Constituțiile din România

Asemănări și deosebiri

Constituții democratice Constituții Constituții comuniste

autoritare
Constit Constituția Constituția 1991 Constituția din Constituția din Constituția din Constituția din
uția 1923 1938 1948 1952 1965
1866

Cauze înlăturare înfăptuire prăbușirea trecerea la un trecerea la un legitimarea schimbarea de

a lui a statului regimului comunist regim autoritar regim totalitar. subordonării lider.
Al.I.Cuza național și revenirea la față de
și unitar regimul democratic Moscova.
instaurare român
a
monarhiei
Forma de - -Regatul -Republica -Regatul Republica - Republica - Republica
guvernământ România României; România; României; Populară Populară Socialistă
și teritoriul (din - „stat -stat - un stat național Română; Română; România;
statului 1881, național național, unitar și indivizibil. -teritoriu - teritoriu - inalienabil și
Regatul unitar și suveran și popular, unitar, popular, unitar, indivizibil
Românie indivizibil”; independent, independent și independent și
i); teritoriul său unitar și suveran. suveran.
-stat este indivizibil
indivizib nealienabil.
il;
teritoriu
inalienab
il.
Drepturi și -libertatea - libertatea -libertatea -dreptul de -consemnau drepturi și libertăți cetățenești, dar nu au fost
libertăți ale conștiinței, indduală, de individuală asociere era respectate.
cetățenilor învățământul a comunica și siguranța anulat;
români ui, presei, și publica persoanei, -limita drepturile
egalitatea în ideile și libertatea și libertățile
fața legii etc.; opiniile prin de cetățenești.
-declară sacră viu grai, prin exprimare,
și inviolabilă scris și prin dreptul la
proprietatea presă; învățătură;
de orice - garantează - dreptul de
natură. proprietatea vot de la 18
de orice ani, de a fi
natură, care ales
are funcție (inclusiv în
socială. Parlamentul
European);
- dreptul la
proprietate
este
inviolabil
Puterile -principiul -principiul -principiul -suprimă -renunțau la principiul separării puterilor în stat și
statului separației separației separației separația concentrau puterea legislativă și executivă în mâinile unei
puterilor în puterilor, cu puterilor în puterilor în stat și elite politice restrânse, care influența și puterea
stat, cu precizarea stat. introducea judecătorească.
precizarea că că emană de principiul
emană de la la națiune. supremației
națiune. regelui
Regim politic -de tip -democratic -democratic -autoritar -totalitar comunist
democratic
(liberal)
 Documente cu rol constituțional

1. Constituția cărvunarilor:

- este elaborată la Iași, în 1822;

- indică tendința sistemului modern de guvernare, necesitatea separării puterilor în stat (dar nu s-a aplicat).

2. Regulamentele Organice:

- documente cu rol de constituție, elaborate în timpul protectoratului rusesc în Principate (1829-1856), în 1831, în Țara
Românească și, în 1832, în Moldova. Au rămas în vigoare până în 1858.

- conform acestora: → puterea executivă – deținută de domn, ales pe viață de o Adunare obștească extraordinară. Este ajutat de
un sfat format din șase miniștri;

→puterea legislativă – aparținea unei Adunări obștești, formată din boieri și prezidată de Mitropolit;

→ puterea judecătorească – era reprezentată de Înaltul Divan Domnesc.

- alte prevederi moderne: → instituirea bugetului țării;

→ introducerea unui impozit unic (capitația pentru țărani și patenta pentru negustori);

→ înființarea Arhivelor Statului;

→ înființarea armatei (miliție pământeană).

3. Convenția de la Paris:

- este elaborată de Marile Puteri, în 1858, în urma războiului Crimeii (1853-1856) și a Congresului de la Paris (1856), care
discută și problema unirii Principatelor Țara Românească și Moldova; este rezultatul acordului dintre puterea suzerană
(Imperiul Otoman) și puterile garante:

- a avut rol de Constituție pentru Principate și a stabilit un nou statut politico-juridic pentru acestea.
- se constituiau Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești sub suzeranitate otomană și garanția colectivă a Marilor
Puteri;

→ puterea executivă – reprezentată de doi domni și două guverne ( câte unul pentru fiecare țară);

→puterea legislativă- era deținută de domn și Adunarea legislativă ( câte una pentru fiecare țară);

→puterea judecătorească – deținută de Înalta Curte de Justiție și Casație și Comisia Centrală (instituții comune
ambelor Principate).

4. Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris:

- este impus de Al. I. Cuza, prin lovitura de stat din 1864;

- menține principiul separării puterilor în stat, dar instituie domnia personală, autoritară, deparece cele mai importante
prerogative reveneau domnitorului, care era ales pe viață, prin vot censitar și putea să numească miniștri, să sancționeze legile
și să dizolve Adunarea legislativă.

Evoluția constituțională a României, de la Unirea Principatelor din 1859 până la prăbușirea regimului comunist, în 1989, a
cunoscut patru etape distincte:

- o etapă de așezare a instituțiilor constituționale ( 24 ianuarie – 1 iulie 1866);

- o etapă de continuare a instituțiilor constituționale ( 1 iulie 1866- 20 februarie 1938);

- o etapă de instabilitate constituțională (20 februarie 1938-30 decembrie 1947);

- etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947- decembrie 1989).

Tipul de drepturi fundamentale întâlnite în constituțiile României, se pot grupa în:
Libertăți individuale
drepturi fundamentale:
-dreptul la viață și la
integritate fizică și psihică,
-libera circulație,
inviolabilitatea domiciliului,
-secretul corespondenței și a
celorlalte mijloace de
comunicare,
-libertatea conștiinței,
-dreptul la informație.
Drepturi social-economice
-dreptul la muncă,
-dreptul la ocrotirea sănătății,
-dreptul la grevă,
-dreptul la proprietate privată,
-dreptul la moștenire,
-dreptul la învățătură,
-liber acces la justiție.
Drepturi politice Drepturi social-politice
-dreptul de a alege și de a fi -libertatea de exprimare, -
ales, libertatea cultelor,
-de a vota -libertatea întrunirilor,
-dreptul de asociere,
-dreptul de petiționare
Unele dintre aceste drepturi
cetățeanul le poate exercita
numai împreună cu alți
cetățeni (spre exemplu,
dreptul la asociere).
Drepturile din această
categorie sunt denumite și
libertăți publice.
 Constituțiile democratice

Constituția din 1866

Context și cauze:

Regimul monarhiei constituționale în România a fost introdus în România în 1866, dar a fost pregătit pe baza unui program
politic coerent încă din 1857.

Divanurile ad-hoc au fixat direcțiile de dezvoltare ale statulyui român modern, hotărând unirea Moldovei și Munteniei sub
conducerea unui prinț străin.

Marile Puteri au sesizat în această intenție scopul urmărit: desprinderea Principatelor din aria de dominație a Imperiului
Otoman și, în perspectivă, dobândirea independenței lor. De aceea, Marile Puteri au respins ideea principelui străin, cerând
alegerea câte unui domn în fiecare Principat, care să fie „fiu din tată născut în Moldova sau Țara Românească”. Înlăturarea lui
Al.I.Cuza și aducerea prințului străin Carol I a urgentat elaborarea unei noi legi fundamentale a statului, una internă, atât pentru
a înlocui Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, cât și pentru a moderniza statul în direcția exprimată prin voința
adunărilor ad-hoc.

Constituția din 1866 este cea dintâi constituție românească, întocmită de reprezentanții legitimi ai națiunii române.

