială ocazionată de muncă;
- competenţa, formarea şi informarea lucrătorilor, prin aceasta înţelegând şi cuprinzând instrucţiuni adecvate;
- coordonarea activităţii la locurile de muncă;
- proceduri pentru situaţii de urgenţă şi capacităţi de răspuns (inclusiv în ceea ce priveşte primul ajutor de
urgenţă, lupta contra incendiilor şi evacuarea personalului).

Programarea politicii
Rezultatul modelului de gestiune dinamică a riscurilor de a cunoaşte analiza riscurilor şi măsurilor de prevenire
trebuie să fie reluat în documente scrise, cum ar fi:
- planul global de prevenire;
- planul anual de prevenire.
Planul global de prevenire este stabilit în înţelegere cu membrii liniei ierarhice şi serviciile de prevenire şi
protecţie.
El acţionează ca un plan strategic pe timp mediu care menţionează activităţile de prevenire ce vor fi dezvoltate şi
aplicate.
Obligaţia de a stabili un „plan de acţiune anual” bazat pe planul global de prevenire rămâne totodată un
instrument de prevenire în aplicare.

Punerea în aplicare a politicii

Elaborarea unei politici de SSM „pe hârtie” nu constituie singurul obiectiv. Ea trebuie de fapt transpusă în
practică şi aplicată.
Toţi actorii prezenţi în firmă trebuie să colaboreze la îndeplinirea obiectivelor stabilite.
220
Aceia care nu realizează sarcinile sau atribuţiunile trebuie urmăriţi şi corijaţi, de unde importanţa pe care
legislaţia o acordă dublei urmăriri a politicii de SSM:
- urmărirea internă care aparţine angajatorului;
- urmărirea externă prin organele de control autorizate, audit intern etc.

Evaluarea politicii
Evaluarea se face prin indicatori:
- de mijloace;
- de rezultate.
Pentru aceasta trebuie organizată activitatea SSM, împărţirea răspunderilor în materie de SSM fiecăruia după
competenţă, experienţă, remunerare, organizarea sistemului informaţional de securitate și sănătate în muncă.

Elaborarea politicii de ssm

Legislaţia de SSM stipulează că angajatorii sunt obligaţi să identifice şi să evalueze riscurile în domeniul
securităţii şi sănătăţii.
În baza identificării şi evaluării riscurilor, angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a preveni sau a reduce riscurile.
Atât identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor cât şi măsurile de prevenire stabilite trebuie definite în scris.
Acest inventar şi această evaluare a riscurilor cuprinde riscurile pentru lucrătorii care, în baza caracteristicilor
lor personale, se expun la riscuri suplimentare cum ar fi: lucrătorii în vârstă, tinerii, lucrătorii străini etc.
Dacă inventarul a fost corect întocmit, numeroase riscuri vor fi semnalate, identificate şi analizate.
Prezentarea de mai jos (fig. 2) abordează problematica unui bun inventar al riscurilor pentru securitate şi sănătate
şi tratează, într-o manieră detaliată, evaluarea riscurilor identificate.

Analiza riscurilor

Activităţi interne Activităţi externe

ale întreprinderii ale întreprinderii

Loc de Echipament de Mediu de Loc de Echipament de Mediu de

muncă muncă, agent muncă muncă muncă, agent muncă

Omul Omul

Adaptarea şi/sau urmărirea medicală

Fig. 2. Inventarul riscurilor pentru SSM.

Pentru ce se analizează riscurile?

Pentru a obţine un nivel de securitate acceptabil în întreprinderea sa, angajatorul trebuie să posede cunoştinţe
complete despre riscurile legate de activitatea profesională (internă sau externă).
Noţiunea de risc poate fi definită în diferite maniere. O definiţie este indicată în norma europeană EN 292-1 ca
„o combinaţie a probabilităţii şi gravităţii unei leziuni sau a unei atingeri a sănătăţii ce pot surveni într-o situaţie
periculoasă sau, de o manieră mai simplificată, RISC = PROBABILITATE x EFECT.
Conform normei 292-1 pericolul este o situaţie/sursă ce poate angaja un risc de leziune sau de atingere a
sănătăţii.
Experienţa de până acum arată că riscurile NU POT FI MĂSURATE; în cel mai bun caz, ele pot fi EVALUATE.
Evaluarea riscurilor depinde de cunoştinţele şi experienţa persoanei/persoanelor care va proceda la evaluarea
riscurilor.
O analiză a riscurilor este totdeauna legată de timp, de grupuri, de persoană şi de cultura de securitate şi ea
permite să se aibă o idee completă şi corectă a unei situaţii în materie de SSM în întreprindere.

Condiţii de a surveni o vătămare/daună

O vătămare/daună nu are loc decât dacă următoarele trei condiţii sunt reunite:
- o persoană este expusă la un fenomen periculos/pericol, ea găsindu-se atunci într-o situaţie periculoasă;
- un eveniment periculos se produce, activând mecanismul de accident;
- nici o posibilitate de evitare a vătămării nu este pusă în aplicare.
221
O reprezentare grafică a condiţiilor de apariţie a unei vătămări/daune este reprezentată schematic mai jos (fig. 3).

O Este expusă la un
Fenomen
persoană periculos/pericol
Creindu-se

Situaţia
periculoasă
prin

Declanşarea
(de origine
materială/
unui umană)
Eveniment
periculos

Dacă nu e

Probabilitatea de a
evita sau limita
vătămarea (de
origine mecanică
sau umană)
VĂTĂMARE
se produce

Fig. 3. Condiţiile pentru survenirea unei vătămări.

9de
Organizarea securităţii muncii
Organizarea securităţii muncii pe şantierul de construcţii va fi determinată de dimensiunea şantierului, de
sistemul de angajare şi de modul de organizare a proiectului. Trebuie ţinute evidenţe ale datelor privind sănătatea
şi securitatea, care să faciliteze identificarea şi rezolvarea oricăror probleme de sănătate sau securitate care apar
pe şantier.
În cazul lucrărilor de construcţii în care se folosesc subantreprenori, contractul cu aceştia trebuie să precizeze
responsabilităţile, sarcinile şi măsurile de siguranţă care revin tuturor angajaţilor. Aceste măsuri pot include
existenţa şi folosirea unor echipamente specifice de securitate a muncii, metode de realizare în siguranţă a
anumitor sarcini de lucru, ca şi verificarea şi folosirea adecvată a uneltelor. Persoana care răspunde de şantier
trebuie să asigure, de asemenea, ca materialele, echipamentele şi uneltele aduse pe şantier să satisfacă cerinţele
standardelor de securitate a muncii.
Trebuie desfăşurate sesiuni de informare la toate nivelele, inclusiv pentru manageri, şefi de puncte de lucru şi
lucrători. Subantreprenorii şi lucrătorii acestora trebuie informaţi în domeniul procedurilor de securitate a muncii
pe şantier, deoarece diferitele echipe de lucrători specializaţi ar putea să-şi influenţeze reciproc securitatea
muncii.
Trebuie să existe un sistem prin care conducerea şantierului să fie informată în mod operativ în legătură cu
practicile nesigure şi cu echipamentele defecte.
Îndatoririle care privesc sănătatea şi securitatea muncii trebuie încredinţate unor persoane responsabile.

222
Responsabilul cu securitatea muncii
Orice firmă de construcţii, indiferent de mărimea sa, trebuie să angajeze una sau mai multe persoane cu o
pregătire corespunzătoare, a căror atribuţie principală să fie promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Persoana respectivă trebuie să aibă acces direct la unul dintre directorii executivi ai firmei.
Pentru a-şi îndeplini îndatoririle, responsabilul cu securitatea muncii trebuie să aibă experienţă de muncă în
construcţii, precum şi pregătire profesională adecvată şi, acolo unde aceasta există, trebuie să fie membru al unui
corp recunoscut de experţi în sănătatea şi securitatea muncii.
Şefii punctelor de lucru
O planificare şi o organizare bună pe fiecare şantier, precum şi atribuirea unor responsabilităţi clare pentru şefii
punctelor de lucru sunt elemente fundamentale ale securităţii muncii în construcţii. Aici prin „şef de punct de
lucru" se înţelege primul nivel de management, care pe şantier poate fi denumit în mod diferit, de exemplu
"maistru" sau "şef de echipă".
Asigurarea securităţii la locul de muncă va necesita inspecţii regulate, precum şi prevederea mijloacelor prin care
se vor lua măsuri de remediere a situaţiei. Formarea lucrătorilor îi va ajuta pe aceştia să recunoască riscurile cu
care se confruntă şi metodele de a le depăşi. Lucrătorilor trebuie să li se arate care este modul sigur de a realiza o
anumită sarcină de lucru.

Lucrătorii
Fiecare lucrător are îndatorirea morală şi, în multe cazuri şi legală, de a avea cea mai mare grijă de propria sa
siguranţă, precum şi de cea a colegilor săi. Sunt mai multe căi de a implica direct lucrătorii în îmbunătăţirea
condiţiilor de pe şantier, ca de exemplu:
- "discuţia din jurul trusei de scule" (en. toolbox briefing)-o scurtă şedinţă de 5-10 minute cu şeful punctului de
lucru, chiar înainte de a începe executarea unei sarcini de lucru, dă posibilitatea acestuia şi lucrătorilor să discute
despre problemele de securitate a muncii care pot apărea, ca şi despre potenţialele soluţii de rezolvare. Această
activitate este simplu de organizat şi poate preveni accidente grave;
- "verificarea siguranţei" (en. safety check)-verificarea de către lucrători a stării tehnice a echipamentelor de
muncă, a mediului de lucru, înainte de începerea unei operaţii, poate permite remedierea oricărei situaţii
periculoase pentru siguranţa lor sau a altor lucrători.

Comitetele SSM
Un comitet SSM activ reprezintă o contribuţie importantă la asigurarea securităţii muncii. Scopul său cel mai
important este de a permite conducerii şi lucrătorilor să colaboreze în monitorizarea aplicării planului de
securitate a muncii pe şantier, astfel încât să fie prevenite accidentele şi să se îmbunătăţească condiţiile de muncă
pe şantier. Dimensiunile şi componenţa sa vor depinde de mărimea şi natura şantierului. Un comitet SSM care
realizează o inspecţie a şantierului, la care participă toţi membrii, are ca efect conştientizarea aspectelor de
securitate a muncii de către toţi angajaţii de pe şantier.

Reprezentanţii SSM
Aceştia sunt desemnaţi de către lucrători (atunci când este cazul, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare) şi îi
reprezintă în probleme de securitate şi sănătate a muncii pe şantier. Ei trebuie să fie lucrători cu experienţă,
capabili să recunoască pericolele existente pe un şantier, beneficiari ai unor cursuri de formare în domeniul SSM
pentru a dobândi noi competenţe legate de inspecţie şi de utilizarea informaţiei.
Reprezentanţii SSM trebuie să primească suficient timp liber pentru a fi formaţi şi pentru a-şi duce la îndeplinire
îndatoririle în mod corespunzător. Aceste activităţi trebuie realizate fără a pierde din salariu, pentru că un şantier
sigur, din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, reprezintă un beneficiu atât pentru angajator cât şi
pentru angajaţi.

Bibliografie

***, CASA DE MESRII A CONSTRUCTORILOR: Securitatea şi sănătatea muncii pe şantierele de construcţii

***, CRAMIF: FORMARE – Prevenirea Riscurilor Profesionale
***, A.R.S.S.M., Prevenirea riscurilor profesionale în construcţii – Formare, Informare, Instruire, ISBN 978-
973-9467-96-4
***, SR EN ISO 12100, Securitatea maşinilor. Concepte de bază, principii generale de proiectare.

Darabont Al., Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice, AGIR, Bucureşti, 2001.

223
 CONTRIBUŢII PENTRU CREŞTEREA GRADULUI DE SECURITATE A MUNCII
PRIN IMPLEMENTAREA SISTEMELOR DE MONITORIZARE COMPUTERIZATĂ
drd.ing. Mihnea Bălteanu-MISO S.R.L. Craiova

Coloana vertebrală a noii legi a securităţii şi sănătăţii în muncă Nr.319/2006, o constituie stabilirea principiilor
generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, având ca
scop instituirea de măsuri privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.
Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, un
factor determinant în realizarea acestui deziderat constituindu-l identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor şi
stabilirea măsurilor pertinente pentru evitarea sau diminuarea acestora.
În cazul riscurilor care nu pot fi eliminate, măsurile adoptate trebuie să aibă drept consecinţă fie reducerea
probabilităţii de producere a consecinţei maxim previzibile a acţiunii sale asupra executantului, fie diminuarea
gravităţii acestei consecinţe, fie ambele. Cu alte cuvinte, este obligatoriu să se adopte măsuri de minimizare a
riscului.
În acest sens se pot aplica şi măsuri de monitorizare, care să permită detectarea în timp util a oricărei
neconformităţi, care ar putea impieta asupra controlului riscurilor, determinând astfel transformarea factorilor de
risc din cauze potenţiale în cauze reale de accidentare.
Identificarea în timp oportun a avariilor sau a urgenţelor potenţiale cu posibil impact asupra securităţii şi
sănătăţii în muncă, la locurile de muncă periculoase constituie o prioritate în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă. Avariile şi urgenţele ce nu pot fi excluse, fiind inerente procesului de fabricaţie sau echipamentelor
tehnice, trebuie să poată fi identificate, pentru a se putea dispune măsuri corespunzătoare vizând limitarea
impactului lor asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. La locurile de muncă cu pericol deosebit se iau una sau
mai multe măsuri de securitate a muncii, organizatorice sau tehnice, pentru a preveni riscurile de accidentare.
Dotarea cu aparatură de control, semnalizare şi avertizare a depăşirii parametrilor de securitate, constituie una
din măsurile importante care trebuiesc avute în vedere la asemenea locuri de muncă.
Monitorizarea permanentă a parametrilor şi identificarea – sesizarea valorilor critice, eventual luarea unei decizii
în timp util pentru a se evita riscul iminent de accidentare, constituie o preocupare în sensul elaborării unei
lucrări pentru conceperea unei metode eficiente de prevenire. Acest tip de monitorizare poate fi făcut doar cu
ajutorul tehnologiilor computerizate, bine proiectate, astfel încât imediat ce ar apărea un fenomen periculos să
poate fi automat remediată respectiva situaţie sau salvată viaţa participanţilor la procesul de muncă prin diferite
mijloace decizionale venite la momentul oportun. Totodată monitorizarea asigură o întreagă baze de date pe baza
cărora pot fi luate ulterior decizii de prevenire a apariţiei anumitor situaţii periculoase.
Se propune ca acest sistem de monitorizare să fie controlat de un software bine proiectat şi realizat, care să
lucreze în timp real şi să ofere în final deciziile corecte care ar trebui luate în anumite situaţii periculoase.
Sistemul ar trebui să controleze mai multe intrări, fie că acestea sunt date de diferiţi senzori, contactoare, camere
video, etc. şi pe baza datelor furnizate de acestea să ia decizia de oprire a utilajelor sau de avertizare a
participanţilor la procesul de muncă de respectiva neconformitate. Prin acest software pe baza datelor statistice
obţinute în decursul unei perioade de timp, pot fi luate diferite decizii prin care se pot îmbunătăţi condiţiile de
lucru ale companiei. Un astfel de sistem ar fi o îmbunătăţire substanţială a metodelor de evaluare deoarece ar
reduce dramatic timpul necesar unei evaluări din punct de vedere al securităţii muncii şi prin natura sa
computerizată ar creşte precizia unei asemenea evaluări prin timpul continuu de monitorizare şi acuitatea datelor
obţinute. În plus nu s-ar obţine date de la un singur loc de muncă, ci ar putea fi obţinute date despre impactul pe
care îl au şi alţi factori de la locurile de muncă învecinate, deci s-ar obţine date la un nivel global mult mai uşor,
care sunt insesizabile la nivelul primar, putând fi deduse.
Sistemul trebuie ca în anumite situaţii de pericol iminent să poată lua decizii pe baza unor algoritmi foarte bine
structuraţi, însă în cazul în care prin decizia sa ar putea periclita viaţa unui număr de participanţi la procesul de
muncă în scopul de a salva majoritatea atunci această decizie va fi asigurată de factorul uman.
Structura unui asemenea sistem trebuie să aibă următoarele caracteristici: modularitate, viteză, portabilitate,
extensibilitate, algoritm decizional, facilităţi de comunicare şi evidenţă uşor de înţeles.
Acest sistem computerizat ar putea sta la baza sistemului de management din punct de vedere al sănătăţii şi
securităţii în muncă prin facilităţile pe care le oferă şi etapele acestui sistem de management computerizat ar
duce la reducerea timpului de calcul decizional şi creşterea ratei reviziilor de îmbunătăţire.
Crearea unor sisteme pentru monitorizarea eficientă a mediilor de lucru periculoase în cadrul unor entităţi gen
întreprinderi virtuale, constituie, pentru majoritatea domeniilor de activitate, una dintre cele mai moderne
abordări. Infrastructura informatică, necesară pentru buna funcţionare a întregului ansamblu, se caracterizează
printr-o arhitectură complexă, întreprinderea virtuală fiind, în esenţă, un sistem distribuit eterogen. Din acest
punct de vedere, este esenţială folosirea unor soluţii standardizate, de integrare a echipamentelor şi a aplicaţiilor
care să ofere caracteristici de scalabilitate, interoperabilitate, flexibilitate şi fiabilitate.
Hardware-ul folosit în implementarea unor asemenea sisteme trebuie să fie cât se poate de fiabil şi compatibil.
Senzorii, componentele electrice şi electronice sunt din ce în ce mai accesibile şi mai performante. Există o mare
varietate de asemenea dispozitive şi aparate, însă elementele cheie sunt constituite de experienţa proiectantului şi
de posibilităţile materiale ale beneficiarului. Aceste tehnologii interacţionează folosindu-se interfeţe şi software-
224
uri standard. Infrastructura software folosită pentru funcţionarea acestor sisteme de monitorizare în timp real a
mediilor de lucru periculoase în vederea creşterii gradului de securitate a muncii şi implicit al scăderii sau chiar
eliminării nivelurilor factorilor de risc la care sunt expuşi lucrătorii în timpul efectuării procesului de muncă,
presupune o arhitectură complexă, în care software-urile diferite interacţionează, fiind în esenţă un sistem
eterogen distribuit. O celulă de monitorizare poate fi constituită dintr-un echipament hardware cu un software
proprietar livrat, însă există posibilitatea ca acest software să fie nevoit să ruleze pe o altă platformă sau maşină
în funcţie de necesităţile şi constrângerile existente în sistem. Din acest punct de vedere este necesar să se
folosească pentru integrarea acestor aplicaţii software şi hardware, soluţii standardizate care să ofere
scalabilitate, interoperabilitate şi flexibilitate şi nu în ultimul rând fiabilitate, deoarece aceste sisteme de
monitorizare sunt proiectate cu scopul de a verifica apariţia unor evenimente neplăcute şi de a le preîntâmpina..
Deoarece timpii de reacţie umani faţă de acţiunea unor factori de risc în cazul unor situaţii periculoase sunt
relativ mari, raportându-se la mişcările instinctive ale individului, este necesar ca şi sistemul de monitorizare a
mediilor de lucru periculoase să aibă un timp decizional şi de răspuns suficient de mic (de timp real) pentru a se
putea evita un accident generator de leziuni sau decese, sau un incident generator de pierderi materiale.
Totodată necesităţile de mobilitate au condus la concentrarea „pe” şi progresul în ceea ce priveşte tehnologia
mobilă prin apariţia de dispozitive şi calculatoare mobile cu sisteme de operare proprii, cu capabilităţi de
procesare a informaţiilor organizate în baze de date şi comunicare wireless cu lăţimi de bandă din ce în ce mai
mari şi cu o calitate a serviciului din ce în ce mai bună. Identificarea în timp oportun a avariilor sau a urgenţelor
potenţiale cu posibil impact asupra securităţii şi sănătăţii în muncă, la locurile de muncă periculoase constituie o
prioritate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Avariile şi urgenţele ce nu pot fi excluse, fiind inerente
procesului de fabricaţie sau echipamentelor tehnice, trebuie să poată fi identificate, pentru a se putea dispune
măsuri corespunzătoare vizând limitarea impactului lor asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor.
Un sistem de monitorizare care are şi rolul de a evalua gradul de securitate a muncii poate avea o structură
funcţională globală ca în figura nr.1.
Server de monitorizare
central
Decizii
automate

Bază de date Centrală

(Statistical Data)

Decizii asistate
uman

Interfaţa de Achiziţii
Date

Canal de comunicaţie

Subsistem
Monitorizare Subsistem
substanţe Monitorizare
chimice iluminat

Mediu de
Mediu de
Subsistem
Monitorizare lucru
Subsistem
lucru
zgomot Monitorizare
periculos
vibraţii
periculos

Subsistem
Monitorizare Subsistem
praf şi suspensii Monitorizare
microclimat

Subsistem
Monitorizare Paramentrii specifici Subsistem
activitate maşină maşinilor Parametrii specifici Monitorizare
lucrătorilor activitate
lucrătorului

Fig.1. Arhitectura Generică a unui Sistem Monitorizare a Mediilor de Lucru Periculoase

225
La locurile de muncă cu pericol deosebit se iau una sau mai multe măsuri de securitatea muncii, organizatorice
sau tehnice, pentru a preveni riscurile de accidentare. Dotarea cu aparatură de control, semnalizare şi averitzare a
depăşirii parametrilor de securitate, constituie una din măsurile importante care trebuie avute în vedere la
asemenea locuri de muncă.
Evaluarea gradului de securitate şi implicit a nivelelor de risc stau la baza sistemului de management din punct
de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă prin facilităţile pe care le oferă. Etapele acestui sistem de
management computerizat duce la reducerea timpului de calcul decizional şi creşterea ratei reviziilor de
îmbunătăţire. Această evaluare se bazează în mod special pe un ansamblu de date preluate şi stocate, pentru
calcularea cât mai precisă a probabilităţii de apariţie a unui risc. Aceste date pot fi achiziţionate de la diferitele
subsisteme de monitorizare, calculatoare de proces, aplicaţii proprietar ale diferitelor sisteme de analizat. Datele
etalon, de interes global sunt stocate la nivel de server de monitorizare sau la nivel local funcţie de necesităţile
sistemului sau subsistemului de monitorizare. Datele furnizate de aplicaţiile de monitorizare pot fi distribuite
local sau replicate într-o bază de date centrală, pentru a furniza un istoric şi optimizarea memoriilor locale,
funcţie de politica unui asemenea sistem de monitorizare. Activitatea umană poate fi monitorizată iar datele de
interes achiziţionate sau accesate indiferent de locaţia unei persoane fie ea monitorizată sau, respectiv cea care
accesează date de interes cu privire la gradul de securitate într-un anumit moment şi sector monitorizat funcţie de
necesităţi.
Din acestea rezultă că pentru conceperea unui sistem de monitorizare computerizat al mediilor de lucru
periculoase pentru creşterea gradului de securitate a muncii trebuie integrată o infrastructură de baze de date
distribuite şi mobile.
Un bun mod de asigurare a scalabilităţii şi a calităţii serviciului unui asemenea sistem de monitorizare global îl
reprezintă divizarea acestuia în subsisteme cu o oarecare autonomie locală, denumite celule de monitorizare.

Celule de monitorizare
Celulele de monitorizare sunt practic un subsistem al sistemului de monitorizare care înglobează mai multe
funcţii caracteristice.
Celulele de monitorizare constau dintr-un monitor, dispozitiv de acţionare, entitatea monitorizată.
Funcţie de tipul entităţii monitorizate aceste celule pot avea caracter static sau mobil faţă de un punct de referinţă
al sistemului. Spre exemplu monitorizarea unui mijloc de transport care transportă substanţe periculoase poate fi
în mişcare, spre deosebire de monitorizarea parametrilor de securitate ale unui echipament tehnic aflat într-o hală
de producţie.
O structură generică a unei celule de monitorizare este cea din figura nr.2:

Dispozitiv de
acţionare

MONITOR

Entitate terţă
ENTITATE

Fig.2. Structura Generică a unei Celule de Monitorizare

Monitorul are rolul de a achiziţiona datele de interes de la un senzor sau de la un echipament, de a le

prelucra, compara, stoca şi sau transmite, iar funcţie de politica de securitate locală de a controla un dispozitiv de
acţionare pentru eliminarea posibilităţii de apariţie a fenomenului periculos. Monitorul poate fi un calculator de
proces, un dispozitiv local, sau unul care preia date de la mai mulţi senzori la distanţă.
226
Entitatea este de fapt maşina, fenomenul sau lucrătorul ale căror parametrii de securitate sunt monitorizaţi.
Entitatea terţă poate fi orice altă entitate care poate avea efecte de control privind securitatea muncii, asupra
entităţii monitorizate.
Dispozitivul de acţionare poate fi un întrerupător, un controller, sau orice alt dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive, controlabil electronic, a cărui acţiune are rolul de a elimina fenomenul periculos şi implicit starea de
pericol. Dispozitivul de acţionare poate fi înglobat în entitatea monitorizată sau ataşat, funcţie de arhitectura
specifică.

Monitorul
Monitorul este de fapt un software specializat al sistemului de monitorizare cu rol de achiziţie al datelor de
interes, stocare locală şi/sau la distanţă, capacităţi de control şi comunicaţie.
O structură funcţională a monitorului este reprezentată în figura nr.3.

Monitor

Fir

C
O
M
U
N
I
C
A
Bază de date Ţ
la distanţă I
E

Wireless
Valori Etalon Politica
de
Parametrii securitate

Dispozitiv
Bază de date Controller
de
locală acţionare

Parametrii de
securitate
Interfaţă de achiziţie
(senzor, maşină etc.)

Entitate

Fig. 3. Structura funcţională a Monitorului.

227
Datele de interes sunt preluate în timp real printr-o interfaţă de achiziţie, sunt prelucrate în interiorul
controllerului, iar pe baza politicii de securitate locale sunt transmise comenzile la dispozitivul de acţionare.
Datele prelucrate de interes sunt stocate fie la nivel local fie într-o bază de date la distanţă.
Se poate realiza o interfaţare între diferitele celule de monitorizare care pot avea monitori, funcţie de sistemul
proprietar local sau constrângerile sistemului, pe diferite platforme hardware sau software. Un astfel de sistem
deschis ale cărui date şi aplicaţii coexistă pe platforme hardware şi software diferite, trebuie să beneficieze de
existenţa unei serii de programe de "traducere" de la o platformă hard sau soft la alta. Interfaţarea se realizează
prin integrarea aplicaţiilor middleware.

Interfaţa Comună
Middleware

Sistem de Operare

Fig. 4. Reprezentare middleware

Middleware-ul de aplicaţie execută operaţiile de detaliu privind conexiunea dintre diferitele platforme hard şi
soft care trebuie să comunice între ele pentru a satisface cererile utilizatorului. Evident că toate aceste resurse
hard şi soft fac parte dintr-o reţea mai mare sau mai mică.
Datele preluate de către monitor prin intermediul interfeţei de achiziţie sunt stocate la nivel de baze de date
locale, distribuite, sau central. Există o serie de aplicaţii standardizate care permit gestiunea şi regăsirea
informaţiilor din aceste baze de date.
Acestea pot fi valori ale diferiţilor parametrii, însă în anumite cazuri este necesară o achiziţie de fluxuri video
multimedia pentru achiziţionarea de date specifice utile în cadrul evaluării gradului de securitate a muncii.
Aceste date trebuie indexate pentru a face posibilă căutarea în cadrul bazelor de date. Predominant sunt folosite
cuvintele cheie pentru indexarea datelor şi implicit a datelor multimedia pe baza datelor de descriere. O altă
metodă se referă la indexarea pe baza conţinutului datelor multimedia, practic caracteristici care derivă din datele
multimedia. Aceste caracteristici pot fi referitoare la culoare, formă, mişcare, informaţii spaţiale etc.
Regăsirea informaţiilor bazate pe conţinut poate fi realizată mult mai precis dacă sunt extrase şi indexate
regiunile de interes. Procesul de extracţie poartă numele de segmentare a obiectelor şi presupune în cazul
imaginilor identificarea unui grup de pixeli care au aceleaşi caracteristici primare legate de textură şi culoare, iar
în cazul datelor video identificarea unui grup de pixeli care se mişcă simultan într-un obiect şi care urmăresc
mişcarea obiectului respectiv. Există mai mulţi algoritmi de segmentare optimizaţi pentru anumite
funcţionalităţi, cu avantaje şi dezavantaje însă această zonă de interes este încă în plin proces de cercetare.
Aceste tehnici pot fi utile în cazul datelor de monitorizare privind activităţile lucrătorilor, preluate prin camere
web de supraveghere şi prelucrate în timp real sau off-line.

Monitori mobili
Monitorii pot să fie mobili ataşaţi diferitelor echipamente tehnice mobile precum vehiculele.
Un exemplu de monitor mobil care are un rol important în evaluarea gradului de securitate ar fi un subsistem
bazat pe tehnologia de localizare prin satelit GPS şi o tehnologie de comunicaţii wireless, tehnologie des întâlnită
în aplicaţiile de securitate. GPS – Global Positioning System, este o reţea de sateliţi geostaţionari care, prin
datele transmise, permit poziţionarea geografică a unui receptor.
În acest caz special, interfaţa de achiziţie a datelor este receptorul GPS, monitorul calculând poziţia din acel
moment al vehiculului monitorizat. Datele legate de coordonate şi viteză pot fi stocate sub forma unui istoric de
bord al respectivului vehicol, local, însă în anumite situaţii de pericol determinate precum depăşirea vitezei de
deplasare cauzată de factorul uman sau defecţiunea sistemului de frânare pot conduce la determinarea
monitorului să ia decizii automate de acţionare a dispozitivelor de siguranţă sau avertizare locale. Acele date vor
fi cu siguranţă utile în evaluarea gradului de securitate din punct de vedere statistic. Deoarece entitatea
monitorizată este mobilă, canalul de comunicaţie wireless poate fi utilizat pentru transmiterea la distanţă a
datelor de interes ori de câte ori este nevoie. Datele pot fi stocate şi în bazele de date la distanţă unde pot fi
accesate ulterior şi utilizate în diferiţii algoritmi deterministici pentru estimarea probabilităţii de apariţie a unui
risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională.
Monitorul îmbină datele achiziţionate de receptorul GPS cu diferitele date privind disfuncţiile sistemelor
esenţiale de securitate a acelui transportor, pe baza politicii de securitate luând decizia automată sau asistată
uman, comportându-se ca un subsistem autonom în anumite situaţii critice anterior definite prin politica de
securitate specifică.

228
Există soluţii standardizate şi accesibile privind receptoarele GPS şi comunicaţia wireless făcând integrarea unui
asemenea sistem de securitate cu baze de date mobile, o posibilitate fezabilă şi mai ales utilă în evaluarea
gradului de securitate a muncii.
Un mijloc de comunicaţie wireless îl constituie utilizarea tehnologiilor bazate pe GSM şi folosirea sistemelor de
baze de date mobile care prezintă facilităţi pentru aceste tehnologii.
Consistenţa datelor poate fi făcută prin transmisii sincrone în timp real şi asincron pentru optimizarea şi
rezolvarea constrângerilor legate de autonomia surselor de energie a echipamentelor mobile.
O reprezentare grafică a modului de funcţionare a monitorului mobil este prezentată în figura nr. 5.

Sateliţi GPS

Calcul
Poziţie,
Viteză

Monitor
Mobil Baza de date
Centrală
Dispozitiv
de
Acţionare

Calcul
disfuncţii
sisteme
Monitor Mobil Server monitorizare
Staţie de bază Comunicaţie Wireless
Comunicaţie
Wireless
Baza de date mobilă
(Istoric evenimente)

Fig. 5. Modul de funcţionare al monitorului mobil

Extensii ale sistemelor de monitorizare in instruirea lucrătorilor.

Evaluarea riscurilor este foarte importantă în luarea măsurilor adecvate de prevenire. Riscurile reziduale care nu
pot fi eliminate pot fi evitate prin luarea de măsuri organizatorice precum instruirea adecvată a personalului
expus acelor riscuri.
Instruirea trebuie făcută în concordanţă cu riscurile la care lucrătorii sunt expuşi şi trebuie să ia în consideraţie
atât nivelul de înţelegere al grupului ţintă de lucrători cât şi să conţină instrucţiunile adecvate. Aceste instruiri se
fac folosind materiale scrise, instrucţiuni, materiale audio-video şi prezentări efectuate de specialişti în domeniu.
Un sistem de monitorizare poate furniza datele cheie care pot fi folosite pentru luarea deciziilor de informare a
lucrătorilor care lucrează în zona, procesul sau maşina care sunt monitorizate. Valorile parametrilor de
funcţionare şi de securitate ale maşinii care este controlată de factorul uman pot fi folosite în instruirea acelor
lucrători cu privire la bunele practici în folosirea acelei maşini. De exemplu dacă un lucrător stresează o maşină,
şansele de defectare sau proastă funcţionare ale unor componente ale acelei maşini cresc, conducând în anumite
situaţii printr-un lanţ de evenimente la un eveniment final care se poate finaliza prin afectarea integrităţii umane
(accident de muncă).
Un sistem de monitorizare pentru siguranţa lucrătorilor poate să aibă aplicabilitate în termenii de informare a
personalului. Aceste funcţii pot fi extinse la selecţia automată a instrucţiunilor potrivite şi propunerea acestor
instrucţiuni unui lector sau chiar mai mult să se facă o instruire automată a lucrătorilor prin mijloace de
propagandă computerizate, sau staţii de lucru.
Acest sistem poate fi folosit pentru monitorizarea diferiţilor parametrii de securitate ai maşinilor, sau ale
mediilor de muncă. Ori de câte ori poate apare o disfuncţie, sau diferiţi parametrii deviază de la valorile normale,
229
sistemul reacţionează în concordanţă cu politica de securitate şi înregistrează evenimentele în vederea analizelor
ulterioare sau din considerente istorice. Unele disfuncţionalităţi ale proceselor se pot datora unei exploatări
inadecvate de către lucrători. Cauzele sunt lipsa atenţiei în timpul exploatării datorată mai multor factori,
instruirii inadecvate sau incomprehensibilităţii instrucţiunilor, sau a materialelor cu care au fost instruiţi
lucrătorii. Din aceste considerente este foarte important de a avea instrucţiuni cât mai simplu de înţeles şi reţinut,
care să furnizeze toate datele de importanţă cu privire la obiectivul propus.
O structură funcţională principială este descrisă prin figura nr. 6.

Sesiune de Instruire

Instruire
Baza de
Cunoştinţe
pentru
Instruire

Politica
Unitate de
Procesare

Baza de date
Baza de date cu
Instrucţiuni

Chimic Maşină Biologic

Subsistem Subsistem Subsistem

de Monitorizare de Monitorizare de Monitorizare

Fig. 6. Structura unui sistem expert instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Un asemenea sistem trebuie să folosească datele furnizate de propriile subsisteme de monitorizare pentru a
identifica existenţa unor erori umane, exploatări inadecvate, suprasolicitări ale echipamentelor de muncă care
sunt monitorizate. Dacă se concluzionează un asemenea fapt, sistemul expert trebuie să propună o nouă sesiune
de instruire cu privire la exploatarea acelui proces astfel încât să se prevină disfuncţionalităţile şi posibilitatea
apariţiei unui eveniment care ar putea avea repercursiuni asupra utilizatorului uman cu care interacţionează.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Tehnologiile distribuite şi mobile sunt într-o continuă expansiune, acaparând tot mai mult din zonele de interes
în domeniul cercetării.
În cazul sistemelor de baze de date distribuite este necesară o implementare arhitecturală foarte complexă bine
structurată, care să aibă în vedere rezolvarea necesităţilor sistemului şi constrângerile tipice pe care le are
sistemul. Acestea sunt dezvoltate prin introducerea termenului de mobilitate, în sensul că un utilizator sau o
entitate monitorizată pot avea caracteristica de mobilitate spaţială. Aceasta implică alte constrângeri la care este
supus sistemul şi pe care trebuie să le rezolve din faza de proiectare, însă în limitele unei investiţii fezabile. Un
asemenea sistem va putea fi implementat şi folosit numai dacă implică şi costuri proporţionale cu necesităţile
unei organizaţii pentru monitorizarea şi evaluarea gradului de securitate.
La ora actuală evaluarea gradului de securitate este un proces care în mare măsură implică factorul uman şi
capabilităţile acestuia de raţionament, apreciere şi estimare, însă în acelaşi timp este supusă la un înalt grad de
subiectivism şi loc de eroare, deoarece prin natura sa factorul uman poate greşi. Un sistem computerizat poate
230
analiza pe baza datelor statistice şi a diferitelor corecţii aplicate de teoria probabilităţii şi, poate estima destul de
corect posibilitatea de apariţie a unui fenomen periculos şi, automat poate furniza date care pot conduce la luarea
măsurilor optime pentru o prevenire cât mai bună, într-un mod automatizat sau în anumite cazuri prin intervenţia
umană.
Deoarece există la ora actuală atât platforme hardware cât şi software care permit implementarea unui asemenea
sistem, prin dezvoltarea acestuia se poate creşte considerabil capabilitatea de gestionare a riscurilor pentru o
organizaţie şi implicit posibilităţile de aplicare a măsurilor de prevenire a acestora, ori de câte ori este nevoie,
eliminând pe cât posibil factorul uman, scăzând timpii de calcul şi implicit pe cei de reacţie în situaţii
periculoase.
Este necesară utilizarea de soluţii integrabile compatibile cu standarde de arhitectură şi comunicaţie astfel încât
acest sistem să poată avea asigurată scalabilitatea în timp funcţie de noile modificări ce i se vor aloca să le
monitorizeze şi evalueze gradul de securitate.
Prin această evaluare continuă se poate spune că sigur se câştigă o îmbunătăţire a condiţiilor de muncă ale
lucrătorilor din sectorul de activitate aplicabil, care de fapt sunt principalii beneficiari ai acestui sistem.

Bibliografie

***, COUNCIL DIRECTIVE of 12 June 1989 on the introduction of measures to encourage improvements in
the safety and health of workers at work (89/391/EEC)

***, SR EN ISO 12100, Securitatea maşinilor. Concepte de baza, principii generale de proiectare.

Darabont Al., Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice, AGIR, Bucureşti, 2001.

Balteanu M.S., Safety Monitoring Systems Of Dangerous Environments For The Improvement Of Work Safety,
ICATE 2006, Baile Herculane 26-28 Octombrie 2006

Balteanu M.S., Manolea Gh., Contributions For Health And Safety Training Of Personnel Using Monitoring
Computer Systems , SESAM 2007, Petroşani 14-16 Noiembrie 2007

231
 ABORDĂRI ALE CONCEPTULUI DE PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII
LA LOCUL DE MUNCĂ
ing. Ladislau Grogloth-ITM Constanţa
prof.univ.dr.ing. Sabina Irimie-UNIVERSITATEA Petroşani
ec.Cristina Osvath-UNIVERSITATEA Petroşani

APPROACHES TO THE CONCEPT OF HEALTH PROMOTION AT WORK

Abstract: The Lisbon Strategy's main objective is the transformation of the European Union into a knowledge-
based economy as dynamic as possible. This economy should be able to ensure growth and sustainable
development, as well as a greater number of good quality jobs. The good quality of the jobs ensure the safety,
health and well being of the employees, who can develop work capacity. They are an interim step on the road to
competitiveness and profitability for a company. The paper presents an aspect of the Finnish experience in
workplace health promotion (WHP) as a tool to improve and extend working life.

Cuvinte cheie: securitate şi sănătate, promovarea sănătăţii la locul de muncă (WHP), politici, strategii

1. Sănătatea şi starea de bine la muncă – o nouă abordare

Conceptul de sănătate – sau mai bine zis – conceptul de sănătate perfectă a fost definit, în urmă cu trei decenii,
de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO) ca fiind „nu numai absenţa bolii sau a infirmităţii, ci ca fiind o stare
completă de bunăstare socială, fizică şi mentală”. Totuşi, acesta era un scop prea nerealist: puţini oameni ating
această stare ideală de sănătate la un moment dat în timpul vieţii.
Sănătatea a fost definită de către Halfdan Mahler, director general al WHO, ca fiind „sănătate funcţională”: toţi
oamenii ar trebui să se poată bucura de o stare de sănătate care le permite să participe la o viaţă normală. Apoi,
în rezoluţia „Sănătate pentru toţi” a WHO din 1977, termenul de „sănătate” a ajuns să fie sinonim cu un termen
care permite oamenilor să aibă “ o viaţă socială şi economică productivă”, formulă care, mai târziu, în context
informal a ajuns să semnifice “o viaţă satisfăcătoare”. Aceste interpretări ale sănătăţii au transformat acest
concept într-unul mai palpabil.
În anii 1970 s-a asistat la lansarea unui nou slogan: nu doar „sănătate”, ci „sănătate pentru toţi până în anul
2000”, care, la acea vreme, era la depărtare de o generaţie. Acum că anul 2000 este în urma noastră, ni se
reaminteşte de către critici cât de multe mai sunt de făcut. Şi criticii au dreptate; ţinta nu poate fi atinsă până la
un anumit moment în timp. Sloganul a evoluat, devenind acum „sănătate în toate politicile”, întrucât acesta este
un proces continuu care necesită politici aflate în plină desfăşurare. Politica de sănătate nu este doar o politică
care are efect asupra sănătăţii oamenilor. De aceea, trebuie să examinăm toate acţiunile care au loc în societate
pentru a vedea dacă acestea au consecinţe asupra sănătăţii.
Astăzi, Europa se află în faţa unei crize majore datorită schimbărilor demografice: populaţia îmbătrâneşte,
rezervele de forţă de muncă sunt în scădere, iar relaţia de dependenţă se slăbeşte continuu. Oamenii ar trebui să
rămână în câmpul muncii mai mult decât o fac în prezent, dar cum poate fi atins acest obiectiv? Trebuie să găsim
modalităţi de creare a unei vieţi de muncă sănătoase şi sigure, unde oamenii pot atinge echilibrul între
performanţa în muncă şi alte aspecte ale vieţii. Aceasta crează o fundaţie solidă pentru starea de bine a oamenilor
şi îi încurajează să participe la viaţa de muncă.
Accidentele legate de muncă, împreună cu bolile profesionale au efecte considerabile asupra vieţii: ele conduc la
boală, absenteism, dizabilităţi, dificultăţi economice şi sociale, iar în cel mai rău caz la moarte. Uneori
consecinţele asupra sănătăţii datorate condiţiilor proaste de muncă apar doar după o perioadă lungă de timp; de
exemplu, suntem acum confruntaţi cu greşeli legate de azbest, greşeli făcute cu decenii în urmă.
Abordarea tradiţională a „sănătăţii şi muncii” se concentrează asupra prevenirii şi minimizării expunerii. Dar
astăzi trebuie să luăm în considerare acest aspect dintr-o perspectivă mai largă. Chestiunea expunerii este
importantă, dar la fel sunt şi aspectele legate de condiţiile fizice şi psiho-sociale de muncă, capacitatea de muncă,
leadership şi managementul vârstei, învăţarea pe tot parcursul vieţii, aspecte legate de stilul de viaţă, echilibrul
muncă/viaţă, etc. O abordare proactivă este esenţială, deoarece este mult mai uşor – ca să nu mai zicem
economic – să prevenim apariţia efectelor dăunătoare, decât să le combatem consecinţele.
Această schimbare de abordare modifică rolurile experţilor din domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă. Atenţia
lor se mută de la acţiuni cu scop curativ la prevenirea efectelor negative şi promovarea sănătăţii. Noile
descoperiri din domeniul ştiinţei oferă noi cunoştinţe în domeniul strategiilor de prevenire şi cel al creşterii
potenţialului terapeutic. Experţii sunt supuşi unei presiuni continue de a absorbi noile informaţii din acest
domeniu şi, de aceea, ei trebuie să se afle într-un proces continuu de perfecţionare.
Specialiştii finlandezi accentuează că trebuie să dezvolte politici şi indicatori de performanţă cu privire la muncă
şi sănătate. Aceşti indicatori trebuie să se concentreze asupra monitorizării şi evaluării, iar scopul lor ar trebui să
treacă de serviciile specifice, acoperind, în schimb, întregul sistem, ca un tot unitar.
Pentru a promova aspectele legate de muncă şi sănătate şi pentru a îmbunătăţii atractivitatea vieţii de muncă în
UE, Institutul Finlandez de Sănătate în Muncă, sub auspiciile Ministerului Finlandez de Probleme Sociale şi
Sănătate, a organizat un proiect intitulat „Sănătatea în lumea muncii”. Proiectul a inclus trei întâlniri între
232
experţi: 1 - Prelungirea activităţii în câmpul muncii‟ între 17–18 Noiembrie 2005 la Praga, Cehia; 2 -
Promovarea sănătăţii la locul de muncă între 30–31 Martie 2006 la Helsinki, Finlanda si 3 - Întâlnirea finală a
experţilor între 29–30 Iunie 2006 la Espoo, Finlanda.
Pe parcursul acestui proiect, peste 100 de reprezentanţi ai ministerelor, organizaţiilor profesionale şi partenerilor
sociali din State Membre ale UE şi alte state europene au formulat o serie de recomandări cu privire la o viaţă de
muncă sănătoasă şi la prelungirea anilor de muncă. Dintre acestea cele mai importante sunt:
Recomandarea 1 – „Sănătatea lucrătorilor în toate politicile”, scoate în evidenţă nevoia pentru crearea de
sinergii între toate politicile (sănătate, socială, ocupare, etc.). O abordare proactivă cu scopuri bine definite,
priorităţi şi responsabilităţi este esenţială.
Recomandarea 2 – „Întreprinderi sănătoase”, are ca scop sublinierea importanţei îmbunătăţirii colaborării la
locurile de muncă şi includerea aspectelor referitoare la sănătate şi securitate în muncă în activitatea de
management de zi cu zi.
Recomandarea 3 – „Servicii accesibile pentru toată lumea”, se concentrează asupra acoperirii şi calităţii
serviciilor de sănătate în muncă. Serviciile ar trebui să acopere toate sectoarele şi toate locurile de muncă,
inclusiv IMM-urile.
Recomandarea 4 – „Inovaţii pentru o viaţă de muncă mai bună”, include ideea transferării rezultatelor
cercetărilor în soluţii practice. Elementele cheie aici sunt cercetarea inovativă şi dezvoltarea reţelelor, educaţie şi
formare şi schimbul de experienţă şi de bune practici.
Recomandările au fost prezentate în cadrul întâlnirii informale ministeriale pe probleme de „Ocupare, politici
sociale şi sănătate” între 6–8 Iulie 2006 la Helsinki, Finlanda.
La nivelul UE, recomandările vor fi prezentate Consiliului UE pentru a fi formulate ca o decizie a Consiliului
sau ca o Carte Verde şi pentru a fi luate în considerare în momentul revizuirii strategiei comunitare asupra SSM.
La nivel naţional, participanţii la acest proiect sunt încurajaţi să dea mai departe mesajul în propriile ţări, astfel
încât recomandările să poată fi implementate în cadrul sistemelor naţionale. Se doreşte să se construiască o
Europa competitivă şi inovativă, dezvoltare sustenabilă, rate ridicate de ocupare şi cariere cât mai lungi.
Scopul final este acela de a îmbunătăţi calitatea vieţii de muncă, cât şi starea de bine şi de sănătate a lucrătorilor,
astfel încât să poată fi atins obiectivul strategiei de la Lisabona.
Cooperarea tripartită din cadrul acestui proiect s-a dovedit a fi fructuoasă. Experţii din domeniul SSM,
autorităţile publice şi organizaţiile de pe piaţa muncii şi-au unit forţele şi au adus în discuţie propriile puncte de
vedere.
Această metodă de a promova probleme legate de sănătate este aliniată la modul de operare al UE.
2. Provocări pentru sănătate şi securitate (SSM)
Punctul de vedere tradiţional asupra relaţiei dintre sănătate şi muncă este de a identifica riscurile şi expunerile
legate de munca şi de a încerca să le eliminăm sau să le minimizăm. În viitor, sănătatea şi munca ar trebui privite
dintr-o perspectivă mai largă, recunoscând caracteristicile cheie din cadrul muncii şi al mediului de muncă care
au un impact direct sau indirect asupra sănătăţii, cum ar fi:
- leadership şi management;
- organizarea muncii;
- comunicare şi informare;
- moduri de muncă;
- învăţare pe tot parcursul vieţii;
- mediu de muncă fizic şi social;
- stabilirea unei relaţii de echilibru între muncă şi familie;
- opţiuni şi susţinere pentru efectuarea unor alegeri sănătoase.
Este important să se combine diferitele abordări, cum ar fi SSM, monitorizarea şi controlul riscurilor şi a
expunerilor la noxe, promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor, cât şi oferirea de servicii de sănătate în muncă.
Conform Declaraţiei privind promovarea sănătăţii la locul de muncă de la Luxemburg (actualizată in iunie 2005)
– Promovarea sănătăţii la locul de muncă (WHP) (ENWHP 2005) a fost definită ca fiind o combinare a
eforturilor angajatorilor, angajaţilor şi a societăţii pentru a îmbunătăţi sănătatea şi starea de bine a oamenilor la
locul de muncă. Aceasta se poate realiza prin combinarea următoarelor elemente:
- îmbunătăţirea organizării muncii şi a mediului de muncă;
- promovarea participării active;
- încurajarea dezvoltării personale.
Promovarea sănătăţii la locul de muncă (WHP) este un concept larg care combină aspecte privitoare la stilul de
viaţă cu aspecte specifice legate de muncă. WHP contribuie la o gama largă de factori de muncă, care
îmbunătăţesc sănătatea angajaţilor. Aceştia includ:
- metode şi principii de management care recunosc că sănătatea angajaţilor este un factor critic de succes pentru
firma şi alte organizaţii de muncă în loc să reprezinte un simplu factor de cost;
- cultura companiei şi principiile corespunzătoare de leadership, care includ participarea angajaţilor şi
încurajează responsabilizarea şi motivarea tuturor angajaţilor;
- principiile organizării muncii care oferă angajaţilor un echilibru adecvat între cererile slujbei, controlul asupra
propriei munci, nivelul abilităţilor şi sprijin social;
233
- o politică de personal care încorporează, în mod activ, aspecte legate de promovarea sănătăţii;
- oferirea de servicii integrate de SSM.
Ce oportunităţi pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă sunt? Dovezile arată că programele de promovare
a sănătăţii la locul de muncă sunt fezabile, implementabile şi pot produce un impact pozitiv atât asupra
rezultatelor legate de sănătatea de la locul de muncă, cât şi asupra modului de viaţă legat de riscuri. Anumite
rapoarte demonstrează, de asemenea, un impact economic pozitiv derivat atât din controlarea pierderilor
economice cauzate de boli şi răni, cât şi din creşterea productivităţii [5], [6].
Promovarea unei vieţi lungi în câmpul muncii implică susţinerea sănătăţii şi capacităţii de muncă a populaţiei.
Populaţia activă se confruntă cu pericole fizice, psihice şi ergonomice cu impact asupra sănătăţii; între 22 şi 47%
dintre lucrătorii europeni sunt expuşi acestor riscuri. Conform Dublin Foundation, între 23 şi 60% dintre angajaţi
sunt expuşi unor pericole psiho-sociale, cum ar fi munca cu termene scurte de execuţie şi nivele ridicate de stres.
Cifrele referitoare la concediile de boală sunt în creştere în mai multe ţări. Reducând cauzele absenţei, ar
promova, în esenţă, starea de bine la locul de muncă. Este important să se creeze şi să se implementeze bune
practici pentru locurile de muncă şi pentru reducerea absenţelor angajaţilor. Pe lângă aceasta, pentru a reduce
numărul zilelor de concediu de boală, sunt necesare îmbunătăţiri la nivelul infrastructurii sub forma unor funcţii
mai eficiente ale sistemelor de asigurări sociale şi de sănătate.
Problemele de sănătate mentală se află şi ele în creştere. Cauzele acestora sunt asociate cu munca şi, parţial, cu
viaţa privată şi stilul de viaţă al angajaţilor. Pentru a reduce afecţiunile de sănătate mentală, sunt necesare măsuri
versatile care să implice a abordare comprehensivă a familiei şi a muncii.
Dezvoltarea muncii şi a condiţiilor de muncă, un bun leadership şi creşterea competenţei angajaţilor
îmbunătăţesc abilităţile de muncă ale angajaţilor. Elemente în muncă, precum: sprijinul superiorilor şi al
colegilor, cât şi oportunitatea de îmbunătăţire a propriei munci, întăresc capacitatea de muncă a unei persoane. O
muncă bună ajută, de asemenea, la asigurarea faptului că muncitorii mai în vârstă îşi păstrează capacitatea de
muncă. Pe lângă aceasta, competenţa şi atitudinea influenţează capacitatea de muncă a unei persoane. Legătura
dintre atitudinile pozitive de muncă şi capacitatea de muncă poate fi văzută în cazul acelor persoane care sunt
bolnavi cronici. Leadershipul care ia în considerare diferenţele dintre indivizi şi o cultură de muncă care
consideră toţi indivizii ca ocupând un loc central la locul de muncă – presupune îmbunătăţirea sănătăţii şi a
capacităţii de muncă a angajaţilor.
3. Conceptul de promovare a sănătăţii la locul de muncă (WHP)
Conceptul de WHP este bazat pe o combinare a cartei de la Ottawa privind promovarea sănătăţii şi Declaraţia de
la Luxemburg privind WHP prin ENWHP. Aceasta se referă la combinarea eforturilor angajatorilor, angajaţilor
şi a societăţii pentru îmbunătăţirea sănătăţi şi a stării de bine a oamenilor la locul de muncă. Aceasta se poate
realiza printr-o combinare îmbunătăţită a unei organizări a muncii cu mediul de muncă, promovând participarea
activă şi încurajând dezvoltarea personală. Abordarea WHP promite o colaborare îmbunătăţită între diferiţii
actori implicaţi, cum ar fi serviciile de sănătate publică şi primară, serviciile de SSM, MRU şi companiile cu
răspundere socială corporatistă şi instituţiile regionale şi naţionale.
Scopul final al WHP este de a avea angajaţi sănătoşi în organizaţii sănătoase, cu o distribuţie egală a sănătăţii
între muncitori. Pe baza acestei definiţii comune, respondenţilor unui studiu li s-a cerut să descrie conceptul de
WHP din propriile ţări (Tabel 1).
Tabel 1 Conţinutul principal al conceptelor de WHP din diferite ţări [3]
Tema Ţara
Locul de muncă sprijină sănătatea: Irlanda, Olanda, Suedia (loc de muncă atractiv)
Starea de bine la locul de muncă: Belgia, Suedia, Luxemburg, Norvegia, Polonia
Mod de viaţă sănătos: Austria, Danemarca, Marea Britanie şi Suedia
Rate descrescătoare de boală: Olanda, Norvegia, Polonia
Capacitate de muncă: Finlanda
Viaţa de muncă inclusivă: Norvegia
Mediu de muncă: Danemarca, Olanda, UK
Responsabilitate socială corporatistă: Danemarca, UK
Implicarea angajaţilor în dezvoltarea companiei: Norvegia, Polonia, România
WHP în sănătate în cadrul grupurilor de muncă: Germania (sănătatea la locul de muncă, raportul de
sănătate al companiei şi cercul de sănătate)
Acorduri tripartite privind WHP: Austria, Finlanda, Luxemburg, Suedia
Prevenire: Franţa, Luxemburg

Pe baza răspunsurilor obţinute, conţinutul conceptelor se poate împărţi în mai multe categorii, după cum
urmează: sănătate şi stare de bine; capacitate de muncă şi inclusiv viaţa de muncă; răspundere socială
corporatistă; rolul lucrătorilor în mediul de muncă şi acorduri tripartite pe probleme de WHP.
Respondenţilor li s-a cerut să descrie legislaţia, politicile, strategiile şi programele de acţiune pentru WHP din
ţările lor. Răspunsurile au indicat că implementarea unor aspecte privitoare la WHP depinde de probleme legate
de structura administrativă şi de guvernare a diferitelor politici şi de autorităţile responsabile din ţările respective
234
la diferite nivele. Ministerele sunt responsabile pentru problemele legate de WHP, cu o varietate de instrumente
de promovare a WHP.
În România conceptul de WHP se regăseşte în legislaţie şi a fost inclus în Strategia naţională de sănătate publică,
subliniind importanţa programelor de WHP pentru IMM-uri. Strategia de SSM şi strategia naţională a serviciilor
de sănătate includ, de asemenea, prevederi referitoare la promovarea sănătăţii la locul de muncă.

4. Priorităţi, ţinte şi monitorizarea WHP

Pe lângă conţinutul politicilor, instrumentele şi principalii actori în WHP, sondajul a avut în vedere priorităţile,
stabilirea ţintelor şi monitorizarea politicilor legate de WHP. Diversitatea politicilor şi problemelor existente în
fiecare ţară pune la îndoială eficacitatea impactului WHP asupra sănătăţii lucrătorilor.
Provocările apărute la problemele de WHP în cadrul politicilor şi strategiilor au fost bazate pe analize
situaţionale şi studii, rapoarte privind starea de sănătate, rapoarte privind SSM, studii comparative între state
membre ale UE, studii comparative între state învecinate sau stabilirea unor corelaţii între diferite state.
Politicile stabilesc priorităţile pentru problemele generale de sănătate şi WHP prin obiective generale şi ţinte
calitative şi/sau cantitative.
Ţintele au fost selecţionate şi s-au axat în principal pe boli, răni şi accidente. Pe lângă aceasta, selecţia ţintelor
sau a focus-grupurilor de intervenţii au fost menţionate în cadrul anumitor subiecte. Focus-grupurile erau
formate din persoane cu un nivel mai scăzut de educaţie, persoane cu un statut socio-economic scăzut sau
provenind din anumite regiuni.
Priorităţile pentru îmbunătăţirea sănătăţii legate de WHP au fost, de regulă, pe baza statisticilor de stare precară
de sănătate, impactul posibil al acţiunilor naţionale sau regionale, sau posibilul impact al parteneriatului asupra
condiţiilor de sănătate. Anumite politici s-au preocupat mai mult de boli sau grupuri de persoane, cum ar fi
muncitorii ca şi ţintă a acţiunilor. Multe dintre politicile generale de promovare a sănătăţii au recunoscut locul de
muncă ca fiind un loc important pentru intervenţii în relaţie cu promovarea sănătăţii sau chiar cu îmbuntăţirea
sănătăţii angajaţilor.
Diferite tipuri de ţinte pentru sănătate şi WHP au fost incluse în aceste politici. Ţintele au fost legate de
rezultatele sau timpul avut la dispoziţie de diferitele politici, cum ar fi ţintele pe termen mediu sau lung. Pe lângă
aceasta, ţintele au inclus acţiuni de influenţare a sănătăţii la locul de muncă, de exemplu, sau scăderea expunerii
la substanţe periculoase sau comportament de risc. Anumite ţinte au fost atât ţinte de intrare, cât şi de ieşire, ţinte
de proces sau de acţiune, sau ţinte legate de cauze.
Respondenţilor li s-a cerut, de asemenea, să prezinte o listă de priorităţi şi o listă a priorităţilor viitoare privind
determinanţii în sănătate. Ariile curente de prioritate în WHP au fost stresul de la locul de muncă, factorii
organizaţionali şi psihosociali şi fumatul. Determinanţii de sănătate ai priorităţilor viitoare au fost factorii
organizaţionali şi psihosociali, stresul de la locul de muncă şi siguranţa locului de muncă, alţi determinanti ai
vieţii de muncă.
Monitorizarea şi revizuirea strategiei au urmărit perioada alegerilor şi a guvernării partidului aflat la putere.
Aceasta înseamnă că evaluarea politicilor sau strategiilor se face o dată la 4 sau 6 ani, după care politica este
consolidată pe mai departe de următoarea perioadă similară.
În concluzie, identificarea corectă a riscurilor profesionale, a acţiunii sinergice a acestora, precum şi
monitorizarea permanentă la locul de muncă constituie premiza asigurării stării de sănătate şi securitate
ocupaţională.
Promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii la locul de muncă presupune implicarea tuturor instituţiilor şi
factorilor interesaţi relevanţi. Astfel, Legea nr.319/2006 prevede faptul că Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei (actualul Minister al Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse) elaborează politica şi strategia
naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin
consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu. De asemenea, legea stipulează că Inspecţia Muncii
reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă. Inspecţia Muncii îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 108/1999, republicată şi a
Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, aprobat prin H.G. 767/1999 şi exercită atribuţii
de autoritate de stat în domeniul muncii, relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă. În subordinea
Inspecţiei Muncii funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti inspectorate teritoriale de muncă,
unităţi cu personalitate juridică. Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale reprezintă
autoritatea competenta în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale. Sub coordonarea
metodologică a Ministerului se află şi Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii,
care fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi
promovează politica stabilită pentru acest domeniu.

235
BIBLIOGRAFIE:
[1]. Irimie, S., Ergonomie industrială, Editura AGIR, Bucureşti, 2008.
[2]. Leighton, P., The Work Environment: The Law of Health, Safety and Welfare at Work, Nicholas Brealey,
1997.
[3]. Ylikoski, M., Lamberg, M., Yrjänheikki, E., Ilmarinen, J., Partinen, R., Jokiluoma, H., Vainio, H., (Eds.),
Health in the World of Work: Workplace Health Promotion as a Tool for Improving and Extending Work Life,
Reports of the Ministry of Social Affairs and Health 2006:62, Helsinki, Finland.
[4]. Roşca, C. (coordonator), Dicţionar de ergonomie, Editura Certi, Craiova, 1997
[5]. Serxner, S., Gold, D., Anderson, D., and Williams, D., The impact of a worksite health promotion program
on short-term disability usage. J Occup Environ Med. 2001: 43. p. 25–9.
[6]. Veen, C.A., and Vereijken, CJM., Promoting health at work; A review of the effectiveness of health
education and health promotion. The Netherlands:
Dutch Centre for Health Promotion and Health Education. 1994.
[7]. * * * - FACTS 74/2007 Previziunile experţilor privind riscurile psihosociale emergente legate de
securitatea şi sănătatea în muncă, Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
[8]. * * * - FACTS 76/2008 Economiile naţionale şi securitatea şi sănătatea în muncă, Agenţia Europeană
pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
[9]. * * * - FACTS 77/2008 Avantajele unei bune securităţi şi sănătăţi în muncă pentru întreprinderi, Agenţia
Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
[10]. * * * - Adapting to change in work and society: a new Community strategy on health and safety at work
2002–06, European Agency, www.agency.osha.eu.int/ publications

236
 EVALUAREA RISCURILOR ŞI COMUNICAREA
ing. Marian Becheanu-ITM Constanţa
prof.univ.dr.ing. Sabina Irimie-UNIVERSITATEA Petroşani

RISK EVALUATION AND COMMUNICATION

Abstract: Economic and social development is accompanied by a multitude of theories and concepts which,
arguing the role, importance and place of various factors, govern and, at the same time, sustain changes in all
fields of activity. Thus, major changes in the world of work entail new challenges for the employees' safety and
health. Risk management and evaluation is a modern approach involving a collaboration between employees,
employers, specialists from the organization or outside it, so it involves a communication process as well. The
paper highlights several aspects of organizational communication in this context.

Cuvinte cheie: evaluarea si gestionarea riscurilor, factorii de risc, conţinut, context, tip de comunicare, munca
pozitivă, modele de comunicare

1. Generalităţi
În societatea cunoaşterii, care este o societate a creaţiei în care funcţionează descentralizarea, autonomia,
inteligenţa, inventivitatea, imaginaţia, complexitatea, eficacitatea şi dezvoltarea potenţialului uman este
favorizată globalizarea economică, mediatică şi culturală bazată pe comunicare.
Fiecare societate are propriile căi de comunicare în funcţie de interfaţa factor tehnic/ factor social/ factor cultural.
Nevoia de comunicare se manifestă în familie, în profesie, în viaţa publică.
În general, comunicarea este un fenomen complex şi amplu. Wilbur Schramm afirma în The Science of Human
Communication: „Comunicarea nu este o disciplină academică în sensul în care desemnăm fizica sau economia,
ci mai degrabă o disciplină de răscruce, unde mulţi trec, dar puţini se opresc”.
Comunicarea este un proces de transmitere a informaţiilor, sub forma mesajelor simbolice, între două sau mai
multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut de receptor, prin intermediul unor canale specifice [5,
p. 464].
Problematica generată de dezvoltarea comunicării nu se dezvoltă doar în cadrul ştiinţelor socio-politice şi
sociologice.
La nivel de organizaţie comunicarea este unul dintre cele mai importante elemente de atingere a obiectivelor
propuse. De modul în care managerii folosesc informaţia în comunicarea internă şi externă depinde reuşita
activităţii organizaţiei. Comunicarea leagă dezvoltarea individuală de dezvoltarea întreprinderii, urmăreşte să
creeze o relaţie osmotică între salariat şi firmă.
Comunicarea este cea care poate „şterge” ideea de interese opuse şi îi transformă pe protagoniştii unei lupte în
parteneri de dialog pe o scenă comună pe care se joacă o piesă cunoscută de toţi.
Limbajul nu presupune numai adoptarea unei limbi comune, ci cuprinde obiceiuri, ritualuri, proceduri de lucru,
norme care ţin de specificitatea firmei şi constituie puncte de reper pentru aceasta.
Managementul poate să utilizeze comunicarea pentru a sensibiliza, explica şi contribui la adoptarea deciziilor.

2. Modele ale procesului comunicării

2.1. Elemente de bază în procesul comunicării
Cel mai simplu model de comunicare (schema lui Laswell) cuprinde emiţător, receptor, canal de comunicaţie şi
mesaj. Acest model reflectă concepţia şcolii relaţiilor umane (behaviorism), adică schema stimul-răspuns: cine ?
ce zice ? prin ce mijloace ? cui ? şi cu ce efecte? [5, p. 334].
Mai complex, modelul lui Shannon include pe lângă elementele iniţiale (din schema lui Laswell) “codificare” şi
“decodificare” pentru emiţător şi, respectiv, receptor. [5, p. 334].

2.2. Modelul lui Norbert Wiener

Ceea ce aduc nou, cercetările ulterioare, este faptul că o comunicare corectă şi completă presupune existenţa unei
conexiuni inverse (schema lui Norbert Wiener).
Norbert Wiener evidenţiază faptul că, deşi canalul este indispensabil pentru transmiterea mesajului, acestea două
(mesaj – canal) nu se pot identifica.
Receptarea şi înţelegerea mesajului poate suferi din cauza suportului pe care acesta este înregistrat, deoarece
factorii perturbatori acţionează asupra canalului.

237
 Emiţător Codifi Mesaj Mesaj Decodi Receptor
care ficare

Canal Conexiune directă

Factori
perturbatori
Decodi Mesaj Canal Mesaj Codifi
ficare care

Conexiune inversă

Fig. 1. Schema lui Wiener [5, p. 335].

2.3. Modelul Aurel Iftimescu
În lucrarea intitulată “Managementul resurselor umane” şi coordonată de R. Mathis, C. Rusu şi P. Nica este
propusă de Aurel Iftimescu o schemă a comunicării interpersonale, care duce mai departe ideile primilor
cercetători şi evidenţiază, în plus, relaţia dintre conţinutul mesajului şi procesul codificare – decodificare. [4, p.
365].
La nivelul unei organizaţii, comunicarea poate fi privită din două perspective: comunicarea între indivizi, numită
şi comunicare interpersonală; comunicarea între diferite subdiviziuni şi grupuri ale organizaţiei, numită
comunicare organizaţională. Aceste două forme de comunicare sunt interdependente, comunicarea interpersonală
fiind aproape întotdeauna parte componentă a comunicării organizaţionale.

2.3.1. Comunicarea interpersonală

Atunci când un individ transmite o idee, o opinie sau o informaţie unui alt individ sau unui grup de indivizi are
loc o comunicare interpersonală. Acţiunea este complexă, având caracter procesual. Mai întâi iniţiatorul
comunicării (emiţătorul) codifică ideea sub forma unui mesaj, folosind îndeosebi cuvinte şi imagini. Apoi
mesajul este transmis receptorului prin canalul sau canalele de comunicaţie (o întâlnire faţă-în-faţă, o convorbire
telefonică, o scrisoare, etc.). Receptorul la rândul său, decodifică mesajul şi încearcă să-i sesizeze înţelesul. Dacă
ideea percepută de receptor este identică cu cea lansată de emiţător, atunci comunicarea poate fi considerată
eficace. În condiţiile unui canal de comunicaţie în dublu sens, eficacitatea comunicării poate fi asigurată printr-
un mesaj de răspuns formulat de receptorul iniţial - devenit emiţător – şi transmis emiţătorului iniţial – devenit
receptor. (Fig. 2.)
Emiţător Receptor

Mesaj Transmitere Mesaj

pe canal(e)

Codificare Decodificare

Idee Zgomot Idee

Decodificare Codificare

Mesaj Transmitere Mesaj

pe canal(e)

Receptor Emiţător

Fig. 2. Comunicarea inter-personală [4, p. 365].

2.4. Modelul Cândea
238
În lucrarea [2, p.27] se prezintă un model îmbogăţit cu elemente noi, referitoare la procesul comunicării, figura
3.
În viziunea celor doi autori, Rodica şi Dan Cândea, elementele procesului sunt: emitentul (E) mesajului şi cu
destinatarul sau primitorul (D, P) acestuia. Primitorul recepţionează mesajul sau rămâne numai destinatar. Este
deosebirea dintre “a asculta” şi “a auzi”, dintre “a comunica” (ceea ce presupune asimilare şi feed-back) sau “a
spune” (transfer de informaţie cu un singur sens). Componenta observabilă (CO) se manifestă prin vorbire şi
ascultare în comunicarea orală sau prin scriere şi citire în comunicarea în scris.
Metacomunicarea [MC] (meta înseamnă în limba greacă “dincolo de”, “în plus faţă de”) se referă la sensul
perceput al mesajului, la “mesajul despre mesaj”; este ceea ce înţelegem noi, dincolo de cuvinte.
Intracomunicarea [IC] este procesul de comunicare la nivelul sinelui prin care “comentăm” un mesaj primit, ne
argumentăm nouă înşine, ne răspundem la întrebări, ne admonestăm, “vorbim” cu noi înşine, dialog interior.

CONTEXT

Fig. 3. Model al procesului de comunicare [2, p. 27].

Mesajul este un element complex al procesului de comunicare din mai multe motive, dintre care amintim aici
doar câteva: prezenţa etapelor de codificarea {C} şi decodificare {D} parcurse la nivelul lui E şi respectiv P, de
la gânduri, sentimente, emoţii, la “ceva” constituit în formă transmisibilă; transmiterea pe diverse căi a acestui
“ceva” şi recepţionarea lui, etape în care pot interveni perturbaţii; contextul fizic şi psiho-social în care are loc
comunicarea; dependenţa modului de recepţionare a mesajelor de deprinderile de comunicare şi de abilităţile
mentale ale comunicatorilor, faptul că mesajul are cel puţin două dimensiuni, conţinutul, care se referă la
informaţi şi relaţia, care se referă la informaţii despre corelarea dintre aceştia. Aşadar, deoarece nu răspundem
direct la stimulii pe care îi recepţionăm cu ajutorul organelor de simţ (imagini, sunete sau senzaţii), ci acestora le
ataşăm mai întâi sensuri şi simboluri pe baza cărora răspundem, pot apărea diferenţe majore între mesajul trimis
şi mesajul primit.
Mediul comunicării poate fi oral sau scris, în funcţie de căile pe care ne propunem să comunicăm sau canalele
de comunicaţie.
În funcţie de suportul tehnic folosit şi de limbajele, simbolurile, sistemele utilizate pot apărea bariere, filtre sau
zgomote care influenţează mişcarea normală a informaţiei, produc distorsiuni, perturbă procesul comunicării,
împiedicând obţinerea unui mesaj exact, corect, în condiţii eficiente.
Întregul proces este marcat de contextul în care are loc (fizic, cultural, social, psihologic şi temporal).
2.5. Modelul Prutianu
În viziunea profesorului Ştefan Prutianu, comunicarea umană implică şi alte elemente noi şi oferă o imagine
nouă a acestui proces. Emisia-recepţia, ca şi codificarea-decodificarea se află în strânsă legătură cu competenţa
celor doi parteneri de a comunica, de-a face transfer de informaţii, de-a formula şi de-a înţelege mesaje.
Comunicarea verbală, scrisă ca şi cea non-verbală implică instruire, educaţie, tradiţie, obiceiuri, cultură şi
bineînţeles limbaje. De toate acestea depinde competenţa în comunicare, rezultantă cu un mare grad de
complexitate al unei multitudini de factori, de o mare diversitate. Zgomotul, propoziţii sau perturbaţiile pot fi, de
asemenea foarte diverse:

239
 Fig. 4. Modelul general al comunicării umane [6, p. 10-42].

- de natură fizică (o uşă trântită, un telefon defect, ochelari cu lentile pătate, etc.);
- de natură psihologică (experienţa anterioară, prejudecăţile, convingeri, valori, lacune în cultură, etc.);
- de natură semantică (diferenţe de limbaj, tehnic, literar sau poetic, argou sau conotaţii diferite ale cuvintelor).
Efectele comunicării sunt procese, activităţi, componente determinate de procesul comunicării şi care depind de
conţinutul şi calitatea acestuia.
Efectele pot fi:
- de natură cognitivă (informaţia dobândită, analiza şi sinteza acesteia, etc.);
- de natură afectivă (emoţii, sentimente, atitudini, etc.);
- comportamentale.
Astfel, dacă la primele modele remarcam deosebirea dintre mesaj şi media (suportul acestuia), la următoarele se
discută identitatea sau mai corect corelaţia acestora: mesajul fără suport nu poate exista, aşa cum nimic nu poate
exista în conţinut fără o anumită formă. Cu atât mai mult, cu cât calitatea şi efectele comunicării depind hotărâtor
de suportul folosit şi de modul în care acesta se potriveşte sau nu mesajului şi procesului în ansamblu.
În concepţia profesorului Prutianu, pe lângă răspunsul personal, care are sensul feed-back-ului din celelalte
modele, mai apare răspunsul propriu-zis, care ar fi, în opinia noastră, efectul procesului de comunicare
desfăşurat.
Deci, se consideră că, cel puţin aceste două ultime modele prezentate completează lista elementelor
procesului comunicării şi dau o imagine completă de ansamblu: alternanţa emiţător-receptor, codificare-
decodificare, separarea şi identificarea mediei cu mesajul, ca şi corelarea acestora, barierele şi filtrele,
răspunsul şi efectele procesului desfăşurat şi pregătirea următoarelor.
Comunicarea umană nu se rezumă la rostirea cuvintelor şi la transmiterea informaţiilor. La rostirea
cuvintelor intervin vocea şi tonul cu care sunt rostite; la cuvinte şi ton se adaugă limbajul trupului, fizionomia,
mimica, postura, gestica înfăţişarea, calitatea şi culoarea hainelor etc.
Acest ansamblu complex de stimuli se împarte în două categorii: limbajul analogic şi limbajul digital, purtând,
corespunzător, informaţie analogică şi informaţie digitală [6, p. 30-31].
Limbajul analogic este direct, plastic şi sugestiv. El se bazează pe asemănare, asociere şi comunică mesajele fără
o decodificare la nivelul conştiinţei. Comunicarea analogică este accesibilă atât oamenilor, cât şi animalelor. De
exemplu: un copil mic înţelege că “miau - miau” este o pisică, chiar dacă nu cunoaşte cuvântul “pisică”.
Limbajul trupului şi tonul vocii sunt forme tipice de comunicare analogică. Informaţia transmisă astfel nu este
totdeauna conştientizată.
Limbajul digital este simbolic şi abstract. Un exemplu clasic este limbajul verbal, bazat pe cuvintele unei limbi.
El poate fi înţeles numai dacă este decodificat şi procesat la nivelul gândirii şi conştiinţei. Limbajul digital este,
după câte se cunosc azi, specific omului.
Comunicarea umană se desfăşoară pe două planuri: informaţia sau conţinutul mesajului se transmite clar prin
limbajul digital, relaţia care se creează, corespunzător, între persoane este un rezultat al comunicării analogice,
generatoare de sentimente (apreciere, simpatie sau antipatie, supunere sau dominare, dragoste sau ură, admiraţie,
respect etc.).
Practic, comunicarea umană se concretizează în trei categorii de limbaj:
- limbajul verbal – graiul articulat şi înţelesul cuvintelor unei limbi;
- limbajul paraverbal – tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor;
- limbajul trupului – postură, fizionomie, mimică, gestică, privire, distanţe.

240
3. Contextul comunicării
Această comunicarea interpersonală are loc în interiorul unui context concret, specific, care influenţează atât
conţinutul mesajului (informaţia), cât şi maniera în care se comunică (relaţia) [6, p. 37-38].
Evaluarea contextului comunicării comportă cel puţin patru dimensiuni care se influenţează şi se condiţionează
reciproc:
- contextul fizic, adică mediul concret, tangibil (incinta sau spaţiul deschis), microclimatul, ambianţa sonoră,
lumina şi culoarea;
- contextul cultural, care priveşte mentalităţile, valorile, credinţele, tradiţiile, tabu-urile, stilurile de viaţă ale
celor implicaţi în procesul comunicării;
- contextul social şi psihologic se referă la statutul social al partenerilor implicaţi în proces, la caracterul oficial
sau informal al relaţiilor dintre ei; la situaţia concretă şi la instanţa psihică a procesului comunicării;
- contextul temporal priveşte momentul şi ordinea cronologică în care este plasat mesajul, faţă de alte mesaje
succesive.

4. Tipuri de comunicare
Comunicarea dintr-o firmă se pot clasifica în funcţie de câteva criterii [5, p. 338], precum:
a) canalul de comunicaţie
- comunicare formală, exact stabilită prin acte normative, dispoziţii cu caracter intern etc. şi concretizate în
informaţii strict necesare pentru îndeplinirea proceselor de muncă;
- comunicare informală, stabilită spontan între posturi şi compartimente şi reflectate în informaţii neoficiale cu
caracter personal sau general.
b) direcţie (sens)
- comunicarea verticală descendentă apare între manageri şi subordonaţi şi se concretizează în transmiterea de
decizii, instrucţiuni, regulamente, sarcini ori în solicitarea de informaţii cu privire la domeniile conduse.
Volumul ei depinde de stilul de management - preponderent autoritar ori participativ.
- comunicare verticală ascendentă stabilită între subordonaţi şi manageri, prin intermediul
cărora aceştia din urmă primesc feed-back, adică reacţia, a modul de receptare de către
subordonaţi a mesajelor anterior transmise „de sus în jos". Totodată, sunt oferite informaţii
pertinente cu privire la situaţia domeniilor conduse (realizări, abateri, resurse ş.a.m.d).
- comunicarea orizontală, regăsită între posturi sau compartimente de pe acelaşi nivel
ierarhic, între care există relaţii organizatorice de cooperare. Ea vizează conlucrarea,
consultarea pentru îndeplinirea unor obiective comune ori pentru elaborarea unor rapoarte
complexe.
- comunicarea oblică apare, de obicei, între posturi şi compartimente situate pe niveluri
ierarhice diferite între care nu există relaţii de autoritate de tip ierarhic. Comunicarea de acest
fel are forma indicaţiilor metodologice furnizate de un post sau compartiment în legătură cu
desfăşurarea activităţii altor posturi sau compartimente.

c) conţinut
- comunicare operatorie, utilizată pentru reuşita tehnică a sarcinilor unor posturi de execuţie sau de
management, care ia forma explicaţiilor, instrucţiunilor etc. necesare pentru îndeplinirea sarcinilor şi a
obiectivelor individuale.
- comunicarea opţională, este importantă pentru relaţiile dintre salariaţi şi nu are ca prim scop realizarea
obiectivelor individuale ale posturilor, ci creează şi menţine un climat organizaţional şi motivaţional favorabil
realizării obiectivelor firmei şi componentelor sale.
- comunicarea generală, referitoare la domenii de interes comun în întreaga firmă, cum ar fi piaţa firmei,
strategia şi politica sa, punctele sale forte şi slabe
- comunicarea motivaţională, are ca obiect funcţiunea de personal (salarii, drepturi şi obligaţii, relaţii cu
sindicatul, posibilităţi de promovare, administraţie etc.) şi are loc între manageri şi executanţi.
d) mod de transmitere
- comunicarea directă [6, p. 37-41] presupune contacte personale nemijlocite şi interactive între fiinţele umane
şi se bazează pe tehnici naturale sau “primare”: cuvântul, vocea, trupul, proxemica. Acest mod de comunicare
are următoarele componentele:
- comunicarea verbală, care se referă exclusiv la sensul cuvintele transmise;
- comunicarea para-verbală – tonul, vocea, ritmul vorbirii, accentuarea cuvintelor
- comunicarea non-verbală, ce deţine aproximativ 70% din mesajele ce se transmit şi se primesc într-o
conversaţie, permite perceperea şi reprezentarea realităţii atât vizual, cât şi auditiv, kinestezic ori olfactiv şi
conţine:
- limbajul trupului – postură, fizionomie, mimică, gestică, privire;
- proxemica – distanţele păstrate în timpul discuţiei;
241
- vestimentaţia şi accesoriile vestimentare cum ar fi bijuterii, ochelari etc;
- produse cosmetice utilizate;
- coafura şi, în cazul bărbaţilor, mustaţa sau barba.
- comunicarea indirectă [6, p. 37-41] este cea intermediată de mijloace şi tehnici “secundare” precum: scrierea,
tipărirea, imprimarea în relief, înregistrarea magnetică sau laser, transmisiile prin cablu, prin fibre optice sau prin
unde hertziene. În raport cu suportul utilizat, comunicarea indirectă poate fi diferenţiată în: a) scrisă şi imprimată
(scrisorile, rapoartele, presa scrisă, cartea, afişul, bannerul, materialele publicitare); b) înregistrată (banda
magnetică, discul, filmul, cartela magnetică, discheta, C.D.-ul); c) prin fir (telefonul, telegraful, telexul, faxul,
email-ul, cablul, fibrele optice); d) prin unde hertziene (radioul şi televiziunea).
De asemenea, se mai disting:
Comunicarea intenţionată presupune formularea unui mesaj, transmiterea unei informaţii cu o intenţie
prestabilită, cu un scop mai mult sau mai puţin precis, în mod conştient. Psihologii împart obiectivele
comunicării în patru mari categorii: descoperirea unei noutăţi, apropierea, convingerea şi jocul psihologic.
Comunicarea involuntară este generată de situaţiile în care oamenii, din diverse motive (supărare, jenă,
necinste, timiditate, lipsa unei pregătiri corespunzătoare etc.), evită să formuleze un mesaj sau nu sunt în stare să
o facă. De cele mai multe ori, un mesaj clar, în limbaj digital este înlocuit prin comunicare analogică (limbajul
trupului), care informează la fel de bine asupra situaţiei sau intenţiei emiţătorului. Situaţie în care apreciem
congruenţa sau incongruenţa emiţătorului.
Aflaţi în interacţiune, oamenii nu pot să nu comunice. Evitarea transmiterii unui mesaj, evitarea relaţiei şi
conţinutului informaţional, îl informează pe receptor destul de clar, de cele mai multe ori.
Comunicarea, prin faptul că presupune transmiterea de informaţii este supusă modului specific de mişcare a
informaţiei: cel care transmite informaţia, rămâne în continuare posesorul acesteia, dar pierde controlul asupra
conţinutului mesajului transmis. Aceasta determină efecte pe care emiţătorul nu le poate controla. În cazul unor
efecte nedorite, mesajul emis nu mai poate fi retractat. Pot fi aduse corecturi, dacă s-a făcut o greşeală, dar nu se
poate şterge totul pentru a reveni la situaţia iniţială. Mai mult, un mesaj transmis public şi retractat sau corectat,
de obicei creează probleme mai mari pentru emiţătorul aflat în dificultate.

5. Evaluarea riscurilor
Dacă considerăm că un pericol poate fi orice sursă potenţială de vătămare – materiale, echipamente, metode sau
practici de muncă. Un risc este probabilitatea, mică sau mare, ca o persoană să fie vătămată ca urmare a unui
pericol. Atunci, evaluarea riscurilor este un proces care constă în evaluarea riscurilor pentru securitatea şi
sănătatea angajaţilor generate de pericolele existente la locurile de muncă. Este o examinare sistematică a tuturor
aspectelor muncii, pentru a se stabili:
■ cauzele unor posibile vătămări sau răniri,
■ posibilităţile de eliminare a pericolelor şi, dacă nu este posibil,
■ măsurile de prevenire sau de protecţie care sunt sau trebuie implementate pentru a ţine sub control riscurile.
Principiile directoare care ar trebui luate în considerare pe parcursul procesului de evaluare a riscurilor [11] pot fi
împărţite într-o serie de etape:
- Identificarea pericolele care pot provoca accidente, vătămări sau care pot dăuna sănătăţii la locul de muncă.
- Identificarea angajaţilor care pot fi vătămaţi şi modul în care se poate produce vătămarea.
- Evaluarea riscurilor existente (gravitatea, probabilitatea acestora etc.) şi clasificarea riscurilor în ordine
prioritară în funcţie de importanţă. Este esenţial să se acorde prioritate activităţilor care vizează eliminarea sau
prevenirea riscurilor.
- Identificarea măsurilor corespunzătoare pentru eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor. Evaluarea
măsurilor de protecţie existente, dacă sunt suficiente sau dacă sunt necesare alte măsuri. Adoptarea măsurilor de
prevenire şi protecţie pe baza unui plan care stabileşte ordinea de prioritate (mai mult ca sigur, nu toate
problemele pot fi rezolvate imediat), persoanele responsabile şi termenele de realizare, precum şi mijloacele
alocate pentru punerea în aplicare a măsurilor.
- Monitorizarea riscurile şi revizuirea măsurile de prevenire. Evaluarea trebuie revizuită la intervale regulate,
pentru a se asigura o actualizare permanenta. Revizuirea trebuie realizată ori de câte ori se produc schimbări
semnificative în cadrul organizaţiei sau ca urmare a concluziilor cercetării unui accident de muncă sau unui
„accident evitat în ultima clipa”.
Angajatorii sunt obligaţi:
- să evalueze riscurile la care sunt expuşi executanţii pentru securitatea şi sănătatea acestora;
- să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă;
- să organizeze evaluarea riscurilor;
- să selecteze persoana (persoanele) care efectuează evaluarea riscurilor şi să se asigure că acestea sunt
competente;
- să evalueze riscurile şi să pună în aplicare măsuri de prevenire şi protecţie;
- să se consulte cu angajaţii sau cu reprezentanţii acestora în legătura cu organizarea evaluării riscurilor şi cu
persoanele care efectuează evaluarea şi care pun în aplicare măsurile de prevenire şi protecţie;
- să fie în posesia unei evaluări a riscurilor;
242
- să elaboreze fişele de evaluare a riscurilor, după consultarea lucrătorilor si/sau a reprezentanţilor lor, sau chiar
prin implicarea lor în acest process şi să le pună la dispoziţia acestora;
- să se asigure că toate persoanele afectate sunt informate în legatura cu orice pericol sau orice posibilă vătămare
la care ar putea fi expuse, precum şi în legătură cu toate măsurile de protecţie luate pentru a preveni vatamarea
respectiva.
Solicitările de muncă subiective, percepute, sunt asociate cu o mulţime de afecţiuni. Trebuie reţinut însă faptul că
solicitarea mentală în muncă nu poate fi cu uşurinţă măsurată şi solicitarea în muncă poate însemna lucruri
diferite pentru persoane diferite. Acest lucru înseamnă că solicitarea în muncă nu este în principal o proprietate a
sarcinii de muncă, ci a sarcinii, a factorului uman şi a interacţiunii dintre ele.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea şi sănătatea
lucrătorilor. Directiva cadru (89/391) prevede reglementari fundamentale în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă [10], care afirmă cu claritate obligaţia angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea la locurile de
muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă
în legislaţia proprie, iar unele dintre acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a factorilor de risc.
În conformitate cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina sau a reduce stresul în muncă, angajatorii
trebuie:
- Să prevină riscurile de stres în muncă;
- Să evalueze riscurile de stres în muncă, prin identificarea acelor solicitării şi presiuni ale activităţii care ar putea
să genereze niveluri crescute şi de durată ale stresului şi prin stabilirea angajaţilor care pot fi afectaţi.
- Să acţioneze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în Comunicatul Comisiei Europene
privind noua strategie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fişe informative destinate să ajute
la abordarea stresului în muncă şi a cauzelor acestuia. Această fişă informativă prezintă o metodă de evaluare şi
prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum şi cauzelor acestuia.
Factorii de risc care trebuie identificaţi sunt următorii:
- „cultura” sau „atmosfera” organizaţiei şi modul de abordare a problemei stresului în muncă;
- solicitările locului de muncă, cum sunt sarcina de muncă şi expunerea la riscuri fizice din mediul de muncă;
- controlul asupra propriei munci-cât de mult pot influenţa angajaţii modul în care realizează propria lor muncă
?
- relaţiile de muncă, în special intimidările şi hărţuirea la locul de muncă;
- schimbări în organizarea locului de muncă - cum sunt conduse şi comunicate schimbările organizatorice;
- rolul – dacă angajaţii înţeleg bine rolul lor în cadrul organizaţiei şi, dacă în cadrul acestui rol, sunt evitate
conflictele;
- susţinerea sau sprijinul din partea colegilor şi a managerilor;
- instruirea pentru a oferi angajaţilor cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor de muncă;
- factorii individuali – luarea în considerare a diferenţelor interindividuale.
În general, nici un factor organizaţional psihosocial sau de muncă nu este considerat, individual, ca singura cauză
a unor afecţiunii. În cercetările ulterioare, trebuie analizaţi interdisciplinar factorii psihosociali.
Importanţa lor în actualele directive europene a fost însă identificată. De exemplu, cu referire la manipularea
manuală a încărcăturilor, se precizează faptul că activitatea menţionată prezintă risc, în special, pentru afecţiuni
ale spatelui în una sau mai multe dintre situaţiile următoare:
- efort fizic prea frecvent sau prea intens care solicită în special coloana vertebrală;
- perioadă de odihnă sau de refacere insuficientă;
- distanţe exagerate pentru ridicare, coborâre sau transport încărcătură;
- un ritm de muncă impus de un proces care nu poate fi modificat de către muncitor.
Directiva 93/104/EC (1993) privind anumite aspecte ale organizării timpului de muncă, care identifică şi
aspectele psihologice ale muncii, precizează în articolul 13, faptul că statele membre trebuie să ia măsuri pentru
a se asigura că, în cazul unui angajat, care doreşte să-şi organizeze munca într-un anumit mod, se ţine cont de
principiile adaptării muncii la om, avându-se în vedere, în special, diminuarea monotoniei muncii şi a muncii la
un ritm predeterminat, în funcţie de tipul de activitate, şi de asemenea, se ţine cont de reglementările de
securitate şi sănătate, vizând pauzele din timpul programului de lucru.
Un instrument de audit al stresului în muncă, corespunzător pentru IMM-uri, elaborat de Autoritatea pentru
Sănătate şi Securitate, împreună cu Consiliul de Educaţie a Sănătăţii din Scoţia, îl constituie un pachet de
resurse, denumit „MUNCA POZITIVĂ” – ca prioritate Stresul Profesional”. Acest document a fost tradus în
limba română şi adaptat, de către psihologii M. Seracin şi R. Iordache din cadrul INCDPM Bucureşti, pentru a
putea fi cunoscute şi utilizate practicile din domeniul managementului stresului.
Sistemul, fiind o metodă prescriptivă de evaluare a riscului, include un cadru structurat pentru comunicare şi
consultare, în cadrul căruia să se identifice, să se prevină şi să se gestioneze stresul în muncă. Instrumentul s-a
aplicat în 14 organizaţii, inclusiv în Consiliul pentru Sănătate din Midland, verificând modul în care a funcţionat
instrumentul şi cât de facil a fost de utilizat.
„Munca Pozitivă” este un proces în 5 paşi de management al stresului la locul de muncă:
243
- Pasul Unu: Conştientizarea, demonstrarea şi implicarea.
- Pasul Doi: Stabilirea indicatorilor riscurilor, elaborarea / alegerea chestionarului, stabilirea scalelor de evaluare.
- Pasul Trei: Identificarea riscurilor, utilizarea chestionarului de evaluare a riscului.
- Pasul Patru: Identificarea şi implementarea de soluţii.
- Pasul Cinci: Evaluarea soluţiilor şi revizuirea riscurilor.
Pachetul de resurse conţine: un instrument de stabilire a indicatorilor riscurilor, un chestionar de evaluare a
riscului, un ghid (pentru manageri şi angajaţi, şi pentru implementare adresat evaluatorilor de risc / managerului
de program), instrucţiuni pentru aplicare, ghid de reducere a riscului, studii de caz şi un pachet de analiză.
În concluzie, angajatorii trebuie să asigure că executanţii primesc o formare adecvată şi informaţii precise despre
riscurile la care aceştia se expun, în special dacă sarcinile nu sunt efectuate corect. Şi tot angajatorul ia decizia
finală în ceea ce priveşte persoanele care efectuează evaluarea riscurilor.
Acestea pot fi:
- angajatorul;
- angajaţi desemnaţi de angajator;
- evaluatori externi şi servicii externe, dacă nu există personal competent la locul de muncă.
Se constată că, pas cu pas, evaluarea riscurilor presupune o bună comunicare şi abilităţi de comunicare tuturor
părţilor implicate.

BIBLIOGRAFIE:
[1]. Câmpeanu-Sonea, E., Osoian, C., Sonea, A., Managementul resursei umane. Sinteze, cazuri, probleme,
Editura AISTEDA, Bucureşti, 2003.
[2]. Cândea, R., Cândea, D., Comunicarea managerială. Concepte, deprinderi, strategie, Editura Expert,
Bucureşti, 1996.
[3]. Irimie, S., Ergonomie industrială, Editura AGIR, Bucureşti, 2008.
[4]. Mathis, R.L., Nica, P.C., Rusu, C., Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
[5]. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
[6]. Prutianu, Şt., Manual de comunicare şi negociere în afaceri, Vol.I. Comunicarea, Editura Polirom, Iaşi,
2000.
[7]. * * * - Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă
http://www.protectiamuncii.ro/news/
http://osha.europa.eu/index_html
[8]. * * * - FACTS 80/2008 Evaluarea riscurilor – roluri şi responsabilităţi, Agenţia Europeană pentru Securitate
şi Sănătate în Muncă
[9]. * * * - Guidance on risk assessment at work (Linii directoare privind evaluarea riscurilor la locul de
munca), Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene, 1996.
[10]. * * * - Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru
promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.
[11]. http://www.protectiamuncii.ro/good_practice/evaluarea_riscurilor.shtml.

244
 ANALIZA ŞI APRECIEREA RISCURILOR PROFESIONALE
ing. Poenaru Silviu-ITM Dolj
ing. Bălteanu Barbu-MISO S.R.L. Craiova

Pentru orice firmă în care există riscuri particulare trebuie efectuată o analiză a riscurilor de către specialişti în
securitatea muncii, utilizând o metodă recunoscută.
Orice firmă trebuie să fie în măsură să efectueze, cel puţin, o evaluare globală a riscurilor sau detailată dacă
aceasta este necesară.
Spre exemplu:
- analiza proceselor/metodelor;
- analiza aparatelor, instalaţiilor tehnice (analiza echipamentelor de muncă);
- analiza posturilor de muncă şi a proceselor de muncă.
Analiza proceselor şi analiza metodelor, ca şi evaluarea riscurilor trebuie efectuate înainte de realizarea lor
practică, de punerea lor în funcţiune, de stabilirea metodelor de lucru sau a proceselor.
Aceste analize sunt de competenţa fabricanţilor sau a furnizorilor, ele făcând parte din declaraţia de conformitate
(directiva maşini).
Metoda SUVA ajută la identificarea fenomenelor potenţial periculoase de la posturile de muncă, în desfăşurarea
proceselor ce se petrec în instalaţiile tehnice.
Metoda SUVA se bazează pe standardul SR-EN:1050, dar pe de altă parte această metodă se sprijină şi pe:
- procedeul HAZOP, un procedeu de cercetare sistematică a disfuncţionalităţilor, particularizat pentru analiza
instalaţiilor din industria chimică şi petrochimică;
- pe ghidul de evaluare a pericolelor;
- pe analiza statistică a pericolelor efectuată de asigurător.
Această metodă de analiză şi apreciere a riscurilor profesionale presupune parcurgerea următoarelor etape:
i) determinarea limitelor sistemului - definirea sistemului;
ii) identificarea fenomenelor periculoase;
iii) estimarea riscului;
iv) evaluarea riscului;
v) căutarea măsurilor de reducere a riscului - estimarea riscului rezidual.
Metoda SUVA de identificare a fenomenelor periculoase, caracteristice sistemului analizat, este caracterizată de
un „brainstorming„ metodic la care participă o echipă de experţi de diferite specialităţi. Acest procedeu poate fi
utilizat atât pentru sistemele existente cât şi pentru cele aflate în faza de proiectare.

