Curs. Nr.

Legile fundamentale ale chimie

Perioada moderna a dezvoltarii chimiei se bazeaza pe revigorarea

ipotezei atomiste si pe accentuarea continutului cantitativ al lucrarilor de
laborator.
S-a observat ca orice schimbare chimica a materiei este insotita de
o forma de energie pe care o numim energie chimica. Unele procese
chimice au loc cu formare de energie chimica, altele cu consum.
Masurarea substantelor participante la diverse procese chimice si a
energiilor incluse in procesele respective au permis descoperirea unor legi
care stau la baza combinatiilor chimice.

Legea conservarii masei - in reactiile chimice suma maselor

substantelor intrate in reactie este egala cu suma maselor rezultate din
reactie. Aceasta explicatie este data de structura atomica a materiei. Cele
mai importante contributii la elaborarea acestei legi le-a avut Lomonosov
(1748) si Lavoisir (1775).
In decursul reactiilor chimice numarul atomilor se conserva, atomii care
compun reactantii se regasesc in substantele rezultate din reactie, in
aceasi cantitate. Suma tuturor atomilor inainte si dupa reactie ramane
constanta. Fiecare atom avand propria sa masa, rezulta ca masa totala a
substantelor care intra in reactie este egala cu masa totala a substantelor
care rezulta in urma reactiei.
Exemplu:
CH4 + Cl2 CH3Cl + HCl

16 g 71 g 50,5 g 36,5 g

87 g 87 g
Masa si energia corpurilor sunt dependente una de alta prin
relatia de proportionalitate data de Eistein si anume:
E = mc 2 ,
unde m este masa iar c este viteza luminii.
Toata masa si energia intrate intr-o reactie chimica se regasesc
la finalul procesului in produsi de reactie.
Rezulta din acesta lege ca materia si energia nu se creaza si nu se
distruge. Se transforma.

Legea conservarii energiei- Energia nu se castiga si nici nu se

pierde, ci se transforma in alta forma de energie; se transmite altor
sisteme sub forma de caldura sau lucru mecanic (legea I a
termodinamicii).

1
 ∑ E = constant
Legea proportiilor definite (constante)- Masele atomilor care
intra in constitutia unui compus se afla intotdeauna in acelasi raport
masic, indiferent de modul de obtinere a acestuia.

De exemplu, indiferent de modul in care se obtine amoniacul,

raportul maselor atomilor componenti este intotdeauna de:
3g hidrogen:14g de azot = 1:4,66(6)

N2 + 3H2 2NH3

NH4Cl + NaOH NH3 + NaCl + H2O

Rezulta de aici ca daca intr-un amestec de reactie un reactant este
in exces, acesta ramane nereactionat.
Aceasta lege poate fi inteleasa mai bine daca consideram ca toate
moleculele unei substante sunt compuse dintr-un anumit numar de atomi
ai speciilor care formeaza substanta respectiva. De exemplu FeS este
alcatuita din atomi de fier si de sulf. Pentru a se forma acesta substanta 56
g Fe reactioneaza cu 32 g S. Pentru a se forma FeS fiecare atom de Fe
reactioneaza cu fiecare atom de S, pana la epuizarea tuturor atomilor de
reactanti. Inseamna ca in 56 g Fe sunt tot atatia atomi, cati atomi sunt in
32 g S. De aici rezulta ca masele atomice relative ale atomilor de fier si
sulf se gasesc in raport de 56:32 sau 28:16 sau 7:4.

Legea proportiilor multiple - Daca doua substante simple se

combina intre ele si pot forma mai multe substante chimice, pentru
fiecare respectandu-se legea proportiilor definite, diferitele mase ale
unui component care se combina cu aceasi masa din celalat
component, se gasesc intre ele in raporturi simple de numere intregi si
mici.
De exemplu:
Luam seria oxizilor azotului in care numarul atomilor de oxigen
difera de de la un compus la altul.
N2O NO N2O3 NO2 N2O5
28:16 14:16 28:48 14:32 28:80
pentru 14 grame de azot avem diverse cantitati de oxigen in functie de
combinatie.
14:8 14:16 14:24 14:32 14:40
atunci rapoartele de oxigen pentru un atom de N in acesti compusi sunt:
8:16:24:32:40 = 1:2:3:4:5 adica numere intregi si mici.

2
Acest lucru arata ca un atom al unui element se poate combina cu un
numar variabil de atomi ai celuilalt element component.

