UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT PROCESUAL PENAL ŞI CRIMINALISTICĂ

“ATRIBUŢIILE PROCURORULUI ÎN CADRUL

URMĂRIRII PENALE”

Realizat de:

Coordonator:

CHIŞINĂU 2014
PLAN

§1. Generalităţi privind rolul procurorului în înfăptuirea justiţiei…………….…3

§2. Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale…………………………..3
§3. Atribuţiile procurorului ierarhic superior în cadrul urmăririi penale………...8
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………12
 §1. Generalităţi privind rolul procurorului în înfăptuirea justiţiei
La etapa actuală, activitatea de descoperire a infracţiunilor, de identificare făptuitorilor,
de stabilire prin probe a vinovăţiei acestora, ca activitate prealabilă judecăţii, este necesară
pentru combaterea promptă şi fermă a infracţiunilor, precum şi pentru prevenirea lor, scopul
imediat şi de perspectivă a procesului penal. Judecata în şedinţă publică, în prezenţa părţilor, cu
dezbateri orale şi contradictorii, implică cunoaşterea faptelor şi a persoanelor supuse judecăţii;
or, de cele mai multe ori, în momentul descoperirii unei infracţiuni se cunosc prea puţine date
despre împrejurările în care a fost săvârşită o faptă şi despre persoana făptuitorului, iar completul
de judecată, în şedinţă, nu are condiţiile necesare pentru a le elucida. Numai printr-o activitate
susţinută de investigaţii, de culegere şi confirmare a probelor, se pot dezvălui circumstanţele
reale care ar contribui la o justă sancţionare a infractorului şi o reparare echitabilă a prejudiciului
suportat de partea vătămată, parte civilă şi stat care apare nu doar ca garant al respectării
valorilor sociale, dar şi ca victimă în anumite categorii de infracţiuni. În acest context intervine
faza de urmărire penală.
Direcţia principală a activităţii organelor procuraturii în contextul reformei judiciare şi de
drept în Republica Moldova este conducerea şi efectuarea urmăririi penale. În mecanismul
efectuării urmăririi penale de către organele de urmărire penală (Ministerul Afacerilor Interne,
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal) procurorului îi
revine rolul hotărîtor de a conduce personal activitatea de descoperire a infracţiunilor, în calitate
de persoană cu funcţie de răspundere, cu o pregătire mai avansată în acest sens. Deşi mecanismul
urmăririi penale include un grup de subiecţi cu atribuţii diferite (ofiţerul de urmărire penală,
conducătorul organului de urmărire penală, procurorul şi procurorul ierarhic superior),
procurorului îi revine misiunea de bază şi responsabilitatea privind legalitatea şi operativitatea
descoperirii infracţiunilor şi acumulării probelor pentru trimiterea celor învinuiţi în judecată.
Pentru a conduce şi a efectua urmărirea penală, activitate importantă pentru societate, sînt
necesare capacităţi speciale, gnoseologice, praxiologice, manageriale şi morale.