Pregătirea demersului
Pregătirea acestui demers presupune în primul rând identificarea tuturor proceselor şi sectoarelor de activitate
din cadrul firmei analizate. În cazul firmelor cu posturi de muncă într-o schimbare continuă, este recomandat a se
enumera diferitele grupuri de persoane sau profesii.
În general toate firmele au activităţile subdivizate în procese, însă problema care trebuie luată în considerare este
un proces care la rândul său poate fi subdivizat în procese particulare. În cazul în care firma dispune de un sistem
de gestionare bazat pe procese – având implementat un sistem de management al calităţii conform standardului
ISO grupa 9000 – atunci diferitele procese pot fi reprezentate direct.
Subdivizarea funcţie de grupuri de persoane sau profesii este recomandată pentru firmele ale căror angajaţi
lucrează frecvent în posturi de lucru care nu sunt fixe, dar şi pentru firmele care angajează grupuri particulare de
persoane (persoane care necesită o protecţie suplimentară, cum ar fi tinerii, persoane cu dizabilităţi, femeile
gravide, etc.).

Identificarea proceselor, sectoarelor de activitate şi a grupurilor de persoane critice

Această etapă trebuie să permită să se ia decizia de unde trebuie să se înceapă o analiză aprofundată a riscurilor
din firmă sau dintr-o ramură (branşă).
Etapele următoare trebuie realizate pentru diferite sectoare de activitate, procese şi grupuri de persoane:
- consultarea statisticilor (firme/branşă) referitor la numărul de zile de concedii medicale datorate accidentelor de
muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
- aflarea dacă există riscuri particulare potrivit autoevaluării efectuată de firmă;
- procedarea la vizitarea amplasării posturilor de activitate şi intervievarea colaboratorilor fiecărei firme.
În final trebuie să se poată răspunde la trei întrebări referitoare la: procesele de muncă, sectoarele de activitate şi
la grupurile de persoane sau de profesii expuse :
a) este numărul zilelor de absenţă prea ridicat în raport cu mijloacele existente în întreprindere sau în ramura de
activitate?
b) există riscuri particulare?
c) în urma vizitei în firmă şi a interviurilor cu colaboratorii au fost identificate deficienţe tehnice şi/sau
organizaţionale?

245
Dacă răspunsul la una sau la multe din aceste întrebări este afirmativ, atunci s-a ajuns în prezenţa unui proces,
sau sector de activitate, sau grup de persoane, meserii, critic ceea ce înseamnă că acela este locul de unde trebuie
să se înceapă analiza riscurilor.

Utilizarea de mijloace auxiliare disponibile

În primul rând se va realiza o determinare a riscurilor pe procese, sectoare de activitate sau grupuri de persoane
expuse. Se va identifica dacă există mijloace auxiliare disponibile pentru evaluarea riscurilor identificate.
Astfel vor fi identificate două tipuri de firme:
a) firme pentru care există soluţii pe domeniul acestora de activitate. IMM-uri care s-au grupat / organizat şi care
au adoptat o soluţie comună de a respecta prevederile Directivei Cadru şi care dispun şi de alte mijloace auxiliare
adaptate la specificul acestora. Grupul, astfel creat, a procedat el însuşi la aprecierea riscurilor aferente
proceselor din sectorul lor de activitate (este o apreciere colectivă a riscurilor). Aceste aprecieri ale riscurilor
sunt utilizate ca şi o bază comună pentru elaborarea listelor de control sau a instrucţiunilor de securitate. Adesea,
aceste mijloace auxiliare nu acoperă toate sectoarele de activitate din firmă şi este necesar de a fi utilizate
mijloace auxiliare suplimentare, precum liste de control ale unor instituţii specializate, sau firma a făcut apel la
specialişti în securitatea muncii pentru o evaluare suplimentară a riscurilor. Aceste soluţii individuale, sunt puse
la dispoziţia firmei din sectorul de activitate considerat, de către specialişti în securitatea muncii;
b) firme fără o soluţie comună. Acestea nu au acces direct la mijloace auxiliare specifice, fiind necesar să le
găsească singure, dacă există deja pentru sector, procesul tehnic sau grupul de persoane considerat, sau să
utilizeze liste de control puse la punct de specialişti în securitatea muncii. Diferite organizaţii şi organisme
specializate pot în egală măsură să pună la dispoziţie diverse liste de control, adaptarea şi utilizarea listelor de
control fiind responsabilitatea fiecărei firme. Pentru procesele complexe, este indicat să se procedeze la
aprecierea riscurilor în asociere cu specialişti în securitatea muncii şi cu colaboratorii acestora (medici de
medicina muncii, ergonomi, psihologi, experţi, etc.).

Formarea unei echipe interdisciplinare

O condiţie importantă pentru realizarea unei aprecieri a riscurilor cât mai exactă şi completă este realizarea unei
echipe interdisciplinare.
Aceasta echipă trebuie să fie formată din 3-5 membri conduşi de un şef de echipă. Şeful de echipă trebuie să
posede bune cunoştinţe metodologice, el fiind cel care organizează şi animă munca în echipă.
Aceasta echipă poate fi compusă, spre exemplu, din şeful firmei, inginerul de producţie, inginerul de
mentenanţă, operatorul instalaţiei, maistrul, un specialist în securitatea muncii, un inginer proiectant, tehnolog,
etc.
Întotdeauna trebuie să se aibă grijă ca din echipă să facă parte persoane cu bune cunoştinţe din sectorul de
activitate care este supus evaluării.

Procurarea documentaţiei, definirea timpului necesar, calendarul reuniunilor

Pregătirile necesare sunt determinate după mărimea şi complexitatea sectoarelor de activitate şi a proceselor
analizate.
Pentru descrierea proceselor şi sectoarelor de activitate sunt necesare următoarele documentele:
- descrierea procedeului;
- fotografii, schiţe sau grafice (diagrame de flux) ale instalaţiilor;
- caracteristicile materiilor prime;
- instrucţiuni de utilizare;
- dispozitive de protecţie;
- instalaţii speciale;
- concepte de securitate;
- certificate de conformitate.
Planificarea secvenţelor de control face parte din etapa de pregătire. În cazul unui proces tehnologic ce se
desfăşoară într-o instalaţie cu funcţionare continuă acesta este în general fluxul de producţie de la care trebuie să
se înceapă controlul.
Într-o instalaţie care funcţionează în flux discontinuu, ordinea de control nu este dictată automat de diagrama de
flux. Deci multiple sarcini trebuie realizate în acelaşi timp şi atunci poate că este necesar de a reprezenta
diferitele etape de muncă şi starea tehnică a diferitelor elemente ale instalaţiilor pe o axă temporală.
Stabilirea timpului necesar şi a calendarului reuniunilor este importantă şi aceasta trebuie bine stabilită încă de la
începutul demersului. Stabilirea timpului necesar depinde şi de nivelul de aprofundare al analizei, a
randamentului echipei şi a calităţii documentelor puse la dispoziţie de către organizaţie.

Aprecierea riscurilor
Definirea limitelor sistemului de muncă
Înainte de a începe analiza trebuie definite limitele sistemului din sectorul de activitate sau din procesul analizat.
Prin urmare trebuie să se definească într-o manieră precisă ce face parte din sistem (adică ce trebuie luat tot
246
timpul în considerare pentru identificarea fenomenelor periculoase) şi ce este situat în afara sistemului (este
indicat de a diviza procesele sau sectoarele mari în elemente mai mici).
Dacă un sector de activitate sau proces conţine o linie complexă de producţie, compusă din mai multe instalaţii,
atunci sectoarele sau procesele parţiale în care s-a divizat linia trebuie să corespundă (în măsura în care este
posibil) unei faze sau unui procedeu.
Interfaţa ansamblului sistemului cu mediul, precum şi interfaţa diferitelor sectoare sau procese în care acesta este
divizat trebuie evidenţiate şi definite corespunzător. Este necesar de a se specifica tipul fenomenelor periculoase
analizate, trebuie indicat la cine sau la ce se referă, (operatori, echipamente, mediu,...).
La finalul determinării limitelor sistemului, pentru instalaţii şi maşini, următoarele puncte trebuie să fie
clarificate:
- „faza de viaţă” luată în considerare (construcţie, montaj, recepţie, utilizare, casare,...);
- modul de funcţionare luat în considerare (funcţionare normală, curăţenie, reparaţii, reglaj, instalare);
- limitele maşinii considerate pentru o utilizare normală (atât în utilizare cât şi în funcţionare corectă a maşinii,
dar şi în caz de disfuncţionalitate sau de utilizare greşită previzibilă);
- inventarierea completă a modurilor de utilizare previzibilă a maşinii (industrial, comercial, casnic);
- pregătirea (formarea) utilizatorilor potenţiali;
- împrejurimile (mediul) cuprinzând instalaţii vecine şi interacţiunile dintre acestea, toate persoanele potenţial
expuse, genul fenomenelor periculoase evidenţiate, la cine şi/sau la ce se referă acestea (operatori, instalaţii,
mediu, etc.), aspecte care trebuie luate în considerare, dar care nu necesită control sau inspecţii suplimentare
(statica construcţiilor, tipul proceselor chimice, etc.).
Pe de altă parte trebuie clarificate şi puse în evidenţă şi interacţiunile cu instalaţiile vecine care trebuie reţinute,
precum şi aspectele care nu necesită inspectarea.
Activităţile trebuie formulate pentru cele trei moduri de exploatare:
- normală – instalaţia îndeplineşte funcţia pentru care a fost concepută;
- particulară – se referă la pregătirea, transformarea, instalarea, reglarea, verificarea, eliminarea erorilor, curăţirea
instalaţiei;
- mentenanţă – control (măsurare, controlare, înregistrare), determinarea (compararea) parametrilor de
funcţionare reali cu cei prevăzuţi, întreţinere (curăţire şi întreţinere), măsuri pentru a păstra funcţionarea
instalaţiei la parametrii prevăzuţi (proiectaţi);
- readucerea parametrilor de funcţionare a instalaţiei la cei prevăzuţi din faza de concepere a acesteia (înlocuirea
unor componente sau subansamble, ameliorarea funcţionării sau îmbunătăţirea acesteia).

Descrierea activităţilor (om/echipament de muncă/mediu de muncă)

La început trebuie stabilite diferitele etape de derulare a activităţii pe sectoare de activitate şi/sau procese de
fabricaţie. Toate etapele trebuie consemnate în ordine cronologică, la fel şi cele operatorii.
Etapele necesare pentru instalarea unei maşini, spre exemplu transportul acesteia din punctul A în punctul B, nu
pot fi omise, chiar dacă terţe persoane care execută această operaţie nu constituie o ameninţare (pericol) directă
sau evidentă.
În anumite situaţii unele activităţi pot fi regrupate, procedând în acest fel se poate reduce durata necesară pentru
aprecierea riscurilor, dar se va reduce şi precizia aprecierii.
O astfel de regrupare este indicată în absenta unor riscuri majore sau când nu analizăm o anumită configurare
particulară, fiindcă punem în evidenţă principalele fenomene periculoase ale sectorului, pentru că utilizăm o
soluţie de ramură şi vom pune în evidenţă doar riscurile specifice firmei.
Notiţele preluate după instrucţiuni sunt necesare pentru a descrie activităţile, sau în caz contrar, descrierea
activităţilor este utilă pentru întocmirea noilor instrucţiuni, dacă acestea nu sunt încă disponibile.
În mod normal o activitate nu este descrisă numai de o acţiune. Pentru descrierea activităţilor trebuie ca acestea
să fie structurate, dacă este posibil, în maniera următoare:
- material;
- activitate;
- punct de plecare şi punct de sosire.
Activităţile pot fi formulate în comun la reuniunile echipei sau încă din faza de pregătire.

Identificarea fenomenelor periculoase în echipă

În cursul acestei etape trebuie să se identifice fenomenele periculoase care pot apare în desfăşurarea activităţilor
descrise. Un instrument potrivit ar fi dezbaterea, în timpul căreia un membru al echipei va fi însărcinat cu
redactarea procesului-verbal.
Şeful de echipă alege primul proces parţial, evidenţiază activităţile pentru toţi membrii echipei (poate utiliza
chiar şi un flip-chart, white-board, etc.).
Echipa începe analiza cu prima activitate. Utilizând un brainstorming structurat, echipa caută fenomenele
periculoase care pot surveni în activitatea descrisă.
Metoda SUVA dispune de o anexă unde există un repertoriu de fenomene periculoase care trebuie luate în
considerare în decursul analizei.
247
Este important de a recenza şi acele fenomene periculoase pentru care, în acest moment, pare puţin probabil, sau
chiar imposibil, ca acestea să ducă la un eveniment.
Şeful de echipă trebuie să supravegheze dacă procesul sau sectorul examinat sunt analizate într-o manieră cât
mai completă. De asemenea trebuie ales un ritm de muncă care să nu plictisească sau să streseze echipa.
În cazul în care o discuţie între doi experţi se prelungeşte, este indicat să se facă propunerea ca aceştia să-şi
noteze fiecare punctul său de vedere în procesul-verbal şi acestea să fie clarificate în afara reuniunii.
Dacă este nevoie, se pot utiliza şi alte liste de fenomene periculoase.

Definirea vătămărilor
Fiecare fenomen periculos poate antrena un eveniment susceptibil care să cauzeze o vătămare (o leziune fizică şi
sau un atentat la starea de sănătate).
Pentru fiecare fenomen periculos identificat trebuie să se evalueze vătămarea posibilă şi să se înregistreze (prin
notări în tabele sau grile) acest lucru către echipa de evaluare.
Estimarea riscurilor se realizează prin estimarea probabilităţii de producere şi a gravităţii vătămării.
Riscul reprezintă valoarea cuantificată a unui fenomen periculos, această valoare fiind compusă din:
- gravitatea vătămării (G);
- probabilitatea (P) de producere a acestei vătămări.
Probabilitatea P de apariţie a vătămării este definită în maniera următoare:
P = functie de(e,po,L)
Ea este determinată de:
(e) - frecvenţa şi/sau durata expunerii la fenomenul periculos considerat
(po) - probabilitatea de apariţie a evenimentului periculos considerat
(L) - posibilitatea de evitare sau de limitare a vătămării printr-un comportament adecvat (al organizaţiei,
persoanelor implicate sau al măsurilor existente).
Elementele riscului sunt prezentate în figura nr. 1, în conformitate cu prevederile standardului SR-EN 1050.

Fig. 1. Elementele Riscului (SR-EN 1050)

Ca regulă generală, probabilitatea ca un eveniment periculos ce se produce şi gravitatea asociată vătămării

corespondente, nu pot fi întotdeauna precizate cu exactitate.
Este indicat de a se proceda într-o manieră prudentă, spre exemplu: “ne aşteptăm la o probabilitate ridicată de
producere şi la vătămări importante”.
Gravitatea vătămărilor poate fi subdivizată în 5 categorii, precum în tabelul nr. 1.

Tabelul 1. Scala de gravitate

Categoria Gravitatea vătămării Definirea consecinţelor
I Foarte grave Deces
II Grave Invaliditate gravă*
III Puţin grave Invaliditate lejeră**
IV Uşoare Vătămare cu încetarea activităţii
V Foarte uşoare Vătămare fără încetarea activităţii
*Invaliditatea gravă presupune incapacitate de muncă pentru profesia în cauză sau pentru o profesie echivalentă,
având o influenţă mare asupra calităţii vieţii.
**Invaliditatea lejeră presupune reducerea capacităţii de muncă pentru profesia în cauză sau pentru o profesie
echivalentă, având o influenţă redusă asupra calităţii vieţii.

248
Atentatele la sănătate, legate de factorii ergonomici sau de organizarea locurilor de muncă, sunt în creştere
continuă. Pentru evaluarea acestor riscuri trebuie apelat la un specialist în securitatea muncii.
Ergonomia tratează adaptarea condiţiilor de muncă la capacităţile şi caracteristicile corpului uman, precum şi la
posibilitatea de adaptare a acestuia la sarcinile de muncă.
Psihologia muncii cercetează interacţiunile dintre om şi munca sa. Ea examinează, înainte de toate, conceperea
posturilor de muncă, dar şi calificarea, formarea şi randamentul omului în îndeplinirea muncii sale.
Atît pentru ergonomie cât şi pentru psihologia muncii sunt puse la dispoziţie diferite mijloace auxiliare de
analiză. La această oră există numeroase publicaţii care prezintă metode de analiză şi evaluare a riscurilor
asociate activităţii fizice şi mentale ale operatorilor.

Probabilitatea
În continuare vor fi prezentate două metode calitative de estimare a probabilităţii.
Varianta 1. Procedura de urmat pentru o apreciere colectivă a riscurilor (pentru o ramură cu activităţi similare)
Varianta 2. Procedura de urmat pentru o apreciere colectivă a riscurilor (pentru o firmă sau sector care are
posturi de muncă particulare)

Varianta 1. Procedura de urmat pentru o apreciere colectiva a riscurilor (pentru o ramură cu activităţi
similare)
În această variantă, probabilitatea P este subdivizată în 5 categorii, conform tabelului nr.2.

Tabelul 2. Scala de cotare a probabilității (Varianta 1)

Categoria Definirea probabilitatii P

A frecvent > de odata pe luna
< de odata pe luna
B ocazional
> de odata pe an
< de odata pe an
C rar
> de odata la 5 ani
< de odata la 5 ani
D improbabil
> de odata la 20 de ani
aproape < de odata la 20 de ani
E
imposibil > de odata la 100 de ani

Ca mijloace ajutătoare vor fi utilizate (în măsura în care acestea există) datele statistice ale ramurii analizate,
referitor la accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale.
Metoda SUVA conţine diverse statistici ale asiguratorului elvetian, SUVA. Aceste statistici indică frecvenţa
accidentelor pentru diverse activitaăţi precum şi costurile acestora. O firmă poate avea frecvente accidente şi
costuri aferente mai mari sau mai scăzute decât aceste valori, în funcţie de instalaţiile sale, de activităţile sale, de
cultura acesteia pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.
Totuşi tabelele indică o gravitate medie a accidentelor precum şi activităţile care comportă riscuri de accidentare
ridicate sau numeroase pericole.
Pe de altă parte aceste tabele ne permit o analiză comparativă a frecvenţei de accidentare şi a costurilor
accidentelor între diferite ramuri de activitate, precum şi o comparaţie cu costurile medii şi frecvenţa medie
pentru toate ramurile de activitate asigurate de catre SUVA.

Varianta 2. Procedura de urmat pentru o apreciere colectiva a riscurilor (pentru o intreprindere sau
sector care are posturi de munca particulare)
Pentru evaluarea probabilităţii într-o firmă sau sector care are posturi de muncă particulare se porneşte de la
starea actuală, adică se iau în calcul instalatiile şi organizarea activităţilor aşa cum se găsesc ele în momentul
evaluării.
Pentru evaluarea probabiltatilor exista doua posibilităţi:
- se va proceda la o evaluare calitativă. Probabilitatea P este subdivizată în 5 categorii, aşa cum s-a indicat şi
pentru Varianta nr. 1, urmând apoi să se definească prima oară categoria “frecvent”. Aceasta va fi baza de
definire a celorlalte 4 categorii.

249
 Tabelul nr. 3 Scala de cotare a probabilităţii (Varianta 2(i))

Categoria Definirea probabilitatii P

A Frecvent

B Ocazional

C Rar

D Improbabil

E Imposibil

(ii) Se va defini un indice de probabilitate P, care este determinat de trei elemente evaluate în mod individual, iar
pentru a face această evaluare se consideră următoarea ipoteză:

P = e + 2po + L

Se atribuie un punctaj dublu elementului “po”, pentru că probabilitatea de apariţie a unui eveniment periculos,
care rezultă din normele tehnice de securitate şi de activitate are un loc mai important decât celelalte două
elemente.
Aceasta formulă este bazată pe prezentarea probabilităţii în standardul SR-EN 1050 Securitatea maşinilor –
Principii pentru aprecierea riscului.
Se defineşte indicele de frecvenţă şi durata de expunere la fenomenul periculos (e) conform tabelului nr. 4.

Tabelul nr. 4 Scala de cotare a indicelui de frecvenţă şi durata de expunere la fenomenul periculos

(e) Durata de expunere

5 40h/săptămână – program complet

4 20h/ săptămână – program 50%

3 8h/ săptămână – 1zi/ săptămână

2 4h/ săptămână – ´ zile/săptămână

1 2h/ săptămână – 1 zi/ lună

Se defineşte probabilitatea de apariţie a unui eveniment periculos (po) conform tabelului nr. 5.

Tabelul nr. 5 Scala de cotare probabilităţii de apariţie a unui eveniment periculos

Probabilitatea de apariţie unui eveniment periculos (po)
este evident că acest eveniment se va produce (nu există măsuri de
5
prevenire)
este de aşteptat ca acest eveniment să se producă (slabe măsuri de
4
prevenire)
evenimentul este posibil să se producă (există măsuri, dar este evident că
3
acestea nu sunt suficiente)
eveniment imaginabil, dar nu este imposibilă producerea lui (există
2
măsuri)
este dificil de imaginat producerea evenimentului (măsurile sunt luate în
1
acord cu progresul tehnic
250
Se defineşte posibilitatea de evitare sau limitare a vătămării (L) conform tabelului nr. 6.

Tabelul nr. 6 Scala de cotare a probabilităţii de apariţie a unui eveniment periculos

Posibilitatea de evitare sau limitare a vătămării (L)
pericol nesesizat
5 lipsa de măsuri, instrucţiuni
personal insuficient calificat, format, instruit
existenţa a unuia sau a două din criteriile de la punctul 1(de mai jos), dar
3
care nu sunt suficiente
pericol identificat, sesizat
1 există instrucţiuni elaborate şi actualizate periodic
bună calificare, instruire şi formare a personalului

Probabilitatea P (indice) de producere a unei vătămări (G) rezultă din însumarea valorilor elementelor sale
componente:

P = e + 2po + L

Rezultatul acestei însumări poate fi evaluat cu ajutorul tabelului nr. 7.

Tabelul nr. 7 Scala de cotare a probabilităţii (Varianta 2(ii))

Categoria Definirea P = e + 2po + L
Probabilităţii
A frecvent 19, 20
B ocazional 17, 18
C rar 14, 15, 16
D improbabil 11, 12, 13
aproape
E 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
imposibil

Relaţia între diferitele valori numerice şi încadrarea acestora în categorii de la A la E a fost temeinic verificată in
practică.

Determinarea cauzelor, faptelor

Un eveniment indezirabil (accident sau îmbolnăvire profesională) se produce având la bază un fenomen
periculos şi un eveniment declanşator.
În plus, cauze şi fapte variate(diferite) antrenează acest eveniment.
Pentru a putea găsi măsurile de securitate adecvate este necesar să se procedeze la o examinare sistematică a
relaţiilor de cauzalitate care conduc la acest eveniment nedorit.
Faptele sau cauzele care sunt la originea acestui eveniment pot fi, spre exemplificare, de origine tehnică,
deficienţe în materie de organizare sau de formare.

Evaluarea riscurilor
Pentru a evalua riscurile se utilizează o grilă (matrice) a riscurilor.
În tabelul nr. 8 este prezentată o matrice a riscurilor subdivizată în trei zone:
- riscuri importante;
- riscuri medii;
- riscuri scăzute.
Această soluţie corespunde situaţiei dintr-o firmă, dar acest lucru nu înseamnă că ea este valabilă pentru toate
firmele.

251
Riscurile sunt apreciate prin estimarea probabilităţii şi a gravităţii vătămării, în conformitate cu tabelele
prezentate anterior.

Tabelul nr. 8 Grila de evaluare a riscurilor.

A 3 2 1 1 1

Probabilitate
B 3 2 1 1 1
C 3 2 2 1 1
D 3 2 2 2 1
E 3 3 3 2 2
V IV III II I
Gravitatea Vătămării

Riscurile din prima zonă sunt tratate cu prioritate, următoarele sunt tratate riscurile din zona a doua, iar riscurile
din zona a treia sunt tratate ultimele.
Definirea priorităţilor trebuie făcută înainte de a începe tratarea riscurilor (analiza acestora, stabilirea asupra
căror componente se va acţiona şi elaborarea măsurilor de prevenire).
Subdivizarea matricei în cele trei zone este bazată pe concepţia personală (a organizaţiei, cea convenită cu echipa
de evaluare, cea stabilită prin politica de securitate şi sănătate, ş.a.m.d.) şi ea depinde de obiectivele de securitate
care sunt stabilite. Totodată, trebuie respectate, în acelaşi timp cu stabilirea priorităţilor şi prevederile legislative
aplicabile, ordonanţele şi directivele, etc.
Obiectivele de securitate trebuie să ţină cont, în acelasi timp şi de interesele de exploatare ale instalaţiei, dar şi de
interesele utilizatorilor, ale riveranilor, ale colaboratorilor, etc.
Pentru o firmă care exploatează aceleaşi instalaţii, dar în altă locaţie, obiectivele de securitate pot fi diferite.
Aceasta îşi poate stabili exigenţe mai ridicate, la care trebuie să aloce şi resurse adecvate, sau mai scazută
(corelate cu situaţia economică), dar acestea trebuie să respecte cel puţin cerinţele minime de securitate şi
sănătate prevăzute în legislaţia aplicabilă.

Stabilirea măsurilor de prevenire

Dacă în urma aprecierii riscurilor, se constată că sistemul de muncă nu este suficient de sigur, sau nivelul de risc
este prea ridicat pentru grupul de persoane analizat, atunci trebuie găsite măsuri corespunzătoare în vederea
eliminării sau reducerii riscurilor.
Prin reevaluarea riscurilor după ce au fost aplicate măsurile de prevenire, se controlează dacă măsura stabilită a
avut efectul scontat de reducere efectivă a riscului. Totodată trebuie verificat dacă punerea în aplicare a
măsurilor de prevenire nu cumva duce la apariţia de fenomene periculoase suplimentare. În cazul în care există
asemenea fenomene periculoase suplimentare atunci ele trebuie adăugate la lista de fenomene periculoase
constatate şi se reia procesul iterativ de evaluare. Întotdeauna la stabilirea măsurilor de prevenire se procedează
în conformitate cu priorităţile principiilor generale de prevenire enunţate în Directiva Cadru şi respectiv în
LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă. Anumite măsuri pot fi combinate astfel încât
să se atingă nivelul de securitate dorit, însă aici nu se iau în calcul doar posibilităţile pe termen scurt, ci şi cele pe
termen mediu sau lung precum şi calculele de rentabilitate.
Nu întotdeauna pot fi evitate toate riscurile în acelaşi timp, în special din raţiuni de costuri şi capacităţi, acest
lucru favorizând apariţia riscurilor reziduale. Prin metoda SUVA, riscurile reziduale care apar în zonele 1 şi 2,
sunt centralizate într-un formular special, în care este motivat de ce nu a s-a procedat la o reducere suplimentară
a riscului, urmând ca riscurile reziduale să fie aduse la cunoştinţa angajatorului care să ateste luarea la cunoştinţă
cu privire la acestea.

Bibliografie

U. Forsblom-Pärli, L. Escher, J. Dey, Metoda SUVA de apreciere a riscurilor la posturile de muncă, SUVA
Caisse nationale suisse d‟assurance en cas d‟accidents. Protection de la santé
***, SR EN ISO 1050, Securitatea Maşinilor. – Principii pentru aprecierea riscurilor.

252
 EVALUAREA RISCURILOR COMPONENTĂ A MANAGEMENTULUI
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
dr.ing. Liviu Băcăian-ITM Hunedoara
ing. Ioan Ninu-ITM Hunedoara

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă în conformitate cu Legea Nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în
muncă ”ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea
procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane
participante la procesul de muncă”. Având în vedere acest deziderat de asigurare a unei protecţii sociale la
nivelul standardelor europene, România, prin obligaţiile şi răspunderile impuse angajatorilor sau echivalenţiilor
acestora, îi plasează, aşa cum este firesc, în postura de singuri răspunzători de securitatea şi sănătatea salariaţilor
lor. Cu toate acestea la nivelul fiecărui agent economic este necesar să se aplice principiul conform
căruia “angajatorul este singurul responsabil de sănătatea şi securitatea salariaţilor săi, dar activitatea de
prevenire a riscurilor profesionale este o problemă care îi priveşte pe toţi participanţii la procesul de muncă”.
Managementul, în mod generic, reprezintă “ştiinţa de a planifica, dirija şi controla efortul uman în aşa fel încât să
se atingă obiectivele prestabilite cu anumite politici acceptate". Componentă intrinsecă a strategiei manageriale,
activitatea de prevenire reprezintă un ansamblu de procedee şi măsuri luate sau planificate la toate stadiile de
concepere, proiectare şi desfăşurare a proceselor de muncă, menită să asigure desfăşurarea proceselor de muncă
în condiţii de maximă securitate pentru sănătatea şi integritatea participanţilor la acest proces de muncă, prin care
se elimină riscurile de accidentare sau îmbolnăvire profesională. De aici derivă şi cele două obiective majore ale
prevenirii, care suscită în principal, pe plan uman, reducerea numărului accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale, iar pe plan financiar, reducerea costurilor legate de accidentele de muncă şi
îmbolnăvirile profesionale.
Firmele devin mai competitive protejându-şi salariaţii în faţa accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor
profesionale. La nivelul fiecărui agent economic accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale:
- sunt costisitoare din punct de vedere al protecţiei umane şi a cheltuielilor financiare;
- sunt un semn al slabului management al resurselor;
- sunt o disfuncţie serioasă a procesului de producţie.
Obiectivele majore ale prevenirii se pot realiza numai prin eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale. În
acest scop trebuie întreprins un demers global care să cuprindă: auditul de securitate a sistemelor de muncă,
evaluarea riscurilor profesionale şi fundamentarea obiectivelor şi a strategiei politicii de securitate şi sănătate
în muncă pe baza rezultatelor concrete ale auditului de securitate a sistemelor de muncă şi a evaluării riscurilor
profesionale.
Preocuparea pentru securitate şi sănătate în muncă la nivelul întregii organizaţii necesită precizarea de către
conducere a unor reguli de bază, a unor atitudini faţă de problemele securităţii muncii, pe baza lor adoptându-se
deciziile care să asigure atingerea obiectivelor dorite în acest domeniu.
Acest ansamblu de reguli şi atribuţii constituie politica societăţii în raport cu securitatea muncii. Trei principii
sunt esenţiale în modul de abordare a strategiei generale de prevenire a riscurilor profesionale: globalitatea,
participarea, complementaritatea.
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă este reprezentat de ansamblul de activităţi de organizare şi de
conducere în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor de muncă prin intermediul
cărora se realizează nivelul dorit de sănătate şi securitate în muncă pentru membrii organizaţiei respective.
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă este în acelaşi timp o componentă importantă a managementului
integrat (calitate, mediu, SSM).
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă vizează cooperarea permanentă a tuturor salariaţilor în toate
activităţile referitoare la îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă în scopul înregistrării unui număr cât mai
redus de accidente şi îmbolnăviri profesionale. Legea 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă a oferit
managementului la cel mai înalt nivel un instrument prin care să se poată gestiona în timp real evoluţia
sistemului de management al SSM implementat, respectiv evaluarea riscurilor profesionale.

253
 RELAŢIONAREA ELEMENTELOR SISTEMULUI DE MUNCĂ
ÎN PREVENIREA EXPUNERII LA FACTORI DE RISC

MANAGEMENT
Achiziţie şi
gestionare
PROIECTAREA ŞI
ORGANIZAREA SISTEMULUI
Instruire
Elaborare şi DE MUNCĂ
comunicare
EXECUTANT
Control
Reducerea
numărului de
SARCINI MEDIU DE îmbolnăviri şi
DE MUNCĂ accidentări
MUNCĂ
MIJLOACE DE
Reducerea PRODUCŢIE
riscurilor de
expunere
- tehnologie;
-materii prime;
-utilaje.

NECESITATEA EVALUĂRII SISTEMELOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SECURITĂŢII MUNCII

În epoca modernă se pot discerne două momente importante pentru activitatea practică de prevenire a
accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale:
- constituirea ca obiectiv al politicii naţionale, în majoritatea statelor, a protejării omului în procesul muncii;
- conturarea unor teorii ştiinţifice privind securitatea muncii.
Teoretizarea fenomenului accidentării şi îmbolnăvirii profesionale a apărut ca un corolar al cerinţei sociale,
recunoscută ca atare şi impusă prin mijloace juridice şi economice, de realizare a securităţii muncii în toate
unităţile economico-sociale. Primul pas semnificativ în acest domeniu l-a constituit descrierea cauzalităţii celor
două evenimente - accidentele şi bolile profesionale şi, implicit a măsurilor de anihilare corespunzătoare.
Pentru activitatea practică însă, acest lucru nu este suficient. Managerii trebuie să găsească metode şi mijloace cu
un grad cât mai mare de eficienţă, în sensul atingerii unui nivel cât mai ridicat de securitate, dar cu costuri cât
mai reduse. Apare deci ca strict necesară posibilitatea de diagnosticare a situaţiei unui sistem de muncă sub
aspectul securităţii muncii, ceea ce implică:
- cunoaşterea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
- ierarhizarea factorilor de risc în raport cu gravitatea potenţială a consecinţelor acţiunii lor asupra executantului;
- identificarea şi ierarhizarea măsurilor de prevenire ce trebuie aplicate în funcţie de priorităţile stabilite privind
riscurile de eliminat, coroborat cu criteriul economic.
Deci, evaluarea riscurilor trebuie să se concretizeze prin luarea unor măsuri cu scopul de a prevenii riscurile
profesionale, de a informa lucrătorii despre riscurile la care sunt expuşi, de a forma profesional lucrătorii şi nu în
ultimul rând de a pune în practică mijloacele ce permit aplicarea măsurilor de eliminare sau de reducere a
factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
Deşi optim ar fi ca în baza evaluării riscurilor să se poată elimina factorii de risc identificaţi, nu întotdeauna este
posibil ca acest lucru să se şi poată realiza. În cazul în care riscurile identificate nu pot fi eliminate, ele trebuie
reduse, iar riscurile reziduale trebuie stăpânite. Într-o etapă următoare a evaluării de risc aceste riscuri reziduale
trebuie reevaluate, iar posibilităţile de eliminare sau de reducere a acestor factori de risc trebuie reanalizate.
Evaluarea riscurilor trebuie să ajute angajatorul şi celelalte persoane responsabile cu activitatea de prevenire şi
protecţie la identificarea pericolelor existente, la alegerea aparatelor, substanţelor sau compuşilor chimici
utilizaţi, la amenajarea locurilor de muncă şi organizării muncii, la verificarea modului de luare a măsurilor de
eliminare sau reducere a riscurilor şi la stabilirea priorităţilor de acţiune privind îmbunătăţirea mediului de
muncă.
254
PRINCIPII DE BAZĂ ÎN EVALUAREA SECURITĂŢII MUNCII ÎNTR-UN SISTEM
Prin securitate în general se înţelege o stare fără pericol. Securitatea muncii presupune absenţa pericolelor de
accidentare şi îmbolnăvire profesională în procesul de muncă. Eliminarea totală a acestor pericole, respectiv a
consecinţelor lor - accidentele de muncă şi bolile profesionale - este în mod practic imposibilă.
Securitatea muncii este deci o stare ipotetică, ideală, spre care se tinde în toate demersurile preventive.
În realitate există niveluri de securitate a muncii, a căror punere în evidenţă necesită eforturi serioase de apreciere
calitativă şi încercări de evaluare cantitativă.
Evaluarea nivelului de securitate a muncii într-un sistem reprezintă punctul de plecare şi totodată baza ştiinţifică
pentru stabilirea priorităţilor în acţiunile de prevenire.
Criteriile şi metodele de evaluare s-au dezvoltat în pas cu evoluţia generală a conceptului de securitate a muncii,
respectiv cu diversele teorii privind geneza accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, din care îşi trag seva.
În principiu, există două posibilităţi de evaluare a nivelului de securitate a muncii într-un sistem:
- evaluarea postaccident/boală profesională;
- evaluarea preaccident/boală profesională.
Evaluarea post-accident/boala profesională. Acest mod de evaluare permite aprecierea gradului de securitate a
muncii a unui sistem de producţie exclusiv pe baza accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în
sistemul respectiv într-o anumită perioadă de timp.
Metodele de evaluare utilizate - denumite în literatura de specialitate şi "metode a posteriori" - se bazează pe
analiza statistică a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, iar criteriile de evaluare utilizate sunt ratele
morbidităţii prin accident sau boală profesională, respectiv coeficienţii de frecvenţă şi gravitate.
Deşi diferă în ceea ce priveşte forma de la o ţară la alta, analizele statistice cuprind, în esenţă, următoarele etape:
- completarea formularelor tip de înregistrare a accidentelor şi bolilor profesionale;
- centralizarea formularelor;
- verificarea completării corecte;
- prelucrarea automată a datelor;
- prezentarea rezultatelor.
Datele cuprinse în formularele tip sunt grupate astfel:
- localizarea teritorială, administrativă, economică şi în timp a accidentului sau bolii profesionale;
- identitatea victimei: varstă, sex, meserie, vechime în muncă, vechime în meserie;
- ramura de activitate;
- felul activităţii;
- agentul material care a provocat leziunea;
- cauzele principale şi favorizante;
- leziunea produsă;
- localizarea leziunii.
Pentru evaluarea comparativă a gradului de securitate a muncii în sistemul analizat, se utilizează două categorii
de indicatori statistici: absoluţi şi relativi.
Indicatorii absoluţi exprimă, în mărime absolută, numărul de accidente/şi boli profesionale produse, fără să se
realizeze raportarea lor la alte mărimi. Ei indică deci, pentru o perioadă dată, nivelul, dinamica şi structura
accidentelor de muncă şi/sau bolilor profesionale la nivelul sistemului analizat.
Din această categorie fac parte:
- numărul total de accidente produse (mortale, cu invaliditate, cu incapacitate temporară de muncă);
- numărul total de accidente de muncă colective;
- numărul total de zile de incapacitate temporară de muncă;
- costul ajutoarelor pentru incapacitate temporară de muncă etc.
Indicatorii absoluţi permit caracterizarea situaţiei globale a securităţii muncii, fără a da însă posibilitatea
efectuării unor evaluări şi comparaţii mai profunde.
Indicatorii relativi exprimă numărul de accidente/şi boli profesionale produse la nivelul unui sistem, raportat la
alte mărimi, permiţând astfel efectuarea unor comparaţii mai concludente.
Dintre indicatorii relativi, cei mai utilizaţi sunt:
• Pentru accidentele de muncă:
- Indicele de frecvenţă: indică numărul de accidentaţi care revin la 1000 de persoane.
- Indicele de gravitate; indică numărul de zile-om de incapacitate de muncă ce revine la 1000 de persoane.

• Pentru bolile profesionale

255
- Indicele de frecvenţă: se calculează raportând numărul certificatelor medicale pentra boala profesională la
numărul mediu scriptic de personal din aceiaşi perioadă şi din aceiaşi unitate.
- Indicele de gravitate: se calculează raportând numărul de zile pierdute din cauza bolilor profesionale la
numărul mediu scriptic de personal din aceiaşi perioadă şi aceiaşi unitate.
În concluzie, noţiunile fundamentale utilizate în evaluarea post-accident a securităţii muncii într-un sistem sunt
accidentele de muncă şi bolile profesionale deja produse; criteriile de evaluare se referă, în principal, la rata
frecvenţei şi gravităţii acestora, iar metoda utilizată este analiza statistică a accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
Limitele principale ale evaluării post-accident pot fi sintetizate astfel;
- nu ia în considerare situaţiile potenţiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
- nu poate fi aplicată în faza de proiectare a sistemelor de producţie;
- nu permite caracterizarea stării de securitate a muncii în obiectivele noi, date în exploatare relativ recent, în
care nu au avut loc încă accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale, dar care pot prezenta un potenţial de
pericol foarte mare (ex. centrale nucleare, fabrici de explozivi);
- scopul evaluărilor post-accident este unul de constatare a unor stări de fapt petrecute şi nu de prevenire a lor, iar
utilizarea evaluărilor post-accident poate fi extinsă la acţiuni preventive cel mult pentru alte sisteme similare.
Evaluarea preaccident/boală profesională
Esenţa evaluării preaccident/boală profesională o constituie luarea în considerare a posibilităţilor de producere a
accidentelor/bolilor profesionale într-un sistem, respectiv a riscurilor profesionale. Spre deosebire de evaluările
postaccident, ea are o deosebită valoare predictivă şi preventivă oferind informaţii şi soluţii de eliminare a
pericolului înainte de a se produce evenimentele nedorite. Noţiunea fundamentală utilizată în evaluările
preaccident este riscul de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, iar criteriile de evaluare se bazează pe
estimarea calitativă sau cantitativă a riscului. Metodele de evaluare, denumite şi metode "a priori" constau în
identificarea cât mai completă a riscurilor şi încercarea de cuantificare, respectiv ierarhizarea lor în vederea
stabilirii priorităţilor preventive. Având în vedere importanţa lor preventivă, în cele ce urmează vom prezenta
principalele metode de analiză apriorică a riscurilor, utilizate în diverse ţări.
Interesul ştiinţific şi practic pe plan mondial se îndreaptă în prezent spre perfecţionarea metodelor de evaluare
preaccident/boală profesională, dată fiind deosebita lor valoare preventivă.
Principalele metode apriorice existente în prezent pot fi grupate în patru mari categorii:
- controale şi verificări de rutină, apărute în faza „centrată pe maşină" a evoluţiei conceptului de securitate a
muncii;
- metode bazate pe modelul Heinrich, apărute în faza „centrată pe om";
- metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor, aplicabile sistemelor tehnice uşor de definit, dar care nu iau în
considerare factorul uman;
- metode bazate pe ergonomia sistemelor, având o sferă mai largă, de optimizare a funcţionării sistemului şi tratând
problemele de securitate a muncii doar la modul implicit şi secundar.
Analiza critică a metodelor apriorice de evaluare a securităţii muncii scoate în evidenţă următoarele aspecte:
1. Metodele existente constituie abordări disparate, concepute pentru sisteme locale, funcţie de necesităţi. Din
acest motiv, generalizarea uneia sau alteia dintre metode pentru a avea un instrument unic de evaluare a nivelului
de securitate este practic imposibilă.
2. Metodele prezentate utilizează modele particulare ale producerii accidentului de muncă. În consecinţă
conceptele, noţiunile, criteriile de evaluare, instrumentele de lucru etc., variază de la o metodă la alta. Lipsa unui
model teoretic generalizat nu permite o abordare sistematică, unitară, a riscurilor.
3. Evaluarea riscurilor se face în unele cazuri numai sub aspect calitativ, ceea ce nu permite o comparare a diverselor
sisteme; evaluarea cantitativă este însă mai frecventă în metodele bazate pe fiabilitatea sistemelor, dar astfel de
analize cuprind doar echipamentul tehnic.
4. Metodele analizate nu iau în considerare toate categoriile de factori de risc. Astfel:
- controalele şi verificările sunt axate pe factorul tehnic (maşini, instalaţii etc.);
- metodele inspirate din modelul Heinrich analizează cu precădere acţiunile periculoase ale operatorului;
- metodele bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor sunt concepute pentru evaluarea siguranţei în funcţionare a sistemelor
tehnice închise;
- metodele ergonomice, deşi reprezintă analize globale ale sistemului, au ca obiectiv principal optimizarea sistemelor
sub aspectul îmbunătăţirii performanţelor de productivitate şi condiţiilor de muncă; securitatea muncii apare ca unul
din criteriile de evaluare a organizării ergonomice a sistemului analizat şi ca atare este tratată superficial.

256
5. Din analiza metodelor existente, a oportunităţii şi a limitelor lor, se desprind o serie de sugestii metodologice şi
necesităţi pentru elaborarea unei metode cu arie largă de aplicare (eventual generalizabilă), axată exclusiv
pe securitatea muncii. Un asemenea demers presupune:
a) elaborarea unui model teoretic generalizat al accidentului de muncă, de o manieră care să permită identificarea
tuturor categoriilor de riscuri;
b) delimitări conceptuale şi metodologice în sensul modelului teoretic;
c) stabilirea modalităţilor de identificare şi cuantificare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
d) evaluarea riscurilor pe baza frecvenţei şi gravităţii consecinţelor;
e) stabilirea instrumentelor de lucru ce vor fi utilizate în cadrul metodei (liste de factori de risc; grile de evaluare a
riscurilor; fişe de evaluare a securităţii muncii pe loc de muncă; clasificarea locurilor de muncă din punct de vedere al
periculozităţii şi nocivităţii etc.);
f) redactarea metodei de evaluare a securităţii muncii într-un sistem (scop, etape, instrumente de lucru, mod de
aplicare, exprimarea rezultatelor, interpretarea rezultatelor);
g) experimentarea metodei;
h) efectuarea eventualelor corecţii;
i) redactarea finală a metodei.
MANAGEMENTUL RISCURILOR
O evaluare completă a riscurilor necesită timp, fiind foarte important ca efectuarea acesteia să fie planificată
astfel încât aceasta să cuprindă toate activităţile efectuate în cadrul unităţilor.
Evaluarea riscurilor este primul pas spre un management performant al riscurilor. Gestionarea cu succes a
securităţii şi sănătăţii în muncă nu este posibilă fără o evaluare corespunzătoare a riscurilor. După finalizarea
evaluării riscurilor este necesar să se întocmească lista de măsuri preventive, în ordinea priorităţii. Axarea pe
problemele cele mai importante reprezintă modalitatea cea mai eficientă pentru managementul riscurilor.
După aprobarea de către conducerea unităţii a evaluaăilor de risc şi a măsurilor de prevenire stabilite, acestea
sunt transmise la executanţi pentru aplicare şi pentru, luarea măsurilor de protecţie a muncii stabilite cu ocazia
evaluării. Verificarea modului cum se valorifică şi se aplică efectiv rezultatele evaluărilor şi măsurile de
prevenire stabilite la locurile de muncă se efectuează prin metodele specifice de control şi monitorizare a
performanţelor de SSM (audit intern, inspecţii/controale de SSM, rapoarte, informări şi analize periodice).
Personalul care are obligaţia instruirii şi organizării locurilor de muncă trebuie să informeze prin instructaje
periodice, asupra riscurilor şi măsurilor de prevenire a riscurilor, întregul personal.
La apariţia unei noi lucrări şi la schimbarea condiţiilor avute la evaluarea riscurilor, conducătorii proceselor de
producţie au obligaţia să comunice conducerii unităţii care sunt schimbările ce vor surveni şi să solicite comisiei
de evaluare să evalueze riscurile la noile locuri de muncă, sau să reevalueze riscurile în noile condiţii.
Solicitarea de evaluare/reevaluare se face astfel încât să se asigure cunoaşterea riscurilor şi a măsurilor înainte de
începerea lucrării.
După realizarea măsurilor preventive propuse în urma evaluării riscurilor este oportun ca evaluarea riscurilor să
se repete pentru a aprecia care aspecte ale intervenţiilor au fost benefice şi care nu şi, pentru a stabilii noi măsuri
de eliminare sau de reducere a riscurilor de accidentare sau îmbolnăvire profesională.

257
Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă, ca parte componentă a unui management integrat, implică, în
mod natural, pe lângă îndeplinirea obligaţiilor sociale şi legale ale angajatorilor şi aspecte economice importante,
în sensul creşterii profitului prin reducerea timpilor morţi, a absenteismului datorat concediilor medicale, prin
lipsa pierderilor materiale datorate accidentelor de muncă şi avariilor şi prin economii financiare prin reducerea
cheltuielilor cu concediile medicale etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Comisia Europeană, Direcţia generală de muncă, relaţii industriale şi probleme sociale, Memento pentru
evaluarea riscurilor profesionale, Bruxelles. 1996
2. Darabont Al., Pece Şt., Protecţia Muncii, Bucureşti 1996
3. Pece St., Evaluarea riscurilor în sistemul om – maşină, Bucureşti 2003
4. Ministerul Muncii şi Formării Profesionale, Riscuri profesionale – Ghid de evaluare, Paris 1995
5. Nisipeanu Steluţa, Implementarea sistemului de management al securităţii şi sănătăţii în muncă, Bucureşti
2003

258
 IMPORTANŢA EVALUĂRII RISCURILOR PENTRU PREVENIREA
ACCIDENTELOR DE MUNCĂ ŞI ÎN SPECIAL AL ACCIDENTELOR MAJORE
drd.ing Ileana Bodea-ITM Hunedoara

De ce avem nevoie de evaluarea riscurilor?

Avem nevoie de evaluare pentru a putea respecta legislaţia în vigoare. Dar poate nu acest lucru este cel mai
important. Dacă riscurile sunt evaluate, înseamnă că riscurile sunt cunoscute şi apreciate, vom şti ce măsuri
trebuie să luăm în vederea evitării evenimentelor nedorite, iar în urma ierarhizării acestora vom ştii care sunt
priorităţile.
Încă de la început trebuie specificat foarte clar că, dacă un angajator îşi propune să respecte legislaţia în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, trebuie să pornească la drum cu evaluarea riscurilor. Nu poţi să
respecţi legislaţia în domeniu dacă nu ai realizat evaluarea riscurilor.
Angajatorul nu se poate achita de responsabilităţile ce-i revin în conformitate cu art. 7 din Legea securităţii şi
sănătăţii în muncă nr. 319/2006, nu poate implementa măsurile obligatorii, pe baza principiilor generale de
prevenire, dacă nu a efectuat evaluarea riscurilor.
Vă reamintim că primele trei principii de prevenire sunt: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi
evitate, combaterea riscurilor la sursă.
De asemenea, angajatorul nu se poate achita de prima obligaţie, prevăzută la art. 7, aliniatul 4, respectiv „să
evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă”, nu poate întocmi planul de
prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea
riscurilor, nu poate asigura cunoaşterea şi aplicarea planului de prevenire şi protecţie (dacă acesta nu este
întocmit) de către toţi lucrătorii, nu poate informa lucrătorii asupra riscurilor la care sunt expuşi, obligaţii ale
angajatorilor stabilite prin Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, la art. 13, litera b, f şi h şi la art. 16.
Angajatorul nu poate respecta nici art. 17, respectiv asigurarea accesului la evaluarea riscului pentru lucrătorii
desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, nici art. 20 privind instruirea lucrătorilor, având în vedere că instruirea
trebuie adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor riscuri noi, tematicile de instruire şi instrucţiunile trebuie să
facă referire la riscurile legate de securitatea şi sănătatea în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
Este important să respecţi legea, dar aşa cum spuneam pentru angajator este şi mai important să-şi poată stabili
măsurile care se impun în vederea eliminării, şi dacă nu este posibil, a combaterii riscurilor astfel încât acestea să
rămână la un nivel acceptabil.
Angajatorii au foarte multe responsabilităţi. Legislaţia în vigoare stabileşte cerinţe minime de securitate şi
sănătate, adică rezultatul la care trebuie să ajungă un angajator. Prin abrogarea normelor specifice, a
prescripţiilor tehnice angajatorul are o libertate mult mai mare la stabilirea măsurile care se impun pentru
atingerea acestor cerinţe, dar şi o responsabilitate pe măsură.
Există voci care susţin că, lăsând angajatorul să-şi stabilească măsurile care se impun pentru eliminarea sau
combaterea riscurilor, va scădea nivelul de securitate. Nu este nimic mai fals. Singura condiţie este ca evaluarea
riscurilor şi stabilirea măsurilor care se impun să se realizeze cu profesionalism şi seriozitate.
Angajatorul ştie cel mai bine gradul de securitate al echipamentelor de muncă, cum sunt amplasate, exploatate,
întreţinute, dacă se efectuează reviziile tehnice, dacă există documentaţia necesară, dacă lucrătorii au competenţă
pentru activităţile pe care le desfăşoară, dacă sunt instruiţi, dacă cunosc riscurile şi dacă ştiu cum să se protejeze,
dacă sunt apţi din punct de vedere medical pentru a desfăşura aceste activităţi, care este atitudinea lor faţă de
muncă, dacă sunt conştiincioşi şi disciplinaţi, dacă au o dotare corespunzătoare cu echipament individual de
protecţie.
Deasemenea, angajatorul ştie cel mai bine modul de organizare al activităţii, dacă există munci monotone şi
repetitive, care este ritmul de muncă impus lucrătorilor, competenţa şi profesionalismul personalului de
coordonare şi control, cum este mediul de muncă, care este climatul psihosocial.
Orice disfuncţionalitate care porneşte de la executant, mijloc de producţie, sarcină de muncă sau mediul de
muncă conduce la apariţia riscurilor.
Cred, că prin cele prezentate mai sus, am reuşit să scot în evidenţă importanţa evaluării riscurilor în vederea
asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor este şi mai importantă atunci când ne propunem să prevenim evenimente majore (exemplu:
prevenirea exploziilor).
În demersul meu de a demonstra acest lucru, pornesc de la elementele riscului, după SR EN 1050:2000
Securitatea maşinilor:Principii pentru aprecierea riscului.

259
ELEMENTELE RISCULUI (după SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor:Principii pentru aprecierea riscului)

PROBABILITATEA APARIŢIEI
RISCUL GRAVITATEA acelei daune

Frecvenţa şi durata expunerii

referitor la este daunei posibile care
pericolul functie poate rezulta din şi
considerat de pericolul considerat Probabilitatea apariţiei evenimentului
periculos

Posibilitatea de a evita sau limita dauna

Când analizăm riscul de explozie, gravitatea daunei posibile care poate rezulta din pericolul considerat este de
nivel maxim şi ceea ce putem să facem este reducerea probabilităţii apariţiei. O explozie produsă în subteran
este un eveniment cu urmări deosebite, consecinţele acestui eveniment fiind dramatice. Astfel, din statistica
accidentelor de muncă produse în ultimii 25 de ani în minele din Valea Jiului, rezultă că 143 de mineri şi-au
pierdut viaţa în urma producerii accidentelor colective, cauza cea mai frecventă a producerii acestor accidente
colective fiind explozia de metan. În urma producerii unui astfel de eveniment numărul victimelor este de
regulă foarte mare. Acţiunile de salvare a eventualilor supravieţuitori implică un risc foarte mare şi pentru
salvatorii minieri. Aceştia intră în zona afectată de explozie, unde sunt prezente următoarele riscuri:
- riscul producerii unei noi explozii sau aprinderi de metan;
- riscul producerii de surpări a tavanului lucrărilor miniere;
- riscul intoxicării cu monoxid de carbon sau alte gaze rezultate în urma exploziei.
Istoria mineritului o dovedeşte că tragedia a fost şi mai mare când salvatorii sau chiar membrii comisiei de
cercetare a evenimentului au devenit victime.
Pentru a demonstra importanţa evaluării riscurilor în vederea prevenirii unei explozii de gaz metan, vă
prezentăm în continuare cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria
extractivă de suprafaţă şi subteran, cerinţe stabilite prin HG 1049/2006, şi o evaluare a riscului de explozie
pentru un abataj cu banc de cărbune subminat de la EM Petrila
ART. 12 din HG 1049/2006
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare în funcţie de tipul şi metoda de exploatare:
a) pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor;
b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive şi/sau nocive pentru sănătate.
4.1.1. din Anexa 1 la HG 1049/2006 Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenţei substanţelor nocive
şi/sau potenţial explozive în atmosferă şi pentru măsurarea concentraţiei acestora.
Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de
supraveghere care să înregistreze şi să măsoare concentraţiile de gaze, automat şi continuu, în punctele
menţionate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare din Anexa 1 la HG 1049/2006 Dacă sunt
prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi păstrate aşa cum este prevăzut în
documentul de securitate şi sănătate.
4.2. din Anexa 1 la HG 1049/2006 Protecţia împotriva riscului exploziilor
4.2.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumulării atmosferelor explozive.
4.2.2. În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a
împiedica aprinderea atmosferei explozive.
4.2.3. Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi
măsurile necesare ce trebuie luate.
7.1. din Anexa 3 la HG 1049/2006 Toate lucrările din subteran la care este permis accesul trebuie sa fie
aerisite în mod corespunzător.
Trebuie prevăzut un aeraj permanent pentru a se menţine cu o marjă suficientă de securitate:
260
 a) o atmosferă sănătoasă;
b) o atmosferă în care riscurile de explozie şi de prafuri respirabile sunt sub control;
8.6. din Anexa 3 la HG 1049/2006 În minele grizutoase se pot folosi numai explozivi şi mijloace de iniţiere
de siguranţă.
8.7. din Anexa 3 la HG 1049/2006 Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:
a) sunt interzise fumatul, deţinerea de tutun pentru fumat şi orice obiect care poate fi folosit la producerea
flăcării;
b) lucrările de tăiere cu flacăra, de sudură sau alte activităţi similare la care se impune folosirea flăcării
deschise sunt permise numai în împrejurări excepţionale şi în condiţiile unor măsuri specifice care să
garanteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor.
Se ştie că pentru a se putea produce o explozie de metan trebuie îndeplinite, în acelaşi timp şi în acelaşi loc, trei
condiţii: acumularea de metan în limite explozive, existenţa sursei de aprindere şi o atmosferă care să întreţină
arderea (oxigenul). Datorită faptului că locul de muncă este activ şi se impune asigurarea unei atmosfere normale
de lucru, oxigenul este prezent şi nu poate fi eliminat. Ca atare, ne-am propus să identificăm toate deficienţele şi
evenimentele primare care ar putea conduce la formarea şi acumularea unei atmosfere explozive (anexa 1 şi 2),
precum şi posibilele surse de aprindere care ar putea să aprindă atmosfera explozivă (anexa 3 şi 4). În urma
analizei au fost identificate 55 de deficienţe sau evenimente primare care pot să conducă în final la o acumulare
de metan şi 51 de posibile surse de aprindere a atmosferei explozive. Dacă nu sunt asigurate măsurile tehnice,
organizatorice corespunzătoare (bariere spre o acumulare de metan), oricare din cele 55 de deficienţe sau
evenimente primare pot să conducă la o acumulare de metan, şi în condiţiile în care nu sunt asigurate măsurile
tehnice, organizatorice corespunzătoare (bariere spre o sursă de aprindere), oricare din cele 51 de posibile surse
de aprindere pot să aprindă metanul, iar explozia ar fi inevitabilă.
Se observă că pentru a îndeplini cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din
industria extractivă de suprafaţă şi subteran, cerinţe stabilite prin HG 1049/2006, pentru evitarea formării
atmosferelor explozive şi împiedicarea aprinderii atmosferei explozive se impune o analiză complexă în vederea
stabilirii tuturor măsurilor care se impun în funcţie de condiţiile concrete de la un loc de muncă. Pentru ca
evaluarea, în cazul scenariului unei explozii de metan, să fie completă trebuie prezentată sub forma unui nod
fluture. În anexa 1 şi 3 am construit aşa numitul arbore de deficienţe şi evenimente care pot conduce la o
explozie, urmând a se construi arborele cu fenomenele şi daunele posibile care pot rezulta în urma producerii
unei explozii de metan. Şi în acest caz se stabilesc barierele tehnice, organizatorice care vizează limitarea
efectelor unei explozii. După construirea sistemului sub formă de arbori se trece la prelucrare şi cuantificare
apelând la teoria probabilităţilor. Şi toată această muncă are drept scop eliminarea unui singur risc, riscul de
explozie de metan. Am prezentat o evaluare bazată pe scenariul unei explozii de metan, dar astfel de scenariu se
pot realiza pentru orice accident major.

261
 Acumulare de metan

Migrare metan din alte

Interceptarea unor zone cu

Deficienţe ale aerajului general lucrări miniere Degajări masive de metan

aport de metan
Ruperea rocilor din acoperişul direct şi/sau principal

Erori în calculul Surpări pe căile de aeraj cu obturarea

Deficienţe la staţia principală de ventilatoare debitului de aer Nerealizarea debitului de aer necesar totală a secţiunii
necesar

Erupţii (degajări instantanee)

Scoaterea din funcţiune a instalaţiei

Degajări lente
principale de aeraj
Micşorarea secţiunii

Suflaiuri
Dereglări datorate
sistemului de uşi de lucrărilor de aeraj

Creşterea necontrolată a scurtcircuitărilor cu suprafaţa

aeraj

Nu s-a ţinut cont de regimul degajărilor de metan

Avarii din punct de vedere mecanic şi

Avarii din punct de vedere electric şi imposibilitatea pornirii

Imposibilitatea alimentării cu

Surpări în abataj
imposibilitatea pornirii rezervei
Surpări care nu
blochează în totalitate
energie electrică

căile de aeraj

Unghiuri diferite la paletele statorului

rezervei
Defectare Ruperea axului, paletelor sau
rulmenţi buloanelor ventilatoarelor
Vibraţii
ridicate

4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5 5 5 5 5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5 5 5 5 5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5

262
Legendă acumulări de metan
Nr. Deficienţe primare care pot duce
crt. la acumulări de metan
1 Roci cu caracter pronunţat de
elasticitate şi rezistenţă mare. Roci
nefisurate, nealterate. Apariţia
presiunii de reazem.
2 Pentru abatajul analizat de la E.M. Petrila, această
Înclinarea stratului sub 20° (30°)
3 Depresiune mai mare de 150 mm
H2O
4 Staţia principală de ventilatoare
sub capacitatea necesară de aeraj
5 Defecţiuni interioare pe căile de
alimentare cu energie electrică ale
unităţii
6 Defecţiuni la furnizorul de energie
electrică
7 Asigurarea
Incendiu care afectează
alimentarea cu energie electrică
8 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
Rulmenţi prea strânşi
9 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
Lipsă vaselină, vaselină în plus
sau întărită
10
Uzură înaintată în rulmenţi
11
Nerespectarea interstiţiilor (la
îmbinarea prin bulon)
12
Rotor neechilibrat
13 Şuruburile de fixare nu sunt
strânse pe fundaţia ventilatorului
Bariere tehnice şi organizatorice
Pentru abatajul analizat de la E.M. Petrila, această
deficienţă nu se regăseşte
deficienţă nu se regăseşte
Pentru abatajul analizat de la E.M. Petrila, această
deficienţă nu se regăseşte
În cazul creşterii necesarului de aer, se impune
achiziţionarea unei alte instalaţii de aeraj general
Verificarea traseului de alimentare cu energie
electrică şi asigurarea funcţionării protecţiilor în
conformitate cu graficul stabilit şi cu RSSM.
Asigurarea unei linii suplimentare de alimentare cu
energie electrică, de la alt furnizor.
baremului PSI, respectarea
instrucţiunilor de lucru în vederea prevenirii
producerii incendiilor.
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire si intervenţie.
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Achiziţionarea lubrifianţilor şi realizarea lubrifierii
în conformitate cu cartea tehnică.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate. Utilizarea unui bulon
de dimensiuni corespunzătoare.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Montare corespunzătoare.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
263
 cu Documentul de securitate.
Înlocuirea pieselor uzate. Instruirea corespunzătoare
a personalului de deservire şi intervenţie.
14 Solicitarea către instituţii abilitate, a efectuării
Afectarea fundaţiei staţiei de
măsurătorilor de specialitate şi consolidarea
ventilatoare
fundaţiei Staţiei de ventilatoare.
15 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Existenţa crăpăturilor în palete Achiziţionarea pieselor si subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate. Instruirea
corespunzătoare a personalului de deservire şi
intervenţie.
16 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
Nu sunt strânşi fixatorii paletelor cu Documentul de securitate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
17 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
Sărit sau slăbit arcul de pe coada
cu Documentul de securitate. Instruirea
paletei
corespunzătoare a personalului de deservire şi
intervenţie.
18 Manevre greşite la pornirea Utilizarea personalului calificat, instruit şi autorizat.
ventilatorului Evitarea pornirii în sarcină a ventilatorului.
19 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Defecţiuni în circuitul de comandă Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
vederea înlocuirii celor uzate.Instruirea
corespunzătoare a personalului de deservire şi
intervenţie.
20 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Verificarea traseului de alimentare cu energie
Defecţiuni în circuitul de forţă electrică, în conformitate cu graficul stabilit şi cu
RSSM. Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor
în vederea înlocuirii celor uzate. Instruirea
corespunzătoare a personalului de deservire şi
intervenţie.
21 Utilizarea personalului calificat, instruit şi autorizat.
Nepoziţionarea corespunzătoare a Interzicerea accesului personalului neautorizat la
trapei superioare a ventilatorului trapele superioare ale ventilatorului.
Semnalizare de securitate.
22 Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi
cu Documentul de securitate.
Detensionarea cablului care Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în
acţionează paletele statorului vederea înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Utilizarea personalului calificat, instruit şi autorizat.
23 Respectarea metodei cadru de exploatare, a RSSM
qr subdimensionat la abatajele noi
şi a Documentului de securitate şi sănătate.
24 Utilizarea personalului calificat, instruit şi autorizat.
Măsurători greşite pentru calculul
Folosirea aparatelor de măsură calibrate, verificate
qr
metrologic, certificate de instituţii abilitate.
25 Respectarea valorilor reale ale producţiei
Nu s-a ţinut cont de capacitatea de
planificate, în momentul realizării proiectului de
producţie reală
aeraj.

264
26 Nu s-a ţinut cont de evoluţia
lucrărilor miniere
27
Dereglări datorate străpungerii
unor lucrări miniere
28 Deschiderea uşilor de aeraj din
galeriile transversale
29
Deschiderea podurilor mobile din
suitor de la nivelul atacărilor
30 Deschiderea uşilor pe traseele
principale de aeraj
31 Acţiunea presiunii miniere şi a
apei asupra conturului lucrării
miniere
32
Depozitarea de materiale în căile
principale de aeraj
33
Surpări care nu blochează în
totalitate galeriile
34
Surpări care nu blochează în
totalitate suitoarele
35
Surpări care nu blochează în
totalitate plane înclinate
36
Deschiderea necontrolată a uşilor
de la canalul ventilatorului
37
Deschiderea necontrolată a uşilor
de la puţul de aeraj (suprafaţă)
38
Pierderi de aer prin spaţiul
exploatat
39
Surpări în abataj
40
Surpări în intersecţie
41 Surpări în preabataje (direcţională
Respectarea eşalonării planificate a lucrărilor
miniere şi refacerea proiectului de aeraj.
Se va lua în considerare evoluţia planificată a
lucrărilor miniere de deschidere şi pregătire, în
momentul realizării proiectului de aeraj. Refacerea
proiectului de aeraj, pentru noile condiţii.
Instruirea personalului care circulă prin lucrarea
respectivă. Semnalizare la punct fix.
Instruirea personalului care circulă prin lucrarea
respectivă şi a personalului care deserveşte
transportorul care deversează în suitor.
Instruirea personalului care circulă prin lucrarea
respectivă. Semnalizare la punct fix.
Verificarea traseelor de aeraj, repartizarea echipelor
de întreţinere în zonele afectate. Respectarea
tehnologiei de lucru. Instruirea personalului.
Instruirea corespunzătoare a personalului.
Organizarea programului de lucru în vederea
prevenirii depozitarii necorespunzătoare a
materialelor pe traseele de aeraj. Verificarea
periodică de către personalul desemnat a traseelor
de aeraj. Decongestionarea materialelor depuse pe
traseele de aeraj.
Verificarea periodică a traseelor de aeraj, de către
personalul desemnat. Intervenţia echipelor de
întreţinere, în cazul deteriorării susţinerii.
Respectarea RSSM şi a Documentului de
Securitate. Achiziţionarea materialelor necesare .
Verificarea periodică a traseelor de aeraj, de către
personalul desemnat. Intervenţia echipelor de
întreţinere, în cazul deteriorării susţinerii.
Respectarea RSSM şi a Documentului de
Securitate. Achiziţionarea materialelor necesare.
Verificarea periodică a traseelor de aeraj, de către
personalul desemnat. Intervenţia echipelor de
întreţinere, în cazul deteriorării susţinerii.
Respectarea RSSM şi a Documentului de
Securitate. Achiziţionarea materialelor necesare.
Supravegherea şi interzicerea accesului la uşile de
intrare în canalul ventilatorului (la suprafaţă) a
personalului neautorizat. Semnalizare de securitate.
Închidere cu lacăt a uşilor de acces.
Supravegherea şi interzicerea accesului la intrarea
în puţul de aeraj (suprafaţă) a personalului
neautorizat. Semnalizare de securitate.
Închidere cu lacăt a uşilor de acces.
Izolarea corespunzătoare a spaţiului exploatat.
Achiziţionarea materialelor necesare.
Respectarea Metodei cadru de exploatare, RSSM şi
a Documentului de securitate.
Respectarea metodei cadru, a RSSM, Documentul
de Securitate şi Sănătate.
Achiziţionarea materialelor necesare ( grinzi, stâlpi,
plasă). Respectarea periodicităţii controlului locului
de muncă, de către personalul desemnat.
Respectarea metodei cadru, a RSSM, Documentul
de Securitate si Sănătate. Achiziţionarea
materialelor necesare (grinzi, stâlpi, plasă).
Respectarea periodicităţii controlului locului de
muncă, de către personalul desemnat.
Respectarea metodei cadru, a RSSM, Documentul
265
 culcuş, direcţională acoperiş) de Securitate şi Sănătate. Achiziţionarea
materialelor necesare (elemente TH, lemn, bandaje
metalice). Respectarea periodicităţii controlului
locului de muncă, de către personalul desemnat.
42 Verificarea periodică a traseelor de aeraj, de către
personalul desemnat. Intervenţia echipelor de
întreţinere, în cazul deteriorării susţinerii.
Surpări în suitorii de pe traseul de
Respectarea RSSM şi a Documentului de
aeraj
Securitate. Instruirea personalului. Achiziţionarea
materialelor necesare în vederea prevenirii
producerii unor surpări în suitori.
43 Verificarea periodică a traseelor de aeraj, de către
personalul desemnat. Intervenţia echipelor de
întreţinere, în cazul deteriorării susţinerii.
Surpări în galeriile principale (de
Respectarea RSSM şi a Documentului de
bază şi de cap)
Securitate. Instruirea personalului. Achiziţionarea
materialelor necesare în vederea prevenirii
producerii unor surpări în galerii şi plane înclinate.
44 Nerespectarea distanţei minime pe Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
direcţie între liniile de front ale
abatajelor.
45 La realizarea proiectului de aeraj, se va tine cont de
toate lucrările planificate din circuitul respectiv de
Nerealizare sistemelor individuale
aeraj (lucrări înseriate) dimensionându-se debitul de
de aeraj (lucrări înseriate)
aer necesar în funcţie de acestea şi asigurarea
condiţiei de aer proaspăt a fiecărei lucrări.
46 Monitorizarea permanentă a tuturor lucrărilor de
Deficienţe în sistemul de lucrări
separare a curenţilor de aer. Instruirea personalului
miniere de separare a curenţilor de
care traversează lucrările respective. Respectarea
aer
RSSM.
47 Migrarea CH4 din lucrări vechi Izolarea corespunzătoare a lucrărilor închise şi
închise situate în vecinătatea abandonate.
câmpului de abataj
48 La proiectarea lucrărilor miniere se va tine cont de
Abatajul se apropie sau specificaţiile din planul topografic existent şi
interceptează o falie efectuarea lucrărilor de cercetare a zonelor
adiacente. Respectarea RSSM.
49 La proiectarea lucrărilor miniere se va tine cont de
Abatajul se apropie sau specificaţiile din planul topografic existent şi
interceptează lucrări vechi efectuarea lucrărilor de cercetare a zonelor
adiacente. Respectarea RSSM
50 Abatajul interceptează o pungă de Cercetarea zonei prin lucrări specifice. Degazare
metan corespunzătoare. Respectarea RSSM
51 Realizarea corespunzătoare a degazării conform
Degazare necorespunzătoare
RSSM.
52 Asigurarea echipamentului necesar în vederea
Nerealizarea degazării
realizării degazării, dacă este cazul.
53 Necercetarea masivului cu găuri Cercetarea masivului conform RSSM.
lungi
54 La proiectarea lucrărilor miniere se va tine cont de
Interceptarea unor fisuri existente specificaţiile din planul topografic existent şi
în masiv efectuarea lucrărilor de cercetare a zonelor
adiacente. Respectarea RSSM
55 La proiectarea lucrărilor miniere se va ţine cont de
specificaţiile din planul topografic existent şi
Interceptarea unor zone saturate în
efectuarea lucrărilor de cercetare a zonelor
metan
adiacente. Cercetarea masivului prin lucrări de
specialitate. Respectarea RSSM.

RSSM – Regulament de securitate şi sănătate în muncă al Companiei Naţionale a Huilei – S.A. Petroşani

266
 Surse de aprindere

electrostatice
Detonarea unor încărcături explozive care pot aprinde Suprafeţe supraîncălzite Scântei mecanice Arcuri şi/sau scântei de natură electrică Focuri endogene Flacără deschisă

Sarcini
metanul

Cabluri electrice necorespunzătoare, deteriorate,

introducătoare necorespunzătoare Cărbune rămas în spaţiul
exploatat
Utilizarea metalelor şi materialelor cu capacitate mare de scânteiere (

Tăiere mecanică a rocilor cu conţinut ridicat de cuarţ

Alime
aliaje uşoare cu conţinut mai mare de 15% Al, Mg, Ti)

Conductoare neizolate ntarea

Introducătoare şi racordaje

Pozare necorespunzătoare
necorespunzătoare
cu aer
a

Fără manta exterioară de protecţie

corespunzătoare
spaţiu
lui
explo
atat
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 5 5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1

267
Legendă surse de aprindere
Nr. Deficienţe primare care pot
crt. produce surse de aprindere a
metanului
1 Folosirea unui tip de material
exploziv neconform cu legislaţia în
vigoare.
2 Efectuarea operaţiilor de împuşcare cu personal
Legarea necorespunzătoare a
capselor de iniţiere. Nerespectarea
timpului de iniţiere.
3 Efectuarea operaţiilor de împuşcare cu personal
Amorsarea necorespunzătoare a
găurilor.
4 Efectuarea operaţiilor de împuşcare cu personal
Transport necorespunzător a
materialului exploziv.
5 Efectuarea operaţiilor de împuşcare cu personal
Buraj necorespunzător.
6 Efectuarea operaţiilor de împuşcare cu personal
Lichidarea greşită a găurilor state.
7 Interzicerea efectuării operaţiei de spargere a
Spargerea supragabariţilor prin
împuşcare.
8 Nerealizarea controlului locului de
muncă după operaţia de împuşcare
în vederea depistării materialului
exploziv şi de iniţiere rămas
neexplodat.
9 Interzicerea utilizării cuplajelor de fricţiune în
Utilizarea cuplajelor de fricţiune.
10
Ungerea şi întreţinerea
necorespunzătoare a cuplajelor,
angrenajelor şi lagărelor.
11 Suprafeţe exterioare ale organelor
de maşini care la sarcini maxime
depăşesc 150° C.
12
Organe de maşini nedimensionate
corespunzător.
13
Răcire necorespunzătore a
utilajelor din abataj.
Bariere tehnice şi organizatorice
Achiziţionarea materialelor explozive în
conformitate cu legislaţia în vigoare.
instruit şi autorizat. Respectarea RSSM, a legislaţiei
în vigoare privind regimul materiilor explozive.
Respectarea dispoziţiei de împuşcare
instruit şi autorizat. Respectarea RSSM, a legislaţiei
în vigoare privind regimul materiilor explozive.
Respectarea dispoziţiei de împuşcare
instruit şi autorizat. Respectarea RSSM, a legislaţiei
în vigoare privind regimul materiilor explozive.
Achiziţionarea şi dotarea artificierilor cu genţi de
transport exploziv.
instruit şi autorizat. Respectarea RSSM, a legislaţiei
în vigoare privind regimul materiilor explozive.
Supravegherea de către personalul desemnat a
operaţiilor de încărcare a găurilor şi de realizare a
burajului corespunzător. Asigurarea unui material de
buraj corespunzător la locul de muncă.
Respectarea dispoziţiei de împuşcare.
instruit şi autorizat. Respectarea RSSM, a legislaţiei
în vigoare privind regimul materiilor explozive.
Respectarea dispoziţiei de împuşcare. Instruirea
personalului.
supragabariţilor prin operaţie de împuşcare conform
RSSM.
Efectuarea controlului corespunzător a frontului de
lucru după efectuarea operaţiilor de împuşcare, în
conformitate cu Dispoziţia
de împuşcare şi RSSM.
subteran. Achiziţionarea echipamentelor certificate
pentru utilizarea în mediul grizutos.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi cu
Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în vederea
înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Interzicerea utilizării cuplajelor de fricţiune în
subteran. Achiziţionarea echipamentelor certificate
pentru utilizarea în mediul grizutos.
Folosirea organelor de maşini şi întreţinerea acestora
în conformitate cu cartea tehnică. Instruirea
personalului de întreţinere.
Întreţinerea echipamentelor în conformitate cu cartea
tehnică. Instruirea personalului de deservire şi
întreţinere a utilajelor.
Achiziţionarea pieselor şi materialelor necesare.
268

14
Echipament tehnic şi scule din
aliaje uşoare cu conţinut mai mare
de 15% în Al., Mg, Ti.
15
Întreţinere şi exploatare
necorespunzătoare a
echipamentelor de muncă.
16
Roci cu conţinut de cuarţ mai mare
de 30% (potenţial de aprindere
mediu şi mare).
17 Utilizarea materialelor nemetalice
care se pot încărca electrostatic
(îmbrăcăminte, încălţăminte,
benzi, curele, furtunuri, tuburi de
aeraj, etc.).
18
Echipament electric de construcţie
necorespunzătoare.
19 Introducerea în subteran a
ansamblurilor si pieselor auxiliare
care nu menţin tipul de protecţie.
20 Îmbinarea necorespunzătoare a
cablurilor.
21
Utilizarea cablurilor care au o
secţiune necorespunzătoare.
22 Învelişul prezintă tăieturi,
deteriorări.
23
Lipsă manta, manta cojită.
24 Neizolarea conductoarelor
neutilizate.
25 Utilizarea cablurilor conductoare
din aluminiu.
26 Pozare necorespunzătoare.
Posibilitatea strivirii sau
deteriorării cablurilor.
27 Pozare necorespunzătoare.
Posibilitatea smulgerii cablurilor.
28
Protecţii electrice
necorespunzătoare (scurtcircuit,
suprasarcină, etc.).
29 Îmbinare necorespunzătoare a
cablurilor de împuşcare.
30 Atingere reofori dezizolaţi.
31
Prelungirea cablului de împuşcare
cu reofori în faţa frontului.
Asigurarea spaţiului corespunzător pentru răcire
(curăţirea materialului derocat sau deversat din jurul
utilajului)
Interzicerea utilizării sculelor şi echipamentelor
tehnice, care sunt confecţionate din materiale cu
conţinut de peste 15 % Al, Mg, Ti. Se vor folosi
utilaje şi scule certificate pentru mediul grizutos.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii în
conformitate cu cartea tehnică a echipamentului şi cu
Documentul de securitate.
Achiziţionarea pieselor şi subansamblelor în vederea
înlocuirii celor uzate.
Instruirea corespunzătoare a personalului de
deservire şi intervenţie.
Colectarea de probe de rocă, în vederea determinării
conţinutului de cuarţ.
În cazul interceptării unor rocii cu potenţial de
aprindere se vor lua măsuri pentru prevenirea
producerii scânteilor mecanice.
Interzicerea introducerii în subteran a materialelor
nemetalice care se pot încărca electrostatic. Instruirea
personalului. Controlul personalului la intrarea în
subteran. Dotarea cu EIP corespunzător.
Interzicerea introducerii în subteran a
echipamentelor care nu sunt în construcţie
antigrizutoasă.
Interzicerea introducerii în subteran a echipamentelor
care nu sunt în construcţie antigrizutoasă.
Instruirea şi autorizarea personalului. Achiziţionarea
materialelor necesare şi dotarea personalului.
Instruirea şi autorizarea personalului. Achiziţionarea
cablurilor necesare. Folosirea cablurilor conform
calculelor de dimensionare.
Verificarea cablurilor, respectarea graficului de
revizii şi reparaţii. Înlocuirea cablurilor deteriorate.
Verificarea cablurilor, respectarea graficului de
revizii şi reparaţii. Înlocuirea cablurilor deteriorate.
Verificarea periodică a cablurilor. Instruirea şi
autorizarea personalului. Achiziţionarea materialelor.
Interzicerea utilizării cablurilor conductoare din
aluminiu.
Verificarea traseului de alimentare a echipamentelor
electrice şi pozarea corespunzătoare a cablurilor.
Verificarea traseului de alimentare a echipamentelor
electrice şi pozarea corespunzătoare a cablurilor.
Respectarea graficului de revizii şi reparaţii.
Dimensionarea, alegerea şi reglarea corespunzătoare
a protecţiilor. Utilizarea echipamentelor de munca în
conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu cartea
tehnică. Achiziţionarea pieselor si materialelor
necesare.
Instruirea şi autorizarea personalului. Achiziţionarea
şi dotarea artificierilor cu cabluri corespunzătoare.
Instruirea şi autorizarea personalului.
Instruirea şi autorizarea personalului. Achiziţionarea
şi dotarea artificierilor cu cabluri corespunzătoare.
Interzicerea prelungirii cablului de împuşcare cu
reofori. Respectarea Dispoziţiei de împuşcare si a
269
 RSSM.
32 Atingerea bornelor explozorului cu Instruirea si autorizarea personalului.
capetele cablului.
33 Realizarea corespunzătoare a instalaţiei de
Existenţa curenţilor vagabonzi.
împământare.
34 Respectarea programului de lucru şi programului de
eşalonare a lucrărilor. Respectarea metodei cadru
Viteză mică de avansare a
privind înălţimea bancului subminat. Achiziţionarea
frontului.
şi dotarea brigăzii cu materiale necesare bunei
desfăşurări a activităţii (grinzi, stâlpi, plasă, etc.).
35 Dirijarea necorespunzătoare a Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
presiunii miniere. Instruirea corespunzătoare a personalului.
36 Înălţimea bancului subminat prea Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
mare.
37 Nu s-a extras o felie sub acoperiş Pentru abatajul analizat de la E.M. Petrila, această
cu metoda clasică. deficienţă nu se regăseşte.
38 Evacuarea necorespunzătoare a Respectarea metodei cadru si a RSSM.
cărbunelui din bancul de cărbune Instruirea corespunzătoare a personalului.
subminat.
39 Material lemnos rămas în spaţiul Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
exploatat. Instruirea corespunzătoare a personalului.
40 Dimensionarea corespunzătoare şi reglarea debitului
Debit de aer în exces.
de aer vehiculat în abataj.
41 Izolarea necorespunzătoare a Izolarea corespunzătoare a lucrărilor de pregătire din
lucrărilor de pregătire din culcuş şi culcuşul şi acoperişul stratului. Respectarea metodei
din acoperiş. cadru şi a RSSM.
42 Punerea în exploatare a mai multor Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
abataje în acelaşi câmp de abataj.
43 Izolarea necorespunzătoare a Izolarea corespunzătoare a lucrărilor de la subetajele
lucrărilor în subetajele superioare. superioare. Respectarea metodei cadru şi a RSSM.
44 Respectarea RSSM cu privire la lichidarea focurilor
endogene. Atacarea lucrărilor miniere numai după
Focuri existente la etajele îndeplinirea condiţiilor stabilite în RSSM privind
superioare nelichidate. scoaterea din evidenţă a focului existent la etajul
superior. Cercetarea zonei prin foraje la conturarea
lucrării miniere.
45 Netratarea spaţiului exploatat prin Achiziţionarea unei instalaţii de rambleu, în vederea
rambleiere. realizării rambleierii.
46 Netratarea spaţiului exploatat prin Respectarea graficului de înnămolire conform
înnămolire (cu sau fără adaus de RSSM.
substanţe antipirogene).
47 Nerealizarea inertizării cu azot sau Realizarea inertizării. Instruirea personalului.
CO2.
48 Controlul şi interzicerea introducerii în subteran a
Fumat.
rechizitelor pentru fumat.
49 Interzicerea efectuării operaţiei de sudură în subteran
Sudură oxiacetilenică.
cu flacără oxiacetilenică.
50 Folosirea materialelor combustibile şi depozitarea
Utilizarea materialelor
corespunzătoare a acestora conform RSSM.
combustibile în zone cu pericol de
Asigurarea baremului PSI.
incendiu.
Instruirea personalului.
51 Efectuarea lucrărilor cu pericol de incendiu şi
Neluarea măsurilor P.S.I. la
explozie în conformitate cu RSSM. Instruirea şi
lucrările de vulcanizare, lipire,
autorizarea personalului care execută aceste tipuri de
sudură electrică, sau tăiere metale.
lucrări. Barem PSI.

RSSM – Regulament de securitate şi sănătate în muncă al Companiei Naţionale a Huilei – S.A. Petroşani

270
 EVALUAREA RISCURILOR
la abataj frontal cu banc subminat nr. 1 str. 3 bl. VII-VIII cota 366 de la EM
Vulcan

ing. Alexandru Cîmpean-IM Bucureşti

ing. Mihaela Dima-IM Bucureşti

Compania Naţională a Huilei S.A. îşi desfăşoară activitatea in Bazinul Carbonifer Valea Jiului, a cărui
exploatare industrială a cărbunelui a început din anul 1852.
Rezerva industrială în perimetrele concesionate, este de peste 300 milioane tone, care asigură continuitatea
exploatării pe o perioadă de peste 80 de ani.
Suprafaţa perimetrelor miniere actuale este de cca. 47 km².
La data prezentei, Compania are în componenţă 10 sucursale din care: 7 exploatări miniere active, o exploatare
de preparare a cărbunelui, o staţie de salvare minieră şi o reprezentanţă. Cifra de afaceri anuală este de peste 760
milioane RON (cca 300 milioane USD). Principala piaţă de desfacere este spre ELECTROCENTRALE Deva
S.A. Mintia şi S.E. Termocentrala Paroşeni.
Principalul produs este huila energetică cu un conţinut calorific între 3500 – 4200 kcal/kg. Strategia industriei
miniere prevede realizarea unei producţii de cca. 3,0- 3.5 milioane tone/an.
Începând din anul 1990 activitatea minieră din Valea Jiului a parcurs un amplu proces de restructurare. Astfel:
- numărul mediu de angajaţi- 1990 – 54493 - 2007 - 11740
- producţia anuală – 1990 - 5.279.716 tone - 2007 – 2.637.434 tone
- productivitatea – 1990- 180 t/om/an - 2007 - 225 t/om/an
- accidente cu i.t.m. – 1990 – 1625 - 2007- 251
- accidente mortale – 1990- 77 - 2007- 1
- nr. total de accidentaţi – 1990- 1726 - 2007- 252
Localitatea Vulcan este situată la poalele munţilor Vâlcan şi este traversată de drumul naţional DN 66A.
Oraşul se află la o distanţă de circa 12 km de municipiul Petroşani şi de circa 110 km de municipiul Deva
(reşedinţa judeţului Hunedoara).
În prezent oraşul Vulcal se întinde pe o suprafaţă de 8.731 ha. Este a doua localitate a Văii Jiului ca mărime,
după municipiul Petroşani (aprox. 29.000 locuitori).
Istoria exploatării cărbunelui la Vulcan este strâns legată de cea a Văii Jiului, principalele coordonate ce definesc
începuturile activităţii extractive fiind datate cronologic astfel:
- 1840 – primele lucrări de exploatare a zăcământului de cărbuni Valea Jiului;
-1850 – apariţia în Valea Jiului a primelor societăţi de exploatare a cărbunelui;
- 1857 – se extrag primele tone de cărbune din subteranul minei Vulcan;
- 1900 – încep lucrările de săpare a puţului Chorin la Vulcan;
- 1910 – se inaugurează centrala electrică;
- 1910 – sunt introduse în subteranul minei Vulcan lămpile de siguranţă cu benzină;
- 1931 – în luna august minele Vulcan sunt închise fiind concediaţi 3.000 muncitori;
- 1949 – încep lucrările de redeschidere a minei Vulcan.

EXPLOATAREA MINIERĂ VULCAN

În luna iulie 2008, numărul de angajaţi a fost de 992, reprezentând 8,6% din total CNH SA. Dintre aceştia, un
număr de 871 lucrători desfăşoară activitate de subteran,reprezentând 9,7% din total companie.
Producţia de cărbune extrasă la EM Vulcan în luna iulie 2008 a fost 27.680 t, raportat la producţia totală a CNH,
aceasta reprezintă un procent de 10%.
Productivitatea realizată la EM Vulcan în luna iulie 2008 a fost de 27,8 t/persoană comparativ cu 23,8 t/persoană
realizat la nivelul CNH SA.
Mediul subteran în care îşi desfăşoară activitatea un procent important din forţa de muncă din Valea Jiului, este
unul din cele mai dure şi imprevizibile medii de muncă.
Deşi statisticile privind accidentele de muncă relevă scăderea numărului, a gravităţii şi frecvenţei acestora,
cazurile extreme precum cele petrecute la EM Vulcan în 2001 şi 2002 ne arată că nu există tipare după care se
produc accidentele şi nu este o problemă legată strict de factori precum experienţa, nivelul de instruire sau
respectarea legislaţiei iar în mecanismul de producere intervine şi o doză de imprevizibil, de hazard, de aleator.
De-a lungul timpului Exploatarea Minieră Vulcan nu a fost ferită de accidente soldate cu victime umane.
Cele mai grave evenimente care au zdruncinat istoria recentă a E.M. Vulcan, sunt accidentele colective.
Statisticile referitoare la acest tip de accidente ne redau amploarea şi gravitatea fenomenului:

271
Data: Sucursala: Tipul evenimentului:
21.03.1986 EM Vulcan Explozie metan
Str.7, b. 0, oriz.420 · 19 accidentaţi (17 mortal, 2 ITM)
22.03.1986 EM Vulcan Explozie metan
Str.7, b. 0, oriz.42 · 17 accidentaţi (8 mortal, 9 ITM)
18.09.1989 EM Vulcan Explozie metan
Galerie pregătire panoul 1, str.5, bl.0 · 39 accidentaţi (29 mortal, 10 ITM)
18.11.1996 EM Vulcan Aprindere de metan
Abataj SCRI nr.3, str.3, bl.VI · 3 accidentaţi (1 mortal, 2 ITM)
22.07.1997 EM Vulcan Aprindere de metan
abataj S.C.R.I. nr.6, str.3, bl.IX · 8 accidentaţi (2 mortal, 6 ITM)
07.08.2001 EM Vulcan Explozie de metan, cu participarea prafului de
cărbune
Abatajului SCRI nr.1 – 4, str.3, bl.VIII · 18 accidentaţi (14 mortal, 4 ITM)
15.05.2002 EM Vulcan Explozie de gaze combustibile
Abatajului SCRI nr.3, str.3, bl.VI · 14 accidentaţi (10 mortal, 4 ITM)

Accidentele colective din anul 2001 şi 2002 au avut ca şi cauze:

- nerespectarea prevederilor Prescripţiei Tehnice privind modul de efectuare a operaţiei de împuşcare;
- defecţiuni în aeraj;
- aplicarea unei metode cadru de exploatare neadecvate condiţiilor câmpului de abataj;
- nerespectarea prevederilor Prescripţiei Tehnice privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi focurilor
endogene;
- alte cauze organizatorice.
Date statistice EM Vulcan:
Producţia de cărbune realizată în perioada în care metoda de exploatarea utilizată pe scară largă la abatajele din
subteranul EM Vulcan era metoda cu banc de cărbune subminat şi surparea tavanului şi a rocilor înconjurătoare,
s-a situat la valorile:
- anul 2001-446.788t/an(1.816t/zi);
- anul 2002 - 267.623 t/an (1.050 t/zi).
Numărul de angajaţi:1.832 angajaţi în anul 2001 şi 1.543 angajaţi în anul 2002.
Productivitatea realizată pe an:
- anul 2001 – 243,9 t/persoană;
- anul 2002 – 173,4 t/persoană.
Numărul de acumulări de metan în concentraţii peste limita maximă admisă a fost:
anul 2001 – 166;
anul 2002 – 51.
Numărul total de zile calendaristice concediu medical la EM Vulcan a fost:
anul 2001 – 32.688;
anul 2002 – 37.888.
SITUAŢIA COMPARATIVĂ A NUMĂRULUI DE ACCIDENTE MORTALE ÎNREGISTRATE ÎN
ABATAJELE CU S.C.R.I. ŞI CU BANC SUBMINAT

Anul 2001 Anul 2002

Abataje cu S.C.R.I. nr. abataje 33 27

accidente mortale 17 13
Abataje cu banc subminat nr. abataje 20 23
accidente mortale - -
Ca urmare a măsurii dispuse de comisia de cercetare a accidentului colectiv de muncă produs la EM Vulcan,
metoda de exploatare cu SCRI a fost înlocuită în cursul anului 2003 cu metoda de exploatare cu banc subminat.

272
 EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ LA ABATAJ
FRONTAL CU BANC SUBMINAT NR. 1 STR. 3 BL. VII-VIII COTA 366 DE LA EM VULCAN

1. Procesul de muncă are drept scop extragerea cărbunelui din subteran;

2. Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat:
a) Mijloace de producţie;
b) Sarcina de muncă;
c) Mediul de muncă;
d) Executanţii.

3. Factori de risc identificaţi - ponderea factorilor de risc:

- factori de risc proprii mijloacelor de producţie: 21,6%;
- factori de risc proprii sarcinii de muncă: 21,5%;
- factori de risc proprii mediului de muncă: 20%;
- factori de risc proprii executantului: 36,9%.

FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

Număr persoane expuse – 10
Durata de expunere – 6 ore/ schimb
(extras)

273
 UNITATEA: EXPLOATAREA MINIERĂ VULCAN Număr persoane expuse:___10____

SECŢIA : sector 01 FIŞA DE EVALUARE Durata de expunere: 6 ore/schimb

A LOCULUI DE MUNCĂ
LOCUL DE MUNCĂ : abataj frontal cu banc subminat
ECHIPA DE EVALUARE: ( ultima pagină )
nr.1 , str.3 , bl.VII-VIII, cota 366

COMPONENTA FORMA CONCRETĂ DE consecinţa

FACTORII DE RISC clasă clasa clasa
SISTEMULUI MANIFESTARE A FACTORILOR DE maximă
IDENTIFICAŢI gravitate probabilitate risc
DE MUNCĂ RISC previzibilă
MIJLOACE DE FACTORI DE RISC MECANIC
PRODUCŢIE mişcări periculoase - mişcări 1 Surprinderea anumitor părţi ale corpului deces 7 2 4
funcţionale ale echipamentelor omenesc de către componentele
de lucru transportorului cu raclete în mişcare .
mişcări periculoase - 2 Pornire accidentală a transportorului cu deces 7 1 3
autodeclanşări sau autoblocări raclete
contraindicate ale mişcării 3 Detensionarea stâlpului hidraulic tip SVJ deces 7 2 4
funcţionale ale echipamentelor 2500 mm
tehnice sau ale fluidelor 4 Defecţiuni apărute la macaraua de mână deces 7 2 4
în timpul exploatării ( lanţ şi C-uri
de legătură rupte, clichet cedat, etc)
5 Cădere de grinzi articulate tip GSA 1250 deces 7 2 4
mm şi 570 mm
mişcări periculoase -deplasări 6 Surpare, prăbuşire de roci, inclusiv cădere deces 7 3 5
sub efectul gravitaţiei de roci în timpul lucrului
mişcări periculoase - deplasări 7 Proiectare de corpuri sau particule la ITM 3 4 3
sub efectul propulsiei perforare găuri, suflare găuri cu aer 45- 180
comprimat , la lucru cu CA, de zile
transportorul cu raclete, la operaţiile
mecanice executate cu ajutorul uneltelor
de mână concretizate prin schije desprinse
( în timpul lovirii)
8 Reculul răngii în momentul efectuării ITM 3 4 3
operaţiilor de descărcare datorită apariţiei 45- 180
unor obstacole zile

274
 suprafeţe sau contururi 9 Echipamente de lucru cu suprafeţe ITM 2 3 2
periculoase înţepătoare, tăioase, alunecoase, abrazive 3-45 zile
(sîrmă, plasa tăiată,rocă, părţi metalice
echipamente de lucru, grindă, stâlp, etc)

FACTORI DE RISC TEMIC

temperatură ridicată a 10 Contact cu suprafeţele echipamentelor de ITM 2 2 2
obiectelor/suprafeţelor lucru cu temperatură ridicată (sfredel, lanţ 3-45 zile
drujbă)
flăcări, flame 11 Contact cu suprafeţele echipamentelor de ITM 3 3 3
lucru cu temperatură ridicată în urma unor 45- 180
defecţiuni sau în în urma suprasolocitării zile
FACTORI DE RISC ELECTRIC
curentul electric 12 Electrocutare prin atingere directă / deces 7 1 3
indirectă a părţilor aflate sub tensiune ale
transportorului cu raclete
FACTORI DE RISC CHIMIC
substanţe inflamabile 13 Autoaprinderea cărbunelui deces 7 3 4
substanţe explozive 14 Materii explozive ITM 2 3 2
3-45 zile
MEDIU DE FACTORI DE RISC FIZIC
MUNCĂ
zgomot 15 Zgomot produs de echipamentele de lucru INV gr.III 4 2 3
în timpul funcţionării
nivel de iluminare slab 16 Pulberi pneumoconiogene: INV gr.III 4 3 4
- praf cu conţinut SiO;
- praf de cărbune;
- şist;
pulberi pneumoconiogene 17 Efortul vizual constant datorită INV gr.III 4 2 3
iluminatului artificial redus
FACTORI DE RISC CHIMIC
gaze 18 Prezenţa gazelor - CH4, CO, CO2 deces 7 3 5
19 Gaze rezultate în urma efectuării ITM 2 4 2
operaţiilor de împuşcare - nerespectarea 3-45 zile
timpului de intrare în front după efectuarea
lucrărilor de împuşcare

275
 pulberi în suspensie în aer 20 Pulberi de cărbune deces 7 2 4

FACTORI DE RISC
BIOLOGIC
microorganisme suspensie 21 Apă nepotabilă ITM 2 2 2
3-45 zile
22 Contaminare de la persoane bolnave ITM 2 2 2
3-45 zile

CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

subteran 23 Stresul, datorită specificului muncii - ITM 3 4 3
subteran 45- 180
zile
Creşterea concentraţiilor de metan peste
24 7 3 deces 5
limitele admise
25 Riscul apariţiei unei atmosfere deces 7 3 5
periculoase( aprinderi de metan, explozii)
26 Riscul apariţiei unei avarii care necesită deces 7 3 5
evacuarea lucrătorilor din subteran
27 Riscul apariţiei viiturilor de apă, metan, deces 7 2 4
borchiş, zonă de foc, şi alte situaţii
neprevăzute
SARCINA DE CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINI DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE
MUNCĂ
operaţiuni, reguli, procedee 28 Tolerarea nerespectării disciplinei deces 7 2 4
greşite tehnologice, a metodei cadru de exploatare
cu banc subminat, a monografiei de
armare, a regulamentului de securitate şi
sănătate în muncă, a instrucţiunilor proprii,
şi a dispoziţiei de împuşcare.
29 Repartizare necorespunzătoare a deces 7 2 4
lucrătorilor concretizată printr-o pregătire
necorespunzătoare şi cu incompatibilităţi
psiho-fiziologice faţă de cerinţele locului
de muncă, fără instruire sau cu instruire
incompletă;admiterea la lucru în condiţii
psoho-fiziologice necorespunzătoare

276
 Omiterea efectuării înainte de începerea
30 deces 7 1 3
lucrului a unui control al tuturor
echipamentelor de lucru
31 Manevră greşită concretizată printr-un deces 7 1 3
control superficial al locului de muncă
după efectuarea lucrărilor de împuşcare
absenţa unor operaţii 32 Omiterea instruirii lucrătorilor pe baza deces 7 1 3
unor tematici corespunzătoare, omiterea
informării lucrătorilor cu privire la
reglementările de securitate şi sănătate în
muncă ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate
în responsabilitatea
33 Omiterea copturirii locului de muncă deces 7 1 3
34 Omiterea asigurării de piese de schimb şi deces 7 2 4
materiale
35 Neasigurarea întreţinerii corespunzătoare a deces 7 1 3
mijloacelor de producţie ( perforator
rotativ PR 8, ciocan de abataj, stâlpi SVJ
2500 mm)
36 Lipsa îndrumării, controlului, deces 7 1 3
supravegherii lucrătorilor din subordine
37 Absenţa informării schimbului asupra deces 7 1 3
situaţiilor ivite la locul de muncă
38 Absenţa control CH4 deces 7 2 4
metode de muncă 39 Admiterea desfăşurarea lucrului cu deces 7 2 4
necorespunzătoare echipamente de lucru necorespunzătoare
cerinţelor de securitate
SARCINĂ SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU
CAPACITATEA EXECUTANTULUI
solicitare fizică şi 40 Efort la transport materiale, ridicat grinzi, deces 7 1 3
psihică la descărcare , ritm de muncă
necorespunzător
41 Efort psihic datorită concentrării ITM 2 2 2
permanente la efectuarea operaţiilor din 3-45 zile
tehnologia de muncă,decizii dificile în
timp scurt
277
EXECUTANT ACŢIUNI GREŞITE 42 Manevre greşite manifestate prin deces 7 1 3
adoptarea unei poziţii de lucru
necorespunzătoare faţă de echipamentele
de lucru fixe /mobile aflate în mişcare, faţă
de scule şi faţă de ceilalţi lucrători .
43 Manevre greşite în timpul manevrării ITM 2 3 2
echipamentelor de lucru mobile 3-45 zile
concretizate prin accidentarea propriei
persoane ( ex: lovituri cu
ciocanul) cat şi a altor lucrători ( ex:
mutarea unui scoc)
44 Manevre greşite concretizate prin deces 7 1 3
utilizarea necorespunzătoare a
echipamentului de lucru
45 Manevre greşite concretizate prin deces 7 2 4
prezentarea la serviciu în stare anormală,
obosiţi, sub influenţa alcolului
46 Manevre greşite concretizate prin deces 7 1 3
nerespectarea ordinelor primite din partea
personalului de conducere
47 Manevre greşite concretizate prin acces şi deces 7 2 4
lucru la alt loc de muncă decât cel la care a
fost repartizat
48 Manevră greşită prin admiterea deces 7 1 3
desfăşurării lucrului cu echipamente de
lucru necorspunzătoare
49 Manevră greşită la încărcarea materialului ITM 2 3 2
derocat pe transportor 3-45 zile
50 Manevră greşită la deplasare manifestată ITM 2 4 2
prin căderi la acelaşi nivel prin alunecare, 3-45 zile
împiedicare, dezechilibrare
51 Manevră greşită concretizată prin deces 7 1 3
nerespectarea dispoziţiilor în ceea ce
priveşte programul de lucru.
52 Manevră greşită concretizată prin deces 7 1 3
neanunţarea imediată a artificierului în
cazul în care s- au găsit materii
neexplodate
278
 53 Manevră greşită concretizată prin deces 7 1 3
introducerea în subteran a rechizitelor de
fumat.
54 Manevră greşită concretizată prin deces 7 1 3
interventii la echipamente tehnice in
functie (TR, drujbă pneumatică, etc)
55 Manevră greşită concretizată prin deces 7 1 3
descompletarea intenţionată a
echipamentelor de lucru ( dispozitive de
protecţie)
56 Manevră greşită concretizată prin ITM 3 4 3
depozitarea necorespunzătoare a uneltelor 45- 180
de lucru zile
57 Manevră gresite concretizată prin transport ITM 3 4 3
manual necorespunzător a materialelor 45- 180
zile
58 Manevră gresită concretizată prin deces 7 1 3
staţionări în zone cu pericol de accidentare
OMISIUNI 59 Omiterea verificării lămpii de cap ITM 2 4 2
3-45 zile
60 Omiterea utilizării mijloacelor de protecţie deces 7 1 3
din dotare
61 Omiterea păstrării ordinii şi curăţeniei la ITM 3 4 3
locul de muncă 45-180 zile
62 Omiterea păstrării măştii de autosalvare in deces 7 1 3
apropiere
63 Omiterea însuşirii şi desfăşurării lucrului deces 7 2 4
conform fişei postului
64 Omiterea desfăşurării lucrului din spaţiu deces 7 2 4
asigurat
65 Omiterea respectării instrucţiunilor de deces 7 2 4
lucru

279
 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

Măsuri Acţiuni în scopul

RISCURI Măsuri de Persoana care răspunde de
Măsuri tehnice Măsuri organizatorice igienico- realizării
EVALUATE altă natură realizarea măsurii
sanitare măsurii
Surpare, prăbuşire de Respectarea densităţii de armare • controale • brigadier/şef schimb
roci, inclusiv cădere conform monografiei de armare periodice • miner
de roci în timpul • instruiri
lucrului periodice
Urmărirea dirijării corecte a • controale • brigadier/şef schimb
acoperişului şi evitarea deschiderilor periodice • miner
periculoase • instruiri
periodice
Prăbuşire totală a rocilor din acoperiş • controale • brigadier/şef schimb
cu închidere completă a golului periodice • miner
rezultat prin exploatare • instruiri
periodice
Obligativitatea efectuării copturirii • controale • brigadier/şef schimb
locului de muncă la începutul periodice • miner
schimbului, după împuşcare, ori de • instruiri
câte ori roca are tendinţe de periodice
Riscul apariţiei unei
desprindere
avarii care necesită
Lucrările în abataj se vor efectua din • controale • lucrător
evacuarea lucrătorilor
spaţiu asigurat periodice
din subteran
• instruiri
periodice
Înlocuirea/montarea • controale • brigadier/şef schimb
imediată a elemente periodice • miner
deteriorate / deranjate • instruiri
în urma lucrărilor de periodice
împuşcare
Respectarea dispoziţiei de împuşcare • controale • maistri/ingineri CFL
periodice • artificier
• instruiri • brigadier/şef schimb
periodice • miner

280
 Respectarea metodei cadru de • controale • maistri/ingineri CFL
exploatare cu banc subminat periodice • artificier
• instruiri • brigadier/şef schimb
periodice • miner
Toate lucrările miniere subterane vor • controale • conducerea E.M. Vulcan
fi dotate cu sisteme de alarmare a periodice • conducere sector
personalului din subteran în caz de • instruiri
avarie periodice
Lucrările miniere care reprezintă căi • controale • conducerea E.M. Vulcan
de evacuare vor fi marcate cu tăbliţe periodice • conducere sector
indicatoare pe care se vor înscrie • instruiri
denumirea topografică precum şi periodice
sensul de circulaţie spre puţul cel mai
apropiat de ieşire la suprafaţă
Se vor evacua lucrătorii din zonă • controale • maistru/inginer CFL
periodice • brigadier/şef schimb
• instruiri
Riscul apariţiei unei periodice
atmosfere periculoase Aerajul minelor va fi condus pe baza • controale • conducerea E.M. Vulcan
(aprinderi de metan, proiectului anual de aeraj, proiect periodice• • conducere sector
explozii) care face parte integrantă din instruiri periodice • conducere sector aeraj
programul general de
exploatare;proiectul anual de aeraj va
cuprinde soluţia de aerisire a minei
ţinând seama atât de structura reţelei
de lucrări miniere existente la
începutul anului cât şi de programul
de exploatare stabilit pentru anul de
plan
Întreţinerea lucrărilor miniere trebuie • controale • conducere sector
să se facă astfel încât să se menţină periodice • maistri/ingineri CFL
secţiunea liberă a acestora • instruiri • brigadier/şef schimb
periodice
Prezenţa gazelor - În scopul prevenirii şi combaterii • controale • conducerea E.M. Vulcan
CH4, CO, CO2 aprinderilor şi exploziilor de gaze şi periodice • conducere sector
pulberi combustibile se vor aplica • instruiri • maistri/ingineri CFL
permanent măsuri tehnice pentru periodice • brigadier/şef schimb
reducerea atât a riscului de formare a
281
mediului inflamabil şi exploziv cât şi
a probabilităţii de apariţie a surselor
de iniţiere a acestuia.
Se interzice introducerea în subteran • controale • lucrător
a rechizitelor de fumat, sau a altor periodice
obiecte sau materiale care pot • instruiri
produce flacără sau scântei periodice

La intrarea în subteran se va face un • controale • conducerea E.M. Vulcan

control pentru a se asigura că periodice • conducere sector
lucrătorii nu au asupra lor obiecte • instruiri • maistri/ingineri CFL
interzise periodice
Lucrătorii din subteran vor fi dotaţi • controale • conducerea E.M. Vulcan
cu mască de autosalvare periodice
• instruiri
periodice
Toate lucrările miniere subterane • controale • conducerea E.M. Vulcan
accesibile în funcţiune trebuie periodice • conducere sector
aerisite astfel încât să se asigure • instruiri • conducere sector aeraj
permanent o atmosferă nepericuloasă periodice • maistri/ingineri CFL
Concentraţiile de gaze admise în • controale • conducerea E.M. Vulcan
subteran: periodice • personal cu atribuţii de
• bioxid de sulf - 0,00035% -în • instruiri control
atmosfera lucrărilor miniere periodice • conducere sector
subterane; • maistri/ingineri CFL
• hidrogen sulfurat - 0,00065% - în • brigadier/şef schimb
atmosfera lucrărilor miniere • artificier
subterane; • electrician
• oxizi de azot - NO2 - 0,00039 % -în
atmosfera lucrărilor miniere
subterane;
• oxizi de carbon- 0,002%
• bioxid de carbon-0,5%-în atmosfera
lucrărilor miniere subterane;
• metan - 0,5% -în curentul de aer
proaspăt;
• metan-1,0%- în curentul de ieşire
din sectoare, abataj, lucrări miniere
282
 în fund de sac ;
• metan - 0,75% - în curentul general
de ieşire înaintea intrării în canalul
ventilatorului;
Organizarea evidenţei şi • controale • personal cu atribuţii de
sistemului informaţional în ceea ce periodice control
priveşte controlul metanului: • instruiri • maistru/inginer CFL
• tabla de evidenţă metan ; periodice • brigadier/şef schimb
• Registrul de evidenţă a metanului • artificier
de la sector; • electrician
• Registrul centralizator CH4 pe • măsurător gaze
unitate la CH4> limitele admise;
• carnetele individuale;
Organizarea efectuării controlului • controale • personal de conducere
metanului cu aparate de măsură periodice• tehnico-ingineresc
portabile: • conducătorul instruiri periodice • maistri/ingineri CFL
formaţiei de lucru cel puţin o dată pe • artificier
Detensionarea schimb; • brigadier/şef schimb
stâlpului hidraulic tip • artificierii ;
SVJ 2500 mm • personalul de conducere tehnico-
ingineresc ori de câte ori controlează
locul de muncă;
Organizarea controlului automat al • controale • conducerea E.M. Vulcan
metanului cu instalaţii periodice • conducere sector
telegrizumetrice -amplasarea unui • instruiri • maistru/inginer CFL
cap de de detecţie în galeria de periodice • brigadier/şef schimb
evacuare a aerului viciat la maximum
maxim 10 m de intersecţia acesteia
cu abatajul, detector reglat la
concentraţie maximă de 1,5%
vol.CH4 pentru alarmare şi 2%
vol.CH4 pentru decuplare.

283
 Degazarea stratelor de cărbune se va • controale • conducerea E.M. Vulcan
face pe baza proiectului de degazare, periodice • conducere sector aeraj
zonele care urmează a fi degazate • instruiri
precum şi traseele conductelor de gaz periodice
vor fi cuprinse în programul general
de exploatare

Lucrătorii din subteran vor fi dotaţi • controale • conducerea E.M. Vulcan

cu mască de autosalvare periodice
• instruiri
periodice
Verificarea • controale • brigadier/şef schimb
echipamentelor de periodice • miner
lucru, a dispozitivelor • instruiri
de legătură şi ancorare, periodice
înainte de începerea
lucrului
Ancorarea obligatorie a • controale • brigadier/şef schimb
stâlpilor periodice • miner
• instruiri
periodice
Repararea stâlpilor se va face numai • controale • lucrător
de personal calificat şi instruit în periodice
acest sens • instruiri
periodice
Defecţiuni apărute la Efectuarea unui control • controale • brigadier/şef schimb
macaraua de mână în vizual al stâlpilor SVJ periodice • miner
timpul exploatării ( din susţinere şi • instruiri
lanţ şi C-uri de înlocuirea imediată a periodice
legătură rupte, clichet celor care prezintă
cedat, etc) scurgeri
Respectarea • controale • brigadier/şef schimb
programului de revizii periodice • miner
şi reparaţii la • instruiri
echipamentele de lucru; periodice
Înainte de începerea • controale • brigadier/şef schimb
lucrului se va face un periodice • lăcătuş
control al macaralei de • instruiri • miner
284
 mână( clichet, C-uri de periodice
legătură, lanţ); nu se va
forţa macaraua în
timpul lucrului
Se va adopta o poziţie de lucru • controale • lucrător
corespunzătoare faţă de macaraua de periodice
mână, astfel încât in cazul unei • instruiri
defecţiuni apărute în timpul lucrului ( periodice
cedare clichet, rupere C de legătură,
etc), lucrătorul să nu fie accidentat.
Creşterea Se interzice folosirea unor • controale • lucrător
concentraţiilor de dispozitive de ridicat improvizate periodice
metan peste limitele • instruiri
admise periodice
CH4>1% • controale • brigadier/şef schimb
- se va activa/restabili aerajul; periodice • miner
-se vor anunţa persoanele ierarhic • instruiri
superioare care se vor deplasa la faţa periodice
locului;
CH4>2% • controale • conducerea E.M. Vulcan
-se va retrage personalul din zonă în periodice• • conducere sector •
lucrări miniere cu aer proaspăt, instruiri periodice maistru/inginer CFL
lucrări miniere care nu pot fi afectate
de posibile evenimente;
-se va întrerupe alimentarea cu
Surprinderea energie electrică;
anumitor părţi ale -se vor înştiinţa prin dispecer
corpului omenesc de persoanele desemnate
către componentele Asigurarea unui spaţiu • controale • conducere sector
transportorului cu adecvat de periodice • maistru/inginer CFL
raclete în mişcare . lucru/circulaţie pe lângă • instruiri • brigadier/şef schimb
transportorul cu raclete periodice • lăcătuş
- se va evita depozitarea • lucrător
necorespunzătoare a
materialelor/utilajelor

285
 Adoptarea unei poziţii de lucru • controale  lucrător
adecvate faţă de transportorul cu periodice
raclete, din care să nu rezulte stări • instruiri
periculoase ( nu se va sta cu spatele periodice
la TR 3, se va pastra o distanţă
adecvată, nu se va circula pe TR, etc)
Iluminat • controale • conducere sector
corespunzătoare a periodice • maistru/inginer CFL
locurilor de muncă prin • instruiri • brigadier/şef schimb
amplasarea unor lămpi periodice • lăcătuş
fixe; dotarea • lucrător
lucrătorilor cu lămpi
individuale adecvate;
Orice intervenţie la organele în • controale • electricianr
mişcare ale transportorului cu raclete periodice • lăcătuş
se va face numai de personal calificat • instruiri • lucrător
şi numai după ce a fost oprit motorul periodice
Cădere de grinzi
electric de le contactor şi s-au scos
articulate tip GSA
siguranţele fuzibile;
1250 mm şi 570 mm
Existenţa dispozitivelor de protecţie • controale • conducere sector
conform cărţii tehnice (apărători)-se periodice • maistru/inginer CFL
interzice descompletarea acestora. • instruiri • brigadier/ şef schimb
periodice • lăcătuş
• lucrător
Verificarea • controale • brigadier/şef schimb
transportorului cu periodice •lăcătuş
raclete înainte de • instruiri
începerea lucrului( periodice
etanşarea organelor
lubrifiante, nivellul
lubrifiantului,
suruburile de fixare,
starea cuplajului
hidraulic, întinderea
lanţului)

286
 Este interzisă funcţionarea • controale • brigadier/şef schimb
transportorului în abataj în timpul periodice • miner
operaţiei de dirijare . • instruiri • lucrător
periodice

Folosirea corespunzătoare a • controale  lucrător

echipamentului de lucru ( strâns) periodice
• instruiri
periodice
Se vor folosi elemente • controale • brigadier/şef schimb
de susţinere fără periodice • miner
defecţiuni • instruiri
periodice
Se vor cupla coloanele • controale • brigadier/şef schimb
de grinzile periodice • miner
• instruiri
periodice
Se vor înlocui imediat elementele de • controale • brigadier/şef schimb
susţinere deterioarate periodice • miner
Autoaprinderea
• instruiri
cărbunelui
periodice
Interdicţia exploatării • controale • conducerea E.M.Vulcan
unui subetaj sub o zonă periodice
de foc activă sau în care • instruiri
focul nu este stins periodice
Se vor construi tocuri de dig pe căile • controale • conducere sector aeraj
de acces spre zona de aplicare a periodice•
metodei şi se vor construi depozite de instruiri periodice
materiale în apropierea acestora în
Pulberi vederea intervenirii şi închiderii
pneumoconiogene: rapide a zonei în caz de necesitate.
• praf cu conţinut Viteza de avansare a • controale • conducerea E.M. Vulcan
SiO; frontului să fie corelată periodice • conducere sector
• praf de cărbune; cu evacuarea cărbunelui • instruiri
• şist; din bancul subminart periodice
Aplicarea unor măsuri • controale • conducerea E.M. Vulcan
tehnice cu caracter periodice • conducere sector
preventiv în ceea ce • instruiri (aeraj,producţie)
287
priveşte sistemul de periodice • maistru/inginer CFL
tratare a spaţiului • brigadier/şef schimb
exploatat:
• utilizare substanţe
antipirogene pentru
răcirea zonei –
bicarbonat;
• inertizare cu azot;
• intervenţii cu spume
mecanice – gen spumar
;
• înnămolirea spaţiului
exploatat cu cenuşă
conform unor programe
de înnămolire, prin
găuri de sondă
executate din galeriile
direcţionale din
acoperiş şi culcuş ;
Lucrătorii din subteran vor fi dotaţi • controale • conducerea E.M. Vulcan
cu mască contra gazelor periodice
• instruiri
periodice
Aplicarea unor măsuri • controale • conducerea E.M. Vulcan
tehnice cu caracter periodice • conducere sector
preventiv în ceea ce • instruiri • maistru/inginer CFL
priveşte aerajul în periodice • brigadier/şef schimb
scopul reducerii
circulaţiei aerului prin
spaţiul exploatat
Aplicarea unor măsuri • controale • conducerea E.M. Vulcan
tehnice cu caracter periodice • conducere sector
preventiv în ceea ce • instruiri • maistru/inginer CFL
priveşte sistemul de periodice • brigadier/şef schimb
control al fronturilor de
lucru active şi al
zonelor închise:
• determinarea zilnică a
288
concentraţiilor de gaze
CO, CO2, O2, a
temperaturii din abataj;
• controlul bilunar a
indicilor de foc;
• determinarea tendinţei
de autoaprindere a
cărbunelui de instituţii
abilitate;
Locurile de muncă, • controale • conducerea E.M. Vulcan
construcţiile şi periodice • conducere sector
instalaţiile din subteran • instruiri • maistru/inginer CFL
vor fi dotate cu periodice • responsabil PSI
mijloace de stingere a
incendiilor conform
legislaţiei în
vigoare;acestea vor fi
amplasate în aşa fel ca
în caz de incendiu să fie
accesibile pentru
personalul de
intervenţie.Persoana
desemnată din cadrul
sectorului ca
responsabil PSI va tine
evidenţa mijloacelor de
stingere a incendiilor,
va efectua lunar un
control al existenţei şi a
stării tehnice a acestora,
va informa conducerea
unităţii şi va face
instruirea practică a
personalului din sector
cu privire la folosirea
acestora

289
 Perforaj umed - folosire • controale • conducere sector
de sfredele cu orificii de periodice • maistru/inginer CFL
debiaare a apei cât mai • instruiri • brigadier/şef schimb
aproape de tăiş periodice • miner
Înainte de încărcarea găurilor se va • controale • conducere sector
stropi locul de muncă periodice • maistri/ingineri CFL
• instruiri • brigadier/şef de schimb
periodice • artificier
• miner
La lucrările de împuşcare se va aplica • controale • conducere sector•
burajul umed şi perdelele de ceaţă . periodice• maistri/ingineri CFL
instruiri periodice • brigadier/şef de schimb
• artificier
• miner
Dotarea personalului cu măşti contra • controale • conducere E.M.Vulcan
prafului periodice
Pulberi de cărbune • instruiri
periodice
Repartizare lucrători sănătoşi din • controale • conducere E.M.Vulcan
punct de vedere al aparatului cardio- periodice •conducere sector
vascular şi al aparatului respirator • instruiri • maistri/ingineri CFL
periodice • brigadier/şef schimb

Crearea unor perdele de ceaţă cu • controale • conducere E.M.Vulcan

ajutorul unor pulverizatoare montate periodice •conducere sector
în galeria direcţională acoperiş şi în • instruiri • maistri/ingineri CFL
galeria direcţională culcuş periodice •brigadier/ şef schimb

Aplicarea şistificării cu praf inert • controale • conducere E.M.Vulcan

periodice •conducere sector
Riscul apariţiei • instruiri • maistri/ingineri CFL
viiturilor de apă, periodice • brigadier/şef schimb
metan, borchiş, zonă Perforaj umed - folosire de sfredele • controale • brigadier/şef schimb
de foc, şi alte situaţii cu orificii dr debitare a apei cât mai periodice • miner
neprevăzute aproape de tăiş • instruiri
periodice

290
 Înainte de încărcarea găurilor se va • controale • artificier
stropi locul de muncă periodice • brigadier/şef schimb
• instruiri
periodice
La lucrările de împuşcare se va aplica • controale • artificier
burajul umed şi perdelele de ceaţă periodice • brigadier/şef schimb
• instruiri
periodice
Stropirea cu apă a materialului • controale  lucrător
derocat la încărcarea acestuia pe TR periodice
3 ori de câte ori apare material uscat • instruiri
periodice
Repartizare lucrători sănătoşi din • controale • conducere E.M.Vulcan
punct de vedere al aparatului cardio- periodice • conducere sector
vascular şi al aparatului respirator • instruiri • maistri/ingineri CFL
periodice • brigadier/şef schimb
În cazul în care construcţiile miniere • controale • conducere E.M.Vulcan
inundate nu pot fi evidenţiate pe hărţi periodice • conducere sector
topo se va prevedea forarea în • instruiri (producţie,aeraj)
evantai a 3 găuri de cercetare cu periodice • şef birou TGT
lungime minimă de 20 m şi diametrul • maistri/ingineri CFL
maxim de 80 mm începând de la • brigadier/şef schimb
distanţa de minim 10 m faţă de limita • miner
presupusă a construcţiilor inundate
Lucrările miniere prevăzute în • controale • conducere E.M.Vulcan
Tolerarea vecinătatea zonelor exploatate periodice • conducere sector
nerespectării anterior şi inundate se vor executa • instruiri (producţie,aeraj)
disciplinei numai după ce apa din construcţiilor periodice • şef birou TGT
tehnologice, a vechi a fost evacuată; dacă nu este
metodei cadru de posibil se va lăsa un pilier de
exploatare cu banc siguranţă dimensionat corespinzător
subminat, a Se vor trece pe toate planurile • controale • conducere E.M.Vulcan
monografiei de miniere zonele rambleiate sau periodice • conducere sector
armare, a înnămolite,focurile de mină • instruiri (producţie,aeraj)
regulamentului de periodice • şef birou TGT
securitate şi sănătate Apele de la suprafaţă vor fi drenate şi • controale • conducere E.M.Vulcan
în muncă, a canalizate periodice • conducere sector
instrucţiunilor proprii, • instruiri
291
şi a dispoziţiei de periodice
împuşcare.

Ţinerea la zii hărţilor topografice • controale • conducere E.M.Vulcan

miniere şi a documentaţiei prevăzută periodice• • conducere sector
de regulamentul de topografie instruiri periodice (producţie,aeraj)
minieră atât pentru lucrările existente • şef birou TGT
cât şi pentru cele vechi precum şi
întreaga documentaţie legată de
executarea lucrărilor prevăzute în
programul general de exploatare
Se vor executa găuri de probă după • controale • conducere E.M.Vulcan
cum urmează: periodice • conducere sector
• două găuri de minim 3 metri la • instruiri • maistri/ingineri CFL
toate lucrările de înaintare în steril periodice • brigadier/şef schimb
începând de la 10 metri de strat, de • miner
falii cunoscute sau lucrări vechi; la • artificier
deschiderea de noi orizonturi sau
zone necunoscute lungimea găurilor
de probă va fi de 5 metri;
• două găuri de minim 3 metri la
toate lucrările de înaintare în
cărbune;
• o gaură de cel puţin 3 metri la
fiecare 6 mp de front în abataje
începând de la 10 metri distanţă de o
falie cunoscută sau lucrări vechi
necontrolabillw;
• în cazul lucrărilor de împuşcare
lungimea găurilor de probă trebuie să
depăşească cu minimum 1 metru
lungilea celei mai lungi găuri
încărcate cu exploziv;
• o gaură de minim 3 metri executată
din 4 în 4 metri în rocile sterile din
culcuş şi acoperil la lucrările miniere
pentru pregătirea abatajelor;

292
 Se vor evacua lucrătorii din zonă în • controale • maistru/inginer CFL
cazul apariţie unor semne privind periodice • brigadier/şef schimb
apariţia acestui risc. • instruiri
periodice
Se va respecta metoda cadru de • controale • brigadier/şef schimb
exploatare cu banc subminat periodice • artificier
• instruiri
periodice
Se va respecta monografia de armare • controale • brigadier/şef schimb
periodice • artificier
• instruiri
Repartizare periodice
necorespunzătoare a Se va respecta dispoziţia de • controale • brigadier/şef schimb
lucrătorilor împuşcare periodice • artificier
concretizată printr-o • instruiri
pregătire periodice
necorespunzătoare şi Se interzice tolerarea nerespectării • controale • conducere sector
cu incompatibilităţi nerespectării disciplinei tehnologice, periodice • maistri/ingineri CFL
psiho-fiziologice faţă a metodei cadru de exploatare cu • instruiri
de cerinţele locului de banc subminat, a monografiei de periodice
muncă, fără instruire armare, a regulamentului de
sau cu instruire securitate şi sănătate în muncă, a
incompletă;admiterea instrucţiunilor proprii, şi a dispoziţiei
la lucru în condiţii de împuşcare.
psoho-fiziologice Repartizarea la locurile de muncă se • controale • conducere E.M.Vulcan
necorespunzătoare face în funcţie de pregătirea periodice• •conducere sector
profesională instruiri periodice • maistri/ingineri CFL
• brigadier/şef schimb
La fiecare loc de muncă se va • controale •conducere sector
repartiza un număr suficient de periodice • maistru/inginer CFL
lucrători dar nu mai puţin de doi care • instruiri • brigadier/şef schimb
au experienţa şi pregătirea necesară periodice
Omiterea asigurării pentru îndeplinirea sarcinilor ce le
de piese de schimb şi sunt încredinţate.
materiale Repartizarea la locurile de muncă se • controale • conducere E.M.Vulcan
face în funcţie de indicaţiile prescrise periodice • conducere sector
în urma examenelor medicale şi • instruiri • maistri/ingineri CFL
psihologice periodice • brigadier/şef schimb
293
 Se interzice admiterea la lucru a • controale • maistri/ingineri CFL
personalului muncitor care are periodice • brigadier/şef schimb
instructajul sau controlul medical • instruiri
expirat periodice
Lucrătorii vor fi repartizaţi numai la • controale • maistri/ingineri CFL
locurile de muncă pentru care au fost periodice
instruiţi • instruiri
periodice
Nu vor admişi la lucru, lucrătorii care • controale • maistri/ingineri CFL
se prezintă la serviciu în stare periodice
anormală, obosiţi, sub influenţa • instruiri
alcolului periodice
Se va asigura locul de muncă cu • controale • conducere E.M.Vulcan
stâlpi şi grinzi ( inclusiv rezerva de periodice • conducere sector
10%) • instruiri • maistri/ingineri CFL
periodice • brigadier/şef de schimb
Se va asigura locul de muncă cu • controale • conducere E.M.Vulcan
plasă şi cordelină de bună calitate periodice • conducere sector
• instruiri • maistri/ingineri CFL
periodice • brigadier/şef de schimb
Se va asigura locul de muncă cu • controale • conducere E.M.Vulcan
garnituri de sfredele, tăişuri periodice • conducere sector
detaşabile, furtunuri. • instruiri • maistri/ingineri CFL
periodice • brigadier/şef de schimb
La utilizarea explozivilor şi fitilului • controale • maistri/ingineri CFL
de siguranţă antigrizutoşi precum şi a periodice •brigadier/şef schimb
Absenţa control CH4
capselor detonante electrice cu • instruiri • artificier
întârziere milisecundă, lucrările de periodice
împuşcare vor fi executate numai
dacă concentraţia de metan are
următoarele valori :
• sub 1%metan măsurat cu detectorul
în profil sau pânză ;
• până la 2 % metan măsurat cu
detectorul în cuiburi ;

294
 Se interzice efectuarea lucrărilor de • controale • maistri/ingineri CFL
împuşcare în cazul în care se periodice• •brigadier/şef schimb
înregistrează depăşiri ale instruiri periodice • artificier
concentraţiei de metan
Organizarea efectuării controlului • controale • conducere E.M.Vulcan
metanului cu aparate de măsură periodice • conducere sector
portabile: • instruiri • maistri/ingineri CFL
• conducătorul formaţiei de lucru cel periodice • brigadier/şef schimb
puţin o dată pe schimb; • artificier
• artificierii ;
• personalul de conducere tehnico-
ingineresc ori de câte ori controlează
locul de muncă;
Admiterea Nu se va admite desfăşurarea • controale • conducere E.M.Vulcan
desfăşurarea lucrului lucrului cu mijloace de producţie periodice • conducere sector
cu echipamente de necorespunzătoare cerinţelor de • instruiri • maistri/ingineri CFL
lucru securitate( stâlpi, grinzi) periodice • brigadier/şef schimb
necorespunzătoare • lucrător
cerinţelor de
securitate
Existenţa dispozitivelor DOTA • controale • conducere sector
montate la staţia de întoarcere şi periodice • maistri/ingineri CFL
acţionare a TR 3-iului; • instruiri • brigadier/şef schimb
periodice

Ciocanul de abataj nu se va utiliza • controale • conducere sector

Manevre greşite fără apărători de tablă la orificiile de periodice • maistri/ingineri CFL
concretizate prin eşapare în atmosferă. • instruiri • brigadier/şef schimb
prezentarea la periodice • miner
serviciu în stare Staţia de acţionare cât şi capul de • controale • conducere sector
anormală, obosiţi, sub întoarcere vor fi ancorate periodice • maistri/ingineri CFL
influenţa alcolului • instruiri • brigadier/şef schimb
periodice • lăcătuş
Lucrătorii se vor prezenta la • controale  lucrător
începutul programului în stare periodice
normală, odihniţi, fără a fi sub • instruiri
influenţa alcolului periodice

295
Manevre greşite Lucrătorii vor intra şi vor lucra • controale  lucrător
concretizate prin numai la locurile de muncă în care au periodice
acces şi lucru la alt fost repartizate • instruiri
loc de muncă decât periodice
cel la care a fost
repartizat
Omiterea însuşirii şi Lucrătorii îşi vor desfăşura • controale • lucrător
desfăşurării lucrului activitatea conform fişei postului periodice
conform fişei postului • instruiri
periodice
Omiterea desfăşurării Orice operaţie se va desfăşura numai • controale • lucrător
lucrului din spaţiu din spaţiu asigurat periodice
asigurat • instruiri
periodice
Omiterea respectării Lucrătorii îşi vor desfăşura • controale  lucrător
instrucţiunilor de activitatea conform instrucţiunilor de periodice
lucru . lucru • instruiri
periodice

296
Interpretarea rezultatelor evaluării
Nivelul de risc global la locul de muncă – abataj cu banc subminat nr. 1 str. 3 bl. VII – VIII cota 366 este egal cu
3,47, valoare ce-l încadrează în categoria locurilor de muncă de risc mic spre mediu, nedepăşind limita maximă
acceptabilă – 3,5.
Din fişa de evaluare se observă că din totalul de 65 factori de risc identificaţi, numai 23 depăşesc nivelul de risc
3. Un număr de 4 se încadrează în categoria factorilor de risc mare, iar ceilalţi 19 încadrându-se în categoria de
risc mediu. Pentru diminuarea sau eliminarea celor 23 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil, este
necesară aplicarea măsurilor cuprinse în “Fişa de măsuri propuse”.
Ponderea factorilor de risc:
- factori de risc proprii sarcinii de muncă: 21,5%;
- factori de risc proprii mijloacelor de producţie: 21,6%;
- factori de risc proprii mediului de muncă: 20%;
- factori de risc proprii executantului: 36,9%.
Pentru combaterea focurilor endogene au fost aplicate diferite metode dintre care amintim introducerea în
subteran de substanţe inhibitoare sau antipirogene. La EM Vulcan abataj nr. 0 stratul 3 blocul VIII, pe digurile de
izolare definitivă sau găurile forate înspre spaţiul exploatat au fost introduse cantităţile:
- cenuşă de termocentrală - 10.120 m3;
- bicarbonat de sodiu – 7.750 kg;
- gen spumant – 580 litrii.
De asemenea, s-a instrumentat cantitatea de 1.560 litrii fosfat trisodic în atmosfera de pe abataj.
Din analiza “Fişei de evaluare” se constată că 78,46 dintre factorii identificabili pot avea consecinţe ireversibile
asupra executantului (deces sau invaliditate). În baza evaluărilor de risc efectuate la locurile de muncă din
subteran, au fost dispuse măsuri tehnice şi organizatorice în vederea asigurării stării de securitate şi sănătate
corespunzătoare pentru toţi lucrătorii.Dintre măsurile aplicate pentru îmbunătăţirea stării de securitate la EM
Vulcan, amintim:
- a fost construită şi dată în folosinţă o nouă Staţie de ventilatoare;
- a fost pusă în funcţie o nouă Staţie de degazare;
- a fost contractat şi realizat serviciul de modelare şi optimizare a reţelelor de aeraj din subteran, de către
compartimentul de specialitate din cadrul INSEMEX Petroşani (utilizând programul de modelare şi simulare
grafică tridimensională a reţelelor de aeraj 3D – CANVENT2000);
- personalul tehnic cu atribuţii în conducerea sectoarelor de aeraj şi securitate minieră a fost perfecţionat prin
cursuri organizate la INSEMEX Petroşani;
- a fost continuată acţiunea de instruire a lucrătorilor în conformitate cu prevederile Legii 319/2006 a securităţii
şi sănătăţii în muncă, ce transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru
promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă;
- în vederea dobândirii capacităţilor şi aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităţilor de prevenire şi
protecţie (conform prevederilor HG 1425/2006) cadrele tehnice au participat la cursuri în domeniul SSM
corespunzătoare nivelului superior (cu o durată de cel puţin 80 ore).
- s-a procedat la reorganizarea activităţii la nivelul sucursalei prin înfiinţarea Serviciului de Sănătate şi Securitate
în Muncă, în cadrul acestuia fiind cooptaţi specialişti în domeniul formării profesionale, aeraj, sănătate şi
securitate în muncă;
Pentru combaterea focurilor endogene au fost aplicate diferite metode dintre care amintim introducerea în
subteran de substanţe inhibitoare sau antipirogene. La EM Vulcan abataj nr. 0 stratul 3 blocul VIII, pe digurile de
izolare definitivă sau găurile forate înspre spaţiul exploatat au fost introduse cantităţile:
- cenuşă de termocentrală - 10.120 m3;
- bicarbonat de sodiu – 7.750 kg;
- gen spumant – 580 litrii.
De asemenea, s-a instrumentat cantitatea de 1.560 litrii fosfat trisodic în atmosfera de pe abataj. În vederea
combaterii active a focurilor de mină, precum şi pentru scurtarea timpului de intervenţie în cazul avariilor de
mină şi reintrarea în circuitul de producţie a abatajelor, la CNH SA a fost achiziţionată o instalaţie de inertizare
cu azot – cu o valoare a investiţiei de 2.700.000 RON această achiziţie reprezintă o mare reuşită, fiind
recunoscută la ora actuală pe plan mondial drept una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a apariţiei
fenomenelor de autoîncălzire. Instalaţia a funcţionat de la data achiziţiei la mai multe sucursale, cantitatea de
azot instrumentată la abatajele din subteran fiind de 14.300.000 m3 în 13.630 ore de funcţionare. La EM Vulcan
a fost instrumentată cantitatea de 1.098.018 m3 în 1.011 ore de funcţionare.
EVOLUŢIA COMPARATIVĂ A NUMĂRULUI DE ACCIDENTE ÎNREGISTRATE LA EM VULCAN
Rezultatele pozitive obţinute în ultima perioadă confirmă faptul că respectarea disciplinei tehnologice, a
prevederilor legislative precum şi a măsurilor de securitate stabilite, conduc la evitarea apariţiei riscurilor de
accidentare.
Anul ITM Inv. Mortale TOTAL
2001 167 0 14 181
2002 132 0 10 142
2008 8 0 1 9
297
 EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE CHIMICE
ing. Tamara Morariu-IM Bucureşti

1. Legislaţie
Riscurile pe care agenţii chimici periculoşi (ACP) le reprezintă pentru lucrători trebuie evaluate în conformitate
cu prevederile legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă (Legea 319/2006, HG 1218/2006, HG
1058/2006). Angajatorul trebuie să facă şi o evaluare a riscurilor pentru mediul înconjurător dacă deţine
substanţe care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul pericolelor de accident major în care sunt implicate
substanţe periculoase (HG 804/2007). Legislaţia referitoare la punerea pe piaţă a substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase (Regulamentul 1907/2006) impune evaluarea pericolului chimic pentru sănătatea umană
(toxicitate), evaluarea pericolului proprietăţilor fizico-chimice (incendiu, explozie) şi evaluarea pericolului
pentru mediu (inclusiv proprietăţile de bioacumulare şi persistenţă) şi elaborarea unui raport de securitate în
cazul substanţelor şi produselor care prezintă o îngrijorare deosebită sau sunt persistente sau susceptibile de a se
bioacumula. De asemenea, în cazul ACP care prezintă risc de incendiu, trebuie respectate şi prevederile legale
referitoare la situaţii de urgenţă. Acestea sunt acte normative europene sau transpunerea lor în legislaţia
naţională.
Una dintre preocupările elaboratorilor acestor prevederi este obţinerea unui efect de sinergie între diversele
domenii legislative şi evitarea birocraţiei. În principiu, evaluarea riscului chimic profesional se poate efectua o
singură dată şi datele aferente se pot introduce în toate celelalte documente. Detaliile privind optimizarea acestei
proceduri vor fi stabilite în cadrul grupului de lucru CHEMEX al Comitetului Superior al Inspectorilor de
Muncă (SLIC).
2. Metode de evaluare disponibile în România
În domeniul riscurilor chimice, un demers de evaluare este adesea dificil din cauza diversităţii ACP utilizaţi şi
necunoaşterii pericolelor lor. Evaluarea riscurilor chimice este şi mai dificilă în cazul întreprinderilor mici şi
mijlocii (IMM) care nu au ca obiect de activitate producerea de ACP dar activitatea presupune utilizarea de
produse chimice, în principal, din cauza lipsei de personal calificat şi de informaţii [1].
În plus, riscurile chimice nu se manifestă numai în incinta companiei, ci se extind asupra vecinătăţii imediate sau
mai îndepărtate, au impact asupra mediului prin: incendiu, explozie, poluarea aerului, pânzei freatice, solului.
Angajatorul trebuie să realizeze simultan prevenirea riscului pentru lucrători şi mediu prin punerea în practică a
unei politici de prevenire, în special, prin înlocuirea produselor periculoase cu produse mai puţin periculoase.
Trebuie să reducă riscurile chimice pentru lucrători fără să creeze un impact pentru mediu şi, invers, să nu
crească riscurile pentru lucrători încercând să reducă impactul asupra mediului.
Tendinţa la nivel mondial este să se folosească, pe cât posibil, instrumente cât mai simple, eventual on-line, de
evaluare a riscurilor şi de prioritizare a măsurilor de prevenire şi protecţie. Metodele simplificate pot constitui un
ajutor semnificativ, în special pentru IMM-uri, pentru realizarea evaluării iniţiale a riscurilor şi pentru se
determina dacă este necesar să se recurgă la măsuri suplimentare de prevenire şi protecţie. Dacă riscul detectat
cu metoda simplificată nu este scăzut, procesul de evaluare a riscurilor continuă cu realizarea unei evaluări
detaliate. Astfel, metodele simplificate nu înlocuiesc o evaluare detaliată a riscurilor, ci au în vedere stabilirea
unui prim diagnostic al situaţiei.
Variabilele utilizate de obicei de diversele metode de evaluare a riscului chimic sunt:
- periculozitatea intrinsecă a agenţilor chimici;
- frecvenţa/timpul de expunere;
- cantitatea de agent chimic utilizată sau prezentă;
- volatilitatea sau pulverulenţa agentului chimic;
- tipul de utilizare;
- tipul de măsuri de prevenire şi protecţie.
Metodele simplificate atribuie numai unora dintre aceste variabile indici semi-cantitativi care conduc la obţinerea
unei clasificări a riscului pe baza căreia se stabileşte o prioritizare a măsurilor de prevenire necesare.
Pentru evaluarea riscurilor profesionale chimice există deja în România informaţii despre câteva din metodele
simplificate.
Metode simplificate ale UE
În Anexa 2 a Instrucţiunilor practice fără caracter obligatoriu privind protecţia securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţă agenţilor chimici la locul de muncă (Articolele 3, 4, 5, 6 şi
punctul I din anexa II la Directiva 98/24/CE) [2] sunt prezentate două metode simplificate pentru evaluarea
riscului chimic. Traducerea în limba română a acestei documentaţii se găseşte pe pagina web a Inspecţiei Muncii
www.inspectmun.ro. Comisia Europeană a elaborat acest ghid de bună practică pentru a sprijini Statele Membre
să aplice reglementările referitoare la protecţia lucrătorilor expuşi la agenţi chimici periculoşi şi să-şi elaboreze
politicile naţionale în domeniu.
Una dintre metode se referă la evaluarea riscului de îmbolnăvire profesională prin expunere (inhalare sau contact
cu pielea), iar cealaltă evaluează riscul de accident cauzat de prezenţa agenţilor chimici.

298
Metodologia de evaluare a riscului de îmbolnăvire ţine cont de proprietăţile intrinseci ale agenţilor chimici
periculoşi simbolizate prin frazele de risc, de cantitatea utilizată şi de capacitatea de dispersie în mediu a ACP
(volatilitatea lichidelor / pulverulenţa solidelor). Urmăreşte stabilirea măsurilor de prevenire şi protecţie
corespunzătoare operaţiei evaluate şi nu stabilirea nivelului de risc absolut. Soluţiile practice pe care le oferă sub
forma mai multor „Fişe de control” este punctul forte al metodologiei. De asemenea, un aspect foarte important
este că metodologia aduce precizări privind implementarea prevederilor HG nr. 1218/2006 referitoare la riscul
redus (art. 18(2)) şi la situaţiile în care trebuie efectuate determinări de noxe (Art. 22) în funcţie de cele patru
niveluri de risc de îmbolnăvire pe care le defineşte.
Tab. 1 Sinteza măsurilor aplicabile pentru fiecare nivel de risc
Nivel de Articole din HG 1218/06
Măsuri indispensabile Determinări de noxe
risc aplicabile
- ventilaţie generală
1 - cap. 2, partea I a instrucţiunilor Nu 17
practice
- aspiraţie locală
2 Eventual
- sisteme închise, depresurizate
3 Eventual 19-29 şi 38-42
- se apelează la experţi Obligatoriu program de
4
determinări de noxe

Metoda simplificată de evaluare a riscurilor de îmbolnăvire a fost elaborată de HSE pentru evaluarea riscului
cauzat de expunerea profesională la ACP şi se numeşte COSHH Essentials. Evaluarea riscurilor se poate realiza
şi on-line la adresa: www.coshh-essentials.org.uk, cu condiţia să se cunoască câţiva termeni specifici în engleză.
Înainte de a porni o astfel de evaluare este necesar să se pregătească următoarele informaţii:
- legislaţia românească în domeniu;
- numărul de ACP utilizaţi în procesul evaluat şi denumirile lor conform IUPAC;
- FDS pentru fiecare din ACP care intervine în procesul evaluat;
- cantităţile utilizate, frecvenţa şi durata expunerii;
- procesul evaluat: transvazare, paletizare, acoperirea suprafeţelor, exhaustarea prafului, uscare, imersare,
depozitate etc.
După introducerea datelor, programul generează instantaneu un sumar al evaluării structurat pe cele patru
niveluri. De asemenea, sunt furnizate în format pdf documentaţii ajutătoare: recomandări generale, EIP etc.
Metodologia de evaluare a riscului de accident chimic ajută întreprinderile care utilizează ACP, fie că acestea
aparţin sau nu industriei chimice, în special IMM-urile, să identifice pericolele şi să evalueze riscurile pentru a
putea să realizeze un plan de prevenire şi protecţie corect şi obiectiv.
Această metodologie, aplicată în special riscurilor legate de depozitarea şi utilizarea ACP, se concentrează pe
consecinţele obiective şi nu pe cele maxime. Metodologia include şi dezvoltă experienţa dobândită în aplicarea
metodologiilor simplificate bazate pe estimarea probabilităţii producerii situaţiei periculoase analizate, pe
frecvenţa expunerii la aceasta şi pe consecinţele obişnuite în cazul producerii situaţiei periculoase. Aceşti
parametri sunt utilizaţi de metoda W.T.Fine, precum şi de diferite metodologii elaborate de INSHT (Institutul
Naţional Spaniol pentru Sănătate şi Securitate în Muncă) şi corespund, de asemenea, criteriilor utilizate de
anumite standarde armonizate, inclusiv standardele EN 1050 şi EN 1127-1.
Metodologia permite cuantificarea mărimii riscurilor şi, în consecinţă, ierarhizarea în mod raţional a priorităţilor
măsurilor de prevenire şi protecţie. Se porneşte de la identificarea deficienţelor constatate în instalaţii,
echipamente procese, sarcini etc. care implică ACP prin completarea unui chestionar. Se menţionează că acest
chestionar nu este fix. Poate fi adaptat de echipa de evaluare la specificul instalaţiei.
Partea importantă a chestionarului este faptul că deficienţele au gravitate diferită în funcţie de periculozitatea
(exprimată prin fazele de risc) ACP. De exemplu, faptul ca unitatea nu deţine FDS sau informaţii adecvate
despre toţi ACP prezenţi la locul de muncă, inclusiv produsele intermediare sau deşeurile, este apreciat ca fiind
„Foarte deficient” pentru ACP etichetaţi cu R1- exploziv în stare uscată, ca fiind „Deficient” pentru cei etichetaţi
cu R11- Foarte inflamabil şi ca situaţie „Care se poate îmbunătăţii” pentru cele etichetate cu R 10 – inflamabil.
Se obţine astfel un nivel de periculozitate obiectivă (NPO).
Cu ajutorul unor grile se stabilesc nivelul de expunere (NE) la nivelul de periculozitate obiectivă estimat şi
nivelul preconizat al consecinţelor (NC). Nivelul de risc (NR) estimat pentru situaţia evaluată este dat de
formula:
NR = NPO x NE x NC
Informaţia furnizată de această metodă se utilizează numai ca orientare, scopul acesteia fiind de a ajuta
angajatorii să-şi prioritizeze acţiunile preventive pe baza unor criterii obiective şi, în consecinţă, să-i ajute să le
planifice.

299
Pe site-ul Inspecţiei Muncii, www.inspectmun.ro, se găseşte şi traducerea Ghidului de bune practici fără
caracter obligatoriu Directiva 1999/92/CE „ATEX” (medii explozive) [3], al cărui cap. 2 cuprinde informaţii
suplimentare despre modul de desfăşurare a evaluării riscului de explozie.
Metoda de evaluare MERA TM
Această metodă este elaborată de dr. ing. Ioan Mina Sava din Rm Vâlcea şi a fost publicată într-o carte [5]. De
asemenea, a fost elaborat un suport de curs pentru formarea celor care vor să aplice metoda.
Succint, metoda apreciază că nivelul de risc este o funcţie de nivelul de expunere şi de clasa de pericol, NR = f
(E*P). La rândul său, expunerea depinde de cantitatea de ACP, frecvenţa expunerii şi de modul de operare, E = F
(Q*F*M).
Importante sunt două formulare, Fişa de proprietăţi a ACP şi Fişa de evaluare a riscului de expunere la ACP
respectiv. Acestea sunt o oglindă sintetică a informaţiilor despre proprietăţile fizice, efectele asupra sănătăţii
(inclusiv organele ţintă şi simptomele supra expunerii), măsurile corective recomandate şi alte clasificări
legiferate ale substanţei respective: drog, precursor de droguri, restricţionată la utilizare, restricţionată la import /
export, material radioactiv etc.
Metodologie simplificată de evaluare a riscului chimic a INRS [4]
Pentru a ajuta companiile să administreze riscurile chimice, INRS Franţa în cooperare cu Centrul Naţional de
Prevenire şi Protecţie a dezvoltat o metodologie simplificată de evaluare a riscurilor pentru sănătate, securitate şi
impactul de mediu atunci când se utilizează produse chimice, în special în IMM-uri.
Procedurile dezvoltate au făcut obiectul unei validări din partea experţilor şi serviciilor de prevenire de la Casele
regionale de asigurare (CRAM). S-a constatat o corelare bună între rezultatele obţinute prin metode consacrate şi
prin metoda propusă, deşi metodologia simplificată de evaluare are uneori tendinţa de a supraestima riscul.
Metoda de evaluare a riscurilor chimice în domeniile sănătate (toxicitate), securitate (incendiu, explozie) şi
mediu face apel la criterii simple şi uşor accesibile. Este un demers etapizat care permite optimizarea volumului
de informaţii colectate despre ACP şi a sarcinii de muncă. Astfel, această strategie permite în fiecare etapă
limitarea numărului de informaţii colectate şi evită depunerea unui efort iniţial de informare prea mare, care
adesea nu este prea uşor de realizat şi care i-ar putea dezarma pe cei care au sarcina să facă evaluarea.
Metoda cuprinde următoarele etape principale:
1. Inventarierea produselor şi materialelor utilizate într-un amplasament, atelier sau post de lucru;
2. Ierarhizare riscurilor potenţiale (IRP);
3. Evaluarea riscurilor.
Metodologia prezentată într-un articol nu detaliază decât evaluarea riscurilor pentru sănătate. Aspectele legate de
incendiu şi mediu nu sunt abordate decât din punct de vedere al ierarhizării riscurilor potenţiale. Demersul global
necesită un număr ridicat de grile de determinare a parametrilor, care nu puteau fi redate într-o revistă şi nu poate
fi realizat manual. INRS este pe cale să elaboreze un instrument informatic care să includă cele 3 aspecte.
Pe site-ul Inspecţiei Muncii, www.inspectmun.ro, a fost postată cu acordul INRS traducerea articolului care
prezintă această metodologie simplificată, iar unele companii care furnizează servicii de securitate şi sănătate în
muncă predau deja această metodă în România.
Inventarierea produselor este etapa cea mai importantă deoarece condiţionează calitatea evaluării riscurilor.
Inventarierea produselor chimice, materiilor prime, produselor intermediare, trebuie să fie cât mai exhaustivă
posibil. Trebuie să se asigure accesul la diferite surse se informaţii disponibile în amplasament, implicarea
conducerii şi ajutorul lucrătorilor.
Această etapă reprezintă o sarcină de muncă importantă, care se bazează pe planurile amplasamentului,
organigramele atelierelor, documentaţii ale serviciului de aprovizionare, procedurile de lucru etc. Scopul acestei
etape este alcătuirea listei complete a produselor şi materialelor manipulate în amplasament.
Cu ocazia acestei inventarieri, produsele perimate sau neutilizate de o perioadă de timp vor fi eliminate.
Datele colectate în această etapă sunt:
- denumirea chimică sau comercială a produsului;
- cantitatea utilizată (în anul, lunile trecute);
- frecvenţa utilizării;
- zona de lucru unde este utilizat ACP;
- informaţii despre pericolele semnalizate pe etichete (pictograme, fraze de risc);
- informaţii menţionate în FDS (pericole, proprietăţi fizico-chimice).
În faza de inventariere, FDS constituie un ajutor esenţial. Diversele date colectate pentru inventariere pot să
servească şi la elaborarea altor documente cum ar fi evaluarea riscurilor sau fişele de post.
Ierarhia riscurilor potenţiale (IRP) este necesară din cauza numărului mare de produse şi materii prime utilizate
într-un amplasament şi permite ca aprofundarea evaluării să înceapă cu produsele cele mai periculoase.
Ierarhizarea ţine cont de pericolele intrinseci ale ACP exprimate prin frazele de risc, de expunerea potenţială
(sănătate), de potenţialul de pericol de aprindere (incendiu, explozie) şi de potenţialul de transfer (impact de
mediu) în funcţie de riscul avut în vedere.

300
Tab. 2 Criterii folosite pentru calculul scorului de risc potenţial al unui ACP
Efectele asupra sănătăţii Incendiu-explozie Impact de mediu

Expunere Potenţial de Potenţial de

Pericol Inflamabilitate Pericol
potenţială aprindere transfer
Fraze de Cantitatea Cantitatea Cantitatea
Fraze de risc Fraze de risc
risc folosită stocată utilizată
Clasificarea
Frecvenţa Surse de Cantitatea
deşeurilor
utilizării aprindere stocată
periculoase

Starea de agregare

Metoda IRP furnizează elemente obiective pentru stabilirea situaţiilor care necesită, cu prioritate, o evaluare de
risc. Se recomandă clasificarea priorităţilor de evaluare în Grupuri Omogene de Expunere (GOE) pentru
organizarea fazei de „evaluare a riscurilor”. Un GOE corespunde unui ansamblu de lucrători, de posturi sau
operaţii de lucru pentru care se estimează că expunerea este de aceeaşi natură şi de intensitate similară.
Evaluarea riscurilor constă în aprecierea într-o manieră simplificată a riscurilor pentru sănătate. Acest demers
necesită colectarea unui număr mai mare de informaţii decât în faza de ierarhizare, privind condiţiile de
manipulare a diverşilor agenţi chimici periculoşi.
Pentru optimizarea timpului necesar pentru desfăşurarea acestei etape, evaluarea riscurilor unui GOE se poate
realiza iniţial numai pentru produsele care prezintă riscul potenţial cel mai ridicat. Evaluarea riscului presupune
o analiză a sarcinii de muncă şi a condiţiilor de operare. Aceasta presupune analiza fiecărei sarcini efectuate de
lucrătorii aparţinând unui GOE pentru estimarea riscului rezidual asociat unei sarcini de muncă având în vedere:
- pericolele agenţilor chimici;
- proprietăţile fizico-chimice (starea fizică, volatilitatea)
- condiţiile de lucru (tip de procedeu, temperatură…)
- mijloacele de prevenire (ventilaţia)
Plecând de la aceste informaţii, se calculează câte un scor pentru fiecare cuplu (agent chimic, sarcină). Acest
scor permite caracterizarea riscului inerent al sarcinii, apoi prin adiţionarea scorurilor, caracterizarea riscului
unui GOE.
Metodologia de evaluare simplificată a riscurilor chimice constituie un instrument pentru evaluarea obiectivă a
riscurilor chimice fără a fi necesar iniţial să se recurgă la determinări de noxe în aerul din mediul de muncă sau
la examene medicale. Se menţionează că această evaluare, care presupune inventarierea agenţilor chimici,
analizarea sarcinii de muncă şi a procedeelor, este comparabilă cu cele care prevăd în prealabil măsurarea
expunerii prin determinări de noxe.
Metoda HAZOP
Un studiu al pericolului şi operabilităţii HAZOP (Hazard and Operability – pericol şi operabilitate) este o
examinare structurată şi sistematică a unui proces sau a unei operaţii existent/ă sau proiectat/ă pentru
identificarea şi evaluarea problemele care ar putea prezenta riscuri pentru personal sau echipament, sau ar putea
împiedica desfăşurarea eficientă a operaţiei. HAZOP este o tehnică calitativă bazată pe un ghid de cuvinte şi este
realizată de o echipă multidisciplinară pe parcursul unui set de întâlniri. Tehnica HAZOP a fost iniţial dezvoltată
pentru analiza proceselor chimice dar, ulterior a fost extinsă şi la alte tipuri de sisteme, operaţii complexe şi
sisteme de software.
Pentru această metodă există programe electronice care se vând pe CD-uri şi se organizează cursuri de formare
în străinătate. Detalii despre aplicarea metodei se găsesc în IEC 61882: Studii HAZOP – Ghid de aplicare.
Deoarece abilităţile şi experienţa conducătorului echipei sunt definitorii în aplicarea cu succes a metodei
HAZOP, în România puţinele companii care încearcă să o aplice au apelat la experţi străini. În continuare sunt
prezentate pe scurt câteva informaţii cu privire la principiile şi etapele metodei.
Definiţii
NOD (parte, secţiune) = un loc specific în proces în care se realizează evaluarea deviaţiilor de la intenţia
proiectată.
INTENŢIA PROIECTATĂ = modul în care se aşteaptă să se desfăşoare procesul în nodul respectiv. Este
descrisă în mod calitativ ca o activitate (ex. alimentare, pompare, golire, încărcare, amestecare) şi/sau în mod
cantitativ prin parametrii de proces (ex. temperatură, debit, presiune de lucru, impurităţi).
DEVIAŢIE = modul în care condiţiile de proces se pot abate de la intenţia proiectată.
CUVÂNT-CHEIE = un cuvânt/o expresie scurt/ă folosit/ă pentru a crea imaginea abaterii de la intenţia
proiectată.

301
Tab. 3 Cuvintele cheie de bază
Cuvânt cheie Definiţie Exemplu
Nu / nicio /un Nu este atinsă intenţia proiectată Nu există debit când ar trebui să fie
Mai mult Creştere semnificativă a Temperatură mai înaltă decât cea
parametrului proiectată
Mai puţin Descreştere semnificativă a Presiune mai mică decât cea
parametrului normală
La fel ca şi Alte supape se închid în acelaşi
Are loc o activitate suplimentară timp (greşeală de logică sau eroare
umană)
Parte a Intenţia de proiectare este realizată Numai o parte a sistemului se
numai parţial opreşte
Invers Are loc opusul intenţiei de Fluidul curge înapoi când sistemul
proiectare se opreşte
Altfel decât Are loc o cu totul altă activitate Lichide în conductele de gaz

Tab. 4 Exemple de cuvinte cheie suplimentare referitoare la timp, ordine, succesiune

Cuvânt cheie Definiţie
Devreme / târziu Sincronizarea e diferită de cea intenţionată
Înainte / după Un pas (sau o parte a acestuia) se face în afara
secvenţei
Mai repede / mai încet Pasul nu este făcut la timp
Unde Aplicabil pentru curgere, transfer. Surse şi destinaţii
CAUZĂ = motivul apariţiei deviaţiei. Pot fi identificate mai multe cauze pentru o singura deviaţie.
CONSECINŢE = rezultatele deviaţiilor. Consecinţele pot cuprinde pericole generate de procese (ex. emisia de
materiale toxice) cât şi de probleme de operare (oprirea instalaţiei, reducerea calităţii produsului). O consecinţă
poate avea cauze multiple.
Tab. 5 Exemple de parametri de proces
Debit Compoziţie pH
Presiune Adăugare Secvenţă
Temperatură Separare Semnal
Amestecare Timp Start / stop
Agitare Fază Operare
Transfer Viteză Menţinere
Nivel Mărimea particulei Service
Viscozitate Cantitate Comunicare
Reacţie Control

Cuvintele cheie sunt aplicate, la toţi parametri pentru a identifica deviaţiile nedorite şi totuşi credibile de la
intenţia de proiectare / de proces.
Cuvinte cheie + Parametru → Deviaţie
Câteva exemple de combinaţii cuvinte cheie şi parametri:
- Nici un debit – debit incorect, blocaj, patinare, răspuns incorect al robinetului, pierderi semnificative,
defectarea echipamentului, diferenţa de presiune incorectă, izolare incorectă
- Debit mai mare – creşterea capacităţii de pompare, creşterea presiunii de aspirare, mărirea densităţii
fluidului, fisuri ale schimbătorului, conectare încrucişată a sistemelor, defectarea aparaturii de control
- Temperatura mai mare – condiţiile mediului ambiant, defectarea ţevilor schimbătorului de căldură,
incendiu, lipsa apei de răcire, control deficient, incendiu intern
302
Procedura HAZOP
1. Se împarte sistemul în noduri (de ex. reactor, depozit)
2. Se alege nod-ul de studiat (de ex. traseu, vas, pompă)
3. Se descrie intenţia proiectată
4. Se selectează parametrul de proces
5. Se aplică cuvântul cheie
6. Se evaluează consecinţele
7. Acţiunea recomandată: Ce ? Când ? Cine ?
8. Se înregistrează informaţia
9. Se repetă procedura începând cu pasul 5 pentru alt cuvânt cheie
10. Se repetă procedura începând cu pasul 4 pentru alt parametru
11. Se repetă procedura începând cu pasul 2 pentru alt nod
Pentru fiecare nod trebuie luate în considerare următoarele moduri de operare: operarea normală, oprirea de
urgenţă, prelevarea de probe, moduri speciale de operare etc.
Constatările sunt înregistrate în timpul întâlnirilor în foile de lucru HAZOP, pe suport hârtie sau direct în
computer conectat la un proiector (recomandat) pentru a fi accesibile membrilor echipei în timpul şedinţelor.
Foile de lucru HAZOP pot fi diferite în funcţie de scopul studiului dar, în general, coloanele sunt cele din Ghidul
de aplicare.

Tab. 6 Exemplu: Foaie de lucru HAZOP Sursa IEC 61882

Titlul studiului: Pag. din
Desen nr.: Rev. nr. Data:
Echipa HAZOP Data întâlnirii:
Partea avută în vedere:
Intenţia de proiectare: Documentaţie: Activitatea:
Sursa: Destinaţia:
Nr. Cuvânt Para- Cauze Acţiuni Acţiuni
Deviaţie Consecinţe Protecţii Comentarii
crt. cheie metru posibile necesare alocate

Pe baza constatărilor făcute, se întocmeşte un raport al cărui conţinut este, de asemenea, definit în standardul
sus-menţionat.
Pentru monitorizarea realizării acţiunilor stabilite sunt organizate întâlniri de revizuire la care participă întreaga
echipă HAZOP. Sinteza verificărilor trebuie consemnată şi clasificată ca: acţiunea este finalizată, acţiunea este în
derulare sau acţiunea este incompletă, se aşteaptă informaţii suplimentare.
Avantajele HAZOP
- Îmbunătăţirea sistemului sau operaţiilor
o reducerea riscului şi o mai bună previziune a împrejurărilor periculoase
o operaţii mai eficiente
- Îmbunătăţirea procedurilor (ordonare logică, acoperire completă)
- Conştientizarea aspectelor generale de către părţile interesate
- Construirea echipei
Alegerea metodei de evaluare a riscului chimic
Există şi alte metode de evaluare a riscului chimic. În anul 2003, în seria de publicaţii FORUM, Agenţia
Europeană pentru Securitate şi Sănătate în Muncă a publicat un număr 10 consacrat substanţelor periculoase la
locul de muncă şi minimizării riscurilor. În acest număr se face o comparaţie între 11 metode de evaluare a
riscului chimic şi de substituţie.
Atunci, cum poate hotărî o echipă de evaluare care metodă i se potriveşte companiei, ce poate face echipa cu
forţe proprii şi când este mai bine să apeleze la servicii externe? În schema următoare este prezentată schematic
o propunere de procedură elaborată în principal pe baza metodelor deja prezentate.
Există multe metode de evaluare a riscurilor profesionale, unele standardizate, dar trebuie reţinut că niciuna nu
garantează 100% securitatea muncii. Echipa de evaluare trebuie să analizeze sarcina în detaliu, să investigheze
evenimentele de muncă care au avut loc în companie şi în ramura de activitate a acesteia, să se informeze cât mai
bine cu privire la riscurile specifice companiei şi la măsurile de prevenire şi protecţie potrivite, să stabilească
care sunt prevederile legale care se aplică companiei şi să aprecieze obiectiv dacă cunoştinţele şi abilităţile
303
disponibile în companie pentru efectuarea evaluării riscurilor sunt suficiente sau trebuie să se apeleze la experţi
externi.
Evaluarea riscurilor este realizată cu succes dacă a fost pregătită de specialişti, dacă lucrătorii şi conducerea au
participat la realizarea ei şi dacă măsurile de prevenire şi protecţie stabilite pe baza evaluării riscurilor sunt
implementate.
SLIC
Comitetul Superior al Inspectorilor de Muncă (SLIC) este un forum de colaborare şi schimb de informaţii între
experţii din Statele Membre şi Comisie şi o reţea de oficiali ce lucrează în scopul obţinerii unei aplicări eficace a
legislaţiei sociale în Comunitate. În general, SLIC sprijină acţiunile Agenţiei Europene pentru Securitate şi
Sănătate în Muncă de la Bilbao şi organizează acţiuni pe aceleaşi teme cu agenţia, dar pe domenii restrânse pe
care le consideră de interes.

Astfel, în perioada 2008 - 2009, tema Săptămânii Europene este evaluarea riscurilor. SLIC şi-a propus pentru
anul 2009 desfăşurarea unei acţiuni pe tema evaluării riscurilor profesionale chimice pentru o mai bună
respectare în UE a Directiva 98/24/CE “Agenţi chimici” (HG nr. 1218/2006), pentru reducerea afecţiunilor şi
accidentelor lucrătorilor europeni şi pentru îmbunătăţirea şi armonizarea metodelor de evaluare a riscurilor,
inspecţie şi comunicare ale inspectoratelor de muncă. Cu siguranţă acţiunea va aduce noi informaţii în domeniul
evaluării riscurilor chimie.

Bibliografie
1. Formula for Health Safety, guidance for small and medium-sized firms în chemical industry, HSE
Books, 1997, ISBN 0 7176 0996 0
2. Instrucţiuni practice cu caracter nerestrictiv privind protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici la locul de muncă (articolele 3, 4, 5, 6 şi
punctul i al anexei ii din Directiva 98/24/CE), 2005
3. Ghid de bune practici cu caracter neobligatoriu Directiva CE 1999/92 „ATEX” (atmosfere explozive)
4. Méthodologie d‟évaluation simplifiée du risque chimique, INRS, Hygiène et sécurité du travail –
Cahiers de notes documentaires – 3 trimestre 2005, pag. 39-62
5. Moetodologia de evaluare a riscurilor de sănătate şi securitate în muncă MERATM, Ed. CONPHYS, Rm.
Vâlcea 2006, ISBN 973-750-032-6
6. Informaţii de specialitate de pe Internet

304
305
 Compania adună informaţiile de bază

Evaluare
Nu Da - met. HAZOP
Instalaţiile sunt - det. noxe
Este IMM?
complexe? - experţi
- ……
Măsuri specifice
Nu de prevenire cf.
Da
art. 19-29 şi art.
38-42 din HG
Evaluare 1218/06
Ierarhizare
Da Da - met. UE
riscuri de
ACP sunt T+, T, Nr. ACP > 10 îmbolnăvire - met. INRS Nu
C, Xi, CMR? (metoda IRS) - met. MERA
- …..

Nu
Riscul este Monitorizare
Nu
redus?

Evaluare
Da Ierarhizare
Da - met. UE
ACP sunt F+, F, riscuri de - met. Dow Da
Nr. ACP > 10 Măsuri generale de
E, O? accidentare Chemical prevenire cf. art.
(metoda IRS) - ….. 17 HG 1218/06 şi
cap. I din partea I
Nu a Instrucţiunilor
practice UE

ACP sunt
poluatori?
Propunere de determinare a paşilor necesari într-o evaluare a riscurilor chimice
306
 “Toţi oamenii fac greşeli, dar numai înţelepţii învaţă din greşelile lor”
Winston Churchill

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONCEPTELE DE BAZĂ ALE EVALUĂRII

RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ÎN
ACTIVITATEA DE TELECOMUNICAŢII
ing. Ionuţ Barbu-IM Bucureşti
ing.Constantin Bujor--ITM Bucureşti

1. ISTORIA TELECOMUNICAŢIILOR ÎN ROMÂNIA

Istoria mondială a telecomunicaţiilor se înscrie pe o linie istorică începând cu telegraful şi extinzându-se până la
internet.
Mai jos prezentăm anii apariţiei pe plan mondial a telegrafiei 1832-1844, telefoniei 1876, radioului 1895 şi
internetului 1982 care constituie cele 5 mari etape ale telecomunicaţiilor. Se poate observa că în România anii
experimentărilor sau introducerii sunt relativ apropiaţi, ceea ce denotă interesul acordat de autorităţile şi oamenii
de ştiinţă parametrii acestui fenomen.
1982
INTERNETUL
1993
<<<<<
1884-1923
TELEVIZIUNEA
1937,1955
<<<<< Anii apariţiei pe plan
1895 mondial
RADIOUL
1901
Anii introducerii sau <<<<<
experimentării 1876
în România TELEFONIA
1877
<<<<<
1832-1844
TELEGRAFIA
1853

Domeniul de telecomunicaţie Diferenţa în ani între România şi planul mondial

Telegrafia 9 ani
Telefonia 1 an
Radioul 6 ani
Televiziunea 14 ani
Internetul 11 ani

În România liniile telegrafice au fost instalate, cu o contribuţie austriacă, dinspre Austria în Transilvania, apoi în
Ţara Românească şi Moldova, iar cu o contribuţie franceză în zonele de sud ale Principatelor Române. În anul
1853 au intrat în funcţiune liniile Voiena-Sibiu-Alba Iulia-Cluj, iar în 1854 se construiesc liniile Sibiu-Braşov şi
Timişoara-Lugoj-Orşova şi intră în funcţiune şi linia Braşov-Bucureşti prin aceasta asigurându-se comunicaţia
telegrafică cu Viena. În 1905 a fost pozat cablul submarin Constanţa-Constantinopol, realizându-se comunicaţia
directă Berlin-Constanţa-Constantinopol.
Între apariţia telegrafului şi a telefoniei au trecut peste 40 de ani.
Spre sfârşitul anului 1877, telefonul este introdus şi în România experimental (telegraful vorbit sau telephon), de
catre firma Teirich&Leopolder -fabrica de aparate telegrafice- la Bucureşti. O convorbire la 100 m este
menţionată pentru început în 1877-1878. În 1878 Titu Maiorescu a vorbit telefonic pe o linie telegrafică de la
Dorohoi la Mihăileni (20 km), la frontiera cu Austria. Treptat numărul legăturilor telefonice se măreşte, pentru
calea ferată şi autorităţi. Serviciul Public Urban este introdus în anii 1893-94 la Brăila, Galaţi, Bucureşti, cu staţii
centrale de 50-100 linii, iar în 1893 se deschide Serviciul Public Interurban prin linia telefonică Bucureşti-Sinaia.
Până în 1900 sunt introduse servicii publice la Ploieşti, Iaşi, Craiova (1896), Botoşani (1897), Târgovişte (1898).

307
Referitor la ROMTELECOM-ul de azi N. Perciun arată: ,,În noul Palat telegrafo - poştal din Calea Victoriei, dat
recent în exploatare în 1900, a fost instalat un multiplu telefonic cu baterie centrală sistem Western cu
capacitatea de 1200 linii şi 20 interurbane, cu posibilitatea sporirii până la 3000 de linii.
Intrat în serviciu la 1 februarie 1901, a preluat toţi abonaţii din capitală prin cabluri subterane instalate atunci.
Era în acea vreme cel mai perfecţionat multiplu telefonic din Europa. Mulţi specialişti străini îşi făceau drum
prin Bucureşti pentru a-l putea cerceta”. Primele comunicaţii telefonice internaţionale au fost stabilite cu
Bulgaria (1903), Ungaria (1905) şi direct cu Austria (1913) prin Cernăuţi - Lemberg - Cracovia. În jurul lui
1910 întreg teritoriul ţării era cuprins de reţele telefonice. În ceeace priveşte telefonia multiplă, inginerul
Augustin Maior are prioritate în realizarea ei; în 1907 el a fost primul care a realizat, experimental, comunicaţii
simultane pe un număr de 5 căi pe o singură linie de transmisie (15 km la Budapesta).
Telefonia fixă se dezvoltă permanent în ţara noastră, serviciul public având numeroase denumiri iar începând cu
1998 devenind S.C. ROMTELECOM S.A., societate privată cu capital mixt romano/grec.
Încep să se dezvolte şi alte servicii oferite clienţilor, persoane particulare dar şi persoanelor juridice. Anii
următori au apărut numeroşi furnizori de servicii de telecomunicaţii (ex. anul 2004 - 2008 companii au notificat
ANRC în vederea obţinerii Autorizaţiei generale pentru furnizarea serviciilor sau a reţelelor de comunicaţii
electronice - au fost autorizate 1710 companii) concurenti potentiali ai ROMTELECOM.
Telefonia mobilă a pătruns pe piaţă din anul 1992, an în care Telefonica Spania a deschis o subsidiară în ţara
noastră, Telefonica România.
De atunci până în prezent serviciile de telefonie mobilă s-au extins cu foarte mare rapiditate, prin intrarea pe
piaţă a unor jucători mondiali cunoscuţi ORANGE şi VODAFONE.
De asemenea, serviciile de internet de bandă largă şi conţinut multimedia, televiziunea digitală ş.a. au devenit
uzuale în ultimii ani, datorită mai multor companii care operează în acest sector.
2. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI
ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ
Un pericol este orice poate cauza o vătămare. Pericolele pot afecta persoane, proprietăţi, procese; acestea pot
determina accidente şi îmbolnăviri, pierderi de producţie, deteriorări ale echipamentelor etc.
Riscul profesional se referă la probabilitatea şi gravitatea unei vătămări sau îmbolnăviri care apare ca rezultat al
expunerii la un pericol.
Accidentele de muncă şi bolile profesionale sunt evenimente aleatoare, apariţia lor putând fi apreciată doar
probabilistic. Prin definiţie ele sunt în mod obligatoriu într-un raport de cauzalitate cu elementele procesului de
muncă. Analiza mecanismului intim de producere a lor trebuie să cuprindă deci toate elementele care intervin în
acest proces.
Indiferent de natura activităţii, în orice proces de muncă sunt implicate patru elemente care interacţionează şi se
influenţează reciproc în vederea realizării unui scop unic: executantul, sarcina de muncă, mijloacele de producţie
şi mediul de muncă.
Modalităţile de evaluare a securităţii muncii într-un sistem de muncă pot fi cel mai clar definite în funcţie de
momentul în care se face evaluarea în raport cu evenimentele care definesc prezenţa respectiv absenţa securităţii
– accidentele de munca şi îmbolnăvirile profesionale.
Din acest punct de vedere există numai două principii de evaluare a securităţii:
- postaccident/boală profesională;
- preaccident/boală profesională.
În funcţie de principiul adoptat, se diferenţiază şi criteriile de evaluare:
- numărul de evenimente efectiv produse şi gravitatea lor;
- probabilitatea şi gravitatea potenţială a evenimentelor care s-ar putea produce în sistem.
La această oră în întreaga lume se utilizează sute de metode de evaluare preaccident, care se bazează pe
identificarea riscurilor dintr-un sistem de muncă, care în functie de modelul care le-a generat pot fi sistematizate
în patru categorii:
- metode de inspecţie (controale şi verificări);
- metode bazate pe modelul Heinrich;
- metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor;
- metode bazate pe ergonomia sistemelor.
Pentru ţara noastră, cea mai utilizată metodă de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională,
este cea elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii “Alexandru Darabonţ”,
în anul 1993 de către dr. ing. Stefan Pece.
Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă) pe baza unor
liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitate şi frecvenţa
consecinţei maxim previzibile.
Aplicarea metodei de evaluare a riscurilor implică mai multe etape:
1. Constituirea echipei de analiză şi evaluare.
2. Descrierea sistemului de analizat.
În vederea evaluării riscurilor profesionale la locul de muncă trebuie cunoscute următoarele:
- unde este amplasat locul de munca şi/sau se desfăşoară activităţile;
308
- cine lucrează la acest loc de muncă;
- ce fel de echipamente tehnice, materiale şi procedee sunt utilizate;
- ce sarcini de muncă sunt realizate;
- ce pericole au fost deja identificate şi care sunt sursele acestora;
- care sunt consecinţele posibile ale pericolelor existente;
- ce măsuri de protecţie sunt aplicate;
- ce accidente, boli profesionale şi alte tipuri de îmbolnăviri au fost raportate;
- care sunt prevederile legale şi alte reglementări în legătură cu locul de muncă.
3. Identificarea factorilor de risc din sistem.
4. Idenficarea cauzelor factorilor de risc.
5. Evaluarea riscurilor.
6. Stabilirea măsurilor de prevenire.

3. ASPECTE PRIVIND EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE

PROFESIONALĂ ÎN ACTIVITATEA DE TELECOMUNICAŢII
Evaluarea riscurilor profesionale în industria de telecomunicaţii din
România s-a făcut ţinând cont de prevederile legale în vigoare ( în speţă
:art. 7, al. 4, lit. A şi art. 12, al.1, lit a din Legea securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006), iar cele mai multe companii de profil au realizat
evaluarea riscurilor folosind una din cele mai cunoscute metode de
evaluare şi anume cea elaborată de Institutul Naţional de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii “Alexandru Darabont”, în anul 1993
de către dr.ing. Ştefan Pece.

În condiţiile unei concurenţe din ce în ce mai ridicate pe piaţa telecomunicaţiilor şi ţinând cont de dezvoltările
tehnologice deosebite, salariaţii companiilor de profil au fost supuşi unui ritm ridicat de activitate, în condiţii şi
locuri de muncă diverse, cu implicaţii diferite asupra securităţii şi sănătăţii lor.
Conducerile companiilor au ţinut cont de complexitatea şi diversitatea activităţilor desfăşurate şi preocupate de
asigurarea unor condiţii de lucru în conformitate cu cerinţele de securitate şi cu prevederile legislaţiei în vigoare
precum şi cu specificul activităţii; au realizat prin intermediul serviciilor de prevenire şi protecţie evaluări ale
riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.
S-a trecut la evaluarea riscurilor, parcurgându-se următoarele etape:
- identificarea factorilor de risc pe elementele sistemului de muncă (executant, sarcina de muncă, mijloace de
producţie, mediu de muncă);
- cuantificarea probabilităţii şi a gravităţii;
- calculul nivelului de risc prin combinaţia gravitate-probabilitate, pentru fiecare factor de risc identificat, şi
- calculul nivelului de risc global pentru fiecare activitate ca medie ponderat a nivelurilor de risc ale factorilor de
risc.
La stabilirea probabilităţilor s-a ţinut cont atât de statistica accidentelor care au avut loc în companii în ultimii
ani cât şi de aprecierea timpului de expunere.
Activităţile desfăşurate în domeniul telecomunicaţiilor pot fi clasificate în funcţie de specificul muncii şi de
mediul de lucru în:
- activităţi tehnice;
- activităţi administrative;
- relaţii cu clienţii;
- activităţi de birou.
În urma analizelor făcute a rezultat că cele mai reprezentative riscuri identificate proprii mijloacelor de producţie
sunt:
- ruperea stâlpilor de lemn de la bază sau din pământ datorită vechimii / îmbătrânirii;
- electrocutarea prin atingerea directă a conductorilor datorită îmbătrânirii izolaţiei sau străpungerii accidentale şi
- lovire de către mijloacele de transport şi alte accidente rutiere.
Legat de mediul de muncă, riscurile cele mai des întâlnite sunt:
- nivel de iluminare insuficient pentru locurile de muncă sau corpuri de iluminat dispuse neergonomic;
- zgomot specific în spaţii deschise/închise;
- câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă.
Privind sarcina de munca, s-au depistat şi aici forme de manifestare a factorilor de risc ridicat, şi anume:
- suprasoliocitarea psihică la posturile de muncă cu videoterminale şi lucrul cu clienţi;
- decizii dificile care trebuie adaptate la situaţia din teren într-un timp cât mai scurt.
Pentru executant, cele mai reprezentative riscuri sunt:
- coordonarea incorectă a acţiunilor efectuate la înălţime, lipsa lucrătorului de la baza scării;

309
- neutilizarea mijloacelor individuale de protecţie primite spre folosinţă, necomunicarea stării de uzură a
acestora;
- omisiunea comunicării şefului direct a problemelor de sănătate ce pot afecta securitatea şi sănătatea în muncă.
Nivelul de risc global în evaluările de risc arată că pe ansamblu, în domeniul telecomunicaţiilor, situaţia privind
securitatea şi sănătatea în muncă este bună.
Bineînţeles că există zone în care măsurile propuse pentru micşorarea nivelurilor parţiale de risc, urmează a
suferi îmbunătăţiri în ceea ce priveşte securitatea lucrătorilor la locul de muncă.
De asemenea, există şi riscuri care afectează sănătatea lucrătorilor, fără a depăşi un nivel acceptabil al riscului,
dar care neglijate sau fără a lua măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă pot să conducă la efecte de
nedorit.
Aceste riscuri destul de des întâlnite sunt : zgomotul; vibraţiile; radiaţiile electromagnetice, etc.
Vibraţiile mecanice apar, de obicei, la folosirea unor echipamente de muncă, cum ar fi : maşini de găurit; dălţi
pneumatice; etc. Vibraţiile transmise sistemului mână-braţ de utilajele operate manual generează în special
afecţiuni vasculare, leziuni osoase, afecţiuni neurologice sau musculare.
Din punctul de vedere al zgomotului la locul de muncă, privit ca un factor de risc cu influenţa asupra atenţiei
acordate activităţilor desfăşurate dar şi asupra psihicului lucrătorilor.
Astfel tehnicienii desfăşoară activităţi curente în camere de tragere - dispuse cel mai des pe carosabil sau pe
trotuare, între şinele de tramvai, pe stâlpi dispuşi de-a lungul străzilor (în mediul urban) sau căilor de
comunicaţie (în mediul rural) sunt în contact direct cu zgomotul datorat traficului intens al mijloacelor de
transport, al şantierelor ce îşi desfăşoară activitatea în imediata apropiere a căilor de comunicaţii.
Şefii de tură şi operatorii de date din Centrele de distribuţie sunt supuşi zgomotelor datorate funcţionării
maşinilor de tăiat, transport, printat şi anvelopat, dispuse în săli.
Observaţie
Ca exemplu în cadrul unei companii din domeniul telecomunicaţiilor nivelurile parţiale de risc datorate
mediului de lucru, factori de risc fizic – zgomot ; vibraţii la limita admisibilă la locul de munca, este situat în
jurul valorii 2, în cazul salariaţilor din cadrul Centrelor de distribuţie.
Din determinările făcute în 2003, 2005 şi 2008 la aceste centre din Bucureşti, Bacău şi Timişoara a rezultat că
valorile zgomotului au scăzut de la o determinare la alta ca urmare a măsurilor tehnice de prevenire luate:
schimbarea aparaturii vechi (Bucureşti) sau a redistribuirii acesteia în sălile de lucru (Bacău), a creării de
pereţi fonoabsorbanţi (Bacău şi Timişoara), etc.
Aşa cum am arătat, acţiunea factorilor de risc poate conduce fie la vătămarea violenta a organismului, prin
lezarea integrităţii anatomice, determinând anularea sau diminuarea uneia sau a mai multora din funcţiile
fiziologice, fie la afecţiuni ale organismului.
În primul caz survine un accident de muncă iar în al doilea rând o boală profesională sau boală legată de o
profesiune.
În prezent în funcţie de natura factorilor care le provoacă, putem evidenţia cinci tipuri de vătămări : mecanice;
termice; electrice;chimice; prin iradiere sau combinate.
Tabloul bolilor profesionale este practic nelimitat. Din considerente practice, însă legislaţia din diverse ţări
limitează în mod convenţional numărul bolilor considerate profesionale.
În funcţie de factorul de risc, care le-a generat, bolile profesionale pot fi:
- intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
- pneumoconioze provocate de inhalarea de substanţe minerale netoxice;
- zgomotul produce hipoacuzie sau surditate;
- câmpurile electromagnetice de înaltă frecvenţă produc cataractă, sindrom neuro-cardiovascular şi endocrin;
- boli de iradiere;
- boli prin expunere la temperaturi foarte înalte sau scăzute;
- alergii profesionale;
- boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută ;
- dermatoze profesionale;
- cancerul profesional;
- boli infecţioase şi parazitare;
- boli prin suprasolicitare;
- alte boli.
Datorită faptului că, evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnîvire profesională se face pe loc de muncă/post
de lucru, în identificarea pericolelor sunt luate în calcul atât condiţiile de mediu existente în cadrul unităţii cât şi
condiţiile de mediu specifice zonei geografice în raza căruia executantul îşi desfăşoară activitatea.
Analizând aceste aspecte constatăm că, în cadrul aceleiaşi activităţi evaluate (loc de muncă/post de lucru) pot
apărea diferenţe semnificative în funcţie de zona geografică dar şi de zonele unde industria chimică, traficul
intens, industria extractivă, etc. au afectat considerabil mediul înconjurător. Prin urmare, evaluarea se poate face
ţinând cont de toţi factorii de mediu posibili existenţi, gradul de risc fiind calculat ca un maxim posibil pentru
postul de lucru respectiv.
310
 ANALIZA GENERALĂ A RISCULUI CHIMIC
ing. Miclău Constantin-ITM Mehedinţi
ing. Lupulescu Liviu George-ITM Mehedinţi

Directiva cadru 89/391 publicată în 1989 cere ca angajatorul să asigure “securitatea şi sănătatea lucrătorilor în
toate aspectele legate de muncă”, în care sens trebuie să introducă măsuri vizând promovarea îmbunătăţirii
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe timpul muncii şi care să conducă la prevenirea riscurilor profesionale.
Accentul se pune deci nu pe protecţia şi supravegherea medicală a lucrătorilor ci pe prevenirea riscurilor.
Problemă cheie a accesului la optimizarea integrării omului în sistemul solicitărilor profesionale, la conservarea
şi utilizarea eficientă a potenţialului său creator, prevenirea riscurilor profesionale şi protejarea mediului
înconjurător constituie astăzi un domeniu multidisciplinar, ce integrează preocupări conjugate ale disciplinelor
tehnice şi umaniste, interesate - deopotrivă - în găsirea celor mai adecvate mijloace de proiectare a funcţionalităţii
locurilor de muncă. Scopul final al acestei activităţi este prezervarea vieţii şi integrităţii omului precum şi a
mediului în procesul muncii, prevenirea accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale.
Parte componentă a protecţiei sociale, căreia îi conferă pondere şi valoare în balanţa sistemului socio-economic,
prevenirea riscurilor profesionale a avut în toate timpurile o puternică tentă umanitară. Orice societate care
recunoaşte "omul ca valoare şi scop suprem" va admite că protejarea vieţii acestuia şi a mediului său de viaţă
este a priori justificată şi îndreptăţeşte un efort oricât de mare.
Pe de altă parte, resursele financiare sunt limitate şi, oricât de puternică ar fi latura socială a activităţii de
prevenire a riscurilor profesionale în condiţiile economiei de piaţă, stabilirea priorităţilor în alocarea acestor
resurse trebuie să aibă la bază criterii economice (indicatori cantitativi).
Deplasarea ponderii dinspre componenta socială, umanitară, ecologică a prevenirii riscurilor profesionale spre
componenta economică, în condiţiile economiei de piaţă, necesită importante schimbări în modul de abordare a
problemelor de securitate şi sănătate în muncă.
În esenţă, aceste schimbări constau în deplasarea accentului de la analize calitative spre găsirea unor metode, care
să permită asigurarea stării de securitate a muncii şi a mediului în condiţii de eficienţă economică.
Astfel de analize permit, în primul rând, o radiografiere a situaţiei existente din care rezultă riscurile acceptabile
sau inacceptabile şi priorităţile în luarea măsurilor de prevenire, respectiv în alocarea resurselor pentru acestea.
În al doilea rând, evaluarea nivelului de securitate a muncii în cadrul unui sistem permite compararea sub acest
aspect a diverselor sisteme, cu aplicaţii în utilizarea optimă a pârghiilor economice (stimulente economice).
În al treilea rând, evaluarea nivelului de securitate, în corelaţie cu legislaţia de asigurări sociale şi de protecţie a
mediului, poate stimula cointeresarea agenţilor economici în îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, respectiv
pentru a lua măsuri pentru trecerea de la niveluri mici de securitate (nivel de risc mare) la niveluri mari (nivel
inferior de risc), acceptabile.
Componentă intrinsecă a strategiei manageriale, activitatea de prevenire a riscurilor profesionale reprezintă un
ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice menit să asigure desfăşurarea proceselor de muncă în condiţii de
maximă securitate pentru sănătatea şi integritatea participanţilor la proces ca şi a mediului de muncă,
componentă a sistemului de mediu. Astfel, aceasta se constituie ca o ştiinţă de interfaţă îmbinând cunoştinţe şi
tehnici de strictă specialitate din domeniul ingineriei tehnologice cu tehnici şi cunoştinţe din domeniul
ergonomiei, igienei industriale şi toxicologiei industriale.
În prima fază, analizele de securitate se efectuau numai în legătură cu asigurarea sănătăţii şi securităţii omului în
procesul de muncă.
Ulterior gama preocupărilor s-a extins şi în sensul asigurării securităţii mediului, protecţia mediului înconjurător
reprezentând o problemă de o importanţă deosebită cu implicaţii în plan social şi tehnic atât sub raport ştiinţific
cât şi practic.
În prezent, în toate ţările cu industrie chimică dezvoltată există un sistem de supraveghere şi control al gradului
de poluare.
În evoluţia viitoare a problemei poluării industriale a mediului ambiant, prin aplicarea riguroasă a măsurilor de
monitorizate, limitare şi reducere a gradului de poluare se va realiza un nivel de securitate a sănătăţii oamenilor
precum şi un echilibru ecologic satisfăcător, concordant cu prescripţiile standardelor din domeniu.
Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze pericolele pentru sănătatea şi integritatea omului în sistemul muncii cât şi
pericolele pentru calitatea mediului prezentate de substanţele şi/sau produsele chimice utilizate sau rezultate din
procesele tehnologie de producere a apei grele.
Principalele pericole pentru mediul de lucru şi mediul ambiant le constituie substanţele sau produsele chimice
eliberate voluntar sau accidental în atmosferă.
Riscurile prezentate de acestea se datorează proprietăţilor fizico-chimice, care determină proprietatea lor
intrinsecă de a provoca daune omului, florei şi faunei.
Noxele chimice industriale sunt acele substanţe sau produse chimice care se pot degaja în atmosferă şi care, în
anumite condiţii, au o acţiune nocivă asupra organismelor vii.

311
În instalaţiile tehnologice ale uzinei de apă grea ROMAG Drobeta Turnu Severin, noxele chimice se pot întâlni
sub formă de gaze sau vapori.

