UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA, IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL

POLITICE

SEPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

I.D.

PROIECT LA DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Prof. Coord. Ilie Liliana

Student: ADRIAN NECHITA

Anul II, gr. 2.

 Proiect „Analiza asumării comunitare a problemelor sociale”

Prezentarea instituției de stat

Casa de tip familial Domino
Loc. Fălticeni, jud. Suceava

Casa de tip familial (Modulul I Domino) a fost inaugurată la Fălticeni, în prezența

conducerii Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului, a reprezentanților CJ Suceava și ai
unor centre de plasament din județ. Modului I Domino Fălticeni face parte din Rețeaua
Alternativă de Servicii Comunitare deschisă în cadrul Proiectului PHARE 2001, RO
010401SV363, finanțat în perioada 28 noiembrie 2004 – 28 iulie 2005.
Serviciul are ca scop crearea de condiții de tip familial pentru 12 copii cu dezabilități
senzoriale, care provin din Centrul de Plasament pentru Copilul cu Handicap „Lizuca” Fălticeni.
Obiectivele urmărite aici sunt realizarea unui contact între copii și comunitate, obținerea
unui grad mai mare de control, autocontrol, autocoordonare și autonomie personală, creșterea
încrederii copiilor în sine, în familie, școală și societate.
De serviciile acestei casei de tip familial beneficiază 12 copii cu vârste cuprinse între 4
și 13 ani. Casa de tip familial, asigură condiții deosebite de internat și cantină și pentru optima
desfășurare a procesului de învățământ, ea dispune de 2 săli pentru vizionare, activități de joc și
recreative, 3 dormitoare cu cate 4 paturi, 2 băi, o bucătărie și o sală de mese, spatii moderne
destinate procesului de învățare, pentru odihnă, joacă și alte tipuri de activități speciale. Copii cu
vârste cuprinse între 4 și 12 ani, îndrumați de 6 asistenți maternali și educatorii speciali.

Misiunea Casei de tip familial

*este în conformitate cu ordinul nr. 27/2004 din 10/02/2003 privind standardele minime
obligatorii din cadrul serviciilor pentru protecția copilului de tip rezidențial pentru copiii cu
dezabilități.
o Asigură recuperarea copiilor școlari prin valorificarea potențialului fizic și psihic al
fiecăruia, ținându-se seama de ritmul individual;
o Stimulează capacitatea copiilor preșcolari cu deficiențe de a interacționa cu mediul, de a-
și cunoaște propria personalitate;
o Pregătește eficient copii preșcolari cu deficiente mintale pentru debutul școlarizării;
o Asigură condiții optime de odihnă, hrană, joc, petrecerea timpului liber;
o Organizează împreuna cu echipa multidisciplinară acțiuni de promovare a misiunii atât în
cadrul serviciului, cât şi în comunitate prin mijloace diferite (pliante, broșuri);
o Elaborează şi implementează pentru fiecare copil planul de individual de protecție şi
planul de servicii personalizat în colaborare cu echipa multidisciplinară;
o Încurajează menținerea legăturii cu părinţii, familia ori alte persoane importante sau
apropiate de copil;
o Respectă normele de protecția muncii;
o Identifică, în caz de suspiciune, situațiile de abuz, neglijare şi explorare a copilului din
locații şi le înştiinţează coordonatorului de serviciu;
o Realizează activitatea de socializare, sprijin şi îndrumare pentru dezvoltarea abilitaților
de autocontrol ale copiilor şi a relațiilor pozitive cu ceilalți;

Atribuții suplimentare:
Asistentul social desfăşoară activitatea suplimentară în cadrul Serviciului de Asistenţă
Maternală pentru un nr. de 50 de Asistenți Maternali Profesioniști cu domiciliul în mun.
Fălticeni şi 62 de copiii aflați în plasament la AMP în conformitate cu ordinul nr.35/2003 privind
standardele minime obligatorii pentru asigurarea protecției copilului la Asistentul Maternal
Profesionist şi a Ghidului metodologic de implementare a acestor Standarde.
o Evaluarea, în urma sesizării, a nevoilor copilului pentru care se solicita luarea unei
masuri de protecție;
o Reevaluarea nevoilor copilului aflat in plasament la asistent maternal;
o Efectuarea de anchete sociale pentru copii şi familiile lor naturale
o Realizarea planului individual de protecție şi modificarea acestuia ori de cate ori este
necesar;
o Stabilirea compatibilității între copil şi asistent maternal
o Întocmirea convenției de plasament