§2. Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale

În conformitate cu art. 52 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, în cadrul
urmăririi penale, procurorul porneşte urmărirea penală şi ordonă efectuarea urmăririi penale,
refuză pornirea urmăririi sau încetează urmărirea penală, aceste acţiuni reprezentînd atribuţiile
esenţiale ale procurorului la această etapă. Inexistenţa acestor acţiuni precum şi lipsa actelor
procesuale corespunzătoare fiecăreia dintre ele, ori întîrzierea întocmirii acestora împiedică
desfăşurarea acţiunilor de urmărire penală ulterioare, precum şi permit făptuitorului de a
muşamaliza probele ce i-ar putea confirma vinovăţia.
Procurorul sesizat despre săvîrşirea unei infracţiuni, dispune în termen de 30 de zile, prin
ordonanţă, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al
actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune şi nu există
vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, informînd despre aceasta persoana care
a înaintat sesizarea sau organul respectiv. În cazul infracţiunilor de tortură, acest termen nu va
depăşi 15 zile. În cazul în care procurorul refuză pornirea urmăririi penale, el confirmă faptul
prin ordonanţă motivată şi anunţă despre aceasta, într-un termen cît mai scurt posibil, dar nu mai
mare de 15 zile, persoana care a înaintat sesizarea. În cazul în care consideră că lipsesc
temeiurile pentru a începe urmărirea penală, procurorul, prin ordonanţă, abrogă ordonanţa de
începere a urmăririi penale şi dispune refuzul în pornirea urmăririi penale şi clasarea procesului
penal.1
La fel, procurorul exercită nemijlocit urmărirea penală, revenindu-i atribuţiile organului
de urmărire penală. Totodată, el conduce personal urmărirea penală şi controlează legalitatea
acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire penală, decide excluderea din dosar a
probelor obţinute contrar legii. Printre ele pot fi enumerate cele obţinute prin aplicarea violenţei,
ameninţărilor sau a altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei; prin încălcarea dreptului la apărare; prin încălcarea dreptului la interpret, şi cele
obţinute prin alte metode enumerate expres în art.94 al. (1) CPP. Numeroase cauze au fost
susţinute în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului vizînd obţinerea mijloacelor de probă prin
torturarea bănuitului/învinuitului (Othman Abu Qatada v. Regatul Unit, cererea nr. 8139/09 din
17.01.2012).
În acest sens, potrivit art. 9 din Legea cu privire la procuratură, pentru asigurarea aplicării
legii penale de către organele de urmărire penală, de organele de constatare şi de organele care
exercită activitate operativă de investigaţii, procurorul conduce urmărirea penală, controlează
corespunderea acţiunilor procesuale ale acestor organe prevederilor Codului de procedură
penală, ale altor acte normative, precum şi ale actelor internaţionale.
Pentru a asigura coordonarea activităţii organelor menţionate supra procurorii:
planifică activităţi comune în vederea exercitării atribuţiilor acestor organe; convoacă şedinţe de
coordonare; formează grupuri de lucru;
stabilesc criterii de evaluare a activităţii organelor de urmărire penală şi modul de evidenţă şi de
1
Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003, publicat la 07.06.2003 în Monitorul Oficial nr.
104-110, art 447 în vigoare din 12.06.2003.
mişcare a cauzelor penale, solicită informaţii statistice şi de alt gen de care au nevoie.1 Aceştia
cer de la organul de urmărire penală, pentru control, dosare penale, documente, acte procedurale,
materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvîrşite şi persoanele identificate în cauzele
penale în care exercită controlul şi dispun conexarea sau, după caz, disjungerea cauzelor dacă se
impune aceasta.
O latură importantă rezidă în verificarea calităţii probelor administrate, fiind
cvintesenţial ca orice infracţiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală
şi ca nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indici temeinici că a săvîrşit o
infracţiune.
În această ordine de idei, conform art. 10 din Legea cu privire la procuratură, procurorul
poate aplica măsuri de alternativă urmăririi penale şi poate decide liberarea de răspundere penală
a persoanei care a săvîrşit o faptă ce conţine elementele constitutive ale infracţiunii.
De competenţa procurorului ţine şi asigurarea respectării termenului rezonabil de
urmărire penală în fiecare cauză penală. Acesta supraveghează legalitatea şi temeinicia actelor
emise de organul de urmărire penală, anulează ordonanţele ilegale şi neîntemeiate ale acestuia.