Schematic, riscul chimic prezentat de acestea se poate manifesta astfel:

Risc
- aer
- apă
- sol
Ri

chimic
Accidente Boli Poluare
- profesionale - aer
intoxica - alergii - apă
ţii - conjunctivite - sol
- exeme
- arsuri - cancer
- incendii
- explozii

Cunoaşterea structurii chimice a toxicului şi a proprietăţilor sale fizico-chimice permite să se tragă unele
concluzii cu privire la acţiunea lui asupra organismului uman. Aceasta se completează cu datele unor studii
experimentale efectuate pe animale în scopul stabilirii şi aplicării metodelor de protecţie adecvate.
Pe această cale se stabilesc concentraţiile şi dozele toxice, modificările ce se produc la nivelul ţesuturilor şi al
organelor interne (inimă, rinichi, ficat, etc.).
Problema cea mai importantă a aplicării rezultatelor experimentale în practică a o constituie modul de raportare
la om a reacţiilor organismului înregistrate la animale, cunoscând faptul că există deosebiri atât de tip cât şi de
intensitate a reacţiilor.
Astfel, sunt folosite în mod curent o serie de metode care includ alegerea, în funcţie de substanţa chimică
studiată, a unei anumite specii de animale, folosirea mai multor specii, etc.
O a doua sursă de informare o constituie studiul stării de sănătate a lucrătorilor expuşi la diferite substanţe chimice,
punându-se un accent deosebit pe studiul îmbolnăvirilor profesionale. În final, datele obţinute servesc la stabilirea
concentraţiilor maxime admisibile de substanţe chimice în atmosfera zonelor de lucru.
În condiţiile unei exploatări normale a echipamentelor tehnice integrate instalaţiilor tehnologice destinate
transportului, stocării, manipulării şi procesării unor produse şi substanţe chimice, cum este cazul hidrogenului
sulfurat, posibilitatea formării unor nori toxici şi/sau a unor amestecuri explozive nu se poate exclude a priori.
Prezenţa în atmosfera de lucru a norilor de produse chimice poate provoca intoxicaţii (acute sau cronice),
incendii şi/sau explozii. Amestecurile toxice şi/sau explozive de produse chimice cu aer se pot prezenta sub
forma unor dispersii fine de gaze, vapori sau ceţuri. În cazul produselor inflamabile şi/sau explozive, contactul
cu surse de aprindere poate genera incendii sau explozii, iar acestora le pot succeda detonaţii, mai ales dacă
structurile în cauză sunt extinse ca lungime, lăţime sau înălţime. Exploziile, materializate în fracţiuni de secundă,
se produc cu degajarea unei mari cantităţi de căldură şi totodată conduc la apariţia de flăcări generatoare de
incendii, temperaturi înalte, presiuni mari, creşteri vertiginoase de presiuni, fronturi de şoc, etc.
Riscurile chimice sunt riscurile profesionale datorate proprietăţilor chimice ale substanţelor sau produselor
utilizate în procesul de producţie. Sub aspectul periculozităţii se pot distinge următoarele categorii de substanţe:
- substanţe foarte toxice – cu risc extrem de mare, acut sau cronic, cu consecinţe - de cele mai multe ori -
mortale;
- substanţe toxice – cu risc grav, acut sau cronic, cu consecinţe mortale (funcţie de doza letală);
- substanţă nocive – cu risc de o gravitate limitată;
- substanţe caustice – cu risc de arsuri chimice ca urmare a capacităţii acestora de a distruge ţesuturile vii;
- substanţe iritante – cu risc de producere a unor reacţii inflamatorii în caz de contact prelungit sau repetat, în
special la nivelul mucoaselor umede;
- substanţe inflamabile – cu risc de producere de incendii;
- substanţe explozive – cu risc de producere de explozii;
312
- substanţe mutagene – cu riscul de a provoca mutaţii genetice ereditare;
- substanţe cancerigene – cu riscul de a provoca sau favoriza cancerul, direct sau indirect;
- substanţe periculoase pentru mediu – cu riscul de distrugere a florei şi/sau faunei.
Produsele toxice, nocive sau iritante pot acţiona prin apariţia lor în mediul ambiental de muncă sub formă de
gaze, vapori sau aerosoli, cu efecte dăunătoare (uneori ireversibile sau nefaste) asupra organismelor vii. Riscurile
chimice prezentate de produsele toxice, nocive sau iritante se pot manifesta prin intoxicaţii acute sau cronice,
iritaţii, dermatoze. În consecinţă, substanţele sau produsele chimice utilizate la fabricarea apei grele sau rezultate
din procesele tehnologice, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, pot manifesta o acţiune agresivă asupra stării de
sănătate sau asupra integrităţii fizice a persoanelor expuse accidental.
Substanţele sau produsele chimice toxice, nocive sau iritante care pătrund în organismul uman au o acţiune
dăunătoare perturbând funcţiile acestuia şi provocând intoxicaţii acute sau cronice. Ele pot pătrunde în organism
pe cale respiratorie (prin inhalare), prin piele (cutanat) sau prin tubul digestiv (prin ingestie accidentală).
Pătrunderea toxicelor pe cale respiratorie este cazul cel mai frecvent întâlnit în industrie (circa 90% din
intoxicaţii) şi are consecinţele cele mai grave, deoarece absorbţia lor la nivel celular şi molecular se face cel
mai rapid.
Pătrunderea toxicelor prin piele are loc, în special, în cazul substanţelor lichide şi reprezintă factorul de risc
profesional specific mijloacelor de producţie.
Ingestia substanţelor sau produselor chimice toxice, nocive sau iritante este mai rar întâlnită fiind posibilă numai
din neglijenţă.
Acţiunea toxicelor asupra organismului poate fi locală, numai asupra anumitor organe sau generală (cum este cazul
particular al hidrogenului sulfurat), când afectează toate ţesuturile şi organele. Nu se poate face însă o delimitare
precisă după criteriul tipului de acţiune, deoarece majoritatea substanţelor toxice au, în acelaşi timp, şi o acţiune
generală şi una locală asupra organismului.
Acţiunea substanţelor toxice asupra organismului uman variază în funcţie de microclimat. Temperaturile înalte
măresc pericolul de intoxicare, pe de o parte, ca urmare a creşterii volatilităţii substanţelor, iar pe de altă parte,
datorită accelerării circulaţiei sângelui în organism şi intensificării pătrunderii toxicelor prin piele. Umiditatea
ridicată favorizează, de asemenea, producerea intoxicaţiilor.
Intensitatea efectului substanţelor toxice asupra organismului depinde de natura şi cantitatea substanţei precum şi de
particularităţile organismului conform formulei:

VA
I  f  (D   P  R),
VE
în care:
I – intensitatea efectului;
D – doza;
VA – viteza de absorbţie;
VE – viteza de eliminare;
P – proprietăţile fizico-chimice ale substanţei toxice;
R – reactivitatea generală şi specifică a organismului;
F – factor de toxicitate, variabil funcţie de substanţă.
În funcţie de efectul lor asupra organismului, substanţele toxice se pot clasifica astfel (clasificare fiziopatologică):
- substanţe toxice neuroparalitice, care acţionează asupra sistemului nervos central şi, în concentraţii mari, provoacă
moartea. Din această categorie face parte şi hidrogenul sulfurat care provoacă paralizie respiratorie la concentraţii
mari de circa 1000 ppm.;
- substanţe toxice asfixiante, care afectează mai ales aparatul respirator împiedicând, fie intrarea oxigenului în
cantităţi suficiente în plămâni, fie asimilarea acestuia la nivel celular datorită blocării circulaţiei sângelui, prin
formarea unei combinaţii stabile (carboxi-hemoglobina, cian-hemoglobina, etc.);
- substanţe toxice iritante, care produc inflamarea şi iritarea ţesuturilor şi mucoaselor. Hidrogenul sulfurat se
combină cu substanţele alcaline de pe suprafaţa mucoaselor formând sulfura de sodiu, care are un caracter
caustic, astfel că în concentraţii scăzute (50 – 100 ppm) provoacă iritarea ochilor, nasului şi gâtului.;
- substanţe toxice narcotice care, pătrunzând în organism, acţionează asupra sistemului nervos provocând narcoză.
Din această categorie fac parte: protoxidul de azot, derivaţii halogenaţi ai hidrocarburilor, alcoolii, aldehidele,
esterii, anilina, nitrobenzenul.
Substanţele caustice sunt acele substanţe care, în contact cu ţesuturile vii, provoacă arsuri. Arsurile chimice se
caracterizează prin leziuni organice de intensitate diferită, funcţie de natura substanţei, de concentraţia
produsului în substanţa caustică şi de durata contactului cu substanţa caustică. La nivelul de contact al ţesuturilor
cu substanţa caustică se produce plaga de arsură. Ea se caracterizează prin modificării structurale şi funcţionale
ale celulei vii. Modificările produse pot fi reversibile sau ireversibile.
În contact cu ţesuturile substanţele caustice prezintă:
- acţiune de deshidratare determinată de higroscopicitatea substanţei caustice;
- acţiune fizico-chimică de degradare a proteinelor tisulare;
313
- acţiune biologică de inactivare prin degradarea enzimelor celulare esenţiale proceselor vitale.
Reacţiile chimice care au loc la contactul dintre substanţa caustică şi ţesutul viu sunt exoterme, cantitatea de
căldură degajată favorizând şi producerea de arsuri termice. Cu cât o substanţă este mai caustică, cu atât
cantitatea de căldură degajată la contactul cu ţesutul viu este mai puternic exotermă.
Substanţele inflamabile sunt acele substanţe (lichide sau gazoase) care, în contact cu o substanţă oxidantă în
prezenţa unei surse exterioare de iniţiere, se aprind şi ard. În aceste condiţii se poate afirma că arderea este de
fapt reacţia de oxidare a unui produs combustibil în contact cu oxigenul, fenomen ce are loc cu degajare de
căldură şi este însoţit, în general, de o emisie de flăcări şi/sau incandescenţă şi/sau o emisie de fum.
Inflamabilitatea este o caracteristică a substanţelor lichide şi este definită ca o ardere de scurtă durată a
amestecului de vapori ai unui lichid combustibil cu oxigenul din aer şi se produce în urma creşterii locale a
temperaturii datorită unei surse externe de căldură.
Noţiunea de inflamabilitate este legată, deci, numai de lichidele combustibile spre deosebire de aprindere, care este
comună tuturor substanţelor sau produselor combustibile, indiferent de starea de agregare. Caracteristic
fenomenului de inflamare este faptul că arderea se produce şi încetează brusc, deoarece căldura degajată nu este
suficientă pentru încălzirea întregii cantităţi de lichid care să asigure formarea în continuare a vaporilor. Substanţele
inflamabile se caracterizează prin punctul de inflamabilitate.
Pericol de incendii. Incendiul este o combustie care se desfăşoară fără control în timp şi spaţiu. Combustia
propriu-zisă reprezintă o reacţie chimică ce se produce între o substanţă combustibilă şi o substanţă comburantă
(de cele mai multe ori aceasta este reprezentată de oxigenul din aer). Riscul incendiilor există, practic, în toate
clădirile.
Se cunoaşte că există două categorii de condiţii care, în situaţia întâlnirii lor, conduc la declanşarea manifestării
riscului de incendii:
- prezenţa produselor combustibile uşor inflamabile (indiferent de starea lor de agregare);
- sursa de iniţiere a incendiilor.
Pericolul de explozii. Exploziile de natură chimică sunt rezultatul unei reacţii chimice foarte rapide, când, într-
un timp foarte scurt, rezultă produşi noi, cu degajare de căldură.
Explozia, în sensul cel mai restrâns al cuvântului, este un fenomen chimic (un proces de transformare chimică a
materiei), care se desfăşoară rapid, însoţit de o degajare tot atât de rapidă a unor cantităţi apreciabile de căldură şi
gaze sau vapori puternic încălziţi, care produc un lucru mecanic de deplasare sau distrugere. Substanţele
explozive se descompun sub acţiunea temperaturii, cu formare de cantităţi mari de gaze.
Amestecurile explozive sunt caracterizate de limite de explozie – superioare şi inferioare – care reprezintă
cantitatea maximă, respectiv minimă de substanţă, exprimată în procente, ce formează cu aerul un amestec
exploziv.
În afara acestor limite, sau în lipsa unei surse de căldură care să o declanşeze, explozia nu poate avea loc. Sub
limita inferioară, amestecul exploziv nu poate exploda din cauza unui exces de aer, iar peste limita superioară,
declanşarea fenomenului este împiedicată de lipsa de aer.
În cazul când amestecul exploziv este format din două sau mai multe substanţe şi aer, limitele de explozie se pot
calcula cu ajutorul formulelor:

100
Ls 
p1 p 2 p
    n
L1 L2 Ln
100
Li 
p1 p 2 p
    n
l1 l2 ln
în care:
Ls - limita superioară de explozie a amestecului de gaze, în %;
Li - limita inferioară de explozie a amestecului de gaze, în %;
p1, p2, …pn - cantităţile fiecărui component în amestec, în %;
l1, l2, …ln - limitele inferioare de explozie ale componenţilor amestecului, în %
L1, L2, …Ln - limitele superioare de explozie ale componenţilor amestecului, în %

Limitele de explozie nu au o valoare constantă, deoarece amestecul exploziv este supus acţiunii următorilor factori:
- temperatura amestecului; odată cu creşterea temperaturii limita inferioară de explozie scade amestecul exploziv
devenind mai periculos; la scăderea temperaturii limita inferioară de explozie creşte, iar intervalul dintre limite se
reduce putând ajunge la pierderea caracterului exploziv; în acest caz limitele de explozie se pot determina utilizând
următoarele relaţii de calcul:
314
 LIE20 10 t  20
LIEt  LIE20   ;
100 100
LSE20  15 t  20
LSEt  LSE20  
100 100
unde:
t - temperatura de lucru;
LIE20 - LIE la 200C (conform tabelelor de constante);
LIEt - LIE la t0C;
LSE20 - LSE la 200C (conform tabelelor de constante);
LSEt - LSE la t0C.
- presiunea la care este supus amestecul; odată cu creşterea presiunii intervalul dintre limitele de explozie se
măreşte, deci creşte posibilitatea producerii exploziei; scăderea presiunii sub o anume limită (presiunea critică de
explozie) anulează posibilitatea declanşării exploziei;
- capacitatea de oxidare a amestecului; limitele de explozie cresc, iar presiunea critică de explozie scade odată cu
creşterea capacităţii de oxidare a amestecului exploziv.
Pentru ca o explozie să poată lua naştere, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe o atmosferă explozivă;
- să existe un grad înalt de dispersie a substanţelor combustibile, iar concentraţia lor să se afle în limitele de
explozie;
- amestecul exploziv să fie într-o cantitate periculoasă;
- să existe o sursă potenţială eficientă de aprindere.
La aprecierea pericolului de explozie trebuie să se plece de la premiza că un amestec exploziv se poate aprinde în
orice moment. Dar, caracteristicile tehnice de siguranţă sunt valabile numai pentru atmosfere explozive.
Substanţele mutagene sunt cele care provoacă apariţia bruscă a unui caracter genetic nou, ce reflectă o
modificare corespunzătoare a materialului ereditar. Conform unei definiţii, ele sunt substanţe care au proprietatea
de a reacţiona cu materialul genetic sau de a acţiona asupra acestuia producând mutaţii.
Substanţele mutagene conţin molecule electrofile şi deci pot reacţiona cu structurile nucleofile, cum ar fi
moleculele de ADN.
Cercetări recente au pus la punct unele tehnici şi metodologii pentru identificarea unor astfel de substanţe şi
evaluarea activităţii mutagene potenţiale. S-a constatat că 80 – 90% din compuşii chimici cancerigeni (substanţe
care pot provoca apariţia unor tumori maligne constituite din celule epiteliale) au şi efect mutagen.
Substanţele cancerigene sunt cele care generează tumori maligne, caracterizate printr-o înmulţire excesivă a
ţesuturilor unor organe. În numeroase legislaţii naţionale se interzice complet utilizarea unor astfel de substanţe,
al căror efect este sigur cancerigen în practica industrială (precum benzenul, azbestul).

315
 EVALUAREA RISCULUI CHIMIC LA INSTALATIA DE SCHIMB IZOTOPIC

ing. Miclău Constantin-ITM Mehedinţi

ing. Lupulescu Liviu George-ITM Mehedinţi

Sub aspectul factorilor de risc, pericolul major pe care îl prezintă fabricile de apă grea este asociat cu cantităţile
mari de hidrogen sulfurat, gaz extrem de toxic şi coroziv, menţinut în proces la temperaturi şi presiuni relativ
ridicate.
Reducerea la minimum a riscului expunerii muncitorilor din fabrică şi a populaţiei din împrejurimi la acţiunea
unor cantităţi periculoase de hidrogen sulfurat şi a produsului sau de combustie, SO2, reprezintă considerentul de
bază în problema securităţii referitoare la realizarea fabricilor de apă grea.

FABRICAREA APEI GRELE

Procesul de obţinere a apei grele (D2O) poate fi împărţit în 3 faze:
- faza de preâmbogăţire, când se ajunge la un conţinut de 1% în deuteriu;
- faza de îmbogăţire medie;
- faza de îmbogăţire finală, când se ajunge la un conţinut de 99,8 % în deuteriu.

Procedeul de obţinere a apei grele se bazează pe schimbul izotopic între apă şi H2S, în sistem biterm, în instalaţii
de tip Girdler – Sulphide, unde se realizează o concentraţie primară în oxid de deuteriu de circa 4 –12 %, având
la baza reacţia:
130  C
( HDO) D2O + H2S 30  C H2O + D2S ( HDS)

Materia primă, ca sursă de deuteriu, este apa preluată din Dunăre. Concentraţia finală până la 99,8 % D2O se
realizează în instalaţia de distilare sub vid.

În procesul de schimb izotopic, temperatura influenţează asupra constantelor de echilibru sau factorilor de
separare.
Produsul (apa îmbogăţită în deuteriu) este supus distilării izotopice intr-o instalaţie care lucrează sub vid.
Apa grea şi HDO are tensiunea de vapori mai mică decât apa şi are loc deci, o îmbogăţire în HDO a soluţiei.

ANALIZA SISTEMELOR SURSE DE PERICOL

Activitatea desfăşurată la ROMAG Drobeta este specifică unei unităţi chimice cu o complexitate deosebită.
Deci, sursele de pericol pot fi de natură mecanică, electrică, chimică, termică, incendii şi explozii, etc.
Analizând proprietăţile toxice ale substanţelor produse, stocate sau vehiculate pe platforma ROMAG Drobeta se
poate spune că riscul chimic este major şi trebuie tratat corespunzător pentru a asigura măsurile cele mai
eficiente pentru reducerea acestuia.
Substanţele toxice industriale de pe platforma Romag Drobeta sunt următoarele :
- H2S ( gaz );
- H2S ( lichid );
- Propan lichid (C3H8);
- Bioxid de sulf (SO2);
- Acid sulfuric (H2SO4);
- Acid clorhidric ( HCl);
- Amoniac ( NH3).
Instalaţiile care vehiculează sau stochează substanţe toxice sunt :
- Instalaţii de schimb izotopic – liniile GS ( GS 1 ÷ 4 );
- Depozitul de H2S;
- Instalaţia de preparare a H2S;
- Gazometrele de avarie;
- Sistemul de facle;
- Sferele de propan şi traseele aferente;
- Depozitele de reactivi.
În lucrarea de faţă analizăm acţiunea nocivă a H2S în sistemul de schimb izotopic – respectiv la o linie GS – faza
DE din schema anexată.

316
 Apă H2S
proces

Absorbţie
H2S
DA

Vehiculare DC Vehiculare
H2O + H2S H2S
DB
Facle de
serviciu şi
avarie
Stripare Schimb
DD H2S D izotopic
E
Apă chimic Schimb
impură DF termic

Instalaţia de epura- Instalaţia de stripa-

re chimică a apelor re (la depozitul
H2S)

Distilare
sub vid

Reprezentarea arborescentă a instalaţiei de schimb izotopic

CARACTERIZAREA PRODUSELOR UTILIZATE SUB ASPECTUL RISCURILOR PROFESIONALE

Pericol de aprindere sau explozie: hidrogenul sulfurat este un gaz foarte uşor inflamabil ce poate forma
amestecuri explozive cu aerul. Contactul hidrogenului sulfurat cu produşii oxidanţi poate fi o sursă de incendii
sau de explozii. Pe de altă parte, contactul hidrogenului sulfurat cu diverşi oxidanţi (acid nitric, trifluorură de
clor, anhidridă hipocloroasă, hipocloriţi, oxiclorură de seleniu, iodură de azot, etc.) poate da loc la reacţii care
merg până la inflamarea spontană.
Caracterizarea hidrogenului sulfurat din punct de vedere al riscului de incendiu şi explozie:

Pct. de Densit. Pct. de Limita de explozie în Temp. de

Denumirea Fierbere în raport inflamab. aer în % din vol. aprindere OBS.
0 0 0
produsului C cu aerul C inferioară superioară C

Hidrogenul - 60 1,19 gaz 4 45,5 2,6 toxic

sulfurat

Pericolul de toxicitate: Hidrogenul sulfurat pătrunde în organism, în special, pe cale respiratorie. Nu prezintă
fenomene de acumulare. Produsul este rapid oxidat şi eliminat în special prin căile intestinale şi urinare.
Inhalarea sau absorbţia cutanată poate fi fatală. Pe lângă acţiunea iritantă locală asupra paranchiemului
317
pulmonar, hidrogenul sulfurat are o acţiune toxică generală. Principalul pericol al acestui gaz rezidă în inhalarea
unei doze masive, care provoacă rapid tulburări neurologice (comă, convulsii) şi respiratorii (edem pulmonar
acut). Astfel, în cazul inspirării în concentraţii mari, de peste 1000 ppm moartea poate surveni instantaneu.
Inhalarea sau contactul cutanat cu hidrogenul sulfurat (în mod particular contactul acestuia cu ochii) poate
provoca răni grave, arsuri chimice şi/sau degerături. Mirosul iniţial (la concentraţii mici) este iritant şi
dezagreabil (miros de ouă clocite), dar dispare după ce depăşeşte pragul de 100 ppm, datorită blocării nervilor
olfactivi. Gazele rezultate dintr-un incendiu în care este implicat hidrogenul sulfurat pot fi iritante, corozive sau
toxice. Apele de control al incendiului în care este implicat pot provoca poluări ale mediului.
Pericolul de formare de reacţii periculoase: hidrogenul sulfurat pur, la temperatura ambiantă, în containere
închise este o substanţă cu stabilitate normală.
În baza încadrării în categoriile de periculozitate a substanţelor care au o acţiune toxică, prezintă risc de
incendiu-explozie, sau reacţii periculoase prevăzute de “Instrucţiuni tehnice departamentale pentru conducte
tehnologice sub presiune din instalaţiile chimice şi rafinării” – PD 178/1982, hidrogenul sulfurat se încadrează în
următoarele categorii de periculozitate:
- toxicitate: 3 (substanţe foarte periculoase);
- incendii-explozii: 4 (substanţe foarte uşor inflamabile la orice temperatură);
- reacţii periculoase: 0 (substanţe cu stabilitate normală, care nu prezintă pericol deosebit);
În consecinţă gradul de periculozitate a hidrogenului sulfurat este 4.
Metoda de identificare şi evaluare a riscurilor profesionale propusă îmbină elemente ale metodei de evaluare a
nivelului de securitate cu elemente ale metodei de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă, pe baza analizei
sistematice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pentru categoriile generale de
riscuri.
Esenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat pe baza unor liste de control
prestabilite întocmite pe baza unei scheme logice, evaluarea nivelului de securitate a sistemului analizat,
evaluarea riscurilor profesionale şi cuantificarea nivelului de risc pe baza combinaţiei dintre expunere, gravitatea
cea mai frecventă a consecinţelor maxime probabile şi probabilitatea de manifestare a acestor factori de risc. În
acest scop se va folosi o combinaţie de instrumente utilizate în cele două metode amintite mai sus preluând
experienţa pozitivă şi încercând să eliminăm deficienţele constatate cu ocazia aplicării practice a lor.
În cadrul analizei se vor parcurge următoarele etape obligatorii:
definirea sistemului, identificarea factorilor de risc specifici sistemului analizat, evaluarea nivelului de securitate
din sistem, identificarea personalului expus, evaluarea riscurilor profesionale, cuantificarea nivelului de risc,
propunerea măsurilor de prevenire şi stabilirea priorităţilor de abordare a acestora.

DEFINIREA SISTEMULUI
Este foarte important de stabilit, de la bun început, sistemul la care se face evaluarea (echipament tehnic,
activitate, incintă, atelier, instalaţie tehnologică, secţie etc.). În această etapă se precizează principalele
caracteristici ale procesului tehnologic, ale echipamentelor tehnice utilizate în cadrul procesului de muncă,
caracteristicile materiilor prime, materialelor, produselor semifinite sau finite etc. şi se identifică principalele
surse de risc profesional. De asemenea trebuie cunoscut numărul, ponderea şi structura profesională a
personalului expus, durata de expunere, programul de lucru, intercondiţionările cu alte sisteme, principalele
elemente ale sarcinii de muncă şi principalele caracteristici ale mediului de muncă etc. În acest mod se pot
cunoaşte toţi factorii ce pot influenţa gradul de pericol.

IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC PROFESIONALI PROPRII SISTEMULUI STUDIAT

Pentru o mai bună definire a sistemului analizat şi pentru a putea stabili o listă cât mai completă a factorilor de
risc prezenţi în cadrul acestuia, subsistemele procesului de muncă se propune a fi împărţite în mai multe
domenii.
Astfel, pentru subsistemul reprezentat de “executant” au fost stabilite cinci subdomenii după cum urmează:

E01 Erori de decizii;

E02 Erori de execuţie;
E03 Capacitatea lucrătorilor de a percepe riscurile;
E04 Nesincronizări de operaţii;
E05 Riscuri determinate de atitudini.

Pentru subsistemul reprezentat de “mediul de muncă” au fost stabilite treisprezece subdomenii, după cum
urmează:
MM01 Căi şi suprafeţe de trecere;
MM02 Incinte de lucru;
MM03 Scări, căi şi ieşiri de siguranţă;
MM04 Lucru la înălţime;
318
MM05 Semnalizarea riscurilor;
MM06 Dotări social-sanitare;
MM07 Amenajarea locului de muncă;
MM08 Microclimat de lucru;
MM09 Protecţia colectivă;
MM10 Zgomot;
MM11 Vibraţii;
MM12 Iluminat;
MP02 Noxe chimice în mediul de muncă.
Pentru subsistemul reprezentat de “sarcina de muncă” au fost stabilite nouă subdomenii după cum urmează:
SM01 Manipularea manuală;
SM02 Manipularea mecanizată;
SM03 Protecţia individuală;
SM04 Organizarea, concepţia şi repartizarea sarcinilor de muncă;
SM05 Sub/supradimensionarea sarcinii de muncă;
SM06 Riscuri speciale – personal sensibil;
SM07 Primul ajutor;
SM08 Electrosecuritatea – măsuri organizatorice;
SM09 Întreţinere – reparaţii.
Pentru subsistemul reprezentat de “mijloace de producţie” au fost stabilite optsprezece subdomenii după cum
urmează:
ET01 Riscuri legate de stabilitatea echipamentelor tehnice şi a materialelor prelucrate;
ET02 Riscuri mecanice legate de calitatea suprafeţelor echipamentelor tehnice;
ET03 Dispozitive de protecţie;
ET04 Maşini şi utilaje;
ET05 Utilaje sub presiune;
ET06 Utilaje de ridicat şi transport (macarale, poduri rulante, lifturi);
ET07 Vehicule de transport;
ET08 Instalaţii electrice;
ET09 Unelte de mână;
ET10 Deplasări gravitaţionale;
ET11 Deplasări sub efectul propulsiei;
ET12 Dispozitive de comandă şi de blocare;
ET13 Riscuri termice;
ET14 Terminale de calculator;
MP01 Produse şi substanţe chimice periculoase;
IE01 Incendii;
IE02 Explozii.
Pentru identificarea factorilor de risc metoda propune o schemă logică în cadrul căreia pentru fiecare domeniu se
pune succesiv întrebarea dacă acesta prezintă factori de risc de natură mecanică, electrică, chimică, termică,
fizică sau biologică, conform tabelului următor.
Natura factorului de
risc prezentat de Formele de manifestare a riscului în cadrul domeniului Prezenţă
domeniul analizat
da nu
mecanică prin tăiere, înţepare, alunecare etc.
prin prinderea de organe de maşini
prin strivire între planuri dure
prin lovire
prin cădere
prin expunere la explozii fizice
prin expunere la vibraţii excesive
prin surpare, prăbuşire
electrică prin atingere directă
prin atingere indirectă
prin tensiune de pas
chimică prin producerea de intoxicaţii
prin producerea de arsuri chimice
prin producerea de incendii
prin producerea de explozii
prin producerea de îmbolnăviri
319
 prin producerea de daune mediului
prin expunere la pulberi pneumoconigene
termică prin contact cu suprafeţe fierbinţi
prin contact cu suprafeţe reci
prin expunerea la radiaţii, flăcări, flame
Fizică prin expunerea la ambianţe extreme
prin expunerea la zgomot
prin expunerea la ultrasunete
prin expunerea la vibraţii
prin expunerea la un iluminat inadecvat
prin expunerea la radiaţii
prin expunerea la câmpuri electrostatice
biologică prin expunerea la microorganisme
prin contact cu insecte sau animale periculoase

În paralel cu identificarea factorilor de risc se identifică şi cerinţele minimale de securitate impuse domeniului
respectiv prin Instrucţiuni proprii de securitate și sănătate în muncă, standardele de securitate sau alte
reglementări în domeniu. Cerinţele minimale de securitate stabilite vor fi constituite în criterii de evaluare a
nivelului de securitate a domeniului analizat. În baza lor se vor stabili întrebările care alcătuiesc check-listele
pentru evaluarea nivelului de securitate.

EVALUAREA NIVELULUI DE SECURITATE A SISTEMULUI ANALIZAT

În cadrul metodei propuse analiza nivelului de securitate din sistemul supus evaluării se face, prin compararea
situaţiei existente în cadrul sistemului analizat cu o situaţie standard determinată de condiţiile minimale de
securitate prevăzute pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Criteriile de evaluare (condiţiile minimale de securitate) pot fi astfel alese la stabilirea check-listei încât să
definească cel mai bine nivelul de securitate a sistemului analizat. În concluzie, important de reţinut este faptul
că funcţie de sistemul supus evaluării chestionarul care defineşte condiţiile minimale de securitate, pentru fiecare
domeniu, poate fi modificat păstrând principiul stabilit de metodă, funcţie de standardele sau normele care
definesc condiţiile de securitate specifice. În felul acesta metoda devine foarte elastică şi uşor de particularizat
pentru fiecare sistem studiat.
Pentru aprecierea conformităţii pentru fiecare criteriu, s-a ales o scală cu şase nivele (de la 0 la 5). Se precizează
că, în principiu, la stabilirea întrebărilor, prin modul de construcţie a frazei, este recomandat ca un răspuns
afirmativ să conducă către cotaţia maximă, în timp ce un răspuns negativ să conducă la cotaţia minimă. Funcţie
de importanţa acordată în cadrul check-listei, fiecare criteriu de evaluare a nivelului de securitate este ponderat
pe patru nivele (de la 0,5 la 2). Coeficientul de ponderare are drept scop stabilirea unui echilibru relativ cu
privire la importanţa criteriului de evaluare în procesul de gestionare a riscurilor profesionale. De asemenea
stabilirea coeficientului de ponderare rămâne în competenţa colectivului de evaluare care cunoaşte cel mai bine
particularităţile sistemului supus evaluării. Pentru calculul nivelului de securitate se foloseşte o relaţie
matematică prin care se face raportul procentual între suma nivelelor de securitate reale, pentru fiecare criteriu
aplicabil, şi suma nivelului maxim posibil (teoretic), pentru aceleaşi criterii.
Relaţia matematică pentru calcularea nivelului de securitate este următoarea:
NS= Punctaj obţinut/Punctaj maxim posibil (exprimat procentual)
Unde:
Punctajul obţinut este suma produselor dintre punctajul acordat pentru fiecare întrebare (valabilă) şi coeficientul
de ponderare al întrebării, adică:
Punctajul obţinut = Σ (punctaj individual acordat x coeficient de ponderare)
Punctajul maxim posibil este suma produselor dintre punctajul maxim (5) pentru fiecare întrebare (valabilă) şi
coeficientul de ponderare al întrebării, adică:
Punctajul maxim posibil = Σ (5 x coeficient de ponderare)
În funcţie de rezultatul obţinut, nivelul de securitate se poate înscrie într-una din următoarele 6 clase:

91% -100%  excelent;

81% - 90%  foarte bun;
71% - 80%  bun;
61% - 70%  mediu;
51% - 60%  mic;
Sub 50%  nesatisfăcător.

320
IDENTIFICAREA PERSONALULUI EXPUS LA PERICOLE

Pentru identificarea lucrătorilor expuşi la pericole s-a introdus un tabel din care rezultă principalele categorii de
ocupaţii, numărul lucrătorilor în cadrul fiecărei ocupaţii, ponderea în structura de personal. Pentru simplificarea
formularisticii, metoda propusă face referire doar la cinci categorii de participanţi la procesul de muncă:
- personal operativ;
- personal de întreţinere;
- personal de laborator;
- personal de birou;
- alte categorii de participanţi.
În funcţie de sistemul analizat, de scopul urmărit la efectuarea evaluării şi de necesităţile de analiză a riscurilor
profesionale aceste categorii de participanţi se pot diversifica.

EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE

Pentru evaluarea riscurilor profesionale, metoda propusă a avut în vedere conceptul lui William T. Fine care
stabileşte că nivelul de pericol (NP) este dat de combinaţia dintre expunere, gravitatea maximă a consecinţelor
cele mai probabile şi probabilitatea de producere a evenimentelor în care factorul de risc se poate manifesta
producând consecinţe. Trebuie precizat că valoarea semantică a noţiunii de nivel de pericol în cadrul conceptului
metodei propuse, defineşte nivelul riscului rezidual (nivelul riscului rămas funcţie de măsurile de prevenire
existente la momentul evaluării). Pentru fiecare dintre parametrii care definesc expunerea, gravitatea şi
probabilitatea sunt stabilite valori de apreciere a importanţei, astfel că mărimea nivelului de pericol este
exprimată valoric.
Pentru analiza nivelului de pericol metoda propune utilizarea unui tabel centralizator în care sunt înscrise:
structura de personal, numărul de lucrători pe fiecare categorie de participanţi la procesul de muncă, ponderea în
raport cu numărul total de lucrători din sistemul supus analizei, expunerea, gravitatea consecinţelor şi
probabilitatea de producere. Scalele de apreciere a celor trei parametri care definesc nivelul de pericol sunt
redate în tabelele de mai jos.
Expunerea se poate stabili cu uşurinţă analizând fotocronograma de timp pentru fiecare categorie de participanţi
la procesul de muncă analizând procedurile de lucru sau prin discuţii directe cu participanţii la procesul de
muncă şi conducătorii acestora.
Pentru simplificare, având în vedere importanţa expunerii în manifestarea riscurilor atât ca probabilitate
corectată de producere cât şi la stabilirea gravităţii consecinţelor, în mod arbitrar pentru nivelul de expunere s-a
ales o scală de cinci nivele:

SIMBOL VALOARE DE INTERPRETARE CUANTIFICARE

ER (extrem de rar) expunere de până la o oră pe lună, 0,96
R (rar) expunere de până la o oră pe săptămână,
0,97
A (accidental)
expunere de până la o oră pe zi, 0,98
T (temporar) expunere cuprinsă între o oră şi patru ore pe
zi, 0,99
P (permanent)
expunere mai mare de patru ore pe zi. 1,00

La încadrarea în una din clasele de gravitate a consecinţelor, metoda propusă ţine cont de gravitatea maximă cea
mai probabilă determinată de sistemul analizat. În acelaşi mod, ca şi în cazul expunerii, pentru analiza gravităţii
consecinţelor probabile s-a ales tot o scală, de şapte nivele:

321
SIMBOL VALOARE DE INTERPRETARE CUANTIFICARE
N consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă
(neglijabile) previzibilă până la 3 zile (vindecare fără tratament). 1
consecinţe reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă
Mc de 3-45 zile care necesită tratament medical. 2
(mici)
consecinţe reversibile cu incapacit. de muncă previzibilă
Md de 45-180 zile care necesită tratam. medical şi spitaliz. 3
(medii)
consecinţe ireversibile cu diminuarea capacităţii de muncă
M de maximum 50% (invaliditate de gradul lll). 4
(mari)
consecinţe ireversibile cu pierderea capacităţii de muncă
G între 50-100% cu posib. de autoservire (invalid. grad. ll). 5
(grave)
consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de
FG muncă şi a posib. de autoservire (invalid. grad.l). 6
(foarte grave)
decese sau accidente colective.
Ma 7
(maxime)

Pentru estimarea probabilităţii de producere (de manifestare a unui pericol) în mod arbitrar s-a folosit următoarea
corelare cu nivelul de securitate admiţând că probabilitatea de manifestare a unui pericol este invers
proporţională cu nivelul de securitate.

PROBABILITATE NIVEL DE PROBABILITATE DE MANIFESTARE A

SIMBOLURI VALORI SECURITATE PERICOLELOR
6 41 –50% prob. de producere a consecinţelor f. mare
FF P>1-1/lună.
(foarte frecvente)
5 51 - 60% prob. de producere a consecinţelor mare
F 1-1/an<P<1-1/lună.
(frecvente)
4 61 - 70% prob. de producere a consecinţelor medie
PF 2-1<P<1-1/an.
(puţin frecvente)
3 71 - 80% prob. de producere a consecinţelor mică
R 5-1<P<2-1/an.
(rar)
2 81 - 90% prob. de producere a cons. foarte mică
FR 10-1<P<5-1/an.
(foarte rar)
1 91 - 100% prob. de producere a cons. extrem de mică
ER P<10-1/an.
(extrem de rar)

La alegerea scalelor de apreciere a gravităţii consecinţelor şi a probabilităţii de manifestare a factorilor de risc s-a
ţinut cont de scalele utilizate ca instrumente în cadrul metodei de evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă,
astfel că informaţiile obţinute la completarea fişei de evaluare a riscurilor profesionale se pot utiliza şi la
cuantificarea lor.

CUANTIFICAREA NIVELULUI DE RISC

Instrumentele folosite pentru cuantificarea nivelului de risc sunt aceleaşi care sunt folosite în cadrul metodei de
evaluare a nivelului de risc pe loc de muncă.

322
În baza acestor criterii au fost stabilite pentru aprecierea gravităţii consecinţelor mai multe clase, după cum
urmează:

Clasă Gravitatea consecinţei

clasa 1 consecinţe neglijabile (consecinţe minore reversibile incapacitate de muncă previzibilă
până la 3 zile calendaristice – vindecare fără tratament);
clasa 2 consecinţe mici (consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3-45
zile, care necesită tratament medical);
clasa 3 consecinţe medii (consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între
45-18o zile care necesită tratament medical şi prin spitalizare);
clasa 4 consecinţe mari ( consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de
maximum 50% - invaliditate gradul III);
clasa 5 consecinţe grave (consecinţe ireversibile cu pierderea între 50 – 100% a capacităţii de
muncă dar cu posibilitate de autoservire - invaliditate gradul II);
clasa 6 consecinţe foarte grave (consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de
muncă şi a capacităţii de autoservire invaliditate gradul I);
clasa 7 consecinţe maxime (deces).

Referitor la probabilitatea de producere a unui eveniment nedorit, este cunoscut că accidentul sau boala
profesională sunt evenimente aleatorii.
Este mai uşor şi mai eficient pentru scopul urmărit să se aproximeze că un anumit accident este probabil să fi
generat de acţiunea unui factor de risc cu o frecvenţă mai mică de o dată la 100 ore.
Din acest motiv, dacă utilizăm intervalele precizate de CEI - 8l2/l985, obţinem 6 grupe de evenimente, pe care le
putem ordona astfel:

Simbol Probabilitate de manifestare

extrem de rare p<10-1/an
foarte rare 10-1<p <5-1/an
Rare 5-1<p <2-1/an
puţin frecvente 2-1<p <1-1/an
frecvente 1-1/an<p <1-1/lună
foarte frecvente p >1-1/lună

Rezultatele obţinute în urma procedurilor anterioare se identifică în grila de evaluare a riscurilor care reprezintă
o combinaţie între gravitatea consecinţelor şi probabilitatea producerii lor.

CLASA DE PROBABILITATE
CLASE DE GRAVITATE 1 2 3 4 5 6
CONSECIN|E Extrem Foarte Rar Puţin Frecvent Foarte
de rar rar frecvent frecvent
p<10- 10-1<p 5-1<p 2-1<p 1-1/an<p p >1-
1 -1 -1
/an <5 /an <2 /an <1 /an <1-1/lună
-1 1
/lună
7 MAXIME Deces (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE inv. gr.I (6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

GRAVE
5 GRAVE inv. gr.II (5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

4 MARI inv. gr.III (4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

3 MEDII ITM (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

45-180 zile
2 MICI ITM (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)
3-45zile
1 NEGLIJA (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)
-BILE

323
Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină niveluri de risc pentru fiecare factor
de risc în parte.

NIVEL DE CUPLUL GRAVITATE - NIVEL DE

RISC PROBABILITATE SECURITATE
1. MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 1. MAXIM
2. FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 2. FOARTE MARE
3. MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 3. MARE
4. MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4. MEDIU
5. MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 5. MIC
6. FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 6. FOARTE MIC
7. MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 7. MINIM

Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei
priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.
Nivelul de risc global (Nr) se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc
identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de
ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc. În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel
de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe
care-l implică aria medie statistică, să mascheze prezenţa factorului cu nivel maxim de risc.
Formula de calcul a nivelului de risc global este următoarea:
n

r  R i i
Nr  i 1
n

ri 1
i

unde:
Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri = rangul factorului de risc "i";
Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i";
n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.
Programul informatizat de aplicare a metodei însoţeşte raportul centralizat al nivelului de risc global al
sistemului analizat (detaliat pe fiecare categorie de participanţi la procesul de muncă) de un raport care exprimă
nivelul de risc detaliat pe riscuri funcţie de natura lor.
Acest raport sintetizează informaţiile din fişele de evaluare a riscurilor profesionale pentru toate domeniile
aplicabile permiţând o analiză mai concretă a priorităţii măsurilor de prevenire.

PROPUNEREA MĂSURILOR ŞI STABILIREA PRIORITĂŢILOR DE PREVENIRE

În baza rezultatelor analizei de riscuri profesionale se va stabili strategia şi programul de prevenire ce trebuie
adoptat.
Încadrarea în domeniul riscurilor acceptabile sau inacceptabile rezultată din grila din fişa de evaluare a riscurilor
profesionale, corelată cu răspunsurile la cerinţele minime de securitate din check-liste şi nivelul de pericol
calculat asigură baza stabilirii unor măsuri de prevenire şi a priorităţilor de aplicare a acestora cât mai corect.
Aplicând metoda de evaluare descrisă, la sistemul analizat –instalaţia de schimb izotopic prin procedeul cu H2O-
H2S, trebuie insistat asupra următoarelor caracteristici:
- ET precum şi legăturile tehnologice prin conducte au fost concepute, proiectate şi realizate pentru o funcţionare
de tip închis dar, care au componente defectabile care, intr-o exploatare normală, permit –accidental - producerea
de scurgeri în afara sistemului;
- Caracterul toxic, inflamabil şi exploziv al H2S
- ET (coloane de schimb izotopic, vase de stocare, compresoare și pompe pentru vehicularea fluidelor,
schimbătoare de căldură, etc.) Căminele de canalizare a apelor chimic impure, canalele de scurgere, etc. sunt
montate în aer liber, fără obstacole majore în calea curenţilor de aer deci, se apreciază că locul este bine ventilat
- Instalaţia electrică a fost concepută şi realizată pentru funcţionarea în arii industriale cu atmosfere potenţial
explozive.
- Pentru situaţii de pornire sau oprire sunt prevăzute racorduri de golire şi inertizare cu azot.
- Pentru prelevarea probelor sunt prevăzute puncte speciale de prelevare dotate cu sistem dublu de închidere.
În funcţie de rezultatele analizei riscurilor profesionale şi încadrarea în domeniul riscurilor acceptabile sau
inacceptabile se stabilesc măsurile de prevenire şi priorităţile de aplicare a acestora.

324
 LIBER SAU ANCORAT ÎN TEAMĂ
psih.ing. Sârbu Daniela-CONTINENTAL AUTOMOTIVE ROMÂNIA S.A.

1. COMPONENTELE PERFORMANŢEI ORGANIZAŢIONALE ÎN DOMENIUL SSM

În cercetarea accidentelor de muncă deseori mă întrebam ce a determinat o persoană să acţioneze în contradicţie
cu toate instrucţiunile şi toate normele, ce a determinat momentul în care s-a pus în pericol sau şi mai grav când
a antrenat după el alţi colegi.
Este în firea omenească să căutăm explicaţii, să oferim modele şi să ne străduim să înţelegem, deoarece
comportamentul uman nu este la discreţia unor stimuli oarecare. Cineva spunea că nu este „o jucărie a
momentului". Dacă nu înţelegem ce ne determină să facem un anume lucru, asta nu înseamnă că în spatele
actelor noastre de comportament nu există o motivaţie bine construită, ca sinteză a trebuinţelor noastre interne şi
a interacţiunilor cu mediul.
Astfel este foarte important să înţelegem „CE” ne determină să ne comportăm într-un anume fel, să realizam ce
este acel altceva dincolo de factorul sau factorii declanşatori externi. De aceea cu precădere într-o organizaţie,
managerul trebuie să înţeleagă modul în care oamenii se comportă realmente, nu modul în care ar dori ei să se
comporte.
Orice act de comportament este direcţionat, motivat, impulsionat de „CEVA”. Orice act de comportament poate
fi conştient sau inconştient. Iar acel „CEVA” poartă numele de motivaţie.
De-a lungul timpului definirea şi explicarea motivaţiei a preocupat lumea ştiinţifică. Fie că este privită ca un
ansamblu de mobiluri-trebuinţe, tendinţe, afecte, interese, intenţii, idealuri-care susţin realizarea anumitor
acţiuni, fapte, atitudini sau ca totalitate a mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite,
conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte, motivaţia energizează şi
direcţionează comportamentele.
Deasemenea într-o organizaţie se urmăreşte să se identifice şi să se definească grupele de motivaţii care sunt în
spatele comportamentelor, pentru că există o legătură adâncă şi multiplă între motivaţiile individuale, colective şi
performanţele individuale şi cea organizaţională. Dacă dorim să obţinem un nivel ridicat al performanţei
individuale şi organizaţionale, identificăm nevoile individuale şi colective, prelucrăm motivaţiile, căutăm
instrumente de acţiune asupra factorilor direct proporţionali cu performanţa.
Dar ce este performanţa din punctul de vedere al activităţii de securitate şi sănătate în muncă? Înseamnă a nu
avea accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale, înseamnă a nu ne pune in pericol pe noi sau pe ceilalţi, a
dezvolta comportamente profesionale stabile şi chiar a economisi bani. Într-un limbaj mai dur: performanţa
înseamnă eficienţă.
Care angajator nu ar dori ca organizaţia pe care o reprezintă să fie caracterizată de un astfel de profil!?
După părerea mea relaţia dintre performanţa organizaţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
motivaţie poate fi exprimată în maniera următoare:

performanţă = abilităţi x motivaţie x internalizarea obiectivului S

Ceea ce susţine şi pune

Tradusă în comportamente în mişcare individul in
individuale care nu pun în atingerea obiectivului S
pericol pe nimeni Gradul de asumare şi
internalizare al
Native sau dobândite în urma obiectivului S
instruirilor, antrenamentelor,
simulărilor

Obiectiv S: realizarea unei stări de securitate şi sănătate în muncă pentru toţi

participanţii la procesul de muncă
Fig.1 Performanţa în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

325
Procesul de internalizare al obiectivului S reprezintă înţelegerea noastră a cât este de important să realizăm o
stare de securitate pentru noi şi pentru colegii noştri, sau capacitatea noastră de a cuprinde obiectivul S ca o
prioritate în acţiunile noastre. Pentru mintea şi pentru corpul nostru este vital să nu trăim sentimente de punere în
pericol şi să ne simţim „LIBERI DE TEAMĂ”.
Să vedem ce ne provoacă „TEAMA” şi cum putem lupta împotriva ei, sau dimpotrivă să o acceptăm, să învăţăm
să trăim cu ea şi să o stăpânim.

2. TEORII MOTIVAŢIONALE
Vom prezenta câteva din teoriile reprezentative care oferă o modelare a conceptului de motivaţie, a legăturii
dintre trebuinţele/nevoile interne şi a modului în care motivaţia direcţionează şi energizează comportamentele
umane. Cunoaşterea acestor teorii devine primordială în diagnoza, prognoza şi construirea unor instrumente
fiabile pentru intervenţia asupra organizaţiei.

2.1 TEORII CLASICE

2.1.1 Piramida trebuinţelor a lui Abraham Maslow

Principala sa contribuţie în psihologie este teoria ierarhizării trebuinţelor/nevoilor umane. Oamenii nu sunt
simple mecanisme care acţionează şi reacţionează, mecanic, ci sunt împinşi de impulsuri, forţe, stimuli, uneori
necunoscute şi greu de definit. La baza motivaţiei noastre stau aceste nevoi nesatisfăcute.

În opinia lui Maslow ierarhia nevoilor are 5 nivele:

1. Nevoi elementare biologice (fiziologice): satisfacerea nevoilor de somn, respiraţie, apă, alimente, căldură,
adăpost, mişcare şi sex. Ele sunt cele mai puternice, întrucât dacă sunt ameninţate, vor fi primele ce vor fi căutate
pentru a fi satisfăcute. Sunt nevoi ce ţin chiar de supravieţuirea noastră.

2. Nevoi de securitate, protecţie (casă, haine, unelte, siguranţă în caz de pericole). De multe ori noi adulţii nu
suntem foarte conştienţi de aceste nevoi (doar când viaţa ne este ameninţată sau în perioade de dezorganizare a
vieţii). Însă copiii tind să dea deseori semne de insecuritate şi au nevoie să se simtă în siguranţă. Aici vorbim
despre nevoia de a fi protejat împotriva adversităţii. Termenul de „securitate" este folosit în contexte multiple:
securitate socială, profesională, în grup, în viaţă. Dacă unei persoane îi este ameninţat locul de muncă poate
deveni nesigur, apar chiar comportamente evitante cu scopul îndeplinirii unei activităţi nesatisfăcătoare ca
soluţie posibilă la o problemă, iar incertitudinea de a da peste o alta determină numeroase persoane să aibă
comportamente de muncă defectuoase şi riscante şi să rămână blocat într-o astfel de situaţie, care devine astfel
pentru persoana în cauză sursa de angoasă şi de stres.

3. Nevoi sociale, de apartenenţă la un grup: comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor
sociale, participare la viaţa comunităţii al cărei membru este individul, participarea la evenimentele sociale,
nevoia de iubire şi afecţiune în cuplu şi din partea celor apropiaţi.

4. Nevoi de individualizare, de stimă şi recunoaştere: stima de sine, stima pe care o primeşti de la alţii, nevoia de
a fi ascultat şi înţeles, aprobarea şi recunoaşterea competenţelor, meritelor şi valorii din partea altora, uneori
chiar nevoia de a fi important, de putere, control, prestigiu, faimă. Când ele sunt satisfăcute, persoana se simte

326
încrezătoare în sine şi valoroasă. Când aceste nevoi sunt „frustrate", persoana se simte inferioară, slabă,
neputincioasă, lipsită de valoare.

5. Nevoia de auto-realizare: împlinirea viselor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de
creaţie, conştientizarea rolului şi rostului individului în lume, relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim,
crearea şi împlinirea destinului său înalt.
Există o relaţie de dependenţă între aceste 5 trepte. Atâta vreme cât nu ţi-ai satisfăcut nevoile inferioare ierarhic
de pe treptele unu şi doi, nu vei putea accede la sistemul motivaţional dat de treptele superioare trei, patru şi
cinci. Perceperea şi satisfacerea nevoilor sociale, de individualizare şi de auto-realizare sunt condiţionate de
satisfacerea mai întâi a nevoilor de bază biologice şi de siguranţă. Nu numai că satisfacerea treptei 3, 4 sau 5 sunt
trecute pe plan secund, în aşteptare, până se satisfac nevoile treptelor inferioare, dar aceste trebuinţe superioare
nici măcar nu sunt percepute sau conştientizate suficient. E clar că nu îţi arde de viaţă socială, recunoaşterea
meritelor pentru cine ştie ce proiect sau crearea înaltă a propriului destin atâta timp cât nu ai ce mânca, eşti
bolnav, nu ai casă sau o relaţie satisfăcătoare.
Uneori această teorie de satisfacere succesivă este contrazisă de specificul cultural. Piramida lui Maslow poate
descrie societatea occidentală, dar nu are aplicaţie în societăţile orientale, unde aspectul spiritual precede de cele
mai multe ori nevoile bazale.

2.1.2 Teoria lui Clayton Alderfer care explică motivaţia cu ajutorul a trei tipuri de necesităţi:
- nevoile de existenţă, care corespund în teoria lui Maslow cu cele fiziologice şi de securitate;
- nevoile relaţionale, direcţionate spre comunicarea cu ceilalţi, interacţiune şi schimb de afecte, similare cu
nevoile de apartenenţă şi cele de stimă din piramida lui Maslow;
- nevoile de dezvoltare/creştere (auto-împlinire la Maslow). Diferenţa majoră între teoria lui Maslow şi aceasta o
constituie faptul că pentru a îndeplini o nevoie de ordin superior nu mai este obligatoriu să îndeplinim pe cea de
ordin inferior. Alderfer descrie astfel al doilea proces de construcţie al motivaţiei în organizaţie: procesul
regresiei prin frustrarea unei nevoi.

2.1.3 Teoria lui Herzberg sau teoria celor doi factori motivatori:
- factorii igienici (salariul, statutul, securitatea postului, condiţiile de lucru, politica companiei, relaţiile
interpersonale). Aceşti factori se constituie în suport pentru evitarea apariţiei insatisfacţiei;
- factorii de dezvoltare, care conduc la satisfacţie şi motivare: natura muncii în sine, recunoaşterea,
responsabilitatea, dezvoltarea personală, avansarea.

2.1.4 Teoria lui David McClelland.

Din prisma acestor teorii nevoile reprezintă o reflectare a unor caracteristici personale cu o anumită stabilitate,
caracteristici care s-au format şi s-au întărit în interacţiunea anterioară a subiectului cu mediul social.
McClelland grupează nevoile în nevoi de realizare, afiliere şi putere.
Spre exemplu o persoană pentru care nevoia de realizare primează va opta pentru sarcini cu dificultate
moderată care să-i permită rezultate maximale şi în permanenţă va fi orientată spre realizare personală şi centrată
pe propriile abilităţi, decât pe lucrul în echipă. Pentru că astfel de persoane sunt resurse importante pentru
organizaţie autorul teoriei a studiat şi modalităţi de motivare.
O prezentare succintă:
- să li se acorde o întărire a succesului prin acordarea de feed-back, se naşte astfel dorinţa de a atinge
performanţe mai înalte;
- dezvoltarea unor modele despre cum trebuie performat rolul respectiv;
- dezvoltarea în angajaţi a nevoii de succes şi provocare prin modificarea imaginii de sine;
- oferirea de vise de perspectivă etc.
Ce înseamnă nevoia de afiliere în concepţia lui McClelland? Este definită de tendinţa de a învăţa repede reţelele
sociale, de a comunica des şi mult cu cei care compun reţelele, practic chiar o tendinţă de evitare a conflictelor.
La baza nevoii de putere stă dorinţa individului de a avea o influenţă asupra celorlalţi. Aceşti indivizi vor căuta
să se impună ca lideri.

2.2. TEORII PROCESUALE

Aceste teorii s-au centrat pe explicarea procesului prin care apare motivaţia.

2.2.1 Teoria aşteptărilor a lui Victor Vroom

Vroom integrează trei variabile cheie: valenţa, instrumentalitatea şi aşteptarea în forţa motivaţională. Această
forţă motivaţională înseamnă modul în care compararea între rezultatele dorite de organizaţie şi cele rezultate din
nevoile angajatului determină încrederea angajatului de a atinge rezultatele dorite, cu un efort optim. Conform
acestei teorii organizaţia trebuie să crească aşteptările, să creeze angajaţilor confortul fizic şi psihic pentru ca
acesta să se considere capabil de performanţă înaltă.
327
2.2.2 Teoria echităţii pleacă de la ideea că fiecare individ îşi compară eforturile proprii cu recompensele.

3. Relaţia motivaţie-comportament-trebuinţe/nevoi
O modelare a relaţiei motivaţie-comportament-trebuinţe este esenţială în studiul comportamentelor profesionale,
datorită legăturii cauzale directe şi a necesităţii definirii motivaţiilor intrinseci individului şi ulterior organizaţiei.

Satisfacerea
trebuinţei/nevo
ii generatoare

Intra în funcţiune
altă
trebuinţă/nevoie
Ce mai puternică
trebuinţă/nevoie
nesatisfăcută-factor
declanşator iniţial Exercitarea profesiei/
Comportamente profesionale

Actualizare sau
creare de noi
trebuinţe/nevoi

Fig.2 Spirala funcţională a motivaţiei

Aceasta definire ciclică a legăturii dintre motivaţie şi comportament ilustrează clar dinamismul vieţii noastre
profesionale. Cea mai puternică trebuinţă nesatisfăcută devine factorul declanşator iniţial, în primul nostru
contact cu profesia sau cu sarcina de muncă.
Se generează un comportament profesional direcţionat spre satisfacerea trebuinţei declanşatoare şi a îndeplinirii
sarcinii de muncă. În tot acest timp se actualizează sau se creează noi trebuinţe corelate sau necorelate cu
conţinutul sarcinii de muncă. Şi din nou cea mai puternică trebuinţă generează şi orientează comportamentul.
Să luam ca exemplu operatorul care deserveşte o maşină de găurit.
Sarcina lui este de a face patru găuri pe o placă de dimensiunile 10x10 cm. Găurile trebuie făcute cu o precizie
foarte mare.
Caracteristicile mediului de muncă sunt: temperatura ridicată, colegii sunt într-un moment de pauză, râd şi fac
glume pe seama operatorului.
Şi să presupunem că operatorul nostru este o persoană timidă, introvertă, cu anumite sentimente de inferioritate
şi cu o dorinţă acută în ziua respectivă de a trece neobservat.
Ne întrebăm în primul rând care vor fi rezultatele muncii lui, timpul necesar pentru realizarea sarcinii de muncă
şi cât de sigur se va comporta în desfăşurarea procesului de muncă.
Să încercăm să îi identificăm cea mai puternică trebuinţă: nevoia de a se simţi securizat. Ce îl securizează în
momentul îndeplinirii sarcinii? Dacă l-ar lăsa în pace colegii, dacă nu ar mai face glume pe seama lui, poate dacă
ar fi linişte etc. Deci operatorul nostru îşi va direcţiona comportamentul, în îndeplinirea sarcinii, spre realizarea
unei stări proprii de securitate. Pentru asta poate să utilizeze schimbarea poziţiei de lucru la maşina de găurit şi
să se poziţioneze astfel cu spatele la colegii săi pentru a închide majoritatea canalelor de comunicare.
Noua sa poziţie de lucru nu mai corespunde însă cu instrucţiunile de lucru, fapt care îi generează o uşoară
anxietate raportată la nerespectarea unor norme. Toată această pendulare şi alternare de comportamente şi nevoi
pune operatorul nostru în diverse situaţii în care nivelul de risc creşte. Iată că operatorul rămâne ancorat în teama
de pericolul ce există în jurul său.
Să nu pierdem din vedere că raţionamentul nostru este extrem de general şi că datele de intrare sunt puţine. Într-o
analiză pertinentă organizaţională, situaţia se schimbă, se întrevăd inclusiv instrumente de lucru care redefinesc
şi aşează situaţia respectivă în parametrii optimi.

4. Aplicaţie practică-linguagrama
Linguagrama este un exerciţiu foarte simplu şi presupune scrierea unui cuvânt în partea centrala a flipchart-ului
şi facilitarea asocierii participanţilor la exerciţiu cu acest cuvânt.
328
Iniţial am folosit acest mic exerciţiu pentru a dinamiza atmosfera în timpul instructajului introductiv general de
securitatea muncii, care are o durată foarte mare şi un topic suficient de greu.
În timp am sintetizat câteva observaţii:
- rezultatele se grupează după anumite reguli;
- în cazul creşterii timpului alocat exerciţiului apar corelaţii interesante cu nevoile primare, bazale ale oamenilor;
- pe baza rezultatelor se poate direcţiona trainingul;
- şi tot pe baza rezultatelor se pot defini căi de conştientizare ale participanţilor la training.
Astfel din datele colectate de la un lot de 300 de persoane, profilul nevoilor interne care s-a conturat este cel
prezentat în următoarea diagramă:
Tipologia nevoilor identificate

Omul-risc 7,69%

Omul-actualizare 23,07%

Omul-protectivul 10,80%

Omul-punitivul 15,38%

Omul-liber 4,61%

Omul-control 16,92%

Omul-norma 21,53%

0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00%

Omul- Omul- Omul- Omul- Omul-

Omul-liber Omul-risc
norma control punitivul protectivul actualizare

Series1 21,53% 16,92% 4,61% 15,38% 10,80% 23,07% 7,69%

Se observă că ponderea principală o reprezintă omul-actualizare, urmat de omul-norme.

În loturile analizate, în principal cu un procentaj de 23.07% s-au verbalizat nevoile legate de realizarea de sine:
responsabilitate, motivaţie, încredere, analiză, strategie, creativitate, conştienţă etc.
Apoi un procentaj de 21.53% din colegi, la prima verbalizare a nevoilor, au conturat nevoia acută de reguli,
norme, instrucţiuni, legislaţie, schiţe etc.
Urmează omul-control cu nevoi principale de a controla, a urmări, apoi omul-pedeapsă. Pentru acesta starea de
securitate înseamnă pedeapsa, manifestarea autorităţii. Omul-protecţie care trăieşte sentimentul de securitate în
momentul în care se simte păzit, îngrijit, ocrotit.
Pe ultimele locuri este omul-risc pentru care starea de securitate înseamnă risc şi omul-liber de orice reguli,
reprezentări, norme, sarcini. Gândiţi-vă ce înseamnă să distribui o sarcină de muncă cu un grad ridicat de risc
omului-risc!?
Tipologia stabilită nu se vrea şi nu poate fi cu titlul ştiinţific datorită numărului mic de instrumente de studiu
aplicate. Dar este un ghid bun pentru a înţelege diversitatea mediului organizaţional şi nevoia de a fi studiat în
amănunţime atunci când proiectăm o activitate.
Trebuie să nu uităm că individul ca sistem, la rându-i face parte dintr-un sistem care prin relaţiile interne îşi
exercită o funcţie reglatorie şi normativă asupra individului. Astfel, ceea ce pentru o persoană constituie stare de
securitate, pentru alta poate constitui un motiv de alarmă şi anxietate şi generează în consecinţă reacţii negative.
Ţinând cont de aceste aspecte este necesar ca într-o organizaţie să se trateze în mod specific angajaţii, să fie
sprijiniţi în vederea identificării şi urmării drumului optim spre un comportament care să nu genereze stări de
pericol pentru sine şi pentru colegi.
Astfel organizarea şi proiectarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă este un proces care presupune
existenţa unor strategii şi planuri care să permită organizaţiei să îşi satisfacă necesitatea unei stări de securitate
pentru persoanele care compun organizaţia, iar indivizilor să acţioneze astfel încât să nu pericliteze integritatea
lor şi a colegilor.

329
 DEPISTAREA RISCURILOR PSIHOSOCIALE

INDICATORI PENTRU UN GHID DE PREVENIRE

ing. Octavian Asaftei-ITM Olt
PREZENTARE GENERALĂ
PENTRU CE ESTE NECESAR ACEST GHID ŞI CUI SE ADRESEAZĂ EL?
Stresul, violenţele externe sau interne (care afectează moral) sau altceva şi mai rău... .
Cum să facilităm vindecarea, evaluarea şi conştientizarea lucrătorilor dintrun mediu profesional?
Actorii actului de prevenţie din întreprindere10şi din afara întreprinderii11 sunt cei care trebuie să iniţieze
demersuri de prevenţie specifice unor asemenea riscuri funcţie de situaţiile concrete de lucru. Ei sunt cei care
trebuie să ajute angajatorul să dispună măsuri şi instrumente care să conducă la conştientizarea riscurilor
psihosociale.

Prevenirea riscurilor psihosociale din cadrul unei întreprinderii se înscrie în cadrul general de prevenire a
riscurilor profesionale, definit de articolul 7, alin (1), litera b) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi
sănătăţii în muncă:
"Art. 7
(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
b) prevenirea riscurilor profesionale;"

Obiectivul acestui document este de a furniza lucrătorilor o listă, non limitativă, de indicatori care să permită
detectarea eventualelor riscuri psihosociale.
Indicatorii propuşi în acest ghid sunt construiţi plecând de la datele deja disponibile în întreprindere. Ei pot fi
folosiţi pe de o parte ca indicatori de depistare sau de alertă, cu alte cuvinte ei fac posibilă fie repararea situaţiilor
cu risc fie identificarea situaţiilor deja degradate care necesită o intervenţie rapidă. Pe de altă parte ei permit
cunoaşterea urmărilor acestor riscuri întro întreprindere.
Dintre listele de indicatori propuse, lucrătorii vor putea reţine pe acelea care în ansamblul lor se adaptează cel
mai bine întreprinderii şi pot fi completate astfel încât să se poată constitui un program de prevenire pentru
riscurile psihosociale.
CÂND SE UTILIZEAZĂ ACEST GHID?
Chestionarul indicatorilor se utilizează înaintea unei intervenţii de prevenţie a riscurilor psihosociale12.
Depistarea riscurilor psihosociale nu este decât o etapă. După ce sunt obţinute rezultatele indicatorilor, se trece la
evaluarea situaţiei(nivelul de stres, cauze, grupele de risc…) şi aplicarea unui plan de prevenire.
DE LA CE FEL DE INFORMAŢII SE PORNEŞTE?
Acest ghid îşi propune să construiască, să pună în formă şi să analizeze indicatorii riscurilor profesionale plecând
de la datele deja disponibile în întreprindere folosind resursele umane proprii şi actorii prevenţiei.
În această etapă, nu este vorba decât de a culege informaţii de la salariaţi(utilizând chestionare sau punând
întrebări, de exemplu).Acest mod de lucru direct necesită stabilirea unui cadru de intervenţie care nu există
încă.Solicitarea salariaţilor cu astfel de întrebări despre riscurile psihosociale în lipsa unei decizii de intervenţie
poate conduce la false rezultate.
CE TIPURI DE INDICATORI UTILIZĂM?
Indicatorii propuşi în acest ghid aparţin la două mari familii de indicatori.
Indicatori legaţi de funcţionarea întreprinderii
 timpii de lucru
 fluctuaţiile de personal
 activitatea întreprinderii
 relaţiile sociale
 formarea profesională şi remunerarea
 organizarea muncii
Informaţiile care permit construirea acestor indicatori trebuie căutate în special în mediul social, în procesele
verbale încheiate de organizaţiile sindicale sau ale reprezentanţilor lucrătorilor, în indicatorii de productivitate şi
de calitate ai întreprinderii.
Indicatori legaţi de securitatea şi sănătatea în muncă
 accidente de muncă

10
Persoanele din cadrul serviciilor interne de securitate şi sănătate în muncă, membrii CSSM, lucrătorii
desemnaţi
11
Serviciile externe de securitate şi sănătate în muncă, inspectorii de muncă….. Din motive de comoditate, în
continuare, expresia "actorii actului de prevenire a riscurilor psihosociale" va fi folosită pentru desemnarea
ansamblului actorilor din şi din afara întreprinderii.
12
A se vedea în anexă demersul global de prevenţie a riscurilor psihosociale.
330
  boli profesionale
 situaţii grave
 situaţii degradante
 stresul cronic
 patologia diagnosticelor
 activitatea serviciului medical de întreprindere
Unii indicatorii sunt disponibili în mediul social, în rapoartele de activitate ale CSSM sau în rapoartele medicului
de medicina muncii. Alţi indicatori nu sunt disponibili decât prin informaţiile care se regăsesc la nivelul
medicului de medicina muncii, al serviciului medical de întreprindere sau al serviciului de resurse umane.
INDICATORII LEGAŢI DE FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERII
Indicatorii legaţi de funcţionarea întreprinderii pot fi grupaţi în şase categorii:
1. Indicatori pentru timpul de muncă
2. Indicatori pentru fluctuaţia de personal
3. Indicatori pentru activitatea întreprinderii
4. Indicatori pentru relaţiile sociale
5. Indicatori pentru formarea profesională şi remunerarea personalului
6. Indicatori pentru organizarea muncii
O mare parte din indicatorii menţionaţi mai sus sunt disponibili în cadrul întreprinderii respective din
informaţiile deţinute de servicii şi ateliere, având astfel posibilitatea de a urmari aceşti indicatori de-a lungul
timpului(pe parcursul anului precedent sau al ultimilor doi ani).
În absenţa unor astfel de informaţii, alte documente din întreprindere pot fi consultate: raportul anual al
medicului de medicina muncii, raportul anual al CSSM….
Informaţiile culese vor putea fi folosite prin stabilirea unor valori sau prin procente raportate la media
întreprinderii.
INDICATORI LEGAŢI DE FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERII

INDICATORI A se consulta Indicatori

Document

Mijloace
Rezulate
Riscuri
Actori
1. TIMPII DE MUNCĂ
1.1 Absenteismul x
INDICATORI A se consulta Indicatori
Document

Mijloace
Rezulate
Riscuri
Actori

1.1.1 Repartiţia absenţelor după: Bilanţul

1.1.1.1 Boală social
1.1.1.2 Accident de muncă sau de traseu
1.1.2 Nr. mediu de absenţe R
(numărul total de absenţe/media lunară) U
1.1.3 Absenteismul de vineri, de luni, de miercuri, din timpul vacanţelor
copiilor
1.2 Durata anuală de muncă x
1.2.1 Nr. de zile lucrate de salariaţi Bilanţul
social
1.2.2 Nr. mediu de zile de concediu acordate
(totalul zilelor de concediu acordate pentru toţi salariaţii intrun an/media lunară)
1.3 Regimuri orare atipice Bilanţul
(numărul sau procentul de salariaţi care au regimuri orare atipice) social x
CSSM

INDICATORI A se consulta Indicatori

331
 Document

Mijloace
Rezulate

Riscuri
Actori
2. FLUCTUAŢIILE DE PERSONAL
2.1 Gradul de rotaţie Bilanţul
 gradul de rotaţie=suma intrărilor şi ieşirilor împarţită la 2 social
 intrările=(nr.de angajări din lună, trimestru sau an împărţit la
totalul salariaţilor de la începutul lunii, trimestrului sau
anului)x100 x
 ieşirile=(nr.de plecări din lună, trimestru sau an împărţit la
totalul salariaţilor de la începutul lunii, trimestrului sau
anului)x100
2.2 Soldul plecărilor/angajărilor pe an Bilanţul x
social
2.3 Cauzele plecărilor(CP) x

2.3.1 Demisii Bilanţul

social
2.3.2 Concedieri
2.3.3 Plecări în timpul perioadei de probă
2.3.4 Plecări la pensie
2.3.5 Mutaţii(întreprindere în concerne)
2.3.6 Invaliditate-Deces
2.4 Nr. de lucrători exteriori sau temporari x
(întreprinderi exterioare, intermediare, stagiari)
2.5 Locuri de muncă neatrăgătoare RU x
,RL
3. ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII

3.1 Productivitatea CD x
3.2 Calitatea produselor şi serviciilor CD x
4. RELAŢIILE SOCIALE DIN ÎNTREPRINDERE

4.1 Reprezentarea personalului x

4.1.1 Volumul global al orelor de delegaţie BS RU

utilizate OD RL
4.1.2 Nr. de întâlniri ale Comitetului ODZ RU
Director şi Delegaţia Lucrătorilor pe an DS RL
4.1.3 Mijloacele şi acţiunile CSSM Rap.
CSSM
4.1.4 Conţinutul Ordinei De Zi şi ale Dării de ODZ
Seamă ale întâlnirilor paritare DS
4.1.5 Nr. de acorduri semnate RU
RL
4.1.6 Participarea la alegerile Comitetului Bilanţ soc. RU
Întreprinderii şi Delegaţiei Lucrătorilor PV alegeri RL
(numărul de votanţi/numărul de înscrişi)
4.2 Informarea şi comunicarea internă x
4.2.1 Natura şi periodicitatea întâlnirilor de RU
informare ascendentă şi descendentă RL

INDICATORI A se consulta Indicatori

332
 Document

Mijloace
Rezulate

Riscuri
Actori
4.2.2 Organizarea sistemului de întâlniri anuale Protocol RU
4.2.2.1 Periodicitatea acord RL
4.2.2.2 Gradul de formalism şi standardizare
4.2.3 Procedura de primire a noilor angajaţi CIM RU,RL
4.3 Proceduri judiciare în curs x
4.3.1 Nr. de procese pe rolul instanţelor BS RU,RL
4.3.1 Nr. proceselor verbale ale inspectorilor de BS RU
muncă RL
4.4 Grevele RU x
numărul de ore sau zile de grevă cu revendicări specifice RL
4.5 Acte de reavoinţă autentificate DS a CD RURL x

4.6 Acte de violenţe în muncă RL, x x

Interne/externe;fizice/verbale RU
MMM
4.7 Nr. de sancţiuni disciplinare RL, x
RU
4.8 Planuri sociale DS a RL, x
existenţa unor planuri sociale în ultimii 5 ani sau CD RU
sau a unor proiecte de planuri sociale MMM
4.9 Schimbarea structurii întreprinderii DS a RL x
existenţa unui proiect de răscumpărare-fuziune- absorbţie- CD RU
restructurare-dezvoltarea foarte rapidă a efectivului MMM
5. FORMAREA PROFESIONALĂ ŞI
REMUNERAREA
5.1 % din salariaţi al cărui salariu depinde total sau RU x
parţial de randamentul individual RL
5.2 % din salariaţi al cărui salariu depinde total sau RU x
parţial de randamentul colectiv RL
5.3 Formarea profesională x
5.3.1 % din masa salarială cuprins în formarea Bilanţul RU
continuă social RL
5.3.2 Nr. de salariaţi care au beneficiat de un
concediu pentru formare remunerat
5.3.3 Nr. de salariaţi care au beneficiat de un
concediu pentru formare neremunerat
5.3.4 Nr. de salariaţi cărora le-a fost refuzat un
concediu pentru formare
6. ORGANIZAREA MUNCII
6.1 Gestiunea producţiei x
6.1.1 Producţia în flux continuu, 0 stoc(da/nu) CD
6.1.2 Absenţa unei gestiuni organizate a RL
evenimentelor aleatoare sau a incidentelor
6.1.3 Anticiparea redusă a sarcinilor
6.2 Pauzele x
6.2.1 Pauzele stabilite RU
% din salariaţi supus unor pauze tensionate RL

INDICATORI A se consulta Indicatori

333
 Document

Mijloace
Rezulate

Riscuri
Actori
6.2.2 Pauze psihologice(dificil/uşor de obţinut)
6.3 Controlul muncii(aleatoriu sau nu;frecvenţa) RU,RL x
6.4 Sarcini intrerupte RU,RL x

INDICATORI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE

Indicatorii de securitate şi sănătate în muncă pot fi grupaţi în şapte categorii:
1. indicatori de accidente de muncă
2. indicatori de boli profesionale
3. indicatori de situaţii grave: cazuri de sinucidere sau de hărţuire
4. indicatori de situaţii de muncă degradante de tipul violenţelor verbale
5. indicatori de stres cronic
6. indicatori ai patologiei diagnosticelor
7. indicatori ai serviciului medical de întreprindere
Accesibiltatea informaţiilor relative despre aceşti indicatori
Primele patru tipuri de indicatori sunt accesibile din bilanţul social, din procesele verbale ale întâlnirilor CSSM,
ale reprezentanţilor lucrătorilor sau ale serviciilor medicale.
Majoritatea indicatorilor din categoria 7 se regăsesc în raportul anual al medicului de medicina muncii.
Indicatorii din categoriile 5 şi 6 sunt mai puţin accesibili în documentele serviciului de securitate şi sănătate în
muncă. Nu de puţine ori aceste date se găsesc în registrele cabinetelor medicale din întreprindere sau în dosarele
medicale. Culegerea acestor date presupune pentru personalul medical o activitate specifică de consultare în
afara celor din dosarele medicale şi registre.
De exemplu, pentru unele lucrătoare tulburările emoţionale pot fi depistate după numeroase crize care au loc în
timpul vizitei medicale sau după vizitele spontane la cabinetul medical. În sectorul de construcţii tulburările
emoţionale se manifestă adesea prin agresivitate ce are ca rezultat vizite la cabinetul medical ca urmare a
actelor de violenţă.
Definirea indicatorilor
Majoritatea indicatorilor de securitate şi sănătate în muncă reţinuţi în acest ghid sunt indicatori de rezultate.
Pentru fiecare problemă de sănătate reţinută, este propus un indicator.
Pentru unele probleme de sănătate, indicatorul este unic şi precizat întrun text reglementat precum hărţuirea
morală[art. 12, alin(1), lit. a) din Legea 319/2006] sau bolile profesionale (anexa 22 din HG 1425/2006 pentru
boli ale sistemului musculo-scheletal) sau printro definiţie sau o clasificare existentă pe plan internaţional:
tulburări ale somnului……
Pentru alte probleme de sănătate, în lipsa unei definiţii unanim acceptate, mulţi indicatori vor fi propuşi în baza
studiilor internaţionale recente. Dacă definiţia unui indicator nu este acceptată, este posibil să se adopte o alta cu
condiţia ca ea să fie precisă şi explicită.
Interpretarea
Interpretarea indicatorilor de sănătate trebuie să ţină cont de următoarele elemente:
 evoluţia în timp
 pentru aceeaşi perioadă de timp disparităţile între diferitele sectoare sau ateliere
 compararea cu nivelul de referinţă naţional
 luarea în considerare a mai multor indicatori

INDICATORI DE DEPISTARE A LEGĂTURILOR DINTRE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE

INDICATORI De consultat
Documente Actori
1. Accidente de muncă
1.1 Frecvenţa şi gravitatea accidentelor de
muncă(AM) Bilanţ social
1.1.1 Nr. accidentelor Raport anual CSSM
1.1.2 Nr. de zile pierdute
1.1.3 Durata medie a incapacităţii
1.1.4 Nivelul frecvenţei
nr. de ITM-uri x 106/nr. de ore lucrate

334
INDICATORI De consultat
Documente Actori
1.1.5 Nivelul gravităţii
nr. de zile pierdute x 106/ nr. de ore lucrate
1.2 Accidente de muncă uşoare BS,Raport CSSM
1.3 Cauzele accidentelor de muncă
conf. nomenclator FIAM
1.3.1 Legate de riscuri grave
1.3.2 Legate de căderi de la înălţime
1.3.3 Ocazionate de echipamente de muncă Bilanţ social
1.3.4 Accidente de circulaţie, întreţinere, Raport anual CSSM
depozitare
1.3.5 Ocazionate de obiecte, mase, particule în
mişcare accidentală
1.3.6 Altele
2. BOLI PROFESIONALE
2.1 AMS declarate Raport MMM, bilanţ social, MMM,RU,ASP
raport CSSM
2.2 AMS în legătură cu profesia RU,ASP
2.3 Boli profesionale declarate MMM şi ASP
2.4 Boli în legătură cu profesia MMM,ASP
3. SITUAŢII GRAVE
3.1 Sinucideri sau tentative de sinucideri la MMM,RU,ASP,RL,IM
locul de muncă
3.2 Sinucideri sau tentative de sinucideri MMM,RU,ASP,RL,IM
atribuite de colegi şi/sau familie unei situaţii
de la locul de muncă
3.3 Hărţuire morală sau sexuală MMM,RU,ASP,RL,IM
recunoscută de instanţele judecătoreşti
3.4 Violenţă fizică de origine internă MMM,RU,ASP,RL,IM
3.5 Violenţă fizică de origine externă MMM,RU,ASP,RL,IM
4. SITUAŢII DEGRADANTE
4.1 Plângeri de hărţuire morală sau sexuală MMM,RU,ASP,RL,IM
depuse în instanţele judiciare
4.2 Violenţă verbală sau distrugeri de MMM,RU,ASP,RL,IM
materiale de origine internă
4.3 Violenţă verbală de origine externă MMM,RU,ASP,RL,IM
5. STRESUL CRONIC MMM
6. PATOLOGIA DIAGNOSTICELOR
6.1 Hipertensiune
6.2 Coronopatii
6.3 Diabet
6.4 Afecţiuni lipidice
6.5 Afecţiuni musculoscheletice
6.6 Patologia mentală
6.7 Infecţii repetate MMM
6.8 Dermatoze
6.9 Stres post-traumatic
6.10 Patologiile gravidităţii
6.11 Efort profesional
7. Activitatea serviciilor medicale de
întreprindere
7.1 Vizitele la cabinet CM
7.2 Numărul de vizite
7.2.1 Planificate Raport MMM MMM
7.2.2 Pre-planificate MMM

335
INDICATORI De consultat
Documente Actori
7.2.3 Spontane MMM
7.3 Inaptitudine totală sau Raport MMM MMM
parţială(restricţii medicale)
7.4 Indicaţii medicale Raport MMM MMM
7.5 Cerinţe de amenajare a postului Raport MMM MMM
7.6 Durata medie a consultaţiilor Raport MMM MMM

CÂTEVA REPERE METODOLOGICE DE INTERPRETARE A DATELOR DE SĂNĂTATE

1.Indicatori de frecvenţă:
prevalenţă şi incidenţă
Pentru a stabili frecvenţa unei boli(sau a unui eveniment care are o anumită durată în timp) se poate recurge la
incidenţa sa sau la prevalenţa sa.
În cazul incidenţei unei boli este vorba de numărul de noi cazuri apărute în perioada dată, iar în cazul prevalenţei
este vorba de numărul de cazuri apărute la un moment dat.
Prevalenţa poate fi instantanee sau pe o perioadă mai lungă, de exemplu un an calendaristic.Ea include atunci
toate cazurile prezente în an: numărul cazurilor prezente la începutul anului şi numărul de noi cazuri apărute în
timpul anului raportat la numărul mediu din timpul anului.
În schema de mai jos:
01.01.2007 01.01.2008
Caz 1
Caz 2
Caz 3
Caz 4

 Prevalenţa bolii X pentru anul 2007 =cazul 1+cazul 2+cazul 3+cazul 4/nr. mediu de salariaţi ai
întreprinderii pe anul 2007
 Incidenţa bolii X pentru anul 2007 = cazul 3+cazul 4/nr. salariaţi neînregistraţi cu boală profesională la
01.01.2007
Pentru bolile cronice, indicatorul cel mai adecvat este prevalenţa pe anul în curs.
2. Valori absolute sau procent
Pentru prezentarea rezultatelor referitoare la indicatorii de funcţionare ai întreprinderii sau indicatorii de sănătate
pentru un an, se pot folosi:
 valori absolute ale numărului patologiilor sau evenimentelor. De exemplu, numărul salariaţilor care au
părăsit întreprinderea sau care au hipertensiune arterial
 prevalenţa defineşte cel mai bine situaţia bolilor profesionale sau raportul între numărul de evenimente
şi efectivul total de salariaţi ai întreprinderii
Când efectivul total al unei întreprinderi suferă variaţii importante în timp, se poate utilize efectivul brut. Acesta
se poate raporta la efectivul total al întreprinderii( de exemplu efectivul mediu pe an)
Să examinăm exemplul de mai jos : Cum arată şi graficul de mai jos, Afecţiunile Musculo-Scheletice ( AMS) pot
deveni un fenomen mai puţin preocupant pentru întreprindere numai atunci când numărul acestora este în
diminuare.

Efectivul total de
3000
salariaţi
2000
1000 Efectivul de salariaţi
0 care prezintă AMS
2004.5 2005 2005.5 2006 2006.5 2007 2007.5

3. Prezentarea datelor
Întreprinderea A este compusă din două ateliere.
În 2006, medicul de medicina muncii a observat în atelierul 1( 500 salariaţi ) 58 de probleme de sănătate, astfel :
 30 cazuri de AMS,
 23 cazuri de afecţiuni lipidice,
 5 cazuri de alergii respiratorii.
În atelierul 2 ( 100 de salariaţi ) el notează 25 de probleme de sănătate, astfel :
 10 cazuri de AMS,
 8 cazuri de depresii nervoase,
 7 cazuri de alergii respiratorii.
În 2007 se decide să se urmărească în atelierul 1 problemele de sănătate prioritare. Pentru a decide acţiunile
prioritare în acest atelier, se poate reţine ca şi criteriu decizional importanţa problemei.
336
Din această perspectivă, se poate utiliza repartiţia proporţională a problemelor de sănătate în 2006 din atelierul 1:
52% de AMS( 30 cazuri din 58),
 40% de afecţiuni lipidice( 23 din 58),
 9% de alergii respiratorii( 5 cazuri din 58).
Prioritatea de acţiune din acest atelier este bineînţeles reducerea AMS.
Dar acum, având în vedere datele din 2006 din cele două ateliere , trebuie să alegem în care din cele două
ateliere va trebui să se acţioneze pentru reducerea AMS în urma comparării repartiţiei proporţionale a
problemelor de sănătate: 52% de AMS în atelierul 1 contra 40% din atelierul 2( 10 cazuri din 25 de probleme de
sănătate). Pentru a răspunde la această întrebare, se va compara nivelul prevalenţei între cele două ateliere:
 în atelierul 1, prevalenţa AMS este de 6%: 30 de cazuri din 500 salariaţi,
 în timp ce în atelierul 2, ea este de 10%: 10 cazuri din 100 salariaţi.
Proritatea pentru intervenţie va fi deci atelierul 2.

Intenţia de prezentare a datelor şi a utilizării lor se aplică indicatorilor organizaţionali precum indicatorii de
sănătate.

DEFINIŢIILE PRINCIPALELOR RISCURI PSIHOSOCIALE

Stresul în muncă
Agenţia europeană pentru securitate şi sănătate în muncă propune următoarea definiţie:
"o stare de stres survine atunci când apare un dezechilibru între percepţia unei persoane supusă anumitor
constrângeri datorate mediului său înconjurător şi percepţia sa despre propriile resurse de a face faţă acestor
constrângeri. Chiar dacă procesul de evaluare a constrângerilor şi resurselor este de natură psihologică, efectele
stresului nu sunt numai de natura psihologică. Ele afectează în mod egal şi sănătatea fizică şi bineînţeles
productivitatea persoanei"
Se disting stresul acut şi stresul cronic. Stresul acut este un ansamblu de reacţii fiziologice şi psihologice care
activează organismul şi îi permit să se adapteze unei situaţii noi, periculoase. El nu este prea intens, stresul acut
nu este în general grav pentru organism. El va dispărea când încetează agentul stresant. Stresul cronic este, din
contră, foarte grav pentru organism. Întro situaţie de muncă dată când, în fiecare zi, constrângerile depăşesc
capacitatea de răspuns a persoanei, organismul său este activat în mod permanent şi incontrolabil. În câteva
săptămâni, el sfârşeşte prin a se epuiza.

Violenţele externe
Violenţele externe sunt insultele, ameninţările sau agresiunile fizice sau psihologice exercitate contra unei
persoane la locul său de muncă de către persoane externe întreprinderii, inclusiv clienţii, şi care pun în pericol
sănătatea sa, securitatea sa sau starea sa de bine.
Violenţele interne
Violenţele interne cuprind agresiunile fizice sau verbale, insultele, intimidările, conflictele între colegi sau cu
şefii ierarhici. Ele includ hărţuirea morală şi sexuală.
Hărţuirea morală este definită: "nici un salariat nu trebuie să suporte agresiuni repetate de hărţuire morală care
au drept obiect sau efect o degradare a condiţiilor de muncă susceptibile de a aduce atingere drepturilor
salariatului sau demnităţii sale, de a altera sănătatea sa fizică sau mentală şi de a compromite viitorul său
profesional".
Două noţiuni caracterizează hărţuirea morală: repetarea agresiunilor şi degradarea condiţiilor de muncă
Hărţuirea sexuală se caracterizează prin: "agresiunile oricăror persoane al cărui scop este obţinerea de favoruri
de natură sexuală în favoarea lor sau ale unor terţe persoane"
Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă(punctul focal România)
Violenţa în muncă. FACTS nr. 24
DEMERSUL GLOBAL AL PREVENŢIEI RISCURILOR PSIHOSOCIALE
Un demers de prevenţie al riscurilor psihosociale cuprinde cinci etape. Modelul unui astfel de demers este de
fapt un proiect. În cazul unor situaţii grave precum sinucideri, violenţe fizice, accidente de muncă grave sau
mortale, un astfel de demers nu trebuie făcut decât după o acţiune în regim de urgenţă(în principal contactul cu
salariaţii aflaţi în suferinţă).
1. Prediagnosticarea sau depistarea
În această primă etapă sunt culeşi indicatorii. Aceştia sunt date care există déjà în întreprindere sau sunt
uşor de găsit. Ele nu necesită investigarea salariaţilor.
2. Constituirea unui grup de proiect
În urma unei prime analize a datelor culese pentru indicatori, dacă un demers de prevenţie pare necesar
şi posibil, atunci este recomandată constituirea unui grup intern de proiect. El va avea drept obiectiv să
implementeze demersul de prevenire( informarea salariaţilor, participarea la investigaţii, interpretarea
datelor, elaborarea unui plan de acţiune, concluzionarea acţiunii). Acest grup va ţine legătura cu
conducerea executivă, cu actorii interni de prevenire( cabinetul medical şi/sau medical de medicina
muncii, cu membrii CSSM sau reprezentanţii lucrătorilor, cu lucrătorul desemnat, etc. ), cu salariaţii
337
 celorlalte servicii din întreprindere. Formarea acestui grup intern de proiect este indispensabilă pentru
succesul unui demers de prevenţie.
3. Diagnosticul aprofundat
El permite identificarea surselor de stres şi importanţa lor, precum şi sectoarele şi grupele de salariaţi
cele mai vizate. Pot fi folosite diverse metode de lucru: chestionare, interviuri, observarea activităţii,
analiza documentelor, etc. Pentru garanţia obiectivităţii rezultatelor, în acest stadiu este preferabil să se
apeleze la surse exterioare( ITM, ASP, servicii externe de medicina muncii, medici de familie, etc.).
Odată diagnosticul realizat, rezultatele sunt comunicate actorilor din întreprindere( grup proiect,
conducere, CSSM, salariaţi).
4. Elaborarea şi implementarea planului de acţiune
În funcţie de diagnosticul precedent, vor fi definite acţiunile de implementare şi priorităţile. Ele vor fi
cuprinse întrun plan propriu de acţiune al întreprinderii. Astfel există posibilitatea de a ataca stresul prin
acţiuni concrete( de exemplu înlocuirea operatorilor la un post de lucru, înlocuirea operatorilor care nu
pot face faţă clienţilor dificili, amenajarea postului de lucru).
5. Evaluare şi concluzii
Pentru a fi complet şi durabil, demersul de prevenţie al riscurilor profesionale trebuie să se finalizeze
prin concluziile indicatorilor prezentaţi mai înainte. Uneori, este necesar de a merge şi mai departe prin
apelarea la o evaluare şi mai completă a rezultatelor acţiunii.

Documente Analiza Semnale de

condiţiilor alertă
de muncă
Chestionarea Probleme
actorilor din pentru actorii
întreprindere externi

Prediagnosticare Contactarea
a situaţiei salariaţilor aflaţi
în suferinţă

Măsuri
Constituirea unui grup de proiect
preliminare
de prevenire Diagnosticarea aprofundată
Restituirea rezultatelor
Evaluare Elaborarea unui plan de acţiune
Concluzii Implementarea măsurilor

ABREVIERI UTILIZATE
ASP Autoritatea de Sănătate Publică MM Medic de Medicina Muncii
M
AM Accident de Muncă BPD Boală Profesională Declarată
CD Comitetul Director BLP Boală în Legătură cu Profesia
CSS Comitet de Securitate şi Sănătate în RU Resurse Umane
M Muncă
PV Proces Verbal RL Reprezentantul Lucrătorilor
DL Delegaţia Lucrătorilor AMS Afecţiuni Musculo-Scheletice
CM Cabinet Medical ODZ Ordinea De Zi
IM Inspector de Muncă DS Dare de Seamă
BS Bilanţ Social CIM Contract Individual de Muncă
OD Ordin de Delegaţie

338
 EVALUAREA RISCURILOR PROFESIONALE
la Universitatea din Craiova-SCDA CARACAL
ing. Ilie Şerban-ITM Olt

Evaluarea riscurilor profesionale(1)

Asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, în toate aspectele referitoare la muncă, este obligaţia
legală şi morală a angajatorului şi constituie un câştig de ambele părţi, angajatori şi lucrători.
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă etapa iniţială în procesul de prevenire a accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale şi de creare a unui mediu de muncă sigur şi sănătos. Această evaluare nu este un
exerciţiu unic, ci trebuie controlată şi revizuită ori de câte ori se modifică condiţiile de muncă ale lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor efectuată de echipa formată din specialişti din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă
Olt, împreună cu reprezentanţi din UNIVERSIATEA Craiova-SCDA Caracal, s-a realizat pe baza ,,Ghidului
de evaluare a riscurilor profesionale” şi a avut ca rezultat elaborarea unui ,,Plan de prevenire şi protecţie”
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi pentru conştientizarea angajatorului şi lucrătorilor privind
respectarea legislaţiei în domeniu.

Evaluarea riscurilor profesionale(2)

Prin punerea în aplicare a acestui ,,Plan de prevenire şi protecţie”, SCDA CARACAL va deveni un model de
bune practice în implementarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă, prevăzute de
legislaţia română armonizată cu prevederile directivelor europene şi va demonstra angajatorilor din acelaşi
sector de activitate că, managementul riscurilor profesionale, asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii
lucrătorilor conduc la îmbunătăţirea unei afaceri.

Evaluarea riscurilor profesionale(3)

ECHIPA DE EVALUARE
ing. Ilie Şerban-inspector de muncă –ITM Olt;
dr. ing. Cătălin Roşculete-director SCDA Caracal;
dr. ing. Nicolae Vilău-lucrător desemnat pentru activităţile de securitate şi sănătate în muncă;
dr. ing. Eugen Petrescu-cercetător

Descrierea companiei (1)

Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Caracal este amplasată în Municipiul Caracal, este o unitate agricolă
de cercetare-dezvoltare care aparţine Universităţii din Craiova.
Clădirile şi facilităţile au pese 40 ani vechime.
Până în prezent unitatea a produs în principal material semincer pentru culturile de câmp: grâu, orz, ovăz,
porumb, floarea soarelui, rapiţă, lucernă, etc..).
Unitatea are în total un număr de 89 angajaţi, dintre care 79 bărbaţi şi 10 femei, 14 angajaţi la Cercetare (2 femei
şi 12 bărbaţi), 9 angajaţi(bărbaţi) la Ferma 1, 16 angajaţi (15 bărbaţi şi o femeie) la Ferma 2, 10 angajaţi (bărbaţi)
la ferma 3, 6 angajaţi (5 bărbaţi şi o femeie) la Staţia de condiţionat seminţe, 12 angajaţi (6 femei şi 6 bărbaţi) la
sectorul economic, 12 angajaţi (bărbaţi) la atelierul mecanic, 10 paznici.
Unitatea are o suprafaţă agricolă de 2483 ha împărţită în 4 părţi:
- Cercetare 221 ha
- Ferma 1Caracal 1026 ha
- Ferma 2Caracal 696 ha
- Ferma 3 Stoeneşti 540 ha

Descrierea companiei (2)

Unitatea are 35 tractoare (33 tractoare U650, 2 tractoare Jhon Deare), 4 combine, 4 camioane, un Aro, o Dacia
1300, 21discuri, 6 combinatoare, 19 semănători, etc.;
Există un inventar în care se ţine evidenţa tuturor intrărilor de echipamente de muncă, respectiv timp de folosire.
Periodic se desfăşoară acţiunea de întreţinere tehnică a acestor echipamente, in funcţie de numărul de ore lucrate,
conform manualelor tehnice ale acestora;

Descrierea companiei (3)

Compania dispune de o Politică de management general, care include şi politica de prevenire a accidentelor de
muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, protecţia mediului şi securitatea în muncă;
Securitatea şi sănătatea în muncă, cu accent pe prevenirea riscurilor şi a îmbolnăvirilor profesionale;
Întreţinerea tehnică a echipamentelor de muncă;
Asigurarea unui microclimat corespunzător;
Respectarea standardelor de mediu;

339
Descrierea companiei (4)
Unitatea are un Regulament de securitate şi sănătate în muncă, o Evaluare de risc ce a identificat pericolele şi un
Plan de prevenire şi protecţie;
A fost desemnat un lucrător pentru activităţile de securitate şi sănătate în muncă. Acesta a beneficiat de o
instruire (curs de 90 ore) de către MULTIPRO CONSULT S.R.L. Rîmnicu-Vîlcea. Şefii de ferme şi de sectoare
au fost informaţi cu privire la atribuţiile şi responsabilităţile pe probleme de securitate şi sănătate în muncă,
Datorită mărimi întreprinderii aceasta are Comitet de Securitate şi Sănătate în Muncă. Activităţile de securitate şi
sănătate în muncă se bazează pe dialog şi informare continuă.

