Ghid de Bune Practice Pentru Integrarea Socială Şi Profesională A Tinerilor Institutionalizati PDF

Alis Ghebuţă – psiholog
Roberta Tuduri – asistent social

Maria Apreutesei – asistent social
Remus Ifrim – asistent social/coordonator voluntari
GHID DE BUNE PRACTICI
pentru integrarea socială şi profesională a

tinerilor (post)instituţionalizaţi
pentru integrarea socială şi profesională a tinerilor (post)instituţionalizaţi
3
CUPRINS
Argument ............................................................................................................................. 5
Consecinţe ale vieţii în mediul instituţionalizat ......................................................... 7
Principii şi reguli de bună practică în lucrul cu tinerii postinstituţionalizaţi ....... 9
Etape în intervenţie .......................................................................................................... 13

Studiu de caz ......................................................................................................... 22
Munca în echipă ............................................................................................................... 27
Mobilizarea comunităţii ................................................................................................. 27
Grup consultativ de lucru pentru incluziunea socială .............................................. 28
Fundaţia COTE proiecte şi servicii în sprijinul tinerilor (post)instituţionalizaţi ......... 29

Servicii de asistenţă şi sprijin de tip rezidenţial .............................................. 30
Serviciul de asistenţă şi sprijin a integrării profesionale ................................ 32
Informare, orientare şi mediere socială ............................................................. 39
Consiliere psihologică ......................................................................................... 41
Grup de dezvoltare personală ............................................................................ 44
Atelier de creaţie ................................................................................................... 45
Programul de voluntariat .................................................................................... 47
Programul de voluntariat ................................................................................................ 47
În loc de încheiere ............................................................................................................ 50

5
ARGUMENT
Ghidul de bune practici pentru integrarea socială şi profesională a tinerilor
postinstituţionalizaţi constituie o bună oportunitate de a face cunoscută experienţa
dobândită de Fundaţia COTE în cei peste 12 ani de lucru cu copiii şi tinerii proveniţi
din centrele de plasament din judeţul Iaşi.
Scrierea acestui ghid ne oferă prilejul de a reflecta la evoluţia în timp a fundaţiei,

a proiectelor şi serviciilor dezvoltate de la înfiinţarea ei şi până în prezent. Am dez-
voltat de-a lungul acestor ani practici şi metode de intervenţie, le-am transformat, le-am
adaptat în funcţie de nevoile identificate, urmărind să răspundem cu profesionalism,
creativitate, tenacitate şi angajament permanentei provocări reprezentate de munca
cu copii şi tinerii abandonaţi.
Să găseşti cea mai bună cale de a răspunde nevoii lor de afecţiune şi ataşament
fără ca acest lucru să afecteze relaţia profesională şi fără să le produci noi traume
atunci cînd tu dispari din viaţa lor. Aşa cum dispar toate persoanele pe care le-au
iubit. Aşa cum a dispărut mama lor, uneori fără a-i lua în braţe măcar o dată.
Pe unii e nevoie să îi ajuţi să coboare cu picioarele pe pământ, în realitatea con-

cretă pe care o refuză, nu o doresc, sau le este greu să o înţeleagă. Pe alţii e nevoie să
îi ajuţi să viseze şi să-şi deschidă cu încredere şi curaj aripile spre visul lor.
Să îi îndrumi să îşi descopere resursele şi potenţialul, să îi susţii pe drumul des-

coperirii de sine, să fii sprijin pentru construirea sentimentului de încredere în sine şi
în ceilalţi.
Să le deschizi drumul spre o lume care poate părea neprimitoare şi plină de

prejudecăţi şi atitudini de respingere. O lume în care ei înşişi păşesc cu propriile idei
preconcepute, cu temerea şi neliniştea că vor fi respinşi, că nu sunt suficient de buni
sau pur şi simplu cu sentimentul că nu sunt doriţi.
Să găseşti cele mai potrivite metode de a-i determina să îşi asume responsabili-
tatea propriei vieţi, să le creezi contexte de acţiune prin care să înveţe să devină au-
tonomi în gândire, decizii, comportament şi atitudini.
6 GHID DE BUNE PRACTICI
Integrarea socială şi profesională este un proces complex, de lungă durată şi nu

întotdeauna uşor de realizat. Este un demers care implică munca în echipă şi partene-
riatul activ şi real între toţi factorii implicaţi – tânărul, personalul de îngrijire şi edu-
caţie din centrele de plasament, specialişti în asistenţă socială, psihologie, profesorii
din şcolile unde tinerii învaţă, autorităţi, instituţii publice, organizaţii non-guverna-
mentale, angajatori, orice membru al comunităţii.
Ne dorim ca acest ghid să fie util tuturor celor care, prin profesia lor au respon-
sabilitatea de a pregăti tinerii instituţionalizaţi pentru viaţa independentă sau de a
sprijini integrarea socio-profesională a lor după ieşirea din sistemul de protecţie.
Sperăm că veţi găsi in paginile lui sugestii folositoare pentru înţelegerea acestor
tineri şi unele idei de metode şi activităţi care vin în întâmpinarea nevoilor lor.
7
CONSECINŢE ALE VIEŢII

ÎN MEDIUL INSTITUŢIONALIZAT
Să-i cunoaştem şi să-i înţelegem
Personalitatea acestor tineri se construieşte într-un mediu carenţial sub multiple

aspecte - afectiv, educaţional, social. Trauma abandonului şi lipsa de afecţiune lasă
răni deschise în sufletul lor, care cu greu pot fi vindecate.
Chiar dacă modul de organizare a vieţii într-un centru de plasament s-a îm-
bunătăţit, tot nu permite realizarea unor activităţi structurate, constante şi coerente
de formare a deprinderilor de viaţă independentă. Copiii şi tinerii nu au acces la
bucătărie, nu sunt implicaţi în aprovizionare, nu au cum să îşi facă o imagine despre
gestionarea unui buget, despre elemente de administrarea unei locuinţe. Tinerii nu
îşi dezvoltă abilităţi de cunoaştere a serviciilor sociale din comunitate, de orientare
generală în mediul social. Mulţi dintre ei nu ştiu ce trebuie să facă pentru a îşi obtine
acte de identitate, nu ştiu să completeze formulare simple, sau ce trebuie să facă în
diverse situaţii precum căutarea unui loc de munca, înscriere la medic de familie,
apelare la furnizori de servicii. De cele mai multe aceste demersuri sunt realizate de
un asistent social sau un educator.
Sunt trataţi ca parte a unui grup, nu ca individualitate, sunt supuşi unui program
sau unor reguli pe care nu le pot influenţa, iar interacţiunile cu persoanele de îngrijire
şi educaţie nu oferă afecţiunea, aprecierea şi gratificaţia de care au nevoie pentru a se
maturiza emoţional.
Potenţialul lor de dezvoltare s-a blocat sub povara ”etichetelor” de tot felul,
împiedicării învăţării din experienţă. Li s-a spus mereu ce este bine pentru ei, li s-au
impus decizii, au fost lipsiţi de posibilitatea de a face alegeri. Au fost criticaţi, judecaţi,
blamaţi, sancţionaţi şi mai puţin ascultaţi, înţeleşi, îndrumaţi cu grijă şi interes.
Tinerii ies din acest mediu ”protejat” cu un nivel scăzut de autonomie personală
şi socială, cu un nivel scăzut al stimei de sine şi cu abilităţi deficitare de comunicare
şi relaţionare. Confruntarea cu realitatea mediului fizic şi social îi găseşte insuficient
pregătiţi, cu un mod inadecvat de a se percepe pe sine şi pe ceilalţi, centraţi pe drepturi
fără a lua în calcul şi responsabilităţile, făra un sistem intern de norme la care să se

raporteze.
Vulnerabilitatea lor e accentuată de toate carenţele în plan educaţional pe care

nu le-au mai putut recupera, de insuficienta cunoaştere practică a meseriei pentru
care au fost pregătiţi.
Dependenţa de un sistem în care au interiorizat un model pasiv de abordare a

vieţii este poate cel mai greu de îndepărtat efect al instituţionalizării. Un sistem în care
nevoile lor de bază sunt asigurate de stat, iar nevoile psihologice şi de dezvoltare per-
sonală sunt lăsate în plan secund, de multe ori ignorate, de multe ori tratate neadecvat.
Reducerea acestor tineri la primitori pasivi de îngrijire şi servicii, determină o

dezvoltare dizarmonică a personalităţii şi afecteză capacitatea de adaptare şi integrare
la cerinţele vieţii sociale.
O rezolvarea miraculoasă a problemelor lor nu este posibilă, deşi fiecare dintre

ei speră că, prin noroc, printr-o lege nou apărută, prin intervenţia unui personaj im-
portant ori cu ajutorul unei organizaţii, acest lucru s-ar putea întâmpla. Doar paşii
făcuţi pentru formarea lor, încă din perioada copilăriei, ca persoane autonome şi in-
dependente poate cel mai mare miracol ce le poate fi oferit.
9
PRINCIPII ŞI REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN

LUCRUL CU TINERII (POST)INSTITUŢIONALIZAŢI
Relaţia umană în contextul relaţiei profesionale
Când lucrezi cu tineri postinstituţionalizaţi este important să începi prin a con-

strui o relaţie autentică, bazată pe încredere, o relaţie umană caldă şi suportivă. La
fel de important este să trasezi limitele cerute de natura profesională a relaţiei.
Trasarea limitelor acestui spaţiu este influenţată de o serie de factori:
□ calităţile, cunoştinţele şi abilităţile profesionistului din domeniul social
□ precizarea clară a rolului asistentului social şi/sau al psihologului în relaţia
cu tânărul
□ informarea asupra regulilor de confidenţialitate,
□ informarea corectă şi onestă asupra condiţiilor şi conţinutului serviciilor pe
care le primeşte din partea fundaţiei
□ stabilirea unor modalităţi şi reguli generale de lucru - întrevederi planificate,
definirea situaţiilor de urgenţă în care tânărul poate solicita o intâlnire sau o
convorbire telefonică în afara programului de lucru sau în afara orarului sta-
bilit de comun acord;
□ punctualitate, reguli de conduită, comunicare şi limbaj;
□ respectarea angajamentelor asumate;
□ „contractualizarea” drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi implicate în relaţie;
O relaţie de calitate asigură un spaţiu simbolic în care tânărul poate experimenta

noi modele de interacţiune, de gândire şi de acţiune, pe care le poate transfera şi gene-
raliza în interacţiunile din mediul social. Modelul de relaţie experimentat creează
premise pentru îmbunătăţirea comportamentului tânărului şi creşte capacitatea lui
de adaptare la cerinţele mediului social.
Comunicarea
Tânărul nevoit să îşi petreacă viaţa într-o instituţie are nevoie de mesaje pozitive
şi autentice de acceptare şi înţelegere, de respect, grijă şi interes pentru ceea ce i se
întâmplă. Felul în care comunici contribuie la construirea relaţiei. Comunicarea pozi-
tivă facilitează transmiterea eficientă a informaţiilor, permite transferul de cunoştinţe
şi competenţe şi asigură cadrul necesar pentru îmbunătăţirea abilităţilor tânărului.
Să observi, să fii atent la modul în care tânărul transmite şi receptează mesajele,

la semnificaţia pe care o acordă, la strategiile pe care le foloseşte sunt elemente care
orientează profesionistul în identificarea nevoilor şi în construirea intervenţiei.
Să asculţi activ, să fii empatic şi asertiv, să oferi feed-back, să construieşti mesaje

pozitive, să fii adecvat în mesajele nonverbale sunt tot atâtea elemente care fac din co-
municare o artă, instrument şi metodă pentru asistarea tânărului postinstituţionalizat.
Felul în care comunici verbal şi nonverbal este important pentru că el devine un

model pe care tânărul îl va prelua şi îl va folosi în relaţiile cu alte persoane. Dar for-
marea abilităţilor lui de comunicare nu se limitează la modelul pe care îl oferi. Tânărul
are nevoie să fie pus în situaţii din care să înveţe să fie atent la stilul lui de comunicare,
la strategiile pe care el le foloseşte pentru a se exprima pe sine, pentru a transmite şi
recepta mesaje, efectele asupra celorlalţi.
Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr
Fiinţa umană este orientată spre creştere şi dezvoltare. Calităţile tînărului, abil-
ităţile lui constituie puncte forte, potenţialităţi şi resurse care pot fi activate şi folosite
în scopul maturizării emoţionale şi sociale a acestuia.
Mulţi dintre tineri au o imagine negativă asupra propriei persoane. „Nu sunt bun
de nimic”, „Nu ştiu să fac nimic”, „O să ajung pe străzi” – sunt expresii des auzite de la ei.
Stima de sine se construieşte în urma unor procese de auto-observaţie şi auto-
cunoaştere. Dar, pentru cei mai mulţi dintre ei, procesul de introspecţie este dificil de
realizat. Chiar şi atunci când sunt ghidaţi în această călătorie spre sine, le este greu să
identifice şi să verbalizeze gândurile, sentimentele şi trăirile pe care le au.
Cunoaşterea de sine este, în aceeaşi măsură, rezultat al influenţelor mediului, al

interacţiunilor cu ceilalţi. Stima de sine se construieşte prin aprecierile pozitive şi în-
curajările pe care copilul le aude de la cei din jur. Din păcate cei mai mulţi dintre tineri
nu au avut parte de această experienţă a încurajării. Acest lucru se reflectă şi în reti-
cenţa lor de a încerca lucruri noi sau pe care nu le stăpânesc suficient de bine. Dacă
nu eşti atent sau curios să mergi dincolo de prima reacţie pe care ei o au, cazi uşor în
capcana etichetării acestei atitudini ca fiind negativism, nepăsare, lipsa de interes.
Pentru a nu fi ţinta amuzamentului, a comentariilor răutăcioase ale celor din jur, sau
pentru a nu fi puşi în situaţia de a trăi un nou eşec, preferă să arboreze o atitudine de nega-
tivism, de refuz şi respingere a propunerilor din partea celorlalţi. Să spui „Nu vreau”,
11
„Nu fac pentru că aşa vreau eu”, „Nu mă interesează”, „Nu-mi pasă” pare o soluţie cu consecinţe
mai protective decât umilitorul „Nu pot”, „Nu ştiu” sau „Mă tem că nu am să reuşesc”.
Lipsa de apreciere, încurajare, situaţiile numeroase în care au fost supuşi inter-

dicţiilor şi sancţiunilor nejustificate, sentimentul de îngrădire a libertăţii de gândire,
acţiune şi de exprimare blochează potenţialul creativ. Ei devin lipsiţi de iniţiativă, nu
sunt motivaţi de cunoaştere şi de performanţă în raport cu sine ori cu alţii.
Centrarea pe ceea ce poate face tânărul, pe avantajele şi abilităţile sale nu

echivalează cu negarea sau minimalizarea slăbiciunilor sau vulnerabilităţii lui.
Înseamnă doar să crezi că tânărul dispune de resurse interioare care se pot activa, şi
să susţii tânărul în acest proces de explorare şi descoperire de sine.
Auto-determinarea
Acest principiu este strâns legat de credinţa în demnitatea şi unicitatea persoanei

