Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCUREŞTI
2014
Note biografice
Se naște în Rusia în anul 1964, iar în anul 1988, termină facultatea de medicină cu
specializarea „terapie”. Între anii 1998-2002 îl găsim ca stagiar și aspirant în psihiatrie la
Institutul medical din orașul Kazan. S-a specializat în psihoterapie și în psihologie medicală
la Institutul științific și de cercetare în psihoneurologie „V.M. Behterev” din Sankt -
Petersburg, la Academia de formare medicală post-universitară din Moscova, și în diverse
clinici din Germania și din alte state europene.1
În 1992 își susține dizertația pentru titlul de candidat în științe medicale la Institutul
de psihiatrie generală și judiciară „V.P. Serbskii”.2
Cel mai important este faptul că începând din anul 1991 Dr. Avdeev activează în
direcția formării atitudinii creștine față de maladiile psihice, a elaborării unui model de
psihoterapie ortodoxă. În timpul carierii sale a consultat peste 16.000 de bolnavi cu o variată
patologie psihică, s-a întâlnit și a discutat în multe rânduri cu mirenii și clerici Bisericii
Ortodoxe Ruse. Rezultatele activității sale s-au concretizat în numeroase comunicări prezente
la conferințe și seminarii științifice bisericești și profane din Rusia și din străinătate. Este
unul dintre inițiatorii Proiectului Medical Ortodox Rus. De asemenea este autorul unor serii
de emisiuni la posturile de radio „Radonej”, „Blago”, „Clasul parohiei ruse” (Cipru) sub
denumirea generală „ În ajutorul sufletului suferind”.3
1
Dr. Dimitri Avdeev, Nervozitatea la copii și adolescenți, trad. din limba rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu-
Vlas,Ed. Sophia, București, 2008. p. 5
2
Ibidem.
3
Ibidem, p.6.
Institutul pentru problemele formării atitudinii creștine față de maladiile psihice și Centrul de
psihoterapie ortodoxă. 4La noi în țară Dr. Avdeev Dimitri este cunoscut prin publicațiile de
psihoterapie din colecția Psihoterapia Ortodoxă, apărută la Editura Sophia din București.
Preliminarii
Dr. D. Avdeev, prin lucrările sale caută să arate soluțiile ce pot fi luate în asemenea
cazuri. În calitate de psihoterapeut, el prin unele studii de caz, prezintă cititorilor săi,
remediile ce se pot aduce stării patologice în care se află bolnavul(solicitantul), dar și
remediile duhovnicești ce îi pot fi aduse. El consideră că activitatea de îngrijire a sufletului
dusă de un psiholog ortodox, poate fi foarte eficace și folositoare, dar în aceeași măsură crede
că numai prin contactul direct cu Biserica, omul bolnav se poate vindeca. De aceea Dr.
Avdeev crede că cele două ramuri, uneori distincte, trebuie să co-existe într-o simbioză,
pentru a putea ajuta sufletul și trupul să se vindece de patimile cele rele.
Psihoterapia este de mai multe feluri, cea avizată de medicii psihiatri este cea
cognitivă, însă termenul de psihoterapie ortodoxă pare a fi cel mai avizat de către Biserică.
Deoarece psihoterapia ortodoxă nu caută să rezolve problemele patologice pe calea
raționamentului ci pe calea duhovnicească.
4
Ibidem, p.7.
Noțiunea de psihoterapie
Într-o lucrare a Dr. Avdeev găsim termenul de psihoterapie din punct de vedere
ortodox, explicat etimologic, pentru o mai bună înțelegere a termenului. Și spune Doctorul că
psihoterapia ortodoxă, reprezintă o orientare religios-morală a psihoterapiei, a științei despre
tratarea sufletului, precum reiese și din etimologia ei gr. „Psyche”- care înseamnă suflet și
„therapeia” - care înseamnă tratament, legate cele două cuvinte s-ar traduce ca o tratare a
sufletului.5 Psihoterapia ortodoxă nu este o apariție artificială, neîntemeiată , ci ea reflectă o
reală necesitate epocii noastre bolnave și schimonosite de păcat. Termenul de psihoterapie,
poartă în sine ideea unui tratament personal dus în profunzime. Însă cel mai corect este să
înțelegem psihoterapia ca fiind știința despre sănătatea sufletească a omului. 6
5
Dr. D. Avdeev, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe,trad. din limba rusă de Adrian și Xenia
Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București 2007. p. 29.
6
Ibidem p. 30.
7
Ibidem p. 31.
8
Ibidem p. 34.
9
Ibidem p 35.
Dr. D. Avdeev dă o definiție a psihoterapiei „ Psihoterapia este un sistem de acțiuni medicale
asupra psihicului și prin psihic, asupra organismului bolnavului”10
10
Dr. D. Avdeev, Nervozitatea cauze, manifestări,remedii duhovnicești ,trad. din limba rusăde Adrian și Xenia
Tănăsescu-VlasEd. Sophia, București 2008, p 171.
11
Vogel, Ralf, Psihoterapie cognitiv-comportamentală și psihanaliză, Ed. Trei, București, 2008, p.87.
12
Ibidem p. 90
Însă tot mai mulți psihologi credincioși, aplică și remediile duhovnicești bolilor
sufletești ceea ce ne îmbucură, deoarece oamenii credincioși au nevoie de călăuzire
duhovnicească în drumul spre vindecare
În procesul elaborări teoriilor științifice ale personalității se manifestă cu tot mai multă
claritate tendința de a găsi căi comune înțelegerii științifice, respectiv religioase a
personalității , iar în munca practică a psihoterapeuților , preoților – de a merge pe calea
ajutorului reciproc, respectului reciproc și schimbului reciproc de experiență în abordarea
problemelor educării unei personalități sănătoase și a tratării oamenilor bolnavi.13
Din punct de vedere istoric există trei perioade care arată corelația între medical și
teologic asupra patologiei psihice.
