CURS DE TELEVIZIUNE

(note de curs)
Cap.1 Introducere
Televiziunea poate fi definitã ca ansamblul de principii, metode si tehnici utilizate pentru transmiterea pe un
canal de comuinicatii, prin mijloace electrice, a imaginilor în miscare. Televiziunea se reduce la existenta a douã
sisteme electrono-optice (captare-emisie si receptie-redare) si a unui canal de transmisie a semnalelor radioelectrice.
Întreg acest absamblu constituie lantul de televiziune. În receptorul de televiziune, ultima verigã a lantului de
transmisie, are loc receptia semnalelor radioelectrice, prelucrarea lor si transformarea în imagini si sunet asociat,
mentinerea compatibilitãtii si a sincronismului cu emitãtorul. Din punct de vedere al canalului de transmisie existã
televiziune radiodifuzatã si televiziune prin cablu.

1.1. Scurt istoric al dezvoltãrii televiziunii

Ideile de principiu ce se folosesc în televiziune au apãrut în perioada 1875 - 1884, fiind chiar brevetate de cãtre
studentul P. Nipkow. El a propus un sistem de televiziune bazat pe câte un disc opac cu orificii dreptunghiulare
distribuite pe o spiralã atât la emisie cât si la receptie. Întreaga imagine este descompusã într-un numãr de linii (dat de
numãrul de orificii) ce se transmit secvential, totalitatea lor formând un cadru ce se repetã de un numãr de ori pe
secundã (numãr egal cu frecventa de rotatie a discului). Prima demonstratie cu acest sistem de televiziune a fost fãcutã
abia în 1925 de cãtre J.L. Baird; sistemul a fost ulterior perfectionat prin mãrirea numãrului de linii (120 la început) si
prin înlocuirea sistemului de explorare optico - mecanicã cu sisteme electronice, prin inventarea unor tuburi de captare
si explorare a imaginii (tubul disector - 1927, iconoscop - 1931, vidicon - 1950). În 1941, numãrul de linii în U.R.S.S.
era 441 (actualmente 625 ca si în tara noastrã), iar în S.U.A. 525 de linii, ca si în prezent. Primul sistem de televiziune
în culori a fost elaborat în S.U.A. în 1940 de cãtre C.B.S. (Columbia Broadcasting System), sistem necompatibil cu
televiziunea alb - negru. Primul sistem compatibil de televiziune color a fost NTSC în 1953, tot în S.U.A.. În 1958 în
Franta, Henri De France elaboreazã sistemul SECAM, iar în 1962 în R.F.G. apare sistemul PAL (de Walter Bruch). În
tara noastrã, prima emisiune de televiziune este realizatã în 1937 la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, dar abia în 1957
s-au fãcut primele receptoare de televiziune la Uzinele Electronica din Bucuresti si a intrat în functiune statia de
televiziune din Bucuresti. În 1982 în România s-a adoptat sistemul PAL.

1.2. Principiul transmiterii informatiei de imagine

Fig. 1.1
Imaginea reprezintã o distributie în spatiu a unei mãrimi ce caracterizeazã proprietãtile optice ale obiectelor.
Aceastã marime este strãlucirea (sau luminanta) notatã B(x,y,t), un vector dependent de douã dimensiuni spatiale (x,y) -
imagine planã - si una temporalã (t) - imagine în miscare. Este necesar sã se facã deosebirea între televiziune si
fototelegrafie. Televiziunea transmite imagini ale unor obiecte în miscare, pe când fototelegrafia transmite imagini
stationare, fotografii.
În consecintã, problema specificã a televiziunii este transformarea functiei vectoriale B(x,y,t) într-un semnal
s(t), transmiterea acestuia pe canalul de transmitere si reconstituirea unei imagini B r(x,y,t) într-un mod “cât mai fidel”
posibil (schema bloc din figura 1.1).
Sensul cuvintelor “cât mai fidel” este greu de explicitat deoarece nu este cunoscut un criteriu de fidelitate care
sã poatã fi aplicat imaginilor. Criteriul erorii pãtratice medii, frecvent utilizate în teoria transmiterii informatiei, nu este
adecvat imaginii. Imaginile optice care reprezintã sursa de informatii, sunt transformate cu ajutorul traductorului
optoelectronic (TOE) în semnale electrice, capabile sã fie transmise la distantã. Semnalele pot fi transmise ca atare, sau
se pot prelucra prin codare (C) si modulare (M), pentru a mãri distanta si eficienta transmisiei. Canalul de transmisie
cuprinde totalitatea instalatiilor tehnice precum si mediul de propagare. În receptie se executã demodularea si
decodarea, dupã care un traductor electronooptic reproduce imaginea Br(x,y,t). În schema lantului de transmisie s-a tinut
cont de degradarea (distorsionarea) informatiei transmise, ceea ce nu permite o redare perfectã a imaginii.
Distorsionarea imaginii este provocatã atât de deficientele aparaturii utilizate, cât si de suprapunerea perturbatiilor peste
semnalul util în canalul de transmisie. Se impun anumite limite pentru distorsiuni si perturbatii, limite care depind de
calitãtile vizuale ale ochiului si de posibilitãtile sale de adaptare.

1.3. Caracteristici ale analizorului vizual

3.1
 1.3.1. Notiuni de fotometrie
Fluxul luminos φ este puterea unei radiatii vizibile ce se apreciazã dupã senzatia de luminã ce o produce.
Unitatea de mãsurã: lumenul (lm).
φ
Intensitatea luminoasã I reprezintã fluxul radiant pe o directie în limitele unui unghi solid Ω, I = ;
Ω
1lm(lumen)
<I> = candela = = 1cd
1sr(steradian)
φ
Iluminarea E = densitatea fluxului luminos pe o suprafatã iluminatã. <E> = lux (lx); E este caracteristicã
s
surselor secundare, adicã cele care primesc luminã de la o sursã primarã.

I  cd 
Strãlucirea B =   <B> = nitul, luminantã (luminozitate)
S  m2 
φr
Coeficientul de reflexie ρ = ; obiectele sunt în general iluminate de la surse primare si apoi vizibile
φ
datoritã iluminãrii realizate cu un flux φ de la care se reflectã un flux de reflexie φr .

1.3.2. Perceptia luminantei si a contrastului

Perceptia luminantei
Sistemul vizual uman este capabil sã perceapã în vedere diurnã luminante cuprinse între 10-1 si 107 cd/m2 (niti).
Acest domeniu, extrem de mare, nu impune aceeasi gamã dinamicã pentru sisteme de transmisiune a imaginilor,
deoarece intervin si fenomene de adaptare. Pentru afisarea unei imagini de televiziune, considerând existenta unei
iluminãri externe, se apreciazã necesitatea unei luminante medii de 30-40 cd/m2, cu variatii cuprinse între 1 si 100 cd/
m2.
Perceptia contrastului
Perceptia diferentelor de luminantã respectã legea lui Weber, care aratã cã raportul ∆B/B este o constantã; ∆B
reprezintã variatia abia perceptibilã a luminantei unei suprafete în raport cu fondul. Graficul variatiei ∆B/B cu
luminanta fondului (datã în figura 1.2), aratã domeniul de valabilitate a legii lui Weber, domeniu care cuprinde si
luminanta medie a imaginii de televiziune. Pentru domeniul ce ne intereseazã în televiziune rezultã ∆B/B = a ~ 0,02 (a
fiind o constantã)
Contrastul unei imagini este definit ca raportul între valorile

maximã si minimã ale luminantei sale: K = Bmax ≅ 102 ...103

Bmin
pentru imagini de foarte bunã calitate. Peste valoarea K = 40
calitãtile imaginii nu se îmbunãtãtesc prea mult.
1.3.3. Perceptia temporalã - duratã, fuziune,
miscare
Variatia în timp a unui stimul luminos reprezintã un factor
important în perceptia imaginilor si este determinant în alegerea
unor parametri ai sistemului de televiziune. Senzatia provocatã de un stimul luminos intermitent sub formã de
impulsuri, depinde în mare mãsurã de frecventa acestei variatii. La
Fig. 1.2
valori forte mici, sau peste o valoare criticã a frecventei, variatia nu
mai poate fi perceputã, în sensul cã o imagine stationarã în raport cu retina se sterge, iar o variatie foarte rapidã se
percepe ca o iluminare constantã (fuziune). Dacã prima situatie nu se întâlneste în mod normal din cauza miscãrilor
permanente si involuntare ale ochiului ce modificã imaginea proiectatã pe retinã, cea de-a doua este folositã în toate
sistemele cinematografice si de televiziune.
Fenomenul de fuziune se datoreazã fenomenelor foto-chimice care variazã dupã o lege exponentialã. Se
defineste o frecventã criticã fcf = 1/Tcf ca valoare minimã a frecventei unui stimul intermitent la care apare fenomenul de
perceptie a unei intensitãti continue; fcf este denumitã si frecventã criticã de fuziune si depinde de mai multi factori, cum
ar fi luminanta medie a suprafetei, factorul de umplere, lungimea de undã, aria suprafetei respective, etc. Pentru
televiziune, cea mai importantã este dependenta de luminanta medie Br exprimatã prin relatia empiricã fcf = a log B + b,
unde a si b sunt parametri dependenti de ceilalti factori mentionati.
Pentru B ≤ 500...1000 cd/m2 luminã albã si pentru un factor de umplere de 0,5 rezultã a < 10, b < 10 si fcf ≈
46Hz. fcf scade pentru luminã coloratã. Cu cât aria suprafetei de luminã variabilã este mai micã, fcf scade, fenomen
folosit în televiziune la explorarea întretesutã.
Pentru obtinerea unei luminante medii a imaginii de 30...40 cd/m2, este necesar ca luminanta punctelor
luminoase sã fie de circa 3 ori mai mare, adicã Bm = 120 cd/m2.

3.2
 Fenomenele legate de perceptia miscãrilor sunt si mai complexe. Ex: un stimul luminos care dispare, este
perceput ca un stimul mic în miscare prin asocierea cu alt stimul învecinat si care apare într-un timp suficient de
apropiat de la disparitia primului stimul. Sau: dupã ce privim o formã luminoasã în miscare continuã într-o anumitã
directie, o altã formã stationarã ne apare miscându-se în sens contrar primei deplasãri.

1.3.4. Receptia detaliilor spatiale. Acuitate si contur.

În stadiul actual al televiziunii, sistemului vizual i se prezintã imagini bidimensionale. Se constatã o scãdere a
sensibilitãtii atât la frecvente joase, cât si la frecvente înalte. Capacitatea ochiului de a percepe detalii spatiale fine se
numeste acuitate si se masoarã prin unghiul vizual minim pe care trebuie sã-l formeze douã puncte luminoase pentru ca
un observator sã le distingã. În cazul unui sistem de televiziune color, acuitatea de culoare înseamnã posibilitatea de
discernere a douã detalii ca având culori diferite.
Perceptia contururilor. La tranzitii bruste cu contrast mare apare fenomenul MACH, adicã accentuarea
contururilor. Ex: la o tranzitie alb-negru, percepem atât albul, cât si negrul, mai accentuate.

1.3.5. Perceptia zgomotelor.

Prin zgomote se înteleg orice erori existente în imaginea afisatã în raport cu imaginea originalã idealã,
indiferent de natura acestora. Zgomotele cele mai importante pot fi împãrtite în urmãtoarele categorii: 1) zgomote de
fluctuatii; 2) zgomote de interferentã; 3) zgomote de cuantizare.

1) Zgomotele de fluctuatii sunt fenomene aleatoare corelate sau necorelate cu semnalul si apar în special în
camera de luat vederi si în primele etaje ale receptorului de televiziune, deci acolo unde nivelul de semnal este mic. Din
aceastã categorie fac parte: zgomotul termic si de alice al traductorului imagine - semnal, zgomotul termic al etajului de
intrare din receptor, zgomotul tranzistoarelor sau al altor dispozitive sau componente pasive, etc. Specific acestui tip de
zgomot este distributia sa, fie Gaussianã, fie Poisson (la nivele mici de iluminare). Densitatea spectralã a acestor
zgomote se considerã în general uniformã pe spectrul semnalului de televiziune. Efectul produs este de înrãutãtire a
calitãtii imaginii prin micsorarea contrastului si a vizibilitãtii detaliilor fine.
Determinãrile experimentale au arãtat cã vizibilitatea relativã a zgomotului
de fluctuatii vr functie de nivelul de luminantã B raportatã la luminanta
maximã Bmax, are forma din figura 1.3, maximul este pentru nuante de gri
B
închis = 0,238 .
Bmax
Pe imaginea deschisã (alb), zgomotul se observã mai putin. Acest fapt are
consecintã în stabilirea standardului de modulatie. Modificãrile asupra
calitãtii imaginii pot fi apreciate si prin micsorarea numãrului de gradatii de
gri ce pot fi observate distinct în functie de raportul semnal/zgomot (s/z). În
unele camere de luat vederi se face o corectie de zgomot.
2) Zgomotele de interferente - sunt variatii spatiale ale luminantei imaginii
(forma MOIRÉ) stationare sau în miscare si sunt datorate unor perturbatii produse de semnale periodice care se
suprapun semnalului de imagine pe canalul de transmisiune sau în receptor.
Zgomotele de frecventã foarte joasã, apropiatã de frecventa câmpurilor, (cum
ar fi frecventa de retea f = 50 Hz), sau un multiplu mare de frecventã a
liniilor vor produce perturbatii putin vizibile. De asemenea, perturbatiile
având ca frecvente multipli de frecventã a câmpurilor sau/si de frecventã a
liniilor, produc forme stationare pe imaginea afisatã. S-a constatat cã
perturbatiile stationare cu 8 dB mai mari decât cele în miscare produc aceeasi
înrãutãtire a imaginii.
3) Zgomotul de cuantizare este o categorie particularã de zgomot, corelat cu
imaginea, rezultat în urma procesului de digitizare a imaginii. El poate fi
fãcut suficient de mic pentru a nu afecta calitatea imaginii.
Fig. 1.3
1.4. Notiuni de colorimetrie
Colorimetria este tehnica de mãsurare cantitativã a culorii.

1.4.1. Mãrimi subiective si obiective ce caracterizeazã culoarea

O culoare se caracterizeazã din punct de vedere al senzatiei provocate prin: luminozitate, nuantã si
saturatie.
Luminozitatea este atributul unei culori care permite sã fie clasificatã ca echivalentã cu una dintre perceptiile
acromatice în domeniul de la negru la alb; ea poate fi pusã în corespondentã cu mãrimea obiectivã luminantã (B).
Nuanta sau tonul culorii, este legatã de lungimea de undã dominantã (ld) a unei radiatii monocromatice, care
este cea mai apropiatã ca ton de culoarea respectivã.

3.3
 Saturatia exprimã diferenta relativã dintre o culoare purã (o radiatie monocromaticã) si “culoarea” albã.

Mãrimea obiectivã corespunzãtoare este puritatea p =

Bλd ∈ [0,1] , p=0 corespunde la alb, p=1 la culoarea saturatã
B
. Vizibilitate relativã
1.4.2. Amestecul culorilor
Amestecul a mai multor culori creeazã senzatia unei alte culori. Existã douã moduri de amestec al culorilor:
substractiv; aditiv.1 culori primare în TVC sisteme RGB-
În amestecul substractiv, din lumina 0.9 TVunor filtre radiatiile corespunzãtoare unor
albã se extrag cu ajutorul
anumite culori, obtinându-se o luminã coloratã.
Amestecul aditiv presupune suprapunerea mai multor radiatii pentru a produce o senzatie de culoare care nu
este legatã fizic de culorile componente. Ex: proiectând pe un mediu difuzant o radiatie rosie si una verde vom percepe
Fig. 1.4
o radiatie galbenã, cu toate cã în radiatia reflectatã 0.46nu existã nici o componentã având lungimea de undã
corespunzãtoare unei radiatii monocromatice galbene.
Suprapunerea poate fi obtinutã
0.17 într-unul din modurile urmãtoare:
a) optic - adicã radiatiile
0 componente se însumeazã pe aceeasi zonã spatialã si existã în acelasi timp (exemplu:
afisarea imaginilor prin proiectie).
470 535 670
b) spatial - când zonele pe care se proiecteazã radiatiile sunt diferite, dar suficient de apropiate (sub limita de
rezolutie). (Ex: cinescoapele tricrome). verde rosu
albastru
c) temporal - pe aceeasi zonã spatialã radiatiile sunt succesive în timp, viteza de succesiune fiind suficient de mare
pentru fuzionarea senzatiilor (frecventa de succesiune este mai mare decât frecventa criticã). (Ex: sistemele
secventiale de televiziune color).

1.4.3. Sensibilitatea spectralã relativã a ochiului

Ochiul uman normal nu este un organ liniar în ceea ce priveste variatia lungimii de undã si a intensitãtii
luminoase. Pentru iluminãri relativ mari (pentru televiziune) sensibilitatea maximã se manifestã pentru culori cu λ mai
mari (curba continuã din figura 1.4) fatã de iluminãri reduse (curba punctatã). Se observã cã ochiul este mult mai
sensibil la culorile din regiunea mijlocie a spectrului vizibil (verde - galben), decât la cele care se situeazã la margini
(rosu si în special albastru).

1.4.4. Colorimetria tricromaticã. Legile lui GRASSMAN

Se constatã cã prin amestecul a trei culori fundamentale (numite si culori primare), se obtin un numãr mare de
culori diferite. Se pot utiliza o infinitate de culori primare, dar s-au preferat rosu (RED), verde (GREEN) si albastru
(BLUE).
În colorimetria tricromaticã actioneazã trei legi (axiome), atribuite lui Grassman, enuntate încã din 1850:
1) Orice culoare C se poate obtine prin amestecul aditiv al celor trei culori primare P1, P2, P3. Aceastã lege se
poate reprezenta prin ecuatia colorimetricã: C = α 1P1 + α 2P2 + α 3P3în care s-a notat cu αi cantitatea luatã din
culoarea Pi .Coeficientul α i se mai numeste si tristimul cromatic.
2) Amestecul culorilor are proprietatea de luminozitate, adicã:
3.4
 a) KC = Kα 1P1 + Kα 2P2 + Kα 3P3, K fiind un factor de multiplicare sau de divizare a luminantelor
culorilor primare. Aceastã lege exprimã independenta luminantei.
b) Dacã C1 = C2 si C3 = C4, atunci C1 + C3 = C2 + C4.
3) Luminanta amestecului de culori este egalã cu suma luminantelor componentelor: Bc = BP1 +BP2 + BP3.
Culorile primare sunt liniar independente. Ex: nu putem obtine culoarea P3, oricum am combina P1 si P2.
Culorile primare au fiecare câte o culoare complementarã, cu care prin combinatie rezultã culoarea albã; Ex:
Rosu + Turcoaz (B+G, Cyan); Verde + Magenta (R+B, Mov); Albastru + Galben.

1.4.5. Triunghiul culorilor

Folosirea sistemului tridimensional creeazã o serie de dificultãti în calculul cromaticitãtii unei culori si de
aceea se preferã reprezentarea cromaticitãtii într-un plan. Se alege un plan care sã treacã prin cele trei axe de coordonate
ale unui triedru, egal depãrtate de centrul O, distanta fiind egalã cu unitatea. Sectiunea de plan cuprinsã între cele trei
axe formeazã triunghiul culorilor, ale cãrui vârfuri corespund culorilor primare alese (în particular RGB). Coordonatele
punctelor, unde vectorul corespunzãtor unei culori particulare C intersecteazã acest plan, vor respecta caracteristicile
cromatice ale culorii respective. Dacã aceste coordonate le notãm cu X, Y, Z, se poate demonstra cã X + Y + Z = 1. Se
mai pot demonstra urmãtoarele relatii între X, Y, Z si tristimulii cromatici α1, α2, α3:
, , X, Y, Z se numesc coeficienti tricromatici.
Orice culoare din interiorul triunghiului se poate scrie în functie de culorile primare, astfel: , dacã α1= α2,=α3,
adicã cele trei culori se amestecã cu cantitãti egale, rezultã: X = Y = Z = 1/3, ceea ce înseamnã cã punctul reprezentativ
al culorii obtinute este centrul de greutate obisnuit al oricãrui triunghi plan, adicã locul de intersectie al medianelor
triunghiului. Acest punct corespunde culorii albe.
1.4.6.Sisteme colorimetrice
Prin conventii internationale au fost alese mai multe seturi de culori primare standard:
1) sistemul de culori primare spectrale (RGB), Comisia Internationalã de Iluminare (CIE) a stabilit urmãtoarele
culori primare spectrale: rosu 700 nm; verde 541,6 nm;albastru 435,8 nm.
Din pãcate, sistemul RGB are dezavantajul major de a prezenta coeficienti tricromatici negativi pentru un
domeniu apreciabil de culori, ceea ce îngreuneazã calculele fãcute în colorimetrie. De aceea, CIE a ales alt sistem:
2) sistemul XYZ - care are trei culori primare fictive, care au acelasi λ ca la RGB, care au o saturatie mai mare
decât a valorilor spectrale. Toti coeficientii tricromatici au numai valori pozitive, adicã toate culorile reale se gãsesc în
interiorul triunghiului XYZ. Douã dintre culori (X si Z) au o strãlucire fotometricã nulã, deci luminanta culorii va fi
reprezentatã de Y.
În televiziune nu se pot alege culorile RGB propuse de CIE, deoarece ochiul are o sensibilitate mai redusã
pentru rosu - 700nm, dar obtinerea unor luminofori corespunzãtori pentru a fi depusi pe ecranul tuburilor cinescop, este
dificilã. Dupã un sir de experiente s-a ales sistemul:
3) sistemul RGB - TV - λR = 620 nm, λG = 537 nm, λB = 472 nm. Domeniul culorilor reproductibile este mai
mic decât în sistemul RGB, dar este suficient pentru o imagine de calitate superioarã celei din tipografia color si este
comparabilã cu cea din cinematografia color. Albul de referintã se alege un alb cunoscut sub numele de alb “ C “ având
coordonatele X = 0,31, Y = 0,316, Z = 374. În raport cu albul de egalã energie, albul “ C “ are o nuantã albãstruie.