Procurorul poate retrage motivat cauza penală de la ofiţerul de urmărire penală preluînd
urmărirea penală sau transmiţînd cauza conducătorului organului de urmărire penală pentru
desemnarea altui ofiţer de urmărire penală pe cauza dată.
În cazul intervenirii problemei de recuzare a ofiţerului de urmărire penală, procurorul
este cel împuternicit să se expună şi să soluţioneze abţinerile sau recuzările respective.
În ceea ce ţine de aplicarea măsurilor preventive, modificarea şi revocarea lor, unele din
acestea pot fi dispuse de procuror din oficiu, celelalte doar cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie. De competenţa procurorului ţin aplicarea obligării de a nu părăsi localitatea, obligării
de a nu părăsi ţara, garanţia personală, garanţia unei organizaţii, transmiterea sub supraveghere a
minorului, transmiterea sub supraveghere a militarului. Arestarea preventivă, arestarea la
domiciliu, liberările provizorii şi ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport pot fi aplicate doar cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
Pentru obţinerea autorizărilor respective, procurorul adresează în instanţa de judecată
demersuri care urmează a fi examinate fără întîrziere de judecătorul de instrucţie. Demersurile
pot fi înaintate pentru obţinerea autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii a
persoanei reţinute sau arestate, reţinerii, cercetării, predării, percheziţionării sau ridicării
trimiterilor poştale, interceptării comunicărilor, suspendării provizorii a învinuitului din funcţie,
urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a persoanei, exhumării cadavrului, controlului video
şi audio al încăperii, instalării în încăpere a mijloacelor tehnice de înregistrare audio şi video,
1
Legea Republicii Moldova cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008 publicată la 17.03.2009 în Monitorul
Oficial nr. 55-56, art 155, în vigoare din 17.03.2009.
controlării comunicărilor cu caracter informativ adresate bănuitului, internării persoanei în
instituţie medicală pentru efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizarea
judecătorului de instrucţie prevăzute de lege.
La fel, procurorul este investit cu atribuţii în vederea controlului asupra legalităţii
reţinerii persoanei, termenul de reţinere fiind de pînă la 72 de ore pentru bănuiţii adulţi şi pînă la
24 de ore pentru bănuiţii minori. Acesta emite, conform prevederilor Codului de procedură
penală, ordonanţe privind reţinerea persoanei, aducerea forţată a persoanei, ridicarea de obiecte
şi documente, privind alte acţiuni de urmărire penală. El poate asista la efectuarea oricărei
acţiuni de urmărire penală sau o poate efectua personal. Dacă consideră că există suficiente
temeiuri, acesta prin ordonanţă pune bănuitul sub învinuire şi totodată îl audiază despre
circumstanţele faptei, întocmind în acest sens un proces-verbal. În cadrul audierii, procurorul
înmînează învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia în formă scrisă.
În cazul în care bănuitul/învinuitul se ascunde de organul de urmărire penală, procurorul
dă indicaţii în scris cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale
de investigaţii în vederea căutării acestora. Dacă persoanele care urmează a fi trase la răspundere
penală se bucură de imunităţi acordate din partea statului, procurorul înaintează organului
responsabil sesizări cu privire la ridicarea imunităţii unor persoane şi tragerea lor la răspundere
penală.
Dacă, în procesul urmăririi penale, persoana care efectuează urmărirea a încălcat legea,
procurorul are dreptul de a înlătura această încălcare, după care sesizează organele de urmărire
penală şi cele care exercită activitate specială de investigaţii despre înlăturarea încălcării
respective. La fel, pe parcursul derulării urmăririi penale procurorul are dreptul de a verifica
materialele din dosarele penale cu înaintarea către organul de urmărire penală a indicaţiilor sale
în scris. Procurorul solicită participarea judecătorului de instrucţie la efectuarea unor acţiuni de
urmărire penală dacă legea dispune participarea obligatorie a acestuia.
Dacă nu există faptul infracţiunii, dacă fapta nu este prevăzută de legea penală ca
infracţiune, dacă nu sunt întrunite elementele infracţiunii, dacă a intervenit prescripţia de tragere
la răspundere penală ori amnistia, sau în alte cazuri prevăzute de lege, procurorul este obligat să
înceteze urmărirea penală, să claseze cauza penală, fie să dispună scoaterea persoanei de sub
urmărire penală.
În conformitate cu principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii, procurorul
asigură părţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei în condiţiile legii.