şi are drept consecinţă respectul pentru nevoile beneficiarului.
Tânărul provenit din centrele de plasament are nevoie de antrenare a abilităţilor
de a gândi şi a lua decizii. Pentru asta are nevoie să înveţe să găsească alternative de
acţiune variate, să facă alegeri bazate pe cunoaşterea şi înţelegerea consecinţelor.
Esenţial este ca el să conştientizeze că este capabil să decidă care este stilul de viaţă
pe care şi-l doreşte, ce schimbări doreşte să producă. Schimbarea are la bază decizia
şi motivaţia interioară şi se produce prin efortul pe care persoana îl depune pentru a
îndepărta obstacolele care apar.
Tânărul care a trăit o viaţă într-un mediu în care a fost tratat ca un „obiect”, are
nevoie să fie ajutat să creadă în capacitatea lui de autodeterminare şi de sprijin pentru
a învăţa şi folosi strategii eficiente de luare a deciziilor şi rezolvare de probleme.
Participarea
Participarea tânărului este necesară în toate etapele intervenţiei: identificarea

nevoilor, stabilirea obiectivelor, alegerea acţiunilor şi punerea în practică, evaluarea
pogreselor şi a rezultatelor obţinute. În acest fel, el învaţă pas cu pas să îşi asume res-
ponsabilitatea pentru propria viaţă. Responsabilitatea în decizie şi acţiune este o va-
loare de care tânărul a fost privat. Pe măsură ce obţine succese în acţiunile pe care le
realizează, acestea se transformă în factori de motivaţie pentru continuarea acestui
proces de dezvoltare a autonomiei personale şi sociale.
Asistentul social are răspunderea în special a acţiunilor care depăşesc compe-
tenţele beneficiarului (fie că este vorba de limite date de o dizabilitate, fie că este o
situaţie nouă asociată cu stres şi emoţii destabilizatoare). Dar şi în această situaţie

efortul este orientat pe consultarea şi implicarea tînărului, pe învăţarea din experienţă
şi pregătirea acestuia pentru a face faţă unor confruntări cu situaţii similare în viitor.
Responsabilitatea profesioniştilor din domeniul social constă în angajarea ben-

eficiarilor în procese de schimbare, în care ei să înveţe să găsească soluţii creative şi
adecvate în situaţii de viaţă variate. Din această responsabilitate decurg rolurile sta-
bilite în diferite etape ale intervenţiei, se delimitează metodele şi acţiunile de lucru
cele mai potrivite cu specificul individual al fiecărui tânăr.
Respect faţă de beneficiar
Tinerii instituţionalizaţi sunt obişnuiţi ca informaţiile despre viaţa lor să fie ex-
puse, toate comportamentele sau reacţiile lor să fie transmise de la un angajat la altul,
să fie subiect discuţie şi „judecată publică”. Asta îi face să se simtă umiliţi şi neputin-
cioşi. Indiferent de felul în care reacţionează (închidere în sine, retragere socială, re-
voltă, răceală şi duritate în relaţiile cu ceilalţi). Rezultatele constau în perturbări ale
sistemului de valori şi se manifestă în plan relaţional cu lipsa de încrederea în ceilalţii.
Ei se simt lipsiţi de valoare şi nedemni de respect. Totodată le este greu să dezvolte
respect faţă de cei din jur.
(Re)construcţia acestui sentiment de persoană demnă şi valoroasă, este mai greu

de realizat. Acest proces poate fi susţinut de crearea unui spaţiu fizic şi psihologic
adecvat de întâlnire cu tânărul.
E absolut necesar ca întrevederile destinate evaluării, consilierea individuală,

comunicarea unor informaţii de interes doar pentru situaţia particulară a beneficia-
rului să aibă loc în mediul sigur al unei încăperi izolate fonic, care să permită încredere
şi să faciliteze autodezvăluirea.
Asigurarea unui mediu securizant afectiv pentru întrevederile individuale destinate

evaluării, consilierii, oricărei alte convorbiri care ţine de sfera vieţii private a tânărului este
un element de bază pentru asigurarea unui spaţiu „terapeutic” generator de schimbare
şi transformare. Tânărul tratat cu respect va învăţa să respecte şi el la rândul lui pe ceilalţi.
Abordarea cu respect şi acceptare a tânărului, grija faţă de nevoia lui de a păstra

anumite informaţii private, luarea în considerarea a opiniilor şi dorinţelor lui, interes
sincer pentru nevoile lui, onestitatea şi autenticitatea sunt atitudini ale profesionistu-
lui care vede în beneficiar o persoană demnă de respect.
13
ETAPE ÎN INTERVENŢIE
Pas cu pas
I. CONTACTUL INIŢIAL
a. Accesarea serviciului / cererea de ajutor.
Accesarea serviciilor oferite de Fundaţia COTE se realizează prin:
■ solicitare directă din partea tânarului
■ referire din partea unui alt serviciu/instituţii publice sau ong
■ semnalare/sesizare scrisă sau telefonică din partea unor alte persoane.
Modalitatea în care tânărul accesează serviciul şi modul în care formulează cere-

rea de ajutor constituie o sursă de informaţie despre aşteptările tânărului şi despre
motivaţia acestuia – ce ştie despre serviciile oferite de fundaţie, cum a aflat despre
serviciile oferite, ce doreşte să i se ofere, ce este dispus să facă.
b. Eligibilitatea tînărului care solicită sprijin din partea fundaţiei.

Eligibilitatea se raportează la apartenenţa la grupul ţintă definit prin statutul şi
obiectivele fundaţiei, ori la cel delimitat printr-un printr-un proiect sau serviciu deru-
lat la momentul cererii de ajutor. Un aspect important în stabilirea eligibilităţii este
dorinţa tânărului provenit din centrul de plasament de a se implica în soluţionarea
dificultăţilor cu care se confruntă, de a participa activ la demersul de integrare socială
şi profesională. Se evită astfel cei a căror dependenţă pasivă de furnizorii de servicii
sociale este profund înrădăcinată şi care doresc doar beneficii materiale şi ajutoare
umanitare.
c. Prezentarea ofertei de servicii

După clarificarea eligibilităţii şi înregistrarea cererii de ajutor aşa cum este for-
mulată de tânăr, asistentul social îi prezintă oferta de servicii a fundaţiei şi condiţiile
în care un tânăr poate beneficia de acestea.
Încă din această etapă se accentuează responsabilitatea care revine tânărului ca

actor cu rol activ în procesul de rezolvare a situaţiei sale. Serviciile oferite nu sunt de-
scrise ca implicite, „obligatorii” sau „furnizate la pachet”. Ele constituie o modalitate
de răspuns la o nevoie reală pentru care tânărul nu are o altă alternativă, la o situaţie
pentru care tânărul nu reuşeşte să găsească soluţii de unul singur.
Clarificarea, încă din faza contactului iniţial a statutului de beneficiar al servici-

ilor oferite de fundaţie şi a condiţiilor ce decurg din acest statut, creează premisele
unei relaţii oneste, permite tânărului să îşi formuleze aşteptări realiste şi oferă asis-
tentului social posibilitatea de a construi o intervenţie bazată pe activarea şi mobi-
lizarea resurselor interioare dar şi exterioare ale potenţialului său client.
d. Luarea în evidenţă a tânărului solicitant ca viitor beneficiar sau orientarea acestuia

către alţi furnizori de servicii sociale publici sau privaţi
Luarea în evidenţă iniţiază parteneriatul cu tânărul şi angajarea în acţiuni care
au ca scop final integrarea lui socio-profesională.
Orientarea către alţi furnizori de servicii presupune informare însoţită de un

minim de pregătire (adresă, condiţii de accesare, modalitatea de auto -prezentare şi
formulare a cererii, formularea de aşteptări realiste ş.a).
II. EVALUARE NEVOILOR

Evaluarea nevoilor este o fază importantă atât pentru stabilirea relaţiei cu bene-
ficiarul cât şi pentru identificarea acţiunilor necesare pentru realizarea intervenţiei.
Conţinutul evaluării este orientat spre cunoaşterea beneficiarului, pe înţelegerea aces-
tuia şi a situaţiei sale, dar nu este un proces unidirecţionat de observaţie, culegere de
informaţii şi de sistematizarea a acestora.
Evaluarea are valenţe de intervenţie şi formare, este un proces în care beneficia-

rul este susţinut să facă paşi importanţi în procesul de autocunoaştere, de identificare
şi clarificare a nevoilor şi dorinţelor sale. Rezultatele evaluării sunt importante în mă-
sura în care la sfîrşitul acestui proces tânărul se simte antrenat într-o relaţie în care se
simte ascultat, înţeles, tratat ca individualitate, o relaţie care îi oferă sentimentul de
siguranţă, încredere şi motivaţie pentru schimbare.
Evaluarea implică resurse de timp, un mediu adecvat, abilităţi de evaluare şi de

comunicare. Abordarea tânărului se face fără prejudecăţi sau stereotipuri, fără a cădea
în capcana generalizării, etichetării, criticii şi judecăţii de valoare. La fel de importante
sunt atitudinea, mesajele transmise verbal şi nonverbal şi mai ales adecvarea şi con-
cordanţa dintre acestea. Este o etapă în care şi tânărul observă, evaluează, cunoaşte,
testează limite, îşi conturează aşteptări şi atitudini legate de relaţia cu asistentul social
manger de caz, cu ceilalţi profesionişti implicaţi, de fundaţie ca furnizor de servicii.
15
Din perspectiva integrării sociale şi profesionale a tinerilor postinstituţionalizaţi

evaluarea nevoilor vizează următoarele domenii:
1. EDUCAŢIE, FORMARE PROFESIONALĂ ŞI ANGAJARE
1.1. Abilităţi de bază

Aspecte de explorat:
□ Abilităţi în domeniile citit, scris şi calcul matematic
□ Abilităţi de limbaj şi de comunicare
□ Implicaţiile dificultăţilor în procesul de învăţare
□ Noţiuni de cultură generala
1.2. Abilitati profesionale

□ Nivelul de educaţie şcolară
□ Nivelul de pregătire şi calificare profesională
□ Aspiraţii vocaţionale
□ Atitudinea faţă de învăţare şi muncă
□ Alte abilităţi
2. REŢEAUA DE SUPORT SOCIAL
2.1. Relaţia cu familia

□ Tipuri de interacţiuni şi relaţia cu familia
□ Trăirile, sentimentele faţă de membrii familiei
□ Nevoile familiei vs aşteptările tânărului
□ Aşteptările tânărului faţă de membrii familiei vs capacitatea familiei de a
oferi suport afectiv
□ Existenţa unei persoane sau familii de referinţă şi suport (atunci cand fa-
milia este necunoscută sau nu există relaţii construite cu aceasta)
2.2. Prieteni
□ Relaţii bune/disfuncţionale cu ceilalţi
□ Socializare regulată sau normală
□ Dificultăţi în iniţierea şi/sau menţinerea relaţiilor
□ Dependenţă relaţională
□ Comportament violent
□ Prieteni de aceeaşi vârstă sau cu vârste diferite
□ Legături romantice/amoroase
3. IDENTITATE
3.1. Stima de sine

Aspecte de explorat
□ Imaginea de sine,
□ Respectul de sine
□ Încrederea şi siguranţa de sine
□ Sentimentul de a fi apreciat
□ Sentimentul apartenenţei
□ Anxietate/depresie
3.2. MOTIVAŢIE
Aspecte de explorat
□ Factori motivaţionali
□ Perseverenţa
□ Atitudinea faţă de viitor
□ Conduita în caz de eşec
4. EMOŢII
Apecte de explorat
□ Probleme emoţionale
□ Managementul agresivităţii
□ Traume, abuzuri
□ Tentative/ganduri suicidare
□ Experienţa pierderii
5. ABILITĂŢI SOCIALE
Aspecte de explorat
□ Abilităţi de autoprezentare
□ Bune maniere
□ Abilităţi de comunicare
□ Empatie
□ Asertivitate
□ Strategii de luare a deciziilor, cu accent pe autonomie în gândire
17
□ Strategii de negociere a conflictelor

□ Cunoştinţe şi abilităţi pentru orientare în mediul fizic şi social
6. ABILITĂŢI CASNICE ŞI DE AUTOÎNGRIJIRE
6.1. Aspectul fizic şi igiena corporală

□ Deprinderi de autoîngrijire
□ Igienă personală
□ Cunoştinţe despre produse de igienă personală
□ Informaţii despre propriile măsuri la haine, îmbrăcăminte
□ Vestimentaţie corespunzătoare situaţiilor sociale, adecvată sezonului
□ Îngrijiri specializate (cosmetică)
6.2. Abilităţi casnice

Aspecte de explorat
□ Deprinderi de gătit
□ Cunoştinţe şi deprinderi de folosire a aparaturii electrocasnice
□ Cunoştinţe şi deprinderi de curăţenie, aprovizionare
□ Cunoştinţe şi desprinderi pentru a face faţă problemelor casnice (achitarea
facturilor, contactarea persoanelor avizate pentru reparaţii s.a.)
□ Sănătatea şi siguranţa
□ Relaţii cu vecinii
7. FINANŢE
□ Cunoaşterea valorii banilor
□ Înţelegerea problemelor financiare
□ Abilităţi de planificare şi administrare a bugetului personal
□ Economii
□ Schimb valutar
8. SĂNĂTATE
Aspecte de explorat
□ Starea de sănătate prezentă
□ Grija faţă de sănătate
□ Cunoştinţe şi deprinderi de prevenirea a îmbolnăvirilor
□ Nevoi medicale
□ Probleme legate de anumite dizabilităţi