Definirea grupului ţintă

Copii cu dezabilități
Orice individ trebuie să acorde o deosebită atenție grupului social din care face parte si
nu numai. Nașterea, creșterea, educația, asigurarea traiului zilnic sau locul de munca sunt doar
câteva etape prin care trece omul în decursul vieții sale.
 Însa, pentru ca individul (copil, adult, vârstnic) să poată trăi intr-un mediu social,
trebuie să respecte unele norme şi reguli importante pentru societate. Aceste reguli după care se
ghidează individul în viața socială au şi caracter social, motiv pentru care sociologia pune accent
pe socializare.
Socializarea nu este un proces mărginit şi temporar, pentru că orice individ participă
vrând-nevrând la viața socială şi trebuie să se adapteze permanent schimbărilor care apar în
societate, fiind tot timpul supus unor cerințe şi provocări sociale.
Copilul cu dezabilități trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu putem sa-l
ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul nostru, permițându-i să trăiască alături
de ceilalți copii, ca parte integrantă a comunităţii.
Atitudinea pozitiva zilnică a adultului faţă de copilul cu dezabilități îl poate ajuta efectiv
în dezvoltarea capacitaților de comunicare . Copilul va comunica mai ușor daca dorește să o
facă, dacă dorește să exprime lucrurile pe care le trăieşte. Folosind eficient capacităţile noastre
de comunicare, vom putea stimula modul de comunicare al copilului.
Este foarte important ca un copil cu dezabilități să fie ajutat să devina cât mai
independent posibil în toate acțiunile pe care le întreprinde.
Pentru a socializa o persoana cu dezabilități este important:
o să beneficieze de intervenție individuala;
o să participe la activitățile de grup.
Educația trebuie făcută posibilă pentru orice copil, pentru orice persoană cu dezabilități,
atât în familie cât şi în grădiniță, în școală, în grupuri sociale, în comunitatea locală. Teoretic,
fiecare copil trebuie să aibă șanse egale la educație. Practic, rămâne în afara școlilor, a
grădinițelor un număr semnificativ de copii. Referindu-mă la copiii cu dezabilități, este foarte
importantă colaborarea specialiștilor din domeniul educației speciale şi a O.N.G.-urilor cu
specific.

În Romania exista aproximativ 60.000 de copii cu dezabilități diverse care trăiesc in

familii si circa 1.000 de copii instituționalizați. Ei nu se pot bucura de drepturile lor, întru-cât
există puține servicii care să sprijine familiile copiilor cu dezabilități, accesul la informații,
educație, recuperare, viața comunitară fiind extrem de redusa, unul din marile lipsuri fiind
accesibilitatea.
Numărul insuficient al serviciilor de reabilitare şi recuperare, facilităţile reduse,
oportunităţi de integrare sociala restrânse, perspective limitate de pregătire profesională şi
încadrare în muncă, ori discriminarea din partea celorlalţi membrii ai societăţii, constituie doar
câteva din problemele cu care se confrunta copiii cu dezabilități, alături de o lipsa de informare a
părinţilor privind reglementările care guvernează învăţământul copiilor cu dezabilități.
Domeniul practicii asistentei sociale este abordată de autori din perspectiva
funcţionalităţii umane şi a explorării proceselor care activează resursele existente în oameni şi în
mediile lor. Funcţionarea cuplului, familiei, grupului, organizaţiei, comunităţii şi societăţii
depinde de punctele tari ale individului, de capacităţile sale de a lua o decizie în cunoștința de
cauză, de resursele proprii şi de dezvoltarea continuă a acestora.

Un alt raport arată că sărăcia şi dezabilitățile se potentează. Familiile cu copii cu

dezabilități sunt de obicei mai sărace decât alte familii. Dezabilitățile continuă să fie prost
diagnosticate şi rămân de multe ori netratate, transformându-se, astfel, într-o sentință permanentă
la o viața plina de dezavantaje. Lipsiți de sprijin adecvat din partea Statului şi având acces
limitat la servicii primare sociale de tratament si îngrijire pentru copiii lor, părinţii ajung să vadă
în instituționalizare singura alternativă viabilă.
Se lansează un apel pentru încetarea imediata a practicii comune de a plasa copiii cu
dezabilități în instituţii şi în scoli separate. Pentru aceasta, ar fi nevoie de:
 schimbarea atitudinii publice;
 măsuri de creştere a veniturilor familiale, astfel încât copiii să poată rămâne împreuna cu
familiile lor şi să-şi poată atinge potenţialul maxim de dezvoltare;
 o mai mare participare a părinţilor în luarea deciziilor care îi privesc pe copiii lor;
 resurse pentru familii şi comunitate;
 schimbări în mediile care exacerbează impactul dezabilității.
Raportul recunoaște progresul înregistrat in regiune in ceea ce privește protecția
drepturilor copiilor cu dezabilități. Sunt semne ca atitudinea fata de dezabilități se schimba – in
majoritatea tarilor exista in acest moment o legislație privitoare la acest subiect si tot mai mulți
copii sunt reintegrați in societate.