Activitatea 1
Pentru a organiza o evaluare de risc adecvată, trebuie alese persoane competente. O largă participare asigură
acceptarea măsurilor ce vor fi eventual luate şi în acelaşi timp, conştientizează asupra posibilităţii apariţiei altor
riscuri decât cele identificate.
În acest scop se formează o echipă compusă din angajator, lucrătorul desemnat cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, supervizata de ITM OLT.
Mai ales în faza de identificare a pericolelor, nu numai că se recomandă, dar este obligatore implicarea
lucrătorilor. În majoritatea cazurilor aceştia cunosc cel mai bine pericolele asociate fiecărui loc de muncă.
Experienţa lor trebuie folosită pentru ca evaluarea de risc să se bazeze pe condiţiile existente;
Angajatorul, precum şi CSSM trebuie să primească, să discute şi să aprobe rapoartele periodice din partea
echipei responsabile cu evaluarea riscului. Numărul membrilor ce trebuie implicaţi depinde de mărimea
întreprinderii şi de gravitatea riscurilor prezente la postul de lucru.
Mărimea şi activitatea economică a întreprinderii determină gradul de complexitate, timpul şi resursele alocate
evaluării e risc. Evaluarea de risc este un proces continuu şi trebuie reînnoit periodic pentru a reflecta
schimbările condiţiilor de muncă. O astfel de reevaluare se recomandă o dată pe an şi de fiecare dată când
condiţiile de muncă se schimbă semnificativ când se instalează noi echipamente de muncă.
Luând în considerare că o evaluare de risc este un proces ce are ca scop îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de
lucru, echipa de evaluare a riscului trebuie privită ca o instituţie semipermanenţă ce se întruneşte periodic pentru
a înnoi şi adapta evaluarea de risc la schimbările survenite şi pentru a monitoriza progresul în implementarea
măsurilor.

Activitatea 2
Definiţii-posturile de lucru şi zonele de evaluare.
Ce trebuie făcut?
Obţinerea unui plan de situaţie al întreprinderi (birouri şi zona de producţie).
Identificarea posturilor de lucru, numerotarea şi marcarea acestora în cadrul planului.
Identificarea posturilor de lucru similare(cu tehnologie şi organizare similară) ce pot fi cuprinse într-o singură
evaluare de risc.
Identificarea pericolelor de incendiu, explozie, zgomot etc. ce acoperă mai multe posturi de lucru şi formarea
zonelor de evaluare a riscului.
Verificarea şi revizuirea acestei acţiuni.

Activitatea 3
Ca punct de plecare, trebuie să se analizeze câte posturi de lucru similare (cu tehnologie şi organizare similară)
există. Pentru aceasta, criteriul principal în vederea evaluării riscului este tipul de pericol existent. Dacă
pericolele sunt similare, o singură evaluare de risc poate acoperi mai multe posturi de lucru.

340
UNIVERSITATEA Craiova-SCDA Caracal
PLANUL DE SITUATIE PENTRU IDENTIFICAREA ZONELOR DE EVALUARE
ŞI A POSTURILOR DE LUCRU

II I

IX
V IXX
XXX
XX
V

III

V V V

VII
VII
IV VII

VII VII
V

VIII
V

V V V VI

V V

I-PAVILION ADMINISTRATIV V-MAGAZII

II-STAŢIE CONDIŢIONAT SEMINŢE VI-CASĂ PROTOCOL
III-ATELIER MECANIC VII-DORMITOARE
IV-CASTEL DE APĂ VIII-DEPOZIT CARBURANŢI
IX-CENTRALA TERMICĂ

341
Matrice pentru identificarea zonelor de evaluare /posturi de lucru:

Zone I II III IV V VI VII VIII IX

Pericole
Cai de circulaţie,
X
podele(condiţii improprii)
Dezordine
Pericol de lovire X X X X
Pericole mecanice X X X X
Pericole electrice X X X X X X X X X
Microclimat
X
(necorespunzător)
Pericole chimice X X
Praf, vapori ,fum X X X
Lucru cu echipamente cu
X
ecran de vizualizare (EEV)
Manipulare manuală X X X
Aspecte psiho-sociale X X X X X X X X X
Incendiu-explozie X X
Circulaţia pe drumurile
X X X X X X X X X
publice

GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(1)

Securitatea şi sănătatea în muncă–sistem şi management
Are firma o politică SSM? DA
Sprijină conducerea această politică? DA
Are firma un sistem de management SSM pe baza acestei politici? DA
Dacă da, este acest sistem integrat în sistemul general de management al firmei? DA
Există regulamente interne speciale cu privire la aspecte SSM? DA
Sunt angajaţi implicaţi în activităţi SSM? DA
Sunt implicaţi şi alţi experţi ori experţi externi în activităţi SSM? DA
Sunt persoane responsabile pentru părţi separate ale firmei? NU
Are firma o evaluare a riscului în formă scrisă sau o declaraţie de securitate? NU
Are firma un colectiv instruit pe probleme de SSM? DA
Există ofiţeri de securitate? NU
Există un medic de medicina muncii în firmă? NU
Au loc inspecţii interne? DA
Se înregistrează toate accidentele şi incidentele, respectiv sunt informate autorităţile? DA
Au fost toţi angajaţii examinaţi medical? NU
Are firma toate manualele de utilizare şi întreţinere tehnică ale utilajelor, echipamentelor,etc.? DA
Cum este firma informată cu privire la noile legi? ITM, INTERNET şi ALTE SURSE
Sunt toate documentele (permise, certificate, rezultate de monitorizare, rapoarte de inspecţie, notificări ale
accidentelor, rapoarte de investigaţii şi examinări medicale) disponibile cu uşurinţă în cadrul firmei? DA

GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(2)

Locaţie şi facilităţi
Sunt locaţia şi proiectarea sit-ului, respectiv aşezarea clădirilor adecvate pentru utilizarea lor curentă? DA
Sunt clădirile adecvate pentru destinaţia lor? DA
Sunt clădirile bine izolate pentru a proteja împotriva frigului şi a căldurii? parţial
Există un sistem de încălzire pentru sezonul rece? DA
Există ventilare generală sau un sistem de aer condiţionat? NU
Există lumină artificială suficientă? DA
Există lumină artificială locală suficientă pentru operaţiunile de lucru specifice(în conformitate cu norma? DA
Există suficient spaţiu şi destule vestiare pentru schimbat şi depozitarea hainelor? DA
Există surse de apă potabilă suficiente şi adecvate? DA
342
Există cantină disponibilă pentru angajaţi sau facilităţi de servire a mesei pentru angajaţi? NU
Au lavoare şi duşuri de apa caldă şi rece? parţial
Există suficiente toalete şi cabine de WC(în conformitate cu norma)? DA
Este posibilă curăţirea cu uşurinţă a podelelor, a pereţilor şi a tavanelor? parţial
Există facilităţi adiţionale pentru femei însărcinate şi lăuze, persoane cu dizabilităţi, etc.? DA
Pasaje de trecere şi circulaţie internă
Există suficiente uşi sau porţi? DA
Există riscuri datorate găurilor şi denivelărilor din podea sau datorate lucrurilor depozitate pe jos, astfel încât pot
cauza alunecări sau împiedicări? DA
Sunt gangurile şi pasajele marcate pe podea şi semnalizate? nu e cazul
GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(3)
Sunt zonele de depozitare marcate pe podea? NU
Sunt indicate încărcăturile maxime admise ale rafturilor, standurilor etc.? NU
Angajaţii ce manevrează mijloace de transport dispun de autorizaţiile necesare? DA
Utilaje şi echipament
Sunt utilajele şi echipamentele în conformitate cu regulamentele UE, respectiv au certificate CE? parţial
Este posibilă pornirea accidentală a utilajelor de către angajaţi? NU
Este necesară utilizarea EIP? DA
S-a furnizat EIP adecvat? parţial
Este EIP însoţit de informaţii corecte şi complete? DA
Au primit angajaţii informaţii cu privire la utilizarea EIP? DA
Securitatea electrică
Este panoul de electricitate în stare satisfăcătoare , inclusiv prizele , cabluri, întrerupătoare? DA
Sunt toate cablurile în stare de funcţionare? DA
S-a făcut împământarea în mod corespunzător? DA
Sunt toate uneltele manuale electrice verificate în mod regulat în conformitate? DA
Au fost instalate dispozitive paratrăznet? DA
Agenţi fizici
Este climatul intern confortabil (temperatură, umiditate, circulaţia aerului)? parţial
Este praful depozitat pe suprafeţe orizontale? DA

GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(4)

Prezintă aerul mirosuri sau umiditate? NU
Este mucegai pe pereţi sau pe tavan? NU
Există utilaje zgomotoase la locul de muncă? DA
Depăşeşte nivelul de zgomot limita de expunere ocupaţională? NU
Există utilaje, echipamente sau vehicule ce cauzează vibraţii? DA
Depăşesc vibraţiile de ambele tipuri limitele de expunere ocupaţională? NU
Agenţi chimici
Sunt folosite substanţe sau preparate chimice în procesul de producţie? DA
Se produc sau se generează substanţe sau reparate chimice, dar şi gaze, sau praf? DA
Are firma un inventar al produselor chimice? DA
Sunt toate substanţele etichetate corespunzător? DA
Există fise tehnice de securitate pentru toate produsele chimice prezente? DA
Puneţi la dispoziţie angajaţilor aceste fişe? DA
Agenţi fizici (ergonomici)
A înregistrat medicul de medicina muncii cazuri de dureri de spate sau afecţiuni musculo-scheletice? NU
Ridicarea de mase grele
Sunt mase grele manipulate manual? DA
Sunt transportate mase sau unelte grele în mers? DA
Sunt ridicate multe mase de peste 3 kg în fiecare zi de lucru? NU

GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(5)

2) Mutarea sau împingerea maselor grele
Este necesară o forţă mai mare pentru a muta sau împinge echipamente sau bunuri? NU
Există suprafeţe denivelate, înclinate sau cu trepte? DA
Există spaţiul destinat operaţiunilor de muncă îngust sau limitat? în unele locuri
Se desfăşoară multe operaţiuni oprire sau întoarcere în timpul mutării sau împingerii de mase? NU
Consideră angajaţii mutarea de mase drept o operaţiune dificilă? NU
Poziţii de lucru
Se desfăşoară operaţiuni de ridicare şi mutare în timpul transportării masei pe umăr sau pe genunchi? NU
Se desfăşoară multe operaţiuni unde este necesară îndoirea corpului sau privirea peste umăr? NU
343
Este nevoie ca angajaţii să fie poziţionaţi stabil în timpul lucrului? NU
Există spaţiu destinat operaţiunilor de muncă limitat? DA

Influenţe psiho-sociale
Aţi luat în considerare posibila legătură între concediile medicale şi factorii psiho-sociali? DA
S-au plâns angajaţii cu privire la relaţiile sociale de la locul de muncă? DA
A înregistrat medicul de medicina muncii cazuri de tulburări mentale? NU

GHID PENTRU EXAMINAREA INIŢIALĂ(6)

Măsuri de prim ajutor şi persoane responsabile
Există truse de prim ajutor în firmă (conform normei)? DA
Sunt distribuite aceste truse în număr suficient pentru a face faţă unui eventual accident? DA
Există tărgi în firmă? NU
Există responsabili instruiţi cu primul ajutor? DA
Există o cameră pentru persoane accidentate sau bolnave? DA
Există o asistentă medicală în firmă? NU
Se desfăşoară în mod regulat simulări de prim ajutor? NU
Prevenirea şi stingerea incendiilor
Au fost distribuite suficiente stingătoare de incendiu? Au fost acestea semnalizate? DA
A fost instruit suficient personal cu privire la stingerea incendiilor? DA
Plan de urgenţă
Dispune firma de un plan în caz de urgenţă? NU
Lista de verificare pentru examinarea generală
Cum se foloseşte această listă:
 Parcurgeţi lista de verificare pentru examinarea generală şi răspundeţi la fiecare întrebare
 Discutaţi aplicabilitatea întrebărilor şi adăugaţi întrebări ce se potrivesc mai bine firmei dumneavoastră
 În cazul în care nu cunoaşteţi răspunsul la o întrebare, consultaţi un expert sau documentaţi-vă din alte surse
 Discutaţi în cadrul echipei de evaluare a riscurilor-punct cu punct-dacă trebuie întreprinse acţiuni sau măsuri
 Introduceţi aceste măsuri în Planul de prevenire şi protecţie similar cu modelele exemplificate în ghid
 Continuaţi activitatea de risc cu activitatea 4 –identificarea pericolelor specifice
Sistemul şi managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM) Da Nu Acţiuni
Există o politică de SSM în firmă? x
Conducerea sprijină această politică? x
Firma a implementat un sistem de management al SSM pe baza acestei politici? x
Acest sistem este integrat în sistemul general de management al firmei? x
Există regulamente interne speciale cu privire la aspecte de SSM? x
Există lucrător desemnat pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie? x
Sunt numite persoane responsabile în domeniul SSM in toate unităţile şi-sau x
subunităţi componente, dacă este cazul?
S-a apelat la experţi sau la servicii externe de protecţie şi prevenire? x
Au fost aleşi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul SSM? x
Au fost instruiţi reprezentanţii lucrătorilor? x Se vor instrui
reprezentanţii
lucrătorilor
S-a organizat un Comitet de securitate şi sănătate în muncă? x
Sunt implicaţi lucrători în activităţi SSM? x
Sunt întocmite procese verbale ale şedinţelor CSSM şi sunt distribuite x
lucrătorilor(dacă este cazul)?
Există implicat un medic de medicina muncii în supravegherea stării de sănătate a x
lucrătorilor?
Există asigurată supravegherea medicală a lucrătorilor? x
Au loc inspecţii interne periodice? x
Toate accidentele de muncă se înregistrează şi se raportează? x
Toate incidentele se înregistrează? x
Sunt angajate persoane tinere între 16-18 ani? x
Sunt aceste persoane informate asupra riscurilor existente? NEC
În firmă există toate cărţile tehnice sau instrucţiunile de utilizare şi întreţinere ale x
utilajelor, echipamentelor, etc..?
Când se modifică legislaţia se face informarea lucrătorilor? x
Sunt toate documentele (permise, rezultate de monitorizare rapoarte de inspecţie, x
evidenţa accidentelor, buletine de măsurători şi examinări medicale) disponibile cu
344
uşurinţă în cadrul firmei?
Locaţie şi utilităţi Da Nu Acţiuni
Locaţia şi dispunerea clădirilor sunt adecvate pentru utilizarea lor curentă? x
Au fost clădirile construite special pentru scopul în care sunt folosite? x
Sunt clădirile bine izolate pentru a proteja împotriva frigului şi a căldurii? x
Există instalaţie de stropire în caz de incendiu? x
Există un sistem de încălzire pentru sezonul rece? x
Există ventilare generală sau un sistem de aer condiţionat? x
Există ferestre suficiente pentru a permite să pătrundă lumina (în conformitate cu x
prevederile legale?
Există camere şi vestiare pentru schimbarea şi păstrarea hainelor? x
Există surse de apă potabilă? x
Există facilităţi de servire a mesei pentru lucrători? x
Există instalaţii de spălare a ochilor, respectiv duşuri şi robinete pentru situaţii de x
urgenţă?
Există toalete şi pişoare în număr suficient? x
Este posibilă curăţarea podelelor, a pereţilor şi a tavanelor acolo unde este necesar x
acest lucru?
Există facilităţi adiţionale pentru femei însărcinate şi lăuze, persoane cu x
dizabilităţi?
Căi de acces şi riscuri de alunecare şi cădere DA NU Acţiuni
Există suficiente uşi sau porţi pentru un trafic sigur şi pentru evacuare? x
Există riscuri de alunecare sau împiedicare cauzate de găurile şi denivelările din x Informare şi
podea sau de lucrurile depozitate pe jos? instruire a
lucrătorilor
Sunt căile de acces şi gangurile marcate şi semnalizate? x
Sunt căile de acces stabilite pentru autoîncărcătoare, pârghii şi alte obiecte mobile, x
marcate şi semnalizate?
Sunt marcate zonele de depozitare a produselor semi-finisate? x
Este indicată înălţimea maximă permisă , respectiv greutatea maximă permisă? x
Este marcată şi verificată greutatea maximă permisă a rafturilor, stivelor etc.? NEC
Lucrătorii care muncesc pe utilajele de transport au fost instruiţi în mod specific şi x
autorizaţi (dacă este cazul)?
Echipamente de muncă şi riscuri mecanice DA NU Acţiuni
Sunt utilajele şi echipamentul marcate CE, în conformitate cu prevederile legale? x
Există cărţi tehnice sau instrucţiuni de utilizare pentru fiecare echipament de x
muncă?
Au lucrătorii la dispoziţie instrucţiuni proprii ce conţin prevederi de SSM din x
cărţile tehnice sau instrucţiuni de utilizare ?
Există posibilă pornirea accidentală a utilajelor de către lucrători? x
Are fiecare utilaj un buton de oprire în caz de urgenţă? x
Sunt complet izolate mecanismele în mişcare periculoase ale echipamentelor de x
muncă?
Sunt eliminate sau protejate zonele de tăiere, zdrobire sau antrenare? x
S-au luat masuri ca energiile reziduale (arcuri, fluide) sa nu poată pune în mişcare x
unele mecanisme ale maşinii?
Echipamente de muncă şi riscuri mecanice DA NU Acţiuni
Este necesară utilizarea de echipament individual de protecţie (EIP)? x
S-a furnizat EIP adecvat? x
EIP este însoţit de instrucţiuni de utilizare, întreţinere, inspecţie şi înlocuire? x
Au primit lucrătorii informaţii şi instruire cu privire la utilizarea de EIP? x
Securitatea electrică
Instalaţiile electrice sunt executate şi întreţinute de către electricieni autorizaţi? x
Elementele conductoare de curent sunt asigurate contra atingerii directe de către x
orice lucrător?
Sunt realizate şi verificate periodic măsurile de protecţie împotriva atingerii x
indirecte a părţilor instalaţiilor şi echipamentelor electrice care pot ajunge
întâmplător sub tensiune (legarea la priza de curent, legarea la nulul de protecţie
ş.a.)?
Echipamentele electrice sunt verificate periodic, conform prevederilor legale şi ale x
345
producătorului?
Instalaţiile de paratrăznet sunt executate, întreţinute şi verificate periodic de x Se va verifica
personal calificat? PRAM (ferma 2)
Sunt instruiţi lucrătorii asupra modului de utilizare a echipamentelor electrice şi x
asupra modului de acţionare în cazul producerii unui eveniment?
Sunt instruiţi lucrătorii asupra intervenţiei şi acordării primului ajutor în cazul x
producerii unui eveniment prin electrocutare?
Agenţi fizici DA NU Acţiuni
Condiţiile de climat intern (temperatură, umiditate, circulaţia aerului)sunt în x x Asigurarea
conformitate cu prevederile legale? microclimatului
la magaziile 6,7
Lucrătorii schimbă des climatul de muncă de la rece la cald? x x În perioadele reci
Există praf acumulat pe suprafeţe orizontale? x Asigurarea
curăţeniei
periodice
Aerul din firmă prezintă mirosuri sau umiditate extremă? x
Există mucegai pe pereţi şi pe tavan? x
Ecrane de vizualizare DA NU Acţiuni
S-au făcut examene medicale ale ochilor şi vederii? x
Posibilităţi de reglare a luminozităţii şi contrastului sunt cunoscute de salariaţi? x
Timpul consumat în faţa ecranului este întrerupt de pauze sau prin schimbarea x
activităţii?
Spaţiul din faţa tastaturii permite sprijinirea mâinilor şi braţelor? x
Masa de lucru permite aranjarea tastaturii, documentelor, echipamentului auxiliar? x
Există posibilitatea reglării scaunului pe verticală şi a spătarului acestuia? x x Achiziţionarea de
scaune
ergonomice
S-au pus la dispoziţia celor care au solicitat reazeme de picioare? x
Ferestrele au sisteme de acoperire şi reglare a luminii naturale? x
Influenţe psiho-sociale DA NU Acţiuni
Aţi luat în considerare concediile medicale ale lucrătorilor cauzate de factori psiho- NEC
sociali?
S-au plâns lucrătorii cu privire la relaţiile sociale de la postul de lucru? x
Medicul de medicina muncii a primit s-au a raportat plângeri sau cazuri de boli x
mentale?
Măsuri de prim ajutor şi lucrători desemnaţi pentru aplicarea acestora DA NU Acţiuni
Există truse de prim ajutor în firmă, în conformitate cu prevederile legale? x x Aprovizionarea
cu truse de prim
ajutor
Aceste truse sunt uşor accesibile în caz de accident? x x
Există tărgi în firmă pentru transportul accidentaţilor pe distanţe lungi? x
Au fost instruite persoanele desemnate pentru aplicarea măsurilor de prim ajutor? x
Există o cameră pentru persoanele accidentate sau bolnave? x
Există asistentă medicală în firmă? x Arondarea la
medicul Univ. din
Craiova
Se desfăşoară în mod regulat exerciţii de prim ajutor? x Organizarea de
acţiuni de prim
ajutor
Prevenirea şi stingerea incendiilor, plan în caz de urgenţă DA NU Acţiuni
Există şi sunt semnalizate stingătoarele de incendiu în firmă? x
A fost instruit personalul cu privire la stingerea incendiilor? x
Dispune firma de un plan pentru cazuri de urgenţă sau de incidente majore? x Întocmirea
planului pentru
cazuri de urgenţă
sau de incidente
majore
Contracte cu terţii DA NU Acţiuni
În calitate de beneficiar pentru construirea, întreţinerea şi renovarea clădirilor sau a NEC
utilităţilor, dispuneţi de un plan de securitate şi sănătate creat pentru coordonarea

346
activităţilor de construcţie?
În calitate de beneficiar, aţi desemnat un coordonator de securitate şi sănătate? NEC
În contractele încheiate există clauze SSM? NEC
Lista de verificare pentru identificarea pericolelor chimice
Cum se utilizează această listă:
 Această listă se utilizează în cadrul Activităţii 4 din procedura de evaluare a riscului
 Parcurgeţi lista de verificare şi răspundeţi la fiecare întrebare împreună cu echipa de evaluare a riscului
 Discutaţi aplicabilitatea întrebărilor şi adăugaţi întrebări ce se potrivesc mai bine firmei dumneavoastră;
consultaţi cu atenţie HG nr.1218/2006 care transpune Directivele 98/24 CE, 91/322/CE, 2000/39/CE,
2006/15/CE şi HG nr. 1093/2006 care transpune Directiva 2004/37/CE
 În cazul în care nu cunoaşteţi răspunsul la o întrebare, consultaţi un expert sau vă documentaţi din alte
surse
 Consultaţi fişele tehnice de securitate în ceea ce priveşte proprietăţile substanţelor, prevederile de
securitate şi riscurile existente. Aceste fişe sunt întotdeauna disponibile la furnizorul de agenţi chimici
 Dacă există dubii, se recomandă implicarea unui specialist pentru a măsura concentraţia de vapori, fum,
praf sau aerosoli din aer şi compararea acestor valori cu valorile limită de expunere.
 Introduceţi eventualele măsuri într-un plan de prevenire şi protecţie similar cu exemplele prezentate în
ghid (a se vedea paginile 43-60)
Proprietăţile substanţelor chimice DA NU Acţiuni
Procesul de producţie generează gaze, vapori, fum, praf? X Verif.
purtării
măştii de
protecţie in
timpul
lucrului
Firma are un inventar al agenţilor chimici manipulaţi sau generaţi? X
Firma a procurat fişa tehnică de securitate şi/sau informaţii despre toţi agenţi X
chimici periculoşi prezenţi în unitate?
Toate containerele, cum ar fi cuvele şi rezervoarele de depozitare sunt etichetate X
corespunzător conţinutului?
Lucrătorii ştiu să utilizeze indicaţiile de risc de pe etichete pentru a determina X
gravitatea posibilului impact asupra lucrătorilor?
Lucrătorii se plâng de ameţeli, dureri de cap greţuri, iritaţie sau alte disconforturi X
atunci când utilizează solvenţe sau alte chimicale?
Lucrătorii se plâng că au pilea uscată, iritată sau sensibilă? X
A fost consultat un specialist în igiena industrială sau un specialist de mediu? X
Lucrătorii sunt informaţi despre limitele de expunere profesională a noxelor din X
aer?
Aspecte tehnice –protecţie colectivă DA NU Acţiuni
Expunerea lucrătorilor la produse chimice este menţinută în limitele X
acceptabile(valorile limită de expunere profesională)?
Produsele chimice inflamabile sau toxice sunt depozitate în containere inschise X
atunci când nu sunt utilizate?
Sistemele de ţevi sunt marcate pentru produse chimice sunt marcate clar conform NEC
conţinutului lor?
Aspecte tehnice –protecţie colectivă DA NU Acţiuni
Atunci când se manevrează frecvent lichide corosive în containere deschise sau NEC
când se extrag din vase, există mijloace adecvate pentru a neutraliza elimina
scurgerile într-un mod sigur?
Au fost instituite proceduri şi măsuri de control (de ex. măşti sisteme de ventilaţie, X
practici de manipulare et.) pentru materiale periculoase?
Pe cât posibil, substanţele periculoase sunt manipulate în cabine şi nişe proiectate NEC
special sau în alte locaţii similare?
Firma utilizează sisteme de ventilaţie şi/sau exhaustare pentru a controla vaporii, X
gazele fumul sau solvenţii ce se generează la locul de muncă?
Este furnizat echipament pentru eliminarea noxelor formate la executarea unor NEC
operaţiuni de şlefuire, polizare, sprayere, vopsire, degresare cu vapori?
Praful este aspirat şi nu măturat, de fiecare dată când acest lucru este posibil? X
Aspecte organizatorice- protecţie colectivă DA NU Acţiuni
Lucrătorii sunt instruiţi cu privire la manevrarea sigură a produselor chimice X
347
periculoase, cum ar fi acizii, produse caustice, epoxizi, fenoli etc.?
S-au stabilit proceduri standard de operare pentru curăţirea produselor chimice X Se vor
vărsate? Sunt respectate aceste proceduri? stabili
proceduri
standard de
operare
pentru
curăţarea
produselor
chimice
vărsate
Sunt depozitate materialele care produc fum asfixiant, sufocant sau anestezic, gaz X
asfixiant în locaţii izolate sau sunt îndepărtate atunci când nu sunt utilizate?
Este interzis lucrătorilor să mănânce în zonele în care sunt prezente produse X
chimice periculoase?
Firma are un program pentru monitorizarea concentraţiilor din produse chimice NEC
periculoase?
Lucrătorii - protecţie individuală DA NU Acţiuni
Există proceduri de operare standard pentru selectarea şi utilizarea măştilor de NEC
respiraţie, atunci când este cazul?
A fost furnizat echipament individual de protecţie adecvat ? Acest echipament este X
întreţinut şi utilizat cum trebuie?
Dacă există un program de protecţie respiratorie, lucrătorii sunt instruiţi cu privire X
la utilizarea corectă şi delimitarea funcţională a măştilor?
Filtrele sau măştile sunt aprobate de autoritatea competentă? X
Acestea sunt inspectate, curăţite, igienizate şi întreţinute periodic? X
În caz de urgenţă aceste măşti sunt depozitate într-o locaţie sigură curată şi X
igienică?
Măştile de prim ajutor sunt potrivite pentru scopul lor de utilizare? X

Lista de verificare pentru identificarea pericolelor manipulării maselor

Cum se utilizează această listă:
 Această listă se utilizează în cadrul Activităţii 4 din procedura de evaluare a riscului
 Parcurgeţi lista de verificare şi răspundeţi la fiecare întrebare împreună cu echipa de evaluare a riscului
 Discutaţi aplicabilitatea întrebărilor şi adăugaţi întrebări ce se potrivesc mai bine firmei dumneavoastră; consultaţi
cu atenţie HG nr.1051/2006 care transpune Directiva 90/269/CE
 Introduceţi eventualele măsuri într-un ,,Plan de Prevenire şi Protecţie,, similar cu exemplele prezentate în ghid(a se
vedea paginile 43-60)
 Când se identifică pericolele manipulării manuale a maselor şi apoi se evaluează aceste pericole, trebuie să se ţină
cont de faptul că greutăţile excesive duc la o reducere a productivităţii pe termen mediu deoarece acest lucru nu este
adecvat condiţiei fizice a lucrătorilor. Există câteva măsuri simple ce pot fi aplicate pentru a se respecta aceste
limite4:
 Lucrătorii trebuie să ceară ajutorul colegilor, când consideră că o greutate este prea mare pentru ei
 Lucrătorii trebuie să primească instruire periodică cu privire la ridicarea adecvată şi ergonomia deplasării maselor
Tip de Frecvenţa operaţiunilor Bărbaţi :vârsta(ani) Femei :vârsta(ani)
manipulare peste
16-19 19-45 peste 45 16-19 19-45
45
Rar (sub 5% din durata
35 kg 55 kg 50 kg 13 kg 15 kg 13 kg
schimbului)
Frecvent(între 6-10% din
Ridicare 25 30 25 9 10 9
durata schimbului)
Foarte frecvent (peste
20 25 20 8 9 8
10%din durata schimbului)
Rar (sub 5% din durata
30 50 40 13 15 13
schimbului)
Frecvent(între 6-10% din
Purtare 20 30 25 9 10 9
durata schimbului)
Foarte frecvent (peste
15 20 15 8 10 8
10%din durata schimbului)
348
Tragere Rar (sub 5% din durata
15 kg 10 kg
schimbului)
Frecvent(între 6-10% din
10 kg 7 kg
durata schimbului)
Împingere Rar (sub 5% din durata
16 kg 11 kg
schimbului)
Frecvent(între 6-10% din
11 kg 7,5 kg
durata schimbului)

Aspecte ce trebuie avute în vedere Da Nu Acţiuni

Medicul de medicina muncii a primit sau a raportat plângeri au cazuri de x
accidentări ale spatelui ori boli musculo-scheletice?
Încărcătura este evaluată conform tabelului de mai sus? x
Încărcătura manipulată manual este greu de mânuit şi de prins? x
Încărcătura manipulată manual se află într-o poziţie care necesită ţinerea sau x
manipularea ei la distanţe de trunchi, ori prin îndoirea sau răsucirea trunchiului?
Date fiind configurarea şi/sau asperităţile suprafeţei, încărcătura manipulată manual x
poate să producă vătămări lucrătorilor, în special în cazul unei coliziuni?
Efortul fizic depus la manipularea încărcăturii este prea mare? x
Efortul fizic depus la manipularea încărcăturii implică răsucirea sau îndoirea x
trunchiului?
Efortul fizic depus la manipularea încărcăturii poate să ducă la o deplasare bruscă a x
încărcăturii?
Efortul fizic depus la manipularea încărcăturii este realizat atunci când corpul se x
află într-o poziţi instabilă?
Se desfăşoară multe operaţiuni de ridicare şi mutare în timpul transportării maselor x
pe umăr sau pe genunchi?
Se desfăşoară operaţiuni de muncă monotone în mare parte a zilei? x
Există spaţiu suficient, în special pe verticală, pentru desfăşurarea activităţii? x
Solul nu este plan, prezentând pericole de împiedicare, sau este alunecos pentru x
încălţămintea lucrătorului?
Există variaţii de nivel în planul de lucru, sau în suprafaţa de lucru care solicită x
manipularea maselor pe diferite niveluri?
Solul sau platforma de lucru este stabilă? x
Temperatura, umiditatea sau ventilaţia provoacă disconfort? x
Lucrătorul depune un efort fizic frecvent sau prelungit care implică în special x
coloana vertebrală?
Există o perioadă suficientă de odihnă sau recuperare fizică? x
Există distanţe excesive de ridicare, coborâre sau transport? x
Există un ritm al muncii impus de un proces care nu poate fi modificat de către x
lucrător?
Din punct de vedere fizic, lucrătorul este apt să execute sarcina de muncă x
repartizată?
Lucrătorul poartă îmbrăcăminte, încălţăminte sau alte efecte personale x
corespunzătoare?
Lucrătorii beneficiază de informaţii cu privire la modul corect de manipulare a x
încărcăturilor?
Lucrătorii beneficiază de informaţii precise cu privire la riscurile la care se expun? x
Se asigură muncitorilor mijloace corespunzătoare pentru a reduce riscul pe care îl x Există
implică manipularea manuală a încărcăturilor? multicare şi
benzi
transportoare
Lista de verificare pentru identificarea pericolelor psiho-sociale
Cum se utilizează această listă:
Pericolele psiho-sociale sunt de obicei cauzate de stres, care, în general, este reacţia individului la factorii
externi. Aşadar, pericolele psiho-sociale depind mai mult de percepţia individuală. Prin urmare, identificarea
pericolelor psiho-sociale nu trebuie să se bazeze pe procesul de observare . Identificarea proceselor psiho-sociale
trebuie să se bazeze pe analiza reacţiei individuale la factori externi , de ex. analiza răspunsurilor la chestionarul
de mai jos. Chestionarul trebuie completat anonim de un număr recomandat de minim zece lucrători ce lucrează
în condiţii comparabile, de preferat într-o zonă de evaluare. Analiza frecvenţei răspunsurilor va indica un grup de
percepţii similare ce reprezintă potenţiale pericole psiho-sociale.
349
Mediul de muncă DA NU
1 Mediul de muncă este confortabil (climat, zgomot, temperatură, umiditate şi x
iluminat)?
2 La locul de muncă sunt prezente substanţe periculoase, cum ar fi praf, vapori, gaze, x
substanţe chimice sau radiaţii?
3 La locul de muncă sunt utilizate utilaje, echipamente sau maşini periculoase? x
4 Vă desfăşuraţi activitatea într-un mediu izolat (fără a avea contact vizual şi x
comunicare verbală directă cu alte persoane?
5 Sunt prezente riscuri de răniri sau accidentări? x
Sarcina de muncă DA NU
1 Sarcinile de muncă sunt monotone şi repetitive? x x
2 Percepţia subiectivă asupra sarcinilor de muncă este că acestea sunt dificile? x
3 Sarcinile de muncă necesită o concentrare ridicată? x x
4 Poziţiie şi maşinile în timpul exercitării sarcinilor de muncă sunt deseori greoaie? x x
5 Sarcinile de muncă sunt scurte şi similare? x x
6 Sarcinile de muncă sunt dificile din punct de vedere fizic? x x
7 Sarcinile de muncă sunt simple şi nu presupun ambiţie? x
Organizarea locului de muncă DA NU
1 Timpul de lucru este solicitant ( se lucrează peste program , în weekend, în ture, ture x x
de noaptea?
2 Apar deseori probleme legate de utilaje sau echipamente ce nu funcţionează ori x x
lipsesc?
3 Apar frecvent probleme legate de informaţii sau documente ce lipsesc? x
4 Sarcinile de lucru sunt uneori contradictorii sau se suprapun? x
5 Există deseori întreruperi sau perturbări în timpul desfăşurării unei sarcini de lucru? x
6 Apar frecvent sarcini de lucru neprevăzute şi neplanificate? x x
7 Instruirea cu privire la noile sarcini de lucru nu se face la timp sau nu este suficientă? x
8 Se lucrează deseori sub presiunea timpului? x x
Securitatea şi sănătatea la locul de muncă DA NU
1 Locul de muncă, respectiv munca în sine sunt sigure din punct de vedere al x
perspectivei economice generale a firmei?
2 Există oportunităţi de carieră? x
3 Sunt recunoscute performanţele? x x
4 Primiţi feedback cu privire la calitatea muncii dumneavoastră? x x
5 Sunt comunicate informaţii cu privire la firmă (dezvoltare viitoare, condiţii x
economice, faze de reorganizare etc.)?
6 Rolurile şi responsabilităţile dumneavoastră sunt clare? x
Aria de cuprindere a activităţilor DA NU
1 Există sisteme neplăcute de monitorizare, supraveghere şi control al posturilor de x
lucru?
2 Nu există posibilitatea de a face propuneri pentru îmbunătăţiri sau schimbări sau de a x
veni cu idei noi?
3 Problemele nu pot fi discutate? x
4 Diversitatea sarcinilor de lucru este scăzută? x x
5 Activitatea permite luarea de decizii personale (cu privire la timpul de lucru, x x
succesiunea sarcinilor , alegerea utilajelor şi echipamentelor etc.)?
6 Este ritmul de lucru monoton, predeterminat de ritmul maşinii? x x
Climatul social DA NU
1 Se observă o discriminare bazată pe vârstă, sex, naţionalitate,dizabilităţi, etc.? x
2 Relaţia dintre lucrători şi superiori este tensionată? x x
3 Atmosfera dintre lucrători este tensionată? x
4 Lucrătorii se ajută între ei? x
5 Există posibilitatea de a se discuta problemele cu colegii şi superiorii? x

350
UNIVERSITATEA Craiova-SCDA Caracal PLAN DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE
Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Centrala de încălzire clădirea IX
TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Incendiu, 4 Cerinţe speciale privind Directorul Permanent Directorul
explozie supravegherea centralei Responsabilul
termice în funcţiune, centralei
prevenirea formarii atmosferei
potenţial explozive prin
verificări periodice.
Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Atelierul mecanic. Clădirea III
TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Informarea şi instruirea
lucrătorilor pe baza manualelor
tehnice.
Utilizarea de E.I.P. adecvat Şeful de atelier
(ochelari, dopuri de urechi, Lucrătorul
protecţie împotriva radiaţiilor desemnat pentru
Pericole
4 pentru ochi şi piele ). activ. De revenire Permanent Directorul
mecanice
Întreţinerea, revizia şi reparaţia şi protecţie a
echipamentelor de riscurilor
muncă(există un program profesionale
preventiv de întreţinere
tehnică)
Respectarea inspecţiei tehnice
Şeful de atelier
Lucrătorul
Informarea şi instruirea
desemnat pentru
Pericole lucrătorilor
4 activ. de revenire Permanent Directorul
electrice Inspecţii interne periodice
şi protecţie a
Utilizarea de E.I.P. adecvat
riscurilor
profesionale
Asigurarea semnalizării de
Director
securitate în muncă (ex.
Şeful de atelier
fumatul şi focul deschis
Lucrătorul
interzise, prezenţa substanţelor
Pericole desemnat pentru
4 oxidant) Permanent Directorul
chimice activ. de revenire
Depozitarea corespunzătoare a
şi protecţie a
recipientelor butelii cu gaze
riscurilor
tehnice sub presiune(oxigen,
profesionale
acetilenă)
Şeful de atelier Directorul
Stabilirea ventilaţiei specifice Lucrătorul
de exhaustare desemnat pentru
Fum şi praf 4 Informarea şi instruirea activ. de revenire Permanent
lucrătorilor şi protecţie a
Utilizarea de E.I.P. adecvat riscurilor
profesionale
Stabilirea ventilaţiei specifice
Incendiu, de exhaustare şi menţinerea în
4 Şeful de atelier Permanent Directorul
explozie stare de funcţionare

Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Zone de transport intern, Zona de evaluare II,III,V
TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Căi de 4 Marcarea şi semnalizarea Directorul Trim. IV
circulaţie, căilor de circulaţie, a zonelor Lucrătorul
rute de aces, de parcare. desemnat pentru Directorul
suprafeţe de Semnalizarea sensului şi activ. de revenire
teren vitezei de circulaţie şi protecţie a

351
 riscurilor
profesionale
Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Maşini, vehicule, echipamente de muncă, Zona de evaluare
II,III,V
TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Pericole 3 Informarea şi instruirea Şeful fermei Permanent
mecanice lucrătorilor pe baza manualelor Lucrătorul
tehnice. desemnat pentru
Elaborarea şi respectarea activ. de revenire
instrucţiunilor de lucru şi de şi protecţie a
securitate a muncii. riscurilor
Instruirea şi informarea profesionale
lucrătorilor pentru utilajele
Directorul
specifice.
Întreţinerea, revizia şi reparaţia
echipamentelor de
muncă(există un program
preventiv de întreţinere
tehnică)
Respectarea inspecţiei tehnice

Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Aspecte psiho-sociale în întreaga firmă

TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Aspecte psiho- 3 Informarea şi instruirea
sociale lucrătorilor în
conformitate cu
prevederile legale
Stabilirea unor modalităţi
pentru a sprijini şi
dezvolta activităţile Directorul Trim. IV Directorul
sociale în care sunt
implicaţi lucrătorii.
Efectuarea unei
investigaţii utilizând
chestionarul din ghidul de
evaluare a riscurilor
Descrierea posturilor de lucru/ zonele de evaluare Birouri I
TERMEN DE
PERICOL RISC MĂSURI RESPONSABIL VERIFICAT
REALIZARE
Căi de 3 Informarea lucrătorilor Directorul
circulaţie, asupra riscurilor legate de Comisia de
intrarea în utilizarea echipamentele acordare a
sediul social tehnice din dotare, primului ajutor
întreţinerea acestora şi
Permanent Directorul
acordarea primului ajutor în
caz de persoane afectate
urmare a intervenţiei
necorespunzătoare asupra
echipamentelor tehnice.

352
 Criterii ergonomice utilizate în evaluarea riscurilor profesionale
dr.ing. Mugur Păunescu-Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului Timişoara
ing. Iustin-Romul Furdui -ITM Timiş
ing. Carina Vîlceanu-ITM Timiş
ing. Rudolf Mirescu -ITM Timiş
dr. Simona Rista-medic primar medicina muncii SCM S PROFILAXIS Timişoara

Introducere
Omul reprezintă o realitate biologică, psihologică şi socială şi este singurul în măsură să asigure perfecţionarea
continuă atât a propriei sale activităţi cât şi a echipamentelor de muncă, cu care lucrează. Limitele capacităţii
omului sunt puse în corelaţie cu munca de către ergonomie, ca ansamblu integrat al ştiinţelor exacte care permite
obţinerea cunoştinţelor privitoare la munca umană, necesare adaptării raţionale a muncii la om şi a omului la
meseria sa. Pentru adaptarea muncii la om, ergonomia caută să adapteze condiţiile de muncă la posibilităţile
normale ale lucrătorilor. În ce priveşte adaptarea omului la meseria sa, ergonomia operează prin orientare,
selecţie şi formare profesională pentru ca să asigure o muncă potrivită fiecărui lucrător, în funcţie de
posibilităţile sale.
În procesul de muncă, omul realizează activitatea de lucru prin intermediul „capacităţii sale de muncă” – totalul
posibilităţilor omului de a efectua o cantitate maximă de muncă.
Analiza sarcinilor sau operaţiilor ce se execută în procesul de muncă trebuie să aibă în vedere o serie de cerinţe
pentru lucrător, aceasta sub raportul solicitărilor în muncă, cât şi cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru
locul de muncă.
Aplicarea principiilor ergonomice în procesul de muncă, în scopul prevenirii riscurilor profesionale şi protecţiei
lucrătorilor, conduce la optimizarea relaţiei „om – solicitări”.

1. Sistemul „om – solicitări”

În procesul de muncă, organismul omenesc se integrează cu mijloacele de muncă pe care le foloseşte, alcătuind
un sistem organic.
În condiţiile proceselor complexe, caracteristice producţiei moderne, mijloacele de muncă, devenind foarte
complexe, au preluat asupra lor o mare parte, sau chiar integral, efortul fizic, lucrătorului revenindu-i rolul de a
supraveghea funcţionarea şi de a le conduce. În aceste condiţii, apariţia maşinii a pus în evidenţă existenţa unui
sistem format din om şi maşină, care a fost denumit chiar sistemul „om-maşină”, făcându-se abstracţie de faptul
că în afară de maşină mai existau şi alţi factori solicitanţi.
Cu timpul, sistemul „om-maşină” s-a dovedit incomplet deoarece nu ţinea seama de toţi factorii care solicitau
organismul omenesc. Dintre aceştia a fost sesizat mai întâi mediul înconjurător de producţie, ducând la
formularea „om-maşină-mediu” sau „om-producţie”. Factori mai puţin vizibili, ca cei psihologici şi sociologici,
acţionau fără a fi sesizaţi. Apare deci necesitatea reconsiderării concepţiei parţiale care a stat la baza sistemului
„om-maşină”, în vederea înlocuirii acesteia cu o concepţie globală în care omul ocupă locul central, fiind nevoit
să răspundă la solicitările tuturor factorilor, şi aceasta, în cadrul sistemului „om-solicitări” (fig. 1).

Condiţiile Mediul
tehnice de muncă
ale muncii

Motivaţia Preocupări
pentru OMUL personale
muncă

Relaţiile Alţi factori

din colectivul solicitanţi
de muncă
Fig. 1. Sistemul „om-solicitări” (după Burloiu, P.)

În cadrul sistemului „om-solicitări”, esenţial este faptul că între acţiunea simultană a acestor factori şi capacitatea
organismului omenesc – capacitatea de muncă - trebuie să se realizeze un echilibru permanent. Acest deziderat
este realizabil în condiţiile utilizării de criterii ergonomice în evaluarea riscurilor profesionale.

2. Capacitatea de muncă
Capacitatea de muncă constituie unul din elementele de bază ale organizării ergonomice a muncii, deoarece, pe
baza factorilor care o influenţează şi determină, se pot fonda ştiinţific măsuri adecvate pentru prevenirea apariţiei
oboselii, evitându-se astfel consecinţele nefavorabile atât asupra organismului cât şi asupra eficienţei activităţii
desfăşurate.
Întrucât munca reprezintă în primul rând, o activitate biologică şi, în al doilea rând, una economică, concordanţa
dintre funcţionarea organismului şi efortul profesional cerut trebuie să asigure menţinerea stării de echilibru
353
biologic al organismului şi, în consecinţă, protejarea acestuia. În general capacitatea de muncă se manifestă prin
trei forme:
- potenţială-totalizează resursele umane condiţionate de rezervele de energie ale organismului şi de anumiţi
factori psihologici;
- funcţională-utilizată efectiv în procesul muncii;
- de rezervă-utilizată în scopul îndeplinirii obligaţiilor sociale, familiale, etc.
Utilizarea neraţională a capacităţii de muncă potenţiale, prin acţiunea însumată a capacităţii de muncă
funcţionale şi de rezervă, conduc la fenomene de oboseală care, atunci când devine cronică, favorizează
instaurarea surmenajului cu consecinţe negative asupra productivităţii muncii şi asupra stării de sănătate a
organismului uman.
Capacitatea de muncă potenţială este influenţată şi de anumite „stări psihologice” în care „voinţa” şi „dispoziţia
de muncă” au un rol dominant. Aceşti factori sunt în mare măsură dependenţi de tonusul general al organismului
influenţat în mod complex de sistemul nervos central, de sistemul neurovegetativ şi hormonal ca şi de nivelul
consţiinţei sociale a individului.
În practică, după solicitările dominante, întâlnim trei variante ale capacităţii de muncă:
- capacitatea de muncă fizică, adaptată pentru activităţi ce solicită un consum energetic mare, cum ar fi, de
exemplu: operaţii cu unelte grele, mânuiri îndelungate, purtat, ridicat, cărat de materiale grele şi incomode pe
terenuri variate;
- capacitatea de muncă senzomotorie, adaptată pentru activităţi de intensitate moderată, cu solicitări senzoriale
intense, însoţite de mânuiri de îndemânare rapide ( munca manual-mecanică sau total mecanizată, unde
operatorul utilizează echipamentul de muncă cu ritm impus);
- capacitatea de muncă mentală, adaptată pentru activităţi în care solicitarea este predominant mentală, cum ar fi
de ex. muncile de supraveghere, în care operatorii se află în stare permanentă de concentrare psihică şi alertă (
munca semiautomată, automată cu program şi teleghidată).
Capacitatea de muncă, privită în sens biologic, se manifestă ca una din trăsăturile importante ale omului de
adaptare la cerinţele profesiunii sau conţinutului muncii în permanentă evoluţie. De aceea este necesar să se
cunoască aptitudinile, limitele de variaţie a funcţiilor organismului în condiţiile adaptării acestuia în muncă.
Fiecare lucrător, la încadrarea în muncă, este examinat de medicul de medicina muncii, înregistrându-se
particularităţile lui normale sau patologice.
3. Factorii care influenţează capacitatea de muncă
Capacitatea de muncă se poate exprima atât prin indicatori economici care evidenţiază rezultatele muncii, cât şi
prin indicatori psihofiziologici care redau efectele muncii asupra stabilităţii potenţialului funcţional al
organismului.
Fiind expresia unor fenomene complexe, capacitatea de muncă este influenţată de factori:
- fiziologici-starea de sănătate, constituţia, alimentaţia,, vârsta, sexul, exerciţiul, antrenamentul- care sunt
intrinseci omului;
- psihologici-aptitudini de muncă, motivaţia, voinţa de muncă, atitudinea faţă de muncă – care au în vedere
trăsăturile de personalitate ale omului;
- ambientali – iluminat, zgomot, microclimat, agenţi chimici etc. – care acţionează din exterior, influenţând
nivelul capacităţii de muncă;
- tehnologici-organizarea muncii, echipamentele de muncă, regim de muncă etc., factori mobilizatori ai
capacităţii de muncă, prin care se raţionalizează metodele de muncă, se adoptă tehnologii eficiente, etc.;
- sociali-nivel profesional, nivel cultural, condiţii de viaţă, timp liber, condiţii de odihnă, care asigură
permeabilitatea faţă de conceptele teoretice şi aplicative ale ergonomiei. (Fig. 2).

Factori Factori Factori Factori Factori

fiziologici psihologici ambientali tehnologici sociali

- vârsta - aptitudini de - iluminat - organizarea - nivel

- sexul muncă - microclimat muncii; profesional
- constituţia - motivaţia - zgomot - echipamentele de - nivel cultural
- alimentaţia - interes - vibraţii muncă; - condiţii de
- starea de - voinţa de muncă - agenţi chimici - program de viaţă
sănătate - atitudinea faţă de - pulberi muncă; - timp liber
- exerciţiul muncă - regim de muncă; - condiţii de
- antrenamentul odihnă

Fig. 2. Factorii care influenţează capacitatea de muncă.

Cunoaşterea şi evaluarea cât mai precisă a factorilor care influenţează capacitatea de muncă, precum şi
evidenţierea modului de interacţiune a acestora constituie una din problemele de bază ale analizei ergonomice.
Acţiunea combinată a mai multor factori poate avea efecte mult mai mari asupra dinamicii capacităţii de muncă

354
- succesiunea fazelor capacităţii de muncă în cursul unei zile şi în cursul săptămânii de lucru - decât cele
scontate prin simpla însumare a influenţei acestora.
Capacitatea de muncă a lucrătorului variază nu numai în cursul zilei ci şi în cursul săptămânii de lucru, atât de la
o zi la alta, cât şi de la un schimb la altul, ceea ce impune organizarea pe baze ştiinţifice a regimului de muncă şi
odihnă săptămânal care să preîntâmpine acumularea de oboseală ca urmare a refacerii incomplete zilnice a
potenţialului funcţional al organismului.

4. Solicitările în muncă
În limbaj informaţional se poate afirma că sarcina de muncă atribuită lucrătorului reprezintă un mesaj adresat
acestuia sub formă de solicitare, la care lucrătorul reacţionează printr-un efort dependent de capacitatea lui.
Indiferent de natura sa, efortul mobilizează întreaga personalitate a lucrătorului, cu toate componentele lui.
În majoritatea cazurilor, sarcina de muncă la care componenta este cea fizică are întotdeauna şi o latură
intelectuală, aşa cum sarcina de muncă preponderent intelectuală are şi rezonanţe fiziologice, solicitând întregul
corp, chiar dacă se acordă importanţă mai mare unora sau altora dintre formele de solicitare.
În procesul de muncă se disting următoarele procese ce privesc solicitarea:
- procese perceptive (receptarea informaţiei, identificarea);
- procese de gândire (decodificare, interpretare, decizie);
- procese motorii (transmiterea deciziei).
Solicitarea cu dominanţă psihică se adresează nu numai percepţiei, intelectului, voinţei, dar în aceeaşi măsură
atenţiei şi memoriei.
Referitor la solicitarea fizică, atunci când este dominantă, cerinţa ergonomică de optimizare a relaţiei „om –
solicitare” se traduce prin crearea condiţiilor organizatorice, de aşa manieră, încât consumul energetic dictat de
nivelul de dificultate al muncii, gestualitatea şi posturalitatea executantului în timpul muncii, eforturile depuse în
timpul diverselor manipulări de obiecte grele, nivelul factorilor care caracterizează mediul fizic de muncă etc., să
se încadreze în standardele ergonomice.
În situaţia de muncă omul are un comportament fiziologic şi psihologic unitar şi ca atare, munca, tratată în
termeni de solicitare, consum energetic şi rezultate, se impune adaptată la om, ca o necesitate legată de
menţinerea funcţiilor organismului la un nivel corespunzător acestuia.

4.1. Solicitările gestual-posturale

Gestualitatea în muncă reprezintă raportul direct dintre om şi mijloacele de producţie (mijloacele de muncă şi
obiectele muncii); în activităţile cu dominată fizică exprimă într-o anumită măsură nivelul solicitărilor fizice.
Posturalitatea în muncă exprimă constrângerea la care este supus aparatul locomotor al omului şi circulaţia
sanguină din membrele superioare şi inferioare datorită poziţiei impuse corpului în timpul activităţii.
Atât gestualitatea cât şi posturalitatea corpului adoptate în timpul lucrului influenţează consumul energetic.
Solicitarea posturală se referă la: contracţiile musculare izometrice dictate de muncă (travaliul static); compresia
vaselor de sânge cu jenarea circulaţiei arteriale şi venare; poziţii vicioase ale corpului şi în general ale coloanei
vertebrale; mişcări nefiziologice cu frecvenţă ridicată (flexiuni şi torsionări) ale coloanei vertebrale care, atunci
când sunt combinate cu manipulări de greutăţi peste limitele admise, conduc în timp la leziuni discale până la
hernie de disc.
Mişcările corpului şi membrelor inferioare, ca şi gesturile profesionale, reprezintă solicitări biomecanice care
apelează însă şi la sistemul nervos central şi periferic, impunând o atenţie deosebită în aprecierea nivelului de
încărcare fizică.
Organizarea ergonomică a muncii impune crearea condiţiilor ca omul să lucreze pe cât posibil, şezând sau
alternând periodic poziţia şezând cu poziţia de lucru în picioare, iar unde nu este posibil ( ex.: siderurgie,
minerit) să se asigure condiţii ca repausul în timpul programului de muncă să se efectueze în poziţia şezând.

4.2. Solicitările energetice

Solicitarea energetică poate fi evidenţiată în funcţie de:
a) nivelul consumului energetic din 24 ore pentru:
- munci uşoare-munci efectuate şezând şi care nu presupun un efort muscular deosebit, 2300-2600 kcal/24 ore
(ex.: funcţionari de birou, croitorese la maşini electrice);
- munci efectuate în poziţie ortostatică şi mergând-munci efectuate şezând şi cu efort muscular, 2700-3000
kcal/24 ore (ex.: ţesători, etc.);
- munci de intensitate medie-munci efectuate în poziţie ortostatică, cu deplasări combinate, cu efort muscular
moderat, 3100-3400 kcal/24 ore (ex.: mecanici etc.);
- munci efectuate în poziţie ortostatică cu deplasări sau învingerea unei rezistenţe şi ridicare de greutăţi, 3500-
3900 kcal/24 ore ( ex.: strungar etc.);
- munci grele-munci care presupun un efort muscular foarte intens, opunerea la rezistenţe puternice, ridicarea şi
deplasarea unor greutăţi mari, 4500-5000 kcal/24 ore (ex.: forjori, turnători, hamali, mineri, laminorişti etc.).

355
b) frecvenţa cardiacă, indicator fiziologic cel mai utilizat în analiza ergonomică, care reflectă îndeaproape nivelul
solicitărilor globale ale organismului determinate atât de intensitatea efortului cât şi de condiţiile mediului
ambiental ( microclimat, zgomot etc.).

Corespunzător metodei Christensen, sunt stabilite următoarele:

- solicitare foarte uşoară-frecvenţa cardiacă sub 65 b/min;
- solicitare uşoară-frecvenţa cardiacă între 65-100 b/min;
- solicitare medie-frecvenţa cardiacă între 101-125 b/min;
- solicitare ridicată-frecvenţa cardiacă între 126-150 b/min;
- solicitare foarte ridicată-frecvenţa cardiacă peste 150 b/min.

4.3. Solicitările microclimatului

Nivelul factorilor de microclimat (temperatura aerului, viteza curenţilor de aer şi umiditatea relativă) poate
influenţa interrelaţiile dintre organism şi mediul de muncă, astfel încât organismul să fie pus în situaţia de a lupta
pentru a-şi menţine constantă temperatura corpului (temperatura organelor interne).

4.4. Solicitările senzoriale

Grupează solicitarea vizuală, care este apreciată în funcţie de dimensiunile obiectului ce trebuie vizualizat şi
nivelul iluminării şi solicitarea auditivă, în care analizatorul auditiv este supus la o dublă solicitare (percepţia
mesajului informaţional în muncă şi nivelul zgomotului ambiant), ambele forme de solicitare influenţând
performanţele în muncă şi momentul apariţiei oboselii cu repercursiunile ei asupra lucrătorului.

4.5. Solicitările noxelor chimice si fizico-chimice.

Pulberile în suspensie în aer şi gazele nocive (toxice, caustice, inflamabile etc.) acţionează negativ asupra stării
de sănătate a lucrătorului (afecţiuni respiratorii, dermatoze, intoxicaţii etc.) şi, în plus, antrenează o stare psihică
specială asupra celor obligaţi să lucreze în prezenţa lor.

4.6. Solicitările neuropsihice în muncă

Reacţiile organismului, adecvate intereselor muncii, sunt condiţionate de calitatea psihosenzorială şi a relaţiilor
nervoase superioare (percepţie, reprezentare, gândire), de promptitudinea reacţiilor de răspuns şi de capacitatea
de retroacţiune (control, verificare) pentru o corectare a răspunsurilor în vederea adaptării lor cât mai fidel la
scop.
Actul inteligent al acestei adaptări complexe la situaţiile concrete de muncă constituie rentabilitatea răspunsurilor
individului, eficienţa acestora.
În condiţiile muncii preponderent neuropsihice se pune accentul pe capacitatea perceptivă a semnalelor de
muncă, la toate nivelurile activităţii senzoriale, a prelucrării rapide a acestora şi a deciziilor corecte.
Munca de supraveghere şi control reduce uneori dinamica activităţii operatorului, în detrimentul organismului
însuşi, al randamentului şi securităţii muncii; se poate vorbi de o subsolicitare a biosistemului, când trebuie
impuse măsuri corective în spaţiul informaţional al operatorului.
Este cunoscută şi necesitatea odihnei active în contextul solicitării excesive pe plan mintal. În funcţie de nivelul
încărcării neuropsihice a operatorului se stabileşte necesitatea recuperării prin activităţi care să solicite
compensator alte elemente ale sistemului bio-psiho-social.
Elementele care influenţează solicitarea neuropsihică în muncă se referă la: nivelul intelectual, memoria, atenţia
(distributivă şi concentrată), simţul de observaţie, aptitudinea tehnică, coordonarea ochi-mână, coordonarea ochi-
mână-picior, dexteritatea digitală şi manuală.

4.7. Solicitările organismului uman la stresul gravitaţional

Este un fapt bine cunoscut că gravitaţia exercită un rol fundamental în dezvoltarea vieţii, în structura
organismului viu. Ea se exercită cu valoare constantă la suprafaţa pământului în starea de echilibru stabil al
corpurilor şi la devierea acestora.
În activităţi unde lucrătorul (ex.:forestier, tractorist) este supus unui efort fizic important, are loc o acţiune
permanentă de stres asupra discurilor coloanei vertebrale, muşchilor spatelui, membrelor superioare şi inferioare.
În evaluarea tensiunilor suportate de către spate, trebuie luată în considerare problema ridicării şi transportului de
greutăţi, unde preponderent este efortul static. În tabelul nr.1 sunt prezentate câteva recomandări pentru limitele
ridicării de greutăţi la bărbaţi şi femei de talie medie, grupa de vârstă 30-40 ani, care ridică o greutate cu spatele
drept înclinat înainte la max. 45 gr.

Tabelul nr.1
Masa/ tip ridicare Masa ( kg )
O singură ridicare de scurtă Ridicări repetate 30-40 min Purtarea unei greutăţi timp
Sexul durată de 1 minut.
Bărbaţi 63 50-36 32-27
356
 Femei 42 33-24 21-18
Limitele ridicării de greutăţi la bărbaţi şi femei (după Asmunssen şi colab.)

5. Criterii ergonomice aplicabile în evaluarea riscurilor profesionale

Privind aspectele practice ale ergonomiei, atât în ceea ce priveşte latura conceptivă cât şi latura corectivă a
acesteia, se poate aprecia că evaluarea riscurilor în sistemul de muncă şi stabilirea de măsuri de prevenire şi
protecţie se pot realiza luând în considerare factorii ce caracterizează solicitările în muncă. Aceşti factori, care
privesc gestualitatea şi posturalitatea în muncă, efortul energetic în muncă, microclimatul mediului de muncă,
vizualizarea şi audibilitatea în muncă, noxele chimice din mediul de muncă, solicitarea neuropsihică şi stresul
gravitaţional, pot să conducă la stabilirea de criterii ergonomice, prin intermediul cărora, evaluarea riscurilor
profesionale, printr-o abordare ergonomică, este mult mai eficientă.

Efortul energetic în muncă

- nivel consum energetic
- frecvenţa cardiacă etc.

Gestualitatea - posturalitatea Microclimatul

- poziţia corpului în lucru; - temperatura aerului etc.
- spaţiul de lucru etc.

Solicitarea neuropsihică Vizualizarea şi audibilitatea

- atenţia (concentrata si distributiva); CRITERII - nivel iluminare;
- dexteritatea digitală şi manuală etc. ERGONOMICE - nivel zgomot etc.

Stresul gravitaţional Noxele chimice în mediul

- manipularea prin purtare de muncă:
a maselor etc. - gaze nocive,
- pulberi în suspensie în aer etc.

Fig. 3. Reprezentarea grafică a categoriilor de criterii cu caracter ergonomic

6. Lista de control ergonomic

Lista de control ergonomic poate servi în analiza condiţiilor existente la fiecare loc de muncă, precum şi în
elaborarea, verificarea şi punerea la punct a noilor soluţii cu respectarea cerinţelor ergonomice.
Lista de control ergonomic este elaborată ca un inventar general de probleme ce se impun analizate pentru a
adapta munca la om în cele mai răspândite genuri de activitate, şi aceasta, în contextul relaţiei „om – solicitări”.
Aspectele ce se cer investigate prin întrebările conţinute în lista de control ergonomic, în cazul nostru, tabelul
nr.2, se referă la categoriile de criterii cu caracter ergonomic ce privesc solicitările în muncă, şi anume:
gestualitatea-posturalitatea şi solicitările neuropsihice (atenţia şi dexteritatea) ale executantului.
Cu privire la natura şi specificul muncii de la locul de muncă analizat, în cuprinsul listei de control ergonomic
sunt prevăzute, munca manuală şi munca manual-mecanică, pentru care, răspunsurile la întrebările din listă, dacă
sunt afirmative se consemnează la col. „Da”, iar răspunsurile negative se consemnează la col. „Nu”. Trebuie
avut în vedere faptul că, atât răspunsurile pozitive cât şi răspunsurile negative, pentru reflectarea realităţii de la
locul de muncă analizat, se obţin prin observare şi chestionare directă, pe viu.
Cu acest inventar de răspunsuri, analistul are o imagine sinoptică asupra situaţiei, bună sau rea din punct de
vedere ergonomic, a activităţii analizate sub raportul solicitărilor executantului în muncă.
Stabilirea proporţiilor între răspunsurile „Da” şi „Nu” pentru fiecare domeniu privind solicitarea executantului în
muncă, corespunzător categoriilor de criterii cu caracter ergonomic stabilite, ne poate orienta asupra propunerilor
de măsuri ce trebuie luate la locul de muncă analizat, în scopul menţinerii echilibrului permanent între acţiunea
simultană a factorilor de solicitare şi capacitatea organismului omenesc.

Tabelul nr.2.
357
 Specificul muncii

Munca manual
Propuneri
Nr. (ameliorări posibile)

- mecanică
Munca
manuală
crt. Domeniul solicitării /

Întrebarea D N D N Munca Munca manual-

a u a u manuală macanică
0 1 2 3 4 5 6 7
A. Gestualitatea – posturalitatea corpului
1 Spaţiul de care dispune executantul este suficient de mare?
2 Care este postura preponderentă la postul de lucru: sedentară, ortostatică
etc.?
3 Lucrul se află în limitele normale ale mâinilor / picioarelor?
4 Înălţimea la care se efectuează munca este bună?
5 Pentru postura ortostatică, planul de lucru este la înălţime
corespunzătoare?
6 Planul de lucru este adaptabil pentru postura sedentară?
7 Scaunul pentru postura sedentară asigură reglarea în plan vertical, orizontal
şi înclinat?
8 Spaţiul de degajare pentru genunchi şi picioare este suficient?
9 Există suficient spaţiu pentru mişcările libere ale mâinilor, picioarelor şi
corpului?
10 Suporţii pentru braţe sunt corespunzătoare?
11 Suporţii pentru picioare sunt necesari şi corespunzători?
12 Postura corpului impune un efort static ridicat
13 Amplasare comenzilor manuale asigură o poziţie comodă corpului?
14 Controlul vizual al muncii permite o poziţie naturală corpului?
15 Acţionarea pedalelor impune o poziţie forţată corpului?
B. Solicitarea atenţiei
1 Locul mijloacelor de comandă este logic, corelat cu ordinea şi poziţia
comenzilor?
2 Este posibilă reprezentarea procesului tehnologic prin schema tabloului de
comandă şi control?
3 AMC-urile şi dispozitivele de acţionare sunt amplasate încât să asigure
concentrarea atenţiei şi control uşor?
4 Lămpile de avertizare sunt plasate pentru a fi în centrul câmpului vizual?
5 Este posibil un sistem sonor de avertizare care să scutească „E” de o
concentrare vizuală continuă?
6 Este prevăzut un sistem de avertizare în cazul defectării AMC ?
7 Semnalele sonore se disting uşor?
8 Zgomotul perturbă atenţia?
9 Atenţia este deranjată de activitatea altor persoane?
10 Circulaţia în zona locului de muncă influenţează asupra atenţiei?
C. Solicitarea dexterităţii
1 Munca solicită îndemânare, dexteritate deosebită?
2 Există instrucţiuni pentru însuşirea uşoară şi exactă a mânuirilor şi
comanda mijloacelor de muncă?
3 Accesul la comenzi, instrumente etc. este uşor şi rapid?
4 Uneltele manuale folosite corespund ca mărime şi format?
5 Dispozitivele de acţionare sunt adaptate la particularităţile degetelor,
mâinilor şi picioarelor (loc, formă, direcţie de mişcare etc.)?
6 La postul de lucru cu postură ortostatică sunt suprimate pedalele?
7 Dacă sunt necesare comenzi de picior în poziţie ortostatică, pedalele sunt
prevăzute cu trapă la nivelul solului?
Lista de control ergonomic nu este limitativă.

Bibliografie
1. Darabont, Al., Pece, Şt. Protecţia muncii ( manual pentru învăţământul universitar), Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1996
2. Matei, I. Alocarea unui nivel de securitate-un nou concept în analiza de risc. Rev. „Risc şi securitate în
muncă” nr.3-4, 1996, ICSPM Buc.
3. Păunescu, M. Îndrumător de lucrări practice pentru protecţia muncii, Ed. Brumar, 2007.
4. Anghelescu, V. Elemente de ergonomie aplicată, Ed. Buc. 1991.
5. Iurcu, M., Tratat de ergonomie – Managementul resurselor umane, Ed. Bibliotheca, 2007
7. *** Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr.319/2006.

Metodă simplă de evaluare a riscurilor profesionale în cinci etape.

dr.ing Mugur Păunescu-Universitatea de Ştiinţe Agricole a Banatului Timişoara

358
 ing. Mircea-Paul Ionescu-ITM Timiş
ing. Traian Chirileanu-ITM Timiş
ing. Iustin-Romul Furdui-ITM Timiş
ing. Dumitru Nechifor-ITM Timiş
ing. Ilie-Aurel Frenţescu-ITM Timiş
ing. Anton-Francisc Szasz-ITM Timiş
ing. Ioan-Aurel Pepu-ITM Timiş

Rezumat
Metoda simplă de evaluare a riscurilor profesionale în cinci etape este o metodă „ a priori”, de estimare calitativă
a riscurilor la un loc de muncă.
Procedura de evaluare presupune derularea de acţiuni în cinci etape ( colectarea informaţiilor, identificarea de
pericole-factori de risc, evaluarea riscurilor generate de pericole-factori de risc, planificarea acţiunilor de
eliminare sau de reducere a riscurilor şi elaborarea documentaţiei de evaluare) şi utilizarea de instrumente de
lucru ( liste de control general pericole-factori de risc, liste de control specific pericole-factori de risc pe
activităţi, tabel nivel risc şi fişa de evaluare a riscurilor).
Cuvinte cheie: pericol, factori de risc, probabilitate, gravitate, loc de muncă, evaluarea riscurilor, măsuri de
prevenire.
1. Introducere
Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este protejarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor. Evaluarea
riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului de lucru ca urmare
a activităţilor legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea competitivităţii şi productivităţii
întreprinderii.
Factorii luaţi în considerare la evaluarea riscurilor şi care permit ierarhizarea în funcţie de dimensiunea lor şi
alocarea eficientă a resurselor pentru stabilirea măsurilor de prevenire sunt: probabilitatea producerii unei
leziuni sau afectări a sănătăţii şi gravitatea maxim previzibilă a leziunii sau afectării sănătăţii.
Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi angajatorii trebuie să evalueze
riscurile în mod periodic.
Evaluarea riscurilor trebuie întotdeauna să fie realizată cu implicarea activă a lucrătorilor. Atunci când se decide
asupra acceptabilităţii unui risc, nu trebuie uitate efectele acestuia ţinând cont de gen, vârstă şi starea de sănătate
a lucrătorilor pentru care se realizează evaluarea.
În acţiunea de evaluare a riscurilor trebuie să avem în vedere două noţiuni fundamentale: noţiunea de pericol şi
noţiunea de risc.

Pericol = proprietatea intrinsecă a materialelor de lucru, a surselor de energie, a capacităţii mijloacelor de

muncă, precum şi, a metodelor şi practicilor de lucru, de a produce daune umane şi/sau materiale.

Risc = probabilitatea de a se produce dauna, în situaţia expunerii la pericol.

Pericolul, ca proprietate intrinsecă, se prezintă sub două forme de manifestare:

- forma pasivă, când sunt respectate prescripţiile tehnice şi reglementările de securitate şi sănătate în muncă;
- forma activă, când este activat de absenţa măsurilor preventive şi de factorii de risc din sistemul de muncă.
În sistemul de muncă, factorii de risc sunt factori:
- însuşiri-trăsături caracteristice ale unei fiinţe, unui lucru;
- stări-situaţii în care se află cineva sau ceva;
- procese-succesiuni de operaţii prin care se produc transformări;
- fenomene-întâmplări, fiinţe, obiecte care surprind prin calităţi, noutate etc,
- comportamente-mod de a acţiona în anumite situaţii; conduită, purtare,
proprii componentelor sistemului, respectiv executant, sarcina de muncă, mijloacele de producţie şi mediul
de muncă, şi care pot provoca, în anumite condiţii, accidente de muncă şi/sau boli profesionale.
Problema prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se reduce la identificarea neconformităţilor şi
factorilor de risc ce activează pericolele existente, cunoaşterea formelor lor concrete de manifestare, precum şi,
eliminarea/anihilarea acţiunii acestora, ca urmare a evaluării riscurilor.
Criteriul cel mai lucrativ pentru identificarea factorilor de risc, care trebuie eliminaţi/anihilaţi este cel care-i
împarte după elementul generator din cadrul sistemului de muncă, conform căruia distingem:
- factori de risc proprii executantului;
- factori de risc proprii sarcinii de muncă;
- factori de risc proprii mijloacelor de producţie;
- factori de risc proprii mediului de muncă.

359
Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională se caracterizează cu ajutorul nivelului de risc, care
reprezintă un indicator convenţional, ce exprimă sintetic şi cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare şi
îmbolnăvire profesională existente într-un sistem. El se determină în cadrul acţiunii de evaluare a riscurilor, pe
baza combinaţiei dintre probabilitatea producerii vătămării şi gravitatea maxim previzibilă a vătămării. Cu cât
nivelul de risc este mai mic, cu atât securitatea sistemului este mai mare.
Până la vătămarea efectivă a executantului, acţiunea pericolelor activate prin intermediul neconformităţilor şi
factorilor de risc poate fi oricând eliminată/anihilată prin măsuri de securitate şi sănătate în muncă, evitându-se
accidentarea sau îmbolnăvirea. Din acest motiv, în fazele anterioare producerii vătămării, pericolele activate prin
neconformităţi şi factori de risc reprezintă cauze potenţiale de accidentare sau îmbolnăvire profesională. După
accident/îmbolnăvire, factorii, care potenţial puteau conduce la un asemenea rezultat, devin cauze reale,
efective, ale accidentului de muncă sau bolii profesionale.
Prin urmare, cauzele reale de accidentare şi îmbolnăvire nu reprezintă altceva decât acele pericole-factori de risc,
a căror prezenţă şi manifestare s-a finalizat prin producerea efectivă a vătămării. În terminologia uzuală, pentru a
delimita şi a sublinia relaţia cu accidentul sau boala profesională, se folosesc noţiunile de „factori de risc” (cauze
potenţiale) şi „cauze de accidentare în muncă şi îmbolnăvire profesională” (cauze reale).

2. Desfăşurarea acţiunilor privind evaluarea riscurilor în cinci etape.

Etapa 1. Colectarea informaţiilor
Pentru colectarea informaţiilor trebuie cunoscute următoarele: amplasare loc muncă, cine lucrează acolo, ce
mijloace de muncă sunt utilizate, ce sarcini de muncă sunt realizate, ce pericole sunt identificate în raport cu
factorii de risc proprii componentelor sistemului de muncă, ce măsuri de protecţie sunt aplicate, ce accidente
şi/sau boli profesionale au fost raportate, care sunt prevederile legale în legătură cu locul de muncă.
Informaţiilor necesare se pot culege folosind următoarele surse: date tehnice despre mijloacele de muncă,
proceduri tehnice şi instrucţiuni de lucru, rezultatele măsurătorilor noxelor, înregistrări ale accidentelor de muncă
şi ale bolilor profesionale, prevederi legale şi standarde, literatura tehnică.
Etapa a 2-a. Identificarea privind pericole- factori de risc din sistemul de muncă.
Pentru identificarea privind pericole-factori de risc la locul de muncă se pot utiliza: Listele de control general
(anexele 1a şi 1b) şi Listele de control specific pe activităţi (anexele nr. 2-4).
Etapa a 3-a Evaluarea riscurilor generate de pericole ( estimarea probabilităţii şi gravităţii consecinţelor
riscului şi decizia încadrării acestuia ca fiind acceptabil sau inacceptabil).
Pentru fiecare pericol-factor de risc identificat, se decide dacă riscul este mic (1), mediu (2) sau mare (3), ţinând
cont de probabilitatea producerii vătămării şi gravitatea maxim previzibilă a vătămării cauzate de pericole -
factori de risc, tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1.
Gravitatea
Vătămare redusă Vătămare medie Vătămare gravă
Probabilitatea
Nivelul de risc
Puţin probabil
Mic (1) Mic (1) Mediu (2)
Probabil
Mic (1) Mediu (2) Mare (3)
Foarte probabil
Mediu (2) Mare (3) Mare (3)

Situaţiile privind probabilitatea producerii vătămării:

- puţin probabil: nu trebuie să se materializeze pe durata activităţii profesionale a lucrătorului (recomandat
pentru analiză: o săptămână);
- probabil : se poate materializa numai de câteva ori pe durata activităţii profesionale a lucrătorului;
- foarte probabil: se poate materializa în mod repetat pe durata activităţii profesionale a lucrătorului.
Tipurile de vătămare privind gravitatea vătămării:
- vătămare redusă: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe pe termen scurt (cum ar fi mici tăieturi,
iritaţii ale ochiului, dureri de cap etc.);
- vătămare medie: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe moderate, dar prelungite sau care se repetă
periodic (cum ar fi răniri, fracturi simple, arsuri de gradul doi pe o suprafaţă limitată a corpului, alergii ale pielii
etc.);
- vătămare gravă: accidente şi îmbolnăviri care cauzează suferinţe grave şi permanente şi/sau decesul ( ex.,
amputări, fracturi complexe care produc invaliditate, cancer, arsuri de gradul doi sau trei pe o suprafaţă mare a
corpului etc.)

360
Pentru a decide dacă riscul generat de un pericol este acceptabil sau inacceptabil, în general, considerăm că,
riscul mare este inacceptabil, iar riscul mic şi riscul mediu sunt acceptabile. Dacă nu sunt respectate
prevederile legale, riscul nu este acceptabil.
Etapa a 4-a. Planificarea acţiunilor de eliminare sau reducere a riscurilor
Planificarea acţiunilor de eliminare sau reducere a riscurilor trebuie să ţină cont de următoarele aspecte:
- dacă riscul este mare şi evaluat ca fiind inacceptabil, acţiunile de reducere a acestuia trebuie luate imediat;
- dacă riscul este mediu şi evaluat ca fiind acceptabil, se recomandă planificarea de acţiuni pentru reducerea
nivelului acestuia;
- dacă riscul este mic şi evaluat ca fiind acceptabil este necesar să se asigure că acesta va rămâne la acelaşi nivel.
Măsurile de prevenire şi protecţie trebuie implementate în următoarea ordine de prioritate:
- eliminarea riscului – eliminarea/anihilarea acţiunii factorilor de risc care pot activa pericolul;
- reducerea la minim a riscului, prin măsuri organizatorice;
- reducerea la minim a riscului, prin măsuri de protecţie colective;
- reducerea riscului, prin utilizarea echipamentului individual de protecţie.
Etapa a 5-a. Elaborarea documentaţiei de evaluare a riscurilor
Documentaţia de evaluare a riscurilor pentru fiecare loc de muncă este reprezentată de Fişa de evaluare a
riscurilor
Tabelul nr. 2.
FIŞA DE EVALUARE A RISCURILOR Data……. Fişa nr. ……..
Numele şi adresa întreprinderii: Evaluarea riscurilor efectuată de : (numele persoanelor)

Locul de muncă: (denumire) Numele reprezentantului (lor) lucrătorilor: (de la locul de muncă)
Nr. Pericole-factori de risc Măsuri de prevenire Estimare/ Acţiuni planificate
crt. (neconformităţi/factori ce evaluare în scopul realizării
implică pericole -factori de risc) risc (nivel de măsurii de
(E.=executant; S.=sarcina de muncă; (Categorii de măsuri: risc) prevenire.
M.=mijloace de prod. T.=tehnice; O.=organizatorice;
Me.=mediu de muncă )
Ig.san.=igienico-sanitare )
0 1 2 3 4

Semnătura persoanelor care efectuează evaluarea riscurilor:

Semnătura reprezentantului (lor) lucrătorilor de la locul de muncă.

Pentru fiecare pericol-factor de risc identificat şi consemnat în col. nr.1, se înregistrează măsurile de prevenire în
col. nr.2. În col. nr.3 se înregistrează rezultatele evaluării riscurilor ( ex. mare/inacceptabil etc.), iar în col. nr.4
se înregistrează acţiunile planificate în scopul realizării măsurii de prevenire.
Din fişa de evaluare a riscurilor, datele înregistrate în col. 2, 3 şi 4 se transpun în planul de prevenire şi protecţie
(model conf. anexei nr. 7 din NM-LSSM).

3. Listele de control utilizate în acţiunea de evaluare a riscurilor profesionale

361
3.1. Liste de control general (anexele 1a şi 1b)
Anexa 1a.
…………sa/srl Locul de muncă ……………..
Exemplificare pt. răspunsul
Nu NU sau, după caz,
Nr este Planificare măsuri de
crt ÎNTREBARE DA NU cazul prevenire pentru DA

0 1 2 3 4 5
A. Pericole - actori de risc proprii executantului ( E )
Deficienţe ale capacităţii de muncă a executantului:
Deficienţe ale pregătirii profesionale, care pot conduce la Omisiuni / Acţiuni
greşite în cadrul activităţii de lucru:
1 - lucrătorii cunosc şi efectuează în timp util operaţii indispensabile securităţii
muncii ? ..................................... … … …. ………………….
2 - lucrătorii utilizează echipamentul individual de protecţie din dotare? ………. … … …. …………………
3 - lucrătorii evită deplasări, staţionări în locuri sau zone cu pericol temporar sau
permanent, în afara sarcinii de muncă? …………….. … … …. …………………..
Însuşiri şi capacităţi individuale necorespunzătoare, care pot conduce la
Omisiuni / Acţiuni greşite în cadrul activităţii de lucru:
4 - lucrătorii tineri (18-35 ani ) estimează riscurile de accidentare şi respectă
măsurile de securitate şi sănătate în muncă? ……. … … … …………………
5 - lucrătorii au efectuat examenul medical şi, după caz, testarea psihologică a
aptitudinilor? …………………… ………. … … … …………………..
6. - avizul medical „apt condiţionat” (ex.: cu corecţie optică / lucrul numai la sol)
este respectat de către lucrători? …………………… … … … ………………….
Variabile individuale de moment, care pot conduce la Omisiuni / Acţiuni
greşite în cadrul activităţii de lucru:
7 - lucrătorii se prezintă la lucru în stare de odihnă ?...................... …. … … …………………
8 - lucrătorii evită apariţia conflictelor profesionale la locul de muncă?.
9 - lucrătorii respectă interdicţia de a nu introduce şi a nu consuma băuturi alcoolice
în întreprindere? …………………………… …. ….. …. ………………….
B. Pericole - factori de risc proprii sarcinii de muncă (S)
Organizarea activităţii de lucru:
1 - s-au prestabilit şi transmis corect lucrătorilor toate operaţiile de muncă?
…………………………………… … … … …………………….
2 - pentru procesul de muncă s-au stabilit metodele de lucru corespunzătoare?
……………………………………….. … … … …………………..
S-au repartizat lucrători pe locuri de muncă:
3 - cu pregătire (calificare) profesională corespunzătoare ?.... … … … ……………………
4 - cu instruire corespunzătoare de securitate şi sănătate în muncă ? … … … ……………………
Se face îndrumarea, supravegherea şi controlul privind :
5 - admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice (stare de odihnă, fără influenţa
alcoolului etc) corespunzătoare? … … … … ……………………..
6 - abaterile de la disciplina tehnologică ?.............................. … … … ……………………..
7 - abaterile de la respectarea prevederilor de securitate şi sănătate în muncă ? …. … … … ………………………
Se asigură condiţiile de securitate şi sănătate în muncă, privind:
- admiterea desfăşurării lucrului cu mijloace de producţie
8 corespunzătoare?............................................................... … … … ……………………..
- întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a mijloacelor de producţie?
9 ………………………………………... … … … ……………………..
- mediul de muncă normat (microclimat, iluminat, zgomot, vibraţii, radiaţii etc.)
10 de la posturile de lucru? ………….. … … … ………………………

Planificarea măsurii de prevenire este pentru răspunsul NU, însă poate să fie şi pentru răspunsul DA, după caz, în scopul menţinerii situaţiei
corespunzătoare. Listele de control nu sunt limitative.

362
 Anexa 1b.
………….sa/srl Locul de muncă…………………………….
Pentru DA se folosesc listele
Nr. PERICOLE-FACTORI DE RISC DA NU de control specific pericole-
crt. factori de risc întocmite
pentru activităţi de lucru
0 1 2 3 4
C. Pericole – factori de risc proprii mijloacelor de producţie ( M )
1. Factori de risc de natură fizică
1.1. Factori de risc mecanic la:
- maşini, utilaje,instalaţii etc. ……………………………… ….. ….. ……………………………
- mijloace de transport intern /manual etc. ……………… ….. ….. ……………………………

- scule manuale …………………………………………… ….. ….. ……………………………

- obiecte şi piese cu supraf. peric. (ascuţite, abrazive ) …… ….. ….. ……………………………
- suprafeţe denivelate sau alunecoase ……………………… ….. ….. ……………………………
- recipiente sub presiune ( compresoare, recipiente-butelie etc.) ….. ….. ……………………………
- vibraţii excesive ale maşinilor ……………………………… ….. ….. ……………………………
- lucrul la înălţime ……………………………………… …. ….. ……………………………
Factori de risc termic, la:
1.2. - obiecte sau suprafeţe cu temp. ridicată ………………… ….. ….. ……………………………
... ….. ……………………………
- obiecte sau suprafeţe cu temp. scăzută …………………
Factori de risc electric , la:
1.3. - instalaţi electrice ……………………………………… ….. ….. ………………………….
- echipamente electrice ………………………………… ….. …. …………………………

2 Factori de risc de natură chimică , la :

- substanţe toxice , caustice, inflamabile, explozive, cancerigene ….. ….. …………………………
3 Factori de risc de natură biologică, la:
- culturi sau preparate cu microorganisme ( bacterii, viruşi etc)
… ….. ……………………………
- plante periculoase / animale periculoase …………………… ….. ….. …………………………
D. Pericole – factori de risc proprii mediului de muncă (Me)
1 MEDIUL FIZIC AMBIANT
1.1. Factori de risc de natură fizică:
Microclimat necorespunzător………………………………… …. … ……………………………
Zgomot / Vibraţii excesive; …………………………………. … … …………………………..
Iluminat necorespunzător ……………………………..……… … … ………………………….
Radiaţii electromagnetice:
a) neionizante :
- infraroşii, ultraviolete, microunde, vizibile, laser……….. … … ……………………………
b) ionizante (RI) ……………………………………… … … ……………………………
Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, seisme); …… … … …………………………..
1.2. Factori de risc de natură chimică:
Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici, inflamabili/explozivi … … … …………………………..
Pulberi în suspensie în aer;………………………………… … … …………………………….
1.3. Factori de risc de natură biologică:
Microorganisme în suspensie în aer:
Bacterii; Virusuri; Richeţi; Ciuperci etc…………………… … … …………………………….
1.4. Caracterul special al mediului:
Subteran;……………………………………………………… …. …. ………………………………
Aerian etc………………………………………………… …. …. ………………………………
2. MEDIUL SOCIAL
2.1. Factori de risc psihosocial:
Relaţii neprincipiale între şefi – subordonaţi / membrii colectivului …. …. ……………………………
Activitate în condiţii de izolare socială; etc. ……………………… …. …. …………………………….
Răspunsul DA evidenţiază prezenţa, iar răspunsul NU lipsa, mijloacelor de producţie / mediului de muncă la locul de muncă respectiv.
Pentru evidenţierea concretă privind pericole-factori de risc trebuie folosite listele de control specific pericole-factori de risc întocmite pentru
activităţi de lucru ( ex. Anexele 2; 3 şi 4). Lista de control nu este limitativă.

3.2. Liste de control specific (anexele 2, 3 şi 4)

Anexa 2.
Lista de control specific pericole-factori de risc în activităţile de birou
Locul de muncă ……………….
Nr Nu este cazul /

363
crt Întrebare DA NU *Planificare măsuri de
prevenire
A Spaţiul de lucru
1 Pardoseala este în stare corespunzătoare?
2 Microclimatul este corespunzător ?
3 Dimensiunea încăperii este corespunzătoare numărului de lucrători?
4 Încăperea este iluminată natural?
5 Sursele de lumină, ferestrele sau uşile, mobilierul sau pereţii, nu determină reflectarea
luminii pe ecran?
6 Atenţia şi comunicarea verbală nu sunt perturbate de zgomot?
7 Este asigurată deplasarea liberă a lucrătorilor, fără pericol de împiedicare (cabluri sau alte
obiecte pe pardoseală)?
8 Încăperea este curăţată şi întreţinută în mod corespunzător?
9 Echipamentul de prim ajutor (ex.trusa de prim ajutor) este disponil, iar personalul este
instruit în scopul utilizării acestuia?
10 Căile de evacuare şi ieşirile de urgenţă sunt semnalizate corect şi neblocate?
B Echipamentele de muncă – unităţi cu ecran de vizualizare, scaunul,
suportpentrpicioare, pupitrul,suport de documente etc.
1 Imaginile pe monitoare sunt bine definite, au o formă clară şi o dimensiune potrivită cu
spaţiile dintre linii?
2 Imaginile pe monitoare sunt fără neclarităţi sau tremur?
3 Utilizatorul poate regla luminozitatea şi contrastul dintre caractere şi fond?
4 Monitoarele pot fi deplasate în conformitate cu nevoile utilizatorului (rotite, înclinate etc.)
şi aşezate în poziţia dorită?
5 Iluminatul general şi local asigură o lumină şi un contrast satisfăcător între ecran şi
fundalul monitorului?
6 Se respectă distanţa de 50-80 cm dintre ochi şi ecran?
7 Ecranul reflectă lumina, reflexie care ar putea deranja vizualizarea?
8 Tastatura este separată de monitor?
9 Tastatura şi mouse-ul sunt în apropiere? Se află la acelaşi nivel?
10 Este suprafaţa tastaturii mată pentru a împiedica reflectarea luminii?
11 Scaunul are stabilitate? Asigură mişcarea liberă şi poziţia confortabilă a corpului?
12 Înălţimea pupitrului (biroului) asigură mobilitatea picioarelor?
C Organizarea muncii
1 În cazul lucrului continuu în faţa ecranului sunt prevăzute pauze corespunzătoare sau
alternarea activităţilor?
2 Durata reală a lucrului în faţa ecranului este mai mică de 6 ore pe zi?
3 Sarcinile lucrătorilor pot fi diversificate?
4 Lucrătorii pot controla ordinea în care îşi execută sarcinile?
D Pericole pentru sănătate
1 Plângerile lucrătorilor în legătură cu problemele legate de vedere sunt luate în
considerare?
2 Problemele de vedere ale lucrătorilor sunt monitorizate în mod periodic?
3 Dacă în urma examinării oftalmologice rezultă că ochelarii sau lentilele de contact nu sunt
corespunzătoare pentru lucrul cu videoterminale, angajatorul asigură lucrătorilor ochelarii
necesari pentru o vedere clară?
4 Se realizează evaluarea ergonomică a locului de muncă în situaţia în care lucrătorii acuză
dureri musculo-scheletale (gât, spate, umeri, picioare)
*Planificarea măsurii de prevenire este în primul rând pentru răspunsul NU, însă poate să fie şi pentru răspunsul DA,,după caz, în scopul
menţinerii situaţiei corespunzătoare. Lista de control nu este limitativă.
Anexa 3.

Lista de control specific pericole-factori de risc în activităţile de comerţ cu amănuntul

Locul de muncă ………………………
Nu este cazul/ *Planificare
Nr. DA NU măsura de prevenire.
crt. Întrebare
A Magazinul de vânzare a mărfurilor
1 Intrările de serviciu nu intersectează căile de circulaţie ale publicului?
364
2 Pereţii magazinului unde se comercializează produse alimentare (pâine, carne, lactate
etc.) sunt finisaţi cu materiale lavabile, în culori deschise?
3 Pardoselile sunt lavabile, cu pante spre sifoanele de pardoseală, în spaţiile destinate
vestiarelor, grupurilor sanitare etc.?
4 La locurile de vânzare propriu-zisă pardoseala este realizată din masă lemnoasă,
cauciuc, mase plastice, care să termoizoleze spaţiul respectiv de restul magazinului cu
pardoseală „rece”?
5 Pardoselile sunt executate din materiale rezistente, antiderapante şi care se curăţă uşor?
6 Sălile de vânzare şi spaţiile anexe sunt ventilate prin sisteme naturale sau mecanice?
7 La intrările şi ieşirile magazinelor sunt amenajate camere tampon sau perdele cu aer
cald, în scopul prevenirii formării curenţilor de aer şi răcirii spaţiilor în timpul iernii?
8 Rafturile au inscripţionată sarcina maximă admisă pe poliţă sau ochi de raft?
9 Rafturile pentru etalarea şi aranjarea mărfurilor sunt prinse de pereţi prin dispozitive
speciale de prindere?
10 Mobilierul comercial din magazin este realizat ţinând seama că mărfurile grele se
aranjează pe poliţele de jos ale rafturilor sau pe podiumuri, iar cele uşoare pe poliţele de
sus?
11 Elementele de mobilier sunt finisate corespunzător, pentru a nu provoca accidente la
manipularea mărfii?
12 În magazinele de vânzare cu autoservire sunt amenajate căi de acces privind asigurarea
spaţiului de deplasare a clienţilor şi vânzătorilor?
13 În spaţiile de lucru este asigurat un iluminat corespunzător?
14 În spaţiile de lucru este asigurat un microclimat corespunzător?
15 Echipamentele şi utilajele comerciale sunt dotate cu ecrane de protecţie, apărători,
carcase etc. care să împiedice accesul lucrătorilor la elementele periculoase ale
acestora?
16 Sunt asigurate măsurile de electrosecuritate la exploatarea instalaţiei şi echipamentelor
electrice din dotarea magazinului?
B Vânzarea cu amănuntul
1 Curăţenia în magazin este efectuată numai în timpul pauzelor sau la sfârşitul
programului de lucru, când unitatea va fi închisă?
2 Dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea se face în conformitate cu reglementările MSP?
3 Mărfurile sunt aşezate pe rafturi, pe sortimente şi în acelaşi loc, în funcţie de natura lor?
4 Aşezarea şi manipularea mărfurilor în/şi din rafturile situate la înălţime se execută cu
ajutorul scărilor simple sau duble prevăzute cu dispozitive de prindere şi fixare?
5 În magazinele cu autoservire mărfurile sunt dispuse în stive de formă piramidală?
6 Coşurile şi cărucioarele utilizate de clienţi sunt în stare de funcţionare? Cărucioarele se
verifică zilnic?
7 Vânzătorii folosesc echipamentul individual de protecţie din dotare?
8 Vânzătorii folosesc dispozitivele de protecţie din dotarea echipamentelor şi utilajelor
comerciale (ex. utilajul de feliat)?
* Planificarea măsurii de prevenire este în primul rând pentru răspunsul NU, însă poate să fie şi pentru răspunsul DA, după caz, în scopul
menţinerii situaţiei corespunzătoare. Lista de control nu este limitativă

Anexa 4.
Lista de control specific pericole-factori de risc în activitatea de depozitare a materialelor
Locul de muncă ………………
Nu este cazul / *Planificare
Nr.crt. Întrebare DA NU măsura de prevenire

A Activitatea de transport cu mijloace auto

1 Căile de circulaţie sunt menţinute în permanenţă libere, curate, asigurate împotriva
365
 pericolului de alunecare şi derapare şi sunt marcate?
2 Pentru siguranţa circulaţiei pe teritoriul firmei sunt stabilite de angajator vitezele
maxime a mijloacelor de transport auto?
3 Mijloacele ajutătoare pentru operaţiile de încărcare-descărcare (unelte,cărucioare) se
aleg în funcţie de felul, volumul şi greutatea materialului?
4 Accesul lucrătorilor pe platforma mijlocului de transport auto se face pe rampă (podeţ
înclinat prevăzut cu şipci transversale) sau scări de acces special confecţionate?
5 Încărcarea-descărcarea pieselor, materialelor grele, voluminoase se face cu mijloace
de ridicat mecanizate?
B Activitatea de transport cu mijloace de ridicat
6 Motostivuitorul admis în exploatare este dotat cu dispozitive de siguranţă şi de
protecţie şi în stare tehnică corespunzătoare?
7 Motostivuitorul este dotat cu cadru de protecţie a conducătorului, împotriva căderii
sarcinii de pe cadrul de ridicare?
8 Conducerea motostivuitorului este asigurată de lucrător cu vârsta mai mare de 18 ani,
instruit şi autorizat prin şcolarizare conf. CR-5, elaborat de ISCIR?
9 Motostivuitorul cu eşapare liberă a gazelor este folosit în depozite deschise sau hale
cu ventilaţie?
C Manipularea şi transportul prin purtare a maselor
10 La manipularea şi transportul prin purtare a maselor se ţine cont de:
- caracteristicile masei ( greutate, dimensiuni, etc.);
- efortul fizic (prea mare, realizat prin răsucirea trunchiului etc);
- caracteristicile mediului de muncă ( spaţiu insuficienz, pardoseli alunecoase etc)
- cerinţele activităţii ( efort fizic frecvent, distanţe mari de transport, ritm impus )
11 Lucrătorii care efectuează operaţiile de manipulare şi transport prin purtare corespund
din punct de vedere fizic?
12 Masele transportate prin purtare au sisteme de prindere corespunzătoare?
13 Se foloseşte EIP (palmare) la masele cu margini sau suprafeţe tăietoare?
D Transportul cu mijloace nemecanizate
14 Mijloacele de transport nemecanizat sunt în stare tehnică corespunzătoare?
15 Mijloacele de transport nemecanizat sunt inscripţionate cu sarcina maximă care poate
fi transportată?
E Depozitarea, stivuirea, încărcarea şi descărcarea materialelor
16 Rafturile şi stelajele unde sunt depozitate materiale sunt inscripţionate vizibil cu
sarcina maximă admisă?
17 Se stivuiesc materiale sau ambalaje cu forme geometrice diferite?
18 Scoaterea materialelor din stivă se face fără evitarea prăbuşirii stivei?
19 Depozitul este prevăzut cu două uşi glisante?
20 Pardoseala din depozit este netedă, fără praguri şi situată la nivelul rampei?
21 Căile de circulaţie din depozit sunt marcate?
22 Depozitul este asigurat cu instalaţii cu apă potabilă, canalizare, încălzire, ventilare şi
iluminat, precum şi grupuri sanitare necesare?
23 Ferestrele depozitului sunt dotate cu sisteme de poziţionare şi fixare la deschidere?
* Planificarea măsurii de prevenire este pentru răspunsul NU, însă poate să fie şi pentru răspunsul DA, după caz, în scopul menţinerii
situaţiei corespunzătoare. Lista de control nu este limitativă.