Constatînd că probele administrate sînt concludente şi suficiente pentru a termina
urmărirea penală, organul de urmărire penală înaintează procurorului dosarul însoţit de un raport,
în care consemnează rezultatul urmăririi, cu propunerea de a dispune una din soluţiile prevăzute
în art.291. Adică, atunci cînd din materialele cauzei rezultă că fapta există, că a fost constatat
făptuitorul şi că acesta poartă răspundere penală: procurorul pune sub învinuire făptuitorul
conform prevederilor, dacă acesta nu a fost pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, apoi
întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea cauzei în judecată. Dacă făptuitorul a fost
pus sub învinuire în cursul urmăririi penale, întocmeşte rechizitoriul prin care dispune trimiterea
cauzei în instanţa de judecată competentă să examineze cauza. Copia rechizitoriului, procurorul o
înmînează învinuitului.
A doua soluţie constă în dispunerea prin ordonanţă motivată, a încetării urmăririi penale,
clasării cauzei penale sau scoaterii persoanei de sub urmărire.
Pentru realizarea unitară a politicii penale a statului, procurorul acţionează în vederea
prevenirii şi combaterii criminalităţii, studiază cauzele care generează sau favorizează
criminalitatea, elaborează şi prezintă propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi în
vederea perfecţionării legislaţiei în domeniu.1
Deducem că pe lîngă prima fază a procesului penal, precum şi faza judecării cauzei
procurorul mai are şi alte atribuţii legale. În acest sens, potrivit art. 55 din Codul de procedură
civilă printre participanţii la proces se enumără şi procurorul, iar în acest context art. 71 alin.(1)
statuează că procurorul participă la judecarea pricinilor civile în primă instanţă în calitate de
participant la proces dacă el însuşi l-a pornit în condiţiile legii. Conform articolului nominalizat
supra, procurorul înaintează acţiune în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor
incapabile, persoanelor care nu se pot adresa în judecată din cauza sănătăţii sau vîrstei, precum şi
în apărarea intereselor statului.
Examinînd situaţiile în care procurorul apare ca participant al procesului civil, atestăm că
calitatea acestuia din urmă se dublează cu alte autorităţi ale statului responsabile de anumite
domenii concrete. Or, reieşind din faptul că procesul civil este unul de drept privat urmează a fi
asigurată egalitatea armelor pe tot parcursul desfăşurării acestuia.
În acest sens au fost înaintate proiecte de lege cu propuneri de excludere a procurorului ca parte a
procesului civil, acesta urmînd să apară doar în cazul în care reprezintă nemijlocit instituţia
proprie.
Recomandarea CoE 1604(2003) privind rolul procuraturii în societatea democratică
guvernată în baza principiului supremaţiei Legii, statuează că împuternicirile şi responsabilităţile
procurorilor să se limiteze la urmărirea penală a cauzelor penale, şi la rolul general în apărarea
intereselor publice prin intermediul sistemului de justiţie penală, iar pentru exercitarea altor
funcţii să fie formate organele separate, efective şi plasate corespunzător. De asemenea, potrivit
Recomandării CoE (2000)19 privind rolul procuraturii în sistemul de justiţie penală, procurorii
1
Legea Republicii Moldova cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008 publicată la 17.03.2009 în Monitorul
Oficial nr. 55-56, art 155, în vigoare din 17.03.2009.
sunt autorităţile publice care, în numele societăţii şi în interes public, asigură aplicarea legii
atunci, cînd încălcarea acesteia atrage o sancţiune penală, luînd în considerare atît drepturile
individului, cît şi eficacitatea necesară sistemului de justiţie penală.
În aceiaşi ordine de idei, expertiza Comisiei de la Veneţia efectuată asupra proiectului
Legii cu privire la procuratură, recomandă autorităţilor de a rezuma rolul procurorului la
urmărirea penală, iar în contextul expertizei efectuate asupra Legii privind contenciosul
administrativ de către experţii CoE Theodore Fortakis şi Mirelle Heers este remarcantă preciza
despre necesitatea clarificării rolului acestei autorităţi, deoarece rolul său ca parte la discuţiile
administrative nu este chiar evident, în special în ceea ce priveşte standardele Consiliului
Europei. Principiul participării procurorului doar în procesul penal este susţinut de cadrul legal al
Germaniei.1
Totodată, în toate cazurile şi indiferent de circumstanţe, la orice fază din procesul penal,
procurorul urmează să fie ghidat de principiul legalităţii, respectării drepturilor, libertăţilor şi
demnităţilor umane, accesului liber la justiţie precum şi a principiului contradictorialităţii.