1. În trecut toate bolile erau înțelese numai în domeniu religios – mistic, disciplina
medicală neexistând. Mai mult toate bolile psihice erau privite ca rezultat al acțiunii
diavolului. Ca atare ele erau tratate nu de medici ci de preoți, filosofi, moraliști. Din punct de
vedere organizițional acestei perioade îi corespunde perioada mănăstirească a psihiatriei.14
2. A doua perioadă corespunde secolului al XIX-lea ce reprezintă transformarea
psihiatriei în disciplină științifică medicală. Aici teologul și păstorul de suflete nu au ce căuta.
Orice cale nemedicală este respinsă și condamnată ca neavând semnificație pentru cunoaștere.
Ideile religioase sunt apreciate ca idei obsesive ale nevroticilor. În această perioadă încearcă
să se pună problema creării unei „psihologii pozitive a religiei” folosind textele și ideile
religioase ca niște stimulanți care excită trăirile religioase. Firește nu se merge mai departe cu
înțelegerea conținutului trăirii duhovnicești.15
13
Prof. Dimitri Melehov, Psihiatria și problemele vieții duhovnicești, trad. din limba rusă de Adrian Tănăsescu
– Vlas, Ed. Sophia, București 2008. p. 11.
14
Ibidem p. 31.
15
Ibidem p. 32.
3. A treia perioadă este secolul al XX-lea când în domeniu psihoterapiei apare
necesitatea imperativă de cercetare sintetică a manifestărilor patologice ale omului în toată
deplinătatea existenței lui duhovnicești.16
Din punct de vedere patologic și duhovnicesc raportarea medicului psihiatru dar și al
preotului poate ajunge de asemenea la o corelație.
În primul rând preotul, duhovnicul, are de-a face cu cele mai profunde și mai ascunse
trăiri ale omului, atât normale cât și patologice. El are d-a face permanent cu sufletul omenesc
viu, cu dificultățile și cu bolile lui. Competența sa ține de domeniul bolilor duhului omenesc,
de înrâurirea păcatelor și de încercarea de rezolvare a lor.17
Pentru duhovnic dar și pentru psihiatru dacă este credincios prima problemă este
punerea diagnosticului duhovnicesc, să se delimiteze ce anume are, și să se aplice tratamentul
duhovnicesc. Totodată trebuie stabilit ce anume reprezintă în manifestarea boli sufletești
tulburările activității cerebrale sau a întregului organism.
În cazuri complexe când boala duhovnicească și cea sufletească coexistă, este nevoie
de competența păstorului-teolog dar și de cea a medicului psihiatru, pentru ca analiza să
cuprindă toate sferele personalității și toate straturile bolilor în întregul lor.18
Așadar o corelație între teolog - păstor respectiv medic psihoterapeut poate exista. Însă
poate exista și o îmbinare a celor două, prin această metodă scurtându-se distanța de
parcurgere a patologiei bolnavului.
Dr. Avdeev ne pune în lumină diverse probleme actuale ale psihoterapie ortodoxe. Ca
un adevărat savant, la fiecare problemă pe care o analizează în lucrările sale, vine cu o
cercetare extrem de documentată și precisă. Majoritatea cazurilor pe care le prezintă sunt
luate din patria sa Rusia. Asta nu înseamnă că nu are aplicabilitate și la noi. Majoritatea
problemelor psihoterapeutice au ca și reper tinerii. Dr. Avdeev pe lângă exactitatea de care dă
mai dovadă atunci când vine vorba de statistici, vine și cu destule exemple patristice și nu
numai ca remedii la adresa problemelor psihoterapeutice.
În continuare aș vrea să enumăr câteva dintre problemele actuale aduse de Dr. Avdeev
în lucrările sale.
16
Ibidem p. 33.
17
Gîrlașu-Dimitriu, Odette, Tehnici psihoterapeutice, Ed. Victor, București, 2004, p.193.
18
Prof. Dimitri Melehov, op cit p. 44.
Prima preocupare a doctorului este nervozitatea, el lăsând să se înțeleagă că de la
nervozitate pot porni cele mai multe probleme păcătoase. Printre problemele psihoterapeutice,
el aduce la cunoștință următoarele teme:
- Neurastenia - adică o slăbiciune nervoasă care provoacă mai multe efecte adverse
irascibilitate impulsivitate etc. din cauza acestei maladii se trezesc la viață focarele
de infecție care până acum dormitau. Această boală grăbește dezvoltarea
patologiei umane. 19
- Isteria – o stare psiho- patologică ce poate fi calificată ca dare în spectacol.20
- Sinuciderea denumit de doctor păcat de moarte. La acest păcat el oferă mai multe
explicații împotriva lui. Printre care și mărturia Arhiep. Ioan Șahovskoi.21
- Psihomatica.
- Despre bâlbâială.
- Internetomania, o boală prezentă mai ales în rândul tinerilor.22
Mai apoi Dr. Avdeev aduce și analizează și alte probleme pe care le consideră de actualitate.
Printre acestea amintim
1919
Dr. D. Avdeev, Nervozitatea cauze, manifestări,remedii duhovnicești op cit p. 28.
20
Ibidem p. 49.
21
Ibidem p.98.
22
Ibidem p .153.
23
Dr. D. Avdeev, Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe, op. Cit.p 101.
numai. În acele dialoguri el dă de cele mai multe ori răspunsuri duhovnicești la întrebările
solicitanților.
Concluzii