Daca luam in discutie compusii fierului cu sulful, avem cei trei compusi
FeS, Fe2S3 si FeS2 in care fierul se combina cu diverse cantitati de sulf si
anume:
FeS Fe2S3 FeS2
56:32 2x56:3x32 56:2x32
7:4 7:12 7:8
rapoartele de sulf pentru un atom de fier sunt:
4:12:8
Si din acest exercitiu reiese ca atomii se combina intre ei ca unitati
distince si intregi , nu in mod fractionar.

Legea volumelor constante- (Gay-Lussac) -Volumul gazelor

care reactioneaza si a celor care rezulta in urma unor reactii chimice ,
in aceleasi conditii de temperatura si presiune, se gasec intr-un raport
de numere intregi si mici.

Exemplu:
1 vol N2 reactioneaza cu 1 vol O2 rezulta 2 volume NO
1 vol N2 reactioneaza cu 3 bol H2 si rezulta 2 volume NH3
1 vol Cl2 reactioneaza cu 1 vol H2 si rezulta 2 volume HCl

Din relatiile de mai sus se observa ca numarul de volume de gaz rezultat

poate fi egal sau nu cu numarul de volume de gaz de reactant. Numarul
de volume de gaz rezultat este intotdeauna egal sau mai mic fata de
numarul de volume de gaz intrat in reactie.

Legea lui Avogadro- Volume egale de gaze diferite aflate la

aceasi presiune si la aceasi temperatura contin acelasi numar de
molecule.
In masa moleculara a oricarui gaz in aceleasi conditii de temperatura si
presiune exista acelasi numar de molecule. Daca volume egale de gaze
diferite aflate in aceleasi conditii de temperatura si presiune contin acelasi
numar de molecule inseamna ca diferitele gaze ce contin acelasi numar de
molecule ocupa volume egale.
Volumul ocupar de o molecula gram de orice gaz, in conditii standard
(0oC si 1 atm) este de 22,4141 l si poarta numele de volum molar.

Exemplu:

3
22,4 l oxigen contin 6x1023 molecule de oxigen
22,4 l azot contin 6x1023 molecule de azot
22,4 l heliu contin 6x1023 molecule de heliu
22,4 l hidrogen contin 6x1023 molecule de hidrogen

4
 Echivalentul chimic.

Echivalentul unui element este dat de raportul dintre masa sa

atomica relativa si valenta din compusul dat.
M
E=
v(valenta)

Pentru compusii chimici, conceptul de echivalent se stabileste in

functie de natura compususlui considerat.

Echivalentul chimic pentru acizi este dat de relatia:

M
E acid = ,
nr protonilor disociati
Exemplu:
36,45
E HCl = , echivalentul este egal cu masa molara
1
98
E H 2SO 4 = = 49 , echivalentul reprezinta jumatate din masa molara
2
98
E H 3 PO 4 = = 32,66 , echivalentul reprezinta o treime din masa
2
molara

Echivalentul chimic pentru baze se calculeaza dupa formula:

M
E baza =
nr. gruparilor hidroxil disociate

Exemplu:
171,32
E Ba (OH ) 2 = = 85,66 , echivalentul reprezinta jumatate din masa
2
molara
40
E NaOH = = 40 , echivalentul este ega cu masa molara
1
77,98
E Al (OH ) 3 = = 25,99 , echivalentul reprezinta o treime din masa
3
molara

Echivalentul chimic al sarurilor este dat de formula:

5
 M M
E saruri = =
nr.cationilor ∗ valenta nr.anionilor ∗ valenta

Exemplu:
341,96 341,96
E Al 2 ( SO4 ) 3 = = = 56,99
2∗3 3∗ 2

105.98 105.98
ENa 2 CO3 = = = 52,99
2 x1 1x 2

In reactiile de oxido-reducere echivalentul chimic se determina

prin relatia:

m
E=
numarul de electroni schimbati

Exemplu:
FeSO4 ⎯⎯→ Fe2 (SO4 ) 3 Fe 2+ ⎯⎯→ Fe 3+ se schimba un electron
151,84
E= = 151,84
1

196,74
MnCl 4 ⎯
⎯→ MnCl 2 Mn 4+ ⎯⎯→ Mn 2+ se schimba 2 electroni E = = 98,37
2

Rezulta ca substantele reactioneaza unele cu altele in cantitati

proportionale cu echivalentii lor. Toate reactiile chimice se petrec
echivalent la echivalent.