Viața Socială

Referat

Viața socială înseamnă mult mai mult decât a avea scopuri și valori
comune. Interacțiunea cu ceilalți membri ai comunității, dar și cu furnizorii de
produse și servicii pot contribui la crearea unei atmosfere pozitive sau negative.
De-a lungul timpului, preocuparea sociologilor față de comunitățile umane a fost
constantă. În urma analizelor și studiilor făcute, au ieșit în evidență mai multe
trăsături comune comunităților sudate și armonioase. Respectul și susținerea
reciprocă, toleranța și limitele sănătoase, dar și capacitatea membrilor de a-și
armoniza opiniile diferite se numără printre cele mai importante.
Viața socială are o definiție simplă și totuși atât de complexă. În esență, se
referă la toate activitățile pe care oamenii le desfașoară în spațiul public sau într-o
comunitate împreună cu alte persoane.
Cum nu există societate fără comunicare, așa nu există nici personalitate,
individ fără interacțiunea cu mediul social.
Între individ și societate putem stabili o relație sistemică, în care
personalitatea integrată în diverse subsisteme (structuri de activități sociale care
realizează funcții ale sistemului social, activități economice, politice, de familie,
culturale, etc.).

Din punct de vedere istoric, la un nivel general, pot fi considerate

urmatoarele forme de viață socială:

Viata socială primitivă

1
 Omul primitiv ducea o viață aproape identică cu cea a animalelor, dominată
de necesitatea luptei pentru căutarea hranei și asigurarea supraviețuirii. Aceleași
mișcări fundamentale erau mijloacele luptei zilnice pentru existența: alergarea,
săritura, cățărarea.
Apoi omul primitiv a început să folosească obiecte: piatra, cuțitul, lancea.
Acestea i-au prelungit, amplificat și sporit forța și în același timp l-au obligat la
perfecționarea unor alte feluri de mișcări, reclamate de mânuirea acestor obiecte.
Condițiile de viață ale omului primitiv erau foarte grele. El trebuia să ducă
o luptă permanentă cu factorii exteriori, cu natura, cu animalele, cu semenii săi.
Numai cei bine înzestrați fizic puteau rezista. Armele lor erau rudimentare, lupta
cu animalele se ducea adesea, corp la corp. Numai cei dotați cu calități deosebite
de forță și îndemanare puteau învinge. Omul primitiv trebuia să fie rezistent, să fie
capabil să alerge mult și repede. Trebuia să știe să se cațere, să sară peste
obstacole, să treacă înot prin apă. Exersarea acestor deprinderi în viața de zi cu zi,
a dezvoltat calitățile omului primitiv atât din punct de vedere mental cât și fizic.

Viața socială agrară și pastorală

Agricultura reprezintă una din componentele economiei, fără de care
aceasta din urmă nu ar cunoaște o dezvoltare firească. Încă din cele mai vechi
timpuri, agricultura a fost ocupația economică de bază.
Evoluția de la structura pastoral agricolă în care predominau pășunile și
creșterea animalelor, la cea extensiv cerealieră, în care predominau culturile de
cereale.

Viața socială preindustrială

Societatea preindustrială se referă la atributele sociale și la formele de
organizare politică și culturală care erau predominante.
Viața socială preindustrială se referă la un timp înainte de a exista mașini și
unelte care să ajute la îndeplinirea sarcinilor în masă.
Civilizația preindustrială datează de secole în urmă.

2
 Viața socială industrială
O societate industrială este o societate condusă de utilizarea tehnologiei și a
mașinilor pentru a permite producția de masă, susținând o populație mare cu o
capacitate ridicată de diviziune a muncii. O astfel de structură s-a dezvoltat în
lumea occidentală în perioada de timp care a urmat Revoluției Industriale și a
înlocuit societățile agrare ale epocii premoderne, preindustriale. Societățile
industriale sunt în general societăți de masă și pot fi succedate de o societate
informațională. Ele sunt adesea în contrast cu societățile tradiționale.

Viața socială postindustrială

Societatea postindustrializată este marcată de o valorificare sporită a
cunoștințelor.
Societatea experimentează o schimbare de la concentrarea pe cunoștințele
practice la cunoștințele teoretice. Acesta din urmă implică crearea de soluții noi,
inventive.

Macro și microsociologie
Macrosociologia este o știință care studiază structurile sociale: instituții de
învățământ, instituții sociale, politică, familii, economie din punctul de vedere al
interconexiunii și funcționării lor. Această abordare studiază și persoanele care
sunt implicate în sistemul structurilor sociale.
La nivelul microsociologiei se are în vedere interacțiunea indivizilor. Teza
sa principală este că fenomenele din societate pot fi înțelese prin analiza
personalității și a motivelor, acțiunilor, comportamentului, orientărilor valorice
care determină interacțiunea cu ceilalți. Această structură ne permite să definim
subiectul științei ca fiind studiul societății, precum și instituțiile sale sociale.
O asemănare majoră între micro sociologie și sociologie macro este că ele
studiază interacțiunea umană în diferite tipuri de situații.