Bibliografie
1. Darabont, Al., Pece, Şt. Protecţia muncii (manual pentru învăţământul universitar), Ed. Didactică şi
Pedagogică, 1996
2. Darabont, Al. Securitate şi sănătate în muncă. Suport de curs. ICSPM Buc., 1997
3. Matei, I. Alocarea unui nivel de securitate-un nou concept în analiza de risc. „Risc şi securitate în muncă”
nr.3-4, 1996, ICSPM Buc.
4. Păunescu, M. Îndrumător de lucrări practice pentru protecţia muncii, Ed. Brumar, 2007.
5. Ţăran, N. Managementul resurselor umane. Ed. „Augusta” Timişoara, 1998
6. Ţinca, O., Normele juridice de protecţie a muncii, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
7. *** Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, nr.319/2006.

EFECTELE ZGOMOTULUI ŞI COMBATEREA ACESTUIA ÎNTR-UN ŞANTIER

NAVAL

ing. Izet Ali -ITM Tulcea

ing. Constanta Arsenie -ITM Tulcea
ing. Dumitra Maranda -ITM Tulcea
1. INTRODUCERE
366
Tendinţa actuală de dezvoltare a tehnicii este caracterizată de creşterea vitezelor de funcţionare şi a sarcinilor de
exploatare, pe de o parte şi de reducerea maselor, pe de altă parte. Rezultă că este din ce în ce mai greu să se
obţină sisteme şi maşini cu funcţionare silenţioasă.
Organismul uman, însă, se adaptează la zgomote în anumite limite riguros determinate. În consecinţă, nivelele
admisibile ale zgomotelor nu pot creşte.
2. SURSE DE ZGOMOT
Zgomotul industrial este produs de o multitudine de echipamente, instalaţii şi tehnologii.
Dintre domeniile economice în care zgomotul este unul din factorii care perturbă mediul de muncă fac parte:
industria minieră, industria siderurgică, construcţiile, construcţiile navale, industria textilă, ş.a. Putem vorbi de
zgomot ca noxă chiar şi în activităţile de birou.
Echipamente tehnice mari producătoare de zgomot sunt: compresoarele, în special turbocompresoarele şi
turbosuflantele, maşinile electrice rotative, maşinile electrice staţionare (transformatoarele), maşinile-unelte,
ciocanele de forjă, ventilatoarele şi instalaţiile de ventilare, instalaţiile de pompare, maşinile şi instalaţiile
frigorifice, etc.
Sursele de provenienţă ale zgomotului sunt multiple. Dacă este să dăm doar un exemplu, motoarele electrice de
antrenare generează un zgomot ale cărui componente sunt:
- zgomotul mecanic, ca urmare a apariţiei forţelor de ciocnire şi de frecare. Zgomotul mecanic este generat ca
urmare a neechilibrării rotorului, apariţiei forţelor de impact şi de frecare în lagăre şi de vibraţia periilor;
- zgomotul turbionar, cauzat de circulaţia forţată a aerului de răcire;
- zgomotul electromagnetic, ca urmare a forţelor electromagnetice alternative.
Sunt procedee industriale sau activităţi care implică zgomot la nivele considerabile:
- şocurile aplicate unor piese metalice: nituire, batere, forjare, frecări (angrenare, pilire, rabotare);
- turbulenţa unor fluide: ventilatoare, scurgerea apei sau a altor lichide;
- evacuarea unor gaze sub presiune.
3. EFECTELE ZGOMOTELOR ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
În zilele noastre zgomotul a devenit un adevărat pericol social. Efectul cel mai dăunător al zgomotului îl
constituie infirmitatea totală sau parţială produsă omului, fără şanse de refacere a sănătăţii.
În funcţie de nivelul lor de tărie, zgomotele generează efecte de natură şi gravitate diferită. Primele care se
manifestă sunt efectele psihice nedorite şi anume la nivele de tărie cu mult inferioare faţă de acelea la care apar
leziuni ale urechii interne sau se constată o pierdere ireversibilă a sensibilizaţii auditive. Mult timp s-a considerat
că singurele efecte sunt cele produse de zgomotele prea puternice. S-a constatat însă că zgomote de intensitate
scăzută dar supărătoare, datorită acţiunii lor permanente se constituie în nişte iritanţi cronici ai organismului
uman.
Acţiunea zgomotelor de intensitate relativ scăzută se manifestă printr-o reducere accentuată a productivităţii
muncii, un procent mare de rebuturi, erori în conducerea proceselor tehnologice şi chiar accidente de muncă.
Simultan, organismul uman este supus unei suprasolicitări nervoase de durată care, prin efectul său cumulativ,
conduce la afecţiuni psihice sau organice grave, ca hipertensiune arterială, diverse nevroze, etc. Sigur este că
adaptarea organismului uman la acţiunea zgomotelor este foarte limitată.
Cu atât mai nocive şi imediate sunt efectele unor zgomote cu nivele de intensitate mai ridicate, ce depăşesc cu
40-50 dB pe cele corespunzătoare pragului de audibilitate. Pentru asemenea situaţii s-a constatat o creştere a
presiunii intracraniene, modificarea ritmului cordului şi a respiraţiei, o scădere a acuităţii vizuale. Efectele
dăunătoare ale zgomotelor se accentuează dacă acţionează sub formă de impulsuri, dacă apariţia lor este
imprevizibilă sau dacă sunt însoţite de vibraţii mecanice. Zgomotele foarte puternice, a căror intensitate
depăşeşte cu 85-90dB pragul de audibilitate, cauzează o pierdere treptată, până la surditate, a sensibilităţii
auditive. Surditatea permanentă poate să apară după numai 4-5 ani de activitate în mediu cu zgomot deosebit de
intens (industria siderurgică, textilă, construcţii nave, etc.).
Sub aspect clinic, se consideră că surditatea profesională nu este evolutivă prin ea însăşi: afecţiunea se agravează
dacă persoana respectivă rămâne în continuare expusă agresiunii sonore sau se stabilizează la un anumit nivel,
dacă acţiunea zgomotului asupra urechii este blocată.
Numeroase cercetări menţionează importanţa unor modificări la nivelul întregului organism în urma agresiunii
sonore. Aceasta arată că acţiunea zgomotului depăşeşte afectarea strictă a analizatorului acustic. Se poate spune
că dacă urechea prezintă privilegiul de a auzi zgomotul, ea nu este însă singurul organ care îl recepţionează şi
prezintă modificări sub acţiunea acestuia.
Zgomotul provoacă şi manifestări de ordin general ca oboseală, astenie, dureri de cap, indispoziţie, modificări de
caracter, scădere în greutate.
Prevenirea din punct de vedere medical a efectelor nocive ale zgomotului se face uneori cu oarecare dificultăţi
din cauza ignorării sau subaprecierii de către lucrători a pericolului pe care îl reprezintă zgomotul industrial.
În evoluţia surdităţii profesionale vârsta are un rol important. Se consideră că vârsta care favorizează surditatea
profesională este cea intre 18-20 ani, când frecvent se ignoră capacitatea limitată de rezistenţă a urechii la
traumatismul sonor şi cea între 40-60 ani, când prezenţa unei maladii intercurente poate fragiliza urechea la
agresiunea sonoră.

367
Este obligatoriu ca cei care urmează să fie angajaţi pentru a lucra într-un mediu zgomotos să fie supuşi unui
examen medical care să includă şi audiometria tonală. S-a constatat că unele persoane prezintă o predispoziţie la
hipoacuzia provocată de un traumatism sonor şi este bine să fie depistată la timp această fragilitate auditivă.
În cazul în care la angajare se consideră că subiectul poate lucra într-un mediu zgomotos, este necesar ca după un
interval de timp de la angajare să se repete examenele, pentru a se confirma rezultatele obţinute anterior.
4. INFLUENŢA ZGOMOTULUI ASUPRA REZULTATELOR MUNCII
Pierderile producţiei industriale datorate alterării activităţii acustice sau atrofierii organului auditiv din cauza
zgomotului depăşesc consecinţele oricărei alte boli profesionale. Lucrând într-un mediu ambiant zgomotos,
scade calitatea producţiei, productivitatea muncii este mai mică, oamenii comunică mai greu, capacităţile de
gândire şi de concentrare sunt reduse, creşte numărul accidentelor, se înmulţesc absenţele, sporesc cheltuielile
legate de asigurările sociale.
Cercetările întreprinse cu privire la influenţa zgomotului asupra rezultatelor muncii au dus la constatări
surprinzătoare. Astfel, după reducerea nivelului de zgomot sub limitele admisibile s-a constatat o creştere a
productivităţii muncii cu până la 37%, iar procentul de erori şi rebuturi a scăzut până la 90%. Din punct de
vedere economic problema prezintă o mare importanţă şi trebuie examinată sistematic.
S-a demonstrat experimental că un zgomot nociv poate reduce cu 5% eficienţa unei munci de rutină şi cu 30%
randamentul unei persoane cu muncă de conducere.
5. COMBATEREA ZGOMOTULUI
CRITERII GENERALE DE PROIECTARE PENTRU ATENUAREA ZGOMOTELOR
Aşa cum se preciza anterior, tendinţa dominantă în dezvoltarea actuală a tehnicii o constituie creşterea vitezelor
şi a sarcinilor pe fondul unor cerinţe imperioase pentru reducerea masei maşinilor. Consecinţa directă a acestei
stări de lucruri o constituie comportarea dinamică a tuturor sistemelor mecanice, din ce în ce mai complexă şi
mai greu de controlat. Creşterea, în aceste condiţii, a nivelurilor de zgomot şi vibraţii este dăunătoare pentru om
dar reprezintă şi un factor de dezorganizare a proceselor de producţie.
Combaterea zgomotului este o problemă de sistem. Prin sistem înţelegem o combinaţie între sursa de zgomot,
mediu (calea de propagare) şi receptor.
Sursa este acea parte a sistemului în care ia naştere energia acustică. În general, sursa trebuie considerată ca un
grup de generatoare de zgomot, care are diverse caracteristici fizice, distribuite în spaţiu şi timp.
Energia acustică a sursei se transmite prin mediu (calea de propagare) ce poate fi constituit din structuri solide
sau din aer.
A treia componentă a sistemului este receptorul, care poate fi o persoană în timpul procesului de producţie, un
echipament sau o structură influenţată nefavorabil de zgomot.
Comportamentul receptorului este inevitabil o cantitate statistică. O anumită persoană poate reacţiona diferit la
două momente diferite. Nu există două persoane care să reacţioneze identic faţă de zgomot.
Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului. Este adevărat că multe aspecte ale
combaterii zgomotului se soluţionează favorabil prin realizarea unei disipări a unei părţi a puterii acustice. Există
însă situaţii în care soluţia corectă constă în modificarea spectrului de frecvenţă fără să se reducă neapărat nivelul
acustic global.
O schemă simplificată a sistemului este dată în figura următoare.

Sursa Mediu (calea de propagare)

receptor

Atenuator Reflectat de Insonorizarea

zgomot pereţi pereţilor

Evacuarea
(eşapare) Măsuri Transmis B Mijloace
Batiul de prin Operator
maşinii insonorizare aer C individuale
Fundaţie 368
de protecţie
 D
Elemente Radiant
vibroizolante prin A Program
pardoseală redus

Zgomotul în punctul A este suma contribuţiilor B, C, D.

Constructorii trebuie să facă în aşa fel încât valorile de emisie sonoră ale maşinilor puse pe piaţă să fie
cunoscute, disponibile şi comparabile, permiţând astfel utilizatorului, în cadrul unei relaţii client/furnizor, să
aducă criteriul “mai puţin zgomot” la cumpărarea unei maşini. Este ideal să se reducă zgomotul la sursă încă de
la planşeta de desen.
O primă cale de reducere a zgomotului industrial constă în utilizarea unor maşini silenţioase, instalate pe fundaţii
izolate împotriva vibraţiilor, în folosirea amortizoarelor de zgomot şi a carcaselor fonoizolante.
O a doua cale constă în amplasarea raţională în teren a clădirilor, în folosirea unor construcţii speciale de izolare
şi absorbţie fonică.
Pentru reducerea zgomotului produs de diferite procese tehnologice calea cea mai sigură constă în modificarea
tehnologiilor. Se recomandă ca în structura maşinilor să se înlocuiască sistemele de lucru cu şocuri (acţionari cu
excentric) prin acţionari hidraulice. Acolo unde este posibil este indicat să se înlocuiască mişcarea de translaţie
alternativă prin mişcare de rotaţie. Transmisiile prin roţi dinţate sau lanţuri trebuie înlocuite prin transmisii cu
curele. Piesele cu mişcare rotativă trebuie riguros echilibrate dinamic. În lanţurile cinematice ale maşinilor este
bine să se prevadă piese din materiale plastice care au rolul de amortizori de vibraţii. Legăturile dintre arbori
trebuie să fie elastice. În scopul reducerii zgomotului radiat de suprafeţele exterioare ale maşinilor, este bine să
se acopere acestea cu materiale absorbante de vibraţii (materiale plastice armate cu sticlă). În scopul reducerii
zgomotelor aerodinamice la sursă este necesar să se reducă viteza de spălare a suprafeţelor solide de către jetul
de aer şi gaze, să se folosească atenuatoare de zgomot.
La proiectarea unităţilor industriale trebuie să se asigure existenţa unei zone de protecţie împotriva zgomotului,
sub forma de spaţiu verde. Secţiile mai zgomotoase trebuie amplasate concentrat, la distanţe corespunzătoare de
locurile mai liniştite. În interiorul secţiilor maşinile şi utilajele mai zgomotoase trebuie montate în încăperi
separate. Căptuşirea cu materiale fonoabsorbante a tavanelor secţiilor cu înălţime de 3 - 6m anulează rolul de
oglindă acustică al tavanului. Tratamentele fonoabsorbante sunt obligatorii în toate cazurile în care zgomotele de
frecvenţe medii şi înalte nu pot fi reduse la sursă până la valorile admisibile. La dispoziţia proiectantului există o
diversitate de materiale fibroase:
- pentru tratamente exterioare (fibră de sticlă, vată minerală, fibră metalică);
- pentru tratamente interioare (în afară de materialele menţionate, fibră naturală, bumbac, hârtie, fibră de lemn,
celuloză, pâslă, lână).

5.1 SOLUŢII GENERALE DE COMBATERE A ZGOMOTELOR

Pentru combaterea zgomotului în industrie există mai multe căi:
1. combaterea zgomotului la sursă;
2. utilizarea carcaselor şi a ecranelor fonoizolante şi fonoabsorbante pentru a împiedica propagarea undelor
sonore de la sursă la mediul înconjurător;
3. insonorizarea încăperilor în care sunt amplasate sursele de zgomot;
4. protecţia individuală.
Dacă primele trei categorii de măsuri, din diferite motive, nu se pot aplica, sau aplicarea lor nu reduce nivelul de
zgomot la valorile admisibile, trebuie luate măsuri de protecţie individuală a personalului expus, care constau în
utilizarea antifoanelor de diferite tipuri.
Combaterea zgomotului se face direct la sursă, pe calea de transmitere de la sursă la receptor, precum şi la
receptor.
Reducerea zgomotului la sursă constituie aşa-numita protecţie activă. Reducerea zgomotului pe căile de
transmitere sau chiar la receptor constituie protecţia pasivă.
Aplicarea unor soluţii pentru combaterea acţiunii zgomotului este strict dependentă de stabilirea corectă a
nivelului şi caracteristicilor fizice ale acestei noxe.
Se poate obţine o atenuare considerabilă a zgomotului, luând masuri care împiedică sau care preîntâmpină
propagarea vibraţiilor de la sursa lor spre suprafeţele externe ale utilajului. Propagarea acestor vibraţii se produce
prin contact, prin corpul piesei, precum şi din cauza oscilaţiilor longitudinale şi de încovoiere.
Recomandările principale sunt:
- să se folosească pentru executarea pieselor prin care se propagă vibraţiile şi zgomotele structurale, materiale
insonore, de exemplu fonta, aliaje cu adaosuri care măresc decrementul materialului, materialele plastice, sticlo-
plasticile şi alte materiale asemănătoare;

369
- să se căptuşească suprafeţele exterioare ale pieselor în vibraţie sau să se umple cavităţile interne, prevăzute în
mod special, cu materiale absorbante de vibraţii (amortizoare de vibraţii), materiale plastice speciale, plumb,
materiale fibroase cu liant bituminos, diferite hituri produse în acest scop;
- în lanţurile cinematice să se prevadă verigi intermediare, care introduc o amortizare mare la transmiterea
vibraţiilor roţi dinţate din capron, textolit, cauciuc;
- să se folosească larg garniturile izolante de vibraţii, de exemplu benzi de cauciuc pe inelele lagărelor, care
slăbesc transmiterea vibraţiilor de la arbore la batiul maşinilor, garnituri silenţioase din cauciuc în articulaţii;
- să se folosească pentru transmiterea forţelor cuplaje elastice, arcuri, garnituri elastice şi alte dispozitive care
îndeplinesc rolul de filtre mecanice, prin care nu pot pătrunde oscilaţiile de audiofrecvenţă.

Izolarea acustică prin ecrane

Ecranele acustice sunt plăci sau pereţi fonoizolanţi montaţi între sursele de zgomot şi zona care trebuie protejată.
Eficienţa ecranului acustic este semnificativă la frecvenţe medii şi înalte. Ecranele acustice transparente, pe
lângă eficienţa acustică la costuri raţionale, prezintă avantaje ergonomice în comparaţie cu pereţii acustici opaci.
Izolarea acustică prin carcasare
Închiderea completă a unei surse de zgomot într-o carcasă fonoizolantă şi fonoabsorbantă conduce la rezultate
bune în ceea ce priveşte izolarea fonică a sursei respective, dacă un asemenea sistem este corect conceput şi
proiectat.
La proiectarea carcaselor trebuie să se ia în considerare faptul că etanşarea spaţiului interior este de mare
importanţă. De aceea, orificiile pentru trecerea conductelor sau arborilor, uşile, capacele de vizitare trebuie foarte
bine etanşate.
Protecţia individuală a omului împotriva zgomotelor
Este de aşteptat ca paralel cu creşterea exigenţelor în faza de proiectare a sistemelor mecanice şi a maşinilor, o
însemnată dezvoltare să cunoască metodele de protecţie pasivă împotriva poluării sonore.
Protecţia individuală împotriva zgomotelor constă în folosirea unor sisteme special construite: antifoane.
Antifonul trebuie să fie astfel conceput încât să atenueze mai mult frecvenţele mari, dăunătoare urechii (în jurul
frecvenţei de 4000 Hz) şi să acţioneze mai puţin asupra tonurilor corespunzătoare vocii omeneşti (în jur de 1000
Hz), pentru a realiza menţinerea inteligibilităţii vorbirii, esenţială în procesul muncii.
Antifoanele de tip extern realizează atenuări mai mari, de 45dB, faţă de cele de tip intern, de 30dB.
Mijloacele de protecţie individuală împotriva zgomotului apără numai organul auditiv. În prezent este mult
discutată acţiunea verbotonală, care pleacă de la faptul că organismul uman, are în afară de ureche şi alte zone
capabile să recepţioneze undele sonore. Prin urmare, zgomotele excesive deranjează starea generală a
organismului uman expus, chiar în condiţiile în care urechile sunt protejate.

STUDIU DE CAZ
Odată cu privatizarea marilor întreprinderi româneşti de către mari firme şi companii din străinătate a fost
favorizat procesul de infuzie de noi tehnologii performante, dotări cu maşini, utilaje şi instalaţii de ultimă
generaţie cu implicaţii în transformarea acestor unităţi în unităţi competitive. Cu toate acestea, nu sunt rezolvate
toate problemele legate de asigurarea unui mediu de muncă sănătos şi sigur.
Deoarece zgomotul, ca noxă, este întâlnit în aproape toate etapele de realizare a unei nave, s-a efectuat un studiu
de caz într-o unitate din oraşul Tulcea, al cărei obiect de activitate îl constituie proiectarea şi construirea navelor
maritime şi fluviale. Societatea a fost privatizată în anul 2000 şi face parte dintr-un mare grup internaţional.
Studiul îşi propune să scoată în evidenţă aspecte ce ţin de sursele generatoare de zgomot, efectele pe care le are
zgomotul asupra salariaţilor, precum şi strategia ce trebuie adoptată în vederea stabilirii priorităţilor în vederea
îmbunătăţirii mediului de muncă.
1. Surse de zgomot
Procesul de realizare a unei nave implică un mare număr de activităţi, mare parte din acestea generatoare de
noxe fizice şi chimice.
Determinările efectuate în ultimii cinci ani au scos în evidenţă depăşiri ale nivelului de zgomot în Hala montaj
nave, lăcătuşerie-armare, tubulatură, confecţionat osatură, confecţionat linii plane, Staţia compresoare,
prelucrări mecanice, sablare, la următoarele locuri de muncă:

Nr. Secţie, atelier/activităţi generatoare de zgomot Valori măsurate

crt.
1 Hala montaj nave 92 dB (A) - 109 dB (A)
2 Lăcătuşerie- armare, tubulatură, confecţionat osatură, confecţionat linii plane 88 dB (A) - 93 dB (A)
3 Prelucrări mecanice 85 dB - 90 dB(A)
4 Staţia compresoare 96 dB (A)
370
 5 Staţia sablare 104 dB (A)

2. Efecte ale zgomotului asupra organismului uman depistate în urma controalelor medicale
Zgomotul este un factor de risc serios, care trebuie luat în considerare de toţi factorii implicaţi, pentru că poate să
determine mai mult decât pierderea auzului. Zgomotul contribuie, printre altele, la afectarea stării de sănătate a
altor sisteme ale organismului uman, la stresul legat de muncă, creşterea riscului de accidentare la locul de
muncă, etc.
La unitatea analizată controlul medical efectuat în anul 2005 a avut ca prioritate depistarea persoanelor care
prezintă o susceptibilitate crescută faţă de expunerea la zgomot şi evaluarea eficienţei măsurilor preventive luate
faţă de factorii nocivi din mediul de muncă.
Un accent deosebit s-a acordat determinării solicitării analizatorului auditiv. Pentru investigarea audibilităţii s-a
folosit tehnica audiometriei liminare tonale, cu un generator de ton care acoperă gama de 125-8000 Hz succedate
în octave şi frecvenţe intermediare (în plus frecvenţele de 175 Hz, 1500 Hz, 3000 Hz, 6000 Hz).
A fost efectuat controlul otologic (examen ORL). Rezultatele obţinute au fost interpretate individual urmărind
îndeaproape percepţia, transmisia şi hipoacuzia sau surditatea de tip mixt.
Pentru măsurarea cantitativă a pierderii auditive s-a calculat pentru ambele urechi PAM (Pierderea Auditivă
Medie), făcându-se media aritmetică a pierderilor auditive la frecvenţele conversaţionale, adică: 500, 1000, 2000
Hz, aplicându-se şi corecţia de vârstă şi sex.
Din cei 1665 de angajaţi examinaţi, 74 au fost depistaţi ca suferind de hipoacuzie.
Dar trebuie remarcat faptul că efectul nociv al zgomotului poate fi încriminat ca factor favorizant asociat altor
factori determinanţi. Astfel, la un număr de 9 persoane examinate a fost depistată hipertensiune arterială stadiul
II, asociată cu expunerea la zgomot.
Fiecare lucrător a fost informat de medicul de medicina muncii asupra rezultatelor examenelor medicale la care a
fost supus şi asupra interpretării acestora.
Analiza post

Puncte tari Puncte slabe

 Tehnologii moderne în ceea ce priveşte
tăierea, sudarea, sablarea tablelor
 Orientarea către un management
participativ
 Dotarea cu compresoare moderne,
negeneratoare de zgomot
 Supravegherea stării de sănătate a
salariaţilor
 Dotarea salariaţilor cu echipament
individual de protecţie împotriva
zgomotului
 Programe de îmbunătăţire a mediului de
muncă prin construirea halei de sablare –
vopsire
 Modernizarea halelor de lucru, prin
înlocuirea geamurilor armate cu materiale
fonoizolante
 Forţa de muncă calificată
 Formarea şi informarea permanentă a
salariaţilor în privinţa riscurilor şi măsurilor
de prevenire
 Nerespectarea tehnologiilor de
prelucrare a rosturilor în vederea sudării
 Nerespectarea tehnologiilor de sudare,
ceea ce conduce la apariţia tensiunilor şi
implicit la deformarea tablelor
 Lipsa unor tehnologii moderne de
îndreptare a tablelor
 Neutilizarea de către toţi salariaţii a
echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului
 Locurile de muncă unde există zgomot
mare nu sunt izolate faţă de celelalte locuri
de muncă
 Lipsa de izolare acustică a pereţilor
halelor
 Lipsa carcasării fonice a echipamentelor
tehnice generatoare de zgomot
 Expunerea îndelungată a lucrătorilor la
zgomot

Definirea strategiei de combatere a zgomotului în cadrul şantierului

Strategia de combatere a zgomotului în şantierul naval trebuie să implice o serie de măsuri care să fie prioritate
astfel:
1. Determinarea şi evaluarea riscurilor
- reducerea zgomotului la cel mai mic nivel rezonabil posibil;
- menţinerea expunerii la un nivel compatibil cu sănătatea lucrătorilor.
2. Protecţii colective

371
1. Măsuri tehnice - întreprinderea de acţiuni asupra emisiei, propagării sau reflexiei zgomotelor (reducerea la
sursă, capotări, ecrane, corectarea acustică a pereţilor interiori ai clădirii).
2. Organizarea muncii - dispoziţii care să reducă timpul prezenţei lucrătorilor în apropierea surselor de zgomot.
3. Protecţii individuale - punerea la dispoziţie şi utilizarea EIP.
4. Informarea şi formarea lucrătorilor pentru conştientizarea în privinţa efectelor zgomotului şi a necesităţii
măsurilor necesare prevenirii acestuia.
5. Consultarea şi participarea lucrătorilor la luarea deciziilor în privinţa adoptării strategiei de combatere a
zgomotului. Este foarte important rolul reprezentaţilor salariaţilor din cadrul Comitetului de Securitate şi
Sănătate în Muncă.
6. Supravegherea medicală a lucrătorilor
Un muncitor nu poate fi repartizat pentru lucrări care comportă o expunere sonoră zilnică mai mare sau egală cu
nivelul de 85 dB(A) decât dacă a făcut obiectul unui examen prealabil efectuat de către medicul de medicina
muncii şi dacă fişa de aptitudini întocmită de medic atestă că el nu prezintă contraindicaţii medicale pentru
aceste lucrări.
Lucrătorul trebuie să fie subiectul unei supravegheri medicale ulterioare cu scopul de a fi diagnosticată orice
deficienţă auditivă indusă de zgomot pentru a se asigura păstrarea funcţiei auditive. Această supraveghere
medicală periodică a salariaţilor permite mai ales asigurarea că măsurile colective de prevenire şi cele de
protecţie individuală sunt eficiente.
Aceasta comportă un examen medical anual, precum şi, dacă este cazul, examene medicale la reluarea lucrului
după o anumită pauză. În cadrul acestor examene, medicul de medicina muncii va supraveghea mai ales efectele
zgomotului asupra întregului organism şi în mod special asupra funcţiei auditive, printr-un control audiometric.
Dosarul medical al fiecărui lucrător trebuie să cuprindă fişa de expunere la riscuri, menţionând locurile de muncă
ocupate, datele şi rezultatele măsurătorilor nivelului de expunere sonoră zilnică şi dacă există un nivel de
presiune acustică de vârf.

Acţiuni cerute Nivele de acţiune regulamentare

în funcţie de nivelele de zgomot 80 85 LEP,z*

112 120 pA

Informarea şi formarea lucrătorilor asupra:

- riscurilor legate de expunerea la zgomot;
- respectarea masurilor de prevenire;
- purtarea echipamentului individual de protecţie.
Măsurarea nivelelor de expunere la zgomot

Accesul salariaţilor la determinările şi măsurătorile de zgomot

efectuate
Estimarea expunerii sonore a lucrătorilor şi identificarea tuturor
celor expuşi
Punerea la dispoziţia angajaţilor a echipamentului individual de
protecţie
Suprimarea zgomotului la sursă sau reducerea la cel mai mic
nivel posibil, ţinând cont de stadiul tehnicilor
Semnalizarea şi delimitarea locurilor de muncă zgomotoase

Identificarea cauzelor nivelului ridicat de zgomot

Stabilirea şi implementarea unui program de măsuri tehnice

şi/sau organizatorice pentru a reduce expunerea la zgomot;
prezentarea acestuia membrilor Comitetului de Securitate şi
Sănătate în Muncă în programul anual de prevenire a riscurilor
profesionale
Informarea angajaţilor privind nivelul ridicat de zgomot şi
măsurile luate

372
Ţinerea rezultatelor măsurătorilor la dispoziţia lucrătorilor
expuşi, a medicului de medicina muncii şi a membrilor
Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă
Organizarea supravegherii medicale, incluzând controlul
audiometric al lucrătorilor
Purtarea obligatorie a echipamentului individual de protecţie
împotriva zgomotului
Echipamente tehnice însoţite de informaţii privind zgomotul în
condiţii de utilizare precise

CONCLUZII
Luând în considerare implicaţiile prezenţei zgomotului la locurile de muncă, se impune necesitatea acordării unei
atenţii deosebite combaterii zgomotului şi protecţiei salariaţilor împotriva riscurilor determinate de expunerea la
zgomot în timpul lucrului. Reiese în mod evident faptul că reducerea nivelului zgomotului în procesul muncii se
realizează în mod mai eficient prin aplicarea unor măsuri preventive încă din momentul proiectării instalaţiilor şi
al alegerii materialelor, procedeelor şi metodelor de lucru care produc mai puţin zgomot. Asigurarea şi utilizarea
unor echipamente de protecţie individuală reprezintă o măsură complementară indispensabilă, alături de
reducerea zgomotului la sursă, în cazul în care expunerea nu se poate practic evita prin alte mijloace.
Printre primele proceduri care trebuie stabilite drept acţiuni obligatorii pentru managementul securităţii şi
sănătăţii în muncă în cadrul unei firme, se înscriu cele care permit identificarea surselor generatoare de factori de
risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, printre care unul important este zgomotul, ca şi evaluarea riscului
pe care îl pot induce. Este esenţială existenţa unei strategii de combatere a zgomotului la nivel de unitate.
Un management modern al securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să adopte ca obiectiv şi, implicit, ca strategie,
securitatea maximă, să impună tuturor nivelurilor ierarhice, atât de execuţie cât şi de conducere, asumarea şi
deplina implicare în acţiunile de îmbunătăţire a mediului de muncă. Strategia proprie adoptată de firmă trebuie să
fie bine fundamentată sub raport tehnic şi economic.

Bibliografie
IUDIN E. IA., Izolarea împotriva zgomotelor, Ed. Tehnica, Bucureşti 1968
DARABONT A., COSTIN A., VĂITEANU D., Combaterea zgomotului şi vibraţiilor în tehnica militara, Ed.
Militară , Bucureşti 1983
GEORGESCU M., Surditatea la adulţi şi copii, Ed. Labirint, Bucureşti 1990
BERNRHARD V., Bolile profesionale şi prevenirea lor, Ed. Stiintifica şi enciclopedica, Bucureşti, 1978
DARABONT A, PECE S, DASCALESCU A., Managementul securitatii şi sanatatii în munca, Ed. Agir,
Bucuresti 2001

Fiecare lucrător al Uniunii Europene merită un loc de muncă sigur şi sănătos

EVALUAREA RISCURILOR FACTOR DE PERFORMANŢĂ AL ÎNTREPRINDERII

ing. Doina Crivoi-ITM Vîlcea

373
Un instrument managerial pentru a controla riscurile înainte ca ele să se manifeste şi pentru a fundamenta un stil
managerial de securitate şi sănătate în muncă pro activ (înainte de producerea evenimentului), este
evaluarea de risc. Evaluarea de risc oferă instrumentul pentru stabilirea stării iniţiale de la care se porneşte
ciclul de implementare a managementului de securitate şi sănătate în muncă sau pentru verificarea pe parcurs a
modului de funcţionare şi eficienţei unui sistem de management de securitate şi sănătate în muncă.
În cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, evaluarea riscurilor profesionale este o
obligaţie a angajatorilor, cerută de directivele europene transpuse în legislaţia naţională.
Fiecare stat membru al Uniunii Europene a aderat la un set de valori comune, reprezentat de obicei prin directive
europene în toate domeniile, inclusiv în cel al securităţii şi sănătăţii în muncă. Principiul de bază al politicii
europene comune în domeniul securităţii ş i sănătăţii în muncă este: „fiecare lucrător al Uniunii Europene
merită un loc de muncă sigur şi sănătos”.
Asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, în toate aspectele referitoare la muncă, este obligaţia
legală şi morală a angajatorului şi constituie un câştig de ambele părţi, angajatori şi lucrători în conformitate cu
prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 care transpune Directiva Cadru Europeană
89/391/CEE.
Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi angajatorii trebuie să evalueze
riscurile în mod periodic, ceea ce implică prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 referitor
la evaluarea riscurilor:
art. 7, alin. (4), lit. a): Angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă,
a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;‟‟
şi respectiv art.12, alin. (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv
pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;‟‟
Evaluarea riscurilor profesionale reprezintă etapa iniţială în procesul de prevenire a accidentelor de muncă şi a
îmbolnăvirilor profesionale şi de creare a unui mediu de muncă sigur şi sănătos. Această evaluare nu este un
exerciţiu unic, ci trebuie controlată şi revizuită periodic şi ori de câte ori se modifică condiţiile de muncă ale
lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor profesionale este un instrument ce demonstrează aplicarea principiilor de prevenire la nivelul
firmei. Aceasta înseamnă că orice firmă trebuie să anticipeze pericolele care pot genera accidente de muncă sau
boli profesionale, în loc să reacţioneze după ce astfel de evenimente au avut loc. O etapă esenţială pentru a
implementa o abordare responsabilă în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă este evaluarea
riscurilor profesionale.
Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.
Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca
urmare a activităţilor legate de muncă. Evaluarea riscurilor ajută, la menţinerea competitivităţii şi productivităţii
întreprinderii/unităţii, devenind vectorul sau factorul de performanţă al acesteia.
Respectarea prevederilor legale privind securitatea şi sănătatea în muncă şi implicit evaluarea riscurilor, aduce
beneficii tuturor: Protejează lucrătorii împotriva pericolelor şi riscurilor; Garantează integritatea corporală şi
sănătatea pe parcursul întregii vieţi profesionale; Diminuează cheltuielile generate de accidente de muncă şi boli
profesionale; Reduce absenteismul şi asigură stabilitatea forţei de muncă; Creşte productivitatea; Asigură
competitivitatea pe piaţa unică europeană.
Între evaluarea riscurilor, comunicarea riscurilor şi managementul riscurilor există o strânsă legătură, care se
poate reprezenta ca în (Fig. 1.)

Fig. 1 Relaţia dintre Evaluarea riscurilor, Comunicarea riscurilor şi Managementul riscurilor

Schimbările organizaţionale reprezintă o parte importantă şi inevitabilă în ciclul de viaţă al unei afaceri. Cauzele
accidentelor de muncă nu sunt legate doar de slaba pregătire a lucrătorilor dar şi de un management nepotrivit
privind riscurile. Schimbările organizatorice reprezintă o oportunitate de îmbunătăţire a securităţii şi sănătăţii
muncii, prin reevaluarea atribuţiilor lucrătorilor. Ce trebuie schimbat?
374
Diferite schimbări organizatorice pot afecta managementul riscurilor. Schimbările pot include: schimbarea de
roluri şi responsabilităţi, structuri organizatorice, nivelele de personal, sau orice altă schimbare ce poate afecta
direct sau indirect controlul riscurilor.
Pentru o organizare cât mai eficientă se recomandă să se parcurgă următorii 3 paşi ca în figura de mai jos (Fig.2)

Pasul 1. Organizarea
- Existenţa unei politici manageriale puternice;
- Existenta unor manageri responsabili;
- Aplicarea unei metode clare de schimbare a managementului;
- Informarea tuturor lucrătorilor;
- Reevaluare periodică.

Pasul 2. Evaluarea riscurilor

- Identificarea persoanelor implicate;
- Identificarea provocărilor;
- Identificarea riscurilor;
- Evaluarea factorilor umani, componentelor şi forţei de muncă;
- Elaborarea şi testarea de scenarii.

Pasul 3. Implementare şi monitorizare

- Stipularea resurselor necesare pentru aplicarea schimbărilor;
- Monitorizarea riscurilor în timpul schimbărilor;
- Monitorizarea întregului plan;
- Monitorizarea performanţelor după schimbare;
- Revizuirea politicii aplicate.

Figura 2. Paşii ce trebuie urmăriţi pentru o organizare cât mai eficientă.

Pasul 1. Organizarea
Întreprinderea/unitatea trebuie să aibă o politică clară privind managementul schimbărilor. Această politică
trebuie să stabilească principii, angajamente şi responsabilităţi în relaţii cu impactul asupra sănătăţii, siguranţei şi
mediului. Situaţia ideală ar fi ca această politică să conţină reglementări privind orice schimbare, chiar dacă nu
are o directă aplicare asuprea prevenirii accidentelor.
Angajamente şi resurse: De cele mai mute ori schimbărilor organizatorice sunt de natură comercială, şi nu din
motiv de siguranţă, prevenirile accidentelor trebuie privite ca centrul afacerii şi nu ca o activitate
secundară. Prin acţiunile sale, angajatorul trebuie să demonstreze implicarea sa activă în prevenirea riscurilor.
Efortul şi resursele necesare trebuie să fie proporţionale cu: complexitatea riscurilor, complexitatea schimbărilor
şi gradul în care aceste schimbări vor afecta managementul riscurilor.
Sisteme clare: Schimbările organizatorice trebuie planificate cât mai clar şi sistematic. Trebuie aplicate anumite
proceduri standarde, în conformitate cu prevederile legale. Acest moment este la fel de important ca
managementul unui plan al instalaţiei industriale. Trebuie urmăriţi următorii paşi: Identificarea activităţilor ce
trebuie efectuate (identificarea riscurilor ce pot proveni prin schimbare, evaluarea şi reducerea lor); Elaborarea
unui protocol ce trebuie urmărit; Împărţirea responsabilităţilor şi activităţilor.
Pentru întreprinderile/unităţile mari, aceste schimbări pot fi constante; de aceea se recomandă păstrarea de
registre cu informaţii privind responsabilităţile fiecărui lucrător implicat.
Participare şi comunicare: Acest proces trebuie să implice toţi lucrătorii întreprinderii/unităţii de la cel mai mic
nivel. Evaluarea riscurilor nu se adresează doar zonei industriale, ci toţi lucrătorii întreprinderii/unităţii trebuie sa
ia cunoştinţă potenţialele riscuri şi să ia în considerare că orice decizie poate fi crucială. De cele mai multe ori
aceasta etapă este rezolvată neglijent, ducând la adevărate dezastre. Implicarea în acest context înseamnă o
participare activă în luare de decizii şi nu doar consultare pasivă.
Reevaluare periodică: Periodic trebuie evaluate progresele. În cazul în care evaluarea riscurilor dovedeşte
prezenţa unor potenţiale probleme, întreprinderea/unitatea trebuie să fie pregătită în schimbarea ,,planurilor de
acţiune - planurilor de prevenire şi protecţie –PPP’’.
Aceasta reevaluare reprezintă un punct dificil în fiecare firmă, datorită dificultăţii de a privi evaluarea obiectiv.
Pot fi diferite cauze: entuziasmul privind un anumit plan, presiunea conducerii, a bugetului sau doar stresul.
Pasul 2. Evaluarea riscurilor
Principalul obiectiv al evaluării de riscuri este ca în urma schimbării, compania să aibă resursele,
competenţa şi motivaţia necesară în asigurarea securităţii şi sănătăţii muncii fără a face previziuni
nerealiste.
375
Prin evaluarea riscurilor trebuie să se ia în considerare impactul permanent asupra operaţiilor sigure ţinând cont
de toate scenariile şi condiţiile previzibile, dar şi de:
- toate activităţile necesare menţinerii echipamentului de muncă (instalaţiei, utilajului etc.) în condiţii sigure;
- toate activităţile necesare menţinerii unui sistem managerial de securitate şi sănătate, de siguranţă al capacităţii
de funcţionare maxime, incluzând toate aspectele privind prevenirea accidentelor de muncă;
- răspunsuri cât mai eficace la situaţiile de urgenţă.
Proceduri de evaluare: Exista două metode complementare de identificare a principalelor riscuri:
- crearea unei arhive cu toate activităţile şi lucrătorii din companie;
- evaluarea scenariilor.
1. Arhivarea
Reprezintă cel mai asiduu proces de înţelegere şi urmărire pas cu pas a schimbării şi implică:
a. identificarea lucrătorilor existenţi în întreprindere/unitate ce vor fi afectaţi de schimbare (este foarte important
ca aceste date să fie precise şi complete);
b. identificarea responsabilităţilor incluzând şi lucrătorii din afara departamentului de producţie (secretare,
departamentul de resurse umane etc.);
c. compararea informaţiilor.
Trebuie verificat cu grijă:
- dacă vreo activitate sau responsabilitate a fost neglijată;
- ce pregătiri ar fi necesare, în privinţa sănătăţii şi securităţii muncii;
- care ar fi cantitatea de muncă pentru fiecare lucrător;
- dacă există responsabilităţi/activităţi care trebuie să fie făcute în paralel;
- ce riscuri ar implica aceste schimbări.
2. Evaluarea scenariilor
Acestea reprezintă evaluări realiste, bine structurate, standardizate pentru fiecare domeniu de activitate.
Factori ce trebuie luaţi în considerare:
- Experienţe trecute: accidente de muncă, evaluări ale condiţiilor de muncă;
- Riscuri ce provin de la antreprenori: în industria chimica trebuie să fie bine definită utilizarea antreprenorilor,
pentru a evita accidentele grave;
- Evaluarea responsabilităţilor: un număr mare de responsabilităţi poate duce la oboseala accentuată, la
omiterea activităţilor legate de securitate (verificarea unui echipament de muncă – instalaţie, utilaj etc.);
- Orice măsură rezultată din evaluarea riscurilor trebuie menţionată angajatorului;
- Evaluarea competentelor lucrătorilor; de cele mai multe ori riscurile provin nu de la echipamentele de muncă
(instalaţii, utilaje etc.) ci de la lucrătorii responsabili de acestea.
Indicatori de performanţă: Evaluarea riscurilor trebuie să se finalizeze cu ,,planuri de acţiune - planuri de
prevenire şi protecţie –PPP‟‟şi factori de performanţă ce pot fi folosite în monitorizarea impactului pe care-l
va avea schimbarea asupra managementului principalelor riscuri. Acestea sunt foarte importante în cazul în care
efectele sunt pe termen lung, cum ar fi reducerea lucrătorilor care se ocupă de verificare a echipamentelor de
muncă (instalaţiilor, utilajelor etc.). Măsurile alese trebuie să fie specifice schimbării şi potenţialelor riscuri fiind
indicatori de măsurare a controlului riscurilor şi nu a realizării lor. Ca exemple se pot considera: numărul de ore
suplimentare, întreţinerea materialelor neprelucrate sau calitatea întreţinerii.
Pasul 3. Implementare şi monitorizare
Este necesar ca planurile să fie bine revizuite pentru a asigura o expunere minimă la riscuri în perioada de
implementare. Chiar şi când schimbarea implica o reducere a forţei de muncă, de obicei va fi necesară o creştere
a numărului de ore suplimentare pe această perioadă.
Angajatorul trebuie:
- să vizualizeze schimbările, pentru a putea prevenii pierderile;
- să se asigure că dispune de forţa de muncă necesară în cazul unui exces de activităţi;
- să asigure o permanenţă supraveghere proceselor.
Implementarea noilor schimbări survenite evaluării riscurilor nu trebuie grăbită. Trebuie stabilite criterii clare
prin care să se stabilească dacă riscurile sunt la un nivel minim pe parcursul schimbărilor.
Monitorizarea schimbării: Angajatorul trebuie să conştientizeze că pe parcursul schimbărilor va exista un grad
de nesiguranţă. Efectele acestei nesiguranţe pot fi subtile şi nu imediate, de exemplu abrutizarea activităţilor,
urmată de o creştere a ratei de muncă, sau o stopare a acesteia.
Evaluarea riscurilor şi a planurilor de acţiune atât pe timpul tranziţiei cât şi imediat după, trebuie
constant revizuite.
Respectând principiile şi paşii de mai sus, se va prezenta mai jos un exemplu concret din industria chimică, o
fabrică cu 38 de lucrători, care a beneficiat începând din aprilie 2006, de proiectul „Implementarea legislaţiei
armonizate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în întreprinderile mici şi mijlocii”, pe care
Inspecţia Muncii l-a derulat în parteneriat cu Agenţia pentru Dezvoltarea Economică şi Integrare Europeană din
Austria, prin realizarea unui Centru Pilot la AXM PROD‟93 S.R.L. Lungeşti, Judeţul Vâlcea, producător de
lacuri şi vopsele.

376
Evaluarea riscurilor efectuată de echipa formată din experţi europeni şi specialişti din cadrul Inspecţiei Muncii şi
ai Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea, împreună cu reprezentanţii AXM PROD‟93 S.R.L., s-a realizat pe
baza „ghidului de evaluare a riscurilor profesionale” elaborat în cadrul proiectului şi a avut ca rezultat „Planul
de acţiune- denumit în continuare Plan de prevenire şi protecţie (PPP)” pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi pentru conştientizarea lucrătorilor privind respectarea legislaţiei în domeniu.
Firma a fost atent selecţionată, de echipa de evaluatori formată din experţii europeni şi specialiştii români, să
facă parte din proiectul „Implementarea legislaţiei armonizate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
în întreprinderile mici şi mijlocii”, întrucât la data vizitei (15.06.2006), echipa de evaluatori a identificat
metode de bună practică privind securitatea şi sănătatea în muncă.
În perioada 11.09.2006-15.09.2006 echipa de evaluatori a efectuat efectiv evaluarea riscurilor după o procedură
care a constat în mai multe acţiuni, ce vor fi explicate în următoarele capitole.
După un an, 11.09.2007, echipa de evaluatori a efectuat o nouă vizită la fabrica de lacuri şi vopsele şi a verificat
stadiul îndeplinirii măsurilor dispuse cu un an în urmă.
Activităţi desfăşurate
1. Formarea echipei: Alcătuirea echipei formată din experţi europeni şi specialişti din cadrul Inspecţiei Muncii
şi al Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea, împreună cu reprezentanţii AXM PROD‟93 S.R.L.
2. Definirea posturilor de lucru şi zonelor de evaluare
Au fost întocmite ,,Planul de situaţie‟‟ al fabricii (Fig. 3) şi ,,Matricea pericolelor‟‟ (Tabelul 1).
Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi:
- întocmirea ,,Planul de situaţie’’ al fabricii de lacuri şi vopsele (birouri şi zona de producţie), pentru definirea
zonelor de evaluare, aşa cum se arată în (Fig. 3);
- identificarea posturilor de lucru, numerotarea şi marcarea în cadrul Planului;
- identificarea posturilor de lucru similare (cu tehnologie şi organizare similară);
- identificarea pericolele de incendiu, explozie, zgomot etc. ce acoperă mai multe posturi de lucru şi formarea
zonelor de evaluare a riscului;
- verificarea şi revizuirea acestor acţiuni se efectuează la punctul ,,3. Realizarea examinării generale’’;.

I Secţia de răşini (I.1 Reactor 1, I.2 Reactor

2)
II Secţia producţie vopsele
III Laboratoare (4 locaţii diferite)
IV Birouri
V Secţia de producţie lacuri şi diluanţi
VI Alimentarea cu apă (bazin+ pompă)
VII Parc de rezervoare pentru solvenţi
VIII Atelier mecanic de reparaţii
IX Depozit materii prime şi produse finite
X Căi de circulaţie internă
XI Transport – Autocisterne
XII Transport – Camioane
XIII Post de pază
XIV Staţia de alimentare cu motorină
XV Depozitul de reziduuri
XVI Depozitul pentru nitroceluloză
(amplasat la nord, lângă V)

Figura 3. Planul de situaţie al fabricii de lacuri şi vopsele

Fabrica este formată din mai multe secţii:

secţia producţie răşini, dotată cu 2 reactoare (4.000,0 l) având condensatoare confecţionate din oţel inoxidabil, cu
pernă de azot (pentru a crea o atmosferă inertă), agitatoare şi manta de încălzire;
secţia producţie vopsele pe bază de apă şi pe bază de răşini alchidice (mixare şi omogenizare);
secţia producţie lacuri nitrocelulozice şi diluanţii aferenţi.
După definirea posturilor de lucru şi zonelor de evaluare se întocmeşte,,Matricea pericolelor‟‟ (Tabelul 1)
377
 (Tabelul 1)
Matricea pericolelor pe zonele de evaluare

VIII

XIV
Zone

XIII
VII

XII

XV
III
I.1
I.2

XI
IV

IX
I

II

X
VI
Pericole
Incendiu şi explozie √ √ √ √ √ √ √ √ √ √
Compuşi organici volatili (toxici,
√ √ √ √ √ √ √ √
iritanţi, nocivi)
Sistem de iluminare √ √ √
Compuşi organici lichizi (iritanţi) √ √ √ √ √ √
Dotări igienico-sanitare √
Alunecări, împiedicări, căderi √ √ √ √ √
Pericol de răsturnare a produselor
√
depozitate
Părţi mobile fără protecţie √ √
Vibraţii transmise întregului corp √ √
Agenţi chimici √ √ √ √ √ √
Fum de sudură √
Substanţe toxice şi nocive (otrăvire) √ √ √ √ √ √ √
Manipularea manuală a maselor √ √ √ √ √ √ √
Muncă repetitivă şi monotonă √
Echipamente cu ecran de vizualizare √
Aspecte psiho-sociale √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √
Accidente şi vătămări √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √ √

3. Realizarea examinării generale

Au fost identificate neconformităţile constatate prin utilizarea ,,Listei de verificare pentru examinarea
generală’’ conform modelului din „ghidul de evaluare a riscurilor profesionale”.
Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi:
1. Utilizarea ,,Listei de verificare pentru examinarea generală” conform modelului din „ghidul de evaluare a
riscurilor profesionale”:
- respectarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă (SSM) în sensul Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă nr. 319/2006 ce transpune Directiva Cadru 89/391/ CEE;
- amenajarea locului de muncă în sensul H.G. nr. 1091/2006 ce transpune Directiva 1989/654/CEE;
- echipamente de muncă în sensul H.G. nr. 1146/2006 ce transpune Directiva 89/655/CEE amendată de Directiva
95/63/CE şi Directiva 2001/45/CE;
- semnalizarea de SSM în sensul HG nr. 971/2006 ce transpune Directiva 92/58/CEE;
- utilizarea de echipament individual de protecţie (EIP) în sensul HG nr. 1048/2006 ce transpune Directiva
89/656/CEE;
- utilizarea ecranelor de vizualizare în sensul HG nr. 1028/2006 ce transpune Directiva 1990/270/CEE.

2. Adaptarea ,,Listei de verificare pentru examinarea generală‟‟ la specificul fabricii de lacuri şi vopsele şi, în
special, la prevederile legale în vigoare.

3. Colectarea informaţiilor şi documentelor cerute de “Lista de verificare pentru examinarea generală”.

4. Parcurgerea ,,Listei de verificare pentru examinarea generală‟‟ conform amplasărilor din ,,Planului de situaţie
al fabricii de lacuri şi vopsele‟‟ (Fig. 5), realizat în cadrul ,,Activităţii 2 - Definirea posturilor de lucru şi zonelor
de evaluare la nivelul fabricii‟‟, la nivelul zonei de evaluare şi la nivelul postului de lucru.

5. Identificarea în special a situaţiilor neconforme cu cerinţele legale, într-un „inventar al neconformităţilor” şi

introducerea în „Planul de prevenire şi protecţie (PPP)”.

6. Dispunerea de măsuri imediate de remediere pentru neconformităţile tehnice constatate.

S-au utilizat mai multe surse de informare: legislaţia naţională; ,,coduri de bune practici” publicate; standarde
tehnice naţionale sau europene; standarde ale asociaţiilor patronale; coduri de bune practici naţionale şi europene
ale producătorilor; cărţile tehnice ale echipamentelor; fişele tehnice de securitate ale agenţilor chimici periculoşi;
378
marcajul echipamentelor şi produselor; planul general al locaţiei; planuri de instalare pentru infrastructura
tehnică şi utilaje; pagini de web; certificate de inspecţie ale echipamentelor de muncă şi facilităţilor.
4. Identificarea pericolelor specifice
Identificarea pericolelor specifice prezente în fiecare fază a procesului de muncă: instalare, reglare, producţie,
mentenanţă, întreţinere şi curăţare, prin utilizarea ,,Listelor de verificare pentru pericolele specifice’’ pentru
fiecare zonă de evaluare şi post de lucru conform modelului din „ghidul de evaluare a riscurilor profesionale”.
Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi:
- studierea ,,Planul de situaţie al fabricii de lacuri şi vopsele‟‟ (Fig. 3), şi ,,Matricea pericolelor‟‟ (Tabelul 1) cu
alocarea aproximativă a pericolelor pe posturi de lucru şi zone de evaluare elaborate în cadrul ,,Activităţii 2 -
Definirea posturilor de lucru şi zonelor de evaluare la nivelul fabricii‟‟;
- utilizarea „Listelor de verificare pentru identificare pericolelor specifice‟‟: biologice în sensul HG nr.
1092/2006 ce transpune Directiva 2000/54/EC, zgomotului în sensul HG nr. 493/2006 ce transpune Directiva
2003/10/CE, vibraţiilor în sensul HG nr. 1876/2006 ce transpune Directiva 2002/44/CE, chimice în sensul HG
nr. 1218/2006 ce transpune Directivele 98/24/54/CE, 91/322/CEE, 2000/39/CE, 2006/15/CE, şi HG nr.
1093/2006 ce transpune Directiva 2004/37/ CE, şantiere de construcţii în sensul HG nr. 300/2006 ce transpune
Directiva 92/57/CEE, manipularea manuală a maselor în sensul HG nr. 1051/2006 ce transpune Directiva
90/269/CEE, pericole psiho-sociale” conform modelului din „ghidul de evaluare a riscurilor profesionale”;
- adaptarea „Listelor de verificare pentru identificare pericolelor specifice” aferente la specificul fabricii de lacuri
şi vopsele şi, în special, la prevederile legale în vigoare; Folosirea „Listele de verificare a pericolelor specifice”
pentru fiecare zonă de evaluare şi post de lucru;
- purtarea de discuţii (intervievarea) cu lucrătorii pe marginea pericolelor identificate în cauză (au avut loc deja
accidente de muncă la postul de lucru respectiv, au avut loc incidente sau accidente de muncă uşoare, se cunosc
bolile profesionale ce pot apărea la postul de lucru, există probleme de sănătate asociate condiţiilor de la
posturile de lucru);
- observarea fluxului de lucru şi activităţilor (cu tehnologia şi organizarea similară) ce se desfăşoară;
- discutarea în cadrul echipei de evaluare a riscului şi luarea decizie, de preferat pe bază de consens, cu privire la
lista de pericole;
- listarea pericolelor identificate şi introducerea lor în ,,Plan de prevenire şi protecţie (PPP)‟‟
5. Analizarea pericolelor
Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi:
- parcurgerea pericolelor identificate şi găsirea posibilităţilor de eliminare completă a lor sau de reducere a
impactului acestora;
- analizarea buletinelor de analiză, expertizelor tehnice, datelor tehnice, buletinelor de încercări pentru a verifica
dacă valorile limită de expunere profesională sunt depăşite sau nu;
- solicitarea efectuării de măsurători de către instituţii autorizate, în caz că există unele neclarităţi;
- colectarea informaţiilor din diferite surse (standarde internaţionale, studii de cercetare în domeniu) şi
implicarea experţilor pentru a cunoaşte mai bine consecinţele pericolelor listate;
- discutarea pericolelor identificate pentru siguranţa că evaluarea ulterioară a gravităţii şi probabilităţii riscurilor
se bazează pe cunoştinţe şi dovezi adecvate.
6. Evaluarea riscurilor
Metodologia de evaluare a riscului propusă în această situaţie este de natură semi-cantitativă, în concordanţă cu
cele propuse în cadrul mai multor standarde europene din acest domeniu (de ex. CEI 812/85, EN 12100/2003,
EN 1050/96 (în curs de revizuire) etc.).
Primul pas a constat în evaluarea fiecărui pericol din punctul de vedere al următoarelor clase de gravitate a
vătămării, care iau în considerare condiţia fizică, sexul, grupurile sensibile la riscuri specifice de muncă şi de
vârstă: Mortal: consecinţa unui pericol este un accident sau o boală profesională mortală; Foarte grav:
consecinţa pericolului este un accident de muncă grav ce are ca rezultat invaliditate sau incapacitate temporară
de muncă mai mare de 90 de zile (concediu medical mai mare de 90 de zile); Grav: consecinţa unui pericol este
un accident de muncă ce are ca rezultat incapacitate temporară de muncă de 3 până la 90 de zile (concediu
medical de 3 pană la 90 de zile); Moderat: consecinţa unui pericol este un accident de muncă ce are ca rezultat
incapacitate temporară de muncă de 1-2 zile (concediu medical mai mic de 3 zile);
Al doilea pas a constat în evaluarea probabilităţii unui pericol de a cauza vătămare ţinând seama de:
caracteristicile intrinseci ale pericolului (de exemplu, toxicitatea agentului chimic); posibilitatea de a recunoaşte
o situaţie periculoasă pentru a evita consecinţele ulterioare; posibilitatea producerii unei situaţii periculoase;
frecvenţa şi durata expunerii la o situaţie periculoasă.
Echipa de evaluare a riscului a trebuit să ajungă în final la un consens bazat pe dovezi pentru a aloca unui pericol
o clasă de probabilitate a apariţiei, conform următoarei scheme (Tabelul 2). Echipa s-a folosit şi de calificarea
şi experienţa lucrătorilor implicaţi.
Tabelul 2
Clasa de probabilitate
Clasa de probabilitate Apariţia pericolului
Foarte probabil pericolul apare cel mult o dată în 10 zile lucrătoare
379
Probabil pericolul apare o dată la şase luni
Rar pericolul apare o dată pe an
Foarte rar pericolul apare o dată la cinci ani
Improbabil pericolul apare cel mult o dată la 5 ani

S-a utilizat ,,Grila categoriii de risc‟‟(Tabelul 3), combinarea gravităţii vătămării şi probabilităţii unui pericol de
a cauza o vătămare. Fiecărui pericol i s-a atribuit o categorie de risc de identificarea gravităţii şi probabilităţii
consecinţelor unui pericol - adică accidentele de muncă şi bolile profesionale care se pot produce, trebuie luate în
considerare atât efectele acute, cât şi cele cronice asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.
(Tabelul 3)
Grilă categorii de risc

Gravitate/ Fatal Foarte grav Grav Moderat

Probabilitate
Foarte Probabil 5 5 4 4
Probabil 5 4 4 3
Rar 4 4 3 3
Foarte rar 4 3 3 2
Improbabil 3 3 2 1

Categorii de risc
Categoria 5: riscul necesită acţiuni imediate şi lucrul trebuie încetat până ce gravitatea şi/sau
probabilitatea riscului este redusă prin măsuri tehnice;
Categoria 4: riscul necesită acţiuni dar lucrul poate continua dacă au fost luate cel puţin măsuri
organizatorice;
Categoria 3: riscul necesită acţiuni şi trebuie implementate cel puţin măsuri pe termen mediu;
Categoria 2: nu sunt necesare acţiuni, dar pericolul trebuie supravegheat (de ex. instruirea lucrătorilor);
Categoria 1: riscul este neglijabil.
În funcţie de gravitatea vătămărilor şi probabilitatea producerii unui pericol de a acuza o vătămare se definesc
priorităţile în luarea măsurilor (deciziilor) ca în figura de mai jos (Fig. 4 Definirea priorităţilor):

Definirea priorităţilor
Gravitatea vătămarilor

4 Prioritatea 1
Fatal
Foarte grav
Grav
Prioritatea 2
Moderat Prioritatea 3
Foarte rar rar probabil Probabilitatea

Foarte probabil
Fig. 4 Definirea priorităţilor

Rezultatul evaluării riscurilor

a. Elaborarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie (PPP) (Tabelul 4) la care a participat întreaga
echipă de evaluatori, lucrătorul desemnat, serviciul de PP, CSSM şi a cărui reuşită a depins de: voinţa conducerii
fabricii de lacuri şi vopsele, exprimată clar în politica de SSM- directorul tehnic şi-a impus obiectivele:
calitative (ergonomice, eliminarea transportului manual, noi proceduri, instalarea ventilaţiei generale,
achiziţionarea de echipamente de muncă noi etc.) şi/sau cantitative (reducerea frecvenţei accidentelor de muncă
cu 100 %), iar pe baza acestor obiective s-au definit acţiunile pe termen lung, mediu şi scurt). Reuşita acţiunii a
depins şi de pregătirea celor care au elaborat planul de prevenire si protecţie şi nu în ultimul rând de realizarea
unei largi înţelegeri şi acceptări în interiorul fabricii de lacuri şi vopsele privind obiectivele fixate.
Fiecare acţiune de prevenire programată a trebuit să comporte următoarele faze: Pregătire; Aplicare; Controlul
aplicării; Evaluarea şi folosirea rezultatelor. La întocmirea (PPP) a trebuit să fie consultaţi obligatoriu şi
lucrătorii.
La stabilirea măsurilor în (PPP) s-a ţinut cont de rezultatul evaluării riscurilor şi s-a respectat ierarhia
principiilor de prevenire: evitarea riscurilor, evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, combaterea riscurilor la
sursă., adaptarea muncii la om (în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie), adaptarea la progresul tehnic, înlocuirea
380
pericolelor prin non-pericole sau pericole mai mici, dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi
coerentă, care să includă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa
factorilor din mediul de muncă, prioritate acordată măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală, furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
b. Elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi
sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor desfăşurate în şi ale specificului fabricii de lacuri
şi vopsele, precum şi de specificul locurilor de muncă/posturilor de lucru din fabrică.
c. Propunerea atribuţiilor şi răspunderilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ce revin
lucrătorilor, corespunzător funcţiilor exercitate, care s-au consemnat în fişa postului, cu aprobarea directorului
tehnic al fabricii.
7. Planificarea acţiunilor: Întocmirea (PPP) Pentru aceasta au fost parcurşi următorii paşi: Stabilerea
măsurilor în conformitate cu indicaţiile de la categoriile de risc alocate: măsuri tehnice, măsuri organizatorice,
măsuri igienico – sanitare, măsuri de altă natură; Discurea în cadrul echipei de evaluare a măsurilor stabilite,
responsabilităţilor şi termenelor limită de realizare; Obţine sprijinul directorului tehnic al fabricii de lacuri şi
vopsele pentru realizarea măsurile stabilite; Completearea (PPP) pentru fiecare post de lucru şi fiecare zonă de
evaluare (conform modelului din (Tabelul 4).
Nr.:……..Data………….. APROBAT
Director General
,,Planul de prevenire şi protecţie PPP’’ (Tabelul 4).
I. Loc de muncă:…………………….. Acţiuni în Termen de Persoana care Observaţii
raspunde de
1 Risc evaluat ………………………... scopul realizarea
realizarea
Măsuri realizării măsurii masurii
măsurii
Măsuri tehnice
Măsuri organizatorice
Măsuri igienico-sanitare
Măsuri de altă natură

Pentru cele 16 locuri de muncă au fost dispuse 295 de măsuri, grupate pe categorii (tehnice, organizatorice,
igienico – sanitare) principale măsuri au fost:
Măsuri tehnice
- sisteme, aparate şi dispozitive de combatere a riscurilor mecanice, electrice, chimice, termice, biologice etc.
- sisteme, aparate şi dispozitive de îmbunătăţire a microclimatului;
- sisteme şi instalaţii de ventilaţie industriala;
- sisteme şi dispozitive de combatere a zgomotului şi vibraţiilor;
- sisteme de îmbunătăţire a iluminatului;
- sisteme si dispozitive pentru combaterea electricităţii statice;
- aparatura de semnalizare şi control pentru noxe;
- aparate si dispozitive pentru prevenirea exploziilor, incendiilor si autoaprinderilor;
- materiale şi sisteme de semnalizare şi avertizare;
- măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
- ergonomizarea locurilor de muncă;
- E.I.P. certificate din punct de vedere al calităţii de protecţie;
- introducerea în procesul tehnologic a echipamentelor de muncă
Măsuri organizatorice
- regimul de muncă: timpul de muncă, munca în schimburi, femei, tineri, locuri izolate;
- organizarea activităţii de SSM la locurile de muncă si a sistemului informaţional;
- organizarea informării, formarii şi instruirii lucrătorilor; autorizarea lucrătorilor;
- elaborarea de instrucţiuni proprii, materiale de instruire, testare si informare;
- optimizarea procedurilor şi metodelor de lucru;
- organizarea întreţinerii si reparaţiilor preventive;
- organizarea controlului locurilor de muncă;
- evidenţa zonelor de lucru cu risc ridicat şi specific;
- evidenţa accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
- proceduri pentru situaţii de urgenţă.
Măsuri igienico - sanitare
- dotări social-sanitare: vestiare, duşuri, lavoare, puncte de alimentare cu apa, instalaţii de apa carbogazoasă,
spălătoare pentru EIP;
- alimentaţie de protecţie;
- materiale igienico-sanitare (cui, ce, cat, când, unguente, alifii etc. pentru protecţia pielii);
- organizarea primului ajutor de urgenţă şi a punctelor de prim ajutor la locurilor de muncă;
- duşuri, spălătoare oculare, rezervoare cu soluţii neutralizante;
381
- supravegherea medicală;
- staţii de salvare mobile, echipe de salvatori.

8. Monitorizarea acţiunii: Urmărirea şi Verificarea stadiului de realizare a măsurilor stabilite în (PPP). Pentru
aceasta au fost parcurşi următorii paşi: Inspecţii planificate şi aleatorii – cel puţin o dată pe lună; Combinarea
cel puţin: observaţia, interviul si discuţiile; Stabilirea dacă măsurile din PPP sunt suficiente şi sunt menţinute;
Stabilirea dacă este necesară o nouă evaluare (au apărut noi riscuri, noi posturi de lucru, condiţiile de la posturile
de muncă s-au modificat); Revizuirea periodică a eficienţei măsurilor implementate – cel puţin o dată /an-
vizitarea fabricii de echipa de evaluatori exact la un an după elaborarea (PPP)- 11.09.2007

Progrese înregistrate de fabrica de lacuri şi vopsele SC AXM PROD’93 SRL ca urmare a evaluării
riscurilor:
- toate cazurile de neconformitate au fost identificate, monitorizate, conştientizate şi rectificate;
- toate măsurile din ,,Planul de Acţiune – PPP‟‟ au fost implementate;
- cu sprijinul ITM, a unui medic de medicina muncii, a brigăzii de pompieri, etc., s-a elaborat un plan de formare
continuă, care cuprinde instruirea privind compuşii chimici şi producţia de produse chimice, măsurile de prim
ajutor, măsuri aplicate în caz de urgenţă precum şi instrucţiuni pentru folosirea corespunzătoare a echipamentelor
de muncă, instalaţiilor, dispozitivelor şi EIP, măsuri ergonomice şi informaţii privind mediul extern;
- s-a realizat semnalizarea de SSM conform prevederilor legislative (foto 1a, foto 1b, foto 3a, foto 3b, foto 5a,
foto 5b, foto 11a, foto 12a);
- s-au revizuit şi adaptat ,,Instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă privind producerea,
manipularea, depozitarea, transportul agenţilor chimici şi a agenţilor chimici periculoşi, în conformitate cu noile
prevederi legislative şi condiţiilor tehnice specifice locurilor/posturilor de lucru‟‟;
- s-a revizuit şi postat la fiecare intrare/ieşire ,,Planul de evacuare în caz de urgenţă şi de luptă împotriva
incendiului‟‟;
- s-a elaborat plan de formare şi instruire profesională continuă, având obiective: instruirea lucrătorilor privind
agenţii chimici utilizaţi ca materii prime, producerea lacurilor şi vopselelor ecologice, măsuri ergonomice,
informaţii privind mediul extern etc;
- s-a amenajat şi securizat depozitul special pentru agenţii chimici periculoşi (foto 11a, foto 11b, foto 12a);
- s-a construit depozit special pentru păstrarea nitrocelulozei în conformitate cu ,,Planul de acţiune - Plan de
prevenire şi protecţie PPP‟‟ şi instrucţiunile din fişele tehnice de securitate (FTS) ( foto 11a) ;
- s-a achiziţionat echipament individual de protecţie (EIP) în conformitate cu evaluările de riscuri specifice
locurilor/posturilor de lucru (foto 2a, foto 2b, foto 8a, foto 8b, foto 10a, foto 10b);
- s-a achiziţionat şi pus în funcţiune instalaţia de obţinere, stocare şi distribuţie a azotului (foto 9b);
-s-a achiziţionat aparat mobil de detecţie şi măsură emisii compuşi organici volatili (COV-uri ) MINIRAE 2000
(foto 12a);
- s-a achiziţionat instalaţia exhaustare şi neutralizare a emisiilor de COV-uri, punerea în funcţiune a fost în
decembrie 2007, cu un an mai devreme faţă de termenul stabilit de echipa de evaluarea -decembrie 2008 (foto
10a, foto 10b);
- s-a modernizat sistemul electric, iar supraveghere şi verificarea se asigură de lucrător autorizat (INSEMEX) cu
responsabilităţi privind echipamentele tehnice şi instalaţiile din spaţii industriale cu pericol de atmosfere
explozive (foto 6a, foto 6b, foto 7a, foto 7b, foto 8a, foto 8b);
- s-a construit ieşire în caz de urgenţă în depozitul de substanţe chimice, în partea opusă intrării principale (foto
11b);
- s-a introdus un program de alternare a posturilor de lucru în vederea eliminării activităţilor monotone şi
repetitive;
- s-au achiziţionat stingătoare de incendiu suplimentare în vederea îndeplinirii cerinţelor legale (foto 10a);
- s-au efectuat exerciţii practice privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
- s-au modernizate vestiarele, redimensionate şi renovate duşurile, cabinele de WC-uri şi chiuvetele;
- s-au montate în secţii duşuri pentru spălarea ochilor (foto 9a) ;
- se organizează întâlniri lunare cu lucrătorii, atât la nivel colectiv cât şi individual;
- se asigură mesele de prânz/cina;
- s-au stabilit reguli scrise privind interzicerea fumatului şi consumul de băuturi alcoolice şi respectarea acestora;
- s-a achiziţionat aparat digital detector de alcool CA 2000 (foto 12b );
- s-au dotat laboratoarele cu echipamente de muncă moderne (spectometru, culometru, pendul Persoz etc)
asistate de P.C.;
- s-a efectuat certificarea sistemului de management de mediu ISO 14.000 şi OHSAS 18001 (foto 12b).
Prin punerea în aplicare a ,,Planului de acţiune - planului de prevenire şi protecţie (PPP)”, au fost
îmbunătăţite condiţiile de muncă, au fost eliminate sau reduse gradele de risc şi nu în ultimul rând au fost
conştientizaţi lucrătorii privind respectarea legislaţiei în domeniu.
Toate aceste realizări nu ar fi putut înfăptuite fără implicarea şi dedicarea angajatorului, deoarece investiţiile în
ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă sunt absolut necesare. Astfel angajatorul AXM PROD‟93
382
SRL a efectuat investiţii consistente, care structurate aceste investiţii se prezintă astfel:
1. Investiţii în valoare de 32 000 lei (aproximativ 10 000 EURO) reprezentând:
- costuri aferente personalului tehnic care a însoţit echipa de experţi pentru evaluarea generală a fabricii, costuri
cu personalul tehnic care a făcut parte din echipa de evaluare, costuri cu participarea la sesiunile de informare, la
instruirile efectuate de specialiştii austrieci şi a supravegheat implementarea măsurilor din PPP;
- costuri pentru scoaterea din producţie a personalului din conducere şi personalului tehnic;
- costuri aferente şcolarizării (lucrător desemnat, cadru tehnic RSVTI, operator RSVTI, electrician în mediu Ex
(autorizat ISEMEX), stivuitorişti, operatori chimişti etc.).
2. Investiţii în valoare de 156 000 lei (aproximativ 50 000 EURO) reprezentând:
- cheltuieli efectuate cu dotările tehnice pe care le-a efectuat fabrica pentru realizarea măsurilor din ,,Planul de
acţiune -PPP‟‟: dotarea cu apărători, marcare şi semnalizare, iluminat anti-Ex, verificare şi autorizare ISCIR a
motostivuitoarelor, achiziţionarea unui aparat mobil de detecţie şi măsură emisii de compuşi organici volatili
(COV-uri) MINIRAE 2000, achiziţionare instalaţia de producere, stocare şi distribuţie azot (gaz folosit pentru
reducerea emisiilor de COV-uri din instalaţiile de producţie), achiziţionare aparat digital detector alcool CA
2000 etc..

3. Investiţii în valoare de 136 000 lei (aproximativ 43 000 EURO) reprezentând:

- cheltuieli efectuate pentru montarea instalaţiei de exhaustare şi neutralizare emisii de COV-uri în toate secţiile
fabricii şi pentru fiecare post de lucru;
- certificarea sistemului de management de mediu ISO 14.000 şi OHSAS 18001.
Total investiţii în valoare de 324 000 lei ( aproximativ 103 000 EURO)
Ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor dispuse de echipa de evaluatorii în PPP, fabrica de lacuri şi vopsele a
avut numai de câştigat sub toate aspectele: organizare şi management, locuri de muncă, securitate echipamente
de muncă securitate electrică, căi de acces, aspecte psihosociale.
Organizare şi management
- implicarea şi dedicarea angajatorului, în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, sunt absolut
necesare;
- trebuie să existe o comunicare continuă între angajator şi reprezentanţii angajaţilor.;
- informarea şi instruirea continuă în ceea ce priveşte aspectele legate de securitatea şi sănătatea în muncă;
- stabilirea de reguli de disciplină şi regulament intern în vederea menţinerii nivelului corespunzător de ordine şi
curăţenie la locurile/posturile de muncă;
- alternarea posturilor de lucru în vederea facilitării condiţiilor de muncă îngreunate de folosirea EIP sau în cazul
activităţilor în care se depune mult efort (pentru activităţile repetitive şi de rutină);
- asigurarea unor cursuri de calificare pentru lucrători şi re-instruirea conform sarcinilor specifice atribuite
acestora. Dacă este necesar, aceste cursuri pot fi prezentate de persoane ce deţin calificări speciale (medici de
medicina muncii, inspectori de muncă, etc.);
- monitorizarea concediilor medicale şi a fluctuaţiilor de lucrători în vederea aplicării de măsuri imediate;
- realizarea exerciţiilor practice pentru situaţiile de urgenţă, cum ar fi incendiile, cazurile de prim ajutor,
ergonomia (manipularea manuală a maselor, poziţia de lucru, etc.);
- posibilitatea substituirii agenţilor chimici în vederea reducerii costurilor şi cazurilor de îmbolnăvire;
- stabilirea de relaţii cu alte societăţi similare din aceeaşi ramura economică;
- apelarea autorităţilor implicate (ITM, brigăzi de pompieri, politia, etc.) pentru consiliere şi păstrarea unor relaţii
bune cu acestea.
Aspecte privind locul de muncă
- instruirea individuală specifică sarcinilor atribuite;
- folosirea EIP adecvat în funcţie de activitatea prestată şi de necesitate;
- asigurarea şi păstrarea curăţeniei (inclusiv aspirarea podelelor).
Securitatea electrică - verificarea în mod repetat şi repararea instalaţiilor electrice, echipamentelor, etc.
Căi de acces - păstrarea căilor de acces accesibile, precum şi marcarea şi iluminarea corespunzătoare a acestora.
Aspecte psihosociale
- interes deosebit din partea angajatorului în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de igienă prevăzute pentru
lucrători (toalete, duşuri, cantine, etc.).;
- organizarea de întâlniri în fiecare dimineaţă pentru prezentarea programului lucrătorilor;
- stabilirea de întâlniri periodice individuale cu angajaţii pentru evaluarea performantelor înregistrate.
Securitate echipamente de muncă - folosirea de echipamente de muncă numai marcate CE.
Beneficiile fabricii de lacuri şi vopsele prin aplicarea metodelor de bună practică în SSM:
- valoarea de marcă şi buna reputaţie pe care şi-a câştigat-o pe piaţa unică europeană;
- câştigarea de noi clienţi, vinde peste 20% din producţie în Ungaria;
- menţinerea vechilor clienţi;
- răspundere socială corporatistă;
- motivaţia şi angajamentul lucrătorilor: salarii europene şi stabilitatea lucrătorilor;
- productivitatea: a crescut producţia de vopsele ecologice pe bază de apă cu 20% iar gama de produse a fost
383
extinsă de la 5 la 20 de tipuri de vopsea;
- costuri de asigurare gestionate;
- costuri mai mici ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale: fabrica a operat timp de 455 de zile fără să
fie înregistrat nici un accident de muncă;
- încrederea investitorilor.
Un element esenţial al eficienţei afacerii fabricii de lacuri şi vopsele l-a constituit implementarea
managementului integrat prin:
- a ajutat la demonstrarea faptului că fabrica este responsabilă din punct de vedere social;
- a protejat şi îmbunătăţit imaginea de marcă şi valoarea de marcă;
- a ajutat la maximizarea productivităţii lucrătorilor;
- a îmbunătăţit devotamentul lucrătorilor faţă de fabrică;
- a construit o forţă de muncă mai competentă şi mai sănătoasă;
- a redus costurile şi perioadele de întrerupere a activităţii;
- a permis fabricii să răspundă aşteptărilor clienţilor în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM);
- a încurajat forţa de muncă să rămână activă mai mult timp.

Prin implementarea managementului integrat, fabrica de lacuri şi vopsele a conştientizat beneficiile unei
bune performanţe în materie de securitate şi sănătate în muncă (SSM) prin:
- respectarea cerinţelor clientelei cu privire la SSM, pentru a câştiga noi contracte şi a păstra contractele
existente;
- evitarea întreruperii activităţii întreprinderii şi a pierderii lucrătorilor de bază;
- motivarea lucrătorilor şi menţinerea devotamentului acestora;
- disponibilitatea şi caracterul abordabil al asigurărilor.
Beneficiile în materie de productivitate realizate de fabrica de lacuri şi vopsele aplicând bunele practici de
SSM:
- metode de lucru sigure şi sănătoase care permit, ca munca să fie efectuată mai rapid şi cu lucrători mai puţini;
- procente reduse ale accidentelor, incidentelor şi bolilor - astfel a fost eliminat absenteismul pe caz de boală iar
compania a operat timp de 455 de zile fără să fie înregistrat nici un accident de muncă;
- maximizarea nivelurilor de recrutare, motivare şi păstrare a lucrătorilor calificaţi.
Prin punerea în aplicare a Planului de acţiuni-planului de prevenire şi protecţie (PPP) Centrul Pilot AXM
PROD‟93 S.R.L. a devenit un model de bune practici în implementarea cerinţelor minime de securitate şi
sănătate în muncă, prevăzute în legislaţia română armonizată cu prevederile directivelor europene, şi va
demonstra angajatorilor din acelaşi domeniu de activitate că managementul riscurilor profesionale, asigurarea
securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor conduc la îmbunătăţirea afacerii.
Investiţiile în securitatea şi sănătatea în muncă au constituit un element esenţial al succesului afacerii
pentru fabrica de lacuri şi vopsele SC AXM PROD’93 SRL.

BIBLIOGRAFIE:
Inspecţia Muncii Bucureşti – Ghidul de evaluare a riscului - 2007
AXM PROD’93 SRL – Evaluarea riscurilor în fabrica de lacuri şi vopsele - 2006 şi 2007.
Ted S. Ferry. “Modern Accident Investigation and Analysis”, second edition.
UK Health & Safety Commission. Approved Code of Practice – “Management of Health and Safety at Work
Regulation” 1992.
R. Hanhela, L. Lindroos, R. Riala, R. Pääkkönen & S. Rantanen Finnish Institute of Occupational Health- “The
evaluation of risk assessment and control of chemical andphysical agents”- 2005
B. Koutsky1,Institute of Chemical Technology, Prague, Czech Republic-“Methodology of risk assessment
used in an industrial case study”-2000.
Argumente pentru cele afirmate mai sus, sunt imaginile prezentate în continuare:

Îmbunătăţiri realizate
Situaţia iniţială înregistrată în septembrie 2006 Îmbunătăţiri realizate până în septembrie 2007

foto 1a foto 1b

384
 Lipsa dispozitiv de protecţie la ventilatorul unuia dintre Montat dispozitiv protecţie ( ventilatorul reactor )
reactoare

foto 2a foto 2b
Ţeavă care traversează calea acces- pericol împiedicare Construire şi semnalizare podeţ pe calea de acces

foto 3a foto 3b
Guri de cădere la diferite platforme Montat placă pe platforma acces reactor

foto 4a foto 4b
Bazinul apa răcirea, neîmprejmuit şi nesemnalizat Bazin apă împrejmuit şi semnalizat

Modele de bună practică

foto 5a foto 5b
Pompă electrică Ex-proof şi apărătoare împotriva scânteilor Sistem de iluminare anti-exploziv

foto 6a foto 6b
Protecţie împotriva electricităţii statice, conectare la priza de Protecţie împotriva electricităţii statice, conectare la priza de
pământ pământ

foto 8a foto 8b
Montat duşuri de ochi Instalaţie obţinere, stocare, distribuţie azot

“Cred că unul din cele mai mari riscuri în viaţă este să nu ai niciodată curajul să rişti”
Oprah Winfrey

STUDIUL FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ÎN MUNCĂ ŞI

ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ ŞI MĂSURI DE PREVENIRE A ACESTORA ÎN
ACTIVITATEA DE EXPLOATARE FORESTIERĂ
ing. Tudoriţa Mareş-ITM Vîlcea
ec. Amelia-Cristina Dumitraşcu-ITM Vîlcea
385
Încă din 1949, la noi în ţară, protecţia muncii ca obiect de apărarea vieţii integrităţii şi sănătăţii celor care
muncesc a fost declarată ca problemă de stat.
Spre deosebire de protecţia muncii, securitatea muncii, sau mai bine zis securitatea omului în muncă, are un sens
mai restrâns şi anume acela de prevenire a accidentelor în muncă. Vorbind despre accidentul de muncă,
considerăm util să precizăm sensul în care este privit acesta în cadrul complexului de măsuri privind securitatea
muncii.
Accidentul de muncă este definit ca o vătămare violentă şi neaşteptată a organismului, care poate surveni mai
mult sau mai puţin întâmplător, în procesul de muncă.
În general repercursiunile accidentelor de muncă sunt multiple: ele afectează capacitatea de muncă fizică sau
psihică a omului, atrag după sine scăderea productivităţii muncii şi reducerea producţiei şi nu în ultimul rând,
cauzează suferinţe, incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces. Prin aceste consecinţe, accidentele
capătă un profund caracter economic şi social.
În consecinţă, problema prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se reduc la depistarea şi
eliminarea sau anihilarea acţiunii factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Aceştia
reprezintă: însuşiri, stări, procese, comportamente, fenomene, proprii elementelor sistemului de muncă, care pot
provoca în anumite condiţii , accidente de muncă sau boli profesionale.
Deoarece factorii de risc se regăsesc la nivelul fiecărui element al sistemului de muncă, respectiv executant,
mijloc de producţie, mediu de muncă şi sarcină de muncă, măsurile de prevenire vor corespunde la cel puţin unul
dintre aceste elementele. De exemplu, măsurile de prevenire referitoare la executant (examen medical,
psihologic, instruire), au ca scop eliminarea factorilor de risc proprii acestora, generaţi de lipsa cunoştinţelor
profesionale şi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, atitudinea necorespunzătoare faţă de risc, ş.a.
Putem astfel defini relaţia biunivocă factori de risc – măsuri de prevenire a sistemului de muncă (fig. 1), care
oferă posibilitatea unei abordări sistematice a problematicii securităţii şi sănătăţii în muncă, respectiv a etiologiei
şi profilaxiei accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Fig.1 Relaţia biunivocă factori de risc-măsuri de prevenire a sistemului de muncă

Spre deosebire de alte activităţi, munca forestieră ridică probleme dificile datorită mediului în care se desfăşoară
şi condiţiilor de trai legate de ea. Prestată în aer liber ea este supusă influenţei factorilor climatici cu modificările
caracteristice celor patru anotimpuri.
Terenul accidentat pe care se desfăşoară munca în regiunile de deal şi de munte accentuează efortul profesional,
sporind riscul de accidentare şi îmbolnăviri. Condiţiile de viaţă specifice determinate de viaţa în pădure cu un
grad de izolare mai mult sau mai puţin pronunţat are consecinţe asupra condiţiilor de locuit şi de alimentaţie care
se reflectă în mod nemijlocit asupra factorului uman, a performanţelor sale fizice şi mentale în desfăşurarea
activităţii.
Activitatea de exploatare forestieră, cuprinde procese de muncă începând cu preluarea masei lemnoase şi
terminând cu transformarea acesteia în sortimente de lemn brut, inclusiv încărcarea în mijloacele de transport şi
expedierea acestuia.

386
Propunem în lucrarea de faţă, analiza factorilor de risc de accidentare pe fiecare componentă a sistemului de
muncă pentru operaţia de recoltare a lemnului, executată de către o echipă formată din fasonator mecanic şi
ajutor, cu ajutorul ferăstrăului mecanic.
Lucrările prin care se realizeză recoltarea lemnului au la bază procese care, în condiţii excepţionale, pot genera
accidente. Doborârea arborilor, curăţirea de crăci şi secţionarea lemnului necesită tăierea, dezechilibrarea şi
mişcarea arborilor, sau a părţilor din arbori, procese în care se poate produce accidentarea lucrătorilor. Tăierea
lemnului poate aduce în mod neprevăzut omul în contact cu organul activ al motoferăstrăului şi prin aceasta,
motoristul poate suferi răniri din cele mai grave.
La doborârea arborilor cele mai multe accidente pot surveni în urma căderii arborilor sau a crăcilor pe o
traiectorie neaşteptată; căderea arborilor pe direcţia opusă tapei, răsucirea arborelui în timpul căderii,
alunecarea pe cioată şi rostogolirea laterală , ruperea crăcilor arborilor în cădere şi alunecarea lor pe o
traiectorie neaşteptată, mânuirea incorectă a maşinilor şi uneltelor, declivitatea pronunţată a terenului,
coroborată cu factorii de climă specifici lucrului în aer liber, (caniculă sau îngheţ), sunt cauze care
determină producerea de accidente.
Analizând factorii de risc de accidentare în activitatea de recoltarea lemnului, pe cele patru elemente ale
sistemului de muncă, executant, mijloc de muncă, mediu de muncă şi sarcină de muncă, respectiv pe fiecare
dintre acestea, întâlnim următoarele situaţii:
FACTORI DE RISC PROPRII EXECUTANTULUI
Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională în această activitate, proprii executantului prezentaţi în
cele ce urmează, respectiv, abaterea executantului de la linia ideală pe care trebuie să o urmeze în îndeplinirea
sarcinii de muncă, reprezintă întotdeauna o eroare la nivelul unora sau mai multora din verigile de bază ale
activităţii de muncă, cum ar fi:
1.Acţiuni greşite:
1.1 Executarea defectuoasă de operaţii:
- comenzi;
- manevre;
- poziţionări;
- fixări;
- asamblări;
- reglaje;
- neutilizarea mijloacelor de protecţie.
1.2 Nesincronizări de operaţii
- întârzieri;
- devansări.
1.3 Efectuarea defectuaoasă de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă.
Pornirea motoferăstrăului
Întreruperea funcţionării motoferăstrăului
Alimentarea sau oprirea din cauza lipsei de carburanţi
Deplasări sau staţionări în zone periculoase
Deplasări cu pericol de cădere:
- de la acelaşi nivel;
- prin dezechilibrare;
- alunecare;
- împiedicare;
- de la înălţime;
- prin păşire în gol;
-prin alunecare;
- prin dezechilibrare;
1.4. Comunicări accidentogene;
2. Omisiuni
2.1.Omiterea unei operaţii
Neutilizarea mijloacelor de protecţie
Concret, factorii de risc proprii fasonatorului mecanic, identificaţi în activitatea de recoltare a lemnului, pot fi:

Erori de decizie:
Doborârea arborilor fără delimitarea zonei de lucru în vederea verificării existenţei pericolelor sau persoane în
pericol ;
 Pericol : accidentarea animalelor sau persoanelor aflate în raza de acţiune a arborelui, numită „zonă de risc”;
 Măsură de prevenire: delimitarea zonei de lucru, înlăturarea pericolelor şi evacuarea persoanelor aflate în
pericol.

387
 Distanţa de siguranţă între un arbore care se va doborâ şi locul de muncă din apropiere trebuie să fie de
cel puţin 2 ½ ori înălţimea arborelui

Fig. 2 Zona de risc la doborârea arborelui

doborârea arborelui fără stabilirea corectă a direcţiei de doborare, corelată cu panta parchetului şi
conformaţia arborelui;
 Pericol: căderea arborelui în direcţie necontrolată, (din cauza asimetriei coroanei, etc.).
colectarea acestuia cu dificultate;
 Măsură de prevenire: înainte de doborârea arborelui, se va stabili direcţiei de doborâre a arborelui
ţinând cont de :
- înclinarea arborelui;
- curbura,
- direcţia vântului,
- concentraţia crengilor;
- greutatea eventuală a zăpezii;
- obstacole ce pot fi atinse de arbore în timpul căderii, etc.
- panta parchetului de exploatare;

În regiunile de munte şi dealuri, doborârea arborilor se va face cu vârful la deal sau cel mult pe curba
de nivel

doborârea arborelui fără curăţirea locului şi a stabilirii potecilor de refugiu;

 Pericol: imposibilitatea refugierii fasonatorului mecanic şi ajutorului în condiţii de siguranţă;
 Măsură de prevenire: înainte de doborârea arborelui se curăţă locul de crengi, pietre, etc., şi se
stabilesc potecile de refugiu pentru fasonatorul mecanic şi ajutorul acestuia.

Drumul de retragere trebuie să fie la cca. 135˚ în direcţia opusă direcţiei de doborâre

Fig.3 Zonele de risc la doborârea arborelui faţă de direcţia de doborâre:

1. zona de risc; 2. cale de retragere; 3. direcţia de doborâre;

Erori de execuţie
Executarea tapei în mod arbitrar, fără respectarea adâncimii şi înălţimii tapei corelată cu diametrul
arborelui, precum şi nerespectarea mărimii şi pragului de frânare şi zonei de siguranţă .
 Pericol: Pierderea controlului asupra direcţiei de doborâre se pierde , dacă fâşia de rupere este prea îngustă ,
sau dacă poziţia tăieturii de direcţie sau a tăieturii de doborâre este greşită, (fig. 5).

388
 Măsură de prevenire: executarea tapei cu adîncimea şi înălţimea corespunzătoare diametrului
arborelui recoltat, la nivel de cioată, (Fig. 2), respectarea grosimii medii a zonei de siguranţă şi a pragului
de frânare, corespunzătoare tabelului din fig. 4, în corelaţie cu diametrul arborelui, la nivel de cioată;

Fig 4 Mărimi şi limite recomandate ale tapei de doborâre

Extragerea incompletă a calupului tapei, împiedicând căderea arborelui în direcţia dorită;

 Pericol:Căderea arborelui într-o direcţie nedorită;
 Măsură de prevenire: extragerea completă a calupului de tapă se va face complet fără resturi din
aceasta în tăietură. În vederea executării cu uşurinţă a acestei operaţii, vor fi executate tăieturile tapei
(cea orizontală şi cea înclinată), cât mai plane, iar linia fundului tapei va fi cât mai apropiată de
orizontală.
Executarea tăieturii de doborâre a arborelui (din partea opusă tapei), fără respectarea zonei de
siguranţă şi a pragului de frânare;
 Pericol:Controlul asupra direcţiei de doborâre a arborelui se pierde , dacă zona de siguranţă, (fâşia de
rupere), dacă poziţia tăieturii de direcţie sau a tăieturii de doborâre este greşită, fig. 6.

Fig. 5Executarea corectă a tapei şi a tăieturii din partea opusă acesteia

Fig. 6 Executarea greşită a tapei şi a tăieturii din partea opusă acesteia

389
 Fâşia de rupere funcţionează ca o balama care controlează direcţia de cădere a arborelui în timpul
tăieturii (fig.7)

Fig. 7 Modul de acţionare al fâşiei de rupere, prin executarea tăierilor de doborâre corecte.

Neefectuarea obligatorie a retragerii motoristului şi a ajutorului de motorist după efectuarea

operaţiilor mai sus menţiuonate, pe potecile de refugiu stabilite prin operţiile obligatorii premergătoare
recoltării arborilor.
 Pericol: lovirea motoristului sau a ajutorului de către arborii în cădere sau de părţi din aceştia;
 Măsura de prevenire: Retragerea pe potecile de refugiu este obligatorie. În caz că nu sunt necesare
penele de doborâre, ajutorul de motorist se va retrage din timp la cel puţin 15 m, iar motoristul, la cel
puţin 7 m, în momentul în care arborele începe să cadă. În cazul în care sunt necesare pene de doborât,
motoristul se va retrage din timp ( la cel puţin 15 m), iar ajutorul înainte de căderea arborelui (minim 7
m).
Neutilizarea echipamentului individual de porotecţie, obligatoriu pentru motorist;
 Pericol: lovirea motoristului de către părţi din arbori, aşchii rezultate din tăiere sau vătămarea produsă de lama
motoferăstrăului;
 Măsură de prevenire: Interzicerea accesului la lucru a fasonatorului mecanic fără utilizarea
echipamentului individual de protecţie (fig. nr. 8):
- casca de protecţie omologată;
- ochelari sau mască de protecţie;
- mănuşi cu protecţie la tăiere;
- pantaloni cu protecţie pentru lucrul cu motoferăstrăul,
- cizme cu protecţie la tăiere, apărător de degete din oţel talpă antiderapantă, etc., )

Trusa de prim ajutor trebuie să fie întodeauna la îndemână

Fig. 8 Fasonator mecanic dotat cu EIP.