Prevederile Constituției din 1866

Structura Statul român Drepturi Principii generale Dreptul de vot

fundamentale

- avea 8 titluri și 133 de articole;
-a fost promulgată fără aprobarea
Marilor Puteri, este un act de tip
liberal;
-a stat la baza funcționării statului
-teritoriul statului -drepturi politice 1.separarea puterilor în stat: -era înscris în Legea
este inalienabil ( nu ( de a fi alegător și Electorală, inclusă în
putea fi înstrăinat) de a fi ales în Puterea executivă: aparținea domnului sau Constituție;
și indivizibil (nu Corpurile principelui (din 1878, Alteței Regale; din
putea fi împărțit); legiuitoare și în 1881, Regelui), care: are drept de amnistie -electoratul era
instituțiile județene politică, numește și confirmă în toate funcțiile împărțit în Colegii: 2
-statul era numit politice; are drept de a bate monedă; conduce pentru Senat și 4
român modern până în 1923;
-a suferit trei modificări
importante. Prima a vizat articolul
7, o condiție a recunoașterii
independenței României de către
Marile Puteri, în 1878, fiind
eliminarea acestuia din
Constituție. Articolul 7 a fost
modificat. În 1884, este revizuită
din nou: introducerea în onstituție
a titlului de Regatul României și
modificarea legii electorale, în
sensul că a fost redus numărul
colegiilor electorale și s-a extins
dreptul de vot prin scăderea
censului și înlăturarea lui celor ce
absolviseră clasele primare. A
treia modificare: 1917, când se
votează: lărgirea dreptului de vot
și înfăptuirea reformei agrare, prin
modificarea articolului privind
proprietatea, în sensul că statul va
avea dreptul de expropriere în
scopul realizării reformei agrare
promisă de regele Ferdinand
ostașilor de pe frontul din
Moldova, în 1917.
România; și comunale); armata; are drept de a declara război; are pentru Camera
dreptul de a âîncheia tratate și convenții; are Deputaților. Erau
-forma de -drepturi și libertăți drept de a dizolva Parlamentul; sancționează considerați alegători
guvernământ: cetățenești: și promulgălegile; are drept de veto absolut; toți cei care
monarhie ereditară; libertatea acordă distincții și decorații; numește și desfășurau o
individuală, dreptul revocă miniștri; are rolul de a asigura activitate utilă
-regimul politic: de întrunire și
era constituțional; stabilitatea întregului sistem constituțional, societății, realizau un
asociere, libertatea fiind echilibrul între cele trei puteri. venit, contribuind
conștiinței, astfel la bugetul țării
libertatea de Alături de domn, guvernul deținea puterea (vot censitar).
exprimare, dreptul executivă, prin punerea în aplicare a legilor și
la proprietate. prezentând proiecte de legi. Profesiunile libere,
Proprietatea era ofițerii în retragere,
considerată sacră și Puterea legislativă: Parlamentul bicameral profesorii,
inviolabilă. (Adunarea Deputaților- aleasă pe 4 ani și pensionarii, cei care
Senat, ales pe 8 ani; la fiecare 4 ani, jumătate aveau o dilpomă de
-dreptul la educație din membri se reînnoiesc prin tragere la sorți). licență(inginerii,
(învățământul Deschiderea sesiunii Parlamentare se făcea arhitecții, medicii,
primar fiind printr-un Mesaj al Tronului, citit de Rege sau magistrații) erau
obligatoriu și șeful Guvernului (primul ministru) și se scutiți de la cens.
gratuit), închidea printr-un discurs al primului Țăranii își exprimau
inviolabilitatea ministru. Atribuțiile Parlamentului: votarea votul în colegiul al
persoanei și a legilor și adoptarea rezoluțiilor. patrulea, dar nu
domiciliului, direct, ci prin
secretul Parlamentul avea: drept de autoconducere,
drept de legiferare; drept de interpelare a delegați (1 la 50).
corespondenței. Prin modificarea din
guvernului (întrebări prin care guvernul
Articolul 7 din trebuia să justifice anumite acte ale sale); 1884, a sistemului
Constituție preciza drept de a da vot de blam (de neîncredere electoral se reduce la
că cetățenia română guvernului); acordă sau retrage încrederea sa trei, numărul
se acordă doar guvernului; Adunarea Deputaților discută și colegiilor pentru
celor de origine votează bugetul. Adunarea
creștină, excluzând Deputaților. Nu
astfel persoanele Puterea judecătorească: era exercitată de aveau drept de
care nu aoarțineau către instanțele judecătorești: curți de judecată alegător servitorii,
acesteia (evreii, și tribunale cu jurați, iar instanța supremă era cerșetorii, cei
musulmanii); a fost Înalta Curte de Casație. Hotărârile condamnați pentru
modificat. judecătorești se pronunță în numele regelui. anumite delicte, cei
2.principiul monarhiei ereditare. Succesiunea care nu aveau o
se făcea pe linie masculină, cu drept de instrucție minimă ( 4
primogenitură și cu excluderea perpetuă a clase primare) și cei
femeilor și descendenților lor; care nu desfășurau o
activitate folositoare
3. exista principiul potrivit căruia: „regele societății dovedită
domnește, dar nu guvernează” – persoana printr-o contribuție,
regelui era inviolabilă, miniștrii lui sunt oricât de mică, la
răspunzători și „niciun act al regelui nu poate bugetul statului.
avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un
ministru.
 Bibliografie:

Copoeru, Lucia; Pop, Corina, Istoria pe înțelesul tuturor; Editura Delfin.

Scurtu, Ioan, Manual de istorie, clasa a XII-a, Editura Gimnasium.