□ Stilul de alimentaţie, stilul de viaţă general
□ Cunoştinţe de prim ajutor
□ Înregistrarea la medic de familie
□ Cunoştinţe despre medicii specialişti
□ Educaţie sexuală
□ Informaţii despre efectele consumului de alcool şi droguri, conduita de risc
9. TIMP LIBER
□ Activităţi ce vizează petrecerea timpului liber
□ Participarea la activităţi
□ Comportamentul în cadrul activităţilor de grup
□ Motivele refuzului de a participa la activităţi de grup
□ Capacitatea de a-şi planifica timpul liber
III. PLAN DE INTERVENŢIE

Pornind de la nevoile identificate şi „negociate” împreună cu tînărul în fiecare
domeniu de evaluare, se stabilesc priorităţile de intervenţie, se formulează obiective
concrete şi măsurabile, se identifică acţiunile şi resursele necesare, se fixează limite
de timp şi responsabilităţi.
Realizarea planului de intervenţie nu se limitează la completarea rubricilor într-un

formular. El continuă procesul început încă din faza de contact iniţial şi de evaluare,
de construire a relaţiei cu beneficiarul şi de modelare a unor atitudini şi comporta-
mente.
Elaborarea planului de intervenţie împreună cu tânărul constituie un context

valoros de învăţare pentru acesta. Pus în situaţia de a analiza situaţia din diferite pers-
pective, de a se gîndi la alternative, de a lua decizii, de a fixa scopuri de a stabili pri-
orităţi, de a planifica acţiuni, el se simte împuternicit şi responsabilizat.
Opiniile, ipotezele, obiectivele, alternativele de acţiune se împărtăşesc şi se ne-

gociază cu tânărul, nu sunt impuse acestuia. Astfel, tânărul se simte valorizat şi in-
vestit cu încrederea că îşi poate organiza singur viaţa, are sentimentul că nu i se impun
nevoi pe care el nu şi le recunoaşte sau schimbări pe care nu le doreşte ori nu le con-
sideră necesare. Dependenţa de un sistem sau de servicii a tânărului instituţionalizat
19
are drept cauză faptul că altcineva a luat decizii privind viaţa lui, altcineva şi-a asumat
responsabilităţi în locul lui.
Delimitarea clară a rolurilor şi responsabilităţilor în relaţia dintre profesionist,

ca reprezentant al furnizorului de servicii şi beneficiar constituie o provocare şi o
oportunitate pentru tânăr de a face paşi importanţi în dezvoltarea sa. Dezvoltarea
înţeleasă ca maturizare, creştere, autonomie, asumarea responsabilităţii. Acest lucru
implică oferirea de sprijin, grijă, interes, afecţiune şi căldură umană, comunicarea em-
patică, concomitent cu antrenarea tânărului în procesul de rezolvare de probleme.
Un plan de intervenţie bazat pe nevoile individuale ale tînărului provenit din

centrul de plasament se construieşte pornind de la următoarele întrebări:
□ Care sunt nevoile mele?
□ Ce vreau să realizez?
□ Care sunt calităţile / punctele forte care mă pot ajuta?
□ Care sunt obstacolele care pot apărea?
□ Ce pot să fac pentru a realiza ce mi-am propus?
□ De ce resurse am nevoie?/Cine ar putea să mă ajute şi ce ar fi nevoie să facă?
□ Când se vor întâmpla toate aceste lucruri?
Timpul pe care asistentul social îl poate aloca intervenţiei este limitat de factori
obiectivi (durata unui proiect, resursele financiare alocate, s.a.). Asta determină o sta-
bilire atentă a priorităţilor şi o utilizare eficientă a resurselor disponibile (la nivelul
fundaţiei, la nivelul comunităţii).
Dacă tânărul nu are nici un venit, obiectivul principal îl constituie inserţia pe
piaţa muncii. Sprijinul financiar şi material pe care fundaţia îl oferă pentru asigurarea
nevoilor de bază oferă un minim de confort psihologic tânărului, dar şi asigură pro-
fesionişilor un timp în care să elaboreze şi să planifice activităţi centrate pe abilitarea
şi pregătirea acestuia pentru a face faţă cerinţelor mediului social.
Aceasta etapă se finalizează cu semnarea contractului de sprijin. Contractul de
sprijin reprezintă o „oficializare” a angajamentului pe care şi-l asumă atât beneficiarul
cât şi fundaţia prin reprezentantul său asistentul social - manager de caz.
IV. IMPLEMENTAREA PLANULUI DE INTERVENŢIE

Constă în punerea în acţiune a acţiunilor stabilite de comun acord, în limitele de
timp şi cu resursele prevăzute.
Lucrurile nu se derulează întotdeauna conform planului iniţial. Cei mai mulţi

dintre tinerii crescuţi în centrele de plasament se descurajează cu uşurinţă, renunţă
la primul obstacol sau eşec, trăiesc sentimente de inutilitate a eforturilor pe care ei le
fac, revin la atitudini revendicative sau pasive de abordare a situaţiei lor, reactuali-
zează culpabilităţi şi sentimente de furie îndreptată asupra lumii.
O parte dintre ei, în astfel de situaţii, recurg la soluţii facile, care pot fi evaluate
ca regresive sau stagnante, dar care sunt doar faţete ale modului în care fiecare dintre
ei face faţă confruntărilor cu realitatea.
Se gândesc la o posibilă mutare la familia pe care nu au cunoscut-o niciodată

sau cu care nu au dezvoltat relaţii în timp, apelează la furnizori de ajutoare umanitare
sau la adăposturi de noapte, fetele devin victime în relaţii abuzive şi dezumanizante.
Este o retragere într-o lume interioară de neputinţă şi revoltă împotriva celorlalţi care,
în percepţia lor sunt responsabili de situaţia în care au ajuns.
Pentru unii dintre aceşti tineri acesta poate fi începutul unui drum fără întoarcere
spre marginea societăţii. Pentru alţii, aceasta este doar o nouă confruntare a vieţii, o
oportunitate de a-şi clarifica dorinţele, nevoile, o încercare din care ies maturi, mai
puternici, mai hotărâţi să facă tot ce ţine de ei pentru a deveni persoane independente
şi valoroase.
Din aceste motive este necesar ca monitorizarea şi evaluarea progreselor să devi-

nă un proces activ de susţinere a motivaţiei tinerilor, prin observarea, valorizarea şi
aprecierea constantă a rezultatelor obţinute, prin reevaluarea dinamică a obiectivelor
şi prin varierea modalităţilor de realizare a acestora.
Progresele pot fi mici şi realizate cu consum de efort, timp, energie, resurse, răb-
dare din partea echipei de profesionişti.
V. MONITORIZAREA POSTINTERVENŢIE
Această etapă are rolul de a consolida rezultatele obţinute prin realizarea obiec-
tivelor din planul de acţiune. Este o perioadă în care sprijinul financiar scade treptat,
frecvenţa întrevederilor scade. Suportul afectiv acordat rămâne sursă esenţială de se-
curizare şi de motivare a tânărului. În măsura în care el îşi doreşte acest lucru, are
acces la oferta de activităţi de timp liber şi de educaţie non-formală suţinute în cadrul
fundaţiei.
21
El este valorizat pentru reuşita sa, încurajat să pună în practică abilităţile dobân-
dite, să îşi menţină reţeaua de suport dezvoltată.
Managerul de caz pregăteşte tânărul în vederea închiderii cazului pe tot parcur-

sul derulării intervenţiei. Totodată şi ceilalţi profesionisti implicaţi în derularea in-
tervenţiei, încurajează autonomia tânărului, pentru a nu crea dependenţa acestuia
faţă de serviciile sociale.
VI. ÎNCHIDEREA CAZULUI

Închiderea cazului are loc în momentul în care procesul de asistenţă nu se mai
dovedeşte a fi necesar. În cazul tinerilor postinstituţionalizaţi acest moment este greu
de conceptualizat în criterii exacte. În general, dacă un tânăr este suţinut pentru in-
serţie pe piaţa muncii, angajarea şi menţinerea locului de muncă pe o perioadă de 2
luni, mutarea la gazdă şi deţinerea unui venit constant, sunt repere pentru decizia de
încheiere a cazului.
Cazul mai poate fi închis:

1. La cererea tînărului, situaţie în care managerul de caz se asigură că tânărul a
luat o decizie
2. În urma deciziei managerului de caz, în situaţiile în care se constată că:
□ tânărul nu îşi asumă responsabilităţile şi nu îşi respecta obligaţiile asu-
mate prin contractul de sprijin
□ tânarul nu se implică în realizarea acţiunilor prevăzute
□ tânărul nu respectă sau încalcă în mod repetat regulamentul de ordine
interioară
Această modalitate constituie o ultimă soluţie, după ce orice alte metodă de

reglare a comportamentului şi de modelare a atitudinii tanarului au fost epuizate.
Tânărul este informat asupra deciziei şi asupra motivelor care au stat la baza ei.
Chiar şi după închiderea cazului, relaţia beneficiarilor cu fundaţia şi cu membrii

echipei rămâne deschisă. Ei ştiu că pot oricând reveni pentru a împărtăşi din reuşitele
lor, pentru suport emoţional şi îndrumare şi pentru a primi sprijin în situaţii de criză
care sunt declanşate din motive independente de voinţa lor.
Pentru mulţi dintre tineri această „uşă deschisă” oferă sentimentul că există per-
soane cărora le pasă de ei, se interesează de soarta lor.
STUDIU DE CAZ
Elena are 23 de ani. Instituţionalizată la vârsta de 3 ani şi nu a avut o relaţie con-
stantă cu familia. În vara anului 2006, a absolvit şcoala de arte şi meserii – spe-
cializarea confecţii şi a fost reintegrată în familia lărgită, la bunicii dintr-un sat din
judeţul Iaşi. Atât Elena cât şi membrii familiei au avut dificultăţi în a se adapta la
schimbările produse şi relaţiile au ajuns să fie tensionate. După câteva luni, a venit la
Iaşi să locuiască cu familia unei verişoare unde se ocupa de curăţenia din casă. După
un an de zile, rudele respective au decis că Elena trebuie să plece fără să se preocupe
de ce va întâmpla cu ea.
Elena a venit la noi solicitând să fie ajutată să găsească un loc de cazare şi să se
angajeze. Intervenţia a durat 10 luni şi s-a făcut la diferite nivele.
Alte informaţii obţinute în urma evaluării:

□ Prezintă simptomele unei gastrite, nu are medic de familie
□ Cunoaşte puţine persoane în Iaşi şi nici una nu o poate sprijini financiar sau
material
□ Doarme de câteva zile la o prietenă, dar care nu o mai poate găzdui
□ Nu are economii, nu a avut niciodată un buget personal de gestionat
□ Nu a lucrat niciodată, nu doreşte să se angajeze în confecţii. Susţine că îi lipsesc
cunoştinţele necesare şi că, în timpul şcolii, nu a dobândit deprinderile de bază. Sin-
gurul loc de muncă unde crede că ar face faţă: „la spălat farfurii”
□ După terminarea studiilor i-au lipsit contextele în care să exerseze abilităţi so-
ciale de bază precum: a relaţiona cu oameni noi, a rezolva diverse probleme cotidiene
care să presupună contactul cu diferite instituţii, a se deplasa în diferite zone ale
oraşului
□ Perioada lungă de timp în care a locuit cu familia verişoarei, fără a face planuri
de viitor şi fără a simţi necesitatea asumării responsabilităţii faţă de propria situaţie,
a crescut rezistenţa ei la schimbare şi a favorizat intrarea într-o stare de inerţie.
Nevoi identificate în cadrul evaluării iniţiale:

□ Asigurarea nevoilor de bază până va avea o sursă de venit: alimente, produse
de igienă, un spaţiu de locuit
□ Deţinerea unei surse de venit din care să-şi acopere singură nevoile de bază
□ Îmbunătăţirea stării de sănătate
□ Dobândirea abilităţilor şi competenţelor necesare angajării
□ Dobândirea siguranţei şi stabilităţii în plan personal / diminuarea incertitu-
dinilor legate de viitor
23
Acţiuni în vederea satisfacerii nevoilor identificate:

□ Găzduire temporară într-unul din spaţiile de cazare ale fundaţiei, urmînd ca,
după angajare, să fie sprijinită în identificarea unei gazde
□ Acordarea unui sprijin financiar pentru produse alimentare şi de igienă şi, în
funcţie de nevoi, pentru medicamente sau îmbrăcăminte
□ Înscrierea la un medic de familie şi urmarea recomandărilor făcute de acesta
□ Pregătire pentru angajare: elaborarea unui C.V., pregătire pentu interviu, în-
tocmirea dosarului de angajare
□ Mediere şi acompaniament pe piaţa muncii: identificare locuri de muncă va-
cante, însoţire la interviuri pentru a o ajuta să se orienteze în oraş şi să găsească
adresele
□ Consiliere şi suport emoţional
Aspecte din implementarea planului de acţiune:

Desfăşurarea activităţilor stabilite în planul de intervenţie ne-a ajutat să redi-
mensionăm nevoia Elenei de ajutor şi de susţinere. Ea s-a confruntat, la început, cu
următoarele dificultăţi:
□ Să susţină o convorbire telefonică cu un potenţial angajator într-un mod cur-
siv şi coerent şi să o finalizeze cu o programare la interviu. Orice întrebare formulată
într-un mod diferit de cel exersat la jocul de rol, o lua prin surprindere şi o lăsa lipsită
de reacţie. Deseori, încheia convorbirea fără să fi înţeles unde şi la ce oră trebuie să se
prezinte pentru interviu. În parte, acest lucru se datora şi faptului că multe zone din
oraş nu îi erau familiare.
□ Însoţind-o la interviuri ne-am putut da seama că o problemă importantă
o reprezenta modul său disfuncţional de relaţionare şi comunicare care se acutiza în
cazul persoanelor necunoscute. Evita contactul vizual, răspundea monosilabic la în-
trebări, mimica feţei descuraja orice tentativă de a prelungi discuţia, iar tonul vocii
transmitea o atitudine defensivă.
Elena a început procesul de descoperire a ceea ce presupune statutul de angajat

cu o perioadă de probă la o firmă care produce obiecte lucrate în mozaic si vitraliu.
După două săptămâni a renunţat convinsă fiind că şefa urma să o concedieze din
cauza faptului că celelalte colege vorbesc urât despre ea. Deşi nu a auzit o astfel de
conversaţie, ea era sigură de acest lucru şi evita orice interacţiune cu ele sau descuraja
sistematic tentativele lor de a o include în discuţie.
A urmat o perioadă de 4 săptămâni în care a depus C.V.-uri la diferite brutării