CAP.2. SISTEME DE TELEVIZIUNE ALB-NEGRU

2.1. Descompunerea imaginii si formarea semnalului alb-negru

2.1.1. Discretizarea temporala si spatiala a imaginii

In capitolul 1 s-a aratat necesitatea transformarii imaginii, reprezentata de vectorul B(x,y,t), in semnal de timp
s(t). Vom privi acest proces de transformare ca un proces de discretizare a functiei tridimensionale B, care poate fi o
imagine monocroma, alb-negru sau una dintre componentele primare ale imaginii color. Discretizarea este temporala si
spatiala. Intr-o prima discretizare, cea temporala, se transforma functia B(x,y,t) intr-o succesiune de imagini statice
numite cadre, care pot fi transmise secvential. Dupa discretizarea temporala, in care am descompus imaginea in cadre,
putem efectua o a doua discretizare a fiecarui cadru pe o retea de puncte ce definesc elementele de imagine. In mod
practic, procesul celei de-a doua discretizari are loc in doua etape succesive, corespunzatoare celor doua dimensiuni (x,
y).In televiziunea analogica se prefera descompunerea doar dupa axa y, pe linii, pentru axa x folosindu-se un semnal de
timp analogic. In televiziunea digitala se esantioneaza semnalul analogic, deci se folosesc valori discrete pe ambele
dimensiuni x, y.
Pentru o functie de imagine limitata in banda, cu alte cuvinte pentru o imagine cu spectru de frecvente spatiale
limitat, adica avand detalii ce nu pot fi oricat de mici, este suficienta cunoasterea valorilor pe care le ia luminanta intr-
un numar de puncte distribuite pe o retea suficient de deasa, pentru ca din aceste valori sa putem reconstitui (in mod
exact) imaginea originala. Se poate arata ca frecventa maxima existenta in semnalul obtinut prin discretizarea imaginii
in elemente de imagine si transmiterea secventiala a acestora este , unde Tc este intervalul de timp alocat transmiterii
3.5
unui cadru compus din Nx elemente de imagine orizontala si Ny linii. Pentru o imagine de dimensiune H pe axa x si V
pe axa y, rezulta Nx=HW1 si Ny=VW2, unde W1 si W2 sunt frecvente spatiale, adica inversul distantei intre doua puncte
succesive pe orizontala, respectiv pe verticala (intre doua linii succesive).

2.1.2. Frecventa cadrelor si numarul de linii

In stabilirea valorii frecventei cadrelor fc trebuie sa se tina seama de caracteristicile destinatarului informatiei.
Frecventa fc nu ar trebui sa depaseasca frecventa fm de perceptie a miscarilor, si in acelasi timp trebuie sa depaseasca
valoarea critica de fuziune. Necesitatea de a elimina zgomotele de interferenta datorate retelei de alimentare cu energie
electrica, a dus la adoptarea fc=fretea=50Hz la noi (sau fc=60Hz in SUA). In timpul unui cadru Tc=1/fc trebuiesc transmise
toate liniile ce compun imaginea. Notand cu Z numarul de linii in care este descompusa imaginea, rezulta timpul
disponibil pentru transmiterea unei linii TH=Tc/Z, respectiv frecventa liniilor fH=Zfc.
Numarul de linii Z se determina din rezolutia necesara pentru redarea detaliilor in conditiile in care
observatorul priveste imaginea de pe ecranul TV la distanta minima (pentru a observa detaliile), insa fara a fi necesara
urmarirea diferitelor regiuni prin miscarea capului. Aceasta impune un unghi total de vedere pe verticala α=(10...14)°,
echivalent cu distanta L =(4...6)h, unde h este inaltimea imaginii. Rezulta linii, unde ϕ=1`=1/60˚ este unghiul minim
format de doua detalii la limita de perceptie. Valoarea standardizata aleasa si in functie de realizarea practica a
sincrogeneratorului este la noi de Z=625 linii=54.

Frecventa maxima existenta in semnalul obtinut se poate determina presupunand o rezolutie identica pe cele
doua dimensiuni, adica W1=W2=Z/V. Cu Ny=Z=>
Nx ⋅ N y H ⋅ W1 ⋅ Z 1 H 2 1
f max = = = Z = f c = pZ2 f c
2T 1 2 V 2 ,
2
fc
in care s-a notat H/V=p=raport de aspect, standardizat initial la valoarea p=4/3. Pentru valorile standard =>
fmax=13MHz.
Desi initial in televiziune era folosit p=4/3 ca si in cinematografie, din considerente de reducere a energiei de
deflexie s-a adoptat in TV, p=5/4, pierzandu-se 6% din latimea imaginii cinematografice, daca se umple ecranul pe
verticala.

2.1.3. Semnalul de imagine

Procesul de descompunere a imaginii in cadre si linii, avand ca rezultat formarea semnalului s(t), poarta
numele de explorare. Pentru simplitate se adopta explorarea liniara, cu viteza uniforma incepand de la stanga la dreapta
si de sus in jos. Fiecare cadru este explorat linie cu linie. Intervalele de timp necesare pentru "intoarcere", adica
readucerea fasciculului de electroni de la dreapta la stanga si din partea de jos in partea de sus, sunt neutile, deci se iau
cat mai mici, fiind dictate de considerente de putere in circuitele de deflexie. Semnalul s(t) care se obtine prin
explorarea suprafetei imaginii si care este determinat in mod univoc de luminanta acesteia poarta numele de semnal de
imagine.
Daca semnalul este maxim pentru luminanta (stralucire) maxima se spune ca semnalul video este pozitiv. Daca
semnalul este minim pentru stralucire maxima, semnalul video este negativ. Atributul negativ sau pozitiv nu are
legatura cu polaritatea tensiunii semnalului. Luminanta fiind o marime nenegativa, semnalul video este de o singura
polaritate.
Valoarea medie a semnalului sau componenta continua pe o durata data reprezinta luminanta medie existenta
in imagine. Deoarece componenta continua nu se transmite in televiziune, ea va fi refacuta in receptoarele TV.

2.1.4. Semnalele de stingere si sincronizare

Semnalele de stingere asigura stingerea fascicolului de electroni din timpul intoarcerilor pe orizontala si pe
verticala. Pentru ca sa nu apara urmele fasciculului de electroni pe ecran spotul trebuie stins, deci nivelul semnalului va
fi inferior nivelului de negru pentru semnal video pozitiv. Vor exista semnale de stingere pe orizontala (B H), respectiv
pe verticala (BV). (B de la blancare)

3.6
 Semnale de sincronizare. Reconstituirea fidela a imaginii impune o sincronizare perfecta a sistemelor de
baleiere de la receptie cu cele de la captarea imaginii. Din cauza preciziei relativ scazute a oscilatoarelor care determina
frecventa de explorare, se transmit doua semnale de sincronizare: pe verticala S V si pe orizontala SH. Duratele de
stingere orizontala si verticala care nu poarta nici o informatie asupra imaginii propriu-zise, sunt folosite si pentru
inserarea semnalelor de sincronizare. Necesitatea la receptie a semnalelor SV si SH impune diferentierea lor fie prin
amplitudine, fie prin durata. S-a ales cea de-a doua solutie, pentru a nu mari in mod inutil amplitudinea semnalului.

2.1.5. Semnalul video complex.

Semnalul obtinut prin insumarea semnalului de imagine, a semnalelor de stingere si a celor de sincronizare
poarta numele de semnal video complex. Se prezinta forma unui astfel de semnal pentru semnal video pozitiv in figura
2.2.
linie activa

Nivel De Alb 1
PERIOADA DE INTOARCERE
PE VERTICALA

Impuls de Sinconizare
verticala

Nivel De Negru
Stingere
Sincro

fig. 2.2. Scari diferite de timp

Nivelul de alb corespunde valorii maxime a semnalului (1Vvv standard), iar nivelul impulsurilor de sincronizare
valorii minime (ceea ce permite refacerea nivelului de "0" pentru componenta continua). Diferenta intre nivelul de
negru si cel de stingere reprezinta un spatiu de garda (sau de protectie). Se remarca durata BV >> BH si SV >> SH. Se
observa transmiterea SH si pe toata durata BV, inclusiv pe durata SV, in acest caz prin cresterea SH.

2.1.6. Explorarea intretesuta

Valoarea foarte mare a frecventei semnalului video a impus cautarea unor solutii pentru micsorarea, pe cat
posibil, a acesteia fara a afecta calitatea imaginii. Micsorarea numarului de linii ar duce la micsorarea rezolutiei imaginii
reproduse si deci nu este aplicabila. Micsorarea frecventei cadrelor este posibila fara inrautatirea redarii miscarilor, dar
imaginile reproduse in acest mod ar da senzatia de palpaire, care este obositoare si deci solutia este deasemeni
inacceptabila.
Solutia actuala este urmatoarea: se baleiaza suprafata imaginii din doua in doua linii in intervalul de timp care
fusese alocat unui cadru, iar restul de Z/2 linii (intercalate cu primele) se baleiaza intr-un interval ulterior de aceeasi
durata. Se ajunge la o explorare intretesuta in care discretizarea intregii suprafete a imaginii se face intr-un interval de
timp de doua ori mai mare. Frecventa cadrelor se reduce de doua ori, fara ca palpairea sa fie apreciabila deorece s-a
redus aria suprafetei care palpaie. Imaginea care se exploreaza cu jumatate din numarul total de linii z, poarta numele de
semicadru sau camp. Un cadru este compus deci din 2 campuri si frecventa campurilor, fv, trebuie sa fie cel putin egala
cu frecventa critica de fuziune. Frecventa cu care se transmite intreaga suprafata a imaginii (frecventa cadrelor) se
reduce la jumatate si cu acelasi factor se micsoreaza si frecventa maxima din spectrul semnalului video. S-au incercat si
explorari cu intreteseri de ordin mai mare, adica divizarea cadrului cu 3 sau 4 campuri dar fara rezultate satisfacatoare
din cauza unei palpairi mai accentuate a imaginii si a aparitiei unui fenomen de migrare (deplasare a liniilor pe imagine)
in jos sau in sus, functie de adancimea in care se face explorarea. Pentru a obtine o forma identica in cele 2 campuri a
semnalului care comanda deflexia este necesar ca explorarea sa inceapa si sa se termine la acelasi nivel vertical, lucru
ce se poate obtine prin alegerea unui numar impar de linii (z=625 pentru norma noastra).

In figura 2.3 s-a reprezentat traseul liniilor de explorare intretesuta cu un numar redus de linii (Z=7). Unul
dintre campuri, denumit campul liniilor impare (sau camp impar), incepe cu o linie intreaga si se sfarseste cu o jumatate
de linie, in timp ce campul liniilor pare (sau camp par) incepe cu o jumatate de linie si se sfarseste cu o linie intreaga.
Fata de situatia idealizata din figura, in care intoarcerile pe orizontala si verticala se fac instantaneu, in cazul real
intoarcerile pe orizontala au o mica panta, iar intoarcerea pe verticala se face intr-un interval finit, constituit dintr-un
3.7

fig. 2.3
numar intreg de linii (25 de linii pentru camp impar + 25 de linii pentru camp par = 50 de linii invizibile). Pe ecran sunt
vizibile 625-50=575 linii. Se prezinta situatia pentru un cadru, conform numerotarii OIRT, in figura 2.4.
Conform recomandarii CCIR (Comitetul Consultativ International de Radio si Televiziune), liniile si cimpurile
sunt numerotate dupa cum se succed in timp in felul urmator: prima linie este linia care incepe cu frontul anterior al
impulsului de sincronizare campuri, fiind linia cu care se incepe intoarcerea pe verticala in vederea explorarii cimpului
1 (figura 2.5).
Campul 1 se considera cel la care frontul anterior al impulsului de sincronizare campuri coincide cu inceputul
liniei si cuprinde liniile 1-312,5 , iar campul 2 (in care impulsul de sincronizare campuri este deplasat cu o jumatate de
linie fata de impulsul de sincronizare linii), cuprinde liniile incepand cu a doua jumatate a liniei 313 pana la 625.Din
cele Z=625 linii de explorare pe cadru, sunt stinse 50 linii (cite 25 de linii in fiecare camp), 575 de linii fiind active.
Rastrul vizibil pentru campul 1 incepe cu a doua jumatate din linia 23 si se termina cu linia intreaga 310, iar pentru
campul 2 incepe cu linia intreaga 336 si se termina cu jumatate de linie din linia 623. Liniile 1-22,5 si 311-312,5 din
campul 1 si 312,5-335, 622,5-625 din campul 2 sunt stinse.

fig. 2.4

3.8
 fig. 2.5.

Pentru realizarea unei explorari intretesute corecte este necesar ca spotul de explorare sa parcurga mereu
acelasi traseu, adica o curba inchisa. In consecinta intre frecventa liniilor fh si frecventa campurilor fv (respectiv
frecventa cadrelor fc) trebuie sa existe relatia:
si
Intreteserea explorarii determina urmatoarele efecte:
1) Micsorarea rezolutiei verticale
Detaliile verticale situate la limita de rezolutie, ca in figura 2.6, pot fi redate corect daca o linie a fascicolului
de explorare se suprapune cu detaliul (1), sau pot fi redate cu latime dubla daca detaliul este ca in cazul (2). Deoarece
pozitia fascicolului de explorare este aleatoare in raport cu detaliile de acest tip si redarea detaliilor verticale poate fi
redusa cu un factor denumit factor KELL (care va micsora si banda de frecventa asemnalului transmis).

1 1
1) 2)
2 2
fig. 2.6.

2) Necesitatea impulsurilor de egalizare pe durata stingerii verticale:

In receptor, pentru sincronizare, este necesara separarea impulsurilor de sincronizare verticala de cele
orizontale, separare care se realizeaza tinand cont de duratele aferente ale impulsurilor, printr-un circuit de integrare cu
condensator. Alegerea explorarii intretesute cu un numar impar de linii face ca pozitia impulsului de sincronizare
verticala in raport cu impulsurile de sincronizare orizontala sa fie diferita in campurile pare fata de campurile impare.
Aceasta duce la tensiuni diferite pe condensatorul de integrare, ceea ce determina, in cazul declansarii BV cu ajutorul
unui circuit prag, aparitia unui decalaj in timp. Pe ecran ea inseamna decalarea intregului camp par in raport cu cel
impar, deci apropierea liniilor celor doua campuri, fenomen cunoscut sub numele de imperecherea liniilor. Rezolutia
verticala se micsoreaza. La limita, cand cele doua campuri ar avea liniile suprapuse, situatia ar fi similara unei explorari
cu jumatate din numarul de linii. Fenomenul se elimina prin inserarea inainte, in timpul si dupa impulsul de sincronizare
verticala a unor impulsuri suplimentare, numite impulsuri de egalizare. Se folosesc denumirile de impulsuri de
preegalizare si postegalizare.

3.9
 3) Modificarea imaginilor in miscare, doar la sistemele experimentale de TV, cu frecventa cadrelor mai mica
(cca. 10Hz). Un obiect ce se misca in directie verticala va fi redat alungit, deoarece la aceste sisteme se foloseste o
memorie pentru campul anterior.

2.2. Spectrul semnalului de televiziune

2.2.1. Componenta medie a semnalului

O prima particularitate a semnalului video consta in prezenta in semnal a unei componente continue care
contine informatia privitoare la valoarea medie a luminantei imaginii.
Pierderea sau neutilizarea componentei medii a semnalului in afisarea imaginii are implicatii importante atat
asupra calitatii acesteia, cat si asupra sistemului de transmisie. Pentru a intelege mai bine lucrurile vom considera cazul
a doua imagini limita: una constituita intr-o linie alba pe un fond intunecat, iar cealalta in care linia este neagra pe fond
alb (figura 2.7.a). Semnalele corespunzatoare celor 2 imagini sunt date in figura 2.7.b, in care componenta medie a fost
respectata si in figura 2.7.c, in care componenta medie este nula.

a).
b).

fig.2.7

c).

Consecintele sunt urmatoarele:

1) Afisarea imaginilor pe baza semnalelor fara componenta continua determina alterarea nivelelor de gri.
Ex: nivelul de gri din prima imagine si cel de alb in a doua sunt redate prin nivele de gri foarte apropiate.
2) Transmiterea fara componenta continua necesita o gama dinamica mai mare (cu 50% pentru o componenta
continua 60-70% din semnal).
3) Raportul semnal/zgomot va fi mai scazut in cazul transmiterii fara componenta medie a semnalului.
Componenta medie a semnalului poate fi refacuta datorita unui nivel cunoscut in CVBS, cel al impulsului de
stingere, care nu este dependent de continutul imaginii.
Spectrul de frecvente al componentei medii este determinat de observatia ca la afisarea unei imagini care are
variatii de luminanta medie cu o frecventa mai mare de 2-3Hz aceasta este perceputa cu licariri suparatoare. Deci
domeniul de frecvente al componentei medii este 0...(2-3)Hz.

2.2.2. Limitele si structura spectrului semnalului

Frecventa maxima evaluata in capitolul 2.1.2. (fmax=13Mhz) trebuie corectata tinand seama de coeficientul
Kell, (k) si de explorarea intretesuta (ideal fmax=6.5Mhz). Rezulta fmax » k 7,37 Mhz. Pentru standardele D si K, la care a
aderat si tara noastra, fmax=6Mhz ceea ce inseamna un factor Kell k=0.81 (mai mare decat koptim=0.64).
Semnalul video pentru o imagine statica are o structura discreta a spectrului, cu componente avand numai
frecvente multipli de frecventa liniilor fH si de frecventa campurilor fV.
Frecventa minima (fara componenta medie) ar corespunde imaginii cu continutul cel mai mic de detalii
(jumatate neagra, jumatate alba). Semnalul video corespunzator este un semnal dreptunghiular cu periodicitatea
campurilor, iar fmin=50Hz.
O imagine in miscare va determina benzi inguste axate in jurul multiplilor fH si fV. Componentele spectrale de
frecventa mare sunt de amplitudine foarte mica, ceea ce permite limitarea spectrului semnalului si folosirea regiunii
frecventelor mari pentru intercalarea unor componente care poarta alte informatii (semnale de crominanta in TVC).

Cap.3 TRANSMISIA SI RECEPTIA SEMNALELOR DE TELEVIZIUNE

3.1. Transmisia semnalelor de televiziune

Prin aceasta se intelege transmisiunea semnalelor complete de TV, adica a semnalului complex de televiziune (CVBS)
si a sunetului aferent. Transmisiunea imaginii se poate face in VF (in banda de baza) sau in RF, in diverse benzi, prin
diverse medii de transmisiuni.
3.10
 3.1.1. Transmisiunea imaginii in VF
Se foloseste pe distante scurte (zeci, sute de metri) intre camere si carele de reportaj sau intre studiouri si un

control general, sau mai rar, de ordinul kilometrilor, intre un centru de televiziune si un emitator. In oricare dintre

cazuri, transmisiuneaq se face pe cabluri coaxiale, care sunt caracterizate prin:

138 D
1) Impedanta caracteristica ZC. De regula ZC = 75Ω si in cazul cuprului Zc = log
d , unde er=
εr r
permitivitatea electrica relativa a izolantului, D = diametrul interior al camasii exterioare, d = diametrul conductorului
central;
2) Variatia impedantei caracteristice cu frecventa ZC = f(ϖ);
3) Valoarea si variatia timpului de intarziere de grup tg. Variatia lui arata defazajele diferite suferite de semnale
la frecventele joase si inalte din spectrul de VF.
4) Atenuarea pe unitatea de lungime.
R
a ≈ 4,35 + 9 ⋅10-8 ε r r f ⋅ tgδ ;in care: R = rezistenta distribuita; f = frecventa; tg δ = factorul de pierderi;" a"
ZC
este de ordinul 0,03 dB/m la f = 10 MHz.
OBS. In primul rand trebuie asigurata adaptarea in domeniul de VF pentru ca, coeficientul de reflexie K sa fie
cat mai mic.
Pentru lungimi de cabluri de peste cativa zeci de metri trebuie compensata atenuarea si intarzierea de grup cu
ajutorul unor amplificatoare si retele de corectie. Pentru lungimi de pana la cativa zeci de metri nu este necesara decat
inchiderea cablului pe o rezistenta egala cu impedanta caracteristica (75Ω). Pentru cuplarea a doua monitoare de
exemplu la o camera se poate folosi schema din figura 6.1.
Daca la iesirea din camera U = 1 Vvv, la monitoare ajunge doar U=2/3.3/4=0,5Vvv, atenuarea fiind a = 20 lg1/2 = -6 dB.
OBS>. La deconectarea unui monitor, se monteaza o rezistenta egala cu 75 Ω in locul lui.

Fig 3.1

5) Variatia atenuarii cu frecventa.

6.1.2. Transmisiunea in RF\
Transmisiunea semnalelor de imagine se poate face in RF intr-una dintre benzile rezervate transmisiunilor de
TV prin:
1) radiatie;
2) prin cablu coaxial, intr-un singur sens sau bidirectional;
3) prin fibre optice.