Deosebit de importantă pentru stabilirea măsurilor de prevenire, este cunoaşterea substratului cauzal al
comportamentului inadecvat din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
La modul general, comportamentul în muncă reprezintă concretizarea capacităţii de muncă a individului şi
reflectă relţia dintre nivelul exigenţelor adresate executantului (sub forma sarcinii de muncă) şi capacitatea sa de
a le răspunde.
Capacitatea de muncă are un caracter dinamic şi variază de la un executant la altul şi chiar la acelaşi individ la
momente diferite. Pe parcursul desfăşurării activităţii, principalele faze ale dinamicii capacităţii de muncă sunt:
- faza de încălzire, caracterizată printr-o capacitate crescândă de muncă, valori relativ scăzute ale rapidităţii şi
preciziei operaţiilor şi atenţia instabilă (deci faza prielnică producerii accidentelor).
- faza capacităţii optime de muncă- nivel maxim şi relativ constant al performanţei, probabilitatea al
performanţei ; probabilitatea producerii unei erori este minimă;
- faza scăderii treptate a capacităţii de muncă, caracterizată prin apariţia oboselii, ceea ce favorizează
producerea evenimentelor.
390
Diferenţele individuale prezentate la nivelul capacităţii de muncă depind de factori ca:
- nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale;
- însuşiri şi capacităţi individuale (temperament, aptitudini, caracter, vârsta, experienţa profesională,
starea de sănătate, etc.).
Capacitatea de muncă individuală, nu este constantă, depinzând de factori de moment: oboseala, boala, emoţiile,
interesele de moment, stări de depresie, conflicte familiale sau profesionale, influenţa alcoolului sau a
substanţelor halucinogene, factorii alimentari, efortul voluntar de moment.
FACTORII DE RISC PROPRII SARCINII DE MUNCĂ
Sarcina de muncă reprezintă ansamblul acţiunilor pe care trebuie să-l efectueze executantul prin intermediul
mijloacelor de producţie pentru a realiza scopul sistemului de muncă.
Exista două forme de manifestare a factorilor de risc proprii sarcinii de muncă:
- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu sistemul de muncă sau cu cerinţele
impuse situaţiilor de risc (operaţii, reguli, procedee gresite, absenţa unor operaţii, metode de muncă
necorespunzatoare). În activitatea de recoltare a lemnului, structura necorespunzătoare a sarcinii de muncă
(doborârea arborilor fără ajutor), lipsa unor operaţii din procesul tehnologic (delimitare zona de lucru, curăţire
loc de doborâre, stabilire direcţie de doborâre, etc), desfăşurarea necorespunzătoare a activităţii de recoltare,
(recoltarea pe postaţe suprapuse), lipsa dotării cu echipamente de muncă auxiliare utilizate la doborâre sau la
recoltarea doborâturilor de vânt, (pârghii de doborâre, pene de doborâre, pene de prevenire a strângerii,
dispozitive tip TIRFOR, palane, etc.), pot determina accidente dintre cele mai grave. Măsurile de prevenire în
acest sens sunt reprezentate de respectarea întocmai a tehnologiei de exploatare a lemnului la operaţiile de
recoltare a lemnului, transmiterea unor sarcini de muncă corespunzatoare în raport cu scopul sistemului de
muncă;
- supradimensionarea cerinţelor impuse executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţii acestuia. În
activitatea de exploatare forestieră, cel mai adesea la recoltarea lemnului, apar solicitare fizică intensă, poziţii de
lucru forţate sau vicioase, ritm de muncă mare, decizii dificile în timp scurt.
Exagerările acestor indici presupun fie o deficienţă de organizare a muncii, fie o solicitare neadecvată a
organismului în procesul de muncă.
Procesul de muncă constituie factorul principal al solicitărilor organismului uman în activitatea de exploatare
forestieră. O bună organizare a muncii, cu evitarea timpilor morţi, a mişcărilor parazite, folosirea uneltelor
adecvate şi a poziţiilor de muncă mai puţin obositoare, precum şi utilizarea judicioasă a pauzelor, asigură
menţinerea capacităţii de muncă la un nivel înalt şi la reducerea riscurilor de accidentare.
FACTORI DE RISC PROPRII ECHIPAMENTULUI DE MUNCĂ
Echipamentul de muncă utilizat la recoltarea arborilor este fierăstrăul mecanic (fierăstrăul cu motor),
utilizat în exclusivitate pentru tăierea materialului lemnos.
Factorii de risc proprii acestui echipament de muncă, pot fi împărţiţi în patru mari categorii:
- factori de natură fizică;
- factori de natură chimică;
- factori de natură biologică;
- sub/suprasolicitare psihofiziologică a executantului.
În activitatea de recoltare a lemnului, factorii de natură fizică sunt predominanţi şi în special factorii de natură
mecanică.
Statisticile arată că cele mai multe accidente de muncă având cauze de natură obiectivă se datorează
organelor în mişcare ale echipamentelor de muncă, respectiv a mişcărilor periculoase.
În cazul fasonatorului mecanic, cele mai multe accidente cu ferăstrăul cu motor se întâmplă atunci când lanţul
loveşte utilizatorul, fenomen care se poate produce în următoarele situaţii:
 Utilizarea unui motoferăstrău cu lamă mult mai scurtă decât diametrul arborelui;
 Mişcarea periculoasă: necesitatea executării tapei prin tăieturi succesive, risc sporit ca zona de recul a lamei
să vină în contact cu lemnul, excluzând posibilitatea executării tăieturilor de doborâre „ dintr-o mişcare”;
 Măsuri de prevenire: utilizarea motofierăstraielor cu şină corespunzătoare diametrului arborelui (fig. 9).

Fig. 9 Utilizarea unui motofierăstrău cu lama dimensionată corect faţă de diametrul arborelui;

Zona de risc de recul a lamei în contact cu lemnul

Utilizarea zonei de recul a şinei, prin atingerea acestei zone voluntar sau involuntar de lemn;
 pericol: aruncarea rapidă şi violentă a ferăstrăului cu motor , lama de ghidaj şi lanţul tăietor spre motorist;
391
 Măsuri de prevenire: Evitarea utilizării zonei de recul a şinei motoferăstrăului (fig. 10).

Fig. 10 Zona de risc de recul a lamei în contact cu lemnul

Utilizarea motoferăstrăului fără funcţionarea manetei de mână a frânei de lanţ;

 pericol: imposibilitatea frânării lanţului în caz de pericol (recul sau persoane aflate în apropiere)
sau atunci când motoferăstrăul se deplasează pe distanţe scurte.
 Măsuri de prevenire: Verificarea la începutul fiecărui schimb dacă maneta frânei de lanţ functionează şi dacă
opritorul de lanţ nu este defect.
Frâna de lanţ se activează şi din inerţie în cazul reculurilor puternice.
Dacă frâna lanţului ar fi prea sensibilă, s-ar activa mereu ceea ce ar deranja lucrul.
 Utilizarea motoferăstrăului cu sistemul de amortizare a vibraţiilor deteriorat.
 pericol: expunerea motoristului la vibraţii.
 Măsuri de prevenire: Interzicerea utilizării motoferastrăului cu elementele de amortizare a vibraţiilor, cu care
este cuplat corpul ferăstrăului cu motor, inclusiv dispozitivul de tăiere, uzate.
Expunerea prelungită la vibraţii provoacă amorţeală, insensibilitate, tremurat, înţepături, durere, pierderea
forţei, decolorări sau degradări ale pielii, de regulă la nivelul degetelor, mâinilor sau încheieturilor.
 Utilizarea motoferăstrăului cu amortizorul de zgomot lipsă sau deteriorat.
 pericol: creşterea semnificativă a nivelului de zgomot.
 Măsuri de prevenire: Interzicerea utilizării motoferăstrăului cu amortizorul de zgomot deteriorat sau lipsă.

În timpul utilizării sau după oprirea motoferăstrăului, amortizorul de zgomot poate să fie foarte
fierbinte, determinând arsuri ale utilizatorului.
 Utilizarea motoferăstrăului cu lanţul tocit sau ascuţit necorespunzător;
 pericol: creşterea semnificativă a pericolului de recul;
 Măsuri de prevenire: utilizarea unui lanţ tăietor ascuţit corespunzator;

Când lungimea dinţilor de tăiere s-a micşorat la 4 mm, atunci lanţul este uzat şi trebuie schimbat.
 Utilizarea motoferăstrăului cu lanţul netensionat;
 pericol: un lanţ netensionat poate sări de pe lama de ghidaj şi poate cauza leziuni serioase.
 Măsuri de prevenire: verificarea sistematică a tensionării lanţului; la fiecare alimentare cu combustibil.;

Cu cât este mai folosit un lanţ, cu atât el se lungeşte. Este important să se adapteze dispozitivul de tăiere
ţinând cont de această modificare.
 Utilizarea motoferăstrăului fără ungerea suficientă a mecanismului de tăiere;
 pericol: producerea de leziuni severe datorate ruperii lanţului din cauza ungerii insuficiente a mecanismului de
tăiere.
 Măsuri de prevenire: Respectarea instrucţiunilor de ungere a mecanismului de tăiere.

FACTORII DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

Mediul de muncă, este cea de-a patra componentă a sistemului de muncă.

Întreaga activitate de exploatare forestieră se desfăşoară în aer liber, în cele mai multe cazuri în condiţii de
izolare, la altitudine, în condiţii de mediu de cele mai multe ori vitrege. Influenţa condiţiilor de mediu, asupra
exrecutantului pot produce atât efecte fiziologice cât şi psihologice, sub formă de vătămări sau stări patologice.
În activitatea de exploatare forestieră se întalnesc: temperaturi excesive ale aerului, (ridicată/ scăzută), umiditatea
necorespunzătoare a aerului, ( ridicată/ scăzută), viteza mare a curenţilor de aer. Influenţa acestora se
concretizează în ansamblul transformărilor termo – chimice ce se produc la nivelul mijloacelor de producţie,
transformări care perturbă funcţionarea normală a acestora şi implicit activitatea lucrătorilor şi pot genera
accidente sau boli profesionale.

392
Urmărind statisticile în acest domeniu, şi în special în domeniul expunereii la zgomot şi vibraţii a fasonatorilor
mecanici, ca o dovadă a gravităţii acestor factori, s-a ajuns la măsura de reglementare a duratei de lucru cu
motoferăstrăul la cel mult trei ore pe schimb. Această măsură s-a stabilit pe baza unor experienţe în care s-a
demonstrat că modificările pragului de sensibilitate vibratorie după o activitate continuă de 3 ore cu
motoferăstrăul mecanic, sunt necesare 2 ore pentru revenirea la normal.
Din cele mai sus arătate, putem concluziona urmatoarele: în activitatea de exploatare forestieră, mai mult ca în
orice altă activitate, măsurile de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnavire profesională coroborează
toate modalităţile de prevenire, de natură tehnică, organizatorică, igienică si de altă natură, aşa încât, prin
aplicarea acestora, să fie eliminată, evitată sau diminuată acţiunea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnavire
profesională în acest sector de activitate.

Bibliografie

1. Tertecel, D. Preoteasa, I.- Utilajul şi tehnologia exploatării lemnului, editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1982
2. Rouă, C. Ştefănescu, Em.- Erogonomia forestieră, Editura Ceres, Bucureşti, 1976
3. Darabont, A, Pece, Şt. - Protecţia Muncii (manual pentru învăţământ universitar), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1992
4. Legea securităţii şi sănătăţii în muncă Nr. 319/2006
5. NORME METODOLOGICE de aplicare a legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/ 2006

PROIECTAREA ŞI IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM INTEGRAT DE

MANAGEMENT CALITATE-MEDIU-SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ
dr.ing. Doru Hauptmann-DONE OIL S.R.L. Reşiţa

1.1. Consideraţii generale

393
 ISO 9001/2001

OHSAS 18001
ISO 14000/2005

Fig 1.1. Elementele sistemului de management integrat

Noile provocări pentru managementul afacerilor de succes din acest nou mileniu sunt în continuă creştere.
Succesul se poate obţine doar în condiţiile unei abordări sistematice a proceselor. O integrare reuşită a sistemelor
de management depinde în esenţă de o bună planificare şi o implementare eficientă. Un sistem integrat de
management reprezintă o abordare managerială logică şi sistematică, ceea ce permite luarea de decizii strategice
şi operaţionale optime care să aibă în vedere toate aspectele esenţiale ce conduc la funcţionarea eficientă a unei
societăţi comerciale, atât din punct de vedere al calităţii, cât şi a mediului sau siguranţei şi igienei alimentare etc.
Avantajele sistemelor integrate de management sunt:
- mai multă coerenţă;
- optimizare a acţiunilor;
- minimizare a suprapunerilor şi a disipării răspunderii;
- cerinţe comune îndeplinite mai eficient;
- viziune unitară asupra dezvoltării viitoare;
- reducerea costurilor procesului de certificare.
Certificarea sistemelor integrate de management reprezintă cea mai bună soluţie pentru o societate comercială
adeptă a conceptului de management al calităţii totale şi aflată pe calea spre excelenţă.
Serviciile de certificare pentru sisteme integrate au de obicei următoarea formă:
- Calitate – Mediu;
- Calitate – HACCP;
- Calitate - Mediu – OHSAS;
- Calitate - Mediu – HACCP.
1.2. Ce este un sistem de management integrat ?
Un sistem de management integrat constă în cel puţin două sisteme de management diferite:
- SMC+SMM;
- SMC+SMM+SMSM
Un sistem de management progresist trebuie să aibă o structură modulară pentru a putea permite elemente noi în
sistemul existent.
Definiţie: Sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă este un ansamblu de elemente cu caracter
decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional din cadrul societăţii comerciale, prin intermediul căreia se
exercită ansamblul proceselor şi relaţiilor de MSSM, în vederea obţinerii nivelului dorit de sănătate şi securitate
în muncă.
1.3. Sistemul de management al calităţii

Managementul calităţii
394

Politica calităţii Obiective Planificare Responsabilită

ţi
Sistemul de calitate
 Fig 1.2. Elementele sistemului de management al calităţii
Sistemul de management al calităţii conform ISO 9001:2001 ajută staţiile pentru distribuţia carburanţilor să:
- analizeze cerinţele clienţilor;
- definească procesele care pot contribui la realizarea de produse acceptabile clientului;
- ţină sub control aceste procese;
- asigure un cadru pentru îmbunătăţirea continuă a activităţilor;
- crească probabilitatea de a îndeplini cerinţele impuse şi deci satisfacerea clientului şi/sau alte părţi interesate;
- asigure încrederea clienţilor în capacitatea societăţii comerciale de a furniza produse conforme cu cerinţele
specificate.
1.4. Sistemul de management de mediu

Management de mediu
ISO 14001

Sistem de management de Analiza ciclului

mediu de viaţa

Audit de mediu Aspecte de mediu

Evaluarea
Etichetarea în standardele de
performanţei de mediu
ecologică
mediu

Evaluare Evaluare
organizaţională produs
Fig 1.3. Elementele sistemului de management de mediu
Implementarea unui sistem de management de mediu conform ISO 14001:2005 permite unei staţii pentru
distribuţia carburanţilor:
- să stabilească o politică de mediu corespunzătoare;
- să stabilească o structură şi unul sau mai multe programe pentru a pune în practică politica şi pentru a-şi atinge
obiectivele de mediu fixate;
- să identifice aspectele de mediu care rezultă din activităţile, produsele sau serviciile sale pentru a evalua
impactul semnificativ asupra mediului;
395
- să identifice reglementările şi prevederile legale relevante;
- să identifice priorităţile şi să fixeze obiective generale şi obiective specifice de mediu corespunzătoare;
- să faciliteze activităţile de planificare, control, monitorizare, acţiuni corective, audit şi analiză pentru a se
asigura că politica de mediu este respectată şi sistemul de management de mediu rămâne corespunzător;
- să fie capabilă să se adapteze la schimbări.
Introducerea unui sistem de management de mediu poate ajuta o organizaţie să ofere încredere părţilor interesate
referitor la faptul că:
- există un angajament al conducerii privind îndeplinirea propriei politici, a obiectivelor şi ţintelor sale de mediu;

- accentul este mai degrabă pe prevenire decât pe corecţie;

- poate furniza dovada unei preocupări rezonabile privind problemele de mediu şi de conformitate cu
reglementările;
- proiectarea sistemelor include procesul de îmbunătăţire continuă.

1.5. Sistemul de management al sănătăţii şi securităţii în muncă

Implementarea unui sistem de management al securităţii şi sănătăţii în muncă conform OHSAS 18001 prezintă
următoarele avantaje:
- generează încrederea că staţiile pentru distribuţia carburanţilor respectă cerinţele legale şi de reglementare;
- are un management la un standard foarte înalt legat de securitate şi sănătate în muncă inclus în managementul
general al staţiei pentru distribuţia carburanţilor.
Staţiile pentru distribuţia carburanţilor au definit clar:
- riscurile accidentelor;
- modul de minimizare a îmbolnăvirilor;
- modul de măsurare, monitorizare şi evaluare a implementării smssm.

Fig 1.4. Implementare SMSSM după modelul OHSAS 18001

Staţiile pentru distribuţia carburanţilor asigură îmbunătăţirea sănătăţii şi securităţii în muncă prin:
- abordarea planificată şi documentată a problemelor legate de securitate şi sănătate în muncă
- proceduri ale smssm care definesc zonele de responsabilitate
- cunoaşterea şi conştientizarea cu privire la problemele ssm şi asigurarea unui climat social stabil, favorabil
performanţei în cadrul staţiei pentru distribuţia carburanţilor
- obiective legate de îmbunatatirea smssm cu rezultate măsurabile
- reducerea riscurilor accidentelor şi îmbolnăvirilor
- micşorarea timpului de lucru pierdut datorită îmbolnăvirilor şi accidentelor
- inspecţii şi acţiuni preventive
- exerciţii şi practica demonstrată pentru situaţii de urgentă
- analize, audituri şi înregistrări privind managementul ssm
396
- evaluarea periodică a modului de aplicare a cerinţelor legale şi de reglementare prin care se asigură şi reducerea
probabilităţii penalităţilor legale şi compensatorii
- motivarea personalului şi reducerea costurilor de operare
- face cunoscut părtilor interesate eforturile planificate privind conformitatea cu OHSAS 18001
- asigură îmbunatăţirea imaginii staţiei pentru distribuţia carburanţilor, îmbunătăţind gradul de competitivitate şi
relaţiile cu autorităţile de interes public

1.6. Avantajele sistemului integrat de management

ISO 9001 : 2001 ISO 14001 : 2005

OHSAS
18001 : 1999

STAŢIE DISTRIBUŢIE CARBURANŢI

Fig 1.5. Schema sistemului de management integrat al staţiei pentru distribuţia carburanţilor

Înţelegerea, elaborarea şi documentarea sistemului integrat de management presupune valorificarea celor trei
sisteme de cerinţe descrise în documentele de referinţă aplicabile:
- SR EN ISO 9001:2001, pentru sistemul de management al calităţii (SMC);
- SR EN ISO 14001:2005, pentru sistemul de management de mediu (SMM);
- OHSAS 18001:2004, pentru sistemul de management al sănătăţii şi securităţii în muncă (SMSSM).
Orice staţie pentru distribuţia carburanţilor se gândeste să mai reducă din costurile şi deranjul cerut de
implementarea separată a celor trei sisteme de management celebre astăzi.
Ideea cea mai la îndemână în această privinţă este implementarea dintr-o dată a celor trei sisteme printr-un
proiect intitulat „integrat sistem de management" sau prerescurtat SMI.
Integrarea celor trei sisteme reduce costurile şi duratele cu consultanţa, implementarea şi certificarea, pentru că
în loc să faci de trei ori câte unul, faci o dată trei.
Sistemul integrat de management se construieşte pornind de la sistemul de management al calităţii, cel mai
„deschis” auditorilor, diverselor stiluri de abordare şi „de management" dintre toate. Abordarea integrată
furnizează un model nu doar mai ieftin, ci şi mai adevărat al staţiei pentru distribuţia carburanţilor în comparaţie
cu fiecare dintre elementele ei luate separat.
Sistemul integrat este trivalent şi nu numai, pentru că principiile comune îl fac deschis şi altor sisteme de
management general-financiar, al riscului, al responsabilităţii sociale, al informaţiilor sau specific unei anumite
ramuri de activitate.
Aplicarea unui sistem integrat, asociată cu auditarea „dintr-un foc” a întregului sistem prezintă unele avantaje la
care proprietarii de staţii pentru distribuţia carburanţilor nu pot rămâne insensibili:
- mai puţine proceduri şi audituri, ceea ce se traduce în mai puţine zile-angajat "blocate" cu scrierea şi auditarea
proceselor;
- mai puţină cheltuială şi birocraţie nenecesară;
- mai puţine complicaţii cu cât este mai integrat, sistemul este mai complet, deci mai aproape de modul real în
care funcţionează staţia pentru distribuţia carburanţilor, oamenii nu lucrează "pe sisteme": o oră pentru
managementul calităţii, una pentru managementul de mediu, una pentru managementul sănătăţii şi securităţii în
muncă, o alta pentru management financiar, al riscului s.a.m.d., la nivelul operaţional se lucrează integrat de
când lumea, o mai multă flexibilitate, deci adaptabilitate, răspuns mai prompt la cerinţele în schimbare ale
397
clienţilor, pieţei, autorităţilor, într-o lume în care câştigă cine se adaptează primul acesta este un atu vital pentru
orice staţiei pentru distribuţia carburanţilor;
- mai puţină tensiune şi risipă, pentru că dispar barierele artificiale introduse de cele 3 sisteme.

Pentru a stabili, concepe şi documenta un sistem de management integrat este necesar să:

- "descoperim" şi să înţelegem cerinţele şi procedurile care este obligatoriu să fie;

- documentate prin analiza de text a fiecărui document de referinţă în parte, analiza de text constă din
identificarea predicatelor (un predicat = o cerinţă), predicatele sunt aproape fără excepţie introduse prin „ staţiei
pentru distribuţia carburanţilor trebuie să..." ori prin „managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să….";
- introducem în proceduri descrieri ale modului în care acoperim cerinţele identificate citind pe orizontala
procesului respectiv din rezultatele analizei de text;
- stabilim corespondenţele între capitolele (cerinţele) celor trei sisteme de management (documente de referinţă),
în acest scop utilizăm tabelele de echivalenţă la fiecare dintre cele trei documente;
- pentru fiecare dintre procesele unitare - care se regăsesc la toate cele trei sisteme;
- elaborăm câte o singură procedură de sistem; procedurile de sistem, astfel elaborate, pot fi, apoi detaliate în
proceduri operaţionale, instrucţiuni de lucru;
- nu pierdem din vedere că, deşi, din cele trei documente, numai ISO 9001:2001 este construit pe principiul
„abordare bazată pe proces”, totuşi, managementul se realizează prin managementul proceselor astfel încât
introducem în proceduri şi elementele specifice procesului şi anume date de intrare, rezultate (date de ieşire),
indicatori de performanţă, PDCA, furnizor/client, proprietar de proces;
- inventariem documentele organizaţionale deja existente, înainte de a scrie totul de la început, deoarece este
posibil ca în organizaţie cerinţele să fie deja îndeplinite, integral sau parţial, fără să ştim aceasta.
Un sistem integrat de management se construieşte pe osatura sistemului de management al calităţii, al cărui
document de referinţă, ISO 9001:2001, este cel mai avansat (managerial) dintre cele trei standarde de referintă
alese. De menţionat că ISO 14001:2005 se află în proces de revizuire, către o abordare mai pregnant
managerială, compatibilă cu ISO 9001:2001; cât despre OHSAS 18001, el încă îşi caută drumul către mai larga
recunoaştere, nefiind standard internaţional, în consecinţă (unde am precizat modalităţile de tratare a cerinţelor
standardelor de referinţă, în diverse tipuri de documente), spre deosebire de tabelele de echivalenţă date în
documentele de referinţă de faţă, am pornit de la ISO 9001. Numerotarea capitolelor-cerinţelor este identică la
ISO 14001 şi OHSAS 18001, similară cu ISO 9001:1994, nu şi cu ISO 9001:2001. Rolul motrice jucat de
sistemul de management al calităţii cu al său ISO 9001:2001 este reliefat şi în ISO 14001 prin precizarea
următoare: „staţile pentru distribuţia carburanţilor pot alege utilizarea unui sistem de management existent care
corespunde seriei de standarde ISO 9000, ca bază a sistemului lor de management de mediu".
1.7. Principii ale sistemului integrat de management
Echivalenţa fundamentală a celor trei standarde constă în faptul că cele trei documente de referinţă au în comun
anumite principii ale sistemului de management şi anume:

Principiul 1 – Staţia pentru distribuţia carburanţilor concentrată asupra clientului (focalizare către client)
Staţiile pentru distribuţia carburanţilor depind de clienţii lor şi din acest motiv trebuie: să înţeleagă cerinţele
prezente şi viitoare ale clienţilor, să răspundă cerinţelor clientului şi să se străduiască să devanseze aşteptările
clienţilor.

Principiul 2 – Leadership
Leaderii asigură unitatea dintre scopul staţiei pentru distribuţia carburanţilor şi direcţiile de acţiune. Ei trebuie să
creeze şi să menţină un mediu intern în care fiecare angajat poate fi pe deplin implicat în atingerea obiectivelor
staţiei pentru distribuţia carburanţilor

Principiul 3 – Implicarea personalului

Personalul de la toate nivelurile reprezintă elementul central al unei staţii pentru distribuţia carburanţilor şi
implicarea lui totală dă posibilitatea folosirii abilităţilor lui în beneficiul staţiei pentru distribuţia carburanţilor

Principiul 4 = Abordarea tip proces (procesuala)

Un rezultat dorit se obţine mai eficient când resursele şi activităţile sunt abordate ca un proces

Principiul 5 – Abordarea sistemică la nivelul conducerii

Identificarea, înţelegerea şi conducerea sistemului de procese intercorelate ale staţiei pentru distribuţia
carburanţilor pentru realizarea obiectivelor stabilite, îmbunătăţeşte eficienţa staţiei pentru distribuţia
carburanţilor
398
Principiul 6 – Îmbunătăţirea continuă

Fig 1.6. Elementele managementului staţiei pentru distribuţia carburanţilor

Principiul 7 – Argumentarea cu date şi informaţii a deciziilor

Deciziile efective se bazează pe analizarea datelor şi informaţiilor

Principiul 8 – Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii
O staţie pentru distribuţia carburanţilor şi furnizorii ei sunt interdependenţi şi au o relaţie reciproc avantajoasă
care creşte abilitatea ambilor de a crea valoare. O altă parte comună importantă, a celor trei standarde, este luarea
în consideraţie a necesităţilor şi cerinţelor părţilor interesate.
Managementul trebuie să întreprindă activităţile necesare pentru a da încredere fiecărei părţi interesate.
Necesităţile părţilor interesate trebuie comunicate în întregime.
Pentru scopurile managementului calităţii, mediului, securităţii şi sănătătii în muncă principalele părţi interesate
sunt:
- clienţii, ultimii utilizatori;
- proprietarii, acţionarii;
- angajaţii, personalul;
- furnizorii, subcontractanţi, partenerii şi aliaţii;
- societatea umană în ansamblul său, comunitatea locală, publicul.

Concluzii

Satisfacţia clientului, protecţia mediului înconjurător, securitatea şi sănătatea muncii sunt strâns legate de
strategia dezvoltării şi de valorile definitorii ale staţiilor pentru distribuţia carburanţilor. În acest sens,
managementul la cel mai înalt nivel al staţilor pentru distribuţia carburanţilor a hotărat implementarea unui
Sistem de Management Integrat Calitate-Mediu-Securitate şi Sănătate în Muncă în conformitate cu standardele
SR EN ISO 9001: 2001, SR EN ISO 14001: 2005 şi OHSAS 18001: 2004. Managementul staţiilor pentru
distribuţia carburanţilor este conştient de faptul că implementarea sistemului asigură îmbunătăţirea continuă a
performanţelor staţiilor prin impactul pozitiv pe care îl poate avea ca urmare a gestionării corespunzătoare a
riscurilor, reducerea costurilor, creşterea credibilităţii organizaţiei şi a satisfacţiei clientului.
Pentru realizarea acestui deziderat ne propunem următoarele obiective generale:
- menţinerea şi îmbunătăţirea continuă a nivelului satisfacţiei clienţilor şi a partenerilor noştri faţă de produsele
oferite şi de modul de colaborare;
- asigurarea de resurse corespunzătoare pentru procese optime, deoarece fidelitatea clientului pretinde produse
ireproşabile;
- asigurarea nevoilor de instruire şi conştientizare a întregului personal privind cerinţele clienţilor, prevederile
legislative şi a altor reglementări aplicabile, problemele de mediu şi obligaţiile de SSM pe care le are;
- aplicarea principiilor „dezvoltării durabile”, respectiv ale dezvoltării care rezolvă necesităţile prezentului fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi rezolva propriile necesităţi prin reducerea consumului de
materii prime, materiale şi energie şi prin utilizarea materialelor cu impact minim asupra mediului, recuperabile
sau reciclabile;
- întărirea imaginii de marcă a organizaţiei şi reducerea impactului produs asupra mediului înconjurător de
activităţile desfăşurate de organizaţie prin îndeplinirea cerinţelor, privitoare la protecţia mediului, ale legislaţiei
în vigoare şi standardelelor aplicabile;
399
- respectarea şi aplicarea legislaţiei în domeniul SSM pentru stabilirea măsurilor tehnice, sanitare şi
organizatorice în concordanţă cu condiţiile de muncă şi factorii de risc;
- evaluarea şi controlul riscurilor de accidente şi îmbolnăviri profesionale şi informarea personalului cu privire
la riscurile la care este expus în cadrul activităţilor desfăşurate.
Managementul calităţii, mediului şi securităţii şi sănătăţii în muncă aparţin strategiei de bază a staţei pentru
distribuţia carburanţilor. S-a hotărât asigurarea resurselor necesare pentru implementarea şi îmbunătăţirea
continuă a sistemului de management integrat calitate, mediu, securitate şi sănătate în muncă.

SISTEMUL DE MANAGEMENT INTEGRAT

CALITATE-MEDIU-SECURITATE ŞI SǍNǍTATE ÎN MUNCǍ
LA O STAŢIE DE DISTRIBUŢIE CARBURANŢI
dr.ing. Doru Hauptmann-DONE OIL S.R.L. Reşiţa

400
Managementul sistemelor calităţii (MSQ), de mediu (MSM) şi respectiv securitate şi sănătate în muncă
(MSSSM) respectiv managementul sistemului integrat (MSI) este în prezent o metodă ştiinţifică de conducere şi
organizare. Ştiinţa managementului calitate (Q), de mediu (M) şi sănătate şi securitate în muncă (SSM) şi
respectiv integrat (SI) s-a conturat relativ recent, prin eforturile depuse de un număr mare de specialişti din toate
ţările, ca urmare a necesităţii impuse de dezvoltarea economică.
Managementul a fost privit iniţial ca o activitate practică, concretă, constituită din ansamblul activităţilor de
organizare şi conducere, în scopul adoptării deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor
microeconomice. Pe măsura dezvoltării ştiinţelor economice şi sociale şi a căutării unor soluţii ştiinţifice pentru
maximizarea profitului şi corelarea acţiunilor de organizare şi planificare cu rezultatele obţinute, s-a definit
managementul ca ştiinţă a organizării şi conducerii societăţilor.
Managementul la nivel microeconomic este considerat în prezent ca fiind ansamblul sistematic de concepte,
teorii, legi, tehnici, metode, modele şi reguli care privesc organizarea şi conducerea pe baze ştiinţifice a unei
entităţi economico-sociale, conturate pe baza unor procese de colectare, sistematizare şi generalizare a
experienţelor de vârf realizate pe plan mondial şi a rezultatelor cercetărilor proprii, având drept scop adoptarea
deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor la nivel microeconomic.
Pentru prima dată procesul de management al staţiei pentru distribuţia carburanţilor constă din ansamblul
fazelor, procesele prin care se determină obiectivele acesteia şi ale subsitemelor încorporate, resursele şi
procesele de muncă necesare realizării lor şi executanţii acestora, prin care se integrează şi se controlează munca
personalului, folosind un complex de metode şi tehnici în vederea îndeplinirii cât mai eficiente a raţiunilor care
au determinat eficienţa staţie pentru distribuţia carburanţilor.
În cadrul procesului de management al staţiei pot fi identificate patru faze principale:
- faza previzională, caracterizată de preponderenţa previziunii şi a viziunii prospective, axată pe anticiparea de
modalităţi, metode, soluţii etc. organizatorice, motivaţionale, de evaluare, corespunzător evoluţiei predeterminate
a firmei;
- faza de operaţionalizare în care este preponderentă organizarea, coordonarea şi antrenarea personalului în
vederea realizării curente a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele firmei;
- faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor, fază finală, în care predomină exercitarea funcţiei de evaluare
şi control în raport cu obiectivele şi criteriile stabilite în prima fază. În cadrul acestei faze se stabilesc acţiunile
de corectare şi adaptare permanentă a procesului de management la necesităţile actuale ale firmei;
- faza de ameliorare şi îmbunătăţire continuă în vederea obţinerii eficienţei economice datorită utilizării
sistemelor de management Q&M&SSM, respectiv SMI;
Aceste faze corespund elementelor ,,Ciclului lui Deming” (PDCA-Plan, Do, Check, Act), concept introdus în
domeniul calităţii în 1986 şi preluat ulterior în toate activităţile de management (Fig. 1).

Planifică

Analizează
Execută

Verifică

Fig. 1 Elementele ciclului lui Deming

,,Ciclul lui Deming” reprezintă succesiunea activităţilor pentru îmbunătăţire, subliniind importanţa înţelegerii şi
evaluării corecte a consecinţelor înainte de a acţiona şi este format din următoarele elemente:
- planificare (plan)-se analizează situaţia dată, stabilindu-se ce se doreşte în perspectivă. Se evaluează în ce
măsură pot fi satisfăcute cerinţele, care sunt cele mai importante rezultate care trebuie obţinute, dacă datele

401
disponibile sunt suficiente şi ce informaţii noi sunt necesare. Se stabilesc priorităţile, elaborându-se un plan
iniţial sau de îmbunătăţire, pe baza evaluărilor făcute;
- derulează activităţile planificate-execută (Do)-se aplică planul de îmbunătăţire pentru a obţine primele
informaţii privind efectele (rezultatele) posibile ale acestuia;
- control-verifică (check)-se evaluează rezultatele (efectele) aplicării planului de îmbunătăţire, identificându-se
punctele critice;
- analizează-acţionează (Act)-se studiază rezultatele şi dacă nu au fost realizate îmbunătăţirile preconizate se iau
măsuri pentru efectuarea modificărilor necesare în proceduri, elaborarea de noi standarde sau modificarea celor
existente, pentru a le pune de acord cu soluţiile preconizate.
Procesul de management variază, atât în ansamblu, cât şi la nivelul funcţiilor competente. Intensitatea
procesului, apreciată prin intermediul volumului de timp alocat, numărului şi importanţei deciziilor şi acţiunilor
întreprinse de conducere, evoluează, de cele mai multe ori, ciclic, ondulatoriu, intensităţile maxime
corespunzând încheierii şi începerii principalelor subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activităţilor
staţiei pentru distribuţia carburanţilor.
Sistemele de management Q&M&SSM sau SI sunt părţi componente ale sistemului de management general al
firmei.
Tendinţele actuale manifestate în domeniul economic atât la nivel european cât şi internaţional, arată în mod
clar, pe de o parte, necesitatea stabilirii de către fiecare staţiei pentru distribuţia carburanţilor a unor obiective
concrete privind securitatea şi sănătatea în muncă, iar pe de altă parte, necesitatea plasării acestor obiective pe
aceeaşi treaptă de importanţă cu obiectivele privind productivitatea, calitatea produselor sau protecţia mediului
înconjurător.
De asemenea, este deja recunoscut faptul că între aceste segmente ale managementului general al firmei există o
relaţie directă, succesele/deficienţele înregistrate în cadrul unui segment având efecte favorabile, respectiv
nefavorabile, şi asupra celorlalte segmente.
Necesitatea abordării sistematice a acestor segmente ale managementului general al firmei a impus conceperea şi
realizarea unor modele pe baza cărora să se facă implementarea, menţinerea şi verificarea sistemelor de
management pentru fiecare dintre aceste segmente.
Astfel de modele au apărut pentru prima dată în domeniul calităţii apoi al protecţiei mediului, conceptul fiind
extins ulterior şi pentru SSM. Relaţiile directe existente între aceste componente la nivelul managementului
general al unei firme au impus stabilirea unor corelaţii şi la nivelul modelelor aferente, în special în cazul
sistemelor de management al SSM, calităţii şi mediului (Fig. 2).
Procesul tehnologic şi presiunea intensă a competiţiei au adus schimbări rapide în condiţiile de lucru, procesele
de muncă şi în organizare sub aspectul managementelor Q&M&SSM sau SI. În aceste condiţii, legislaţia este
esenţială dar nu poate asigura singură gestionarea noilor tipuri de pericole şi riscuri. Organizaţiile trebuie să fie
capabile să facă faţă în mod continuu problemelor de management Q&M&SSM sau SI şi să răspundă acestora
prin strategii dinamice de management. Acesta constituie un alt motiv al necesităţii de introducere a noţiunii de
sistem de management în domeniul Q&M&SSM sau SI. Sistemul de management Q&M&SSM sau SI este
definit ca fiind un ansamblu de elemente cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional etc.
din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor şi al relaţiilor de management al
Q&M&SSM sau SI în vederea obţinerii nivelului dorit de performantă şi competitivitate. Pentru realizarea unui
sistem(e) de management Q&M&SSM sau SI eficient(e) este necesară parcurgerea mai multor etape.
În cadrul unei prime etape, premergătoare, organizaţia trebuie să decidă demararea acţiunilor pentru
implementarea sistemului şi să asigure participarea la cursuri de formare în acest domeniu, a personalului cu
atribuţii specifice de Q&M&SSM sau SI.
De asemenea, ar trebui luată în considerare participarea managerilor la acest gen de cursuri, având în vedere
faptul că aceştia vor avea de jucat un rol deosebit de important în asigurarea funcţionării eficiente a viitorului
sistem de management Q&M&SSM sau SI.
Urmând ciclul lui Deming, procesul de implementare a sistemului începe cu etapa de planificare, în care
angajatorul trebuie să definească politica sa în domeniul Q&M&SSM sau SI, să contureze cadrul general pentru
identificarea obiectivelor necesare şi să planifice realizarea acestora.

Etapa de implementare propriu-zisă a sistemului implică efectuarea următoarelor acţiuni:

- stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor;
- stabilirea procedurilor de comunicare a informaţiilor privind SSM către angajaţi şi alte părţi interesate;
402
- documentarea proceselor şi dezvoltarea unui sistem de control al documentelor şi al datelor;
- aplicarea unui sistem de control operaţional;
- stabilirea planurilor şi procedurilor pentru situaţii de urgenţă.

MANAGEMENTUL GENERAL AL FIRMEI

MANAGEMENTU MANAGEMENTU MANAGEMENTU ALTE SEGMENTE

L CALITĂŢII L MEDIULUI L SSM DE MANAGEMENT

ISO 9001:2006 ISO 14001:2005 OHSAS Reglementări

Documente de Cerinţe legale si specifice
provenienţă externă alte cerinţe
18001:2008
Prevederi legale şi alte
cerinţe

REGLEMENTĂRI, RECOMANDĂRI, SPECIFICAŢII

Fig. 2 Sistemul de management integrat al managementului general al firmei

Etapa de verificare are ca scop principal îmbunătăţirea continuă a sistemului şi se realizează în principal prin:
- măsurarea şi monitorizarea performanţei în domeniul Q&M&SSM sau SI;
- auditarea sistemului de management al Q&M&SSM sau SI şi a conformităţii cu legislaţia în domeniu.

Piaţa de carburanţi va continua să se dezvolte în următorii ani cu un ritm

accelerat

Dezvoltări
viitoare
Concentrare
Puterea financiara
pe dezvoltarea
va deveni un
prezentei la
avantaj competitiv
nivel naţional
decisiv

Nevoia introducerii de
noi servicii în continuă Competitie în
creştere creştere, ce va duce la
Formele moderne
de comerţ câştigă în Creştere accelerată o scădere a preţurilor
importanţăpe scară a gradului de reale
largă concentrare

Fig. 3 Dezvoltări viitoare ale pieţii de carburanţi

Pentru realizarea unui sistem(e) de management Q&M&SSM sau SI eficient(e) este necesară parcurgerea mai
multor etape pentru evaluarea sistemelor Q&M&SSM sau SI. În etapa de acţionare efectivă în vederea
îmbunătăţirii, se realizează analiza managementului, având ca bază rezultatele etapei de verificare.

1. Obiectivele staţiei pentru distribuţia carburanţilor

403
În acest capitol pentru prima dată au fost stabilite standarde de operare a unei staţii pentru distribuţia
carburanţilor, standarde ce determină succesul unui distribuitor de carburanţi.
Piaţa de carburanţi va continua să se dezvolte în următorii ani cu un ritm accelerat, dezvoltarea viitoare fiind
legată de necesităţile omului modern şi de creşterea nivelului de trai conform figurii 3.
În figura 4. sunt prezentaţi factori determinanţi pentru succesul unui distribuitor de carburanţi pe piaţa
românească.
Obiectivele privind comerţul de carburanţi en detail sunt următoarele:
- dezvoltarea unei relaţii de parteneriat cu administratorul staţiei de a cărei strânsă unitate să beneficieze atât
titularul brendului cât şi administratorul staţiei;
- să fie un bun vecin şi să nu permită nici unei staţii de benzină să afecteze în mod negativ mediul înconjurător şi
oamenii;
- prezentarea staţiei şi aspectul general la standardele cele mai înalte care să satisfacă toate aşteptările clienţilor;
- furnizarea unei calităţi şi consistenţe a standardelor serviciilor oferite clienţilor;
- crearea unui nivel de loialitate a clientului prin oferirea unor standarde înalte de prezentare a staţiei şi a
serviciilor astfel încât clientul să fie convins că trebuie să revină în staţie;
- oferirea unei atmosfere de siguranţă de vizitare pentru clienţi şi de lucru pentru personal;
- realizarea unei profitabilităţi ridicate, care să asigure un venit corespunzător investiţiei şi efortului depus.

Un număr de factori sunt determinanţi pentru succesul unui distribuitor de

carburanţi pe piaţa românească

•Alegerea locaţiei funcţie de

infrastructură şi nivelul de mobilitate
•Intrare rapidă pe piaţă
•Strategie de dezvoltare clară • Poziţionare clară pe piaţă
• Sortiment de produse adaptat • Management experimentat
obiceiurilor de consum locale
• Introducerea graduală a unor • Imagine populară
noi servicii şi a mărcilor de
magazin
• Transfer rapid de know-how
Factori de
• Transfer gradual a responsabilităţilor către succes pe piaţa
de carburanţi
• Adaptare locală
managementul local
din România • Dezvoltarea managementului local
• Grad înalt de competivitate la nivelul • Motivarea angajaţilor prin oferirea de
preţurilor practicate
oportunităţi de dezvoltare a carierei

Fig. 4 Factori determinanţi pentru succesul unui distribuitor de carburanţi

1.2. Curtea staţiei/insulele/gurile de canalizare/interceptori

Aspectul şi prezentarea insulelelor şi a zonei ce le înconjoară vor necesita atenţie deosebită deoarece vor avea de
suferit din cauza oricărei scurgeri de combustibil de la pompe sau a gunoiului aruncat din autovehicule. Orice
scurgere de combustibil necurăţată poate deveni primejdioasă şi va lăsa o pată în curtea staţiei. Pentru a proteja
mediul înconjurător de contaminare datorată scurgerilor de combustibil, gurile de drenaj înconjoară curtea şi
conduc către interceptorii staţiei, nu spre sistemul de canalizare domestic. Odată ce scurgerea a fost spălată către
interceptori, substanţele petroliere contaminante sunt filtrate printr-o serie de 3 încăperi, ce vor reţine produsul
petrolier şi vor permite produsului pe bază de apă să se scurgă în sistemul de canalizare domestic.
Pentru a păstra standardul în cazul curţii staţiei, insulelor pompelor, gurilor de canalizare, interceptorilor, este
necesar ca:
 suprafeţele curţii şi insulele pompelor să fie păstrate curate, intacte, fară obstrucţii şi urme de gunoi;
 gurile de canalizare şi interceptorii să fie funcţionali pentru a se realiza standardul;
 să se spele suprafeţele curţii/insulelor zilnic, chiar mai frecvent dacă este necesar. Se programează ,,patrule
împotriva gunoiului” cel puţin o dată pe schimb, sau chiar mai frecvent dacă este necesar. Se programează
curăţarea interceptorilor de către un contractor specializat, autorizat, cel puţin o dată la şase luni sau mai
frecvent, în caz de urgenţă. Gurile de canalizare trebuie curăţate atunci când este necesar sau cel puţin o dată la

404
şase luni.

1.3. Echipamentele de aer şi apă
Furnizarea aerului pentru umflarea cauciucurilor, a apei pentru radiatoare şi pentru recipientul pentru spălarea
parbrizului reprezintă o prioritate pentru şoferi. Loialitatea poate fi construită asigurându-ne că aceste servicii
sunt întotdeauna accesibile. Aerul pentru umflarea roţilor trebuie comprimat fie de către un compresor propriu,
aflat în interiorul unităţii de aer, fie de către un compresor mai mare, aflat la distanţă, ce va putea fi folosit pentru
furnizarea aerului comprimat în toată staţia.
Pentru a păstra standardul în cazul echipamentelor de aer şi apă, este necesar ca:
- unităţile de aer şi apă trebuie să fie operaţionale, să funcţioneze corect, bine întreţinute şi accesul la ele
neobstrucţionat, în orice moment;
- unităţile de aer şi apă trebuie păstrate curate;
- folosirea liniei de aer trebuie urmărită atent;
- nu trebuie permis copiilor să folosească echipamentul de aer de la staţie;
- unităţile trebuie spălate cu detergent şi uscate zilnic.
Unităţile de aer şi apă trebuie verificate la fiecare schimb pentru a ne asigura că sunt curate, operaţionale,
neobstrucţionate. Orice defect descoperit trebuie înregistrat în Jurnalul staţiei. Contractorii ce asigură întreţinerea
trebuie informaţi imediat asupra defectelor. Ei vor răspunde conform condiţiilor contractuale. Nu este permisă
parcarea în zona echipamentelor de aer şi apă. Compresoarele trebuie întreţinute conform responsabilităţilor.

1.4. Zidurile înconjurătoare, gardurile şi peisajul

În funcţie de locul în care se află staţia, întotdeauna este necesar un element de separare a acesteia de alte
proprietăţi vecine. Dacă există un zid, un gard, o zonă verde, sau chiar o combinaţie a celor trei, prezentarea şi
starea lor vor contribui foarte mult la aspectul estetic al staţiei.
Pentru a păstra standardul în cazul zidurilor înconjurătoare, gardurilor, este necesar ca:
- zidurile înconjurătoare şi gardurile trebuie păstrate într-o stare perfectă, fară nici un fel de mizerii sau desene pe
ele;
- zona verde trebuie să fie îngrijită şi fară gunoaie pentru a se realiza standardul
Se verifică aspectul gardului, al zonei verzi şi al zidurilor împrejmuitoare zilnic. Se spală orice zid sau gard cel
puţin o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar. Se înregistrează orice accident-dacă există o pagubă sau act
de vandalism în Jurnalul staţiei şi notează ce acţiuni au fost întreprinse pentru a se rezolva situaţia. Se
implementează un plan regulat de întreţinere a zonei verzi.
Programul de activităţi pentru întreţinerea spaţiilor verzi este:
- se coseşte iarba în partea din faţă până la 25 mm şi se îndepărtează ceea ce a fost tăiat;
- se plivesc zonele plantate;
- se verifică aracii şi legăturile pomilor;
- se curăţă gardurile vii;
- se curăţă arbuştii de uscături;
- se udă zonele verzi;
- se înlocuiesc plantele ornamentale;
- se subţiază centurile copacilor şi arbuştii;
- se verifică dacă există eventuale contaminări cu produse petroliere;
- se îndepartează şi se înlocuieste pământul afectat şi plantele respective;
- se îndepărtează plantele din pavaj prin aplicarea controlată de ierbicide ;
- zonele cu iarbă trebuie cosite corespunzător şi tratate cu compuşi nutritivi conform indicaţiilor producătorului.

2. Clădirea statiei
2.1. Planul magazinului
Planul Magazinului s-a stabilit luând în considerare poziţia şi potenţialul magazinului.
Când s-a luat în primire magazinul, s-a văzut că toate elementele lui sunt la locul potrivit pentru a primi diferitele
mărfuri spre vânzare.
Planul magazinului ia în considerare tiparele de cumpărare şi mişcările clientului în interiorul magazinului.
Tiparele de cumpărare sunt definite ca zone: de impuls, de cumpărături planificate, de cumpărături ocazionale şi
de oferte promoţionale.
Scopul planificării magazinului în acest fel este de a influenţa mişcările clientului în interiorul magazinului şi de
405
a optimiza potenţialul de vânzare prin:
- menţinerea magazinului în concordanţă cu planul la zi;
- schiţa magazinului trebuie să fie disponibilă la staţie în orice moment;
- vor fi folosite doar echipamentele aprobate de şeful de staţie şi vor fi plasate conform schiţei date;
- modificările în schiţa magazinului nu se pot face decât cu acordul şefului de staţie.
În condiţii normale, schiţa rămâne neschimbată. În cazul în care este necesară o repoziţionare a rafturilor sau a
unei gondole, trebuie să discuţi motivele cu şeful de staţie şi să-i obţii acordul. Ca urmare a acestui acord pentru
implementarea acestei schimbări, va fi elaborată o nouă schiţă ce va fi datată şi semnată de ambele părţi. Din
timp în timp, poziţionarea unităţilor de prezentare mobile va fi indicată de şeful de staţie. Aceste indicaţii trebuie
urmate în mod obligatoriu. Se impune ca unităţile de prezentare mobile să nu obstrucţioneze tejgheaua.

2.2. Planograme
O planogramă indică poziţionarea produselor în unitatea de prezentare. Planograma este proiectată pentru fiecare
categorie de produse şi indică aranjarea gamei de produse în zona de prezentare, în fiecare unitate.
Aranjarea gamei de produse ţine seama de spaţiul de prezentare disponibil, mărimea şi forma produselor, de
produsele înrudite, de regula mâinii drepte şi de psihologia clientului prin:
- menţinerea planogramei curente pentru fiecare unitate de prezentare din magazin în conformitate cu
înregistrarea stabilită;
- o copie a planogramei fiecărei unităţi de prezentare trebuie păstrată la staţie tot timpul;
- modificări ale planogramelor pot fi facute numai cu acordul şefului de staţie;
- etichetele aflate pe marginea raftului trebuie să corespundă produselor aflate pe raft pentru vânzare.
Este necesar ca etichetarea marginii raftului să fie făcută conform planogramei pentru fiecare unitate de
prezentare în parte. Trebuie comandată suficientă marfă pentru a respecata planogramele. Dacă etichetarea
marginii rafturilor nu este posibilă, pentru a respecta planogramele, fie se folosesc copiile planogramelor de la
staţie, fie se fotografiază fiecare unitate de prezentare când este plină cu marfă. Din timp în timp, seful de staţie
va indica modificări în planograme, prin contact direct. Acestea vor trebui întotdeauna aplicate pentru ca
standardele să fie realizate, iar aceste modificări apar în planogramă. După aprobarea şi introducerea unei
schimbări, va fi întocmită o nouă planogramă, ce trebuie datată şi semnată de ambele părti.
Produsele alimentare stricate trebuie puse într-un container-pungă şi plasate în tomberonul de gunoi, se
îndepărtează imediat orice produs stricat, soios s-au într-o condiţie necorespunzătoare. Se inspectează zilnic
echipamentele iar orice problemă legată de performanţele lor trebuie verificată în cărţile lor tehnice. Se păstrează
vitrinele şi uşa libere de materiale publicitare. Se curăţă zilnic câte o secţiune de prezentare a bunurilor. Se
împarte magazinul în 7 secţiuni şi se organizează curăţenia în magazin pe principiul rotaţiei, sau mai des, dacă
este necesar. Se spală podeaua magazinului, uşa şi tejgheaua zilnic, sau mai des dacă este nevoie. Produsele se
etalează astfel încât mişcarea clienţilor în magazin să nu fie obstrucţionată. Nu se lasă mărfuri pe podea. Se
verifică materialul promoţional zilnic care trebuie să fie actual şi în stare corespunzătoare. Nu se supraîncarcă
rafturile niciodată pentru că dau un aspect înghesuit şi pot fi primejdioase.

2.3. Etichetarea preţurilor

Nu trebuie să existe nici un dubiu privind preţul produselor ce se află la vânzare. Sistemul recomandat pentru
magazine este de a se pune preţul pe toate produsele, excepţie facând mărfurile cu preţ pre-stabilit şi produsele
cu volum mare: băuturi răcoritoare, cartofi prajiţi, etc, unde produsele individuale nu au preţ pe ele, trebuie
folosite cartonaşe cu preţuri sau etichetarea marginii rafturilor.
În cazul produselor care nu au preţul pre-stabilit, etichetele cu preţul corespunzător vor fi fixate astfel:
- în partea superioară a cutiilor de metal;
- pe gâtul sticlelor;
- în colţul superior din dreapta al cutiilor/pachetelor;
- pe dosul tabletelor de ciocolată şi a cutiilor cu bomboane.

2.4. Tejgheaua
Zona punctului de vânzare creează o impresie putemică privind întreaga atmosferă din magazin. Trebuie să aibă
un aspect potrivit pentru clienţi şi să fie un loc de lucru plăcut pentru personalul staţiei. Tejgheaua este un punct
focalizator în cadrul magazinului şi trebuie menţinută la standarde de excelenţă privind curăţenia. Mare parte din
materialul promoţional folosit este de asemenea centrat în jurul tejghelei.
406
Un material promoţional eficient este esenţial pentru realizarea efectivă a publicităţii şi se realizează prin:
- nici un obiect nedorit sau inutil în zona tejghelei (creioane, facturi, obiecte personale ale angajaţilor, etc.);
- accesul clienţilor către tejghea nu trebuie să fie obstrucţionat;
- la tejghea nu este permisă etalarea broşurilor şi a materialului promoţional neaprobate;
- tot materialul promoţional prezentat la staţie trebuie poziţionat numai în locurile nominalizate în planul
magazinului;
- tot materialul promoţional trebuie să fie actual, curat şi în condiţie bună.

2.5. Produse promoţionale

De multe ori apare ocazia de a face oferte promoţionale în cadrul magazinului, selectate special pentru a creşte
vânzările şi a atrage atenţia clienţilor asupra facilităţilor oferite.
Aceste produse promoţionale pot fi oferite la preţuri speciale şi aceasta numai pentru o anumită perioadă dată de
timp.
Pentru a realiza standardele privind produsele promoţionale este necesar ca:
- toate produsele destinate activităţii promoţionale să fie aprobate;
- toate activităţile promoţionale să fie aprobate;
- toate produsele ce sunt promovate trebuie să poarte materialul promoţional actual şi corect;
- trebuie ţinută o evidenţă a activităţii promoţionale împreună cu vânzările facute în perioada de ofertă
promoţională.

2.6. Materialul promoţional

Pentru a focaliza mesajul promoţional către clienţi, materialul promoţional trebuie bine realizat şi bine prezentat.
Nu trebuie să existe nici o confuzie în mintea clientului privind oferta şi modalitatea de a promova produsul.
Pentru a realiza standardele privind materialul promoţional este necesar ca:
- să nu se expune decât materialul promoţional aprobat;
- tot materialul promoţional afişat trebuie să fie actual, curat şi vizibil;
- tot materialul promoţional trebuie aprobat şi afişat în poziţiile desemnate;
- materialul promoţional nu trebuie aşezat niciodată în locuri în care poate fi periculos pentru clienţi sau bunuri;
- materialul promoţional trebuie să descrie corect produsul oferit şi preţul acestuia şi să îndeplinească cerinţele
legale.

2.7. Etalarea promoţională/comercializarea

Etalarea produselor promoţionale în magazin reprezintă o parte importantă a unei schiţe, pentru a atrage atenţia
clientului în scopul de a creşte cumpărările din impuls. Toate poziţiile destinate afişării de materiale
promoţionale vor fi indicate în planul magazinului. Principiul de comercializare în etalarea produselor
promoţionale este de a construi o prezentare cu impact putemic pentru a fii cât mai creativ şi imaginativ.
Pentru a realiza standardele privind etalarea promoţională este necesar ca:
- prezentările promoţionale să ofere produse actuale, curate şi aşezate în poziţii corecte conform planului
magazinului;
- toate prezentările să aibă materialul promoţional corect şi actual.

407
Cerinţele consumatorilor şi nevoia de a opera eficient obligă marii
distribuitori de carburanţi să influenţeze major toate industriile cu care
interacţionează
• Sunt dezvoltate noi structuri • Presiune din ce în ce mai
logistice, adaptate la cerinţele mare asupra furnizorilor
actuale ale pieţei pentru oferirea unui preţ mai
bun în schimbul rulajului mare
ce poate fi obţinut prin
vânzarea produselor de către
• Sunt dezvoltate şi un distribuitor important
implementate noi tehnici de
marketing: promoţii în magazine,
marketing direct, sampling
• Obligativitate impusă
furnizorilor de a livra
produsele la preţ unic pentru
• Împreună cu un număr de societăţi tot lanţul de magazine
financiare sunt dezvoltate şi independent de localizarea
implementate sisteme de rate şi leasing acestora în teritoriu

Fig. 5 Cerinţele consumatorilor

2.8. Vânzarea
Trebuie încurajaţi clienţii în a cheltui câţi mai mulţi bani la fiecare vizită în staţie şi să cumpere cât mai multe
produse din magazin. Majoritatea clienţilor nu pierd mult timp în magazin şi de aceea trebuie profitat de fiecare
vizită în parte.
Clienţii trebuie avizaţi de ceea ce este de vânzare şi cum pot economisi cumpărând oferte speciale. Mai jos sunt
prezentate cerinţele consumatorilor şi nevoia de a opera eficient care obligă marii distribuitori de carburanţi să
influenţeze major toate industriile cu care interacţionează conform figurii 5.
Pentru a realiza standardele privind vânzarea este necesar ca:
- tot personalul antrenat în activităţi de vânzare să fie familiarizat cu planul magazinului, gama de produse şi
facilităţi oferite;
- tot personalul antrenat în vânzări să fie instruit privind produsele oferite;
- tot personalul antrenat în activităţi de vânzare să fie instruit corespunzător privind ofertele promoţionale şi
trebuie să poată explica clienţilor despre ce este vorba.
Se organizează în mod regulat discuţii cu salariaţii privind noile produse introduse în magazin la vânzare şi noile
poziţii ale produselor. Consumatorii se adaptează la noile formate, distribuitorii de carburanţi adaptându-se la
rândul lor cerinţelor consumatorilor conform figurii 6.
Este necesar să se organizeze cu personalul din magazin acţiuni de testare a produselor aflate în sectorul de
produse alimentare de consum imediat. Se verifică dacă personalul a fost instruit corespunzător despre produsele
promoţionale curente. Se verifică personalul dacă cunoaşte preţurile din magazin comparativ cu cele locale.

408
Consumatorii se adaptează la noile formate, distribuitorii de carburanţi
adaptându-se la rândul lor cerinţelor consumatorilor

• Deciziile referitoare la •Comportamentul

alegerea locaţiei se iau pe consumatorului se
baza unor criterii schimbă în permanenţă,
economice clare - disponibilitatea de a
circulaţie, acces, structura parcurge distanţe mai
populaţiei aflată în mari pentru a obţine
vecinatate, structura de preţuri şi servicii mai
venituri bune este în creştere

•Sortimentele de
produse sunt în • Cerere în creştere
permanenţă pentru o ofertă cât
adaptare la nevoile • Ideea de “one-stop mai largă şi produse
şi gusturile shopping” şi de de calitate superioară
consumatorilor “week-end la un preţ cât mai mic
shopping” începe să
prindă din ce în ce
mai puternic contur
• Noi servicii sunt introduse în vederea atragerii şi datorită limitărilor • Cerere mare pentru
fidelizării consumatorilor: plata în rate, livrare gratuită de timp ale omului servicii suplimentare
la domiciliu, cărti de fidelitate, etc. modern
Fig. 6 Adaptarea consumatorilor la noile cerinţe ale pieţii

BIBLIOGRAFIE

1. Băbuţ G., Moraru R. - Protecţia muncii, Editura Universitas, Petroşani, 1999

2. Băbuţ G., Moraru R.
- Sisteme de management al securităţii şi sănătăţii în muncă,
Matei I., Băncilă N. Editura Focus, Petroşani, 2002
3. Cicerone I. - Cum să construim şi să implementăm un sistem de management de mediu
în conformitate cu ISO 14001 Bucureşti: Editura Economică, 2000
4. Chirilă V. - Managementul calităţii, Chişinău, Editura Tehnica-Info, 2002
5. Darabont A., Kovacs Şt. - Ghid pentru autoevaluarea securităţii în muncă la nivelul unităţilor
Darabont D. economice mici şi mijlocii, ICSPM, Bucureşti, 1998
6. Darabont D., şi col. - Studiu privind elaborarea unei metode de audit al securităţii şi sănătăţii în
muncă, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia
Muncii (INCDPM), Bucureşti, 2003
7. Darabont D., Pece Şt., şi col. - Studiu privind elaborarea unui sistem de management al securităţii şi
sănătăţii în muncă, INCDPM, Bucureşti, 2003
8. Darabont A., ş.a - Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice Editura AGIR,
Bucureşti, 2001
9. Darabont A. - Managementul protecţiei muncii, în "Risc şi Securitate în Muncă",
ICSPM, Bucureşti, nr.3-4, 1994, p.5
10. Darabont Al., Pece Şt. - Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (vol. I şi II), Editura AGIR,
409
 Dăscălescu, A.
11. Darabont A., Darabont D.
Constantin G., Darabont D.
12. Darabont A., Pece Şt.
13. Darabont A., ş.a.
14. Darabont Al., Nisipeanu S.,
16. Darabont Al., Pece Şt.,
Dăscălescu, A.
17. Kovacs Şt., Darabont D. ş.a.
18. Moraru R., Băbuţ G.
19. Moraru R., Băbuţ G.,Matei I
20. Nisipeanu S., Ştepa R.
Îmbunătăţirea politicii de prevenire este benefică pentru fiecare şi are efecte directe asupra performanţei firmei.
Bucureşti, 2002
- Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice, Editura AGIR,
Bucureşti, 2001
- Protecţia muncii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1996
- Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă,
Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Protecţia Muncii,
Bucureşti, 1997
- Auditul securităţii şi sănătăţii în muncă, Editura AGIR, Bucureşti, 2002
- Managementul securităţii şi sănătăţii în muncă (vol. I şi II), Editura AGIR,
Bucureşti, 2002
- Sistemul de autoevaluare a securităţii în muncă pentru unităţile mici şi
mijlocii, realităţi şi perspective, în: Risc şi Securitate în Muncă, ICSPM, nr.3-4,
1997
- Analiză de risc, Editura Universitas, Petroşani, 2000
- Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Editura Focus, Petroşani,
2002
- Implementarea sistemului de management al securităţii şi
sănătăţii în muncă, Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti,
2003
410
 GHID DE BUNE PRACTICI PRIVIND COORDONAREA SECURITĂŢII ŞI
SĂNĂTĂŢII
ÎN SECTORUL CONSTRUCŢIILOR DIN EUROPA
drd.ing. Gheorghe-Paul Manolescu-ITM Caraş-Severin

A. Pericole existente pe şantierele de construcţii

Lucrătorii se confruntă, pe şantiere, cu mai multe tipuri de pericole:
1. Pericole fizice: căderi de la acelaşi nivel, căderi de la înălţime, lovire de mijloace de transpot intern şi
transport auto, tăieturi, înţepături, incendii, explozii, arsuri, zgomot, radiaţii, etc.;
2. Pericole chimice: praf, fum, evacuări de substanţe toxice, gaze, etc.;
3. Pericole biologice: viruşi, bacterii, micoze, antigeni biologici, etc.;
4. Pericole de natură psihologică: stres.

B. Bolile profesionale
Reprezintă o realitate: munca nu este întotdeauna sinonimă cu sănătatea.
În anul 2000, Fundaţia pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă, din Dublin, a realizat cel de-al treilea
studiu despre condiţiile de muncă din Europa.
Afecţiunile osteo-musculo-articulare continuă să figureze pe primele locuri printre bolile profesionale: 33%
dintre persoanele intervievate suferă de dureri de spate, pe ansamblul sectoarelor de activitate.
În sectorul construcţiilor, 70% dintre lucrători suferă de afecţiuni osteo-musculo-articulare (la membre şi
spate).
În ciuda tuturor discursurilor despre beneficiile pe care se presupune că le aduc noile tehnologii în ceea ce
priveşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, numărul mare de boli profesionale constituie un semnal
de alarmă.
Să avem grijă împreună.

C. Accidentele de muncă mortale

Căderile de la înălţime sunt responsabile pentru aproximativ 43% dintre accidentele mortale de pe şantierele
din Europa.
Cele mai frecvente accidente se produc ca urmare a folosirii scărilor sau a eşafodajelor de schelărie.
Este sarcina întreprinderilor să-şi instruiască lucrătorii cu privire la modul de utilizare a echipamentului de
protecţie.
Lucrătorii trebuie să respecte instrucţiunile de securitate pe care le primesc.
Căderea de la înălţime = 43 % dintre accidentele mortale de pe şantier
Căderi de obiecte = 12 % dintre accidentele mortale de pe şantier
Manevrarea de utilaje grele = 11 % dintre accidentele mortale de pe şantier
Accidente rutiere pe şantiere = 8 % dintre accidentele mortal
Săpături = 5 % dintre accidentele mortale de pe şantier
Electrocutare = 4% dintre accidentele mortale de pe şantier
Accidentele se pot întâmpla într-o clipă şi pot fi rezultatul unei mişcări sau acţiuni neînsemnate.
Un simplu gest poate salva o viaţă
PREVENIREA ESTE O PROBLEMĂ A TUTUROR
A. PROVOCĂRILE PREVENIRII
Absenţa unei politici de prevenire a unor riscuri profesionale are un efect negativ pentru fiecare
Angajaţi
- probleme de sănătate;
- pierderi de salariu;
- climat de nesiguranţă;
- degradarea relaţiilor angajaţi /angajator şi a relaţiilor angajaţi/client.

Firmă
- cheltuieli de producţie suplimentare;
- scăderea profitului;
- pierderea de know-how pentru societate din cauza absenţei de la lucru a persoanei accidentate;
- întârzieri ale termenului de predare;
- imagine negativă a firmei;
- degradarea relaţiilor angajator/angajaţi;

411
Beneficiar
- întârzieri ale termenului de predare;
- imagine negativă a firmei;
- degradarea relaţiilor beneficiar/angajaţi;
- creşterea costului execuţiei lucrării.
Îmbunătăţirea politicii de prevenire este benefică pentru fiecare şi are efecte directe asupra performanţei
firmei.

B. RISCURI DE ACCIDENTARE ŞI CHELTUIELILE FIRMEI

Accidentele de muncă sunt foarte costisitoare pentru firmele din industria construcţiilor, reprezentând
aproximativ 3% din cifra lor de afaceri anuală.
Investiţiile în securitate permit firmelor să limiteze pierderile cauzate de accidentele de muncă, ceea ce
sporeşte profitul lor anual.
Cea mai bună investiţie este prevenirea strategică.
Strategia prevenirii integrează securitatea în caietul de sarcini, atât în faza de proiectare cât şi în cea de
organizare. Scopul său este să anticipeze dificultăţile cu care se confruntă muncitorul atunci când îşi realizează
munca, cu intenţia de a i-o uşura. Prevenirea strategică este profitabilă pentru firme: ea atacă problemele la
sursă.
Nu este uşor să faci profit în sectorul construcţiilor. Experienţa şi numeroase studii* arată că o strategie a
prevenirii ajută la realizarea de economii.
Atunci când pot combina PROFITUL cu SECURITATEA, firmele nu trebuie să ezite.

C. COORDONATORUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ŞI RELAŢIILE SALE CU CELELALTE

PĂRŢI

Coordonatorul pentru securitate şi sănătate

Orice persoană fizică sau juridică însărcinată de client şi/sau administratorul proiectului cu:
• implementarea principiilor generale ale securităţii şi prevenirii;
• emiterea unei aviz prealabil, a unui PCSSM şi unui DAL.
Administratorul proiectului
Orice persoană fizică sau juridică responsabilă pentru proiectarea şi/sau execuţia şi/sau supravegherea execuţiei
unui proiect, ce acţionează în numele clientului.
Lucrătorii:
• respectă instrucţiunile angajatorului cu privire la prevederile de securitate şi sănătate;
• poartă echipamentul individual de protecţie;
• atrag atenţia asupra posibilelor riscuri.
Firme şi/sau angajaţi independenţi
Firmă/persoană a cărei activitate profesională contribuie la realizarea unui proiect.
Beneficiarul
Orice persoană fizică sau juridică în numele căreia se efectuează lucrarea.
Mediul şi terţele părţi:
- firme de consultanţă tehnică;
- controlori tehnici de calitate;
- economişti;
- riveranii şantierului;
- activitate în vecinătăţi.

D. OBLIGAŢII LEGATE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ALE FIECĂREI PĂRŢI

BENEFICIARUL:

- numeşte coordonatorii pentru proiectare şi execuţie pe baza unui contract scris ce stabileşte clar
responsabilităţile, mijloacele şi autoritatea investită în relaţie cu celelalte părţi;
- solicită coordonatorului să întocmească un plan de coordonare pentru securitate şi sănătate (pcss);
- organizează consultări cu ceilalţi beneficiari (dacă sunt mai mulţi pe acelaşi şantier de construcţii).

ADMINISTRATORUL PROIECTULUI:

- transmite documentele tehnice la coordonatorul pentru securitate;

- întocmeşte un program de lucru provizoriu în colaborare cu coordonatorul;
- informează coordonatorul despre schimbările substanţiale care afectează analiza riscurilor;

412
- finalizează şi publică documentele tehnice şi administrative care integrează datele de securitate ale
coordonatorului;
- integrează securitatea la nivel arhitectural urmând sfatul coordonatorului.

COORDONATORUL PENTRU SECURITATE ŞI SĂNĂTATE:

- integrează aspectele referitoare la securitate în faza de proiectare;

- coordonează integrarea de către întreprinderi şi persoanele independente a măsurilor de securitate şi de
prevenire cu privire la munca ce se execută simultan şi la succesiunea activităţilor;
- vizitează şantierul de lucru şi transmite orice comentarii firmelor;
- transmite şi adaptează planul general pentru securitate şi sănătate, avizul prealabil şi dosarul adaptat pe
măsura înaintării lucrărilor şi a schimbărilor făcute.

FIRMA:

- transmite coordonatorului propriul său plan pentru securitate şi sănătate;

- asigură lucrătorilor securitatea în muncă şi protecţia sănătăţii sub toate aspectele sale;
- informează şi consultă lucrătorii în conformitate cu directiva europeană 89/391/eec din 12 iunie 1989 şi cu
legislaţia naţională.

LUCRĂTORII:

- se conformează instrucţiunilor angajatorului privind securitatea şi sănătatea în muncă;

- utilizează corect maşinile, aparatele, uneltele, substanţele şi echipamentele puse la dispoziţie (se va acorda
prioritate măsurilor de protecţie colectivă);
- utilizează corect echipamentele individuale de protecţie;
- nu îndepărtează instrucţiunile de securitate specifice echipamentelor şi instalaţiilor şi le aplică în mod corect;
- au grijă de propria lor securitate şi sănătate în muncă şi nu compromit securitatea şi siguranţa celorlalte
părţi de la locul de muncă;
- semnalează imediat persoanei responsabile orice situaţie periculoasă în muncă.

E. INSTRUMENTELE COORDONĂRII SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Acţiuni:
- programarea lucrării
- proiect pilot
- proiect
- comanda
- organizarea şantierului
- execuţie
- recepţia lucrărilor
- exploatare
Documente:
- plan de coordonare pentru securitate şi sănătate în faza de proiectare;
- graficul prevenirii (beneficiar-proiectant);
- reuniuni de coordonare;
- plan de coordonare pentru securitate şi sănătate în faza de execuţie;
- planuri de prevenire securitate şi sănătate ale firmelor;
- convenţie de coordonare (administrator proiect-proiectant coordonator);
- dosarul adaptat caracteristicilor lucrării (beneficiar-administrator proiect-coordonator);
- planul de securitate pentru intervenţiile ulterioare;
- plan de recorelare şi dosarul adaptat caracteristicilor lucrării.

F. CONTRIBUŢIA FIECĂREIA DINTRE PĂRŢI ÎN TIMPUL DIFERITELOR FAZE ALE

PROIECTULUI
Fiecare dintre părţile participante în proiect au o abordare diferită şi contribuie cu experienţa lor pentru a
asigura:
- o înaltă calitate a lucrărilor;
- condiţii bune de muncă pentru fiecare persoană implicată în lucrare;
- costuri de producţie optime şi securitate maximă.
Dacă fiecare cooperează, aceasta conduce la un rezultat mai bun.
În scopul îmbunătăţirii condiţiilor de muncă din întreprinderile mici şi mijlocii, securitatea trebuie să fie luată în
calcul chiar de la începutul proiectului.
413
Cea mai bună cale de evitare a accidentelor în timpul efectuării lucrărilor este analizarea şi găsirea
modalităţilor de evitare a riscurilor din faza de proiectare a lucrării.
Accidentele de pe şantiere ilustrează deseori deficienţe de planificare, dotare şi aplicare a procedurilor.

G. VALOAREA ADĂUGATĂ A COORDONĂRII

Realizarea SECURITĂŢII şi CALITĂŢII FĂRĂ CHELTUIELI SUPLIMENTARE

H. PLANUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE

Planul de securitate şi sănătate în muncă este împărţit în 3 capitole:
- Capitolul 1 Descrierea lucrării care se execută;
- Capitolul 2 Lista părţilor implicate;
- Capitolul 3 Analiza prevenirii riscurilor.
Capitolul 3 este cea mai importantă parte a proiectării lucrării.
Ea este structurată în funcţie de fazele lucrării care urmează să aibă loc simultan sau în succesiune:
Mediul de muncă pe şantier:
- riscuri legate de mediul şantierului;
- riscurile şantierului asupra mediului înconjurător;
- riscuri când se lucrează simultan;
- riscuri aferente lucrului în succesiune;
- riscuri strict legate de muncă.
Analiza riscului trebuie să fie adaptată în mod progresiv pe măsura avansării lucrării, pentru a ţine cont de
opţiunile tehnice şi observaţiile părţilor implicate în proces.

Materialul a fost elaborat de Agenţia Europenă pentru Securitate şi Sănătate în Muncă pe baza datelor statistice
înregistrate între anii 1996-2006.

EFBWW: EFBWW este Federaţia Europeană a Lucrătorilor din Construcţii şi Industria Lemnului, reprezentând
2,5 milioane de lucrători, prin cele 50 de organizaţii membre din 16 ţări europene.
Cele mai importante sarcini ale EFBWW sunt influenţarea politicii şi exercitarea de presiuni politice, crearea
unei politici sindicale europene pentru sectoarele lemnului şi construcţiilor, cu misiunea de reprezentare şi
cooperare cu organizaţii înrudite şi organisme de cercetare..
Rue Royale 45 – 1000 Bruxelles – Tél : +32 2 227 10 40 – Fax : +32 2 219 82 28 – E-mail : info@efbh.be

FIEC: FIEC este Federaţia Industriei Europene de Construcţii, reprezentând, prin cele 32 federaţii naţionale
membre din 25 ţări (17 din UE & EFTA, Cipru, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Turcia şi
Bulgaria), întreprinderi de construcţii de toate dimensiunile, de exemplu întreprinderi mici şi mijlocii, precum şi
"factori globali", care desfăşoară toate tipurile de activităţi de construcţii.
Avenue Louise 66 – 1050 Bruxelles – Tél : +32 2 514 55 35 – Fax : +32 2 511 02 76 – E-mail : info@fiec.org

SEFMEP: Principalele activităţi ale SEFMEP sunt: studii, proiecte şi audituri asupra şantierelor de construcţii şi
activităţi de coordonare, împreună cu dezvoltarea aplicaţiilor software pentru autospecializare şi gestionare a
proiectelor.
SEFMEP desfăşoară, de asemenea, activităţi de instruire prin Reţeaua sa Focală Europeană (Spania, Italia,
Portugalia, Luxemburg şi Belgia) cu sprijinul organizaţiilor profesionale europene.
Val des Seigneurs 71 – 1150 Bruxelles – Tél : +32 2 742 14 15 – Fax : +32 2 742 14 16 – E-mail: info@sefmep.com
Sursa de informare
* Europenii şi securitatea şi sănătatea în muncă – Comisia Europeană, DG V, Eurobarometer Opinion Poll
(1991).
* Primul studiu european privind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă – Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea
Condiţiilor de Muncă şi Viaţă, Dublin (1991).

414
 MODELUL TEORETIC AL GENEZEI ACCIDENTELOR DE MUNCĂ
ŞI ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE
dr.ing. Gheorghe-Paul Manolescu-ITM Caraş-Severin

1. CONSECINŢE ŞI ACCIDENTE MAJORE

Accidentul major este definit în H.G. 95/2003 ca ,,orice eveniment survenit, cum ar fi o emisie de substanţe
periculoase, un incendiu sau o explozie, care rezultă din evoluţii necontrolate în cursul exploatării oricărui
obiectiv care conduce la apariţia imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau
asupra mediului, sau în interiorul sau în exteriorul obiectivului şi în care sunt implicate una sau mai multe
substanţe periculoase.
Fenomenul periculos este, conform Ghidului ISO/CEI 51:1999, o sursă potenţială de producere a unor daune. În
domeniul riscurilor industriale de origine accidentală, acest termen face cel mai frecvent raportare la fenomene
fizice de tipul incendiilor, exploziilor, dispersiei gazelor toxice etc.
ŢINTE POTENŢIALE
Orice scenariu de accident se raportează la efectele potenţiale la nivelul ,,ţintelor prezente în mediu. În cazul
accidentelor majore se disting următoarele categorii de ţinte :
- persoane (personalul lucrător din obiectiv, populaţia care locuieşte sau lucrează în apropierea
amplasamentului);
- instalaţiile sau echipamentele ce se pot afla la originea accidentelor (echipamente periculoase);
- anumite echipamente indispensabile pentru asigurarea nivelului de securitate al instalaţiilor (echipamente de
securitate critice săli de control, sediul pompierilor civili, etc.);
- bunuri şi structuri aflate în mediul instalaţiilor;
- mediul natural (pânze freatice, cursuri de apă, sol, floră, faună).

2. DEFECTARE, DERIVĂ, EVENIMENT NEDORIT

Defectarea reprezintă încetarea aptitudinii unei entităţi de a-şi îndeplini funcţiunea.
Modul de defectare (CEI 60812:1995) reprezintă efectul prin care o defectare este observată în cazul unei
entităţi.
În practică este uneori dificilă diferenţierea dintre defectare şi modul de defectare. În acest sens, considerăm
cazul unei pompe a cărei principală funcţiune este de a furniza un anumit debit. Defectarea pompei se referă la
absenţa debitului necesar la ieşirea din pompă. Această defectare este evidentă dacă pompa nu demarează.
Efectul ,,Pompa nu demarează este un mod de defectare posibil pentru acest echipament.
Parametrul poate fi definit ca o mărime fizică măsurabilă sau o acţiune sau operaţie ce trebuie realizată. De
exemplu, parametrii cei mai frecvenţi în sistemele termo-hidraulice sunt temperatura, presiunea, debitul,
concentraţia, densitatea, vâscozitatea şi timpul.
Deriva (abaterea) unui parametru reprezintă abaterea unui parametru în raport cu o valoare de referinţă. Această
stare de referinţă depinde, în principal, de starea sistemului considerat (funcţionare normală, oprire, demarare
etc.). Deriva constituie în general rezultatul unei defectări.

3. EVENIMENTE ŞI SITUAŢII DE PERICOL

În ghidul ISO/CEI 51 situaţia periculoasă este definită drept situaţia în care persoanele, bunurile sau mediul sunt
expuse unuia sau mai multor fenomene periculoase.
Această definiţie este mai puţin aplicabilă în cazul accidentelor majore survenite în obiectivele industriale, când
expunerea ţintelor este cvasiautomată încă din momentul apariţiei unui fenomen periculos, luând în considerare
de exemplu expunerea personalului şi a echipamentelor din obiectivul studiat. În consecinţă, se foloseşte
termenul situaţie de pericol, reprezentând situaţia care, dacă nu este controlată, poate conduce la expunerea
ţintelor la una sau mai multe fenomene periculoase.
Evenimentul nedorit central constituie pierderea etanşeităţii unui echipament periculos sau a integrităţii fizice a
unei substanţe periculoase.
Evenimentul iniţiator constituie cauza directă a unei pierderi de etanşeitate sau integritate fizică (Exemple :
creşterea presiunii, agresiuni mecanice externe, coroziunea).
Evenimentul indezirabil este orice derivă sau defectare care constituie o abatere de la condiţiile normale de
exploatare (Exemplu : un focar de incendiu în vecinătatea unui echipament periculos).

4. ELEMENTELE IMPLICATE ÎN PROCESUL DE MUNCĂ ŞI INTERACŢIUNEA LOR

Accidentele de muncă şi bolile profesionale sunt evenimente aleatoare, apariţia lor putând fi apreciată doar
probabilistic. Prin definiţie, ele sunt în mod obligatoriu într-un raport de cauzalitate cu elementele procesului de
muncă. Analiza mecanismului intim de producere a lor trebuie să cuprindă deci toate elementele care intervin în
acest proces.
Indiferent de natura activităţii, în orice proces de muncă sunt implicate patru elemente, care interacţionează şi se
influenţează reciproc în vederea realizării unui scop unic:
415
- executantul (E);
- sarcina de muncă (SM);
- mijloacele de producţie (MP);
- mediul de muncă (MM).
Cu alte cuvinte, elementele implicate în procesul de constituie un sistem – sistemul de muncă - alcătuit din patru
componente: EXECUTANT-SARCINĂ DE MUNCĂ-MIJLOACE DE PRODUCŢIE-MEDIU DE MUNCĂ.
EXECUTANTUL reprezintă omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.
SARCINA DE MUNCĂ reprezintă totalitatea acţiunilor pe care trebuie să le efectueze executantul în vederea
realizării scopului sistemului de muncă. Ea este circumscrisă de demersurile comportamentale ale executantului
în raport cu mijloacele de producţie şi cu me-diul de muncă.
Executantul se raportează la sarcina de muncă prin intermediul aptitudinilor, cunoştinţelor profesionale sau
deprinderilor sale. Factorul uman se regăseşte în sistem şi indirect, ca factor de concepţie şi decizie în spatele
celorlalte componente. Astfel, atât sarcina de muncă, cât şi mijloacele de producţie sau o parte din mediul de
muncă (mediul fizic) sunt concepute sau acţionate de om. Sub aspectul genezei accidentelor de muncă
interesează, după cum se va vedea ulterior, doar deficienţele executantului, celelalte deficienţe (ale factorilor de
concepţie şi decizie) regăsindu-se în sistem la nivelul mijloacelor de producţie, mediului şi sarcinii de muncă.
MIJLOACELE DE PRODUCŢIE reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini, unelte,
mijloace de transport etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate în procesul
de producţie a bunurilor materiale.
MEDIUL DE MUNCĂ reprezintă ambianţa în care executantul îşi desfăşoară activitatea.
Mediul de muncă cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant (spaţiul de lucru, condiţiile de iluminat,
microclimatul, zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, puritatea aerului etc.), iar pe de altă parte mediul social (relaţiile
de grup, raporturi pe orizontală şi verticală etc.).
PROCESUL DE MUNCĂ reprezintă succesiunea în timp şi spaţiu a activităţilor conjugate ale executantului şi
mijloacelor de producţie în sistemul de muncă. Pentru ca un proces de muncă să aibă loc este necesar ca cele
patru elemente prezentate anterior să coexiste în spaţiu şi în timp şi să intre în relaţie între ele. Legăturile care iau
naştere sunt prezentate în figura 1.

SISTEM DE MUNCĂ

EXECUTANT

SARCINA MIJLOACE PROCES

DE DE DE
MUNCĂ PRODUCŢIE MUNCĂ

MEDIU
DE
MUNCĂ

Fig. 1. Elementele implicate în realizarea procesului de muncă şi relaţiile dintre ele

SISTEMUL DE MUNCĂ
În cadrul sistemului de muncă, executantul şi elementele materiale intră în relaţie funcţională prin intermediul
sarcinii de muncă. În raport cu executantul, sarcina şi mediul de muncă acţionează direct asupra acestuia, în timp
ce mijloacele de producţie numai indirect, prin intermediul sarcinii. Prin urmare, existenţa generică a celor patru
elemente nu este suficientă pentru constituirea unui sistem de muncă şi desfăşurarea unui proces de muncă. Ele
trebuie să coexiste în spaţiu şi timp şi să interacţioneze, dar nu la întâmplare, ci în virtutea unui scop comun.
Modul în care se produc interacţiunile este esenţial pentru realizarea scopului propus. Prima trăsătură defineşte
procesul de muncă drept spaţiul de producere a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, iar cea de a doua
caracteristică permite înţelegerea mecanismului de apariţie a celor două evenimente. Din punctul de vedere al
protecţiei muncii, procesul de muncă manifestă două caracteristici esenţiale: prezenţa omului în calitate de
executant şi capacitatea elementelor implicate în realizarea lui de a constitui un sistem-sistemul de muncă.
Dacă fenomenul accidentării şi îmbolnăvirii profesionale este privit ca un efect circumscris obligatoriu unui
proces de muncă, pentru a ajunge la cauzele care l-au produs trebuie să se stabilească şi să se analizeze ce se
întâmplă în interiorul acestui spaţiu de circumscriere, respectiv în interiorul sistemului de muncă.
416
În condiţiile în care elementele implicate în realizarea procesului de muncă funcţionează şi interacţionează
corect, ele vor realiza scopul pentru care a fost creat sistemul, respectiv cel de a produce şi nu de a se
autodistruge. Orice deficienţă la nivelul unuia sau a mai multor elemente, reprezentând o abatere în funcţionarea
prestabilită a sistemului, conduce la creşterea entropiei, deci la manifestarea tendinţei sale de autodistrugere,
inclusiv prin vătămarea omului.
Dacă fenomenul accidentării şi îmbolnăvirii profesionale este privit ca un efect circumscris obligatoriu unui
proces de muncă, pentru a ajunge la cauzele care l-au produs trebuie să se stabilească şi să se analizeze ce se
întâmplă în interiorul acestui spaţiu de circum-scriere, respectiv în interiorul sistemului de muncă.
În condiţiile în care elementele implicate în realizarea procesului de muncă funcţionează şi interacţionează
corect, ele vor realiza scopul pentru care a fost creat sistemul, respectiv cel de a produce şi nu de a se
autodistruge. Orice deficienţă la nivelul unuia sau a mai multor elemente, reprezentând o abatere în funcţionarea
prestabilită a sistemului, conduce la creşterea entropiei, deci la manifestarea tendinţei sale de autodistrugere,
inclusiv prin vătămarea omului.
Accidentele de muncă şi bolile profesionale sunt deci disfuncţii ale sistemului de muncă, generate de dereglările,
calităţile, proprietăţile intrinseci etc. ale elementelor sale constituente.
Posibilitatea apariţiei unor astfel de abateri, dar şi de corecţie a lor prin măsuri adecvate, rezidă în chiar natura
sistemului de muncă, definită prin următoarele caracteristici:
a. sistemul este deschis prin componenta om şi semideschis prin componenta tehnică (mijloacele de producţie şi
mediul fizic de muncă).
b. sistemul este dinamic, schimbându-şi stările sub acţiunea legii timpului. Se evidenţiază trei profiluri de stare,
semnificativ distincte după probabilitatea producerii unor abateri de la starea normală:
- profilul de stare cu tendinţă optimizatoare;
- profilul de stare optimă;
- profilul de stare involutiv.
c. sistemul este integrat, înţelegând prin aceasta că modul său de manifestare nu este reductibil la stările şi
trăsăturile componentelor luate separat sau la suma simplă (aritmetică).
d. sistemul este autoreglabil, adică posedă capacitatea de a folosi informaţia despre efectele acţiunilor reglatorii
anterioare pentru corectarea eventualelor abateri sau erori şi pentru perfecţionarea acţiunilor viitoare.
e. sistemul de muncă este determinist prin construcţie şi relativ aleator prin modul concret de funcţionare.
Disfuncţiile sistemului nu conduc întotdeauna, obligatoriu, la vătămarea sau modificarea stării de sănătate a
organismului uman. Pentru ca să se producă un astfel de efect este necesar să se constituie un lanţ cauzal, a
cărui ultimă verigă este întâlnirea dintre victimă şi agentul material care o lezează. Acest lanţ este alcătuit din
factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor sistemului de muncă, care
constituie cauze potenţiale de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, respectiv factori de risc de accidentare
şi/sau îmbolnăvire profesională (prescurtat factori de risc). De regulă, factorii de risc reprezintă abateri de la
normal ale stării sau modului de funcţionare al elementelor sistemului de muncă.

5. FACTORII DE RISC ÎN SISTEMUL DE MUNCĂ

Din cele arătate anterior rezultă că spaţiul de manifestare al factorilor de risc este procesul de muncă.
Pentru evidenţierea lor este necesară o analiză sistematică a caracteristicilor accidentogene şi ale abaterilor
posibile la nivelul fiecărei componente a sistemului.
Factorii de risc proprii executantului
Abaterea posibilă a executantului de la linia ideală pe care trebuie s-o urmeze pentru îndeplinirea sarcinii de
muncă reprezintă întotdeauna o eroare, la nivelul uneia sau a mai multora dintre verigile de bază ale activităţii de
muncă, respectiv:
- erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei;
- erori de decizie;
- erori de execuţie;
- erori de autoreglaj.
Eroarea executantului se concretizează într-un comportament inadecvat din punctul de vedere al securităţii
muncii, sub forma unei acţiuni greşite sau omisiuni. Analizând posibilităţile de eroare ale executantului în raport
cu celelalte elemente ale sistemului de muncă rezultă lista factorilor de risc proprii executantului.
Factorii de risc proprii sarcinii de muncă
La nivelul sarcinii de muncă pot apărea două categorii de cauze potenţiale de accidentare sau îmbolnăvire
profesională:
- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă sau cu
cerinţele impuse de situaţiile de risc (operaţii, reguli, procedee greşite, absenţa unor operaţii, metode de muncă
necorespunzătoare);
- sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.
Analizând aceste caracteristici rezultă lista generică a factorilor de risc proprii sarcinii de muncă (respectiv care
se regăsesc la nivelul sarcinii de muncă).
Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie
417
Analizând mijloacele de producţie în raport cu executantul, rezultă lista de factorilor de risc.
După natura acţiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de producţie se pot manifesta sub următoarele forme:
- factori de risc mecanic, a căror acţiune constă în eliberarea bruscă, necontrolată şi contraindicată, a energiei
cinetice incorporate în mijloacele de producţie sau în părţi ale acestora;
- factori de risc termic, în cazul cărora pericolul potenţial este dat de acţiunea energiei termice incorporate în
mijloacele de producţie la contactul sau manipularea acestora de către executant;
- factori de risc electric, la care pericolul constă în posibilitatea contactului direct sau indirect al executantului cu
energia electrică vehiculată de mijloacele de producţie sau de mediul de muncă;
- factori de risc chimic, a căror acţiune este determinată de proprietăţile chimice nocive sau potenţial
accidentogene ale substanţelor utilizate în procesul de muncă;
- factori de risc biologic, cu acţiune de natură biologică, nocivă sau potenţial accidentogenă, în funcţie de
caracteristicile macroorganismelor şi microorganismelor utilizate în procesul de muncă.
Factorii de risc proprii mediului de muncă
Mediul fizic ambiant poate prezenta abateri sub formă de depăşiri ale nivelului sau in-tensităţii funcţionale a
parametrilor specifici (microclimat, zgomot, vibraţii, noxe chimice, radiaţii, iluminat etc.), fie caracteristici care
reprezintă condiţii de muncă inadecvate (suprasolicitare fizică).
Mediul social se caracterizează prin factori de risc de natură psihică al căror rezultat este suprasolicitarea
executantului.
Studiul sistematic al acestor caracteristici, abateri, în raport cu acţiunea lor negativă, generatoare de accidente
sau boli profesionale asupra executantului, conduce la lista generică de factori de risc.

6. CLASIFICAREA FACTORILOR DE RISC ŞI FORME DE MANIFESTARE ÎN SISTEMUL DE

MUNCĂ
Prin transformarea din posibilitate în realitate, acţiunea factorilor de risc devine un pericol efectiv pentru
executant, care poate conduce fie la vătămarea violentă a organismului, prin lezarea integrităţii anatomice,
determinând anularea uneia sau a mai multora dintre func-ţiile fiziologice, fie la afecţiuni ale organismului. În
cazul producerii unor asemenea eveni-mente, înseamnă că factorii de risc s-au constituit în cauze (reale) de
accidentare sau îmbol-năvire profesională.
Nu este însă posibilă o delimitare foarte riguroasă a celor două categorii. În anumite condiţii, diferenţa specifică
este dată numai de nivelul şi durata de expunere a organismului uman, astfel încât un factor de îmbolnăvire
poate deveni un factor de accidentare şi invers. De exemplu, până la un anumit nivel zgomotul este factor de
îmbolnăvire producând afecţiuni ale organului auditiv; apariţia lui bruscă şi la o intensitate foarte mare conduce
însă la accidente de muncă, fie sub forma traumatizării organului auditiv, fie prin acoperirea unui semnal
tehnologic important, determinând implicit o reacţie accidentogenă a executantului. Reciproc, un factor de
accidentare, cum ar fi fisurarea unei conducte, poate determina şi o îmbolnăvire profesională, în funcţie de
agentul transportat care este emanat în mediul de muncă prin fisură.
În legătură cu delimitarea în factori generatori de accidente şi de boli profesionale, ea are la bază şi o altă
diferenţă, care vizează formele de manifestare ale factorilor de risc în sistemul de muncă: variaţii sau stări.
Variaţiile sunt mişcările ce se abat de la mersul normal, respectiv disfuncţiile bruşte ale elementelor implicate în
realizarea procesului de muncă. Prin definiţie, ele sunt specifice accidentelor de muncă. Variaţiile sunt proprii
tuturor elementelor sistemului de muncă: se rostogolesc obiecte, o maşină porneşte necomandată sau nu
răspunde la comanda de oprire, executantul se împiedică şi cade, jeturi de fluide, balans, recul etc.
Stările sunt însuşiri, proprietăţi, deficienţe umane, defecte ale mijloacelor de producţie cu caracter relativ
permanent, motiv pentru care le întâlnim mai ales în etimologia bolilor profesionale. Nu numai elementele
statice enumerate mai sus reprezintă stări; prin caracterul ei relativ permanent, şi mişcarea funcţională a unei roţi
dinţate constituie o stare, care poate conduce însă la apariţia unui accident de muncă şi nu a unei boli
profesionale.
Producerea accidentelor presupune interacţiunea variaţiilor cu stările. Fără cel puţin o variaţie, care să confere
caracterul brusc, imprevizibil, interacţiunea stărilor nu poate conduce la accidentare.
În anumite cazuri, stările se pot transforma în variaţii; prin creşterea bruscă a intensităţii, stările pot deveni
variaţii accidentogene. În ultimă instanţă, însă, această transformare este ea însăşi o variaţie. Astfel, un nivel prea
ridicat de iluminare a locului de muncă reprezintă, în mod normal, un factor de îmbolnăvire deoarece afectează
analizorul vizual (prin oboseală accentuată). Creşterea bruscă a aceluiaşi nivel de iluminare poate provoca însă
un accident, prin orbirea directă a executantului.
În ce priveşte geneza unora de către altele, nu este exclusă nici o posibilitate: ca în anumite condiţii o stare să
genereze o variaţie; ca o variaţie să determine o stare. De exemplu, prezenţa gazelor explozive rezultate în mod
permanent din procesul tehnologic în atmosfera locului de muncă reprezintă o stare; acumularea lor peste un
anumit nivel (limita de explozivitate) determină declanşarea unei variaţii - explozia. Invers, fisurarea unei
conducte reprezintă o variaţie; în condiţiile în care prin conductă circulă un agent nociv, care se răspândeşte şi se
menţine în atmosferă continuu, înseamnă că variaţia a generat o stare.
Un alt criteriu de clasificare util în analiza posibilităţilor de prevenire, dar şi a genezei accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale, este natura factorului de risc, respectiv:
418
- factori de risc obiectivi, care nu depind de factorul uman şi sunt proprii numai mijloacelor de producţie şi
mediului (fizic) de muncă;
- factori de risc subiectivi, dependenţi de factorul uman, proprii executantului şi sarcinii de muncă;
În funcţie de contribuţia lor potenţială sau reală la producerea unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri
profesionale, factorii de risc pot fi:
- principali, prin a căror suprimare se elimină în mod cert posibilitatea producerii vătămării organismului;
- secundari, care favorizează efectele acţiunii factorilor principali şi a căror eliminare nu constituie o garanţie a
evitării accidentării sau îmbolnăvirii.

7. ACŢIUNEA FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Aşa cum s-a arătat, acţiunea factorilor poate conduce fie la vătămarea violentă a organismului, prin lezarea
integrităţii anatomice, determinând anularea sau diminuarea uneia sau a mai multora dintre funcţiile fiziologice,
fie la afecţiuni ale organismului. În primul caz survine un accident de muncă, iar în al doilea, o boală
profesională.
În prezent, în funcţie de natura factorilor care le provoacă, se evidenţiază cinci tipuri de vătămări: mecanice,
termice, electrice, chimice, prin iradiere sau combinate.
Tabloul bolilor profesionale este practic nelimitat. Din considerente practice însă, legislaţia din diverse ţări
limitează în mod convenţional numărul bolilor considerate profesionale.
În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale pot fi:
- intoxicaţii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substanţe toxice;
- pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice;
- boli de iradiere;
- boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
- boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
- boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
- alergii profesionale;
- dermatoze profesionale;
- cancerul profesional;
- boli infecţioase şi parazitare;
- boli prin suprasolicitare;
- alte boli.