şi firme de curăţenie. În paralel, a început procesul de căutare a unui loc de cazare,
care s-a dovedit lung şi anevoios din pricina atitudinii sale negative atunci când vizita
posibilele gazde. Atitudinea avea la bază refuzul său de a accepta ideea mutării.
Nevoia îmbunătăţirii abilităţilor de comunicare a devenit evidentă. După 2 săptămâni
şi aproximativ 10 gazde vizitate, Elena se muta din apartamentul fundaţiei. După alte
2 săptămîni, a început să lucreze la un supermarket pe un post de operator curăţenie.
Pentru a facilita păstrarea locului de muncă şi a cazării, am discutat periodic cu

gazda şi cu o colegă de serviciu în vederea identificării unor soluţii la problemele de
acomodare care au apărut.
Reevaluarea planului de acţiune a fost un prilej să o ajutăm pe Elena să conşti-
entizeze eforturile depuse, progresele făcute, achiziţiile dobîndite. Ea şi-a stabilit noi
obiective precum:
□ administrarea eficientă a bugetului,
□ exprimarea nemulţumirilor într-o manieră asertivă,
□ îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, crearea câtorva legături de prietenie.
Acţiuni în vederea atingerii acestor obiective:
a. Asumarea responsabilităţii pentru nevoile sale. Sprijinul financiar a fost redus

treptat. De la primul salar, Elena şi-a plătit singură chiria, iar în 3 luni de la angajare
îşi administra bugetul astfel încât să îşi asigure nevoile de bază. Acest lucru a
responsabilizat-o şi a descurajat tentativele ei de a renunţa la locul de muncă în situaţii
de stres şi frustrare.
b. Oferirea unor modele de comunicare / comportament şi asigurarea unui

cadru să le exerseze. Elena a fost implicată în activităţi de grup precum: participarea
săptămânală la un atelier de creaţie şi la „cineforum” (vizionare film şi dezbatere).
Întâlnirea cu alţi tineri şi voluntari a ajutat-o să îşi cizeleze maniera de a interacţiona
cu ceilalţi.
c. Transformarea persoanelor de referinţă pentru Elena în persoane-resursă. Am

valorificat interesul gazdei pentru Elena şi disponibilitatea ei de a ajuta, transfor-
mând-o într-o persoană resursă. După ce a aflat mai multe informaţii despre efectele
instituţionalizării, gazda a fost mai tolerantă şi a manifestat mai multă înţelegere faţă
de carenţele comportamentale ale Elenei. A jutat-o să îşi însuşească principii în sta-
bilirea de priorităţi în gestionarea banilor şi a timpului. De asemenea, ne-a sprijinit
în monitorizarea progreselor Elenei.
25
d. Dezvoltarea filtrului critic pentru a putea discerne influenţele primite de la

cei din jur (colegi de muncă, alţi tineri post-instituţionalizaţi). Fluctuaţia mare a per-
sonalului de curăţenie o demotiva şi îi reactiva acele nemulţumiri care ar fi justificat,
în viziunea ei, renunţarea la locul de muncă.
Gradul de internalizare al cunoştintelor şi competenţelor dobândite pe parcursul

intervenţiei a fost scos în evidenţă atunci când Elena a fost nevoită, din motive care
nu ţineau de ea, să îşi caute o altă gazdă. A fost încurajator modul în care s-a mobilizat
să acţioneze şi procesul de acomodare la schimbare mai scurt.
Situaţia prezentă:
Elena lucrează de 6 luni la acelaşi loc de muncă şi are o relaţie bună cu şefa de
echipă şi colegii de muncă.
Şi-a consolidat deprinderile de viaţă independentă şi are mai multă încredere în

abilităţile sale Locuieşte într-un apartament închiriat cu alte 3 fete salariate, cu care
se înţelege bine. Îşi administrează bugetul astfel încât să îşi acopere nevoile de bază
şi cheltuielile de cazare.
A făcut progrese vizibile în domeniul relaţionării şi comunicării: salută, zâm-

beşte, menţine contactul vizual, iniţiază conversaţii, diferenţiază replicile serioase de
cele spuse în glumă, tonul vocii a căpătat diferite inflexiuni.
Are o reţea informală de suport: a reluat legătura cu familia verişoarei, păstrează

legătura cu prima gazdă, are relaţii bune cu câţiva tineri pe care i-a întâlnit în cadrul
activităţilor de grup şi de socializare din cadrul fundaţiei COTE. Şi-a consolidat de-
prinderile de viaţă independentă şi are mai multă încredere în abilităţile sale.
Lecţii învăţate în urma instrumentării acestui caz:
1) Fiecare acţiune este bine să fie foarte clar delimitată în timp, iar termenele să
fie periodic reamintite.
2) În cazul oferirii unor servicii de tip rezidenţial, tinerii au nevoie să fie ajutaţi
să înţeleagă că e vorba de o găzduire temporară. Este recomandat ca perioada să fie
stabilită foarte clar şi asociată cu nevoia de a depăşi o situaţie de urgenţă sau de a în-
văţa anumite lucruri (ex: să gătească, să întreţină spaţiul în care locuiesc, să se
obişnuiască cu viaţa într-un mediu diferit de cel instituţional). Altfel, vor intra repede
într-o zonă de confort şi nu se vor mai mobiliza pentru a atinge obiectivele stabilite
în planul de intervenţie.
3) Este utilă stabilirea unor indicatori prin care să cuantificăm progresele lor. De
exemplu: am învăţat să gătesc după 5 reţete noi, păstrez ordine în apartament, fac
cumpărături şi mă încadrez în bugetul alocat. Astfel, plecarea din apartamentele de
tranziţie este percepută ca o urmare naturală a faptului că ei au dobândit nişte abilităţi
şi că sunt pregătiţi să facă faţă unei schimbări. Mutarea la gazdă devine o etapă nat-
urală în procesul de învăţare şi de dobândire a independenţei şi capătă o conotaţie
pozitivă.
4) Asigurarea unei perioade de găzduire, fără asocierea cu alte servicii precum

cele destinate dezvoltării deprinderilor de viaţă independentă, are efecte negative
asupra gradului de participare şi implicare a beneficiarului în furnizarea de servicii.
27
MUNCA ÎN ECHIPĂ
Integrarea socio-profesională a tinerilor postinstituţionalizaţi poate fi realizată doar
în condiţiile unui efort susţinut şi a unei colaborări permanente între profesioniştii implicaţi.
Munca în echipă presupune colaborarea şi realizarea de acţiuni care să conducă la:

1) Construirea celor mai bune instrumente de lucru şi refacerea acestora ori de
câte ori este nevoie
2) Stabilirea priorităţilor de acţiune pentru fiecare caz în parte
3) Elaborarea unor strategii de acţiune care să răspundă în mod adecvat nevoilor
individuale, profilului psiho-comportamental şi situaţiei specifice a fiecărui tânăr în parte
4) Adaptarea dinamică şi flexibilă a obiectivelor şi modalităţilor de acţiune, pre-
venirea şi corectarea la timp a posibilelor erori
5) Construirea unei reţele de suport social pentru fiecare tânăr asistat
Aceste elemente asigură coerenţa intervenţiei şi abordarea ca un tot unitar a

problematicii diverse cu care se confruntă fiecare tânăr.
Rolurile lucrătorului social, al asistentului social, al psihologului sunt comple-

mentare, iar intervenţia specifică a fiecăruia din ei sprijină una pe cealaltă şi com-
pletează intervenţia globală, care are un scop comun.
MOBILIZAREA RESURSELOR COMUNITĂŢII

O pondere importantă in intervenţia realizată pentru integrarea socio-profesională
a tinerilor proveniţi din centrele de plasament o constituie conectarea tânărului la
resursele, serviciile şi oportunităţile din mediul social.
Din această perspectivă, echipa implicată în acest demers depăşeşte limitele unei
instituţii sau a unei singure organizaţii. Cu atît mai mult depăşeşte limitele unei sin-
gure profesii sau a unei singure persoane.
Schimbările în contextul social contribuie la reducerea sentimentului de margin-

alizare sau excludere socială. Deschiderea, interesul şi acţiunile întreprinse de profe-
sionişti din diverse servicii şi instituţii, de angajatori şi colegi de serviciu, de gazde,
voluntari sau de orice membru al comunităţii care se implică în viaţa tânărului sunt
pârghii importante de construire a sentimentului de acceptare socială.
GRUP CONSULTATIV DE LUCRU ÎN DOMENIUL

INCLUZIUNII SOCIALE
A TINERILOR POSTINSTITUŢIONALIZAŢI
Acest grup a fost creat la iniţiativa Fundaţiei COTE, prin proiectul „Dezvoltare
organizaţională pentru o comunitate implicată”, finanţat de „Trust for Civil Society
in Central & Eastern Europe” şi Fundaţia Principesa Margareta a României.
Obiectivele care au stat la baza constituirii acestui grup vizează:

1. Consolidarea cooperării şi colaborării dintre actorii sociali cu rol în promovarea
incluziunii sociale a tinerilor postinstituţionalizaţi;
2. Identificarea, elaborarea si implementarea în parteneriat a unor acţiuni şi pro-
grame care să faciliteze integrarea socială şi profesională a tinerilor
postinstituţionalizaţi din judeţul Iaşi.
Editarea ghidului de informare si orientare pentru tineri (post) institutionalizati „Paşi
spre o viaţă independentă” – este un rezultat concret al muncii în echipă multi-instituţio-
nală. Acest ghid contribuie la îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite tinerilor proveniţi
din centrele de plasament. El este un instrument util atât pentru informarea lor directă,
cât şi pentru profesioniştii implicaţi în formarea deprinderilor de viaţă independentă
(educatori specializaţi, asistenţi sociali, consilieri şcolari, profesori diriginţi etc.)
În urma legăturilor create între reprezentanţii instituţiilor şi ong-urilor care fac
parte din Grupul Consultativ de lucru în domeniul incluziunii sociale, comunicarea între
profesionişti s-a îmbunătăţit iar tinerii pot accesa mai uşor anumite servicii din comunitate.
Grupul consultativ de lucru in domeniul incluziunii sociale a tinerilor postinsti-
tuţionalizaţi este format din reprezentanţi ai următoarelor instituţii şi organizaţii
nonguvernamentale:
1. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Iaşi
2. Direcţia de Asistenţă Comunitară Iaşi
3. Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Iaşi
4. Inspectoratul Şcolar al Judeţului Iaşi
5. Poliţia de Proximitate Iaşi
6. Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Iaşi
7. Serviciul de Probaţiune Iaşi
8. Fundaţia „Alături de Voi” România
9. Fundaţia Serviciilor Sociale Bethany
10. Centrul Diecezan Caritas
11. Fundaţia COTE
12. Biroul de Asistenţă Socială Diaconia al Centrului Eparhial Iaşi
13. Fundaţia Pro Women
29
FUNDAŢIA COTE
Proiecte şi servicii pentru integrarea socio-profesională
Proiectele dezvoltate în timp de Fundaţia COTE s-au centrat pe două direcţii
principale:
a) îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor din centrele de plasament
b) integrare socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a
copilului
Creşterea calităţii serviciilor este un aspect important al muncii noastre. Anual, se

evaluează impactul serviciilor asupra tinerilor beneficiari. Această evaluare este cen-
trată pe aprecierea reuşitelor, observarea dificultăţilor întâmpinate şi analiza cauzelor
acestora. Este un proces care are ca scop adaptarea serviciilor la nevoile tinerilor, îm-
bunătăţirea permanentă a metodelor de lucru, diversificarea ofertei de activităţi des-
tinate formării tinerilor, dezvoltarea de noi acţiuni destinate mobilizării comunităţii.
Activităţile sau serviciile noi sunt dezvoltate în jurul unor structuri coerente care au:
□ Criterii de eligibilitate, selecţie şi admitere bine precizate
□ Proceduri de lucru, metode şi instrumente specifice
□ Un program structurat şi variat de activităţi
□ Contractualizarea serviciilor şi asigurarea premiselor pentru implicarea şi par-
ticiparea beneficiarilor în toate etapele intervenţiei
Tinerii care sunt referiţi sau solicită în mod direct sprijinul fundatiei noastre vin
cu o paletă variată de nevoi. Fiecare tânăr este abordat ca individualitate iar planurile
de intervenţie şi servicii reflectă acest principiu.
Utilizarea managementului de caz permite o articulare a intervenţiilor care se

realizează în cadrul serviciilor din cadrul fundaţiei, o conectare coerentă la resursele
din comunitate şi acţiuni consistente de activare a resurselor personale ale tânărului
beneficiar. În plus, fiecare beneficiar, indiferent de serviciul sau proiectul în care cazul
lui este instrumentat, are acces la o ofertă comună de activităţi de grup. Acest lucru
contribuie la consolidarea deprinderilor de viaţă independentă, la îmbunătăţirea abili-
tăţilor de relaţionare şi comunicare, la creşterea stimei de sine şi maturizare emotională.
Servicii de asistenţă şi sprijin de tip rezidenţial
a. Îngrijire rezidenţială de tip familial pentru tineri institutionalizaţi;

Acest serviciu vizează tinerii beneficiari ai proiectului „Apartamente de tip fa-
milial”, un proiect început în data 15 iunie 2001 în parteneriat cu DGASPC Iaşi şi fi-
nanţat de Children On The Edge UK. Este un proiect care a apărut şi s-a dezvoltat ca
răspuns la nevoia de a găsi o soluţie pentru 35 de copii, baieţi şi fete, cu vârste
cuprinse între 11 – 17 ani. Ei trăiau în Casa de copii nr. 2 Paşcani, ce urma să se închidă
în cursul acelui an. În prima etapa a acestui proiect, au fost achiziţionate şi utilate 6
apartamente, cu 3 si 4 camere, situate în Iaşi. În fiecare apartament locuiau 5-6
fete/băieţi, împreună cu o persoană de referinţă/mama socială.
Pe măsură ce tinerii împlinesc 18 ani şi finalizează studiile, ei părăsesc sistemul de
protecţie a copilului. Chiar şi după acest moment ei rămân în atenţia Fundaţiei COTE.
În funcţie de situaţia individuală, aceşti tineri beneficiază fie de servicii de integrare
pe piaţa muncii, în cadrul proiectului „Absolvent”, fie de susţinere pentru continuarea
studiilor postliceale sau universitare (prin proiectul „Continuare de studii”).
Scopul acestui proiect, este de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă a copiilor şi tineri-
lor institutionalizaţi. Serviciile oferite sunt suplimentare şi complementare celor asigu-
rate de DGASPC Iasi.
Apartamentele de tip familial sunt o alternativă viabilă la instituţia de tip clasic.