3.11
 Transmisiunea prin cablu a semnalelor de TV se practica intr-un singur sens (sau unidirectional), in cazul
legaturilor intre un centru TV si un emitator TV, intre un centru si o instalatie de distributie pe cablu CATV (Common
Antenna Television), sau intre ultima si
abonati. Se pun aceleasi probleme ca in VF,
nivel sincro (S) cu deosebirea ca atenuarile sporesc cu
100% frecventa. La anumite distante se introduc
75% nivel stingere(B) amplificatoare corectoare pentru
nivel negru(N) compensarea atenuarii. In sistemele iterative
70%
sau bidirectionale (two way cable TV), care
10% nivel alb(A) au aparut recent, transmisiunea de date catre
abonati (printre care si de semnale TV) se
t face la frecvente mai mari de 50 MHz, la
frecvente mai mici fiind amplasate canalele
de intoarcere de la abonati pentru cereri de
informatii, servicii de plati, comenzi,
rezervari, etc.
In cazul transmisiunii prin radiatie sunt
Fig.3.2
prevazute mai multe benzi de TV. In Europa
aceste benzi sunt situate in diverse domenii de frecventa si fiecare banda cuprinde un numar de canale de TV astfel
(pentru standardul nostru - norma D, K -OIRT):
1) domeniul FIF (foarte inalta frecventa) sau VHF ( MB );
- banda I TV - 48 ... 66 MHz - canalele 1, 2;
- banda II TV - 76 ... 100 MHz - canalele 3 ... 5;
- banda III TV - 174 ... 230 MHz - canalele 6 ... 12.
2) domeniul UIF (ultra inalta frecventa) sau UHF ( A, MB):
banda IV TV - 470 ... 528 MHz -
canalele 21 ... 60;
banda V TV - 582 ... 960 MHz -
canalele 21 ... 60.
3) domeniul SIF (super inalta frecventa)
- banda VI TV - 11,7 ... 12,5 GHz.
Un canal TV ocupa 8 MHz, pentru
transmisiunea de imagine si sunetul aferent.
Dat fiind ca pentru transmisiunea
imaginii se foloseste MA, ca banda
semnalului in VF este de 6 MHz si ca s-a
acceptat o latime de canal de 8 MHz, este
evident ca nu se va face o transmisie clasica
de MA cu BLD (banda laterala dubla), ci o
transmisiune cu BL partial suprimata, deci
transmisiune cu test de banda laterala RBL
(sau VSB = vestigial side band). Acest tip de
MA - RBL este cunoscut ca tipul A 5b. In figura 3.3 se arata structura canalului de TV (cum trebuie sa fie ocupat de
programul emis de la un emitator de imagine si sunet pentru TV) in cazul normei D, K (OIRT).
Se observa ca BLS se trasmite in intregime, iar BLI este partial suprimata. Sunetul se transmite cu MF. Ecartul
intre cele doua purtatoare este 6,5 MHz (la CCIR: 5,5 MHz, norma B, G). Modulatia MA este negativa, in sensul ca la
varf de modulatie a purtatoarei corespunde negrul, respectiv nivelul S H+V din semnalul CVBS, si la fund de modulatie a
purtatoarei - albul din semnal, ca in figura 3.2.
Pentru a nu apare patrunderea imaginii pe sunet (sub forma de brum, in special la subtitrarea imaginii),
semnalul de alb la emitator nu se reduce niciodata sub 10-12% din valoarea de varf. In diverse tari sunt acceptate
diverse norme notate A...N, cu particularitatile lor.

Prin caracteristica globala de transmisiune se intelege produsul caracteristicilor de transmisie si receptie.

Caracteristica obtinuta trebuie ca dupa demodulare sa asigure spectrului semnalului de videofrecventa original.
Admitem pentru inceput o caracteristica globala de transmisiune de forma celei din figura 3.3. Se observa ca pana la
1,25 MHz in jurul fpi, transmisiunea se face cu ambele BL, iar pentru frecvente mai mari cu BLU. Daca se face o
demodulare simpla cu dioda (demodulare cu anvelopa), se observa ca pana la 1,25 MHz ambele BL contribuie la
refacerea semnalului detectat, iar mai departe numai una dintre benzi. Se obtine o accentuare a frecventelor video joase.

3.12
 De asemenea se obtin si distorsiuni de
cuadratura, care pot fi evitate prin
demodulare de produs sincrona si cu defazaj
nul, intre semnalul video si purtatoarea de
imagine refacuta. Pentru evitarea accentuarii
frecventelor joase, caracteristica receptorului
se alege cu atenuare progresiva in jurul
purtatoarei, ca in figura, avand valoare 1/2 la
fpi, respectiv o atenuare de 6 dB. Aceasta
caracteristica in jurul fpi se numeste de tip
Nyquist, sau cu flanc Nyquist.
In receptoarele de televiziune moderne
se face o demodulare de produs cu ajutorul
unui CI care contine un multiplicator
analogic (ex: TDA 440). Aici se inmulteste
semnalul asa cum soseste cu purtatoarea
extrasa cu ajutorul unui FTB centrat pe 38 MHz. Intrucat nu se introduce nici un defazaj, si demodularea este sincrona,
se evita distorsiunile de cuadratura.
3.1.3. Transmisiunea sunetului asociat
Sunetul pe un canal. Dupa cum s-a aratat, programul sonor asociat imaginii se transmite in cazul TV
comerciale prin modularea MF a unei purtatoare situate la partea superioara a spectrului de imagine. Transmisiunea cu
MF, care asigura la locul de receptie un raport s/z mai bun ca in MA, permite ca puterea emitatorului de sunet sa fie mai
mica decat a celui de imagine. Ca in orice transmisiune MF, se foloseste accentuarea - dezaccentuarea frecventelor
audio inalte.
Sunetul pe doua canale (ZWEITON). Se poate asigura fie transmisiune mono, fie stereo, fie transmisiune
simultana in doua limbi. Se asigura compatibilitate cu transmisiune normala de sunet din TV si se transmite un indicativ
pentru ca decodorul din receptor sa recunoasca modul de lucru. S-au propus mai multe sisteme, dintre care pentru
normele B si G (CCIR) s-a introdus sistemul cu doua purtatoare de sunet (figura 5) situate la 5,5 MHz, respectiv
5,7421875 MHz (diferenta de 2421,875 kHz este a 31-a armonica jumatatii frecventei de linii). Pentru recunostere se
introduce la emitator un semnal pilot de 54,6875 kHz (7 x f H/2, care este nemodulat in cazul mono, modulat cu 117,5
Hz (fH/133) pentru stereo si cu 274,1 Hz (fH/57) pentru doua limbi.
De la studio la emitator se transmite un
cuvant de cod cu doi biti pe linia 16 a
semnalului CVBS, care sa indice
emitatorului tipul de transmisiune. Semnalul
pilot moduleaza a doua purtatoare cu semnal
de recunostere cu o deviatie de frecventa de
+/- 2,5 kHz.
Din motive de compatibilitate, in cazul
transmisiunii stereo, semnalul mono (M) se
obtine prin matriciere la emitator. Pe primul
canal se transmite semnalul M = (L+R)/2, in
timp ce pe al doilea canal se transmite doar
semnalul R, situatie diferita de cazul
transmisiunii din radiodifuziunea stereo.
Semnalul de sunet poate fi transmis
digital cu ajutorul modulatiei de impulsuri in
cod, in timpul impulsurilor de sincronizare
linii ale semnalului video analogic, de unde
rezulta transmisiunea SIS.
3.2. ACOPERIREA TERITORIULUI
Cu cat creste frecventa undelor electromagnetice din domeniile FIF, UIF, SIF, propagarea acestora se apropie

de conditiile de propagare optica. Zona de serviciu a unui emitator va fi de numai 60 - 70 km. Doar cu antene amplasate

pe inaltimi se poate indeparta orizontul. Din straturile superioare a ionosferei nu se mai reflecta prin refractie succesiva

nimic la sol. Totusi, prin fenomenul de difuzie troposferica sau ionosferica, se pot stabili unele legaturi.

3.2.2. Antene de emisie

Ca urmare a conditiilor de propagare amintite, antenele de emisie vor avea o caracteristica de directivitate care
concentreaza energia radianta la suprafata solului. Pentru aceasta se folosesc mai multe etaje de antene dispuse la
distanta l/2 pe verticala.
3.13
 In plan orizontal, antenele trebuie sa aiba caracteristica omnidirectionala daca sunt situate in centrul unei zone
cvasicirculare care trebuie acoperita, sau caracteristica directiva in functie de zona care trebuie acoperita (in apropierea
unei granite, intr-o depresiune, etc.).
Tipuri de antene:
Se folosesc antene de tip fluture, formate din doua panouri cu dipoliλ/2, dispiuse la 90° geometric si
alimentate cu defazaj electric de 90°, sau antene cu panouri inλ . In cazul unei caracteristici omnidirectionale, se
amplaseaza patru panouri cu antene in λ la cate 90°, pe un pilon, acestea fiind alimentate in faza si cu puteri egale. Daca
se schimba unghiurile dintre panouri si raporturile puterilor de alimentare, se poate modifica caracteristica de
directivitate.
In general, se lucreaza cu polaritate orizontala, polarizarea considerandu-se dupa campul electric E, deci dupa
orientarea dipolului. In unele cazuri se foloseste si polarizarea verticala, de exemplu, pentru a evita interferentele intre
doua emitatoare care transmit pe canale alaturate. Nu se recomanda polarizarea in cazul oraselor cu multe blocuri inalte,
deoarece apar usor reflexii multiple, deci contururi multiple pe imaginea de televiziune.
Parametri
In antenele de televiziune se defineste un castig in raport cu un dipol elementar, castig exprimat in dB. Acest
castig creste cu numarul de etaje ale antenei.
Puterea aparent realizata (PAR) este data de produsul dintre puterea emitatorului si castigul antenei. Desi
emitatoarele au de regula puteri de 10 - 20 kW, cu antene cu castig ridicat se pot obtine puteri aparente mari, de
exemplu PAR = 1 MW.
3.2.2. Emitatoare de televiziune
Acestea primesc semnale de VF si AF si trebuie sa le trimita pe canalul de RF alocat, cu modulatiile respective
(MA - RBL la imagine si MF la sunet) si cu puterea data. Schemele emitatoarelor sunt in general de doua tipuri:
1) Primul tip foloseste cai separate pentru emitatorul de imagine si cale de sunet, amestecand semnalele pe
aceeasi antena, cu ajutorul unei unitati numita diplexer. Pe calea de imagine, modulatia se face la frecventa finala de
emisie, la nivel mic sau mediu de putere, dupa care etajele ce urmeaza trebuie sa fie amplificatoare liniare in clasa B. Pe
calea de sunet, unde se foloseste MF, se poate merge pana la etajul final cu etaje care lucreaza in clasa C.
2) Al doilea tip foloseste modulatia la o frecventa intermediara pentru ambele cai (de regula aceleasi valori de
frecventa intermediara folosite si intr-un receptor de televiziune), dupa care se face translatarea la frecventele de emisie
cu ajutorul unui mixer. Filtrarea unei benzi laterale se face la putere mica.
3.2.3. Translatoare, radiorelee, sateliti
Pentru acoperirea zonelor care nu sunt ″vazute″ de emitatoarele de putere mare, cum sunt depresiunile din
regiunile de deal sau cele intramontane, se folosesc translatoare care receptioneaza semnalul emitatoarelor, il
convertesc la o frecventa intermediara, si dupa aceea, dupa o noua mixare il transpun pe alta frecventa de emisie pentru
ca sa nu se influenteze reciproc partea de receptie cu cea de emisie. Puterea este cuprinsa intre 1 W si 1 kW.
Pentru transmisiunea programelor de televiziune de la studiouri la emitatoarele de pe teritoriu se folosesc in
general lanturi de radiorelee, care lucreaza in gama undelor decimetrice si centimetrice. Transmiterea semnalelor de VF
se face cu MF.
De multe ori, sunetul se transmite cu MIC (modulatia impulsurilor in cod, PCM) in timpul S H pentru a nu
folosi canale de sunet separate. Aceasta se numeste transmisiune SIS (sunet in sincro). Pentru tarile cu suprafete foarte
mari este uneori avantajos sa se foloseasca in locul radioreleelor o retea de comunicatie prin satelit.
De la o statie de sol se emite semnalul spreun satelit geostationar, de la care se receptioneaza programul
distribuit printr-o serie de statii de sol de receptie, iar apoi, prin emitatoare sau translatoare, se acopera teritoriul. Asa se
procedeaza in Algeria, Zair, India, etc. Se poate folosi un satelit geostationar si pentru receptia directa TV. La sol,
pentru receptie este suficienta o antena parabolica cu diametrul de 0,8 - 1 m (sau la marginea zonelor: 3 - 3,6 m)
Transmisiunea se face cu MF, iar receptia se face in banda VI, in jur de 12 GHz, cu un convertor de la 12 GHz intr-o
noua frecventa intermediara de circa 1 GHz, dispus chiar la baza antenei si cu un echipament adecvat de conversie pe
frecventa unie canal de televiziune obisnuit si de conversie MF/MA, se realizeaza un adaptor care permite intrarea intr-
un receptor obisnuit de televiziune.
3.3. Receptia programelor de televiziune
3.3.1. Generalitati
Receptia programelor de televiziune poate fi:
1) receptie individuala:
a) cu receptoare obisnuite in domeniile FIF, UIF;
b) cu adaptor pentru domeniul SIF pentru receptia directa de pe un satelit de televiziune;
2) receptie colectiva:
a) cu antena comuna (MATV - master antenna TV), ca in cazul celor folosite la blocurile de
locuinte;
b) cu antene si sistem de distributie comunitar (CATV - Common Antenna TV).
Sistemele CATV se realizeaza prin cablarea unor cartiere, orase sau zone intregi de teritoriu. In mod obisnuit,
transmisiunea se face intr-un singur sens de la centrul de televiziune la abonati. S-a introdus si sistemul bidirectional sau
interactiv, abonatul putand transmite cereri sau putand beneficia de diverse servicii (telefonie,acces Internet).
3.3.2. Antene de receptie si fideri

3.14
 In cazul transmisiunii prin radiatie, receptia presupune existenta unei antene, a unui cablu de legatura (fider) si
a uni receptor de televiziune. Ca antene de receptie se folosesc de obicei antene de tip Yagi, un dipol in λ /2 si cu numar
variabil de elemente pasive pentru a asigura castigul dorit. Dimensiunile acestor elemente pentru anumiti parametrii
sunt in general precalculate si sunt date in literatura de spacialitate.
Principalii parametrii electrici ai unei antene de receptie sunt:
1) Castigul G [dB] = 20 lg UA/U0, unde cu UA s-a notat tensiunea furnizata la borna de antena propriu-zisa,
iar cu U0 s-a notat tensiunea furnizata de antena etalon (in conditii identice de camp si de adaptare la sarcina). Ca antena
etalon se utilizeaza o antena dipol λ/2 (dipol deschis sau inchis).
Dipolul deschis are distributia de
tensiuni si curent din figura. Acest dipol se
foloseste rar, doar pentru polarizarea
verticala, cu iesirea asimetrica de 75 Ω,
stalpul de sustinere trecand prin dipol.
Dipolul inchis in λ/2 are impedanta la
rezonanta de 300 Ω.
2) Directivitatea unei antene exprima
proprietatile de selectivitate in spatiu ale
antenei respective. Directivitatea se defineste
prin trei parametri electrici:
-raportul fata - spate (notat si RFS);
-caracteristica (sau unghiul) de
directivitate pe orizontala;
-caracteristica de directivitate pe
verticala.
RFS reprezinta raportul dintre semnalul
indus in antena cand ea este orientata spre emitator si semnalul indus in antena cand este rotita cu 180° (cu spatele spre
emitator).
Caracteristica de directivitate in plan orizontal, respectiv vertical, se obtine masurand semnalul indus in antena
functie de orientarea ei fata de emitator. Unghiul in cadrul caruia marimea semnalului nu scade cu mai mult de 3 dB
fata de valoarea maxima se numeste unghiul de deschidere al antenei in planul respectiv. Cele doua unghiuri se noteaza
cu aE in planul antenei si cu aH in planul perpendicular (pentru polarizarea intermediara).
Antenele de tip Yagi pentru un canal televiziune in FIF sau un grup de 4-6 canale in UIF sunt compuse dintr-
un element activ (dipol numit si vibrator) si mai multe elemente pasive, care modifica putin lungimea dipolului fata de
valoarea λ/2 (exista si dipoli cu λ sau λ/4).
Elementel pasive sunt de doua tipuri:
- directoare ,montate intre vibrator si emitator ( fata antenei), modificand campul electromagnetic in sensul
cresterii intensitatii sale in zona vibratorului ( efectul de lupa);
- reflectoare ,montate in spatele vibratorului ecranand antena fata de semnalele (posibil perturbatoare) de pe
directia opusa emitatorului (ex: reflexii, semnal de pe un canal alaturat, etc.)
Performantele antenelor Yagi sunt in functie de numarul de elemente.
Numar de
elemente 3 4 5 6 7 8 10 1 1 22
2 7
Castig [dB]
5 6 7 8 8,5 9 10,2 1 1 16
1 3
Pentru castiguri mari se utilizeaza sisteme din doua sau patru antene. Se prezinta cotele unei antene Yagi cu 5
elemente pentru canalele 7, 8, 10, 11 norma D/K - OIRT.

CANAL lR lV lD1 lD2 lD3 dR dD1 dD2 dD3 lbucla

7 978 815 695 724 717 279 125 181 295 535
8 937 782 667 695 688 268 120 174 283 515
10 868 724 618 644 637 248 111 161 262 475
11 837 698 595 620 614 239 107 155 252 455

3.15
 Performante: G = 7 dB, aE = 58°, aH = 80°, RFS » 14 dB.
Pentru un sistem de doua antene, (ca in figura 4) puterea se dubleaza, deci tensiunea creste cu 3 dB, dar pentru
patru antene tensiunea creste cu 6 dB in conditiile unei sinfazari riguroase a semnnalelor.
Conexiunile sunt executate cu cablu bifilar (panglica simetrica) cu ZC = 300 Ω. Lungimile tronsoanelor l1 = l2
se prefera sa fie un numar intreg k de l/2.
Fiderul (feeder) sau cablul de coborare poate fi cablu coaxial cu ZC = 75Ω (asimetric) sau cablu bifilar cu ZC
= 300 Ω (simetric).
Caracteristici:

3.16
 f[MHz] 5 10 20 50 700
Cablu bifilar uscat 3 4,8 7 13 17
Atenuare dB/100m
Cablu bifilar ud 5,5 9,6 22 50 85
Atenuare dB /100m
Cablu coaxial 6,5 9,5 14 24 29

Atenuarea cablului coaxial este mai mare ca la bifilar, dar nu este influentata de umiditate. Cablul coaxial asigura o
protectie buna a semnalului fata de perturbatiile electrice ale mediului. Timpul de viata este de circa 8 ani la cablul coaxial
(montat la exterior), fata de circa doi ani la caqblul bifilar. Costul cablului coaxial este de circa 4 ori mai mare ca la cel
bifilar. In practica se foloseste doar cablul coaxial, fiind preferat cel cu armatura exterioara (manta) din fire de cupru
impletite. Atenuarea reala este mai mare decat cea declarata de fabrica constructoare, datorita neadaptarilor impedantelor
caracteristice, care au tolerante in gama 25% ... 300%, in functie si de frecventa. Cablurile mai groase au atenuari mai mici.
Toate tronsoanele de cablu mai scurte (ex: antena - amplificator montat langa antena), trebuie sa fie muptipli de l/2.
Se pune problema adaptarii si simetrizarii fiderului cu antena si receptorul. Acestea se realizeaza cu bucla de linie coaxiala
sau cu un transformator de adaptare si simetrizare. Buclele in λ/2 sunt selective si deci folosibile doar pentru un canal de
televiziune.
Se realizeaza dintr-un tronson de cablu coaxial astfel:

Fig. 3.9 Fig. 3.10

In calculul dimensiunii l trebuie sa se tina seama de lungimea electrica, care este diferita de cea geometrica datorita
permitivitatii miezului (de regula polietilena cu εr = 2,25), care modifica viteza de propagare. Rezulta un factor de scurtare
de 0,66. Pentru micsorarea reflexiilor, in anumite cazuri, da rezultate conectarea unui conductor intre punctele A si M.
Atenuarea adaptarii cu bucla este sub 0,5 dB pe canalul respectiv. Practic, solutia este valabila pentru un grup de canale (ca
si intreaga antena, de altfel), atenuarea fiind mai mica de 1 dB pentru o gama de frecvente de ordinul a 20 MHz in FIF (2
canale) si 50 - 60 MHz in UIF (5 - 6 canale), spre frecventele inferioare canalului pe care este realizata adaptarea.
Transformatoarele de simetrizare pe inel de ferita (pentru FIF) sau in aer (sau cablaj imprimat pentru UIF) se pot
folosi intr-o banda foarte larga, cu dezavantajul unei atenuari de circa 1 dB.
3.4. Receptorul de televiziune
3.4.1. Schema bloc a receptorului de televiziune

A 150Ω A 150Ω

b A’ <=> 75Ω b
a b
a
M 150Ω 150Ω
l(λ/2)

manta
A’