§3. Atribuţiile procurorului ierarhic superior în cadrul urmăririi penale

Potrivit Codului de procedură penală al RM, prin procuror ierarhic superior înţelegem
procurorul teritorial, procurorul specializat şi adjuncţii lor, procurorul municipiului Chişinău şi cel
al Găgăuziei, precum şi adjuncţii lor, şefii de subdiviziuni ale Procuraturii Generale responsabili de
urmărirea penală şi adjuncţii lor, prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General, Procurorul
General.
Procurorul ierarhic superior, pe lîngă atribuţiile pe care le are procurorul în cadrul
urmăririi penale, exercită atribuţii cu titlu de control ierarhic.
Una din sarcinile de bază ale procurorului ierarhic superior ţine de repartizarea
procurorilor inferiori prin rezoluţie, sesizările pentru examinare sau cauzele penale pentru
exercitarea ori, după caz, pentru conducerea urmăririi penale.
Totodată, el este în drept să-şi reţină materialele, cauzele penale pentru exercitarea
urmăririi penale personal, adoptînd o ordonanţă de primire a cauzei.
Acesta poate solicita de la procurorii ierarhic inferiori, pentru control, dosarele penale,
documentele, actele procedurale, materiale şi alte date cu privire la infracţiunile săvîrşite şi la
persoanele identificate în cauzele penale pe care exercită controlul. Dacă constată careva erori la
întocmirea actelor procedurale, poate anula total ori parţial, modifica sau completa, în condiţiile
Codului de procedură penală, actele procurorilor ierarhic inferiori. La fel, la restituirea dosarelor