Pentru a evita reiterarea modelului instituţional e important să se respecte cel puţin
3 condiţii:
1. Amenajarea unui singur apartament într-un imobil
2. Organizarea regimului de viaţă şi activitate cât mai apropiat de cel din mediul
familial
3. Asigurarea unei persoane de referinţă constante pe termen lung
Avantajele oferite de apartamentul de tip familial:

□ Reprezintă o locaţie deschisă către comunitate
□ Respectă nevoile umane de intimitate, spaţiu personal, de siguranţă şi confort
□ Spaţiul de locuit oferă o ambianţă de tip familial
□ Permite personalizarea spaţiului, deţinerea şi gestionarea obiectelor personale
□ Permite construirea unor relaţii individualizate
□ Copiii/tinerii pot învăţa şi reproduce roluri şi norme de conduită obişnuite în
relaţiile cu vecinii şi alţi membri ai comunităţii
□ Asigură învăţarea prin experienţă şi practică a deprinderilor de gătit, în-
treţinerea locuinţei, cumpărături, planificarea bugetului, managementul timpului etc
31
□ Contribuie la reducerea efectelor instituţionalizării

□ Favorizează procese de creştere a gradului de autonomie personală şi socială
b. Găzduire temporară în sistem protejat, a tinerilor care părăsesc sistemul de

protecţie a copilului;
Este un serviciu oferit tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului, la
împlinirea vârstei de 18 ani, după finalizarea studiilor. La momentul plecării din cen-
trul de plasament, mulţi dintre aceşti tineri nu găsesc sprijin în familie şi sunt puşi în
situaţia de a-şi asigura singuri toate condiţiile necesare unui trai decent (un loc de
muncă stabil, un spaţiu de locuit, hrană, îmbrăcăminte, acces la servicii medicale etc.).
Ei constituie o categorie extrem de expusă riscului de excluziune socială, fiind adesea
victime ale sărăciei, criminalităţii, abuzurilor şi exploatării de orice fel. Proiectul „Ab-
solvent”, a fost iniţiat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi dezvoltat în
parteneriat cu DGASPC Iaşi.
Proiectul „Absolvent” se desfăşoară în serii anuale. Selecţia beneficiarilor se re-

alizează în baza listei primite din partea DGASPC Iaşi, care cuprinde tinerii pentru
care nu au fost identificate alte soluţii (reintegrare familială, integrare pe piaţa muncii,
identificarea unei soluţii pentru a locui etc). Perioada de susţinere este de maxim 10
luni: maxim 4 luni rezidenţă, activităţi individuale şi de grup pentru consolidarea de-
prinderilor de viaţă independentă şi a atitudinilor şi valorilor necesare unei integrări
reuşite, sprijin pentru angajare si găsirea unei gazde. Fundaţia COTE asigură, într-o
prima etapă cheltuielile de subzistenţă (întreţinere, alimente, igiena) dar şi cheltuieli
medicale sau de altă natură.
Tinerii sunt motivaţi şi încurajaţi să îşi asume cât mai curând, responsabilitatea
propriei vieţi. În „Absolvent” tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului,
pe lângă găzduire temporară în apartementele de tranziţie, beneficiază de programe
individualizate de consiliere şi suport în vederea integrării sociale şi profesionale.
Practica supervizată a deprinderilor de viaţă independentă
Tinerii locuiesc singuri şi sunt puşi în situaţia de a se gospodări singuri. Aceasta

este o situaţie inedită şi mulţi dintre ei, „ameţiţi” de un sentiment de libertate totală,
sunt tentaţi să înţeleagă greşit acest nou statut. Alţii sunt timoraţi şi afectaţi de această
nouă schimbare de mediu. Pentru majoritatea, această este o situaţie în care îşi dau
sema de lucrurile pe care nu le ştiu, sau pe care nu le-au învăţat.
Toate trăirile şi reacţiile lor sunt de înţeles, după atâţia ani de viaţă într-un mediu
în care momentele în care au putut fi singuri sau în care li s-a permis să-şi organizeze
singuri spaţiul şi timpul au fost atât de puţine.
În proiectul „Absolvent” practica supervizată a deprinderilor de viaţă indepen-

dentă, prevăzute prin planul de intervenţie este asigurată de un lucrător social. Ea îi
vizitează de două ori pe săptămână şi îi susţine în procesul de consolidare a au-
tonomiei personale, realizând activităţi de:
□ Planificarea şi gestionarea bugetului
□ Planificarea unui menu, realizarea unei liste de cumpărături şi realizarea
cumpărăturilor
□ Gătit (utilizarea aragazului, a ustensilelor de bucătărie, prepararea alimentelor,
familiarizarea cu noţiuni de alimentaţie sănătoasă ş.a.)
□ Consolidarea deprinderilor de igienă personală
□ Curăţenia şi igiena spaţiului de locuit
Un rol important al lucrătorului social este de asigura tinerilor suport emoţional

pentru acomodarea la noul mediu şi la noile provocări, îndrumare pentru a se famili-
ariza cu regulile convieţuirii în comun, de a media posibilele conflicte care pot apărea
între tineri, de a le permite să împărtăşescă din trăirile lor.
Avantaje ale unei găzduiri temporare a tinerilor postinstituţionalizaţi:

□ Facilitează tranziţia spre viaţa independentă a tinerilor care părăsesc sistemul
de protecţie a copilului
□ Asigură oportunităţi de formare şi consolidare a deprinderilor de viaţă inde-
pendentă în domeniile: igiena personală, gătit, administrarea locuinţei, în-
treţinerea curăţeniei în apartament, gestionarea unui buget lunar, orientare in
mediul fizic şi social, accesare servicii şi instituţii, reţea de support etc.)
□ Permite refacerea şi/sau consolidarea relaţiei cu familia biologică
□ Facilitează formarea unor atitudini, comportamente şi valori dezirabile social
□ Identificarea/construirea unei reţele de suport social (formată din tineri de
aceaşi vârstă, mentori la locul de muncă, adulţi din comunitate, familii de su-
port etc.)
Serviciul de asistenţă şi sprijin a integrării profesionale
Integrarea pe piaţa muncii este parte esenţială în procesul de integrare socială a

tinerilor postinstituţionalizaţi. Unul dintre obiectivele specifice ale proiectul „Absolvent”
este integrarea pe piaţa muncii a beneficiarilor. În experienţa noastră am constatat că
tinerii au nevoie de asistare specifică pentru a dobândi competenţele necesare pentru
obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă.
33
Aşa s-a născut proiectul START - Serviciul de asistenţă şi sprijin a integrării

socio-profesionale pentru tineri postinstituţionalizaţi, finanţat de Uniunea Europeană
– Phare 2006. Această finanţare a permis dezvoltarea unui serviciu de asistenţă şi spri-
jin a integrării profesionale de sine stătător.
Pe lângă activităţile activităţi directe de inserţie pe piaţa muncii a beneficiarilor,

acest proiect a permis realizarea unor activităţi mai ample de mobilizare a mediului
economic:
□ campanie de informare a tinerilor din centrele de plasament.
□ campanie de sensibilizare a angajatorilor cu privire la problematica copiilor şi
tinerilor instituţionalizaţi.
□ seminar de informare a angajatorilor cu privire la facilităţile acordate prin lege
la angajare şi la caracteristicile şi nevoile tinerilor instituţionalizaţi.
□ promovarea mentoratului la locul de muncă.
Serviciul de asistenţă şi sprijin a integrării profesionale se adresează fiecărui

tânăr care este admis ca beneficiar al fundaţiei care, prin planul de intervenţie are ca
obiectiv integrarea pe piaţa muncii. Astfel acest serviciu poate fi accesat de:
□ Tineri postinstituţionalizaţi selectaţi în proiectul „Absolvent”
□ Tineri cu vârsta peste 16 ani, rezidenţi în „Apartamente de tip familial” pentru
care se pregăteşte ieşirea din sistemul de protecţie a copilului
□ Tineri cu vîrsta de maxim 26 ani, proveniţi din centrele de plasament care se
confruntă cu o situaţie de criză
Un model de intervenţie pentru integrarea pe piaţa muncii:
1. Evaluarea iniţială a potenţialului de dezvoltare profesională

Arii de explorat:
□ Nivel de şcolarizare şi calificare
□ Experienţa în muncă
□ Abilităţi şi deprinderi
□ Domenii de interes profesional
□ Abilităţi de autoprezentare şi relaţionare
Informaţiile obţinute prin evaluare se sintetizează astfel încât să contureze o primă

imagine asupra potenţialului de dezvoltare profesională a tânărului, bazată pe:
□ Nevoi observate de profesionişti
□ Cererea formulată de tânăr
□ Resursele/competenţele – punctele forte
□ Problemele de la care pleacă planul de acţiune

Se acordă o atenţie sporită identificării nevoii de mediere avansată (pentru tineri
cu nevoi speciale, sau cu dificultăţi majore în plan comportamental)
2. Plan de dezvoltare profesională

Planul de dezvoltare profesională se elaborează împreună cu tînărul şi include
obiective specifice, activităţi şi o durată stabilită pentru desfăşurarea activităţilor. Se
planifică şi data la care se va face evaluarea rezultatelor, a progreselor obţinute, a di-
ficultăţilor întâmpinate. În baza reevaluării planului de acţiune se stabilesc obiective
şi acţiuni noi sau se intră în perioada de monitorizare postintervenţie, în funcţie de
specificul fiecărui caz în parte.
Atât obiectivele, cât şi activităţile se stabilesc în funcţie de nevoile individuale
ale fiecărui tânăr şi de nivelul său de competenţe.
Câteva întrebări care ghidează tînărul în conturarea motivaţiei pentru angajare
şi a intereselor sale profesionale şi oferă asistentului social responsabil de caz repere
în identificarea, fixarea obiectivelor intervenţiei:
□ De ce am nevoie de un loc de muncă?
□ Ce meserii mi-ar plăcea?
□ Ce meserii sunt in acord cu profilul meu (abilităţi, experienţă, calificare, studii)?
□ Unde pot să lucrez?
□ Cum îmi găsesc un loc de muncă?
□ Ce înseamnă să fiu angajat? (ce drepturi şi ce responsabilităţi? Ce drepturi şi
responsabilităţi are angajatorul?)
□ Ce fac pentru a-mi păstra locul de muncă? (reguli de conduită, strategii de
soluţionare a conflictelor, cerinţe ale mediului de lucru)
□ Ce instituţii sau ong-uri îmi pot oferi informaţiile şi serviciile de care am
nevoie?
3. Mediere şi acompaniament pe piaţa muncii

Evaluarea potenţialului de integrare pe piaţa muncii ajută atât asistentul social,
cât şi benficiarul în identificarea domeniilor de interes pentru tânăr, punctelor sale
tari şi a ceea ce ar avea nevoie să îmbunătăţească, şi conturează direcţiile concrete de
mediere şi acompaniament.
Medierea şi acompaniamentul pe piaţa muncii reprezintă punerea în legatură a
angajatorilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă şi realizarea de acţi-
uni care suţin procesul de integrare socio-profesională. În cazul tinerilor post-insti-
tuţionalizaţi acest demers capătă dimensiuni specifice bazate pe particularităţile lor.
Pornind de la aceste nevoi ale tinerilor, medierea şi acompaniamentul pe piaţa
muncii se poate concretiza în diferite activităţi, individuale sau de grup.
35
Pregătirea pentru angajare
O parte importantă a muncii asistentului social responsabil de caz constă în

pregătirea tânărului pentru angajare. Informaţiile, cunoştinţele şi deprinderile acu-
mulate în perioada de pregătire sunt achiziţii pe termen lung, de care tânărul se va
putea folosi în viitor.
Tinerii au nevoie de informaţii concrete, de cunoştinte şi deprinderi care să fa-
ciliteze accesul la piaţa muncii.
Conţinutul activităţilor de pregătire:
□ Consolidarea deprinderilor de scris, citit, sau asistare în realizarea acţiunilor
care implică aceste abilităţi
□ Modalităţile de informare cu privire la găsirea unui loc de muncă (ziar, inter-
net, AJOFM, târguri de locuri de muncă, anunţuri afişate în diferite locuri etc.)
□ Principalele domenii de activitate, meseriile cerute pe piaţa muncii, cunoaşterea
ocupaţiilor
□ Cerinţele pe care ar trebui să le îndeplinească pentru a ocupa diferite posturi
(prilej pentru a clarifica termenii întâlniţi în anunţurile din ziar, precum „calificare”,
„experienţă”, posibilitatea calificării la locul de muncă şi implicaţiile asupra şanselor
de a fi selectat, a diferenţelor de salarizare etc.)
□ Convorbirea telefonică cu angajatorul (formule de adresabilitate, conţinutul
informaţiilor, tonul vocii, limbajul folosit s.a.)
□ Pregătirea pentru interviu (oferiţi-le posibilitatea să exerseze într-un mediu
controlat până dobândesc siguranţă şi încredere)
□ Aşteptări realiste şi clarificări privind etapele de selecţie la care vor fi supuşi
în baza C.V.-ului, a prezentării la interviu, în urma perioadei de probă
□ Reguli la locul de muncă, ierarhia existentă şi cum se pot raporta constructiv la
persoanele cu autoritate, importanţa relaţiilor cu colegii de muncă şi cu şeful de echipă
□ Programul de lucru, modul de primire a salarului (sub formă de avans şi lichi-
dare sau o dată pe lună)
□ Modalităţi de gestionare a stresului şi a frustrării la care sunt sunt puşi în pe-
rioada de acomodare la locul de muncă, tehnici de negociere a conflictelor, metode
de comunicare pozitivă.
Aceste activităţi sunt susţinute individual sau în grup, iar realizarea lor pre-
supune folosirea unor metode şi tehnici variate – joc de rol, dezbateri participative,
folosirea exemplelor din experienţa proprie ş.a.
În paralel tinerii sunt antrenaţi în activităţi care să conducă la participarea unor
activităţi de orientare în oraş. Putem implica voluntari care să îi ajute să se familiari-
zeze cu instituţiile din oraş, cu reperele importante din diferite zone ale oraşului şi
cu mijloacele de transport.
Elaborarea C.V.-ului este o etapă importantă în procesul de mediere şi acom-