1. 1
 Receptorul este de tip superheterodina, care lucreaza in regim de supradina, adica cu frecventa fh a oscilatorului
local OL mai mare decat frecventa semnalului fs. Acest receptor are cale comuna pentru imagine si sunet. De la intrarea de
antena, se intra in selectorul de canale SEL.FIF-UIF. In selector se face o amplificare de RF si, cu ajutorul unui oscilator
local OL si a unui schimbator de frecventa SF, se face translatarea spectrului semnalelor de intrare in frecventa intermediara
FI si odata cu aceasta si inversarea lor ca esalonare in frecventa. Purtatoarele de imagine si sunet f pi si fps, fps - fpi = 6,5 MHz,
dupa translatarea in FI devin fii si fis, fii - fis = 6,5 MHz. Dupa selector urmeaza calea de amplificare comuna pentru fii si fis.
Amplificatorul de frecventa intermediara AFI.I+S contine un FTB pentru a realiza caracteristica de tip Nyquist si
amplificatorul propriu-zis. Din demodulatorul DEM.I se extrag cele doua semnale: cel de VF si sunetul modulator MF pe
6,5 MHz. Urmeaza amplificatorul de videofrecventa AVF (pentru imagine) si calea de sunet, care contine amplificatorul
AFI.S, demodulatorul DEM.S si AAF.
Pentru asigurarea sincronizarii, semnalul CVBS se aduce la un separator S din care se extrage semnalul SH+V, iar in
circuitele de triere T se separa SH si SV, care comanda cele doua blocuri de baleiaj BH si BV. De regula, se introduce si un
circuit de reglaj automat al amplificarii RAA realizat cu un circuit poarta. Tensiunea de la iesirea acestuia comanda
amplificarea in AFI si amplificarea ARF din selector. Rolul reglajului este acela de a mentine constanta tensiunea de VF la
variatii ale tensiunii de intrare (post apropiat sau departat).
Un televizor in culori contine in plus un decodor corespunzator sistemului de TVC, trei AVF care urmeaza dupa
dematriciere si care comanda catozii unui cinescop tricrom, precum si partea suplimentara legata de baleiaje pentru
corectiile E-V si eventual N-S.
3.4.2. Receptia sunetului
Din punct de vedere al receptiei sunetului, receptoarele sunt de trei tipuri:
1 - cu cai complet separate pentru imagine si sunet dupa SF din selector. S-a folosit la inceputurile televiziunii.
Asigura o buna separare intre imagine si sunet, dar avea marele dezavantaj ca la variatii ale frecventei OL sunetul rezulta cu
distorsiuni sau disparea cu totul, din cauza faptului ca banda totala la AFI.S si DEM.S era de numai 150 - 200 kHz.
2 - receptorul de tip intercarrier (cu cale comuna in FI) - cel mai folosit. Sunetul se extrage ca rezultat al
heterodinarii intre semnalele cu fii si fis distantate la 6.5 MHz. Aceste semnale fiind prezente la demodulator, vor rezulta
combinatii de tipul +/- mfii, +/- nfis, in care m si n sunt numere intregi. Mai departe, din cauza filtrarii, nu pot trece decat trei
semnale:
a) semnalul de VF demodulat, cuprins intre 50 MHz si 6 MHz, este semnalul util care asigura reproducerea
imaginii;
b) un semnal avand frecventa de 6,5 MHz, modulat MF cu semnalul de AF de sunet si cu o modulatie suplimentara
in amplitudine cu semnalul de imagine. Acest semnal este util atat timp cat are doar MF si trece numai spre AFIS. Daca
ajunge dupa AVF si pe catodul cinescopului, se va observa pe ecran ca o retea fina de puncte, variabila ca intensitate si
structura dupa semnalul de sunet modulator. Acest inconvenient numit "patrunderea sunetului pe imagine", se poate elimina
prin introducerea unui circuit de rejectie acordat pe 6,5 MHz, dispus intre AVF si cinescop. Modulatia MA nedorita (cu
componentele de imagine) a semnalului de 6,5 MHz modulat MF cu semnalul de sunet constituie "patrunderea imaginii pe
sunet" si se manifesta sub forma de brum. Eliminarea neajunsului se face prin dozarea corecta a amplitudinilor semnalelor f ii
si fis, asa cum se va arata in continuare.
c) semnalul de AF, rezultat in unele tipuri de receptoare prin demodulare directa MF pe flancul unui circuit
acordat, cuprins intre 20 Hz si15 Hz. Acest semnal reprezinta un alt mod de patrundere a sunetului pe imagine si se
suprapune peste componentele de JF din spectrul de VF. Se manifesta pe ecran sub forma unor dungi orizontale, variabile ca
numar, pozitie si luminanta in ritmul sunetului. Eliminarea se obtine asigurand atenuarea convenabila pentru fis in AFI.I+S.
1. 2
Pentru a elimina sunetul de pe imagine, atenuarea acestuia in FI ar trebui sa fie cat mai mare, dar pentru a recupera sunetul
prin heterodinare, acesta trebuie sa aiba inca amplitudine suficienta. Se va alege un compromis care mai trebuie sa tina
seama si de faptul ca imaginea se transmite cu modulatie negativa, ca albul deci este la minimum de purtatoare si ca trebuie
pastrat un raport minim intre amplitudinile PI si PS in timpul transmisiunii. Pentru a nu apare patrunderea imaginii pe sunet,
nivelul de alb la emisie nu trebuie sa scada sub valoarea de 12%. Daca la varf de modulatie semnalul S H+V corespunde la
purtatoare 100%, din cauza atenuarii pe flancul Nyquist in receptor se regaseste la 50%. In cazul nivelului de alb, din 12%
se regaseste din acelasi motiv 6%. S-a constatat ca daca sunetul este sub 3%, nu apare patrunderea imaginii pe sunet. In
raport cu atenuarea de la frecventele centrale ale curbei, valoarea aceasta reprezinta circa 30 dB. Evaluarea s-a facut in
situatia in care puterile de emisie ar fi fost egale. Tinand cont de raportul real al acestora, se poate deduce valoarea exacta a
atenuarii corespunzatoare. Cand nu se respecta acest raport din cauza unui acord defectuos, sau a unei atenuari incorecte, si
se transmit imagini cu mult alb, ca scene luminoase sau subtitrari, apare patrunderea imaginii pe sunet. Deoarece cea mai
importanta componenta din spectrul de imagine este cea cu frecventa de 50 Hz (de la SV si BH), efectul se va manifesta sub
forma de brum.
3 - receptia cu sunet cvasiparalel elimina neajunsurile primelor doua tipuri de receptoare. Imaginea are o cale
complet separata iar sunetul se extrage intr-o a doua cale tot prin heterodinare, dar in alte conditii. Din schema bloc din
figura 3.13 se observa o filtrare completa a sunetului pe calea de FI imagine.
Pe calea de sunet se aduc insa PI si PS cu amplitudini egale. Se recupereaza PI, care se introduce in amplitudine
constanta intr-un demodulator de produs, la iesirea caruia se obtine printr-un filtru de 6,5 MHz doar PS translatata la 6,5
MHz cu MF utila si fara MA parazita. Ulterior se va face demodularea MF.

3.4.3. Selectorul de canale

Acesta trebuie sa asigure in FIF si UIF:
- adaptarea si simetrizarea in raport cu fiderul;
- amplificarea necesara, de regula 30 dB;
- atenuarea frecventei intermediare la cel putin -40 dB;
- atenuarea frecventei oglinda f0 = fs + 2fi = fh + fi;
- schimbarea de frecventa;
- reglajul automat al amplificarii (20 ... 40 dB in functie de schema folosita);
- reducerea radiatiei oscilatorului local.
Se prezinta o schema bloc de selector FIF - UIF:
Se observa ca in UIF, SF (mixerul) din partea de FIF este folosit ca amplificator de FI. In FIF se foloseste
schimbarea de frecventa aditiva cu OL separat, iar in UIF - mixerul autooscilant. In FIF se folosesc circuite discrete pentru
acord, iar in UIF - linii. Pentru acord se folosesc diode varicap, iar pentru comutarile benzilor I, II, III se folosesc diode de
comutatie. In mod normal RAA se face regland tensiunea (sau curentul) in baza (respectiv emitorul) unui tranzistor (in
functie de conexiune). Pentru RAA se folosesc si atenuatoare cu diode PIN sau amplificatoare cu tetrode MOS (pe o grila se
aplica semnalul de la antena, pe cealalta grila - tensiunea RAA). Tetrodele MOS se folosesc si ca mixere, pe cele doua grile
aplicandu-se cele doua semnale de mixat. Ex: TEC.MOS cu doua grile cu canal n initial: BF 960 ... BF 966, 980, 981.

1. 3
3.4.4. Amplificatorul de frecventa intermediara
In AFI se realizeaza:
- caracteristica Nyquist;
- rejectia canalelor adiacente;
- atenuarea sunetului la valoarea dorita;
- partea cea mai mare a amplificarii din receptor (60 - 80 dB);
- reglajul automat al amplificarii.
Din mai multe motive, valoarea frecventei intermediare s-a ales (in cazul normei noastre) fi = 38 MHz.
Se prezinta o caracteristica tipica de AFI:

Dupa variante de schema cu elemente discrete si cu circuite sincrone sau decalate acordate, s-au realizat variante de
AFI cu un CI amplificator de banda larga (ex: TDA 440) si un singur bloc la intrarea AFI care asigura forma dorita a
caracteristicii AFI, inclusiv rejectiile necesare. Selectivitatea poate fi realizata fie cu un FUS (filtru cu unde acustice de
suprafata, SAW = surface acoustical wave), fie cu un filtru trece-banda FTB care contine si circuite de rejectie. FUS este
foarte compact si nu necesita nici un reglaj ulterior. Ca montura se prezinta ca si capsula unui cristal de cuart. FTB contine
de obicei doua circuite de rejectie ca structuri dublu T (sau T podit) si un circuit combinat serie - derivatie pentru asigurarea
atenuarii sunetului.

1. 4
 Demodulatorul MA pentru imagine nu mai foloseste demodularea de anvelopa (cu o dioda), ci cea de produs in
acelasi CI cu AFI. Acesta contine un multiplicator analogic unde se inmulteste semnalul cu purtatoarea extrasa cu ajutorul
unui circuit acordat pe 38 MHz. Detectia fiind sincrona si fara defazaj, se elimina distorsiunea in cuadratura.
Circuitul de RAA este realizat tot in CI de FI, sub forma unei porti analogice cu amplitudine. Poarta este deschisa
de impulsurile de intoarcere din baleiajul H, astfel ca sa lase sa treaca numai impulsurile SH din intregul semnal CVBS. In
aceste conditii, tensiunea de RAA nu depinde de continutul imaginii, care variaza de la scena la scena, ci de purtatoare, deci
de campul existent la locul de receptie.

Sunt situatii in care in blocul AFI se monteaza si AFIS si demodulatorul de sunet, realizate cu CI (de ex: TBA
120). Nu se mai foloseste solutia cu discriminator de raport cu doua diode. Demodularea se face cu un multiplicator
analogic, dar tinand seama ca semnalele sunt modulate MF, trebuie facuta o transformare a acestora. Pe cele doua intrari ale
multiplicatorului se introduc: pe una - semnalul cu MF si pe cealalta un semnal care trece printr-un circuit ca cel din fig.3.16
(sau printr-un filtru ceramic).

Condensatorul CC introduce un defazaj de π/2, iar circuitul LC derivatie are o caracteristica de faza de tipul
jd = -arctg2 ⋅ Q s
Df π
1, rezultand caracteristica globala j = + jd 2 ca in fig 3.17.
f0 2
Daca banda este restransa in jurul frecventei f0 = 6,5 MHz, caracteristica ϕ3 este practic liniara si va rezulta o
relatie liniara intre faza si frecventa semnalului modulator (respectiv amplitudinea semnalului de AF). In acest caz,
π Df π
j = - 2 Qs 4. La f0 rezulta ca j = 5, iar demodulatorul se mai numeste demodulator in cuadratura. Multiplicatorul
2 f0 2
analogic va functiona ca element sensibil la faza. La iesire, dupa filtrare, se va obtine numai componenta lent variabila
proportionala cu semnalul de AF.
3.4.5. Amplificatorul de VF
In receptoarele de televiziune sarcina AVF este constituita de cinescop, care prezinta pe catod o capacitate de
maximum 10 pF. La bornele acestei capacitati trebuie sa se asigure semnale in amplitudine de 40 - 50 V pentru cinescoapele
mici si 80 - 100 V pentru cele mari. Pentru astfel de amplitudini, tensiunea de alimentare trebuie sa fie de ordinul 150 - 200
V. Amplificarea este circa 30 - 40 dB. Ca sa se realizeze banda sufucienta de frecventa (cca 5 - 6 MHz), respectiv
fronturi bune ale acestor semnale de VF de amplitudine foarte mare, trebuie folosite etaje care sa asigure viteza mare de
variatie a semnalelor de iesire, de sute de volti pe ms (SR - slew rate mare). Variantele cele mai simple folosesc etaje de
putere in clasa A, cu corectii in circuitul de iesire si cu reactie negativa serie-serie selectiva in emitorul tranzistorului care
lucreaza in montaj cu EC. Rezistenta de sarcina trebuie sa fie de valoare redusa, pentru a nu introduce distorsiuni de
amplitudine la frecvente inalte (datorita capacitatii de intrare in cinescop in paralel cu R sarcina). Tranzistorul trebuie sa fie
de putere, puterea disipata fiind 1 - 10 W in functie de tipul schemei si de marimea cinescopului (ex: BF 459). Varianta
aceasta prezinta dezavantajul consumului ridicat la cinescoapelemari sau la TVC. La TVC se folosesc si scheme in clasa A
(ex: Telecolor 3007 - in montaj BC), dar mai ales in clasa B sau AB (cu sarcina activa - ex: Cromatic)
In AVF se realizeaza stingerea pe verticala prin blocarea tranzistorului, cu ajutorul impulsurilor B V aduse de
exemplu cu o dioda pe rezistenta din emitorul TB. Stingerea pe orizontala de obicei se realizeaza pe grila cinescopului cu
impulsuri de la transformatorul de iesire linii. In circuitul de iesire al TB se introduce si circuitul de rejectie LC paralel,
acordat pe 6,5 MHz, care asigura eliminarea sunetului aparut in AVF dupa detectie. De asemenea, se poate asigura si
limitarea curentului de fascicol, astfel incat sa fie protejate cinescopul si dioda redresoare de FIT. La intrarea etajului final
se poate face reglajul amplitudinii semnalului pentru a asigura reglarea contrastului. Reglajul trebuie facut astfel incat
nivelul de negru sa nu fie afectat de amplitudinea semnalului de VF. Una dintre metodele cele mai folosite la TVAN este sa
se realizeze o punte intre etajul preamplificator si etajul final, iar intr-o diagonala a puntii sa se introduca potentiometrul de
reglaj al contrastului.
1. 5
Doua brate ale puntii sunt formate din VT1 (TS prefinal) cu Rc si Re (de pe Rc se culege semnalul de VF), iar celelalte
brate sunt formate din R1, R2 (divizor de tensiune). R1, R2 se aleg astfel incat potentialul VB = VA pentru negrul din semnalul
de VF.
In aceste conditii, prin deplasarea cursorului potentiometrului P se schimba numai amplitudinea semnalului de
videofrecventa, dar nivelul de negru ramane constant.
3.4.6.Tendinte actuale si de viitor
-Introducerea de facilitati suplimentare: telecomenzi cu infrarosu, afisarea de ora, canal, comenzi (ON SCREEN
DISPLAY), acord pe imagine, sinteza de frecventa, sistem teletext, toate fiind realizate digital;
-Introducerea a ceea ce se numeste imagine in imagine (picture in picture). Pe ecran se decupeaza o portiune mica
de imagine in care se afiseaza imaginea corespunzatoare altui program. In momentul in care al doilea program devine
interesant, se comuta canalul;
-Realizarea unor televizoare plate cu ecrane de 0,9 x 1,2m.
-Televiziunea de inalta definitie HDTV, televizoare cu raport de aspect = 16/9 (ecran plat)
-Introducerea intrarilor si iesirilor de videofrecventa pentru magnetoscop (VCR) si jocuri TV. Imaginea redata este
de calitate mai buna, deoarece se reduc distorsiunile datorita modularii - demodularii necesare daca se foloseste intrarea de
radiofrecventa a televizorului (intrarea de antena);
-Introducerea intrarilor RGB pentru acces de la calculatoare, de la decodoare de teletext (TTX) si/sau videotext
(VTX);
-Asocierea cu un adaptor pentru receptia directa de pe satelit;
-Digitalizarea partiala a receptoarelor de televiziune. Ex: in figura, intre demodulare si etajele finale prelucrarea
semnalelor de audiofrecventa si videofrecventa se face digital, necesitand cele doua convertoare, CAN si CNA. Daca numai
sunetul este codat digital, se numeste NICAM;

-Realizarea terminalului inteligent sau a terminalului videointegrat (IVT - Integrated Video Terminal). Receptorul
de televiziune devine inteligent fiind asociat cu: magnetoscop, sisteme teletext si videotext, calculator folosit ca instrument
de calcul la domiciliu si de conversatie cu un calculator central; -Pentru programele transmise prin satelit sau prin CATV,
exista tendinta de a introduce accesul conditionat al telespectatorilor la aceste programe. Accesul conditionat se realizeaza
prin codarea (cifrarea) semnalului. Pentru decodare, abonatul care a platit, primeste un decodor. Se construiesc si decodoare
care pot fi deblocate cu carte de credit inteligenta (SMART CARD).

1. 6
 CAP.4. DISPOZITIVE DE REPRODUCERE A IMAGINILOR

4.1. Tubul cinescop pentru alb-negru

Principiul de functionare. Este un tub cu fascicol electronic focalizat si ecran luminiscent asemanator tubului
catodic din osciloscoape, dar cu deosebirea ca in cinescop semnalul video moduleaza in intensitate fascicolul electronic,
care exploreaza suprafata ecranului. Deviatia fascicolului este efectuata de un sistem de deflexie magnetica, situat in
exteriorul tubului.
Constructia. Tuburile cinescop obisnuite, utilizate in televizoare si monitoare, au ecranul dreptunghiular si unghiul
de deflexie mare (90-110º). Elementele constructive sunt
prezentate in figura 4.1.
1- termocatod (catod incalzit de filament);
2- grila de comanda (grila Wehnelt);
3- grila ecran (legata la 6);
4- primul anod (de accelerare);
5- anod de focalizare;
6- al doilea anod;
7- strat conductiv sau vopsea conductoare, depusa
pe fata interioara a balonului si legata electric cu un al
doilea anod 6 si cu borna exterioara 9 (borna de FIT);
8- luminoforul ecranului;
10- bobine de deflexie (BH, BV);
11- fascicol electronic.
Electrozii 1, 2 si 3 actioneaza ca o lentila
electrostatica convergenta, ce formeaza un catod virtual pe tun electronic
axul tunului electronic, in imediata apropiere a
fig. 4.1. tip tetroda
termocatodului. Electrozii 4, 5 si 6 actioneaza ca o a doua
lentila care formeaza in planul ecranului imaginea reala a catodului virtual. Distanta focala a acestei lentile se modifica de
obicei prin variatia tensiunii aplicate anodului 5 (grilei) de focalizare G3.
Obs: Tuburile actuale nu mai sunt tetroda clasica, caci au grila ecran 3 intre 4 si 5.
Uzual, catodul este la U=50 ... 100V, grila de comanda este la un potential negativ de cativa zeci de volti fata de
catod (UG1=-30 ... +65V;-55 ...+55V reglaj luminozitate la televizoarele alb-negru), UG2=510V (300V la tuburi cu diagonala
mica), UG3=0...510V. Al doilea anod este alimentat la FIT=18kV (11kV la sport, 9kV la diagonala 16 cm). Filtrarea acestei
tensiuni redresate monoalternanta este realizata de capacitatea (nF) dintre acvadag (12) si 7. Aceasta capacitate de 2-3 nF la
18kV ramane incarcata cateva minute dupa oprirea televizorului si se recomanda descarcarea ei printr-o rezistenta mica
(100Ω). In tubul cinescop pot aparea descarcari accidentale, care induc tensiuni mari in toate conductoarele sau traseele de
circuit, si pun in pericol tranzistoarele si C.I. din televizoare.
Pentru eclatarea (limitarea) tensiunilor periculoase (peste 1300Vvv) se prevad eclatoare (dist=d) calibrate, pe toate
piciorusele soclului tubului cinescop. Nu este permisa descarcarea direct la masa a FIT (mai ales in timpul functionarii),
marirea distantei la eclatoare (ex: cu surubelnita), sau lungirea ori intreruperea firului de masa cu agrafa al cinescopului. Ca
luminofori se folosesc sulfuri, selenuri, silicati, wolframati sau fluoruri ale elementelor din coloana a doua a tabelului lui
Mendeleev (Zn, Cd, Mg, etc.). La aceste materiale se adauga pentru activare Ag, Mn, Cu, Cr, s.a. Eficienta ecranului "alb"
obisnuit este de 6-12 Cd/W, ea fiind imbunatatita prin "aluminizare", adica prin depunerea unei foite foarte subtiri de Al
(0,5-1µm) pe suprafata interioara a luminoforului.
Caracteristica de modulatie a cinescopului. Ba=f(Uc) reprezinta curba de variatie a stralucirii aparente a
ecranului Ba in functie de tensiunea aplicata electrodului de comanda Uc. La tensiuni anodice mari, Ba este aproximativ
proportionala cu curentul fascicolului electronic if astfel ca practic, caracteristica de modulatie este data sub forma if=f(Uc).
Caracteristica de modulatie este functie de electrodul pe care se aplica semnalul de comanda, excitatia (modulatia) pe catod
fiind mai avantajoasa decat cea pe grila (fig. 4.2).
In determinarea plajei de lucru a reglajului de stralucire se tine seama ca nu trebuie depasita valoarea de 300µA
pentru if, in caz contrar fiind puse in pericol redresorul de FIT si luminoforul tubului cinescop. Practic, variatia curentului in
limitele 60-120µA este suficienta pentru o imagine cu luminozitate normala (30 ... 50 nit). Exista si cinescoape speciale,
numite cinescoape de proiectie, cu ajutorul carora se proiecteaza imaginile pe un ecran mare, folosind un sistem optic cu
obiective obisnuite sau cu oglinda sferica concava. Aceste cinescoape au dimensiuni mai reduse ale ecranului (6...23cm),
dar straluciri foarte mari (103...105nit). Asemenea straluciri se asigura cu tensiuni de accelerare intre 25 si 100kV, curenti i f
foarte mari, ajungand la o putere specifica a fascicolului de explorare de 0,1...0,3W/cm2. Functionand intr-un regim electric
fortat si in conditii mai grele de temperatura, durata de functionare a cinescoapelor de proiectie nu depaseste cateva sute de
ore. (La cinescoapele obisnuite durata de functionare este 5000-10000 ore.)
1. 7
 fig. 4.2.

