Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
D SELEC
CȚIE PEN
NTRU AD
DMITERREA ÎN CLASA a V-a
V
PEN
NTRU AN OLAR 2018/2019
NUL ȘCO
Disciplin
na LIMBA
A ȘI LITE
ERATUR
RA ROMÂ
ÂNĂ
Variantaa 4.
”ŞŞi urcă, şii tot urcă, răzbind, înntr-un finaal, din inteeriorul înttunecos înttr-o
întindeere de albaastru si auuriu incand descent. Sooarele eraa un glob de d aur pe un
u cer
albastrru. De jur împrejuruul său, cât cuprindeaa cu ochii,, se vedea o mare dee verdeaţăă.
Era la acelaşi niv vel cu celelalte tise de pe pajiişte, aproaape la înăllţimea vârffului
ziduluii sudic.
T
Tom era la acelaşi niivel şi cu geamurile
g e de la etajul casei, care
c se aflaa în parteaa
opusă a pajiştii. Atenţia îii fu atrasă de o mişccare într-un na dintre camere:
c erra, după
cum văăzu, aceeaaşi slujnicăă pe care o zărise oddinioară înn hol. Şterrgea prafuul într-unul
dintre dormitoarre, iar acum m ieşi la fereastră
f uture cârpa. În timp ce făcea
cca să-şi scu
asta, arruncă o prrivire indiferentă în direcţia tiiselor, moment în caare Tom înncercă să--i
atragă atenţia făăcându-i cuu mâna, daar era de parcăp i-ar fi făcut cuu mâna cellui legat laa
ochi laa jocul de--a baba oaarba.
Slujnica revveni la dereticatul ei, e dispărânnd în cam meră, dar lăăsă geamuul deschis,
aşa că Tom vedeea mai muulte. Mai era e cineva în camerăă în afară de d slujnică - cinevaa
care sttătea sprijiinit de perretele din spate,
s f la fereeastră. Eraa limpede că slujnica
cu faţa
vorbeaa, din când d în când, cu persoaana din cam meră în timmp ce-şi vedea
v de trreabă,
pentruu că Tom auzea
a ecouul slab al conversaţi
c iei. Nu disstingea delloc cealalttă figură,
dar îşi dădea seaama că stăă nemişcattă şi zărea conturul alburiua al unui chipp întors în
permannenţă în direcţia
d luii. Acea priivire fixă îl
î făcu să se
s ruşinezze. Treptatt îşi lăsă
capul din
d ce în ce c mai jos,, iar apoi şi-l
ş trase brusc
b în fruunziş.
M
Mai târziu, Tom văzuu şi mai mulţi m oameeni, de datta aceea, înn grădină.. îi urmări
precauut, dar, în acelaşi
a tim
mp - aminttindu-şi căă slujnica nu-1
n văzuuse cu o oaarecare
încredere.
E
Era destul de d sigur că grădina era folosittă mai dess decât îşi dădea seaama. Aveaa
adeseoori senzaţia că oameenii de-abiia plecaserră - dar şi sentimenttul mai neeliniştitor,
de caree încercase să scapee de nenum mărate ori, cu argum mente, că era
e cinevaa care nu
plecase: cineva carec rămăăsese acoloo şi-l urmăărea, neştiiut, de la distanţă.
d Era o mare
uşurare să vadă oameni, chiar c dacă îl ignorauu: slujnica,, grădinaruul şi o femmeie cu
trăsătuuri aspre, îmbrăcată
î într-o rochie lungă şi foşnitoare de măătase mov, cu care
Tom dădu
d nas înn nas la unn colţ. Aceeasta nici nu-1 băgăă în seamăă.
Vizibilitate... invizibilitate... Dacă era invizibil pentru oamenii din grădină, nu
se întâmpla la fel pentru unele dintre animalele de-acolo. În ce măsură îl vedeau nu
putea spune, dar păsările își roteau capul în funcție de mișcările lui și-și luau zborul
când se apropia.”
Notă:
Se acordă 20 de puncte pentru redactarea ȋntregii lucrǎri.
Se acordă 10 puncte din oficiu.