paniament. Este un prilej pentru tânăr să înţeleagă felul în care profilul lui răspunde
cerinţelor locului de muncă. E important ca asistentul social să se asigure că tânărul
înţelege rolul CV-ului şi că îl completează corect gramatical, cu informaţii reale, în
concordanţa cu actele sale de identitate şi de studii.
Tinerii au nevoie de asistare pentru a citi anunţurile din ziar şi pentru a înţelege
ceea ce citesc. Sprijinul nostru vizează următoarele aspecte:
□ Recunoaşterea anunţurilor cu grad ridicat de risc (exploatare, trafic)
□ Definirea şi explicarea termenilor necunoscuţi, descifrarea mesajului.
□ Identificarea principalelor coordonate ale unui anunţ (denumirea firmei,
domeniul, meseria, cerinţele şi condiţiile de angajare, beneficii, conţinutul dosarului
de aplicaţie, data limită pentru depunerea dosarului, adresa sau alte date de contact).
Contactarea telefonică a angajatorilor are drept scop obţinerea informaţiilor care

nu sunt precizate în anunţ şi programarea la interviu, dacă tânărul îndeplineşte
condiţiile cerute.
Sunt tineri care nu reuşesc să finalizeze cu succes o convorbire telefonică. Dincolo

de rezultatul obţinut, este important ca tânărul să exerseze aceste abilităţi până le con-
solidează. În plus, se va preveni instalarea convingerii că identificarea unui loc de
muncă este datoria şi responsabilitatea asistentului social.
Fişa de evidenţă a locurilor de muncă conţine informaţiile relevante în legătură

cu anunţurile din ziar (cele de interes pentru tânărul respectiv) şi modul în care s-a
finalizat convorbirea telefonică. Este un instrument care ajută asistentul social să aibă
o viziune asupra activităţii de căutare şi să răspundă la întrebări precum:
□ Tânărul identifică toate anunţurile de interes pentru el?
□ În urma convorbirii telefonice cu angajatorul, obţine toate informaţiile necesare?
□ Oferta din ziar/internet este suficientă sau e nevoie să identifice potenţiali an-
gajatori şi prin alte metode (ex: contactarea firmelor din domeniul de interes pentru
tânăr, chiar dacă nu au declarate posturi vacante, şi să promoveze facilităţile legisla-
tive de care ar beneficia în cazul în care angajează un tânăr post-instituţionalizat)?
Această fişă se completează de către beneficiar, iar pentru el este utilă pentru că
îi oferă o imagine clară a numărului de interviuri la care s-a programat, firmele, orele
şi adresele la care trebuie să ajungă. Astfel, este sprijinit să estimeze intervalul de timp
de care are nevoie pentru a ajunge şi se evită amânarea deplasării.
37
Însoţirea tinerilor la interviu devine, deseori, o necesitate deoarece tinerii se

orientează greu în zonele care nu le sunt familiare sau din cauza faptului că nu se
simt / nu au suficiente abilităţi pentru a face faţă unui interviu.
Dacă sunt însoţiţi, tinerilor ar fi bine să li se spună că este un sprijin pe care îl

primesc cu scopul de a-i învăţa să se descurce singur. Sprijinul se oferă diferenţiat în
funcţie de potenţialul tânărului şi de experienţele avute până atunci. Unii au nevoie
doar să fie ajutaţi să găsească adresa, pentru alţii e nevoie să intrăm cu ei şi să oferim
informaţii suplimentare angajatorului. E posibil ca, treptat, o parte din cei pe care i-am
însoţit la interviuri, să ajungă să se descurce singuri. Important este ca noi să fim atenţi
la progresul lor şi să îi responsabilizăm.
Motivarea tânărului să continue procesul de căutare a unui loc de muncă, mai

ales în situaţia unor eşecuri succesive, este o parte importantă a activităţii asistentului
social. Tinerii se descurajează repede, deoarece fiecare etapă a demersurilor pentru
angajare se face cu efort emoţional şi implică o bună capacitate de focalizare a atenţiei
şi energiei. Cu cât perioada de căutare se prelungeşte, cu atât scade disponibilitatea
şi mobilizarea lor. Putem preveni acest lucru dacă menţinem un ritm susţinut al in-
tervenţiei. De asemeni, e important să îi ajutăm să reâncadreze situaţiile care îi
nemulţumesc şi să privească nereuşitele drept lecţii de care au nevoie pentru a reuşi.
Angajarea
Pregătirea dosarului de angajare este o etapă în care, de cele mai multe ori, in-
tervenţia asistentului social este necesară. Putem aplica şi aici pricipiile menţionate
în cadrul acompaniamentului social.
Menţinerea locului de muncă

Adaptarea la locul de muncă şi menţinerea acestuia reprezintă, de fapt, „proba
de foc” a întregii intervenţii. Misiunea asistentului social nu se încheie odată cu mo-
mentul angajării. Dimpotrivă, putem spune că adevărata provocare abia acum în-
cepe.
Înainte de prima zi de lucru, este vital să ne asigurăm că ştiu la ce oră să se
trezească şi la ce oră ar fi bine să iasă din casă pentru a ajunge la timp. Dacă locul de
muncă e într-o zonă mai puţin cunoscută, e indicat să parcurgă înainte traseul de
acasa la serviciu însoţit de asistentul social sau de un voluntar. Cu această ocazie, în-
văţăm tânărul cu ce mijloace de transport poate ajunge, staţia de unde se urcă şi unde
coboară şi reperele importante de pe traseu. Nu vă bazaţi pe faptul că aţi fost acolo
împreună cu câteva zile înainte, mai ales dacă v-aţi deplasat cu maşina. În cazul în
care “ratează” prima zi de serviciu, tinerii refuză să meargă a doua zi din cauza sen-
timentului de jenă sau a fricii de a nu primi reproşuri. Asta implică reluarea întregului
procesul de identificare a unui nou loc de muncă şi mobilizarea a noi resurse de mo-
tivare.
În perioada imediat următoare angajării e necesar ca asistentul social să menţină

contactul apropiat cu tînărul. Întrevederile directe, convorbirile telefonice oferă prile-
jul de care au nevoie pentru a împărtăşi primele experienţe la locul de muncă şi modul
în care se simt.
Asistentul social are ocazia de a verifica dacă şi cum tânărul pune în practică
cele învăţate în perioada de pregătire şi poate să reamintească sau să consolideze
achiziţiile făcute, să îl aprecieze şi să îl valorizeze pentru reuşita lui. Monitorizarea
atentă a acomodării la locul de muncă permite prevenirea sau intervenţia din timp
asupra intenţiilor de a renunţa la locul de muncă.
Relaţia cu angajatorul
Legătura cu angajatorul şi implicarea lui în procesul de integrare profesională a
tânărului postinsituţionalizat are un rol esenţial în procesul de integrare pe piaţa
muncii a tânărului postinstituţionalizat, în menţinerea locului de muncă.
Un angajator disponibil să ajute tânărul, receptiv la informaţii pentru a înţelege
problematica specifică a acestor tineri şi la colaborarea cu asistentul social pentru re-
alizarea unul plan de integrare în cadrul firmei, este o pârghie importantă pentru re-
alizarea cu succes a demersului de integrare socio-profesională.
Mentor pentru integrarea pe piaţa muncii

Un rol important îl are identificarea unei persoane resursă printre colegii de ser-
viciu ai tânărului proaspăt angajat. Uneori, în mod spontan unul dintre angajaţi se
apropie de tânăr şi îl ajută să se acomodeze la noul loc de muncă. Alteori e necesar ca
asistentul social împreună cu angajatorul să identifice o persoană potrivită pentru
rolul de mentor.
Acest mentor va fi o persoană de referinţă pentru tânăr, care îl va îndruma, îi va
oferi sprijin moral si emoţional, îl va susţine în procesul de cunoaştere a regulilor la
locul de muncă şi de învăţare a sarcinilor concrete ce îi revin, va media diferitele con-
flicte cu colegii de muncă.
Relaţia cu un adult de referinţă îi dă tânărului mai multă încredere în sine şi
creşte şansa ca acesta să îşi menţină locul de muncă pe o perioadă mare de timp.
39
Informare, orientare şi mediere socială
Serviciile de mediere şi acompaniament social individualizat sunt foarte impor-

tante în procesul de împuternicire şi abilitare a beneficiarilor cu care lucrăm pentru
că cei mai mulţi dintre ei, nu cunosc instituţiile publice din comunitate şi serviciile
acestora şi nu au abilităţile de bază care le-ar putea permite să obţină informaţiile de
care au nevoie.
După plecarea din centrele de plasament tinerii post-instituţionalizaţi se con-

fruntă cu situaţii noi, pentru care nu au fost pregătiţi pentru care nu au interiorizat
un set de acţiuni şi de strategii de rezolvare.
Solicitările de sprijin primite în mod frecvent de la tineri şi care necesită acom-

paniament social sunt:
□ Schimbarea cărţii de identitate, obţinerea unor duplicate ale actelor de stare
civilă
□ Înscrierea la un medic de familie (de obicei conştientizează necesitatea acestui
lucru când li se solicită adeverinţă pentru completarea dosarului de angajare
sau au o problemă de sănătate care presupune obţinerea unei trimiteri către
un medic specialist)
□ Efectuarea unui control medical de specialitate, stabilirea şi urmarea unui trata-
ment (ex.: în cazul internării în spital)
□ Pregătirea dosarului de angajare (obţinere cazier, efectuarea diferitelor analize
medicale)
□ Informare şi orientare cu privire la contracepţie şi prevenire boli cu transmitere
sexuală
□ Aspecte care ţin de comunicarea cu instituţiile de învăţământ (eliberarea
diplomei de absolvire; pentru cei care îşi continuă studiile – achitare taxe, so-
licitarea bursei sociale)
□ Orientare în ce priveşte îndeplinirea unor obligaţii care ţin de administrarea
locuinţei (achitare cheltuieli de întreţinere – când, unde, pentru ce perioadă
plătesc, ce fac ca să evit acumularea penalităţilor)
□ Căutarea gazdei
Aceste situaţii sunt diverse dar există câteva elemente comune care ghidează in-
tervenţia asistentului social centrat pe creşterea gradului de autonomie şi responsa-
bilitate a tânărului.
Recomandări de bune practici:
□ Îndepărtaţi barierele şi blocajele care ar putea apărea la contactul cu profe-

sioniştii din alte instituţii, asigurând pregătirea pentru ceea ce urmează să se întâmple.
Tinerii au nevoie să primească explicaţii detaliate şi le este de folos să cunoască as-
pecte concrete precum: cât durează, de câte ori i se va spune să revină, ce i se va cere
să facă atunci când ajunge acolo. Aceste precizări se dovedesc necesare, mai ales, în
cazul contactului cu personalul medical. Unii dintre tineri au reţineri şi pot chiar re-
fuza să coopereze, dacă e vorba de un medic de sex opus sau dacă li se cere să se
dezbrace şi ei nu se aşteptau la acest lucru. Este bine să identificăm înainte posibilele
temeri pentru a face tot ce ţine de noi ca tânărul să le depăşească.
□ Permiteţi tânărului să exploreze. Chiar dacă ştiţi exact ceea ce este de făcut şi
cunoaşteţi ghişeul / cabinetul unde ar trebui să vă adresaţi, odată ajunşi la instituţia
respectivă, comportaţi-vă ca şi cum v-aţi afla într-un proces de descoperire. Întrebaţi
personalul responsabil cu oferirea de informaţii ce aveţi de făcut, solicitaţi sprijin şi
îndrumare, perseveraţi dacă sunteţi tratat expeditiv, eventual încurajaţi tânărul să
facă acest lucru.
□ Amintiţi-vă că tânărul vă priveşte şi că sunteţi angajat într-un proces de mode-

lare comportamentală. El este atent şi învaţă cum să se orienteze într-o instituţie şi
cum să ceară sprijin de la persoanele plătite să i-l ofere, indiferent de problema cu
care se adresează. Reacţionaţi pozitiv la neplăcerile care pot apărea (ex: momente de
aşteptare, tonuri iritate ale personalului, informaţii contradictorii). Astel, îi sugeraţi
indirect că e bine să persevereze indiferent de obstacole şi că e în folosul lui să fie răb-
dător. Oferiţi câteva formulări de bază pe care le poate folosi pentru a se descurca în
diferite situaţii. De exemplu: „Am nevoie de ajutor pentru a rezolva următoarea problemă”,
„Cine mă poate ajuta?”, „La ce ghişeu merg?”, „Cum ajung acolo?”, „Ce acte îmi trebuie în
dosar?”, „Vă rog să verificaţi dacă am tot ce îmi trebuie”, „Mai departe ce am de făcut?”,
„Asta e tot?”. E mai bine pentru ei să pună mai multe întrebări decât ar părea necesar,
riscând să tensioneze personalul instituţiei, decât sâ fie nevoiţi să revină de mai multe
ori pentru acelaşi lucru. De asemenea, îi transmiteţi sentimentul că, într-un final,
oricum va obţine rezultatul dorit. Este doar o problemă de timp.
□ Învăţaţi-i că este dreptul lor să ceară oricâte informaţii au nevoie şi obligaţia
celui angajat să i le ofere. Şi că e bine pentru ei să fie cît se poate de politicoşi, indiferent
de reacţia celui din faţă. Formulele banale „Îmi cer scuze”, „Vă rog tare mult”, „Dacă
nu vă deranjez, aş avea nevoie de mai multe informaţii”, „N-am înţeles bine, fiţi amabil şi
mai explicaţi-mi odată” au o mare putere, mai ales dacă le vor asocia cu zâmbete şi cu
un ton liniştit. „Predaţi-le” aceste lucruri şi fiţi, în acelaşi timp, un exemplu.
41
□ Sugeraţi-le că o sursă utilă de informaţii o reprezintă afişele postate la avizier.