4.2. Tuburi cinescop tricromatice

Aceste tuburi sunt folosite in receptoarele televiziunii color pentru transformarea semnalelor video corespunzatoare
culorilor fundamentale (R, G, B) sau a semnalelor diferenta de culoare), in energie luminoasa, capabila sa reproduca
imaginile televiziunii color.
Tipuri de cinescoape tricromatice. Dupa modul de reconstituire a imaginii se deosebesc cinescoape tricromatice de
tip simultan, in care fiecare dintre culorile fundamentale R, G, B este prezenta, in principiu, in fiecare moment (in afara de
cazul in care luminanta culorii este nula), si cinescoape de tip secvential, in care numai una dintre cele trei culori R, G, B
este redata la un moment dat. In acest caz, viteza de succesiune a culorilor trebuie sa fie suficient de mare pentru ca ochiul
sa nu poata discerne culorile separat, astfel incat prin "integrarea" celor trei culori sa se obtina senzatia corespunzatoare
imaginii in culorile transmise. Ca exemple de tuburi din prima categorie se pot mentiona: tubul tricromatic cu masca
perforata (cu tunurile in ∆-delta sau in linie), tubul cu trei tunuri electronice si cu grila de postfocalizare, tubul trinitron, etc.,
toate aceste tuburi folosind trei fascicole electronice comandate de semnalele ER, EG, EB. Tuburile cinescop cu actiune
secventiala sunt prevazute cu un singur tun electronic, care excita succesiv luminoforii corespunzatori culorilor
fundamentale. Se pot da ca exemplu tubul cromatron cu un singur fascicol, cinescopul cu indexare, tubul tip banana etc.
1) Cinescopul tricromatic cu masca perforata (Shadow Mask) a fost realizat de firma RCA in 1950 (varianta in
"delta"). Ecranul tubului este un mozaic realizat dintr-un numar foarte mare de granule de luminofori R, G, B (500.000x3),
asezate in varfurile unor triunghiuri echilaterale (triade), care se succed cu regularitate. Fascicolele electronice sunt formate
de trei tunuri dispuse in triunghi (tunuri in ∆). In imediata apropiere a ecranului (10-20mm) se afla o masca perforata (de
cca 0,15mm grosime), cu orificii circulare (Φ=250µm), al caror numar este egal cu cel al triadelor (ex:500.000, obtinute
prin mijloace foto). Sistemul electrono-optic al tubului este astfel construit incat cele trei fascicole focalizate trec sub un
unghi de cca 1º prin orificiile mastii, pentru a cadea apoi pe luminoforii a caror culoare corespunde cu semnalul video
aplicat tunului electronic respectiv. Transparenta mastii nu depaseste 15-18%, obtinerea unei straluciri acceptabile
necesitand tensiuni de accelerare de 25kV la un curent de fascicol de 1...1,5mA. Puterea ceruta generatoarelor de baleiaj
creste si ea de 1,5...3 ori fata de AN, in functie de unghiul de deflexie (90º sau 110º) si de diametrul gatului tubului (36,5
sau 29,1mm). Tuburile in "delta" necesita un numar foarte mare de reglaje in exploatare, pentru o reproducere
corespunzatoare a culorilor pe intreaga suprafata a ecranului. De asemenea, aceste tuburi sunt foarte sensibile la campurile
magnetice perturbatoare (campul magnetic terestru, etc.), necesitand instalarea unor bobine de demagnetizare si a unor
ecrane magnetice speciale. In prezent, aceste tuburi au fost inlocuite de o varianta perfectionata realizata tot de RCA in
1972: tubul cu masca perforata, cu autoconvergenta, cu tunurile asezate "in linie" tip PIL (Precision In-Line). Cei trei
luminofori formeaza grupuri de benzi verticale, doua triade alaturate fiind decalate cu jumatate de pas (pentru a micsora
efectul de moar) - figura 4.3.
G
R

B
G
B
R

G
B
R

fig. 4.3.

1. 8
 Masca din tabla de otel 0,1mm este prevazuta cu orificii in forma de fante, cate una pentru triada. Prin asezarea in
linie a tunurilor, distorsiunile de trapez ale rastrelor R si B sunt simetrice (rastrul G este lipsit de aceste distorsiuni), iar
compensarea lor se asigura prin astigmatismul campului magnetic al bobinelor de deflexie. In acest scop, prin constructie,
bobinele de deflexie H introduc mici distorsiuni tip "perna" (fig. 4.4.a), iar bobinele V - distorsiuni tip butoi (fig. 4.4.b),
aceste campuri actionand la fel ca o lentila "cilindrica" intr-un sistem optic echivalent (aceasta a dus la denumirea de tub cu
autoconvergenta).

b)
fig. 4.4. a)

Reglajul puritatii culorii se efectueaza simplu, prin deplasarea fascicolului doar pe orizontala, uniformitatea
culorilor fundamentale pe intreg ecranul nefiind influentata de variatia campului magnetic terestru (care conduce doar la
deplasarea fascicolelor in plan vertical). Este necesar ca axele celor trei fascicole sa fie paralele cu axa tubului (cu o abatere
sub +/-0,5º) si perfect simetrice, iar bobinele de deflexie sa fie realizate cu mare precizie, ele fiind fixate rigid pe gatul
tubului, imediat dupa reglare de catre fabrica constructoare.
Autoconvergenta se poate asigura numai la unghiuri mici de deflexie. La unghiuri mari (110º), sunt necesare
masuri speciale pentru a realiza convergenta dinamica la extremitatile rastrului. In acest scop se pot folosi 4 bobine
suplimentare, care formeaza o lentila magnetica cu 4 poli. In acest caz convergenta statica, puritatea culorii si simetria
rastrului se regleaza cu magneti permanenti inelari asezati pe gatul tubului (formand unitatea multipol). Blindajul magnetic
la aceste tuburi se gaseste in interiorul lor, pe peretii balonului de sticla, si este realizat dintr-un material cu proprietati
feromagnetice, cu o permeabilitate magnetica initiala mare. Avand o caracteristica de magnetizare dupa o curba de
histerezis, blindajul magnetic capata in timp o magnetizare remanenta. Din acest motiv, la fiecare punere in functiune a
televizorului, la televizoarele fara telecomanda, tubul cinescop este supus unor cicluri succesive de camp magnetic
alternativ descrescator, incepand de la o valoare mai mare (7-11A), pana la 0 (2mA) intr-un timp cat mai scurt. Se folosesc
1-2 bobine de demagnetizare in serie cu 1-2 termistoare cu coeficient pozitiv de temperatura (PTC). Dintre producatorii
actuali de astfel de tuburi se remarca RCA-SUA cu sistemul PIL-54 (marcata cu 2 puncte - A) - figura 4.5, gat subtire-
29mm, Philips-Olanda cu sistemul 20 Ax sau 30 Ax - gat gros - 36,5mm - tunuri coplanare "in-line".

A
B

Ca urmare a randamentelor diferite ale luminoforilor, pentru obtinerea unei imagini albe, ponderile curentilor celor
trei fascicole in cadrul curentului total anodic vor fi diferite. Stabilirea acestor ponderi, se face prin "reglajul punctului de
alb" care consta in reglarea amplitudinii semnalelor R, G, B (uzual numai G si B) pe catozi, pentru obtinerea pe ecran a
imaginii albe. O alta problema care apare este datorata caracteristicilor de comanda ale celor trei tunuri (figura 4.6).

fig. 4.5.

fig. 4.6.

1. 9
 Tensiunile pe cei trei catozi pentru care intensitatile curentilor de fascicol se anuleaza (tensiunile "de taiere") au
valori diferite. Pentru o redare corecta a negrului, tunurile trebuie sa se deschida simultan, ceea ce se obtine prin reglarea
tensiunilor de taiere ale curentilor de fascicol pe fiecare tun electronic (reglajul punctului de negru). Daca tuburile de 110º
au avantajul unei lungimi mai mici la diagonale mari (67cm), tuburile de 90º au avantajul unui consum de energie mai mic,
iar cele moderne pana la 51cm diagonala nu necesita corectia de perna nici pe verticala nici pe orizontala.
Din punct de vedere al stralucirii si contrastului se remarca si tuburile BLACK STRIPE tip SSI si RIS ale firmei
TOSHIBA si HITACHI (marcat cu 4 puncte - B). La acestea, intre benzile de luminofori, se intercaleaza benzi negre pentru
marirea contrastului.
2) Tubul tricromatic trinitron, creat de firma SONY in 1968, este un cinescop cu masca cu trei fascicole a caror
focalizare si convergenta sunt asigurate de un singur sistem electrono-optic. Trei tunuri electronice formeaza trei fascicole
electronice coplanare, fascicolul G fiind situat in axul tubului. Luminoforii sunt in forma de benzi ce formeaza triada RGB.
Masca (grila de apertura) consta dintr-o foita metalica cu cate o fanta pentru fiecare triada. Sistemul electrono-optic al
trinitronului are configuratia din figura 4.7.

M - Modulator;
E - Grila ecran;
A – primul anod
(electod de focalizare);
A2 - al doilea anod;
PDI si PDE - placi de
deviere (interioare si
exterioare);
GA - grila de apertura.

fig. 4.7.

Dupa ce sunt focalizate cu cele doua lentile (figurate cu linie intrerupta), fascicolele R si B sunt supuse actiunii campurilor
dintre placile PDE si PDI, care le asigura convergenta necesara in planul ecranului. Potentialul aplicat placilor PDE este mai
mic decat potentialul placilor PDI cu o cantitate Uconv (necesar pentru obtinerea convergentei), care are o componenta
continua Uconv o=250...350V si o componenta parabolica (cu frecventa fH) ΔUconv=30...60V, ca in figura 4.8. Reglajul
convergentei se reduce la ajustarea
acestor tensiuni.

fig. 4.8.

Reglajul convergentei la tuburile SONY moderne (1990) se face asemanator ca reglajul focalizarii la tuburile in-
line, ca in figura 4.9.
1.fig.
10 4.9.
 Istoric: datorita vibratiilor parazite ale mastii (grilei de apertura), initial s-au fabricat doar TV cu diagonala mica.
Apoi tehnologia a permis in 1973 diagonala de 45,7cm (unghi de 114º), 1976 - 81,7cm iar in prezent 114,3cm. Lungimea
tunului a fost micsorata la 152mm si unghiul de deflexie marit la 114º. La tuburile black-trinitron, ecranul tubului
reprezinta o portiune din suprafata unui cilindru, ceea ce reprezinta mai multe avantaje fata de cele cu masca perforata, care
au ecranul o portiune din suprafata unei sfere. Colturile sunt drepte, fara distorsiuni si nu reflecta lumina ambianta. Ecranul
negru este mai usor suportat de ochi, iar contrastul este mai mare.
Un tub foarte plat este supertrinitronul, cu tun de tip superbrix. El are diametrul lentilei G4 (L2) marit de la 12,4
la 14,4mm, distanta L1 - L2 marita de la 27mm la 40mm, ceea ce permite fascicole cu 30% mai mici (subtiri). Ecranul
folosit este de tip Titanbright Layer, format dintr-un invelis de dungi de carbon peste care se afla un strat de dioxid de titan
de 5…10µm. Creste eficienta luminozitatii fosforului, rezultand o stralucire cu 10 - 15% mai mare. Stralucirile mari
scurteaza viata catodului, de aceea se foloseste un catod din indiu, catod folosit si la tuburile trinitron de 45 inci (114,3cm).
Acest tip de catod poate genera un curent de fascicol cu 20% mai mare decat al catodului normal cu oxid, fara a i se reduce
viata. Indiul este adaugat la baza catodului cu oxid si ajuta la controlul reactiei intre stratul de oxid si metalul de baza.
Avantaje: masca trinitronului are o transparenta de 22-24% asigurand o stralucire a ecranului cu 50% mai mare
decat la un tub cu masca perforata. Masca are insa o rezistenta mecanica scazuta, pentru ecrane mari luandu-se masuri
speciale, ceea ce mareste mult pretul. Diametrul gatului tubului este mic (29,1mm), iar datorita convergentei bune, se pot
fabrica tuburi scurte cu unghiuri de deflexie de 114° sau chiar 120°.
3) Tubul tricromatic cu efect penetron are un singur tun si se foloseste la monitoare de control sau la calculatoare,
avand unghiul de deflexie mic (cca. 50°).
4) Tubul tricromatic cu semnal de indexare este un exemplu de tub cu reproducere secventiala a culorilor. El nu s-a
impus, caci desi comutarea culorilor se realizeaza cu circuite complexe, parametrii finali (stralucire, saturatie) sunt modesti.

4.3. Posibilitati de realizare a televizorului "plat"

Acesta este un TV redus practic la doua dimensiuni. Au fost incercate urmatoarele metode de refacere a imaginii:
- explorarea cu fascicol electronic;
- adresarea tip matrice (pe linii si pe coloane);
- adresarea individuala.
In explorarea cu fascicol electronic (in tub cu vid) s-au incercat 2 variante:
1) tuburi cu sisteme electrono-optice complicate, care asigura "intoarcerea" fascicolului electronic pentru reducerea
lungimii tubului;
2) tuburi cu catod plat si in sisteme de comanda pentru a permite trecerea fascicolului spre luminoforii ecranului
numai in puncte bine determinate. Ex: ecranul tip DIGISPLAY al firmei NORTHROP CORP. (SUA), cu adresare
matriceala.
Panourile electroluminiscente - realizate din straturi cu structura granulara (comandate in c.c. sau c.a.) sau tip
pelicula (comandate in c.a.), prezinta avantajul pretului. Se pot folosi si ecrane panou cu LED-uri (adresare individuala) sau
cu cristale lichide (adresare matriceala). Ultimele prezinta inertie cam mare.
Exista dispozitive de afisaj de televiziune cu descarcare in gaze (cu plasma). Pentru ecrane peste un metru patrat se

folosesc si sisteme cu laser.

Cap.5. CIRCUITE DE DEFLEXIE

5.1. Introducere

Circuitele de deflexie asigura în televiziune energia, forma necesara, periodicitatea corecta (sincrona) a curentilor

care comanda sistemele de deflexie pentru analiza sau sinteza imaginii.

Circuitele, ca si sistemele de baleiaj carora le sunt destinate, se pot clasifica dupa:

1) forma în care se face baleiajul:
- baleiaj liniar;
- baleiaj spiral;
- baleiaj sinusoidal, etc.
2) locul în care sunt folosite:
- baleiaj pentru cinescop;
- baleiaj pentru videocaptor.
1. 11
3) metoda folosita:
- analogica;
- digitala.
În televiziunea obisnuita (comerciala sau pentru marele public) se foloseste baleiajul analogic, liniar, cu viteza
constanta, pentru a se asigura o explorare întretesuta.
În alte sisteme, de exemplu camerele cu dispozitive videocaptoare integrate cu cuplaj prin sarcina (CCD), se folosesc
baleiaje digitale. În continuare se prezinta sistemele de baleiaj clasice folosite pentru cinescoape, acestea fiind cele mai
raspandite.

5.2. Deflexia magnetica

Deoarece deflexia electrostatica cere tensiuni foarte mari pentru a desfasura fascicolul electronic pe ecrane de
dimensiuni mari si implica marirea lungimii tuburilor, pentru cinescoape, ca si pentru marea majoritate a tuburilor videocaptoare,
se foloseste deflexia magnetica. Aceasta se realizeaza cu ajutorul a doua perechi de bobine dispuse unele în jurul celorlalte pe
gatul tubului. În practica, bobinele îmbraca si o parte din conul tubului.
Cele doua perechi de bobine avand axele perpendiculare, vor produce deflexia dupa cele doua directii, H si V. În
campul magnetic, un electron se misca dupa
un arc de cerc, iar de la iesirea din campul
produs de bobinele de deflexie si pana la
ecran, pe tangenta la cerc dusa în punctul de
iesire din camp (fig. 5.1).

Unghiul ϕ este dat de relatia

l I B
sinϕ = = e , unde l este lungimea
R mv
campului bobinelor de deflexie, v este
viteza cu care intra electronul în campul
magnetic B, M este m masa electronului, R
este raza arcului de cerc.
Daca se neglijeaja distanta PM, se poate
considera ca centrul de deflexie M este Fig. 5.1
dispus la jumatatea bobinelor de deflexie
(P). Daca se presupune ecranul sferic
amplasat la distanta L de centrul de deflexie M, deviatia totala pe ecran va fi Ys = Lsinϕ. Daca se tine seama de egalitatea
mv 2
energiei cinetice cu lucrul mecanic produs de camp asupra electronilor: eU a = , unde Ua este tensiunea de accelerare, se
2
e B
obtine Y s = ⋅ l ⋅ L ≈ B ≈ I , unde I este curentul prin bobinele de deflexie.
2m Ua
Se observa ca într-un cinescop, daca nu se iau masuri de prevedere, la cresterea luminozitatii ecranului (deci la
cresterea curentului de fascicol, adica la scaderea Ua datorita rezistentei interne a redresorului FIT), se mareste dimensiunea
imaginii (bluming-înflorire). Dintre distorsiunile care intervin la deflexie, cele mai importante sunt cele care se datoresc formei
ecranului, deoarece acesta nu se face sferic, ci aproape plat.
sinϕ
Deviatia Y p = L ⋅ tgϕ = L 6. Cu cat distanta este mai mare fata de centrul ecranului (în ambele sensuri), liniile de
1 - sin 2 ϕ
rastru vor fi mai departate între ele, si nu echidistante, ca la ecranul sferic. Aceasta se numeste distorsiune simetrica.
Daca se cumuleaza efectele pe cele doua directii si se tine seama ca la colturi unghiurile de deflexie sunt cele mai mari, se va
obtine o imagine sub forma de perna ( ), cu linii care nu sunt echidistante si avand o curbura cu atat mai accentuata
cu cat unghiul de deflexie este mai mare. Aceasta se numeste distorsiune de perna sau de tangenta. La curentii care variaza
liniar cu timpul, se vor obtine deplasari neliniare pe ecran. Pentru evitarea acestor distorsiuni se vor face corectii.

5.3. Cerinte impuse deflexiei

Pentru a asigura o deflexie corecta cu un cinescop dat, trebuie sa se asigure energia necesara pe care s-o debiteze
circuitele, amper/spirele care sa asigure curenti de forma si valoare convenabila, cu distorsiuni compensate.
Energia necesara Wm depinde de cinescop. Pentru cinescoapele curente, energia este de 0,8 mJ în cazul unei diagonale de 31 cm
TV-AN, ajundand la circa 2 mJ pentru cele de 65 cm. În cazul TVC energia ajunge la 4-5 mJ.

1. 12
Puterile necesare pentru deflexie vor fi:
- PH = WmH fH = (15...80) VA;
- PV = WmV fV = (5...25) 10-2 VA.
Acestea sunt puteri reactive. În realitate intereseaza puterile, respectiv energiile care trebuie asigurate de etajele finale ale
circuitelor de deflexie în bobine, iar acestea vor depinde de comportamentul bobinelor. Asa cum se va vedea, bobinele se
comporta inductiv la fH si rezistiv la fV. Pentru baleiajul orizontal trebuie asigurata o energie:
1 1
WmH = L M ⋅ I 2HM = L H ⋅ I 2H , iar pentru baleiajul vertical trebuie asigurata puterea
2 8 VV

PV = RVI2Vef = 1...5 W.
Pentru televizoarele alb-negru cu tuburi, folosindu-se tensiuni mari la curenti mici, LH = 0,8...1mH. Cu TB de putere, se
micsoreaza tensiunea de alimentare, marindu-se curentul rezultand LH = 80...120mH. Valoarea maxima pentru LH este dictata de
timpul de întoarcere pe orizontala, tinand cont si de capacitatile parazite LHmax = 2...5mH. Uzual, la bobinele de deflexie pe
orizontala, rezistentele exprimate în Ω sunt de acelasi ordin de marime cu inductantele exprimate în mH. Pentru bobinele de
deflexie pe verticala (de campuri) LV = 1...10mH.
Valorile inductantelor depind si de tipul constructiv al bobinelor (sa sau tor) si de modul cum se leaga acestea (serie sau paralel).
Tinand seama de frecventele de lucru fH = 15625Hz (TH = 64µs) si fV = 50Hz (TV = 20ms), pentru bobinele de linii (deflexia pe
orizontala) rezulta tLH = LH / RLH >>TH => comportament aproape pur inductiv (xH >> RH), iar pentru bobinele de deflexie pe
verticala => tLV = LV / RLV ≤TV deci un comportament aproape pur rezistiv (xV ≤RV), fara a se putea neglija XV.
Daca se foloseste explorarea cu viteza constanta, cele doua campuri uniforme si perpendiculare între ele, trebuie sa varieze liniar
cu timpul, ca si curentii care produc aceste campuri.

Fig 5.2

Deoarece întoarcerile de la dreapta la stanga si de jos în sus nu sunt utile din punct de vedere al analizei sau sintezei imaginii, se
folosesc curenti care au forma de dinte de fierastrau. Cunoscand comportamentul bobinelor, forma tensiunilor la borne rezulta ca
în figura 5.2.
Valorile curentilor depind de tipul bobinelor si de cinescopul folosit, fiind mai mari la bobine toroidale, care sunt de joasa
impedanta, si mai reduse la cele de tip sa.
Valorile specifice sunt de 2...5Avv, ajungandu-se uneori chiar si la 10 - 12Avv.
Corectii :În circuitele de baleiaj trebuie facute corectii care sa elimine:
1) distorsiunile nesimetrice produse de rezistentele de pierderi sau de neliniaritatile circuitelor ;
2) distorsiunile simetrice produse ca urmare a folosirii ecranului plat;
3) distorsiunile de perna care rezulta pana la urma tot din cauza ecranului plat.

Corectia distorsiunilor simetrice se poate realiza gasind o forma adecvata a campului,

respectiv a curentului de deflexie. Se impune o variatie neliniara a curentului, care va
avea forma de 'S' ca în figura 5.3.

Forma de 'S' va fi cu atat mai pronuntata cu cat unghiul de deflexie f este mai
mare (evident, mai mare pe H decat pe V). Aceasta se numeste corectia în 'S' sau de
ecran plat.

1. 13
Pentru corectia formei imaginilor, deci a pernei propriu-zise, se impun corectii suplimentare. Ex: în AN se folosesc magneti care îndreapta marginile
rastrului; în TVC nu se folosesc magneti, deoarece ar influenta puritatea culorii, ci se folosesc corectii dinamice, care realizeaza modularea în amplitudine
a curentilor de baleiaj pe cele doua directii. Acestea sunt cunoscute sub numele de corectie Est-Vest (pe orizontala) si Nord-Sud (pe verticala).

Un cinescop tricrom cu masca perforata "in line" tip PIL-54 de 110° are distorsiuni de rastru E-V de circa 8% si distorsiuni N-S
de circa 1% (care nu se mai corecteaza). Tuburile moderne cu diagonala pana la 51cm si unghi de deflexie de 90°, nu mai
necesita corectii.
Fig 5.3
5.4. Constructia bobinelor de deflexie

Modul în care sunt distribuite spirele în jurul gatului tubului este foarte important pentru uniformitatea campului
rezultat. Forma liniilor de camp da o anumita forma a rastrului si a sectiunii fascicolului. Exista doua mari tipuri de bobinaje:

1) bobinaje pentru rastru dreptunghiular (camp uniform), pentru tuburile care

nu necesita corectii sau la care corectiile se fac cu magneti. Ex: bobinajul cosinusoidal:
În acest caz legea de distributie a amperspirelor (sau a spirelor, daca I = ct. prin toate
spirele) se poate exprima sub forma n = n0cosa, ca în figura4.
În figura exista doua perechi de bobine în sectiune. Se observa o simetrie para fata de axa
X si una impara fata de origine. Alt exemplu este bobinajul sectionat, daca se dispun
spire numai între anumite unghiuri, la sectiuni unice, sau la sectiuni duale (fiecare ramura
a bobinei din pereche are doua fascicole de conductoare).
2) bobinaje pentru rastru predistorsionat (camp neuniform). Corectia
distorsiunilor de ecran plat se poate face si daca se constuiesc bobine care sa distorsioneze
înFig
mod5.4voit rastrul. Daca distorsiunea conduce la o forma de butoi, se poate face compensarea distorsiunii de perna introduse de
ecranul plat. Cu bobine adecvate se pot face astfel de predistorsionari si pentru a compensa distorsiunea de convergenta în cazul
celor trei fascicole din cinescoapele tricrome.