8. RELAŢIA FACTORI DE RISC-CAUZE

Potrivit concepţiei deterministe, în realitatea obiectivă nu există nimic fără să fi fost provocat de o cauză: orice
cauză este efectul altei cauze şi provoacă la rândul său alte efecte. Realitatea înconjurătoare într-o continuă
transformare se prezintă deci ca o multitudine de înlănţuiri cauză-efect. Accidentele de muncă şi bolile
profesionale reprezintă momentele finale (efectele) unor înlănţuiri cauzale nedorite.
În paragrafele anterioare am arătat că în sistemul de muncă există anumiţi factori (însuşiri, stări, procese,
fenomene, comportamente etc.) proprii componentelor sistemului care, în anumite condiţii, pot provoca
accidentul sau boala profesională. Am denumit prescurtat aceşti factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire
profesională factori de risc. Ei constituie deci cauze potenţiale ale accidentelor şi bolilor profesionale.
În momentul producerii vătămării organismului (accident, boală), cauzele potenţiale - factorii de risc se
transformă în cauze efective (reale) ale respectivelor evenimente.
Aşadar, cauzele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale (prescurtat cauze) reprezintă factori (însuşiri, stări,
procese, fenomene, comportamente) care au provocat accidentul sau boala profesională.
În conţinut noţiunile de factori de risc şi cauze reprezintă acelaşi lucru, deosebirile apărând doar în raport cu
momentul în care se analizează vis-à-vis de producerea leziunii. De regulă, înainte de accident se vorbeşte de
factori de risc, iar după accident, când posibilitatea s-a transformat în realitate, de cauze.
În acelaşi mod cu factorii de risc, cauzele accidentelor de muncă şi bolilor profesionale pot fi clasificate după
criteriile prezentate mai sus.

9. DINAMICA FENOMENELOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Producerea unui accident de muncă implică acţiunea a cel puţin două cauze, una obiectivă şi cealaltă subiectivă,
deoarece numai astfel poate avea loc impactul dintre victimă şi agentul material care îi afectează organismul.
Menţinându-ne la stadiul premergător vătămării, se poate afirma că pentru ca ea să aibă loc este necesară
interacţiunea dintre un factor de risc obiectiv şi unul subiectiv, propriu executantului, şi anume cel puţin simpla
prezenţă a acestuia. De regulă, însă, aceste cauze "minime" reprezintă ultima verigă a unor adevărate lanţuri
cauzale. Cunoaşterea înlănţuirii de cauze - efecte care conduc la accident este necesară deoarece oferă posibilităţi
de intervenţie şi stopare pe parcurs în situaţii similare, precum şi de stabilire a măsurilor de prevenire.
Prin urmare, dinamica accidentării în muncă poate fi descrisă ca o înlănţuire de cauze - efecte, indiferent că este
analizată în stadiul de potenţialitate sau după producerea evenimentului, care se derulează în cursul realizării
procesului de muncă. La un capăt al lanţului se află cauza iniţială, situată cel mai departe în timp de momentul
419
producerii vătămării organismului, dar după constituirea şi intrarea în funcţiune a sistemului de muncă. La
celălalt capăt se află cauza finală, aflată cel mai aproape de producerea leziunii.
În dinamica producerii accidentului, cauzele se înlănţuie şi se îmbină din "amonte" spre "aval", distingându-se
din acest punct de vedere două modalităţi de legături:
- înlănţuirea lineară a cauzelor, astfel încât cauza din "aval" constituie efectul cauzei din "amonte" şi, la rândul
ei, cauza efectului care îi succede în aval;
- îmbinarea a două sau mai multe cauze, care generează un anumit efect, ce se constituie într-o cauză situată în
"aval" faţă de acestea şi care, la rândul său, poate determina un alt efect, sau poate constitui cauza finală.
În orice situaţie, pentru producerea accidentului este necesară constituirea lanţurilor legăturilor lineare ale
cauzelor; anihilarea unei singure secvenţe a acestora este suficientă pentru evitarea vătămării (principiul
dominoului).
Conform celor afirmate, se pot distinge alte două tipuri de cauze: principale şi secundare sau favorizante.
Cauzele principale sunt cele a căror anihilare întrerupe lanţul cauzal, cele care constituie verigile obligatorii
pentru producerea accidentului.

FAZA I FAZA a II-a FAZA a III-a

CONSTITUIREA DESFĂŞURAREA PRODUCEREA
SITUAŢIEI DE SITUAŢIEI DE LEZIUNII
ACCIDENTARE ACCIDENTARE

10
O
12
1 2 3 7

4
5
8 13

6 M
9 11

Fig. 2. Model teoretic al dinamicii producerii accidentelor de muncă

Legendă:
1, 2, 3, 4, 5, 8, 9, 10, 11, 12, 13 - cauze principale;
6, 7 - cauze secundare;
1, 2, 3, 10 - cauze iniţiale;
4, 9 şi 12 - cauze intermediare;
11 - cauză finală, directă;
13 - leziunea (accidentul).
Din înlănţuirea cauzelor iniţiale 1-3 rezultă cauza intermediară 4. Efectul cauzei 4, constituit din cauza 5, în
îmbinare cu cauzele favorizante 6 şi 7, generează cauza intermediară 8. Aceasta, în îmbinare cu cauza principală
9, provoacă la rândul ei cauza finală 11. Cauza iniţială 10 determină cauza 12 (prezenţa omului la acelaşi loc cu
cauza 11), ceea ce permite îmbinarea celor două înlănţuiri lineare şi producerea leziunii 13.
Cauzele secundare sunt cele care se îmbină cu cauzele principale, contribuind la producerea altei cauze
principale. Prezenţa cauzelor favorizante nu este obligatorie pentru apariţia unui anumit efect, ele doar contribuie
la evoluţia cauzei principale, în sensul producerii efectului.
În dinamica producerii accidentului se disting trei faze posibile figura 2:
a) faza I: constituirea situaţiei de accidentare, care începe cu cauza situată cel mai aproape de momentul
producerii leziunii şi care se caracterizează prin următoarele:
- este aparent nediferenţiată faţă de situaţia normală, astfel încât pericolul nu poate fi sesizat decât dacă este
urmărit în mod special;
- apare o situaţie periculoasă sesizabilă, care este iniţiată de factorul uman;
420
- de regulă, se poate interveni pentru prevenirea accidentului atât de către executant, cât şi de către factorii de
decizie.
b) faza a II-a: desfăşurarea situaţiei de accidentare, care constă în înlănţuirea şi îmbinarea mai multor cauze,
generând cauza finală; caracteristicile fazei sunt:
- are loc înlănţuirea şi îmbinarea mai multor cauze, într-un interval scurt de timp;
- datorită crizei de timp, acţiunile de prevenire ale executantului pot fi agravante;
- există totuşi posibilitatea, foarte limitată faţă de faza anterioară, de a se interveni pentru prevenirea leziunii.
c) faza a III-a: producerea leziunii, fază în care acţionează cauza finală:
- este faza definitorie a accidentului;
- are loc impactul omului cu elementele mijloacelor de producţie sau ale mediului fizic ambiant, care provoacă
leziunea prin îmbinarea celor două lanţuri de legături lineare;
- se produce într-un timp foarte scurt, astfel încât singurele posibilităţi de a acţiona sunt reacţiile reflexe de
autoapărare ale executantului.
În raport cu locul lor în dinamica accidentului se pot distinge trei tipuri de cauze:
- iniţiale;
- intermediare;
- finale.
În funcţie de efectul produs cauzele pot fi clasificate în:
- cauze directe, respectiv cauza finală al cărui efect este însăşi leziunea;
- cauze indirecte, care produc o altă cauză, intermediară sau finală.
Cauza iniţială şi cauzele intermediare sunt întotdeauna indirecte. Cu cât sunt mai în amonte faţă de momentul
producerii accidentului, cu atât oferă posibilităţi mai largi şi mai sigure de prevenire a vătămării.
Modelul global al dinamicii accidentului de muncă
Practica a dovedit că există situaţii în care identificarea tuturor cauzelor din interiorul unui sistem de muncă,
după modelul prezentat anterior, nu este suficientă. Făcând abstracţie de cazurile de forţă majoră, s-a constatat că
de multe ori disfuncţiile elementelor implicate în realizarea procesului de muncă îşi au originea în afara
sistemului de muncă şi înainte de constituirea şi intrarea sa în funcţiune (de exemplu, vicii ascunse din
proiectarea sau executarea mijloacelor de muncă).
În consecinţă, în modelarea fenomenului de accidentare, viziunea trebuie extinsă în spaţiu şi timp, incluzând şi
deficienţele generate în etapele de concepţie, proiectare şi execuţie (respectiv formare şi selectare pentru
executant) a elementelor sistemului de muncă, capabile să contribuie la apariţia unor cauze de accidentare.
Asemenea deficienţe, premergătoare factorilor de risc propriu-zişi, prezintă trei caracteristici definitorii, care le
diferenţiază de noţiunea de "cauză de accidentare":
a) eliminarea lor nu se poate face din interiorul sistemului avut în vedere, ea revenind altor sisteme de muncă,
distincte;
b) în general, nu există posibilitatea de stabilire, în momentul constituirii lor ca deficienţe, a unei relaţii cu un
sistem de muncă determinat;
c) în cazul acestui gen de abateri nu se poate evidenţia o relaţie unică bipolară cauză-efect;
d) unei singure deficienţe îi pot corespunde efecte diferite, în funcţie de caracteristicile celorlalte elemente
împreună cu care elementul deficitar va constitui un sistem de muncă.
În baza diferenţelor menţionate, abaterile cu care pot intra într-un sistem de muncă elementele implicate în
realizarea unui proces de muncă le vom desemna ca substrat cauzal al accidentelor de muncă.
Corespunzător categoriilor mari de factori de risc proprii fiecărui element se pot desprinde şi posibilele
deficienţe de natura substratului cauzal.
În cazul executantului, eroarea sa, care se concretizează într-un comportament riscant, poate fi urmarea unei
deficienţe a capacităţii de muncă individuale. La rândul său, aceasta este caracterizată de o serie de variabile, atât
cvasistatice (cum sunt aptitudinile, experienţa) cât şi de moment (ca oboseala) care pot constitui incompatibilităţi
permanente sau temporare cu cerinţele impuse de un anumit proces de muncă şi care apar înainte ca individul să
participe la realizarea acestuia.
Atât un nivel corespunzător în raport cu sarcina de muncă al cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale, cât şi
oboseala, boala, emoţiile etc. reprezintă deficienţe ale elementului "executant" care, deşi iau naştere în afara
sistemului de muncă, generând un factor de risc (eroarea executantului) pot contribui la producerea unui accident
de muncă.
Sarcina de muncă şi ambianţa socială imediată de muncă sunt elemente relaţionale, care nu pot exista
independent şi premergător sistemului de muncă. În consecinţă, nu se pot stabili alte deficienţe proprii acestora
în afara celor de natura factorilor de risc.
Caracteristicile iniţiale ale mijloacelor de producţie, cu care pot intra în sistemul de muncă şi care pot genera
factori de risc de accidentare, sunt fie de natura concepţiei şi proiectării, fie a execuţiei mijloacelor de muncă şi
calităţii obiectelor muncii, fie ţin de calitatea şi periodicitatea reviziilor şi reparaţiilor. Deficienţele din concepţie
şi proiectare pot fi datorate, în cazuri foarte rare, limitelor atinse de cunoştinţele ştiinţifice şi posibilităţile
tehnologice.

421
Vinovat de producerea accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale este omul (executantul) aflat în una
din următoarele calităţi:
- angajator;
- cercetător;
- proiectant;
- realizator de mijloace de producţie;
- operator pe mijloacele de producţie;
- executant de sarcini individuale sau colective;
- conducător al locului de muncă;
- educator sau formator de opinie pentru educaţia semenilor săi şi ai viitorilor săi urmaşi;
- expert pentru constatarea deficienţelor (tehnice, medicale, educaţionale, de comportament);
- politician responsabil cu dezvoltarea societăţii care l-a ales să o reprezinte;
- membrii ai guvernului ca factori de decizie responsabili cu adoptarea de politici de dezvoltare a societăţii.
- conducător al regiunilor administrativ teritoriale ca responsabil cu punerea în practică a politicilor aprobate de
politicieni.
Lista poate continua şi lucrarea de faţă nu îşi propune să o limiteze.
Adevăratele cauze ale producerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale sunt legate direct de
activitatea desfăşurată de executant în una din calităţile în care se găseşte într-un anumit moment al carierei sale.
Cauzele producerii evenimentelor fie că ele sunt legate de sfera muncii sau nu, sunt determinate de
comportamentul de moment al executantului care beneficiază la un moment dat de o anumită situaţie creată.
Faptul că executantul este afectat din punct de vedere al integrităţii fizice a organismului, sau nu, este dictat de
capacitatea sa de a reacţiona în limitele sistemului său de autoapărare, care reacţionează fie în favoarea sa, caz în
care acesta nu este afectat de urmările evenimentului, fie duce la accidentare.

CONCLUZIE
Reducerea numărului evenimentelor este posibilă numai dacă participanţii la eveniment sunt capabili să realizeze
consecinţele acestuia şi să reacţioneze pozitiv în momentul favorabil creat de situaţia concretă în care se găsesc.
Consecinţe asupra sistemului de muncă sunt totdeauna nefavorabile.
Fie că ele vizează pierderi materiale care implică noi alocări de fonduri pentru înlocuirea mijloacelor de
producţie afectate, fie că fondurile trebuie cheltuite pentru refacerea mediului de muncă, consecinţele
evenimentelor sunt remontabile.
În cazul afectării stării de sănătate a executantului consecinţele sunt iremediabile.
Fie că acesta întrerupe temporar sau definitiv activitatea în firmă angajatorul nu va mai beneficia niciodată de
aportul victimei. Acesta dispare din sistemul de muncă al firmei cu toate consecinţele nefavorabile pe care le
atrage. Înlocuirea executantului are cele mai multe ori repercursiuni negative asupra desfăşurării activităţii firmei
fără să luăm în seamă prestigiul şi reclama firmei respective.
Pentru eliminarea situaţiilor în care se produc evenimente este necesară intensificarea activităţii de pregătire
profesională a executanţilor indiferent în ce calitate aceştia participă la efectuarea sarcinilor pentru sistemul de
muncă.

BIBLIOGRAFIE
1. Băbuţ G., Moraru R., Matei I., Băncilă N., - Protecţia muncii, Editura Universitas, Petroşani, 1999
2. Darabont A., ş.a., - Evaluarea calităţii de securitate a echipamentelor tehnice Ed. AGIR, Bucureşti, 2001
3. Darabont A., ş.a., - Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă, ICSPM, Bucureşti, 1997.
4. Darabont Al., - Auditul securităţii şi sănătăţii în muncă, Editura AGIR, Bucureşti,
5. Moraru R., Băbuţ G., - Analiză de risc, Editura Universitas, Petroşani, 2000
6. Moraru R., Băbuţ G., Matei, I.,- Ghid pentru evaluarea riscurilor profesionale, Ed. Focus, Petroşani, 2002
7. Nisipeanu S., Ştepa R., - Implementarea sistemului de management al securităţii şi sănătăţii în muncă,
Ed. Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2003

422
 APRECIEREA GLOBALĂ A RISCULUI PROFESIONAL ASOCIAT ERORII
UMANE LA EXPLOATAREA HUILEI DIN VALEA JIULUI PRIN METODA CU
BANC DE CĂRBUNE SUBMINAT

GLOBAL EVALUALING THE OCCUPATIONAL RISK RELATED TO THE HUMAN

ERROR DURING HARD COAL BED UNDERMINING IN THE JIU VALLEY
dr.ing. Constantin Lupu-INCD INSEMEX Petroşani
dr.ing. Gabriel Vasilescu-INCD INSEMEX Petroşani

Abstract:
Providing a suitable occupational health and safety during hard coal bed undermining involves the observance of
the legislation in force for this do main. Consequently, a special attention should be paid to the following groups
of measures: technical measures for labor protection during preparatory mining operations; measures for keeping
methane under control; measures for degassing the coal beds; measures for preventing and fighting against mine
fires; measures for preventing and fighting against coal dust; measures for preventing the ignition of methane/air
operations; measures regarding the use of the equipment in underground; electro safety measures; measures for
preventing misfires; measures for preventing the occurrence of methane/air mixtures and of coal dust duet o the
use of equipment; specific measures relied to the coal bed undermining.
There follows a presentation of the practical application of the mathematical model for the evaluation -
RISCOM. It is the basis for the quantification of the human reasoning on the carrying out of an operation with
the view to diminishing the risk of a wrong operation by the group of risk factors that define the human error.

1. Consideraţii teoretice privind formalizarea riscului profesional asociat erorii umane la realizarea unei
acţiuni
Relaţia de formalizare a riscului unei acţiuni umane, este o relaţie de tip scop – mijloc (resursă de securitate
profesională), care are următoarea formă:

S* + Racceptabil = M + AQ, (1)

unde:
S* =valoarea scopului (nivel optim de securitate profesională)
M =valoarea resurselor de securitate profesională (mijloacele materiale şi măsurile de securitatea muncii
necesare pentru diminuarea riscului)
AQ=valoarea temeiurilor (mijloacele cognitive - cantitatea/calitatea cunoştinţelor şi deprinderilor utilizate pentru
diminuarea riscului)
Racceptabil=valoarea efectelor colaterale (daunele umane şi materiale ca urmare a manifestării riscului)
Astfel, cei doi membrii ai relaţiei (1) sunt în echilibru valoric, potrivit căruia membrul stâng al
relaţiei favorizează mărirea riscului, iar cel drept conduce la diminuarea acestuia.
Deci S=S* dacă şi numai dacă M+AQ>Racceptabil, deci scopul este merituos numai dacă resursele de securitate
profesională sunt stabilite în mod raţional şi alocate în mod corespunzător.
Analizând o acţiune umană prin prisma relaţiei scop-resurse de securitate profesională,
se ridică problema estimării "valorii " fiecărui termen şi cuantificarea acestor ponderi în
rezultatul aprecierii.
Conţinutul acestor evaluări depinde de natura termenilor relaţiei de apreciere (1), astfel că, scopul este subiectiv
(apreciat fuzzy), resursele de securitate profesională sunt cantitative (apreciate valoric şi/sau fuzzy), temeiurile
sunt cantitative care prin natura lor sunt legate de executant (apreciate fuzzy), iar efectele colaterale sunt
cantitativ-calitative (apreciate valoric şi/sau fuzzy).
Variabila de evaluare a fiecărui termen din relaţia scop-mijloc/(resursă de securitate profesională), reprezintă un
set de valori de tipul xi unde: xi  [xS* , xRacceptabil , xM , xAQ][0,l], ca fiind valorile atribuite de evaluator,
modului în care consideră că nu sunt îndepliniţi termenii relaţiei scop-mijloc/(resursă de securitate profesională)
(1), prin prisma criteriilor Cai ( Ca1, Ca2, Ca3, Ca4, Ca5).
Gradul de afectare total asociat erorii umane la realizarea unei acţiuni, se exprimă printr-o funcţie exponenţială
de forma:
xi  x

G e
ij
j
x , (2)
unde :

423
γ j - coeficientul de importanţă atribuit fiecărui criteriu deontic Cj, de către evaluator la efectuarea aprecierii,
γj2,5].În rezolvările numerice se face media simplă sau ponderată a coeficienţilor de importanţă.
x' - valoarea optimă ce poate fi atribuită variabilei x, unde max ( xi ) = 1.
Dacă în cadrul procesului de apreciere, termenilor relaţiei scop-resursă de securitate profesională (1), nu l-i se
acordă acelaşi interes de către evaluator, atunci fiecărui termen j{S*, M, AQ, Racceptabil} i se poate asocia o
"pondere de interes" j astfel încât  j=1, Gij poate fi caracterizat de relaţia:

Gij=s*.Gis*+ M.GiM + AQ.GiAQ + Racceptabil.GiRacceptabil (3)

Gradul de afectare global asociat erorii umane la realizarea unei acţiuni, s-a reprezentat prin setul relaţiilor de
compunere, de forma:
- medie aritmetică - utilizată în cazul în care se admit riscuri iar consecinţele sunt neglijabile:

G
5
G ij
, (4)
i 1 j
j
Determinarea probabilităţii de afectare asociată erorii umane la realizarea unei activităţi
Pentru determinarea probabilităţii de apariţie a consecinţei maxime previzibile reprezentată de valoarea gravităţii
G, se parcurg următori paşi:
- se ordonează valoric elementele xR ce caracterizează riscul în sistemul de muncă analizat
- se determină elementele xS=1-xR ce caracterizează securitatea sistemului de muncă analizat, având în vedere
relaţia fundamentală dintre securitate şi risc, S+R=1
- se calculează parametrii statistici empirici (media, varianţa, abaterea tip etc.) pentru cele două eşantione de
valori xS şi xR
- se determină coeficientul de securitate profesională şi probabilitatea de afectare
- se calculează riscul: R = P x G

3. Algoritmul procedural al modelului RISCOM de evaluare a riscului profesional asociat erorii umane
Un evaluator, care are drept obiectiv aprecierea riscului asociat erorii umane la realizarea unei
acţiuni, trebuie să respecte în primul rând un set de reguli de conduită, în aprecierea
termenilor relaţiei scop-mijloc (resursă de securitate profesională) şi anume:
- orice acţiune umană este generatoare de valoare, iar în funcţie de scopul urmărit poate rezulta un impact pozitiv
sau negative;
- evaluarea unui scop presupune luarea în considerare a efectelor colaterale, (estimarea valorică a sumei relaţiei
(1) S*+Racceptabil);
- relaţia scop-mijloc trebuie să fie compatibilă;
- în lipsa unor valori măsurabile, este necesară judecarea termenilor relaţiei (1), prin estimarea
fuzzy a acestora;
- rezultatul evaluării oferă un beneficiu maxim în condiţiile cunoaşterii precise a scopului şi efectelor colaterale
ale acţiunii;
- evaluatorul trebuie să dovedească competenţă şi obiectivitate în aprecierea situaţiilor.
Etapele algoritmului RISCOM
(1) Alegerea acţiunii umane supuse evaluării, şi definirea concretă a termenilor relaţiei (1), în strânsă legătură cu
factorul uman care o execută, scopul urmărit, mijloacele materiale disponibile, cunoştinţele teoretice şi practice
deţinute şi cu posibilele daune legate de efectuarea acţiunii.
(2) Stabilirea şi selectarea criteriilor de apreciere, deontice care caracterizează acţiunea, prin prisma cadrului
normativ, în care se desfăşoară.
(3) Stabilirea ponderii termenilor relaţiei (1) în totalul aprecierii, în vederea respectării semnificaţiei lor.
(4) Introducerea variabilelor prin atribuirea valorilor, posibilităţii de realizare a termenilor relaţiei (1) prin prisma
fiecărui criteriu selectat conform pasului (2).
(5) Stabilirea coeficienţilor de importanţă fiecărui criteriu de apreciere selectat conform pasului (2).
(6) Calcularea gradului de afectare total asociat erorii umane la realizarea unei acţiuni conform relaţiei (2),
pentru fiecare variabila introdusă conform pasului (4) şi ponderarea termenilor calculaţi pe linia fiecărui criteriu
de apreciere.
(7) În funcţie de atitudinea ce trebuie să fie adoptată de evaluator faţă de rezultatul evaluării, se alege formula de
compunere (3) şi se calculează gradul de afectare global (gravitatea) asociat(ă) erorii umane la realizarea unei
acţiuni cu risc diminuat, conform relaţiei.
(8) Se compară valoarea, obţinută prin utilizarea valorii de la etapa anterioară şi a probabilităţii de afectare
determinată cu ajutorul caracteristicii risc-securitate sau a tabelei matematice, cu scala de apreciere şi se
apreciază, apoi, în mod corespunzător.

424
3. Aplicaţie practică privind evaluarea riscului profesional asociat erorii umane la exploatarea huilei prin
metoda cu banc de cărbune subminat din cadrul Ab. BS nr.39, str.3, bl.III – EM Lonea
Criteriile care au stat la baza evaluării sistemului de muncă analizat, Ab. BS nr.39, str.3, bl.III – EM Lonea, sunt
prezentate în tabelul nr.1.

Tabelul 1
Nr. Denumirea criteriului
crt.
C1. Măsuri tehnice şi de protecţie a muncii la execuţia lucrărilor de pregătire
C2. Măsuri privind degazarea stratului şi controlul metanului
C3. Măsuri pentru prevenirea şi combaterea incendiilor şi focurilor de mină
C4. Măsuri pentru prevenirea şi combaterea prafului de cărbune
C5. Măsuri pentru prevenirea aprinderii amestecului de metan-aer şi praf de cărbune la lucrările de
împuşcare
C6. Măsuri privind exploatarea utilajelor din dotarea abatajului
C7. Măsuri de electrosecuritate
C8. Măsuri pentru prevenirea rateurilor la lucrările de împuşcare
C9. Măsuri pentru prevenirea aprinderii amestecului de metan-aer şi praf de cărbune
C10. Măsuri specifice la metoda de exploatare cu banc de cărbune subminat

Procedura de calcul are la bază utilizarea următoarelor relaţii de calcul:

1 5
x iR
 
i i 1 x Ri
x  0,75;0,8;0,8;0,66;0,8;0,8;0,88;0,82;0,8;0,8
iS

x  0,5;0,4;0,4;0,6;0,5;0,5;0,5;0,4;0,4;0,4
iM

x  0,5;0,6;0,6;0,4;0,5;0,5;0,5;0,6;0,6;0,6
iAQ

x  0,25;0,2;0,2;0,34;0,2;0,2;0,12;0,12;0,2;0,2
x x x x 
iR

i x iS iM iAQ iR

  1 / 1
G (x )  e x
iS S
i S

  1 / 1
G (x )  e x
iM M
i M

  1 / 1
G (x )  e x
iAQ AQ
i AQ

   0 ,1 / 0 ,1
G (x )  e x i R

     0,25 0,25 0,25 0,25

iR R

  
 i    2,75 2,75 2,75 2,75
i iS iM iAQ iR

 i

iS
 iM
 iAQ R

G ( x )   G
i i
i, j
ij ij
  G iS iS
  G
iM iM
  G
iAQ iAQ
  G
iR iR

425
În urma calculului efectuat, au rezultat următoarele valori:

Nr. Valoarea medie de Valoarea medie a gradului de afectare corespunzător

crt. apreciere a
indicatorilor din ecuaţia scop-mijloc, G ij
parametrului de
G i
risc, x iR
G iS G iR G iM G iAQ

C1 0,25 0,502 0,016 0,252 0,252 0,255

C2 0,2 0,576 0,063 0,192 0,332 0,290
C3 0,2 0,576 0,063 0,192 0,332 0,290
C4 0,34 0,392 0,001 0,332 0,192 0,229
C5 0,2 0,576 0,063 0,252 0,252 0,285
C6 0,2 0,576 0,063 0,252 0,252 0,285
C7 0,12 0,718 0,088 0,252 0,252 0,327
C8 0,18 0,609 0,110 0,192 0,332 0,310
C9 0,2 0,576 0,063 0,192 0,332 0,290
C10 0,2 0,576 0,063 0,192 0,332 0,290

Prezentarea sintetică a rezultatelor obţinute:

Mărimi şi variabile Variabila de risc Variabila de securitate profesională

statistice empirice profesional xS= 1-xR
calculate xR = xi
Valorile medii ale 1 10 1 10
parametrilor R şi S x R
   0,1628
10 i 1 xi x S
  (1  xi)  0,8372
10 i 1
Valorile abaterilor 2

1 xi    (1 xi 

2

10   x  
  xi 
10 10 10
10  
10 2
2
standard ale parametrilor  i 1 
 i 1 
i 1

i
i 1   0,0226
R şi S R 10(10  1)
 0,1176 R
10(10  1)

Valoarea coeficientului
de securitate S
profesională, k k  5,14
R

Valoarea
pseudocoeficientului de
 
     0,73
2
R
2
S
variaţie (a incertitudinii),
R

Valoarea probabilităţii  1/ k  1 
p   (Ordinul de mărime corespunzător
de afectare a locului de   (1,103)  0,1357
  
muncă studiat (Ab. B.S.
parametrului de probabilitate este de 10-1).
nr. 39, str. 3, bl. III)
CARACTERISTICA RISC - SECURITATE
Fig. 5.5
Coeficientul de variaţie,
 0,35 -2
10
10-3
-4
0,3 10
10-5
-6
10
0,25 10-7
10-8
-9
10
0,2
10-10
10-11
0,15
10-12
10-13

0,1

426 0,05

0
1 10 100
Coeficientul de securitate, k
 Estimarea valorii 10

G ij

parametrului de gravitate G med ( x i) 

i  1, j  1, 4

i
 (0,2555  0,29075  0,29075  0,22925  0,28575  0,28575  0,3275  0,31075  0,29075  0,29075) / 10  0,285 (1)

medie, G
- Aprecierea valorică a
parametrului de gravitate 0,192 < 0,285 < 0,332 (Grad de afectare mediu)
(conf. Tabel nr.1)
- Aprecierea lingvistică
(conf. Tabel nr. 2)
Estimarea valorii
parametrului de risc R = P x G = 0,1357 x 0,285 =0,0386
profesional, R
- Aprecierea valorică a
parametrului de risc 0,026 < 0,0386 < 0,045
(conf. Tabel nr. 3)
- Aprecierea lingvistică (Risc profesional de nivel mediu la respectarea măsurilor de securitate şi
(conf. Tabel nr. 4) sănătate în muncă)

Tabelul 2
Grad de afectare Valoare Valoarea coeficientului de
G xi importanţă, med

med=2,75

G= e-2,75xi-x‟/x‟

Maxim 1,00 1,00

G1 0,80 0,576
G2 0,60 0,332
G3 0,40 0,192
G4 0,20 0,110
G5 0,00 0,063

Tabelul 3

G5 – G4 MAX IMĂ
GRAV I TATEA G4 – G3 MAR E
(G rad u l d e af ec tar e G) G3 – G2 → M EDI E
G2 – G1 MI CĂ
G 1 - 1 ,00 MI NIMĂ

Tabelul 4

Riscul profesional Valoare Valoarea coeficientului de importanţă, med

R xi
med=2,75

R=PxG

Maxim 1,00 0,1357

R1 0,80 0,0781
R2 0,60 0,0450
427
 R3 0,40 0,0260
R4 0,20 0,0149
R5 0,00 0,00854

Tabelul 5

R5 – R4 MAX IM
R4 – R3 MAR E
R ISCU L R3 – R2 → M EDIU
R=P.G R2 – R1 MI C
R1 – P MI NIM

4. Înregistrarea rezultatelor în formularele tipizate RISCOMF1 şi RISCOMF2

Rezultatele obţinute în urma aplicării procedurii de evaluare în sistemul de muncă analizat, Ab. BS nr.39, str.3,
bl.III, EM Lonea, privind riscul profesional asociat erorii umane la exploatarea huilei în abatajele cu banc de
cărbune subminat, se înregistrează în următoarele formulare tipizate:

428
 Formular RISCOMF 1

I.- INFORMAŢII GENERALE DESPRE UNITATE (AGENT ECONOMIC)

1.- Denumirea Echipa de evaluare:
2.- Adresa dr.ing. Dragoş Vasilescu
3.- Telefon/fax
4.- Cod Fiscal
5.- Cod CAEN
II.- INFORMAŢII DESPRE LOCUL DE MUNCĂ CU PERICOL DEOSEBIT (loc de muncă, secţie,
atelier, instalaţie etc.)
6.- Denumire 7. Nr. salariaţi 8.- Suprafaţă (m2)
Ab. B.S. nr. 39, str. 3, bl. III 10 / sch.

III.- CONŢINUTUL APRECIERII

Nr. Criteriu Factor de evaluare DA NU Nivel de risc % personal Variabila apreciată
crt. afectat (xR,xS,xM,xAQ)
0. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.
1. C1 1.1 x 0,2
2. 1.2 x 0,2
3. 1.3 x 0,2
4. 1.4 x 0,4
5. media (0.25;0.75;0.50;0.5
0)
6. C2 2.1 x 0,2
7. 2.2 x 0,2
8. 2.3 x 0,2
9. 2.4 x 0,2
10. 2.5 x 0,2
11. media (0.20;0.80;0.40;0.6
0)
12. C3 3.1 x 0,2
13. 3.2 x 0,4
14. 3.3 x 0,2
15. 3.4 x 0,2
16. 3.5 x 0,2
17. 3.6 x 0,2
18. 3.7 x 0,0
19. media (0.20;0.80;0.40;0.6
0)
20. C4 4.1 x 0,4
21. 4.2 x 0,2
22. 4.3 x 0,4
23. media (0.34;0.66;0.60;0.4
0)
24. C5 5.1 x 0,0
25. 5.2 x 0,0
26. 5.3 x -
27. 5.4 x 0,0
28. 5.5 x 0,8
29. 5.6 x 0,2
30. media (0.20;0.80;0.50;0.5
0)
31. C6 6.1 x 0,4
32. 6.2 x 0,0
33. 6.3 x 0,2
34. media 0,2
35. C7 7.1 x 0,0
36. 7.2 x 0,0
429
 37. 7.3 x 0,2
38. 7.4 x 0,2
39. 7.5 x 0,2
40. media (0.12;0.88;0.50;0.5
0)
41. C8 8.1 x 0,2
42. 8.2 x 0,2
43. 8.3 x -
44. 8.4 x 0,2
45. 8.5 x -
46. 8.6 x 0,0
47. 8.7 x 0,2
48. 8.8 x 0,4
49. 8.9 x 0,2
50. media (0.18;0.82;0.40;0.6
0)
51. C9 9.1 x 0,2
52. media (0.20;0.80;0.40;0.6
0)
53. C10 10.1 x 0,2
54. 10.2 x 0,2
55. 10.3 x 0,0
56. 10.4 x 0,4
57. 10.5 x 0,0
58. 10.6 x 0,4
59. 10.7 x 0,2
60. 10.8 x 0,2
61. 10.9 x 0,4
62. 10.10 x 0,0
63. (0.20;0.80;0.40;0.6
0)
64.

430
 Formular RISCOMF 2

V.- COEFICIENŢII DE IMPORTANŢĂ AI CRITERIILOR

Criteriu CiS CiR CiM CiAQ
i 0,25 0,25 0,25 0,25
i 2,75 2,75 2,75 2,75
VI.- DATE CALCUL MODEL MATEMATIC (cu un singur evaluator)
(xR,xS,xM,xAQ) (R, S, M, AQ)
C1 (0.25;0.75;0.50;0.50)
C2 (0.20;0.80;0.40;0.60)
C3 (0.20;0.80;0.40;0.60)
C4 (0.34;0.66;0.60;0.40)
C5 (0.20;0.80;0.50;0.50)
C6 (0.20;0.80;0.50;0.50) (0,25;0,25;0,25;0,25)

C7 (0.12;0.88;0.50;0.50)
C8 (0.18;0.82;0.40;0.60)
C9 (0.20;0.80;0.40;0.60)
C10 (0.20;0.80;0.40;0.60)
Gi i
G1 0,2555
G2 0,29075
G3 0,29075
G4 0,22925
G5 0,28575
G6 0,28575 (2,75;2,75;2,75;2,75)

G7 0,3275
G8 0,31075
G9 0,29075
G10 0,29075
G G(xmed) med
0,285 2,75
P Probabilitatea, p/ordinul de mărime
0,1357 / 10-1
R Riscul profesional asociat erorii umane( RISCOM) 
PxG
0,0386
RISCOM MEDIU

431
5. Concluzii
În cadrul lucrării s-a prezentat modelul de evaluare a riscului profesional asociat erorii umane la realizarea unei
acţiuni RISCOM, care conţine date şi informaţii rezultate din evaluarea apriorică a unei acţiuni şi din aprecierea
subiectivă la evaluarea riscului profesional asociat.
Acest model (RISCOM) este o aplicaţie punctuală a modelului de analiză complexă a riscurilor profesionale
MRISC, dar cu diversificarea relaţiilor de compunere prin formule matematice, a gradului de afectare asociat
erorii umane la realizarea unei acţiuni, în funcţie de tipul de atitudine pe care o adoptă subiectul.
Riscul asociat erorii umane la realizarea unei acţiuni s-a evaluat indirect, folosind criterii deontice provenite din
teoria acţiunii şi o relaţie de tip scop – mijloc (resursele de securitate profesională), care să caracterizeze modul
de pregătire al acţiunii. Acest risc s-a apreciat prin „ineficienţa acţiunii”, conjugată cu „apariţia unor daune”
legate de acţiunea respectivă, fiind asemănat cu functorii modali praxiologici, din teoria acţiunii.
Modelul RISCOM asigură premisele unei evaluări globale şi poate fi utilizat pentru diagnoza şi prognoza
securităţii profesionale în cadrul unui sistem de muncă, precum şi în cazul elaborării unor strategii de securitate
şi sănătate în muncă.
Utilitatea modelului RISCOM în cadrul unei metode de prevenire şi combatere a cauzelor care pot genera
accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, este evidenţiată prin faptul că, orice activitate are în componenţa
sa un şir de acţiuni, pe parcursul cărora se poate manifesta eroarea umană ca factor de risc profesional.

6. Bibliografie

1. FADIER E., GUILLERMAIN H.-Fiabilité humaine, Aspects quantitatifs et/ou qualitatifs, Préventique, nr.14,
1987, p.44.

2. MALIŢA M., ZIDĂROIU C.,-Incertitudine şi decizie. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

1980.MATTHYSEN H.1. Nosa Safety System With Star Grading Recognition, Pretoria, 1988

3. MORARU R., BĂBUŢ G.- Analiză de risc, Editura UNIVERSITAS, 2000

4. SIMION S., BURIAN S., BRATU D. N., IONESCU J., VASILESCU D., CĂPRAR I. N. -Riscuri şi tehnici
de protecţie pentru aparatura protejată la explozie, Ed. EUROPRINT, ISBN 973-86428-7-6, 2003

5. SIMION S.,VASILESCU D., BURIAN S., FRIEDMANN M., SIMION M. -Reducerea riscurilor
profesionale în industria extractivă, vol I şi II, Ed. EUROPRINT, ISBN 973-7735-18-8,2005

6. VASILESCU D.-Elaborarea unor metode de analiză şi evaluare a riscurilor profesionale în vederea

prevenirii şi combaterii cauzelor care pot genera accidente de muncă şi boli profesionale, Teză de doctorat,
Petroşani, iunie 2006

7. VASILESCU D.-Metode neconvenţionale de analiză şi evaluare a riscului profesional, Editura INSEMEX,

ISBN 978-973-88590-0-5, 2008

8. LUPU C., -Metanul din minele de cărbune, Editura INSEMEX, ISBN 978-973-88590-1-2

432
 „Celor care spun că securitatea în muncă costă, le-aş spune că lipsa acesteia costă mai mult“

SIGURANŢA ÎN MUNCĂ CA FACTOR GENERATOR DE PROFIT

Ec. Ciprian Băcescu – I.T.M. Caraş-Severin

Rentabilitatea este esenţa fiecărei întreprinderi. Orice întreprinzător porneşte o afacere în dorinţa finală de a avea
câştig.
Un manager de succes poate duce o firmă la un randament maxim sau o poate pune pe butuci. O greşeală de
management poate pune pe drumuri zeci sau sute de oameni, ducând la apariţia de tensiuni atât în familii cât şi în
societate.
Se ştie ca asupra activităţii unei firme acţionează variabile (factori) atât interne (costuri cu materia primă, salarii,
regii, etc.) cât şi externe (piaţa, concurenţa, etc.). De asemenea este cunoscut faptul că variabilele interne pot fi
controlate mai uşor decât cele externe.
Atunci când un manager vrea să mărească profitul va acţiona foarte probabil în prima fază asupra factorilor
interni. Cel mai probabil va umbla la cheltuieli, încercând să le diminueze. Probabil ca va încerca sa reducă
consumul de curent, va încerca sa achiziţioneze materie primă mai ieftina de la alţi furnizori sau va negocia cu
furnizorii existenţi un preţ mai mic de achiziţie. Va încerca să reducă cheltuielile cu combustibilii şi energia, sau
poate va umbla şi la fondul de salarii. Dar foarte mulţi dintre ei se vor gândi să reducă cheltuielile cu securitatea
şi sănătatea angajaţilor, asta în cazul în care au prevăzuţi bani pentru asta. Această din urmă decizie poate fi
cheia unei afaceri şi poate face diferenţa dintre un manager de succes şi un simplu manager.
Se ştie că pentru a desfăşura o activitate în condiţii de eficienţă, un manager are la dispoziţie următoarele tipuri
de resurse:
- resurse financiare (capital financiar);
- resurse materiale;
- resurse umane.
Din păcate cam asta este şi ordinea importanţei alocată de un manager mediocru resurselor de care dispune.
Resursa umană este pusă pe ultimul loc, fiind considerată o resursă ieftină şi uşor de obţinut. Ori se ştie că în
societatea contemporană, în condiţii de competitivitate maxima, diferenţa între succes şi eşec este făcută tocmai
de capitalul uman. Inteligenţa şi pregătirea angajaţilor, calitatea muncii (lucrărilor) şi dăruirea lor este cheia
oricărei afaceri. Un personal bine pregătit, instruit, protejat la locul de muncă poate produce mai eficient.
Orice om desfăşoară o activitate în baza unor nevoi. Astfel, potrivit teoriei lui Abraham Maslow, există 5 mari
categorii de nevoi aşezate pe diferite nivele ca o piramidă, având la bază nevoile fiziologice (ca nevoi primare),
care odată satisfăcute, conduc la dorinţa de realizarea a altora (de securitate fizică, de apartenenţă socială,
respect, autorealizare, etc.) aşa cum se poate vedea sintetizat în următoarea figura:

NEVOIA DE AUTOREALIZARE

NEVOIA DE STIMĂ (RESPECT)

NEVOI SOCIALE (DE APARTENENŢĂ)

NEVOIA DE SECURITATE (SIGURANŢĂ)

NEVOI PRIMARE (FIZIOLOGICE)

Deci, în afară de avantajul financiar (salariul) care constituie un mijloc de satisfacere a nevoilor primare (hrană,
adăpost, etc.), un angajat la locul de muncă are nevoie de securitate. Un lucrător care ştie că vine la un loc de
muncă sigur, unde nu riscă să se lovească, să nu se îmbolnăvească, unde poate munci cu plăcere, şi de unde se
poate întoarce cu bani şi sănătos la familie va fi un muncitor şi mai stimulat, capabil să îşi satisfacă şi celelate
categorii de nevoi.
Munca este folosită de om ca monedă de schimb pentru satisfacerea nevoilor, fie că ele sunt primare, de
apartenenţă, de stimă sau autorealizare. O persoană muncitoare cu siguranţă va fi primită cu uşurinţă în orice
colectiv/echipă (nevoia de apartenenţă) va fi respectată (nevoia de stimă) şi cu efort se va autorealiza ocupând un
loc deosebit în societate. Dar pentru a realiza toate acestea are nevoie de un loc de muncă sigur, care să-i poată
permite să îşi facă planuri de viitor.
În condiţiile în care fiecare dintre noi petrece cam o treime din viaţă (cel puţin 8 ore pe zi) la lucru, siguranţa la
locul de muncă poate şi trebuie trebuie să fie o prioritate atât pentru firmă cât şi pentru angajat. O secundă de
neatenţie poate genera un accident de muncă, individual sau colectiv, cu efecte nocive atât pentru indivizi,
familiile acestora, pentru firma care i-a angajat cât şi pentru întreaga societate. Un astfel de incident poate avea
433
astfel consecinţe asupra vieţii lor profesionale şi/sau personale. Unii dintre ei pot deveni chiar handicapaţi pentru
tot restul vieţii. Angajatorii trebuie să se confrunte cu absenţa angajaţilor bolnavi, care sunt uneori dificil de
înlocuit datorită calificărilor lor specifice. Situaţia aceasta generează, de asemenea, conflicte şi stres la locul de
muncă. Unde mai punem timpul enorm şi banii necesari pentru formarea unui nou angajat calificat.
O sinteză a acestor urmări poate fi centralizată în următorul tabel.

Astfel, daca un capital financiar poate fi suplimentat relativ simplu printr-un credit bancar sau prin vânzarea
anumitor active, dacă resursele materiale pot fi achiziţionate, înlocuite sau reparate relativ simplu, un angajat
bine pregătit, cu o înaltă calificare, cu spirit de iniţiativă şi devotat afacerii este extrem de greu de găsit sau de
format.
Din bătrâni se spune că este mai bine să previi decât să combaţi. Cea mai bună metodă de a prevenii un accident
la locul de muncă este se evaluezi riscurile ce pot apărea în timpul desfăşurării activităţii.
Prin evaluarea riscurilor trebuie:
• să se identifice pericolele;
• să se identifice lucrătorii potenţial expuşi riscurilor cauzate de aceste pericole;
• să se estimeze riscurile implicate;
• să se aprecieze dacă riscurile pot fi eliminate sau nu;
• să se decidă măsurile suplimentare necesare (dacă există) în scopul prevenirii sau reducerii riscurilor.
Prin identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor, angajatorul, sau persoana responsabilăcu securitatea şi
sănătatea în muncă trebuie:
• să decidă măsurile de protecţie necesare, luând în considerare prevederile legale relevante;
• să verifice dacă măsurile aplicate sunt adecvate;
• să asigure ordinea de prioritate a măsurilor necesar a fi aplicate;
• să demonstreze că s-a efectuat o analiză a securităţii şi sănătăţii lucrătorilor (de ex. către lucrători sau autorităţi
de
reglementare);
• să urmărească dacă s-au înregistrat progrese în ce priveşte nivelul de protecţie a lucrătorilor.
Abordarea aspectelor de securitate şi sănătate la nivelul locului de muncă va asigura nu numai evitarea costurilor
mari cu accidentele şi îmbolnăvirile. Va asigura, de asemenea, îmbunătăţirea productivităţii muncii. Lucrătorii
entuziaşti, bine motivaţi şi bine instruiţi, lucrând cu echipamente şi materiale eficiente şi bine întreţinute, pot
obţine o calitate mai bună, o productivitate mai bună şi performanţe economice mai bune.
Ţinând cont de aceste premize, prin securiatate şi sănătate la locul de muncă se pot obţine următoarele rezultate:
• îmbunătăţirea productivităţii
• reducerea absenteismului
• reducerea fluctuaţiei personalului
• îmbunătăţirea calităţii
Întreprinderile care dispun de lucrători instruiţi şi eficienţi sunt recunoscute ca fiind de calitate şi, de cele mai
multe ori, sunt şi întreprinderi de mare succes, având astfel în spate un manager de succes. Orice lucrător instruit
se va simţi apreciat, va depune mai mult efort, activitatea va evolua mai bine, iar munca se va realiza în condiţii
de securitate. Prin urmare, se va simţi mult mai protejat şi mult mai sigur din punct de vedere profesional. Toate
acestea se vor resimţi finalmente în randamentul întreprinderii, în PROFIT, astfel în cât se va obţine satisfacţie
atât pentru angajaţi, angajatori, clienţi, societate, aşa cum se poate vedea în figura de mai jos.

434
În general, lucrătorul trebuie să fie conştient de realizarea muncii sale, de importanţa pe care o are în
„angrenajul” întreprinderii respective, solicitând atunci când este cazul să i se asigure un loc de muncă sănătos.
Atunci când nu i se protejează locul de muncă, angajatul încearcă individual să îşi asigure un loc de muncă sigur
şi sănătos, fie se asociază în sindicate, pentru a putea purta discuţii cu patronii, încercând astfel să obţină locuri
de muncă mai sigure şi eficiente, care finalmente să crească profitul şi de ce nu, salariile.
Chiar şi în lipsa prevederilor legislative care stabilesc motivele pentru care securitatea şi sănătatea în muncă
trebuie
să constituie parte integrantă a unei abordări a manageriale, este logic faptul că productivitatea, calitatea şi
securitatea în muncă sunt aspecte legate în mod intrinsec.
Pentru orice activitate, fie că este de dimensiune mare, mijlocie sau mică, scopul final trebuie să fie prevenirea
accidentelor şi a îmbolnăvirilor. Se ştie că nici un angajator nu doreşte ca cineva să fie rănit, dar există şi un alt
motiv foarte puternic pentru o strategie de securitate şi sănătate în muncă:
accidentele de muncă şi îmbolnăvirile profesionale costă!
Finalmente trebuie spus că un accident de muncă nu înseamnă doar cele amintite mai sus, ci acesta poate duce la
scăderea moralului echipei, prezenţa organismelor de control, anchete, declaraţii, amenzi, procese şi în anumite
cazuri oprirea unor echipamente sau, în cazuri excepţionale, chiar a întregii afaceri.
Securitatea şi sănătatea în muncă a angajaţilor trebuie să fie asul din mânecă al fiecărui manager priceput, acesta
putând folosi acest atu la angajarea personalului bine pregătit. De ce? Pentru că orice profesionist cunoaşte faptul
că stabilitatea şi siguranţa la locul de muncă stă la baza unei cariere frumoase.
Ca o concluzie, un manager de succes apreciază capitalul uman, situându-l pe primul loc în ierarhia resurselor,
protejându-l, investind în el, folosindu-l ca armă principală pe frontul economiei concurenţiale.

435
 EDUCAŢIA ADULŢILOR
drd.ing. Manolescu Gheorghe-Paul-ITM Caraş-Severin

SPECIFICUL EDUCAŢIEI ADULŢILOR

Educaţia adulţilor ca termen, este de dată relativ recentă, deşi din punct de vedere istoric, încă din 1919, în
Marea Britanie se înfiinţează Comitetul pentru Educaţia Adulţilor.
În România ASTRA, ca asociaţie pentru cultura poporului roman, înfiinţată cu mult înainte, poate fi considerată
o instituţie pentru educaţia adulţilor. În limbajul curent al ştiinţelor educaţiei acest termen a intrat mai ales după
1960, când se amplifică mult instituţiile de profil, precum şi cercetările despre o astfel de problematica. Se
vorbeşte tot mai des despre învăţământul pentru adulţi, despre perfecţionare, reciclare şi chiar despre universităţi
pentru vârsta a treia. Treptat, conceptul de „educaţia adulţilor” cunoaşte modificări majore pe care le parcurge şi
în prezent. Secole de-a rândul a stăruit credinţa că educaţia omului este cea care se realizează în prima perioada a
vieţii omului, adică în copilărie. De altfel se consideră că ar exista trei mari secvenţe ale vieţii omului: copilăria,
caracterizată prin activitatea de educaţie; maturitatea, când predomină munca; bătrâneţea, ce se dorea a fi o
pregătire pentru părăsirea acestei lumi. Treptat, munca industrială schimbă conţinutul vieţii omului, educaţia
fiind nevoită să se prelungească peste vârsta copilăriei. Dezvoltarea învăţământului universitar la sfârşitul
secolului trecut şi începutul secolului al XX-lea s-a înfăptuit ca necesitate a continuării instruirii şi educaţiei în
perioada adultă.
Educaţia poate fi definită în zilele noastre prin:
- „transformare a conştiinţei psihologice a individului” (J. Piaget);
- „a finaliza şi promova schimbări în organizarea comportamentală a omului” (P. A. Osterrieth);
- „a schimba sensul experienţei umane” (A. Quellet);
- „modificarea valorii pozitive în comportarea raţională umană” (I. Cerghit);
- „proces de asimilare şi practicare a informaţiilor, valorilor şi acţiunilor specifice omului” (N. Vintanu).
Educaţia se bazează pe construcţia şi reconstrucţia continuă a unui model interior de cunoaştere, apreciere şi
acţiune în raport cu lumea în care trăim. Ea este totodată un proces de umanizare prin care indivizii dobândesc
noi calităţi umane cu ajutorul cărora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional,
natural etc.
Necesitatea educaţiei adulţilor derivă din marile dezechilibre ce s-au produs în a doua jumătate a secolului al
XX-lea, mai ales între om şi lumea înconjurătoare. Introducând schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede
nevoit să se schimbe şi el. Astfel între ceea ce gândeşte, apreciază şi întreprinde şi rezultatele acţiunilor sale, se
instituie dereglări sau conflicte. Depăşirea nu se poate face decât modificându-se propria cunoaştere, sistemul
judecăţilor de apreciere şi capacităţile de acţiune. Dificultatea conceptului educaţiei adulţilor derivă atât din
ruptura epistomologică produsă în zilele noastre, cât şi din relativ slaba cunoaştere a evoluţiei personale (copil,
tânăr, adult). Adesea, întemeierea educaţiei s-a făcut doar pe bazele fiziologiei, anatomiei şi psihologiei şi nu pe
cele ale antropologiei. Teoria educaţiei, se pare că nu a încorporat în sine încă ideea că in fiecare individ există o
istorie a speciei umane. Educaţia trebuie să fie forma de adaptare esenţială a omului la lume şi a lumii la om.
Adaptarea se face însă printr-un model interior tridimensional de cunoaştere, de apreciere, de acţiune. Întreaga
activitate a omului de la naştere până la 18-20 de ani constă în construcţia unui astfel de model interior al lumii,
cu ajutorul căruia gândim, acţionăm, apreciem. Cum acest model este al unui timp dat, schimbarea cunoaşterii, a
valorilor şi a modurilor de acţiune din jur ne obligă la revizuiri periodice. Educaţia adulţilor trebuie să acopere
schimbările majore din modelul interior al lumii noastre, sub presiunea evoluţiei evenimentelor din afara şi din
interiorul nostru.
Specific adulţilor, ceea ce conţine chiar definiţia lor, este angajarea variată într-o multitudine de roluri în muncă,
familie, activităţi politice sau obşteşti.
Angajarea în multiple roluri sociale nu facilitează schimbarea, ci duce la o inerţie în raport cu schimbarea.
Adultul nu acceptă uşor schimbarea, deoarece aceasta implică modificarea structurală a întregului model
explicativ, valoric şi acţional.
Ca atare, să nu ne închipuim că schimbarea, modificarea unei asimilări culturale anterioare, o putem realiza facil
şi rapid. Schimbarea este posibilă numai plecând de la câmpul de aplicaţie al cunoaşterii, aprecierii şi acţiunii, de
la ceea ce e util şi accesibil.
Caracterul de participare în înţelegerea educaţiei adulţilor
Educaţia trebuie făcută unei mase de indivizi caracterizată prin participare (nu prin absenţă).
Indivizii (aflaţi pe diferite trepte de dezvoltare socială, profesională etc.) operează cu anumite simboluri şi
semnificaţii culturale. Ipoteza de mai sus reliefează un înţeles mai profund al actului de educaţie, sensul major al
acestuia constând în expansiunea mediului uman valoros, a activităţii umane valoroase în raport cu omul. Există
aici una din paradigmele fundamentale ale epocii noastre, nevoia de mediu uman, de activitate valoroasă.
Această acţiune se poate realiza numai prin crearea şi receptarea noii civilizaţii la nivelul maselor, dar ceea ce ne
cere practica, munca, viaţa cotidiană, nu este înţeles deodată, spontan, în mod clar şi distinct.
Convergenţa înţelegerii este dată de progresul de învăţare, de nivelul de rezolvare al contradicţiei dintre ceea ce
ne cere practica şi nivelul aptitudinilor noastre de înţelegere şi participare la creaţie, la receptarea civilizaţiei noi.
Imperativul major al epocii noastre este să învăţam, să gândim, să simţim şi să lucrăm într-un mod nou, creator.
436
Dificultăţile teoretice şi practice sunt mari. De obicei este mult mai facil să gândeşti o realitate nouă cu
instrumentele vechi, dar nu este şi productiv. Faptul reiese şi din încercarea de a se gândi procesul de învăţare la
adulţi prin instrumentele utilizate în cazul copilului. Este adevărat că atât copilul cât şi adultul au o caracteristică
fundamentală comună învăţarea (nevoia de informare).
Diferenţierile şi deosebirile sunt esenţiale:
- la copil procesul de învăţare este similar cu acumularea şi structurarea;
- la adult învăţarea este adâncire, restructurare, creaţie.
Noul principiu al educaţiei şcolare-învăţ astăzi, produc astăzi-înlocuieşte principiul vechi-învăţ astăzi, produc în
viitor. Noul principiu al educaţiei şcolare tinde să se apropie de cel al educaţiei adulţilor, dar diferenţele rămân
de ordinul esenţial, al statutului şi rolului celor care învaţă.
Organizarea şi funcţionarea educaţiei adulţilor are la bază un alt principiu în raport cu cea a copiilor.
Pentru adulţi noţiunea de educator nu are în mod hotărâtor accepţia de o persoană anume care face educaţie în
cazul copiilor.
Adultul trebuie să recepteze informaţiile primite de la educator în primul rând prin reflectarea acestora în
activitatea de muncă pe care o desfăşoară împreună cu grupul uman, cu colectivul din care face parte
(profesional, de familie, social şi politic).
Educaţia adulţilor (învăţarea în acest caz) trebuie să fie participare. Pasivitatea, metodele scolastice nu pot da
rezultate datorită condiţiilor modificate în care se produce asimilarea informaţiilor primite. Pentru înţelegerea
mai amplă a ceea ce poate face şi ceea ce nu poate face educaţia adulţilor, trebuie să ne oprim asupra câtorva
caracteristici esenţiale ale acestora. Etimologic cuvântul „adult” (adultus) vine de la participiul trecut al lui
„adolesco” (ceea ce s-a întărit, dezvoltat, a crescut). Adult semnifică deci ceea ce este format (matur).
Sub raport socio-psihologic stadiul de adult cuprinde simultan maturizarea dezvoltării fizice, intelectuale,
morale, sociale, emoţionale şi afective. Maturizarea însă, la rândul ei, presupune acceptarea unui nivel
satisfăcător în dezvoltarea unei aptitudini. Spre exemplu, în societatea românească rurală (tradiţională), pentru o
tânără se considera satisfăcător nivelul de dezvoltare de 16 ani, data la care se încheiau numeroase căsătorii.
Aceeaşi vârstă este menţionată în legislaţia muncii ca fiind propice pentru începerea activităţii productive de
către tineri.
Astfel maturizarea cere ea însăşi o raportare la nivelul cerinţelor muncii şi vieţii. Munca şi viata sunt, deci,
termenul de referinţă în raport cu care măsuram educaţia, stadiul de adult sau maturizare. Munca şi viaţa
oamenilor sunt sisteme deschise, din perspectiva socială şi chiar individuală.
Această ipoteză poate duce la concluzia că nu rămâne decât o învăţare, o educare şi deci o motivare pentru un
proces de adecvare permanentă.
Într-un context mai larg, efortul educaţiei, al învăţării la adult, corelat cu celelalte eforturi ale sale, vizează
construirea de către fiecare individ în parte a drumului propriu în viaţă, găsirea locului său în activitatea pe care
o desfăşoară.
Dintr-o astfel de perspectivă, judecata de cunoaştere şi apreciere, sentimentele şi voinţa de acţiune socială joacă
un rol important, deoarece asigură atât însuşirea de noi cunoştinţe despre muncă şi viaţă, modelul nou de
funcţionare a relaţiilor umane şi totodată, interiorizarea a ceea ce este de preţ în relaţiile dintre om, natură şi
societate, în muncă, în viaţa cotidiană.
Un rol important în educaţia adulţilor îl joacă, de asemenea, ataşamentul la mijloacele instituţionale de
participare culturală relevând apartenenţa la comunitatea dată şi perceperea conflictului dintre valorile grupului
şi opusul acestora.
Educaţia adulţilor se identifică şi cu efortul de socializare, de dezvoltare a unei lumi culturale, plecând de la
experienţele specifice în situaţii date. Ea reprezintă şi un mod de comunicare cu membrii grupului căruia îi
aparţine individul. Ca atare, regulile formale şi neformale care guvernează relaţiile în grupul vor duce la
dezvoltări diferite în funcţie de coeziunea, organizarea şi orientarea grupului.
Prin regulile de organizare ale grupului, adultul dobândeşte determinarea noilor opţiuni. Familia, în acest
context, este chemată să îndeplinească o funcţie de modelator, atât în conturarea noilor atitudini, cât şi a
criteriilor de opţiune, de însuşire practică a noului discurs profesional, social şi cultural. Din acest punct de
vedere, orice strategie a educaţiei adulţilor se cere să includă în punctele ei de plecare şi de acţiune un astfel de
deziderat. Dacă experienţa adultului exercită o influenţă puternică asupra limbajului înţelegerii, a atitudinii,
aceasta nu poate fi transferată aidoma atunci când este vorba de relaţiile sale sociale. Adultul, prin experienţa sa
cu alţi membri ai societăţii, cu alte colectivităţi sociale, dobândeşte o viziune pluralistă despre muncă şi viaţă, un
sprijin în distanţarea de atitudinile sale anterioare. Experienţa altor moduri de relaţii sociale-umane va contribui
în felul acesta la însuşirea valorilor noi din societate, configurând mai profund, mai puternic, rolul experienţei
culturale cu care el intră în legătură în viaţa de zi cu zi.
O astfel de constatare ridică problema identificării acelor situaţii educative care oferă necesitatea şi certitudinea,
învăţarea adulţilor însăşi putându-se desfăşura ca un proces controlat şi nu spontan, supus întâmplării. Din
această perspectivă, determinarea relaţiilor existente între reprezentările dobândite şi noile modele de acţiune
socială relevă pregnant întrepătrunderea reciprocă a lor, găsindu-şi unitatea internă. Observaţiile făcute sunt
menite să sublinieze faptul că dimensiunea ştiinţifică, informaţională, singură nu este suficientă pentru o
dezvoltare a reprezentărilor culturale şi acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale.
437
Acesta depinde şi de factori de mediu social, de dezvoltare bio-psihologică, de gradul de elevaţie al relaţiilor
sociale din colectivităţile în care adultul intră în legătură sau în care este integrat. Din ori ce punct de vedere am
analiza educaţia adulţilor, ea se raportează mereu la capacităţile de învăţare ale acestora. De aici şi unul din
preceptele fundamentale ale educaţiei permanente: a învăţa să fii capabil să înveţi, să-ţi dezvolţi la maximum
aceste posibilităţi. Aptitudinile globale joacă un rol esenţial în învăţare. Cercetările reliefează o dependenţă certă
a lor la nivelul anterior de instruire, studiile universitare asigurând o cotă mai înaltă de activare în acest sens.
Cercetările contemporane de psihologie infirmă ideea că intrarea în vârsta adultă ar duce la stagnarea şi
învechirea capacităţilor de instruire şi educare. Dimpotrivă, investigaţiile atestă chiar prezenţa unei legităţi în
dezvoltare poate fi formulată astfel „învăţarea continuă duce la dezvoltarea continuă până la vârstă înaintată”.
Această poziţie subliniază că rolul esenţial în educaţia adulţilor îl au capacităţile de învăţare realizate anterior,
tipul şi motivele învăţării şi nu vârsta ca atare. Abia după 70-75 de ani vârsta începe să-şi pună o pecete
hotărâtoare. Dar şi aici sunt mari varietăţi de la un individ la altul.
În educaţia adulţilor sunt diferite metode, dintre care vom enumera mai jos o parte din ele.
Metoda expozitivă se bazează pe:
- expunerea;
- conferinţa de popularizare;
- cursul magistral.
Dicţionarele de pedagogie dau, de regulă, următorul înţeles metodei expozitive: modalitate de prezentare orală a
unei teme într-o organizare logică, caracterizată prin densitatea ideilor şi prezentarea fluentă şi pregnantă a
acestora. După cum relevă chiar termenul prin metoda expozitivă se urmăreşte furnizarea de idei necunoscute, de
modele explicative, de legi sau fapte de cunoaştere care nu pot fi descoperite şi însuşite, de regulă, pe baza
experienţei intelectuale personale. Metoda expozitivă se prezintă sub mai multe forme pe care le îmbracă una şi
aceeaşi situaţie de educaţie. Analiza diferitelor moduri concrete prin care se asigură transmiterea orală a
informaţiei, sau se însuşesc diferitele cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în cadrul activităţilor cu adulţii a dus la
constituirea unei structuri logico-psihologice a acestei metode. Ea se înfăţişează cel mai adesea sub forma
expunerii sau prelegerii cu ajutorul cărora o persoană A (specialist, bun cunoscător al unui domeniu, posesorul
unei experienţe valoroase într-un domeniu dat etc.) transmite unui auditoriu B, interesat de conţinutul ideilor pe
care emiţătorul A le înfăţişează.
Metoda interogativă se bazează pe:
- dezbaterea;
- simpozionul;
- colocviul;
- interviul;
- masa rotundă.
Metoda interogativă nu se întâlneşte într-o formă pură, la fel ca metoda expozitivă. Numele ei derivă din faptul
că structura esenţială a situaţiei educative constă în întrebarea-răspuns. Sau altfel spus, într-o activitate
desfăşurată cu ajutorul unei modalităţi unde putem distinge o parte problematică şi o parte de rezolvare a acestei
probleme. Vechimea metodei este certă, întâlnindu-se în mai toate dezbaterile pe care gânditorii greci (Socrate,
Platon etc.) le purtau în cercurile intelectuale ale vremii.
Metode practice-demonstrative se bazează pe:
- metoda formării industriale;
- metoda Carrard;
- metoda proiectelor;
- metoda lucrului în grup;
- metoda schimbului de experienţă.
În contextul modernizării activităţilor de educaţie cu adulţii, metodele practice demonstrative capătă o
importanţă deosebită, datorită utilizării principiilor euristicii, ale descoperirii unor idei, semnificaţii sau
deprinderi de interes major. Participarea activă constituie filonul principal al acestora, ceea ce explică atât
extensia puternică pe care au cunoscut-o în ultimii ani, cât şi dorinţa organizatorilor de a cunoaşte şi utiliza cu
preponderenţă astfel de metode. Educaţia adulţilor este, în conţinutul său, dezvoltarea prin activitate, prin
acţiune, prin experimentare (exerciţiul ocupă un loc de seamă). De aici s-a născut ideea-să înveţi prin a face-
prezentă în lucrările moderne privind dezvoltarea adulţilor. În acest context cunoştinţele, priceperile, deprinderile
noi sunt, în bună măsură, rezultatul producţiei subiectului educaţiei (adultului) şi nu simple înregistrări ale unor
evenimente exterioare lui. Aici este prezentă operaţia de substituţie foarte importantă în raport cu metoda
expozitivă, spre exemplu. Astfel, expresia se substituie impresiei, producţia recepţiei, exteriorizarea ideaţiei şi
invenţia înţelegerii. Impresia, recepţia, ideaţia şi înţelegerea sunt şi ele prezente, dar sunt depăşite şi deci
asimilate producţiei şi inovaţiei, expresiei şi exteriorizării.

EDUCAŢIA PE LINIA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Fiecare individ în parte face parte din societatea în care trăieşte de la naştere până la moarte.

438
Fiecare individ în evoluţia sa din primele zile de viaţă şi până închide ochii îşi aduce aportul propriu la
dezvoltarea societăţii (consum în prima perioadă a vieţii până la începerea activităţii productive şi în perioada de
sfârşit al vieţii când contribuţia sa dezvoltare este neproductivă).
Fiecare individ are o evoluţie unică în timpul vieţii şi aportul său la dezvoltarea societăţii este deosebită de cea a
celorlalţi semeni.
Fiecare individ ajunge în contact cu lumea exterioară fiinţei sale pe o cale diferită de acea urmată de ceilalţi.
De aceea şi cunoştinţele pe care fiecare individ le dobândeşte în timpul vieţii diferă.
COPILĂRIA ŞI ADOLESCENŢA
De cele mai multe ori copii se confruntă cu probleme care poate nu sunt ale lor, ci ale părinţilor lor sau ale altor
adulţi de lângă ei. Copilăria este o perioadă pe cât de frumoasă pe atât de plină de schimbări (fizice, mentale,
emoţionale).
Copiii învaţă o mulţime de lucruri despre lume şi despre ei însuşi în primii 12 ani de viaţă. Acum se desprind de
părinţi, leagă prietenii, îşi descoperă talentele, îşi dezvoltă abilităţi şi capacităţi.
De aceea, de cele mai multe ori se impune şi intervenţia asupra părintelui şi chiar a familiei pe lângă intervenţia
directă asupra copilului aflat în discuţie. De aceea, de cele mai multe ori se impune şi intervenţia asupra
părintelui şi chiar a familiei pe lângă intervenţia directă asupra copilului aflat în dificultate.
Este dificil să fii părinte, căci nimeni nu s-a născut părinte, ci doar cu anumite calităţi personale care pot fi
integrate. Părinţii pot fi cei care au generat (adesea fără intenţie) probleme copiilor lor, dar tot ei sunt în măsură
să-şi ajute copiii, fiind (sau trebuie să fie) persoanele cele mai apropiate de proprii lor copii.
Cu cât un copil este ajutat de la o vârstă mai fragedă să depăşească o anumită problemă (emoţională, cognitivă,
comportamentală) cu atât are şanse să devină un adult echilibrat şi de succes. Rolul de părinte, îi creează acestuia
obligaţia să-şi cunoască propriile limite umane şi propriile calităţi. Adulţii cred (greşit de multe ori) că un copil
nu poate avea probleme sau că necondiţionat un copil căruia i se oferă o bună îngrijire trebuie să fie fericit, dar
uită că însăşi evoluţia şi dezvoltarea naturală pot ridica dificultăţi care nu întotdeauna sunt trecute.
Timpul prea scurt pe care părinţii îl petrec alături de copiii lor afectează nu numai relaţionarea cu el dar şi
echilibrul întregii familii şi cel mai adesea apar probleme (mai ales comportamentale şi emoţionale) atunci când
se încearcă o compensare neadecvată a acestei absenţe a părinţilor din viaţa copiilor lor.
FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI
Ca orice acţiune umană, educaţia vizează postularea şi împlinirea unui scop, a unui proiect de devenire umană.
Nu se poate face educaţie fără a avea în vedere finalitatea demersului-prototipul de personalitate către care se
tinde. Dar acţiunea de a conduce pe cineva către un scop nu este de ajuns în cazul acţiunii formative. Destinaţia
educaţiei este (trebuie să fie), prin definiţie, pozitivă.
În fond, trebuie să recunoaştem că schiţa unei teorii asupra educaţiei este un ideal nobil care nu ar vătăma cu
nimic atunci când noi nu am fi în stare a-1 realiza.
„Un ideal nu este altceva decât concepţia unei perfecţiuni care nu s-a întâlnit încă în experienţă... Ideea unei
educaţii care să dezvolte în om toate dispoziţiile sale naturale este absolut adevărată" (Kant, 1992, p. 12).
Idealurile ne oferă nu numaidecât valori absolute, imuabile, ci şi trepte valorice pasibile de a se adecva
posibilităţilor umane, care (unele dintre ele) sunt pe „măsura" omului. Şi, chiar dacă mai rămâne un „rest" ideatic
de neatins, nu putem nega funcţia practică a imposibilului care „forţează" posibilul să se actualizeze. Educaţia
creează o „anti-natură", în sensul că înfrânează impulsurile primare şi are un caracter „supra-natural", prin aceea
că vine să monteze în comportamentul uman prefigurări ale imaginaţiei sale.
Educaţia face joncţiunea dintre posibil şi real.
Asimilând finalităţile educaţiei cu scopurile paideutice, pedagogul german Erich E. Geissler (1981, pp. 30-32) le
discută sub forma unor perechi contradictorii:
- scopuri materiale versus scopuri formale;
- cele de conţinut în contradicţie cu cele comportamentale;
- cele utilitare în contrast cu cele nepragmatice;
- scopuri specifice disciplinelor în contrasens cu cele supradisciplinare.
Scopurile materiale se referă la asimilarea unui bagaj de cunoştinţe într-o perspectivă sistemică. Se va numi
„material" tot ceea ce poate fi cuprins într-un cod de cunoştinţe transmisibile, ce sunt scriptic fixate, putându-se
verifica relativ uşor dacă acestea au fost însuşite sau aplicate.
Scopurile formale se decelează prin focalizarea spre subiect şi vizează modelarea aptitudinilor şi cultivarea
personalităţii. Scopurile formale sunt foarte importante, dar ele sunt mai greu de surprins în cuvinte sau de
cuantificat. Scopurile centrate pe conţinut sunt cele care orientează educaţia spre conţinuturi definibile,
identificabile, dinainte ştiute. Scopurile centrate pe comportament orientează practica educativă spre
interiorizarea de către elevi a unor acţiuni ce devin expresive la nivelul comportamentelor. Scopurile utilitare
desemnează însuşirea unor deprinderi cerute imediat de realizările practice. Scopurile nepragmatice se referă la
unele conduite libere de finalitate, care nu sunt aservite vizibil unor cerinţe concrete. Scopurile disciplinare
variază de la o disciplină la alta, pe când cele supradisciplinare cuprind anumite constante teleologice urmărite la
toate disciplinele (autonomia spirituală, întărirea motivaţiei, învăţarea învăţării).

439
Evidenţiind o serie de caracteristici ale unor curente de gândire asupra finalităţilor (istorism, teleologie,
eclectism, dogmatism, psihologism, biologism, estetism, eticism, logicianism, pragmatism), Ştefan Bârsănescu,
în Cursul de pedagogie (predat în anii 1933-1934 şi 1934-1935), ajunge la următoarele constatări (p. 223):
- idealurile educative sunt înrudite cu valoarea supremă a unei epoci, ba chiar ele reprezintă „copia" valorii
supreme ale acelei epoci;
- există atâtea scopuri ale educaţiei câte genuri de societăţi sau culturi există;
- dacă vrei să aflii idealul educativ al unei epoci, trebuie să întrebi ce valoare supremă apreciază acea epocă.
Ştefan Bârsănescu ajunge la concluzia că scopul educaţiei este dublu:
- unul obiectiv, de a lucra pentru păstrarea şi sporirea valorilor obiective;
- altul subiectiv, de a face pe individ să se preocupe şi să vibreze pentru valorile subiective şi să poarte grija de a
le păstra şi spori (p. 224). Considerăm că acest punct de vedere (oarecum generic) este de strictă actualitate.
Numai în măsura în care educaţia ne sensibilizează faţa de valorile autentice, ne aduce spre ele cultivându-ne
nevoia de a le trăi, de a vehicula şi chiar crea, numai atunci putem spune că am ajuns la statutul de personalitate
demnă şi autonomă.
Idealul educativ, în sine, nu este funcţional decât în măsura în care permite o „traducere" în secvenţe deziderabile
sau normative, prin redimensionări şi „concretizări" la realităţile şi situaţiile educaţionale. Datorită gradului înalt
de generalitate, idealul educativ poate deveni, uneori, inoperant, frizând utopicul (de pildă, pretenţia de a forma
„omul total", în anumite circumstanţe istorice), asta şi datorită faptului că idealul educativ nu se decantează
natural" ca specific al activităţilor educative, ci se „decretează", din exterior (uneori cu emfază) din partea unor
instanţe politice, de pildă. Aşa se face că idealurile educaţionale sunt expuse conjuncturilor istorice, conţin o
doza importantă de „irealitate", ele mai mult se declamă, decât se înfăptuiesc. Nu trebuie însă trasă concluzia că
fiinţarea idealurilor educative este iluzorie sau ca acestea nu ar avea nici un rol. Dimpotrivă, idealul educativ
determina şi forţează realităţile educative să urmeze un anumit traseu valoric, filtrează (selectiv) o serie de
imperative supraordonate, ghidează şi legitimează axiologic strategii educative, sancţionează trasee periferice
sau rezultate educaţionale catastrofice.
Funcţia idealului este potentată şi de faptul că idealul educaţiei nu este un model standard, impus o dată pentru
totdeauna, ci un model dinamic ce permite redimensionări în funcţie de câmpul de posibilităţi în care are loc
educaţia. De altfel, un ideal educaţional trebuie să se caracterizeze prin trei dimensiuni:
- dimensiunea socială (să fie congruent sau coextensiv unor cerinţe sociale);
- dimensiunea psihologică (să răspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor şi nu trebuie să fie cu mult peste
„putinţa" oamenilor);
- dimensiunea pedagogică (să permită o transpunere practică în plan instructiv-educativ). (Nicola 1993, p. 69-70)
Cât priveşte nivelele de la care vom porni în fixarea unui ideal pedagogic, acestea ar putea fi, după unii pedagogi
următoarele:
- determinarea socială (tipul şi esenţa societăţii);
- modelul dezvoltării ideale a personalităţii istoriceşte determinat;
- valorile fundamentale ale lumii contemporane (democraţia, umanismul, civismul, toleranţa, respectarea
drepturilor omului etc.);
- tradiţiile culturale, valorile naţionale întemeiate istoric. (Nicolescu, 1995, p. 24)
Scopul educaţiei
Este o ipostază a finalităţii educaţiei care realizează acordul între idealul educaţional şi obiectivele sale. Scopul
educaţiei este o finalitate secretată de însăşi acţiunile didactice, este adecvat acestora şi vehiculează secvenţe ale
modelului de personalitate umană, aşa cum pot fi ele realizate în practica instructiv-educativă. Scopul vizează
finalitatea unei acţiuni educaţionale bine determinate. Dacă idealul educativ este general şi unitar, scopurile ce
(eventual) îl detaliază sunt variate, multiple, datorită relativizării acestora la diversitatea situaţiilor educative.
Obiectivul educaţional
Este ipostaza cea mai „concretă" a finalităţilor şi desemnează tipul de schimbări pe care procesul de învăţământ
sau cel din alt sistem educativ îl aşteaptă şi/sau îl realizează. Întotdeauna, obiectivele educaţionale se referă la
achiziţii de încorporat, redate în termeni de comportamente concrete, vizibile, măsurabile şi exprimabile. Dacă
scopul educativ vizează evoluţii şi schimbări mai extinse din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental,
obiectivele educaţionale au în vedere achiziţii concrete, detectabile, observabile în mod direct. Obiectivele
educaţionale se deduc din scopurile educaţiei.
Raportate la influenţele manifestate asupra tuturor componentelor strategiei didactice, obiectivele educaţionale
pot exercita mai multe funcţii:
- funcţia de orientare axiologică. Prin chiar avansarea (explicitarea) acestor obiective, se realizează o orientare a
elevilor către valori educaţionale dezirabile. Ceea ce se doreşte de la elevi nu este arbitrar. Ceea ce este indicat
înseamnă că e preferat, că se situează într-un anumit rang valoric. Pretinzând unele comportamente de la elevi, se
comunică în mod implicit că aceste achiziţii sunt valoroase şi importante pentru existenţa lor;
- funcţia de anticipare a rezultatelor educaţiei. Orice obiectiv va anticipa o realitate care nu există încă.
Proiectarea obiectivelor se poate realiza la diferite niveluri de generalitate şi rigoare, prin indicarea capacităţilor
şi performanţelor dorite. Obiectivul trebuie să treacă de la formulări generale la obiective specifice, concepute
sub forma unor rezultate concrete, a căror manifestare să fie testabilă după o perioadă convenabilă de timp;
440
- funcţia evaluativă. Se ştie că evaluarea randamentului şcolar se realizează pornind de la anumite repere.
Calitatea obiectivelor, claritatea enunţării şi concretizarea lor sunt condiţii esenţiale pentru validitatea şi
fidelitatea evaluării şi aprecierii şcolare. Odată cu proiectarea obiectivelor, profesorii vor concepe şi tehnicile de
evaluare, adică felul în care vor şti dacă ceea ce trebuie realizat va fi realizat. Obiectivul educaţional fixează nu
numai reuşita, ci şi criteriul de măsurare a acelei reuşite;
- funcţia de organizare şi (auto)reglare a proceselor didactice. Obiectivele intervin în procesele didactice ca
instanţe sau criterii referenţiale, pentru dirijarea acţiunii de predare şi învăţare. Ele sunt implicate în proiectarea,
desfăşurarea şi evaluarea proceselor educative, având un rol însemnat în controlul şi autoreglarea acţiunilor
instructiv-formative. (Potolea, 1988, p. 139-142)
Unii autori clasifică obiectivele în două grupe:
- obiective ale formarii;
- obiective ale învăţării. (Seguin, 1991, p. 31)
Primele sunt scopuri de atins exprimate în termeni de cunoştinţe, competenţe şi atitudini indicate ca fiind
necesare într-o situaţie dată. De pildă, la nivelul învăţământului primar şi secundar, se cer a fi realizate
următoarele obiective:
- dezvoltarea competenţelor de citire, scriere şi comunicare orală pentru a continua studiul şcolar şi pentru a face
faţă situaţiilor de zi cu zi;
- stimularea dezvoltării gândirii logice, a capacităţilor de abstractizare şi generalizare;
- dezvoltarea atitudinilor pozitive şi a capacităţilor creative în materie de activităţi cultural-artistice;
- conştientizarea copiilor în legătură cu realităţile lumii înconjurătoare din punct de vedere istoric, social,
economic;
- cunoaşterea şi înţelegerea rolului important al ştiinţelor şi tehnologiilor pentru progresul omenirii, simultan cu
necesitatea spiritualizării omului prin intermediul valorilor culturale autentice.
Trebuie făcută observaţia că unele comportamente, dobândite în şcoală, sunt dificil de surprins în obiective
operaţionalizate. De pildă, procesele afective nu pot fi întotdeauna observate, cu atât mai puţin păstrate. Pretenţia
de a operaţionaliza orice obiectiv se loveşte de nişte praguri care nu pot fi depăşite. Nu este mai puţin adevărat că
sunt şi situaţii, comportamente care nu pot fi anticipate, prefigurate, cerute explicit în practica didactică.
De regulă, una şi aceeaşi achiziţie a unui elev poate fi definită din unghiuri diferite de vedere (cognitiv, afectiv,
psihomotor) sau la mai multe niveluri de generalitate. Ne putem întreba, de pildă, dacă deprinderea de a scrie
litera a - la clasa I - ţine numai de o singură categorie a obiectivelor.
Un aspect care nu trebuie neglijat este cel referitor la posibilitatea operaţionalizării, care este variabilă şi ţine de
specificul disciplinelor ce se predau în şcoală. Obiecte de învăţământ precum matematica, fizica, gramatica,
chimia etc., care operează cu structuri algoritmice, sunt mai disponibile pentru obiectivele definite operaţional.
La disciplinele ce cultivă creativitatea, atitudinile, convingerile etc., posibilităţile de operaţionalizare se
diminuează. Valorile (de pildă) ţin de domeniul afectiv, al grupelor de obiective „care pun în relief un sentiment,
o emoţie, o idee de acceptare sau de refuz. Obiectivele afective variază de la simpla luare în consideraţie a
fenomenelor de alegere până la calităţile complexe, dar coerente, ale caracterului sau conştiinţei. Trecerea în
revistă a intereselor, a atitudinilor, a aprecierilor, a valorilor, a emoţiilor şi a prejudecăţilor ne furnizează
numeroase obiective de acest ordin”. (Krathwohl, 1970, p. 7)
Schema lui Krathwohl şi Bloom privind învăţarea afectivă, scoate în evidenţă trei etape.
1. Receptarea valorii care presupune trei sub-categorii:
1.1. conştiinţa, când atenţia individului este atrasă de un stimul cu conţinut valoric;
1.2. dorinţa de a primi, acea stare a individului care sub influenţa stimulilor este pregătit pentru a le acorda
atenţia necesară;
1.3. atenţia dirijată sau preferenţială, când individul însuşi caută stimulii valorici şi-i conştientizează.
2. Răspunsul afectiv, care cunoaşte şi el mai multe stratificări:
2.1. asentimentul, un răspuns propriu la aşteptări;
2.2. dorinţa de răspuns, când elevul este din ce în ce mai atent la chemările interioare faţă de noii stimuli pe care
îi caută;
2.3. satisfacţia răspunsului, adică apariţia unui răspuns în plan emoţional;
3. Valorizarea, care descrie o interiorizare crescândă prin adoptarea unui comportament destul de coerent în
următoarea succesiune:
3.1. acceptarea unei valori (dorinţa de a-şi dezvolta deprinderi specifice);
3.2. preferinţa pentru o valoare (căutarea mai degrabă a unei valori anume decât a altora);
3.3. angajarea (ajungerea la concluzia că valoarea respectivă este benefică şi îl ajută efectiv pe om).
4. Organizarea, respectiv aranjarea valorilor acceptate într-un sistem, ceea ce presupune:
4.1. conceptualizarea valorii (încercarea de a găsi în ce constă specificul unei norme valorice);
4.2. organizarea unui sistem de valori (de pildă, acceptarea religiei ca un sistem de valori primordiale, care
prevalează asupra altor valori).
5. Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori, ultima etapă care se referă la accederea la un mod de a
fi şi la o filozofie a vieţii şi care presupune alte două etape:

441
5.1. dispoziţia generalizată (decriptarea şi interpretarea tuturor problemelor din punctul de vedere al valorii
respective);
5.2. caracterizarea (ajustarea şi închegarea unei filosofii existenţiale personale).
Identificarea tuturor etapelor invocate mai sus de către profesor devine foarte dificilă. Schema de mai sus are un
caracter mai mult orientativ, teoretic şi mai puţin practic, de concretizare imediată, obligatorie.
Un cadru didactic, atunci când încearcă să operaţionalizeze obiective, trebuie să fie atent la o serie de capcane
posibile:
- dacă ordonarea obiectivelor pe axa simplitate-complexitate este benefică pentru toţi elevii;
- dacă nu cumva, la un moment dat, obiectivele devin acaparatoare, uitându-se finalităţile mai cuprinzătoare;
- dacă prin operaţionalizarea excesivă nu se ajunge la o atomizare şi secvenţiere a comportamentelor, astfel încât
acestea să nu mai posede nici o relevanţă didactică;
- dacă din dorinţa exactităţii, în circumscrierea sarcinii, nu se ajunge la o artificializare a procesului instructiv-
educativ;
- dacă nu cumva educaţia, riguros prescrisă prin obiective, nu conduce la manierism şi mecanizare în predare.
CARIERA
1. Conceptul de carieră
Deşi în limbajul curent noţiunea de carieră este larg folosită, conceptul de carieră are numeroase înţelesuri. Până
în prezent nu este o definiţie oficială, unanim acceptată, care să întrunească consensul specialiştilor. În literatura
de specialitate sunt cunoscute diferite formulări şi numeroase opinii.
În general, înţelesul popular al termenului de carieră este asociat cu ideea de mişcare ascendentă sau de avansare
a unei persoane într-un domeniu de activitate dorit, cu scopul de a obţine mai mulţi bani, mai multă
responsabilitate, sau de a dobândi mai mult prestigiu şi mai multă putere.
Pentru a defini cariera trebuie să avem în vedere următorii factori:
- contribuţia individului la dezvoltarea propriei cariere;
- contribuţia organizaţiilor în care evoluează;
- contextele pe care le intersectează;
- calitatea legislaţiei specifice şi maniera de aplicare a acesteia.
Dintre definiţiile carierei enumerăm în continuare pe cele care le considerăm mai relevante:
- cariera este o succesiune de activităţi şi poziţii profesionale pe care o persoană le atinge, ca şi atitudinile,
cunoştinţele şi componentele asociate, care se dezvoltă de-a lungul timpului;
- cariera reprezintă o succesiune de funcţii, în ordinea crescătoare a prestigiului prin care trece un individ în mod
ordonat, după o regulă previzibilă.
De fapt, cariera consta în acea succesiune de posturi într-o ierarhie, acea succesiune de experienţe, separate,
corelate între ele prin care orice persoană trece de-a lungul vieţii.
Dezvoltarea carierei sau cum mai este numită dezvoltarea profesională este un proces mai complex decât
pregătirea profesională, având drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile, atât în raport cu poziţia actuală, cât şi
cu cea viitoare. O carieră poate fi lungă sau scurtă, iar un individ poate avea mai multe cariere, una după alta sau
în acelaşi timp.
Cariera individuală include atât viaţa profesională si familială cât şi legăturile dintre ele. În dorinţa de a controla
viaţa profesională cât şi pe cea familială, orice persoană îşi dezvoltă un concept propriu prin care îşi
autoevaluează calităţile şi valorile. Acest proces este dinamic şi are loc pe parcursul întregii vieţi.
Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile existente, dorinţa de realizare profesională a
individului şi experienţa în munca pe care o furnizează organizaţia. Individul se va dezvolta şi va fi mulţumit de
cariera sa în măsura în care organizaţia va putea furniza căi pe care individul să avanseze în diferite poziţii şi
niveluri, în care să-şi pună în valoare cunoştinţele şi să-şi dezvolte aptitudinile.
Sunt trei elemente importante pentru a înţelege ce este aceea o carieră:
A. Cariera este un proces dinamic în timp, care are două dimensiuni:
- cariera externă-succesiunea obiectivă de poziţii pe care individul le parcurge în timp;
- cariera internă-interpretarea pe care o dă individul experienţelor obiective prin prisma subiectivităţii sale.
B. Cariera presupune interacţiunea între factorii organizaţionali şi cei individuali. Percepţia postului ca şi poziţia
adoptată de către individ, depind de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine
(aptitudini, nevoi, preferinţe) şi ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunităţi, obligaţii).
C. Cariera oferă o identitate ocupaţională (profesia, poziţia ocupată, organizaţia în care lucrează) fac parte din
identitatea individului. Oamenii sunt diferiţi între ei dar, în acelaşi timp, putem determina şi lucruri pe care le au
în comun. Utilizând sisteme de clasificare se pot identifica asemănări şi diferenţieri în orientarea carierei.
Orientarea carierei este deci, acel tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor şi activităţilor
ocupaţionale.
Orientarea carierei unui individ este importantă atunci când o raportăm la profesia pe care acesta o are. Din
compatibilitatea celor două rezultă consecinţe importante pentru individ, pentru comportamentul şi atitudinile
sale la serviciu, cât şi pentru starea sa de echilibru şi satisfacţie.
Este esenţial ca individul să îşi aleagă cu atenţie profesia (trebuie să se gândească pe termen lung ce ar însemna
mai concret, care sunt activităţile specifice, tipurile de organizaţii, oportunităţile, posibilităţile de a-şi valorifica
442
potenţialul natural) este posibil să existe o diferenţă între percepţia despre ce înseamnă profesia respectivă din
afară şi ceea ce presupune de fapt.
Din perspectiva sistemului de valori oamenii se orientează diferit în carieră. Tipurile de personalitate luate în
considerare sunt: convenţional, artistic, realist, social, întreprinzător, investigativ. Nici o persoană nu reprezintă
doar un tip de personalitate ci o combinaţie de două poate trei tipuri de personalitate.
Satisfacţia în muncă este astfel dependentă de o mulţime de caracteristici personale cu implicaţii deosebite.
Factorii care contribuie la satisfacţie sunt diverşi, dar în acelaşi timp şi cu consecinţe enorme în caz de
insatisfacţie profesionala. Satisfacţia este un aspect important al vieţii deoarece contribuie la perceperea reuşitei
sau nereuşitei în cariera/viaţa.
O carieră de succes este condiţionată şi de implicarea conducerii organizaţiei prin departamentul de resurse
umane în planificarea carierei, consilierea individului. Este de dorit ca iniţierea proaspeţilor angajaţi să fie făcută
de un mentor din cadrul organizaţiei, o persoană care este responsabilă şi care cunoaşte mersul lucrurilor în
corporaţie îi va ajuta să se integreze şi să facă faţă eventualelor probleme. În orice organizaţie managerii se
confruntă cu o serie de probleme privind dezvoltarea carierelor angajaţilor:
- managementul angajaţilor la mijlocul carierei;
- managementul muncitorilor mai în vârstă;
- managementul problemelor muncă/familie.
Planificarea fiecărei cariere este o altă responsabilitate a managementului şi înseamnă a dezvolta şi implementa
programe care trebuie să fie compatibile cu specificul afacerii, cu structura organizaţiei şi cu aspiraţiile
angajaţilor.
INSTRUIREA PE LINIA SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
Educaţia pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să înceapă din fragedă pruncie şi să se termine odată cu
sfârşitul vieţii. Ea presupune voinţa factorilor de educaţie pentru programarea acestei activităţi în procesul de
educaţie, prin interesul arătat de firmă pentru crearea unui climat de securitate şi sănătate la locul de muncă, dar
este determinantă prin aportul propriu al lucrătorului prin autoeducare.
Fiecare lucrător trebuie să fie conştient că pregătirea sa, cât mai aproape de nevoile sale la locul de muncă, îl va
duce la statutul de lucrător protejat prin propriile cunoştinţe de influenţele negative pe care sistemul de muncă în
care îşi desfăşoară activitatea.
Educaţia trebuie să asigure cadrul general pe care fiecare individ îl primeşte prin programele de învăţământ
proiectate şi realizate după principiile enunţate anterior. După acest principiu curba riscului de accidentare şi
îmbolnăvire profesională variază în funcţie de pregătirea profesională ca în figura 1.

Fig. 1. Influenţa nivelului educaţional asupra riscului de accidentare şi îmbolnăvire profesională

Faţă de situaţia dată de influenţa nivelului de pregătire profesională, educaţia pe linia securităţii şi sănătăţii în
muncă trebuie să continue în aşa fel încât lucrătorul prin cunoştinţele dobândite în cadrul firmei (specifice
activităţii desfăşurate la un moment dat) să tindă spre acel nivel de cunoştinţe legate se securitatea sa personală
care să-i asigure un comportament la locul de muncă care să-l ferească de posibilitatea expunerii la accidente sau
îmbolnăviri profesionale.
În funcţie de vârsta la care fiecare individ intră în sistemul de muncă cu o anumită pregătire profesională legată
de securitatea şi sănătatea la locul de muncă, el trebuie să primească din partea firmei cunoştinţele necesare
pentru a crea prin prezenţa sa în sistemul de muncă un climat de muncă caracterizat de securitate şi sănătate.
Diferenţa dintre nivelul de cunoştinţe legate de securitatea şi sănătatea în muncă pe care fiecare individ le-a
primit în cursul educaţiei şi nevoia de cunoştinţe de care acesta are nevoie în sistemul de muncă în care îşi
desfăşoară activitatea este arătat în figura 2.
443
 Fig. 2. Necesarul de cunoştinţe pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă

Necesarul de cunoştinţe pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie stabilit pentru fiecare lucrător din firmă.
În acest fel prin testările anuale prevăzute de legea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru fiecare lucrător se va
întocmi necesarul de cunoştinţe pentru satisfacerea nevoii personale de instruire.
Astfel prin eforturi proprii sau prin eforturi conjugate firma trebuie să asigure formarea profesională pe linia
securităţii şi sănătăţii în muncă pentru fiecare din angajaţii săi.
Prin efectuarea instruirii generale la angajare firma se asigură că a asigurat nivelul de instruire a lucrătorilor
referitoare la riscurile generale pe care sistemul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor a fost parcurs.
Prin efectuarea instruirii la locul de muncă firma se asigură că a asigurat nivelul de instruire a lucrătorilor
referitor la riscurile pe care sistemul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor pentru fiecare loc de muncă a fost
parcurs.
Prin programul de instruire individuală firma se asigură că a pus la dispoziţia fiecărui lucrător cunoştinţele
necesare pentru compensarea lipsei de instruire generată de sistemul de educaţie generală dobândit prin cursurile
de formare profesională.
Astfel firma a parcurs sistemul de instruire a fiecărui lucrător în parte în funcţie de caracteristicile pe care le
prezintă locul de muncă la care acesta îşi desfăşoară activitatea. Urmează ca periodic să examineze cunoştinţele
însuşite de către fiecare lucrător în parte şi să reevaluaze programul (anual) individual de instruire în funcţie de
fiecare situaţie în parte.
În acest mod înţeleg să eliminăm din practica actuală formalismul de a practica instruirile periodice în grupuri de
lucrători care au drept caracteristică unică prezenţa lor la acelaşi loc de muncă, dar care de cele mai multe ori
acţionează separat fiecare îndeplinind sarcina proprie de muncă.
Astfel conducătorul locului de muncă va prezenta zilnic în minutul (generic) dedicat securităţii şi sănătăţii la
locul de muncă numai acele aspecte ale activităţii care reprezintă noutăţi de ultima oră referitoare la
caracteristicile locului de muncă unde lucrătorii îşi desfăşoară activitatea.
Se va elimina astfel practica formală prin care unul se face că prezintă materiale de instruire şi ceilalţi se fac că
ascultă, lucru care este păgubos atât pentru productivitatea muncii la acel loc de muncă, cât şi pentru starea se
securitate şi sănătate în muncă, pe care lucrătorii care posedă cunoştinţe insuficiente din punct de vedere al
securităţii şi sănătăţii în muncă, o pot deteriora prin lipsa lor de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, obişnuinţe
pozitive, a intereselor, a atitudinilor, a aprecierilor, a valorilor, a emoţiilor şi a prejudecăţilor, a modului de
colaborare în situaţii de criză, avarii tehnice, etc..

Bibliografie
Nicolae Vinţanu, „EDUCATIA ADULŢILOR”, E.D.P.R.A. Bucureşti, 1998

444
445