Încurajaţi-i să le citească şi apoi, neapărat, să se asigure că au înţeles. Dacă limbajul
specializat le stârneşte confuzii, să nu se impacienteze şi să ceară explicaţii pe înţelesul
lor. Spune-ţi-le că nu li se întâmplă numai lor, ci şi altor oameni din alte medii sociale.
□ Este important să îşi noteze persoana care s-a ocupat de ei (medic sau alt spe-
cialist), programul său şi orice altă informaţie care i s-ar putea solicita dacă revine
pentru sprijin suplimentar.
Pentru ca acompaniamentul social să îi aducă tânărului un beneficiu pe termen

lung este important să urmărim nu doar rezolvarea problemei respective, ci trans-
miterea unui set de abilităţi şi cunoştinte care îi vor permite ca, data viitoare când se
va afla în contexte similare, să poată acţiona singur.
Dacă îi sunt clari paşii pe care îi are de făcut şi simte că ar putea reveni singur,
atunci înseamnă că tânărul a fost acompaniat cu succes.
Consiliere psihologică
Consilierea psihologică a tinerilor postinstituţionalizaţi are ca scop principal de-

blocarea şi folosirea eficientă a resurselor de care dispun în direcţia adaptării flexibile
şi funcţionale la mediul său de viaţă.
Obiectivele şi conţinutul activităţii de consiliere sunt corelate obiectivelor speci-

fice ale planului de intervenţie, cu nevoile şi cu evoluţia concretă a tânărului în diferite
etape ale intervenţiei. Consilierea devine astfel o activitate suportivă, de asistare pre-
cisă, jalonată de scopuri imediate şi concrete.
Repere în consilierea psihologică a tânărului (post)instituţionalizat:
1. Facilitarea proceselor de autocunoaştere

Identificarea emoţiilor şi sentimentelor, conştientizarea efectelor pe care acestea
le au asupra modului de raportare la sine şi la ceilalţi, determină clarificări şi restruc-
turări la nivelul personalităţii tânărului.
Pentru unii dintre ei este necesar un adevărat proces de „alfabetizare emoţională”.
Vocabularul emoţiilor este la fel de redus ca şi vocabularul din limbajul curent. Dar
emoţiile şi sentimentele sunt trăite cu atât mai intens cu cât accesul la ele este blocat
de faptul că nu au fost obişnuiţi să le recunoască, să le verbalizeze, să le pună în legă-
tură cu cauzele, să le modeleze şi să le gestioneze creativ.
„Bine”, „Rău”, „Nu ştiu” sunt răspunsurile verbale oferite în mod obişnuit la în-
trebări legate de felul în care se simt în diferite situaţii. Răspunsurile nonverbale sau
paraverbale sunt mai elocvente şi reprezintă porţi de accesare, de cunoaştere, de
înţelegere, de semnificare şi resemnificare a acestora.
Explorarea şi înţelegerea de sine produce clarificări şi pozitivări ale imaginii de
sine. Tînărul îşi dezvoltă încrederea în forţele proprii şi în capacitatea lui de a face
cele mai bune alegeri pentru sine.
2. Deblocarea resurselor personale

Un obiectiv important în consilierea tinerilor postinstituţionalizaţi constă în for-
marea şi abilitarea acestuia de a lua decizii şi de a rezolva probleme.
Modul în care trauma abandonului şi viaţa în instituţie i-a afectat stilul de viaţă,
felul de a simţi şi de a funcţiona ca persoană, în contextul relaţiilor sociale. Pornind
de la experienţa abandonului şi instituţionalizării, de la modul cum a fost percepută
şi interpretată de tânăr putem sprijini procesul de înţelegere a trecutului ca pe ceva
care nu poate fi schimbat ci doar înţeles şi acceptat.
Orientarea spre dezvoltarea capacităţii tânărului de a lua decizii, asistarea în

proiectarea stilului şi alternativelor planurilor de viaţă îl ajută să remodeleze traiec-
toria de viaţă şi de adaptare funcţională şi stimulează adaptarea.
Tânărul are nevoie să identifice comportamentele de eşec, modurile stereotipe,

rigide, de a gândi şi acţiona. Pe măsură ce tânărul înţelege care sunt cauzele care au
determinat un anumit mod de gândire şi comportament el devine din ce în ce mai
pregătit şi mai deschis spre schimbare.
Conştientizarea şi schimbarea perspectivei evaluative şi de interpretare asupra

problemelor de viaţă asigură terenul psihologic necesar pentru învăţarea de noi compor-
tamente şi atitudini, stabilirea de noi obiective şi dezvoltarea a noi strategii de adaptare.
Exemple:
□ Descoperirea că refuzul de a crea legături apropiate cu persoane de aceeaşi
vârsta sau cu adulţi are la bază teama de abandon şi evitarea trăirilor asociate unei
separări (tristeţe, suferinţă dezamăgire) facilitează schimbări de perspectivă şi sprijină
identificarea de noi repere pentru construirea relaţiilor cu ceilalţi.
□ Conştientizarea cauzelor care îl determină să refuze un anumit loc de muncă
(nu ştie cum să ajungă, teama de nou, nu i-a plăcut cum i-a vorbit persoana cu care a
vorbit, sau pur şi simplu nu are bani pentru biletul de transport) permite identificarea
43
stereotipurilor de gîndire, transformarea acestora şi ghidarea spre găsirea de alterna-

tive pentru fiecare obstacol.
3. Implementarea modificărilor personale şi validarea lor în viaţa concretă

Tânărul este susţinut şi responsabilizat să verifice şi să experimenteze în viaţa
reală achiziţiile făcute în cadrul relaţiei de consiliere.
Metode şi tehnici utilizate:

1. Dialogul de clarificare, suport şi angajare în identificarea şi rezolvarea problemei
2. Tehnici de focalizare – interogaţii ghid şi exerciţii de provocare, bazate pe
metaforă şi pe trăirea experienţei „aici şi acum”
3. Tehnici de ascultare activă – rezumare, parafrazare, reflectare
4. Exerciţii de conştientizare cu suport imaginativ şi de restructurare congnitivă
(ex. Metapoziţiile, tehnica scaunului gol s.a.)
5. Tehnici expresive -creative (desen, modelaj)
6. Tehnici din terapia cognitiv – comportamentală pentru restructurarea mod-
elelor cognitive distorsionate
Alte tipuri de consiliere utile pentru integrarea socio-profesională a tinerilor

postinstituţionalizaţi:
Consilierea preventivă:
□ programe de educaţie pentru sănătate (prevenirea şi tratarea îmbolnăvirilor,
stil de viaţă sănătos, efectele consumului de droguri şi alcool, educaţie sexuală etc)
□ orientare vocaţională şi profesională
□ programe de educaţie pentru viaţa de cuplu şi familie
Consilierea de facilitare şi mediere

□ programe de educaţie şi formare a persoanelor resursă pentru tânărul insti-
tuţionalizat
Consilierea centrată pe situaţie de criză
□ resemnificarea şi acceptarea momentelor de criză ca oportunitate de „creştere”,
de învăţare a unor răspunsuri alternative la situaţii care se repetă (pierderea locului
de muncă, eşec de menţinere a unor relaţii stabile cu familia, prietenii sau alte per-
soane, situaţii de abuz şi dependenţă etc.)
Grup de dezvoltare personală
Grupul de dezvoltare personală răspunde mai bine nevoilor şi particularităţilor

de învăţare a tinerilor postinstituţionalizaţi. Ei au nevoie de contexte care să le permită
învăţarea din experienţă concretă. În plus oferă oportunitatea de a crea într-o manieră
disimulată prin joc, metaforă sau alte tipuri de exerciţii un cadru atractiv şi motivator
de formare de competenţe personale şi sociale.
Multe dintre dificultăţile cu care se confruntă tinerii crescuţi în instituţie ţin de

sfera cognitivă (dificultăţi de concentrare şi de stabilitate a atenţiei, vocabular sărac,
dificultăţi de scris – citit şi calcul numeric, capacitate scăzută de memorare, abstrac-
tizare, de gîndire logică) şi afectează capacitatea lor de învăţare).
Pornind de la premisa că personalitatea este un tot şi structurile ei se intre-
pătrund şi se influenţează reciproc am elaborat un program de optimizare compor-
tamentală. Aparent adresat antrenării proceselor cognitive (denumirea lui
„Gimnastica minţii” ar putea contribui la această impresie), însă acest program se
adresează în egală măsură sferei afective, de relaţionare şi comunicare.
Obiective:
1. Antrenarea şi exersarea aptitudinilor cognitive (atenţie, memorie, limbaj,
gândire logică)
2. Dezvoltarea abilităţilor de limbaj, comunicare şi relaţionare a tinerilor partici-
panţi
3. Stimularea creativităţii
Mărimea grupului este de 10 -14 tineri, durata unei întâlniri este de 2 ore, iar
frecvenţa este săptămânală. Activitatea este condusă de 2 moderatori ( psiholog şi un
asistent social) fapt ce permite o mai bună stimulare a participării tinerilor şi o mai
eficientă susţinere a interacţiunilor şi dinamicii grupului.
Programul are un număr de 12 sesiuni, iar conţinutul fiecărei sesiuni are o struc-
tură comună
□ Scurtă prezentare teoretică a temei specifică fiecărei sesiuni
□ Exerciţii şi jocuri de antrenament al atenţiei, memoriei, gândirii
□ Exerciţii şi jocuri centrate pe autocunoaştere, intercunoaştere, pe dezvoltarea
abilităţilor de comunicare, pe exersarea unor strategii de planificare, de co-
laborare şi lucru în echipă
□ O poveste terapeutică/lecţie de viaţă
45
Fiecare exerciţiu, joc propus este urmat de un moment de descifrare a expe-

rienţei. Este un moment de facilitare a proceselor de autocunoaştere, de conştientizare
şi învăţare din experienţa trăită.
Interacţiunile din cadrul grupului asigură dobândirea de noi aptitudini şi abili-

tăţi pe care tinerii le transferă şi le generalizează atât între participanţii la grup cât şi
în viaţa cotidiană, în mediul lor de viaţă şi muncă.
Poveştile terapeutice – lecţii de viaţă – sunt apreciate în mod deosebit. Des-

cifrarea mesajului conţinut în fiecare dintre ele se dovedeşte a fi o provocare pentru
ei. Sunt puţi în situaţia de a fi atenţi, de a căuta sensul celor relatate si de a face cone-
xiuni cu experienţa personală.
Atelier de creaţie
O idee născută din nevoia tinerilor de a avea mai multe opţiuni pentru petrecerea
timpului liber. O idee concretizată şi dezvoltată în cadrul programului de voluntariat
care asigură oportunităţi variate şi atractive de învăţare, de pregătire şi abilitare a
tinerilor pentru integrarea socială şi profesională, în care ei să se se implice cu interes,
motivaţie şi entuziasm.
De două ori pe săptămână, timp de 4 ore, tineri beneficiari ai serviciilor Fundaţiei

COTE, vin la atelierul de creaţie. Sub îndrumarea constantă şi atentă a lucrătorului
social, tinerii pictează, confecţionează obiecte decorative, realizează mici bijuterii.
Atelierul de creaţie s-a dovedit o activitate cu valenţe complexe precum:

□ Socializare şi petrecerea utilă a timpului liber
□ Dezvoltarea abilităţilor de muncă
□ Dezvoltării abilităţilor practice
□ Oportunităţi de valorizare a talentului, priceperilor şi îndemânării fiecărui tânăr
□ Stimularea potenţialului creativ al fiecărui tânăr
□ Formarea unei atitudini pozitive faţă de muncă
□ Experimentarea unor reguli obişnuite într-un mediu de lucru – planificarea,
pregătirea materialelor, menţinerea ordinii, estimarea costurilor
□ Dezvoltarea a noi abilităţi de relaţionare,
□ Experimentarea muncii în echipă, a unor atitudini de colaborare, de apreciere
şi încurajare reciprocă
□ Exersarea unor abilităţi de gestionare financiară (estimarea costurilor „de pro-

ducţie”, stabilirea preţurilor, vânzarea produselor)
Standurile cu vanzare a produselor realizate de tineri în cadrul atelierului de

creaţie au constituit punctul central al unor campanii de sensibilizare a comunităţii
cu privire la problematica tinerilor instituţionalizaţi.
Obiectivele specifice ale acestor campanii:

□ Sensibilizarea opiniei publice şi îmbunatăţirea percepţiei şi atitudinii faţă de
tinerii instituţionalizaţi
□ Creşterea vizibilităţii Fundaţiei COTE în comunitate;
□ Valorizarea tinerilor implicaţi în atelierul de creaţie
□ Promovarea atelierului de creaţie şi a voluntariatului
□ Strangerea de fonduri pentru susţinerea activităţii atelierului de creaţie
□ Promovarea facilităţii legislative – 2%
Aceste standuri sunt organizate periodic şi au devenit evenimente aşteptate cu

nerăbdare de tineri, de voluntari şi de angajaţi.
47
PROGRAMUL DE VOLUNTARIAT
Voluntariatul reprezintă o resursă valoroasă în oferirea de servicii pentru inte-
grarea socială şi profesională a tinerilor care sunt sau au fost ocrotiţi în centrele de
plasament. Ei contribuie la reuşita implementării planului de intervenţie a fiecărui
tânăr iar ajutorul pe care ei îl oferă este extrem de preţios.
Coordonatorul de voluntari are un rol important în atragerea unui număr cât

mai mare de voluntari cât şi asigurarea unui bun management al acestora.
Recrutarea şi selecţia voluntarilor

Înainte de a se stabili strategia de recrutare a voluntarilor are loc o evaluare a
nevoilor organizaţiei în vederea stabilirii principalelor responsabilităţi (trecute în fişa
postului), a activităţilor, şi a numărului de voluntari. Voluntarul trebuie să reprezinte un
model pozitiv, să păstreze o comunicare deschisă cu tânărul, să creeze un anumit cli-
mat care să favorizeze exprimarea atitudinilor, sentimentelor sau gândurilor, să sta-
bilească anumite limite în comportament, să îl valorizeze dezvoltându-i stima de sine.
Orientarea voluntarilor
Orientarea voluntarilor presupune prezentarea fundaţiei, a personalului angajat,
familiarizarea cu serviciile oferite, descrierea ofertei de activităţi în care voluntarul
se poate implica precum şi stabilirea de comun acord a tipului de activitate potrivit,
în funcţie de abilităţile şi experienţa lor.
Pregătire/formare
Pentru că cei mai mulţi voluntari ai Fundaţiei COTE sunt studenţi, practic Pro-
gramul de voluntariat urmează structura anului universitar.
Formarea iniţială a voluntarilor, în special a celor fără experienţă se realizează
în cursul lunii octombrie (prezentare misiune, viziune, valori, principii, obiective, is-
toricul organizaţiei, familiarizare cu problematica beneficiarilor, tipurile de servicii
şi activităţi). Formarea continuă a voluntarilor se realizează pe fondul relaţiei de co-
laborare cu asistenţii sociali şi psihologii care se ocupă de cazuri prin intermediul co-
ordonatorului de voluntari.
Monitorizarea şi supervizarea voluntarilor