Tipuri constructive de bobine

În general se construiesc doua tipuri de bobine:
- bobine în forma de sa (ca în fig 5.5.)
- bobine în forma de tor, sau toroidale (ca în
fig 5.6.)

Bobinele se pot combina de regula în 3 moduri:

1) sa-sa (pentru linii-respectiv campuri);- la TVC Philips
(W<)
2) sa-tor (sa pentru linii, tor pentru campuri);- cele mai
uzuale la TVAN si TVC
3) tor-tor (W>)
În prima situatie se pune uneori un ecran exterior - dintr-o ferita, care
sa constituie un ecran magnetic ce izoleaza din si spre exterior. Cand
se foloseste a doua varianta, bobinele de campuri bobinate pe un tor Fig 5.5 Fig 5.6
de ferita, sunt montate la
exterior. În ultimul caz, ambele bobine se bobineaza pe acelasi tor.

Pentru TVAN se folosesc de regula sa pentru linii dispuse pe gatul tubului si toroidale pentru campuri dispuse la exterior (în
figura urmatoare se prezinta jumatate din înfasurarile necesare la tub).
Se foloseste bobinajul cosinusoidal, iar pentru îndreptarea marginilor pernei se pun niste mici magneti suplimentari:
Pentru centrare se folosesc inele magnetice. Distorsiunile simetrice se corecteaza actionand asupra formei curentilor de baleiaj.
Ordinul de masura al curentilor este IHvv =2-4 Avv si IVvv =1-2 Avv.
În cazul TVC, la cinescoapele moderne s-a cautat sa se rezolve problema autoconvergentei. Ex: cinescoape cu tuburi
coplanare (in-line de tip 20 AX sau 30 AX, cu gatul gros - 36,5 mm) sau de precizie (PIL - normal sau PIL - 54 - cu gat subtire -
29 mm). Se utilizeaza magneti permanenti montati în exteriorul gatului sau la modelele noi în interior, care sa asigure
convergenta statica, iar bobinele de deflexie sunt astfel construite încat sa se asigure si convergenta dinamica. Bobinele sunt
realizate cu un bobinaj de precizie (cu ajutorul calculatorului) cu distributie variabila, astfel încat sa apara un camp
predistorsionat în forma de perna pentru H si în forma de butoi pentru V. Chiar dupa asigurarea autoconvergentei, raman unele
erori care trebuiesc corectate pe cele doua directii. Astfel corectia divergentei pe verticala a liniilor orizontale se realizeaza cu o
distorsiune în bobine, echivalenta cu un camp tetrapolar (camp cu orientare 0/90°).

1. 14
Corectia divergentei pe orizontala a liniilor verticale se realizeaza folosind
bobinaje suplimentare alimentate de la BV, obtinandu-se un camp
tetrapolar cu orientare 45°/45° în sectiune. La tuburile PIL bobinele
toroidale de precizie tip PST (precision static toroid) se fixeaza din fabrica
pe gatul tubului, constituind cu tubul un ansamblu integrat ITC (integrated
tube components).
La cinescoapele 30 AX bobinele sa-sa sunt intersanjabile. Bobina sa de
linii asigura si corectia N-S, necesitand si cate un magnet pe partile externe
orizontale ale bobinelor.
La TVC moderne se urmareste îmbunatatirea conturantei imaginii prin
modularea în viteza a curentului de baleiaj orizontal cu derivata semnalului de luminanta. Fig 5.7
Pentru aceasta, modulatorul respectiv debiteaza pe doua bobine auxiliare SVM (Scan
Velocity Modulation = modulatia vitezei baleiajului). Ele sunt realizate sub forma imprimata,
montate în serie, avand o inductanta de cativa mH si dispuse pe suprafata interioara a bobinelor de deflexie.

Valorile caracteristice pentru deflexia TVC actuale sunt: IHvv = 5 Avv în cazul bobinei H de tip sa ( LH = 1,5 mH, RH = 1,3 Ω ) si
IVvv = 2 Avv la bobina V de tip sa ( L V = 10 mH, RV = 6Ω ), respectiv circa 1Avv la cele V toroidale, de obicei conectate în serie
( LV = 26 mH, RV = 10 Ω ).

5.5. Baleiajul orizontal (BH)

5.5.1. Generalitati

Blocul de baleiaj pe orizontala asigura deplasarea fasciculului pe orizontala (pe linii), de la stanga la dreapta pe timpul
cursei directe TdH si de la dreapta la stanga pe timpul cursei inverse sau de întoarcere T iH, în mod periodic, cu perioada TH = TdH
+ TiH = 52µs + 12µs = 64µs pentru standardul nostru.

Se da schema bloc generala a partii de baleiaj pe orizontala pentru un cinescop in figura 5.8.
Oscilatorul este sincronizat cu impulsurile SH sosite de la emisie. Asa cum se va vedea, din energia existenta în
bobinele de baleiaj pe orizontala, se poate recupera o parte, care poate fi folosita printre altele si la realizarea unor surse de
alimentare auxiliare.
Curentul prin bobine va trebui sa fie de forma liniar-variabila cu timpul (ddf). Tensiunea la bornele bobinelor va fi data de
di H
derivata curentului U H = L H 7. Aceasta va fi constanta în cazul de fata. Prin urmare, daca se aplica pe bobina o tensiune
dt
constanta comutata periodic de etajul final care va lucra ca un comutator, se va obtine curentul necesar de forma ddf.

Fig 5.8

1. 15
5.5.2 Principiul de functionare al etajului final de baleiaj pe orizontala

Fig 5.9

Schema electronica simplificata a etajului final de baleiaj pe orizontala (fig 5.9) se compune din comutatorul K cu
conductie bidirectionala, capacitatea de întoarcere C (ce include si capacitatea parazita a bobinelor Cp), care, împreuna cu
inductanta LH a bobinei de deflexie, determina durata cursei inverse, rezistenta R H echivalenta pierderilor din circuit si sursa E de
tensiune continua.
Comutatorul K consta din TB de comutatie, VT si dioda rapida antiparalel VD (în loc de TB se poate folosi si un tiristor rapid).
Pentru simplitate nu se tine cont, pentru început, de R H (presupunem RH=0). In aceste conditii capacitatea C nu influenteaza
asupra variatiei curentului Ih pe durata cursei directe. Prin aplicarea la momentul t0 a unui impuls pozitiv pe baza lui TB (fig. 10),
acesta este adus în stare de conductie la saturatie (VD fiind blocata) si, ca urmare, la bornele bobinei de deflexie se aplica o
tensiune constanta, adica uH = E, care determina o crestere a curentului prin bobina dupa o lege liniara:
t1
1 E
i H (t) =
LH ∫U
t2
H dt =
LH
t

Acest curent, notat cu iH+, curge de la +E prin bobina si TB pe durata jumatati cursei directe (t0 - t1), atingand valoarea
E TdH
maxima: I HM = ⋅ . Prin urmare, deviatia fasciculului de explorare pe durata t0 - t1 (sau t3 - t4), se realizeaza pe seama
LH 2
energiei furnizate etajului de catre sursa E. La momentul t 1, prin aplicarea unui impuls negativ pe baza TB, are loc blocarea
acestuia si ca urmare, înceteaza variatia liniara a curentului. Pe baza energiei magnetice înmagazinate în bobina, care reprezinta
de fapt energia necesara deflexiei, Wm = (1/2) LHIHM2, ia nastere în circuitul derivatie LHC, o oscilatie libera cu perioada
T0 = 2π L H ⋅ C Circuitul derivatie este lasat sa oscileze numai o semiperioada, necesara pentru a se asigura întoarcerea
fasciculului de explorare pe seama energiei existente în bobina. Prin urmare, prima semiperioada a oscilatiei libere de curent i Hi =
IHM cos(ω0t), pe durata careia curentul prin bobina variaza de la valoarea +I HM la -IHM, poate fi folosita pentru întoarcerea
fasciculului de explorare cu conditia ca perioada oscilatiei libere T0 = 2TiH. C se determina din conditia obtinerii unei anumite
durate a cursei inverse TiH = π L H ⋅ C <12µs. (C include si Cp a bobinelor)
Pe durata primei semiperioade a oscilatiei libere de curent (t 1 - t2), dioda VD este blocata de UHi + E. UHi este tensiunea care
di Hi
apare la bornele circuitului oscilant derivatie pe durata cursei inverse, fiind de forma U Hi = L H = U Hi max sin(ω0 t ) .
dt
Cunoasterea UHimax este importanta pentru a putea alege TB, dioda si C din punct de vedere al tensiunii maxime de lucru. Pentru
determinarea ei se au în vedere relatiile anterioare, sau urmatorul bilant energetic:
Wm = (1/2) LHIHM2 = We =( 1/2) CUHImax2
LH π E T dH π⋅ TdH
Rezulta U Himax = IHM = ω0 LH IHM = LH = E , care functie de TiH, este de 7..9 ori
C T iH LH 2 2 T iH
mai mare decat E, atingand valori de circa 1KV.
Tensiunea de alimentare E a etajului final este functie de tubul cinescop folosit si de bobinele de deflexie alese, adica de
energia necesara deflexiei. E=30...200V. In cazul normei OIRT, pt E = 120V, TdH = 52µs, TiH = 12µs, de unde rezulta
π ⋅ 52
U Himax = 120 = 816,8V
2 ⋅12
1. 16
 Uzual TiH < 12µs; daca TiH = 10µs rezulta UHimax = 1017,8V; daca TiH = 11µs rezulta UiHmax = 908V.
Trebuie observat ca prin întreruperea condensatorului C ramane doar Cp paralel cu bobinele LH de unde rezulta cresterea lui
uiHmax, determinand strapungerea TB sau VD. La înlocuirea dispozitivului strapuns trebuie determinata cauza ce a dus la
distrugerea lui (C, etc).
Aparitia la bornele circuitului oscilant a celei de-a doua semiperioade a oscilatiei libere (reprezentata cu linie întrerupta în fig
5.10), aduce dioda în stare de conductie, asigurand astfel suntarea circuitului oscilant de catre sursa E si comanda începerii cursei
directe.
Ca urmare, pe de-o parte, se amortizeaza oscilatiile nedorite de la începutul cursei directe si, pe de alta parte, se aplica
din nou la bornele bobinei de deflexie tensiunea E, care determina o crestere liniara a curentului iH de la -IHM la val 0.
Acest curent, notat cu iH-, curge prin dioda si bobina spre sursa E, asigurand ca energia magnetica înmagazinata de
bobinele de deflexie pe durata jumatati cursei directe (t0-t1), sa fie restituita sursei E, pe durata jumatati cursei din ciclul urmator
(t2-t3).
Procesul se numeste recuperare paralela a energiei, iar dioda poarta numele de dioda de recuperare paralela si de
amortizare.
Prin aplicarea la momentul t3, a unui impuls pe baza TB, acesta este adus în starea de conductie la saturatie, iar dioda
este blocata. Functionarea se repeta ca la momentul t0.
T0 1
Ti = ; T0 = = 2 ⋅ Ti
H 2 f0 H

1 2π π
ω0 = 2π ⋅ f 0 = = =
LH ⋅ C T0 Ti
H

Fig 5.10

5.5.3. Etaje finale reale de baleiaj pe orizontala.

Schema electrica reala a etajului final se caracterizeaza prin Rh diferit de 0. In R H întra rezistenta ohmica a bobinei de
deflexie, rezistenta TB saturat si a diodei deschise, rezistenta interna a sursei E, rezistenta de pierderi a C, pierderea de putere în
miezul de ferita, precum si pierderile de putere datorate consumului surselor auxiliare obtinute de la baleiaj pe orizontala.
Intrucat energia magnetica disponibila are valori mari, ea se foloseste si pentru obtinerea tensiunii foarte înalte (FIT), a celorlalte
tensiuni necesare pe electrozii cinescopului (accelerare, focalizare, filament), precum si pentru diverse etaje: BV, amplificator
AF, VF, etc.
Prezenta acestor pierderi de putere determina ca energia recuperata sa fie mai mica decat energia absorbita de la sursa de
alimentare. Cu alte cuvinte, pentru a acoperi pierderile de putere din circuit, etajul final trebuie sa absoarba în mod suplimentar

1. 17
aceasta putere cand TB se afla în stare de conductie, deci durata t3t4 este mai mare decat durata t2t3, (fig.10), ceea ce este
echivalent cu prezenta unei componente de curent continuu (Icc absorbit de la E) în i H .

E  
t
−
Prezenta lui Rh diferit de 0, conduce la o lege de variatie exponentiala pentru curent, adica: i H (t) =  1−e LH / R H 
. In
RH 



aceasta situatie apar distorsiuni nesimetrice deoarece la sfarsitul cursei directe, viteza de variatie a i H scade, deci scade viteza
de explorare. Obiectele aflate în partea dreapta a imaginii TV apar comprimate. Pentru eliminarea acestor distorsiuni (pe langa
faptul ca circuitele de baleiaj se realizeaza cu pierderi minime) se prevad elemente de corectie a liniaritatii pe orizontala. Pentru
corectie trebuie crescuta valoarea curentului spre sfarsitul cursei directe. Cresterea se obtine marind tensiunea aplicata pe bobina
pe timpul cursei directe în mod liniar crescator cu timpul, cu o valoare convenabila. Aceasta se poate realiza:
1) direct, prin adaugarea unei componente de tensiune TLV (liniar variabila);
2) indirect, prin introducerea în serie cu bobina LH a unei bobine de corectie Lcor. Bobina de corectie are un miez de
ferita saturabil prin polarizare cu un magnet permanent. Inductanta bobinei scade, la cresterea curentului datorita cresterii
gradului de saturare al miezului de ferita. Daca la bornele LH + Lcor se aplica E = const, la bornele L H apare o tensiune liniar
crescatoare.
Corectia distorsiunilor simetrice aparute ca urmare a folosirii ecranului plat, se realizeaza folosind curent în forma de 'S'. Pentru
aceasta se introduce în serie cu bobina LH un condensator Cs, care formeaza un circuit serie avand frecventa de rezonanta de
2,5-3 ori mai mica decat fH. Curentul va avea forma unei portiuni de sinusoida care asigura corectia necesara.
La un etaj final real, comutatorul bidirectional se poate realiza cu:
1) TB avand (în paralel) o dioda antiparalel (ex: BU406 + 6DRR4P);
2) TB cu dioda antiparalel în aceeasi capsula (ex: BU407D);
3) TB cvasisimetric, ca BU205, BU208 (jonctiunea baza-colector se comporta ca dioda cu conductie directa pe prima
parte a cursei directe);
4)tiristor cu dioda antiparalel, separate sau montate în aceeasi capsula.

Fig 5.11

La noi în tara cele mai frecvente sunt variantele 2 si 3. BU407D comuta tensiuni reduse (200-400v) si curenti mari (4-6 Avv);
BU205 comuta tensiuni mari (1000-1200v) si curenti mici (1-2 Avv), fiind realizate în tehnologie tripla difuzie. Ca exemplu se
prezinta schema de la un TV stationar (cu CI):

Pentru ca prin bobina de deflexie BDH sa nu treaca componenta continua Icc absorbita de la sursa E, care ar determina
o deplasare permanenta spre dreapta a fasciculului de explorare, alimentarea în curent continuu a BDH se face prin bobina L 1
care este mult mai mare decat LH (L1 » 10LH), iar separarea în curent continuu a etajului final se face prin Cs. Cs mai are înca 2
roluri:
1) se comporta ca un rezervor de energie, care se încarca pe prima parte a lui TdH(t2-t3;fig 5.10), recuperand energia si
se descarca pe a doua parte, cedand energie;
2) asigura corectia în 'S' a curentului pentru eliminarea distorsiunii de ecran plat. Cs nu înfluenteaza cursa inversa, caci
Cs >> C1. L1 fiind din punct de vedere al componentei alternative în paralel cu BDH, nu influenteaza LH caci L1 = 10*LH. Pe de

1. 18
alta parte L1 mai mare implica faptul ca E sunteaza neglijabil circuitul oscilant. L1 constitue de fapt si primarul unui
transformator (de linii, de înalta tensiune), folosit si pentru alte alimentari.
Uzual în loc de VT2 si VD1 se foloseste un tranzistor cvasisimetric BU205. Aceste tranzistoare au timpul de stocare ts = 1..2µs
si timpul de cadere tc = 0,2-1µs.
Pentru a reduce puterea de comutatie pe care aceste TB trebuie sa o suporte la începutul cursei inverse, cand tensiunea
creste rapid, trebuie realizata o scadere rapida a curentului de colector.
Se poate obtine un tc < 1ms daca ts se prelungeste pana la circa 10µs. In acest scop se foloseste LB din baza VT2, care
asigura o prelungire a timpului în care jonctiunea BE2 se mentine deschisa, dupa aplicarea impulsului negativ de tensiune din
secundarul Td.
Pentru a asigura conditii de lucru mai usoare tranzistorului VT2, etajul prefinal lucreaza în contratimp cu etajul final (ON-OFF),
respectiv cand primul este în conductie la saturatie, cel de-al doilea este blocat, si invers. Astfel, cand VT1 e saturat, reflecta în
secundarul transformatorului o rezistenta foarte mica, adica circuitul BG2 este aproape scurtcircuit (T2 fiind blocat).
Regimul de lucru al VT2 nu este la curent de baza constant (EC), ci apropiat de curent de emitor constant (BC), VT2 putand
suporta UCEs = 1500V > UCE0 = 700V (750V). Grupul RC din primarul Td elimina supratensiunile care apar la comutare (varfurile
desenate cu linie întrerupta).
Pentru corectia distorsiunilor nesimetrice se foloseste Lcor cu miez de ferita si magnet permanent cilindric, cu posibilitatea de
modificare a pozitiei axei N-S fata de bobina.
Reglarea dimensiunilor rastrului pe orizontala presupune posibilitatea reglarii amplitudinii IHM de deflexie. In acest scop
s-a introdus Ldim. O modificare a dimensiunilor rezulta si prin modificarea tensiunii E.
Rezistorul RA are rolul de a amortiza oscilatiile parazite care pot sa apara la intrarea în conductie a diodei, adica la
începutul cursei directe. Aceste oscilatii pot lua nastere în oricare din bobine, dar cel mai frecvent apar în Lcor.
Efectul pe ecran este o perdea de dungi verticale, în partea stanga a ecranului, cu luminozitate alternanta (efect de
perdea).

Recuperarea serie
In unele cazuri se foloseste o tensiune de alimentare redusa, de ex la TV portabile alimentate la reteaua de bord auto
(12V DC). Tensiunea necesara pe cursa directa a baleiajului pe orizontala la cinescoape obisnuite (31 cm) si la valori uzuale ale
inductantelor si curentilor, este de circa 25V. Ca sa se obtina 25V din 12V se poate folosi o schema cu recuperare serie (fig.12).
Acesta este un montaj cunoscut, folosit mult în schemele cu tuburi electronice. La pornire cand VDs conduce, Cb apare în paralel
n ac
pe înfasurare. Ca urmare Cr se încarca la o tensiune U CR = U B = (2...3)U B , care este noua sursa de la care
n ab
functioneaza montajul. Pe a doua parte a cursei directe, Cr apare conectat în paralel pe transformatorul T1 (VT1 fiind în
conductie), iar pe prima parte apare între b si c (VDS în
conductie). Prin bobina Lh va circula un curent liniar
variabil cu corectia în 'S' prin Cs. Ca final linii se
foloseste pentoda PL500 dioda de recuperare serie VDs
se utlizeaza PY88, iar Cr = 47nF/1300V nu se
conecteaza la masa.

OBS: Acest montaj nu se foloseste ca atare în cazul TB

care, spre deosebire de tuburi, lucreaza la curenti mari,
care trec prin capacitati. Ar rezulta Cr si Cb scumpe,
deoarece ar trebui sa aiba rezistenta de pierderi foarte
Fig 5.12 mici. El se utilizeaza însa asociat cu recuperarea
derivatie, ca montaj cu recuperare serie-paralel (mixta).
O varianta este cea din fig.13, care functioneaza ca etaj
Fig 5.13 cu recuperare si convertor de tensiune cu transfer direct
de energie de la sursa UB la Cr pe timpul cursei directe
TdH, cat dioda VDs conduce. Astfel se asigura marirea
tensiunii de alimentare de la UB = 10,8V la UR = 25V la
TV SPORT.

5.6. Sursele de tensiune obtinute de la baleiajul pe

orizontala

Pentru alimentarea TV, s-ar obtine cel mai bun randament global, daca aproape intregul aparat s-ar alimenta de la BH,
care este cel mai mare consumator de energie si dispune la sfarsitul cursei directe de o energie mare acumulata in bobinele de
deflexie. De la BH se pot obtine tensiunile FIT de focalizare, de alimentare pentru AVF, AAF, BV, filamentele TK, etc.
1. 19
Redresorul FIT. Asigura tensiunea de alimentare a anodului de accelerare al cinescopului. Ex: 9 kV pentru diagonala 16 cm, 11
kV - pentru 31 cm (Sport).