1
www.justice.gov.md/file/.../Notă%20Informativă(5).doc
penale procurorilor ierarhic inferiori, acesta anexează indicaţii scrise referitor la completarea
omisiunilor sau înlăturarea erorilor.
În cazurile prevăzute de lege, procurorul ierarhic superior poate retrage prin ordonanţă,
materialele şi cauzele penale repartizate şi le transmite altui procuror pentru examinare.
Materialele şi cauzele penale repartizate unui procuror pot fi transmise altui procuror în
cazul:
1) transferului, delegării, detaşării, suspendării sau eliberării din funcţie a procurorului,
potrivit legii;
2) absenţei procurorului, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care
împiedică rechemarea sa;
3) lăsării cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile;
4) constatării, din oficiu sau la plîngere, a unei încălcări esenţiale a drepturilor
persoanelor participante la procesul penal sau în cazul admiterii unor omisiuni ireparabile în
procesul de administrare a probelor.
La fel, pe parcursul derulării urmăririi penale, procurorul ierarhic superior poate retrage
motivat şi transmite, conform competenţei, cauzele penale de la un organ de urmărire penală la
altul.
În cazul înaintării cererilor de recuzare a procurorului în cadrul urmăririi penale,
procurorul ierarhic superior soluţionează aceste abţineri sau recuzări.
Bănuitul/învinuitul, partea vătămată, cît şi alţi participanţi în cadrul procesului penal pot
depune plîngeri împotriva procurorului care conduce sau exercită urmărirea penală în cauza
penală ce îi vizează. În acest sens, procurorul ierarhic superior apare ca persoană competentă în
soluţionarea plîngerilor şi petiţiilor aferente unor veridice ori presupuse ilegalităţi. Termenul de
examinare nu va depăşi 15 zile acesta fiind obligat să comunice decizia sa persoanei care a depus
plîngerea. În cazul în care plîngerea se respinge, procurorul, prin ordonanţă, urmează să expună
motivele pentru care o consideră neîntemeiată, explicînd, totodată, modalitatea contestării
hotărîrii sale la judecătorul de instrucţie. În cazurile în care plîngerea este admisă, procurorul
ierarhic superior este în drept:
1) să schimbe temeiul de drept al actului procesual contestat;
2) să anuleze sau să modifice actul procesual contestat ori unele elemente de fapt în
baza cărora s-a dispus actul contestat.
În cazurile în care examinarea plîngerii înaintate este de competenţa judecătorului de
instrucţie, procurorul ierarhic superior, în termen de 5 zile, trimite plîngerea împreună cu
materialele respective de urmărire penală la judecătorul de instrucţie.
 La fel, procurorul ierarhic superior soluţionează prin ordonanţă motivată şi contestaţiile
depuse de ofiţerul de urmărire penală împotriva indicaţiilor procurorului sau ale conducătorului
organului de urmărire penală, în acest sens procurorul ierarhic superior fiind obligat să decidă, în
termen de cel mult 15 zile.
Indicaţiile date de procurorul ierarhic superior pot fi contestate de procuror la Procurorul
General şi adjuncţii lui. Procurorul General şi adjuncţii lui decid asupra contestării, prin
ordonanţă motivată, în termen de cel mult 15 zile.
Procurorul General poate da instrucţiuni cu caracter general procuraturii, organelor de
urmărire penală, organelor care exercită activitatea specială de investigaţii şi organelor de
constatare în scopul asigurării legalităţii urmăririi penale.
Totodată, pe lîngă atribuţiile procurorului ierarhic superior, Procurorul General cît şi
adjuncţii săi beneficiază de competenţe exclusive în cadrul urmăririi penale.
Astfel, cu acordul Procurorului General şi adjuncţilor săi poate fi prelungit termenul de
menţinere a calităţii de bănuit pănă la 6 luni (termenul general admisibil prevăzut de Codul de
procedură penală, în celelalte cazuri fiind de pînă la 3 luni). La fel, cu acordul acestora arestarea
preventivă a învinuitului poate fi prelungită peste termenul de 6 luni.
Procurorul General şi adjuncţii lui pot dispune, motivat, transmiterea cauzei de la un
organ de urmărire penală unui alt organ de urmărire penală pentru efectuarea unei urmăriri
penale mai operative, mai complete şi mai obiective. Totodată, în scopul asigurării urmăririi
complete şi obiective, sub toate aspectele, pot dispune, prin ordonanţă motivată, efectuarea
urmăririi penale de către orice organ de urmărire penală, indiferent de competenţă.
Examinarea sesizărilor despre acţiunile Preşedintelui Parlamentului, Preşedintelui
Republicii Moldova, Prim-ministrului şi examinarea infracţiunilor comise de către aceştia se fac
de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre
infracţiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de
Consiliul Superior al Procurorilor.
La fel, de competenţa Procurorului General şi a adjuncţilor săi ţine soluţionarea
plîngerilor împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorul
teritorial sau de cel al procuraturii specializate, precum şi de adjuncţii lor, în aceeaşi măsură ca şi
plîngerile împotriva inacţiunilor şi actelor efectuate sau dispuse de procurorii şefi de direcţii,
secţii şi servicii ale Procuraturii Generale.
În cadrul urmăririi penale, procurorul dispune şi de alte drepturi şi obligaţii prevăzute
de Codul de procedură penală şi de alte legi.
 BIBLIOGRAFIE
1. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale adoptată la
Roma la 4 noiembrie 1950, în vigoare la 3 septembrie 1953. În vigoare pentru Republica
Moldova din 1 februarie 1998.
 2. speţa Othman Abu Qatada v. Regatul Unit, cererea nr. 8139/09 din 17.01.2012
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 14.03.2003, publicat la
07.06.2003 în Monitorul Oficial nr. 104-110, art 447 în vigoare din 12.06.2003.
4. Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea operativă şi de investigaţii, nr. 727-
XIV din 16.12.1994.
5. Legea Republicii Moldova cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008 publicată
la 17.03.2009 în Monitorul Oficial nr. 55-56, art 155, în vigoare din 17.03.2009
6. Legea Republicii Moldova cu privire la securitatea de stat a părţii vătămate,
martorilor şi altor persoane, care au colaborat în procesul penal, nr.1458-XIII din
28.01.1998.
7. Legea Republicii Moldova privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor de
judecată, nr.1545-XIII din 25.02.1998.