Supervizarea activităţii voluntarilor în cadrul Fundaţiei, este o necesitate având
în vedere responsabilităţile pe care le au în relaţia directă cu beneficiarii. Printre
scopurile supervizării voluntarilor sunt sprijinirea, îndrumarea, încurajarea, sfătuirea

şi oferirea de feedback. Coordonatorul ajută voluntarii să-şi planifice activităţile şi să-şi
stabilească un număr de obiective realizabile şi măsurabile pentru o lună. În acest fel
rezultatele vor fi uşor de identificat, iar relaţia voluntarului cu beneficiarul va deveni
din ce în ce mai constructivă.
Evaluare
Evaluarea voluntarilor are loc atât lunar (prin analiza principalelor obiective sta-
bilite şi a rezultatelor) cât şi anual (număr de ore, număr de activităţi, rezultate). Şi
voluntarii la rândul lor evaluează coordonatorul de voluntari şi programul de volun-
tariat. Chiar dacă coordonatorul va cere feedback permanent, acest chestionar aplicat
la finalul „sezonului de voluntariat” (mai, iunie) este o oportunitate pentru voluntar
de a evalua programul de voluntariat : relaţiile cu personalul organizaţiei, gradul de
implicare permis, gradul de satisfacţie, nevoile de instruire, eficienţa supervizării,
sugestii privind îmbunătăţirea activităţilor etc.
Activităţi de voluntariat
Programul actual de voluntariat include activităţi care vin în sprijinul fiecărui

beneficiar al serviciilor oferite de Fundaţia COTE, în funcţie de nevoile şi particulari-
tăţile fiecărui tânăr în parte
Activităţi de socializare şi orientare în oraş
Relaţia unu la unu între un voluntar şi un beneficiar are rolul de a ajuta tinerii
să îşi dezvolte abilităţile de comunicare şi relaţionare, să îşi îmbunătăţească imaginea
de sine si comportamentul, să-şi însuşeasca valori pozitive într-o relaţie de prietenie,
să dezvolte comportamente pro-sociale.
Întâlnirile au loc în oraş şi permit voluntarului să sprijine tânărul în cunoaşterea
oraşului, în fixarea unor puncte de reper pentru orientarea lui, familiarizarea cu mij-
loacele de transport în comun şi cu traseele acestora. Tânărul, motivat de întâlnirea
pe care o are cu voluntarul, este supus unui proces de învăţare ”naturală” a unor de-
prinderi ce-i vor facilita demersul de căutare a unei firme, a unei adrese, a unei insti-
tuţii, a unui furnizor de servicii.
Meditaţii la diferite discipline şcolare

Voluntarii oferă tinerilor din proiectul „Apartamente de tip familial” sprijin su-
plimentare pentru corectarea dificultăţilor de învăţare şi pentru îmbunătăţirea
cunoştinţelor şcolare.
Teatru
49
Voluntarii, împreună cu tinerii concep o piesă de teatru pe o temă de interes pen-

tru educaţia tinerilor (consumul de droguri, discriminarea etc.), o pun în scenă şi dau
reprezentaţii în şcoli sau în cadrul altor evenimente. Pentru tineri este o oportunitate
de a-şi exprima propriile idei şi convingeri, de a învăţa lucruri noi, un prilej de a se
exprima creativ şi mai ales de a se simţi valorizaţi.
Cineforum
Săptămânal, seara de film este deschisă tuturor tinerilor beneficiari ai fundaţiei.
Voluntarii aleg cu grijă filme şi, după vizionarea acestora ghidează tinerii în discuţii.
Este o altă manieră de educare nonformală a abilităţilor de comunicare, de consoli-
darea sistemului de valori şi de stimulare a gândirii critice.
Sensibilizarea, informarea şi conştientizarea comunităţii

Un număr mare de voluntari se implică în realizarea unor activităţi precum:
□ Susţinerea în şcoli a unor activităţi interactive cu elevii cu scopul sensibilizării
acestora la problematica tinerilor din Centrele de Plasament.
□ Realizarea unor filme de scurt metraj, afişe, postere care sunt folosite în cam-
panii de sensibilizare a comunităţii cu privire la problematica tinerilor din centrele
de plasament.
□ Participare la campanii de informare în centrele de plasament cu privire la ser-
viciile Fundaţiei şi în rândul angajatorilor în vederea sensibilizării acestora
□ Organizarea unor activităţi de grup (ce au ca temă stima de sine, dezvoltarea
abilităţilor de comunicare, participarea la Săptămâna Naţională a Voluntariatului,
ecologizari, ieşiri la „iarbă verde”)
□ Sprijin în organizarea unor evenimente de promovare a imaginii fundaţiei în
comunitate şi a intereselor grupului ţintă
□ Sprijin în derularea unor acţiuni de strangere de fonduri
ÎN LOC DE ÎNCHIERE
Când începem să lucrăm cu aceşti tineri ne dăm seama repede că nici un complex de
servicii, că nici o abordare – chiar holistică şi integrată, nu poate compensa trecutul lor.
Orice le-am oferi, consecinţele trecutului nu pot fi înlăturate, ci doar conştientizate,
înţelese şi asumate. Pornind de aici, îi putem învăţa că sunt aspecte ale vieţii lor pe
care le pot determina şi că atitudinile şi acţiunile lor zilnice reprezintă alegeri pe care
ei le fac şi care le influenţează viitorul.
Nevoile lor sunt mari iar intervenţia profesioniştilor asupra lor are limitele sale –
limite care ţin de beneficiar şi de caracteristicile individuale, de profesionist şi de serviciile
pe care le poate oferi de pe poziţia pe care se află, de oportunităţile şi provocările din
comunitate.
Ne dorim ca fiecare dintre ei să-şi găsească locul în comunitatea în care trăieşte,

să se simtă valoros şi util, să îşi poată acoperi singur nevoile de bază, să locuiască
într-un mediu care să îi ofere siguranţă şi, mai ales, să internalizeze şi să generalizeze
comportamente adaptative în confruntarea cu provocările şi schimbările din mediu.
Acest lucru înseamnă ca fiecare tânăr să aibă un loc de muncă potrivit cu abili-
tăţile şi potenţialul său de învăţare, să îşi poată prioritiza nevoile şi să îşi gestioneze
bugetul personal astfel încât să îşi asigure un loc unde să doarmă, alimentele, pro-
dusele de igienă şi îmbrăcămintea necesară.
De asemeni, este important să îşi poată rezolva singuri problemele – să cunoască

instituţiile şi serviciile din comunitate, să ştie să le acceseze şi să obţină informaţiile
de care au nevoie pentru a-şi atinge obiectivul. Să poată acţiona atunci cînd sunt
nevoiţi să îşi caute un alt loc de muncă, o altă gazdă sau să închirieze o altă locuinţă.
Adevărata valoare a ceea ce le oferim în mediul organizaţional în care ne des-

făşurăm activitatea şi măsura în care ei au asimilat ceea ce au primit este dată de:
□ Modul în care se integrează la locul de muncă, îşi înţeleg rolul şi responsabili-
tăţile şi le acceptă;
□ Maniera în care interacţionează cu şeful şi cu ceilalţi colegi de serviciu;
51
□ Felul în care se adaptează la caracteristicele mediului în care locuiesc – la gazdă

şi aşteptările acesteia, la „regulile casei”;
□ Perioada de timp în care reuşesc să menţină un echilibru în viaţa profesională
şi personală: acelaşi loc de muncă şi aceeaşi gazdă, îşi adaptează cheltuielile în funcţie
de venituri, menţin legătura cu persoanele de referinţă din viaţa lor;
□ Faptul că îşi consolidează şi exersează deprinderile de viaţă independentă;
□ Încrederea pe care o au în forţele proprii, în capacităţile lor de a face faţă schim-
bărilor din mediu
□ Curajul în a lua decizii, abilitatea de a prevedea consecinţele pe termen lung a
acestor decizii, înţelepciunea de a face alegeri constructive şi puterea de a persevera
într-un demers, într-un set de acţiuni, până la atingerea obiectivului stabilit.
REPERE BIBLIOGRAFICE
Asistarea persoanelor adulte fără adăpost – coordonat de Victor Badea, Médecins

sans frontiéres, Bucureşti 2003
Psihoterapia (repere teoretice, metodologice şi practice) – coordonat de prof. Dr.

Iolanda Mitrofan, Editura SPER, Colecţia „Alma Mater”, Bucureşti, 2008
Evaluarea programelor şi a voluntarilor, Centrul Naţional de Voluntariat Pro

Vobis, Cluj-Napoca
Supervizarea voluntarilor, Centrul Naţional de Voluntariat Pro Vobis, Cluj-

Napoca
Modalităţi de recrutare şi pregătire a voluntarilor pentru activităţile de socializare a

copiilor instituţionalizaţi, Catargiu, D.,1997, Feel the need- Fundaţia Body Shop/Children
on the Edge

Ghid de Bune Practice Pentru Integrarea Socială Şi Profesională A Tinerilor Institutionalizati PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Bune Practice Pentru Integrarea Socială Şi Profesională A Tinerilor Institutionalizati PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alis Ghebuţă – psiholog

Roberta Tuduri – asistent social

GHID DE BUNE PRACTICI

pentru integrarea socială şi profesională a

Consecinţe ale vieţii în mediul instituţionalizat ......................................................... 7

Principii şi reguli de bună practică în lucrul cu tinerii postinstituţionalizaţi ....... 9

Etape în intervenţie .......................................................................................................... 13

Munca în echipă ............................................................................................................... 27

Mobilizarea comunităţii ................................................................................................. 27

Grup consultativ de lucru pentru incluziunea socială .............................................. 28

Fundaţia COTE proiecte şi servicii în sprijinul tinerilor (post)instituţionalizaţi ......... 29

Programul de voluntariat ................................................................................................ 47

În loc de încheiere ............................................................................................................ 50

Scrierea acestui ghid ne oferă prilejul de a reflecta la evoluţia în timp a fundaţiei,

Pe unii e nevoie să îi ajuţi să coboare cu picioarele pe pământ, în realitatea con-

Să îi îndrumi să îşi descopere resursele şi potenţialul, să îi susţii pe drumul des-

Să le deschizi drumul spre o lume care poate părea neprimitoare şi plină de

Integrarea socială şi profesională este un proces complex, de lungă durată şi nu

CONSECINŢE ALE VIEŢII

Personalitatea acestor tineri se construieşte într-un mediu carenţial sub multiple

fără a lua în calcul şi responsabilităţile, făra un sistem intern de norme la care să se

Vulnerabilitatea lor e accentuată de toate carenţele în plan educaţional pe care

Dependenţa de un sistem în care au interiorizat un model pasiv de abordare a

Reducerea acestor tineri la primitori pasivi de îngrijire şi servicii, determină o

O rezolvarea miraculoasă a problemelor lor nu este posibilă, deşi fiecare dintre

PRINCIPII ŞI REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN

Când lucrezi cu tineri postinstituţionalizaţi este important să începi prin a con-

O relaţie de calitate asigură un spaţiu simbolic în care tânărul poate experimenta

Să observi, să fii atent la modul în care tânărul transmite şi receptează mesajele,

Să asculţi activ, să fii empatic şi asertiv, să oferi feed-back, să construieşti mesaje

Felul în care comunici verbal şi nonverbal este important pentru că el devine un

Orientarea pe punctele forte şi pe dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr

Cunoaşterea de sine este, în aceeaşi măsură, rezultat al influenţelor mediului, al

Lipsa de apreciere, încurajare, situaţiile numeroase în care au fost supuşi inter-

Centrarea pe ceea ce poate face tânărul, pe avantajele şi abilităţile sale nu

Acest principiu este strâns legat de credinţa în demnitatea şi unicitatea persoanei

Participarea tânărului este necesară în toate etapele intervenţiei: identificarea

situaţie nouă asociată cu stres şi emoţii destabilizatoare). Dar şi în această situaţie

Responsabilitatea profesioniştilor din domeniul social constă în angajarea ben-

Respect faţă de beneficiar

(Re)construcţia acestui sentiment de persoană demnă şi valoroasă, este mai greu

E absolut necesar ca întrevederile destinate evaluării, consilierea individuală,

Asigurarea unui mediu securizant afectiv pentru întrevederile individuale destinate

Abordarea cu respect şi acceptare a tânărului, grija faţă de nevoia lui de a păstra

Modalitatea în care tânărul accesează serviciul şi modul în care formulează cere-

b. Eligibilitatea tînărului care solicită sprijin din partea fundaţiei.

c. Prezentarea ofertei de servicii

Încă din această etapă se accentuează responsabilitatea care revine tânărului ca

Clarificarea, încă din faza contactului iniţial a statutului de beneficiar al servici-

d. Luarea în evidenţă a tânărului solicitant ca viitor beneficiar sau orientarea acestuia

Orientarea către alţi furnizori de servicii presupune informare însoţită de un

II. EVALUARE NEVOILOR

Evaluarea are valenţe de intervenţie şi formare, este un proces în care beneficia-

Evaluarea implică resurse de timp, un mediu adecvat, abilităţi de evaluare şi de

Din perspectiva integrării sociale şi profesionale a tinerilor postinstituţionalizaţi

1. EDUCAŢIE, FORMARE PROFESIONALĂ ŞI ANGAJARE

1.1. Abilităţi de bază

1.2. Abilitati profesionale

2. REŢEAUA DE SUPORT SOCIAL

2.1. Relaţia cu familia

3.1. Stima de sine

□ Strategii de negociere a conflictelor

6. ABILITĂŢI CASNICE ŞI DE AUTOÎNGRIJIRE