Fig 5.14
In TVAN se foloseste un transformator ridicator (ex: T1 – fig 5.11), si un redresor monoalternanta cu o dioda de inalta
tensiune. Sunt redresate doar impulsurile pe timpul intoarcerii. Curentul de fascicol este mic: cca. 250 µA. Pentru filtrare se
foloseste chiar capacitatea cinescopului (depunerea de acvadag din interiorul conului este lagata la anod, iar cea din exterior la
masa). Redresorului FIT trebuie sa aiba R interna cat mai mica, astfel incat la variatia luminozitatii, deci a curentului de fascicol,
dimensiunile imaginii sa ramana constante. In TVAN R interna necesara ≅ 4MΩ, ceea ce se poate asigura facandu-se un acord al
secundarului pe armonica a treia (se poate demonstra ca valoarea optima este 478). (vezi fig 5.14)
L2 este inductanta de scapari + cea a bobinajului suplimentar pentru armonica a treia.
C2 reprezinta capacitatile parazite + un C montat intre doua tensiuni ale transformatorului.
Astfel se asigura conditii mai usoare pentru TB final linii (U mai mica), marirea tensiunii FIT, deci un transformator mai
economic. Marirea unghiului de conductie al diodei FIT duce la scaderea R interne, a redresorului FIT.
In TVC curentii de fascicol ajung la 1 (chiar 2 mA la tuburi cinescop vechi), fiind necesara o rezistenta interna de 1,5 - 2,5 MΩ.
Se folosesc scheme de reglaj automat al dimensiunilor imaginii (ex: telecolor), rezistente bleeder pe FIT, precum si triploare de
tensiune (cu diode si condensatoare inglobate intr-un material izolator si neinflamabil). Aceste multiplicatoare de tensiune se pot
folosi si la TVAN (in special TV rusesti). Desi schema este de triplor de tensiune sinusoidala, din cauza impulsurilor de
intoarcere cu factor de umplere p = 18%, rezulta uc = 2,14 ui, deci dublor de tensiune in impulsuri. (vezi fig 5.15)

Fig 5.15

Fig 5.16

Pentru TVC se mai adauga 2D si 2C, rezultand o schema de cvintuplor de tensiune sinusoidala, rezultand uc=3,28 ui,
rezulta triplor de tensiune in impulsuri.
La Telecolor rezulta R interna = 2,4 MΩ, realizandu-se acordul pe armonica a saptea. Un transformator de linii perfectionat este
cel cu secundarul sectionat si intercalat cu diode SPLIT (line output transformer). Acordul se face pe armonica a noua, R interna
= 1,6 MΩ. Scade volumul si greutatea redresorului FIT. Scade capacitatea parazita reflectata in primar cu 80%. (vezi fig 5.16)
Fiecare secundar redreseaza prin dioda si capacitatea parazita Cp iar tensiunile de ie_ire se insumeaza.
Diodele sunt inglobate in sticla si sunt introduse intre infasurari. Pentru alte tensiuni obtinute de la BH se respecta regulile:
1) Pentru consumatorii la tensiuni mari = 200 ... 500 V si I < 1mA se redreseaza impulsurile de pe timpul intoarcerilor;

1. 20
 2) Pentru consumatorii la tensiuni mici = 25 ... 30 V (150 V pentru AVF) si I = zeci mA se redreseaza tensiunea de pe
cursa directa.

5.7. Baleiajul vertical (BV)

Etajele finale de BV sunt de tipurile amplificatoarelor de AF:

-etaje cu TB in clasa A, B, AB, cu sarcina activa, etc;
-etaje cu TB sau tiristoare in comutatie;
-C.I. amplificatoare audio de uz general (TDA 2030);
-C.I. specializate cu TB finale in clasa B (TDA 1170);
-C.I. in clasa D cu impulsuri modulate in pozitie (TDA 2600).
Astfel se reduce puterea disipata de la 20 ... 30W (TVC) la circa 8W.
Corectia de neliniaritate si corectia in "S" se asigura prin introducerea de componente parabolice si de gradul 3.
Durata intoarcerii verticale, nu trebuie sa depeseasca 1 ms.
Exista doua metode pentru a scurta durata Tiv pentru tensiune de alimentare mica:
1)marirea tensiunii de alimentare pe timpul Tiv cu ajutorul unui grup VD||C in colectorul tranzistorului final (pentru
schema cu 2 TB in clasa B);
2)dublarea tensiunii de alimentare pe timpul Tiv prin incarcarea unui condensator la Ualim pe timpil Tdv si descarcarea lui
in serie cu Ualim pe timpul Tiv.
Pentru oscilatoarele BV este necesar ca perioada libera de oscilatie To > TV.

5.8. Sincronizarea baleiajelor

Circuitele de BH si BV trebuie sa functioneze sincron si sinfazic cu semnalele de sincronizare.

Ca oscilatoare aservite pentru BH se utilizeaza scheme cu TB sau cu C.I. (TBA 950, A 225D, etc). Sincronizarea
baleiajului orizontal se face indirect, cu ajutorul unui circuit de tip PLL. Ca la orice circuit PLL, si in TV se defineste o banda de
urmarire (mentinere) si una de prindere (captura), care au valorile de 1...3kHz, respectiv 0,3...1,6 kHz, depinzand de clasa TV.
Banda de urmarire se refera la capacitatea unui circuit PLL care s-a prins deja, de a urmari variatiile de frecventa ale semnalului
de intrare, iar banda de captura la capacitatea de a se prinde pe o frecventa data.
In conditiile de sincronism si in prezenta perturbatiilor, este de dorit ca circuitul sa fie cat mai lent posibiul, deoarece in
acest caz impulsurile parazite nu vor reusi sa scoata circuitul din sincronism. In aceste conditii, daca se pierde sincronismul, de
exemplu din cauza unor perturbatii foarte puternice sau de lunga durata, circuitul va restabili sincronismul destul de greu. Apar
deci cerinte contrarii:
- este nevoie de un timp de raspuns mare, pentru ca perturbatiile sa influenteze cat mai putin circuitul;
- convine un timp de raspuns mic, astfel incat odata sincronismul pierdut sa poata fi refacut cat mai repede.
Aceasta problema este rezolvata in sincroprocesoarele integrate prin prezenta unui bloc de comutare a plajei de
sincronizare. De exemplu, la TBA 970, in conditii de sincronism, se comanda o valoare mare pentru timpul de raspuns, adica o
capacitate totala C4 + C9 mare. In starea de nesincronism se comanda deconectarea lui C9 prin deblocarea lui T1 (figura 5.17).
Sincronizarea baleiajului vertical se face de obicei direct, introducand impulsurile Sv (printr-o dioda) pe baza unui
tranzistor bipolar al CBA din oscilatorul vertical. Cum acesta functioneaza cu T0 mai mare decat Tv, Sv il deblocheaza mai
devreme, facandu-l sa oscileze pe fv. In schemele noi (ex: TDA 8303 A), se foloseste un divizor cu 625 de la 2f H, rezultand fV (ca
intr-un sincrogenerator.)

TBA
950
comp.faza osc.lin
VT1 2K
9 4
comutator 13
faza
+
C4=.1µF 10nF
Fig 5.17 C9=10µF

CAP.6. SISTEME DE TELEVIZIUNE COLOR

1. 21
6.1. NOTIUNI GENERALE
6.1.1. CONDITII IMPUSE UNUI SISTEM DE TELEVIZIUNE COLOR
Televiziunea color pentru marele public a trebuit sa se dezvolte pe infrastructura existenta in cadrul retelei de
televiziune alb-negru. Din acest motiv, sistemele de televiziune color trebuie sa corespunda cerintelor impuse de
televiziunea alb-negru. In televiziunea alb-negru se transmite un singur semnal, cel de luminanta. In televiziunea color insa,
trebuie sa se transmita 3 semnale pentru cele 3 culori primare. Modul in care se alege si mai ales cum se transmit aceste
semnale trebuie sa asigure ceea ce se numeste compatibilitate.
Compatibilitatea directa este posibilitatea de a receptiona fara perturbatii suparatoare, pe un televizor alb-negru,
programele transmise in culori. Perturbatiile sunt date in acest caz de transmisiunea informatiilor suplimentare de culoare si
se manifesta pe ecranele alb-negru sub forma unei retele fine de puncte cunoscute sub numele de vizibilitatea
subpurtatoarei. De aici rezulta:
1) Semnalele de televiziune color si cele de televiziune alb-negru trebuie sa aiba aceeasi largime de banda deoarece se
folosesc aceleasi emitatoare si receptoare.
2) In cazul televiziunii color compatibile va trebui sa existe un semnal de luminanta care sa fie acelasi cu cel care s-ar obtine
daca imaginea transmisa ar fi captata cu o camera alb-negru.
3) Semnalele care poarta celelalte informatii referitoare la crominanta (nuanta si saturatie) nu trebuie sa afecteze valoarea
luminantei.
Compatibilitatea inversa reprezinta posibilitatea ca un televizor color sa poata reproduce in alb-negru, fara nici
un reglaj suplimentar, emisiuni transmise in alb-negru fara alterarea definitiei sau treptelor de contrast. Pe langa acestea,
sistemul trebuie sa mai asigure:
- O transmisiune fidela a nuantelor si saturatiei culorilor atat pe suprafete mari cat si la treceri (fie pe H, fie pe V).
- Sensibilitate redusa la diafotie, fie intre informatiile de culoare, fie intre acestea si luminanta.
- Sensibilitate redusa la zgomote si perturbatii in general.
- Sensibilitate redusa la distorsiunile obisnuite si in special la cele de castig de faza diferentiala introduse in lantul de
transmisie.
- Efectuarea mixajelor in mod simplu.
- Inregistrarea fara complicatii a semnalelor pe banda magnetica.
Tinand seama de aceste criterii s-au elaborat cateva sisteme de televiziune color compatibile:
1) NTSC (National Television System Comitee -U.S.A.- 1953)
2) SECAM (Sequentiel a Memoire -Franta-1958-Henry de France)
3) PAL (Phase Alternation Line -R.F.G.-1962-Walter Bruch)
4) FAM (Frequency and Amplitude Modulation) si LIR (Line Referance ) folosit doar pentru inregistrari pe banda
magnetica.
5) SECAM 4, care este o perfectionare a sistemului ART (Amplitude Reference Transmission), insa nu este in uz.
Cel mai raspandit sistem necompatibil de televiziune color, este sistemul secvential la frecventa campurilor -1940-CBS
(Columbia Broadcasting System).

6.1.2. CARACTERISTICI COMUNE ALE SISTEMELOR COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE COLOR

Cele 3 sisteme compatibile NTSC, PAL, SECAM se aseamana mult intre ele. Micile diferente principiale au dus la
diferente esentiale de realizare.
a) Principiul captarii
In general captarea se face cu o camera cu 3 tuburi videocaptoare folosind oglinzi sau prisme si filtre. La iesire se
obtin semnalele primare ER, EG, EB, corectate cu un factor γ care tine cont de neliniaritatea tuburilor videocaptoare. Filtrele
pe cele 3 cai si amplificatoarele se aleg si se regleaza astfel ca la captarea unei imagini alb-negru sa se obtina 3 semnale
egale ER=EG =EB si in cazul albului amplitudinea acestora sa fie 1Vvv.
b) Principiul redarii
La redare se pot folosi:
- Un cinescop tricrom cu masca sau grila avand 3 fascicule
- Un cinescop tricrom cu in singur tun cu comutare secventiala
- Trei cinescoape alb-negru avand filtre RGB si cu oglinzi pentru suprapunere pe un ecran de proiectie (este posibila si
proiectarea directa, fara oglinzi).
-Trei dispozitive de proiectie care proiecteaza imaginile pe un ecran tot prin suprapunere.

1. 22
Pentru fiecare fascicul (din acelasi tub sau din tuburi diferite) se foloseste ca semnal de comanda unul din cele 3 semnale
primare refacute la receptie.
Imaginea rezultata se obtine pe baza amestecului aditiv (prin suprapunerea pe ecranul de proiectie sau prin alaturarea punctelor pe ecranul cinescopului
tricrom). Astfel se creaza ochiului senzatia imaginii in culori.

c) Principiul transmisiunii semnalelor de televiziune color

In banda de baza (videofrecventa, VF), transmisiunea se asigura prin semnalul video complex de televiziune color
(CVBS); acesta contine in principal semnalul de crominanta si semnalul de luminanta. Semnalul de crominanta este obtinut
prin modulatie din semnalele de culoare.
Semnalul de luminanta EY trebuie sa asigure compatibilitatea. El va trebui sa tina seama de caracteristica de sensibilitate
spectrala a ochiului. Deoarece in fata unui ecran in culori ochiul face ponderarea luminantei in functie de lungimea de unda
a radiatiilor, iar in fata unui ecran alb-negru nu poate face acest lucru, ponderarea trebuie realizata inainte de transmisiune.
Semnalul de luminanta se alege ca o combinatie a celor 3 semnale primare: E Y = a ⋅ E R + b ⋅ E G + c ⋅ E B unde coeficientii
respectivi respecta relatia: a+b+c=1.
Daca se alege ca alb de referinta albul de tip "c" (x =0,31, y =0,316, z =0,374) iar culorile primare λR=610nm, λG=535nm,
λB=470nm, rezulta valorile coeficientilor: a=0,3, b=0,59, c=0,11, deci E Y = 0,30 ⋅ E R + 0,59 ⋅ E G + 0,11 ⋅ E B . In cazul in
care se transmit imagini alb-negru, avem: EY = ER = EG = EB, la alb sunt 1Vvv.
Semnalele de culoare trebuie sa fie in numar de doua pentru ca la redare, impreuna cu semnalul de luminanta, sa conduca
prin operatii liniare (matricieri), la obtinerea celor 3 semnale primare care comanda fasciculele cinescoapelor.
Semnalele de culoare se aleg astfel incat:
- In combinatie cu EY sa poata conduce la obtinerea semnalelor ER, EG, EB.
- Sa se anuleze pentru imaginile acromatice, pentru ca la receptia unei emisiuni alb-negru pe un televizor color, partea din
schema pentru culoare sa fie blocata.
- Sa se respecte principiul stralucirii constante, adica sa nu contribuie deloc la luminanta, aceasta fiind data doar de semnalul
EY.
Din aceste motive se transmit semnale diferente de culoare (sau semnale proportionale cu acestea):
E R - E Y = 0,70 ⋅ E R - 0,59 ⋅ E G - 0,11 ⋅ E B
E B - E Y = -0,30 ⋅ E R - 0,59 ⋅ E G + 0,89 ⋅ E B
Se observa ca cealalta diferenta nu trebuie transmisa, obtinandu-se din primele doua:

0,30 0,11
E G - E Y = - (E R - E Y ) - (E B - E Y )
0,59 0,59
Pentru transmisiuni alb-negru, diferentele de culoare se anuleaza. Deasemenea se poate arata ca diferentele de culoare nu
contribuie la luminanta. Tinand cont de particularitatile ochiului, banda acestor semnale se poate reduce la 1-1,5Mhz.

E fsp=(2n+1)

nfH (n+1)fH f
Fig. 6.1
Spectrul semnalului EY ca si cel al diferentelor de culoare sunt spectre discrete, cu concentrari de energie in jurul
frecventelor care sunt multipli intregi ai fH, respectiv multipli pari ai fH/2.
Intreteserea spectrelor
Pentru a efectua transmisia in VF a semnalului de televiziune color in aceeasi latime de banda ca in alb-negru,
semnalele diferenta de culoare trebuie intercalate in zonele cu energie minima din spectrul semnalului EY. Se va face o
translatie a tuturor componentelor spectrale ale semnalelor diferenta de culoare cu fH/2 printr-o modulatie in jurul unei
purtatoare (care in cazul de fata se numeste subpurtatoare fsp), situata undeva la frecvente mai inalte in spectrul semnalului
EY, astfel ca sa incapa benzile laterale rezultate prin modulatie, pana la limita superioara a benzii necesare pentru EY. Daca
se alege pentru subpurtatoare o frecventa egala cu un multiplu impar al f H/2, adica fsp=(2n+1)⋅fH/2, limitele spectrale ale
semnalului de crominanta se vor situa la jumatatea intervalelor intre componentele spectrale de luminanta. Aceasta asigura o
intretesere, o intercalare a spectrelor semnalelor de luminanta si crominanta. Subpurtatoarea va fi modulata de

1. 23
semnalele diferenta de culoare. Se face o modulatie dubla in cuadratura (MAQ) in cazul sistemelor NTSC si PAL, sau o
modulatie simpla in frecventa (MF) in cazul sistemului SECAM, MAQ se obtine din insumarea a 2 semnale modulate
MA-PS (purtatoare suprimata) (in cazul de fata a semnalelor diferenta de culoare). Prin insumare rezulta un semnal EC
numit semnal de crominanta, modulat simultan in amplitudine si faza:
E C = ( E B − E Y ) sin ωSP ⋅ t + ( E R − E Y ) cos ωSP ⋅ t , sau punand in evidenta modulul si faza:
EC = E C ⋅ sin ( ωSP ⋅ t + θ C ) , in care:
E - EY
EC = (E R − E Y )2 + (E B − E Y )2 ; θ = arctg R
c EB - EY
j⋅θ
Fazorul reprezentativ al semnalului MAQ este: F = F ⋅ e C . EC poarta informatia referitoare la nuanta (prin θC) si la
saturatia culorii (prin | EC | ).
Semnalul CVBS (Composite Video Blanking Synchronizing Signal)
Semnalul complex obtinut, daca are si semnale auxiliare se noteaza CVBS, adica contine componente de culoare
(EC), video (EY), blancare adica stingere (BH+V) si sincronizare (SH+V) (In romaneste SVCC (semnal video complex color)).
Asa cum se va vedea, se mai introduce un semnal de sincronizare a culorii (E SC) sau (SC), numit burst. Acesta se introduce
(cu unele particularizari care tin de sistem) pe palierul posterior al semalului BH. Semnalul CVBS se exprima sub forma EM
= EY+ES+EC, in care prin ES s-a notat SH+V, BH+V, si ESC. Procedeul prin care s-a realizat translatarea spectrelor, intercalarea
semnalelor de culoare si s-a obtinut in final CVBS se numeste codare, iar blocul care efectueaza aceste operatii se numeste
codor.
Pentru a ramane cu o idee generala asupra formei semnalului CVBS, s-a facut o reprezentare in figura 2. S-a considerat
cazul unei transmisiuni a semnalului de crominanta cu MAQ. S-a ales un semnal corespunzator unei mire standard de bare
color dispuse in ordinea descrescatoare a luminantelor, avand luminanta maxima 100% si saturatia 100%. Valorile pentru
crominanta si luminanta (amplitudine si faza) s-au calculat cu formulele anterioare. Reprezentarea s-a facut atat pentru VF
cat si pentru RF, pentru cazul unui semnal care ar constitui anvelopa inferioara de modulatie la modulatie negativa (negrul
la maxim de purtatoare). Astfel se observa depasirile la varf de modulatie (sincro) si la fund de modulatie (alb) in cazul
televiziunii color (fig 6.2). Se va arata in subcapitolul urmator cum se evita supramodulatia care apare.
In RF, transmisiunea se face ca si in televiziunea alb-negru. Prin urmare, semnalul CVBS moduleaza conform
standardului o purtatoare RF, careia i se asociaza si sunetul. La redare, dupa demodulare, daca a fost vorba de o
transmisiune color in RF se face decodarea intr-un decodor, ca sa se obtina din nou semnalele primare. Decodorul contine
demodulatoare de produs, cand codarea s-a facut cu MAQ, sau demodulatoare de frecventa, cand codarea s-a facut in MF

Fig. 6.2
1. 24
6.2. SISTEMUL NTSC
1953 - SUA - Firma HAZELTINE, CHARLES HIRSCH. In prezent America de Nord, America de Sud, Japonia, etc.

6.2.1. PRINCIPIUL SISTEMULUI NTSC

Principiul este cel din subcapitolul anterior. Semnalul de luminanta E Y are expresia din subcapitolul anterior. Apar
insa o serie de particularitati datorite in primul rand latimii de banda reduse a canalului de televiziune din SUA (4,5 MHz
intre purtatoarele de imagine si sunet). Astfel limita superioara a benzii de video se situeaza la circa 4,2 MHz. Ca urmare,
daca s-ar transmite semnalele de diferenta de culoare cu banda de 1...1,2 MHz, ar trebui aleasa subpurtatoarea la circa 3
MHz si banda laterala inferioara ar ajunge pana la circa 2 MHz unde componentele semnalului E Y sunt importante si zonele
libere intre componentele spectrale sunt foarte reduse.
De aceea, pornind de la particularitatile ochiului s-au gasit alte semnale carora li se poate reduce banda mai mult.
Semnalele de culoare se aleg tinand seama de faptul ca ochiul nu distinge la fel de bine detaliile in culori dupa
orice directie din diagrama colorimetrica (ex: micsorand detalii colorate fine portocalii si verzi, cele verzi au fost vazute la
gri inchis de o anumita dimensiune in jos). Astfel s-au ales doua culori fictive I si Q, la care corespund doua axe: axa I,
numita axa de mare definitie, fiindca ochiul distinge mai bine culorile, si axa Q, numita axa de definitie redusa pentru
ca ochiul distinge mai slab variatiile de culoare. Semnalele corespunzatoare EI si EQ nu vor trebui sa aiba benzi egale, ci EI
se va transmite cu banda larga, de circa 1,2 MHz, iar EQ cu banda ingusta, de circa 0,6 MHz. Semnalele de culoare EI si
EQ se pot exprima in raport cu vechile axe R - Y si B - Y:
EI=0,74(ER - EY) - 0,27(EB - EY) = 0,6ER - 0,28EG - 0,32EB
EQ=0,48(ER - EY) + 0,41(EB - EY) = 0,21ER - 0,52EG + 0,31EB
si se pot obtine cu ajutorul unor matrici, fiind combinatii liniare ale semnalelor primare.
Caracteristica sistemului NTSC este faptul ca, subpurtatoarea de crominanta (E sp = Esp0cosωspt), unde fsp este frecventa
subpurtatoarei, este modulata simultan in amplitudine cu doua informatii diferite, date de semnalele EI si EQ, dupa care se
suprima subpurtatoarea. In procesul de modulare apar doua subpurtatoare, avand aceeasi amplitudine si frecventa si un
decalaj de faza de 90°. Acest tip de modulatie se numeste in cuadratura si principiul are schema bloc din figura 6.3.

Fig. 6.3

Semnalul de crominanta EC = EQ sin ωspt + EI cos ωspt. Punand in evidenta modulul si faza
EC = E C ⋅ sin (ωsp t + θc)
2 2 EI
EC = E Q + E I si θC = arctg
EQ
EC poarta informatia referitoare la nuanta (prin θC) si la saturatia culorii (prin modulul lui EC).