Responsabilităţi şi sarcini
O primă responsabilitate faţă de copii cu dezabilități ar fi respectarea programului de
lucru, confidențialitatea datelor, lucru in echipa, respectarea demnitatii copilului, interzicerea
abuzului si desciminarii (de sex, etnie, religie, cunostiinte sau valori).
Asistenții sociali care s-au ocupat la început de cazurile acestor copii au încercat
prevenirea abandonului si a instituționalizării copiilor.
 Pe timpul zilei, asistenții sociali si cei maternali pregătesc copiilor activitatea de îngrijire,
educație, recreere-socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de viața independenta,
orientare școlara pentru copii, cat si a unor activitatea de sprijin, consiliere.
Pentru îmbunătăţirea metodologiei de lucru, asistenții creează baze de date privind copii
cu dezabilități din cadrul casei de tipa familial cu dezabilități „Domino”; aplică standarde de
calitate privind serviciile sociale acordate copiilor; însușirea si aplicarea cadrului legislativ
actual, modificat si/sau completat in vederea abordării integrate a stării sociale a copiilor cu
dezabilități.
O alta responsabilitate privind copii cu dezabilități este combaterea riscului de
marginalizare sociala, reprezentat prin facilitarea accesului copiilor la ajutoare materiale si
asistenta medicala de specialitate acordate pentru situații punctuale si asigurarea informării
beneficiarilor in legătura cu serviciile furnizate de către O.N.G-uri, instituții care pot răspunde
anumitor nevoi specifice; implicarea activa in procesul intervenției a beneficiarilor si
aparținătorilor prin stabilirea de obiective comune; referirea cazurilor spre organizații sau
instituții furnizoare de servicii sociale pentru a asigura continuitatea intervenției.

Una din cele mai frumoase sarcini în cadrul muncii privind prestațiile serviciilor faţă de
acești beneficiari este promovarea participării copiilor cu dezabilități la viața socială şi
cultivarea relaţiilor interumane.
Aceasta se realizează prin:
1. Dezvoltare personala si sociala.
a) Dezvoltarea de programe educațional-ocupaționale in centrul de zi in
vederea încurajării integrării sociale a acestora.
b) Organizarea de seminarii /dezbateri /întâlniri de grup pentru copii cu
dezabilități pe teme privind educația, recuperarea, integrarea copiilor.
c) Implicarea copiilor cu dezabilități în diverse activitatea sociale prin organizarea de
vizite, excursii, tabăra cu scopul socializării.
2. Crearea unor punți intre generații.
a) Implicarea studenților in activitatea ale centrului de zi.
b) Realizarea unor activitatea pentru dezvoltarea relațiilor interumane in parteneriat cu
copii /elevi care provin din instituții /scoli.
d) Promovarea activităților de voluntariat prin implicarea acestora in activitățile directe
cu copii.
O alta sarcina ar fi promovarea activității Casei de tip familial pentru copii cu
dezabilități „Domino”, prin:
o Realizarea si distribuirea unor materiale informative care cuprind activitățile oferite in
cadrul serviciului.
o Promovarea unei imagini pozitive a beneficiarilor serviciilor sociale furnizate de către
instituția noastră.
o Realizarea unor campanii de informare in comunitate despre : problematica copiilor cu
dezabilități (caracteristici, particularitati, terapie, educație, etc.); activitatea serviciului; drepturile
si obligațiile beneficiarilor.
Ultima sarcina ar fi promovarea participării si colaborării intre toți factorii implicați
in domeniul social, prin realizarea unei strategii de promovare a parteneriatelor care sa se bazeze
pe nevoile existente in comunitate, încheierea de convenții de parteneriat /colaborare,
monitorizarea si evaluarea continua a partenerilor, crearea unei rețele de susținere pentru copii
aflați in dificultate, prin implementarea a cat mai multor factori din comunitate (familie,
instituții, organizații, etc.) in rezolvarea problemelor acestora; implicarea comunitarii locale in
susținerea si dezvoltarea activităților centrului de zi pentru copii cu dezabilități.
În concluzie: asistenții sociali, care au ca scop schimbarea in bine, căuta mereu mijloace
de integrare a copilului in familie sau integrarea socioprofesionala.