6.2.2. CRITERII DE ALEGERE A SUBPURTATOAREI DE CROMINANTA

Se impun mai multe conditii:

Prima ar fi cea referitoare la benzile de frecventa ale semnalelor E Y, respectiv EI si EQ. EY are banda destul de redusa, de 4,2
- 4,5 MHz, iar celelalte doua au EI = 1,2 MHz, respectiv EQ = 0,6 MHz. EI nu se va putea transmite in ambele benzi laterale,

1. 25
deoarece s-ar ajunge cu componentele sale de modulatie la frecvente prea joase, acolo unde EY are componente importante.
EI se va transmite cu rest de banda laterala (RBL) cu banda inferioara intreaga si cea superioara partial atenuata, putand
astfel plasa subpurtatoarea la frecvente mai inalte. EQ se va transmite cu ambele benzi si atunci conditia ce rezulta este fsp +
fmaxQ = fsp + (0,2..0,3)fsp = 4,5 MHz, deci fsp = (3,45..3,75)MHz.
Din capitolul 6.1.2. a rezultat fsp = (2n+1)fH/2. Se realizeaza astfel nu numai intreteserea spectrelor, dar se obtine si
cea mai redusa vizibilitate a subpurtatoarei pe ecranul unui televizor alb-negru (comparativ cu PAL si SECAM). Intr-
adevar, daca subpurtatoarea s-ar fi ales egala cu un multiplu par de fH/2: fsp = 2n fH/2, aceasta s-ar fi vazut pe ecran sub
forma unor bare verticale albe si negre de grosime foarte mica, deoarece pe durata liniei ar fi aparut un numar par de
semiperioade de subpurtatoare. Aceasta ar actiona asupra luminantei la fel pe oricare linie din camp si pe liniile de acelasi
rang din campurile sau cadrele succesive. Alegand fsp = (2n+1)fH/2, pe o linie (ex.linia 1) apare un numar impar de
semiperioade , pe linia urmatoare (linia 2), ca si pe linia de acelasi rang din cadrul urmator (linia 526, un cadru avand 525
linii in NTSC), acestea vor fi in antifaza. Se obtine o structura ca de tabla de sah, intr-o miscare lenta de sus in jos. Structura
aceasta e mai putin suparatoare decat cea sub forma de bare. Decalajul de fH/2 se numeste offset de jumatate de linie. Pentru
a reduce vizibilitatea structurii parazite care apare datorita interferentei, in raport cu purtatoarea de imagine f pi si cu
purtatoarea sunetului asociat fps, frecventa batailor posibile intre aceste frecvente trebuie sa fie tot un multiplu impar de fH/2:
fps - (fpi + fsp) = (2n’+1) fH/2, in care n’ este un numar intreg oarecare.
Calculand ecartul dintre cele doua purtatoare fpi - fps = fsp - (2n’+1) fH/2 =(2n+1)fH/2 - (2n’+1)fH/2 = (n+n’+1)fH (deci
multiplu intreg de fH)=4,5MHz.
Datorita divizoarelor simple folosite cand s-a elaborat NTSC, s-a ales 2n+1 = 455, de unde rezulta f sp = 455 fH/2 pentru
standardul SUA. Pentru ca n’ sa fie intreg s-a ales cea mai apropiata frecventa fH de cea din televiziunea alb-negru (fH = z fV/
2 = 525 60/2 = 15750, TH = 1/fH), adica fH = 15734 Hz. Pentru fV rezulta ca fV = 2 fH/525 = 59,94 Hz fata de valoarea de la
alb-negru de 60 Hz, deci un usor nesincronism al imaginii cu frecventa retelei de alimentare, fsp = 3,579545...MHz ≈3,58
MHz, obligatoriu oscilator stabilizat cu cuart. La emisie fH si fV se obtin prin divizari succesive de la fsp.

6.2.3. SEMNALUL COMPLEX CVBS - NTSC. BURSTUL.

In subcapitolul 6.1.2. s-a observat ca pentru culorile galben, turcoaz si verde apare o supramodulare a purtatoarei,
deci distorsiuni ale semnalului de televiziune. De asemenea, pentru culorile rosu si albastru aparea o suprasarcina a
emitatorului. Din studii statistice s-a constatat ca daca la o imagine sub forma de mira de bare colorate cu luminanta maxima
100% se admite o depasire de maxim 33% fata de alb, respectiv de negru, atunci in conditiile transmiterii unor imagini
obisnuite nu va aparea supramodulatie. Limitand amplitudinea semnalelor video de crominanta la 1,33 pentru culorile
galben si turcoaz, respectiv 0,33 pentru rosu si albastru vor rezulta noile semnale diferenta de culoare ponderate ca fiind (ER
- EY)/1,14 si (EB - EY)/2,03. Se pot reface calculele si rezulta o figura cu toate amplitudinile mai mici fata de cea de la
capitolul 6.1.2. cu o supramodulatie de maximum 33%.
Pentru a nu avea deloc supramodulatie se lucreaza cu mire color cu luminanta si saturatia de 75%. Aceasta corespunde
situatiei culorilor din natura. Pentru culori viu saturate o sa apara totusi o supramodulatie de circa 10%.
Pentru semnalele EI si EQ se poate obtine in mod automat o ponderare daca se da axelor I si Q ale semnalelor un avans de
33° fata de axele de coordonate ale semnalelor modulate cu ER - EY, respectiv EB - EY.
Semnalul CVBS - NTSC va fi de forma EM = EY+EC+ES = EY+EQsin(ωspt+33°)+ EI cos(ωspt+33°)+ES, unde s-a notat cu ES
semnalele de sincronizare SH+V, blocare (stingere) BH+V si Esc (sau SC), semnalul de sincronizare a culorii (burst). In
continuare sa vedem necesitatea burstului.
La folosirea unor oscilatii cu purtatoarea suprimata demodulatorul trebuie sa primeasca o informatie (burstul) pentru a
reface purtatoarea (in cazul de fata subpurtatoarea) cu faza si frecventa corecta ca sa poata avea loc o demodulare sincrona
in demodulatorul de produs folosit. Burstul este sinusoidal cu frecventa fsp., dar defazat cu 180°, pentru a atenua
vizibilitatea subpurtatoarei de culoare pe ecranul tubului cinescop. Durata semnalului este cuprinsa intre 2,23ms si
3,07ms, avand 8 - 11 oscilatii complete (standard 10), din care cauza i se mai spune semnal "salve " sau "salva".
Amplitudinea varf la varf a burstului este practic egala cu a impulsului de sincronizare si este amplasat pe frontul
posterior al impulsului de stingere linii. In timpul 9H cat dureaza egalizarile si SV, burstul nu se transmite.

6.2.4. CODORUL NTSC

1. 26
 Fig. 6.4 Codorul NTSC

fSP

In schema bloc se observa corectoarele de γ care tin cont de neliniaritatile tuburilor videocaptoare. Dupa ce au fost
create cu ajutorul unei matrici, semnalele EI si EQ vor avea banda limitata de FTJ. Liniile de intarziere sunt introduse pentru
a compensa intarzierile introduse de filtre, astfel ca la iesire semnalele sa fie din nou in faza .Pentru MAQ subpurtatoarea a
fost defazata cu 33°.
Burstul se formeaza cu un impuls adecvat F numit si burst key (BK), care lipseste pe durata 9H, fiind eliminat cu o
poarta.

6.2.5. DECODORUL NTSC

1. 27
 Fig. 6.5
FTB separa semnalul de crominanta din jurul subpurtatoarei (si odata cu acesta si unele componente de luminanta din banda
respectiva care ar provoca diafotia luminanta - crominanta).
O linie de intarziere tY introdusa pe calea de luminanta compenseaza intarzierea suferita pe calea de culoare. Burstul este
extras cu o poarta P comandata cu F avand frecventa f H pentru a asigura aservirea oscilatorului local pe fsp. Demodulatoarele
de produs primesc subpurtatoarea regenerata sincrona si sinfazica, pentru a asigura demodularea pe cele doua cai, I si Q.
Daca cinescopul este comandat pe grile, este suficienta prima matrice, deoarece spatiul grile-catod comun face a doua
dematriciere cu EY pe catod si semnalele diferenta de culoare pe grile. Daca cinescopul este comandat pe catozi este
necesara si a doua matrice pentru obtinerea semnalelor primare.

6.3. SISTEMUL PAL

PAL (Phase Alternative Line) a aparut in 1962 - TELEFUNKEN RFG - Walter Brunch, pentru a corecta neajunsul
major al NTSC: o mare sensibilitate la distorsiunile de faza si in special de faza diferentiala, care introduc distorsiuni
importante de culoare (virarea nuantei culorilor).
Semnalele de baza din PAL sunt similare cu cele din NTSC. Astfel semnalul de luminanta EY difera doar prin banda alocata,
respectiv 5,2 MHz in cazul standardelor B,G (CCIR) si 6,2 MHz pentru D,K (OIRT).
Semnalele diferenta de culoare au aceleasi valori ponderate si se noteaza cu Eu = (EB - EY)/2,03 = 0,493 (EB - EY) si EV = (ER
- EY)/1,14 = 0,877 (ER - EY). Pentru semnalele diferenta de culoare benzile sunt de 1,2 MHz.

6.3.1. PRINCIPIUL CORECTIEI DE FAZA

Tinand seama de aparitia liniei de intarziere in sistemul SECAM ca memorie pe durata unei linii de televiziune
(64µs), W.Brunch a avut ideea de a transmite unul dintre semnalele ponderate de diferenta de culoare cu faza alternata cu
frecventa fH/2, respectiv cu +90° si -90°, pe doua linii succesive de televiziune. Chiar denumirea sistemului provine de la
aceasta operatie: faza (P) componentei EV alterneaza (A) ca semn de la o linie (L) la alta.
Pentru ilustrarea principiului se considera reprezentarea grafica a lui EC in diagrama fazorilor Eu, EV pentru doua linii
consecutive n si n+1, in figura 6.6a.

1. 28
 Fig. 6.6a Fig. 6.6b
EV schimba faza de la o linie la alta. Pe linia n apare, dupa modularea MAQ, fazorul notat cu EC(n)(θC) iar pe linia n+1 EC(n+1)
(-θC). Aceasta-i situatia fara eroare de faza diferentiala (fig 6.6a);
E C = E V sin(ωsp t ) + E U cos(ωsp t ) sau E C = E C sin(ωsp t + θc ) in care
2 2 Ev
E C = E v + E u si θC = arctg
Eu
Fazorii de pe cele doua linii succesive au expresiile:
j⋅θc − j⋅θc
F = EC ⋅e , F* = E C ⋅ e
Se presupune o eroare de faza diferentiala β (introdusa de exemplu, undeva in lantul de televiziune din cauza ca semnalul de
crominanta se suprapune pe valori diferite ale semnalului de luminanta). Ca urmare se va obtine pentru linia n, ca si pentru
n+1, un decalaj de acelasi sens (EC(n)(θC+β), EC(n+1)(-θC+β).(fig.6.6b)
Daca la decodorul PAL pe linia n+1 se face o noua inversare de faza a semnalului EV (n+1) cu 180° si se face o sumare intre
acesta si semnalul de pe linia n, E V (n) intarziat cu durata unei linii (t H), se observa ca se va obtine un fazor E C(n+1)(θ)cos(β),
care are faza corecta, corespunzatoare nuantei culorii reale, dar o amplitudine mai redusa, daca sumatorul are un factor 1/2.
Eroarea este data de diferenta cuprinsa intre coarda si arcul de cerc. Aceasta introduce o desaturare a culorii. Cum ochiul
accepta distorsiuni mari de saturatie, se poate corecta o eroare de faza de pana la β=40° (factorul de desaturare cosβ = 0,76).

6.3.2. CRITERII DE ALEGERE A SUBPURTATOAREI DE CROMINANTA

Sunt aceleasi criterii ca la NTSC.
Daca s-ar folosi offset de fH/2 ca la NTSC, componentele spectrale ale semnalului Eu (care are faza constanta = 0°), ar fi
amplasate la multipli impari ai frecventei fH/2 si atat intreteserea cat si reducerea vizibilitatii subpurtatoarei ar fi asigurata.
Cat priveste EV, care schimba faza cu 180° de la linie la linie cu frecventa fH/2, componentele spectrale ar fi amplasate la
multipli pari ai fH/2, deci ar coincide cu componentele spectrale ale semnalului de luminanta.
Structura data de vizibilitatea subpurtatoarei pe un ecran alb-negru ar fi compusa dintr-o structura de tabla de sah (data de
Eu) peste care se suprapune o structura sub forma de bare verticale (data de EV), care ar fi foarte suparatoare. Ca sa se
asigure cea mai redusa vizibilitate a subpurtatoarei, pentru PAL se alege o subpurtatoare cu un offset de sfert de linie, dupa
1 f
relatia: f SP = (284 - )f H + v . De la televiziunea alb-negru fV = 50Hz, fV = 2fH/z, de unde rezulta ca fH = z⋅fV/2 =
4 2
15625 Hz, fsp este aproximativ a 567-a armonica a fH/2, valoare destul de ridicata fata de NTSC, deoarece si latimea
canalului de televiziune este mai mare in Europa fata de SUA.

 f 
4 f sp - V 
 2   1 1  1135 + 4
fH = ; f SP =  284 - + f H = fH
1135  4 625  4 ⋅ 625
Aceasta relatie foloseste pentru obtinerea lui fH prin divizarea lui fsp.Pentru normele B,G,H,I, fsp = 4,43361875
MHz +/- 1 Hz sau +/- 5Hz, functie de norma. Valoarea aproximativa se noteaza cu 4,43MHz. Structura data de vizibilitatea
1. 29
subpurtatoarei pe un ecran alb-negru este mai complicata, pentru f sp = (284 - 1/4)fH, fiind un fel de tabla de sah cu patratele
inegale, ceva mai suparatoare decat in cazul NTSC. Se mai poate obtine o ameliorare a vizibilitatii daca
se da structurii si o deplasare aditionale laterala de la un camp la altul. Aceasta se realizeaza adaugand fV/2 la expresia fsp. In
acest caz rastrul de interferenta dat de diafotia dintre componentele de
luminanta si crominanta pe calea de culoare este minim si stabil pe
ecran, iar rastrul perturbator dat de vizibilitatea subpurtatoarei pe
ecranul alb-negru se misca lent pe verticala. Acest rastru perturbator se
formeaza secvential pe durata a 8 campuri, avand deci o frecventa de
1135 + 4
repetitie de 50/8 = 6,25Hz TH = TSP .
4 ⋅ 625
Se observa ca numai dupa un interval de timp corespunzator la 4x625
linii, deci dupa 4 cadre, respectiv 8 campuri, se obtine un numar
intreg de perioade de subpurtatoare, dupa care se revine la aceeasi
faza. Succesiunea punctelor de interferenta este aratata in figura,
urmarindu-se miscarea unui punct negru de interferenta pe durata mai
multor campuri succesive.
La sistemul NTSC frecventa rastrului perturbator este 60Hz/4 campuri
= 15 Hz.
6.3.3. SEMNALUL COMPLEX CVBS - PAL. BURSTUL.

La fel ca la NTSC EM = EY+EC+ES, pentru imagini cu luminanta si saturatie de 75% nu apare supramodulatie, unde
ES = SH+V+BH+V+SC.
Semnalul de sincronizare de culoare SC (burst), ca si Fig. 6.7 la NTSC, este
necesar pentru
sincronizarea si sinfazarea oscilatorului din decodor. Burstul are
frecventa subpurtatoarei de crominanta si este compusa din 10 +/- 1
oscilatii complete (durata totala fiind cuprinsa intre 2,03 si 2,48 µs).
Amplitudinea burstului este egala cu jumatate din amplitudunea
impulsurilor SH. Defazajul burstului se socoteste fata de axa Eu (care
are aceasi faza cu a subpurtatoarei de crominanta), si se transmite cu faza
schimbata de la o linie la alta.
In timpul liniilor cand EV este pozitiv, atunci faza burstului este 135°
(Suc) sau cand EV este negativ, faza este de -135° (sau +225°)(SVC).
Precizia necesara pentru faza burstului este de +/-1°. Burstul se formeaza
introducand pe fiecare linie in modulatorul U, un semnal -S uc (deci cu faza
180°), iar in modulatorul V, un semnal +Svc, care ca si EV va fi comutat la
Fig. 6.8 modulare, schimband faza subpurtatoarei cu +/-90°, cu frecventa fH/2.
Pentru transmisie burstul este amplasat pe umarul posterior al impulsului
de stingere linii, la o distanta de 5,5µs, fata de frontul anterior al SH. Transmiterea burstului este intrerupta pe o durata de 9H
in jurul SV.

6.3.4. CODORUL PAL

1. 30
 Fig. 6.9 Codorul PAL
Principial, lucrurile stau ca si la codorul NTSC.
Difera latimea de banda a filtrelor FTJ a celor doua semnale diferenta de culoare E u si EV, care in cazul normelor D, K
(OIRT) poate fi 1,3...1,5 MHZ. De asemenea, difera modul de formare al burstului, care se obtine prin adaugarea
impulsurilor -Suc si +Svc, la semnalele Eu si Ev inainte de modulatoare, dupa o fixare prealabila a nivelului, astfel ca negrul sa
fie pe 0V. La randul lor, semnalele Suc si Svc s-au format intr-un formator cu ajutorul impulsului burst key (B K), care are
perioada fH si lipseste pe durata 9H in jurul lui Sv (cu decalajul de rigoare) si coincide cu palierul posterior a lui BH. Se
observa prezenta comutatorului 0/180° pentru modulatorul V.
O linie de intarziere cu t = 0,4 - 0,7 µs este formata dintr-un conductor izolat infasurat pe un strat conductor care acopera un
cilindru din material dielectric (figura1). Pentru controlul capacitatilor parazite se infasoara o folie metalica suplimentara
peste spire. Ex: linie de intarziere de luminanta tip LI 390 (IPEE Curtea de Arges) ti = 390 ns +/-40 ns, banda = 0,5...5 MHz.

6.3.5. DECODORUL PAL

Fig. 6.10
Pe calea de crominanta se gaseste un FTB centrat pe 4,43 MHz un amplificator poarta (killer) care poate fi blocat
(BAC) la transmisiuni alb-negru (cand lipseste burstul) sau la receptie slaba (cand semnalul de culoare este cu zgomot
mare), si un bloc de separare a semnalelor. Acest bloc este format dintr-o linie de intarziere τ=TH, un amplificator (care sa
compenseze atenuarea introdusa de linie si care are doua iesiri in antifaza) si doua sumatoare.
In absenta erorilor de faza, semnalele de la iesirea celor doua sumatoare sunt semnale modulate reprezentate in
subcap.6.3.1.unde s-au presupus sumatoare cu factor 1/2. Daca sumatoarele au factor 1, rezulta semnalele pentru intrarea cu
1. 31
demodulatoare: 2Eusinωspt + 2Eucosωspt pentru U si 2EVcosωspt + 2EVsinωspt pentru demodulatorul V corespunzator liniilor
de televiziune cu defazaj de +90°. Demodularea corecta este asigurata daca subpurtatoarea regenerata se introduce cu faza
corecta (0° la demodulatorul U si +/-90° la demodulatorul V, la fel ca la emisie). Apoi urmeaza dematricierea, pentru a
obtine semnalele primare care comanda cinescopul.
Pentru a introduce subpurtatoarea cu faza si frecventa corecta la demodulatoare, este prevazut un oscilator local aservit.
Aceasta lucreaza intr-o bucla PLL impreuna cu comparatorul, care este un detector de faza. La sincronism bucla asigura la
iesire defazaj de 90° in raport cu faza de referinta aleasa dupa S uc (deci 180°) obtinut de la detectorul de burst. Tot de aici se
extrage si Svc, a carui infasuratoare se prezinta sub forma unei succesiuni de impulsuri de polaritate alternata (din cauza
comutarii fazei cu +90° la codare). Cu acest semnal se pozitioneaza faza corecta a burstului care comanda comutatorul
pentru introducerea subpurtatoarei cu secventa corecta la demodulatorului V. In prezenta unei erori de faza diferentiala β,
semnalele modulate la fiecare iesire din sumatoare va fi:
2Eucosβ sinωspt + 2Eusinβ cosωspt pentru intrarea in modulatorul U si
2EVcosb cosωspt + 2EVsinβ sinωspt pentru V, pentru linii cu defazaj 90°.
Fazorul situatiei a fost prezentat in subcapitolul 6.3.1. La demodularea de produs prin inmultire cu sinωspt si
respectiv cosωspt, vor ramane dupa filtrare semnalele 2EUcosβ si 2EVcosβ, celelalte componente disparand. Aceste semnale
traduc corect nuanta culorii dar reprezinta culori desaturate din cauza erorilor de faza, care introduc factorul de desaturare
cosβ
Blocul de separare a semnalelor se comporta ca filtru pieptene la iesirea U pentru semnalul E V si invers. Ca rezultat, diafotia
dintre cele doua canale de culoare va fi eliminata. De asemena, diafotia luminanta-crominanta va fi redusa fata de NTSC,
deoarece componentele spectrale ale semnalului de luminanta situate la fH/2, vor fi atenuate cu 3dB.
Calea de luminanta a decodorului PAL contine o linie de intarziere cu τY = 0,33 - 0,7 µs, care compenseaza intarzierea
suferita de semnalele de culoare si o celula de reflectie centrata pe subpurtatoarea de 4,43 MHz, care sa elimine
componentele de crominanta. In acest mod se elimina si unele componente din spectrul semnalului de luminanta. Pentru a
elimina numai componentele de crominanta, in decodoarele mai pretentioase se poate introduce un filtru - pieptene.
Componentele de crominanta EU si EV sunt distantate la fH/2 iar intre ele (la fH/4 de fiecare) se afla componentele lui EY.
Pentru a realiza filtrul care sa lase sa treaca numai componentele EY, se poate folosi o structura care contine o linie de
intarziere cu τ = 2TH =64µ⋅2=128µ si un sumator care sumeaza semnalele EY direct si EY intarziat.
O linie de intarziere τ= TH = 64µs este realizat din sticla speciala avand la ambele capete traductoare de tip piezoelectric
care se comporta impreuna cu circuitele de adaptare ca circuite rezonante. In general, in interiorul liniei au loc una sau mai
multe reflexii pentru a realiza linii cat mai compacte. Banda de frecventa trebuie sa fie de cca 3MHz, centrata in jurul
subpurtatoarei de 4,43 MHz.
Intarzierea nu trebuie sa fie exact egala cu TH = 64µs = 283,75 Tsp. Deoarece in sumatoarele din decodor semnalele
trebuie sa se adune in faza sau antifaza, linia va avea τ = 283,5 Tsp sau τ = 284 Tsp. Se alege de obicei prima varianta si
rezulta τ = 63,94µs. De multe ori linia se face cu timp de valoare usor inferioara si cu un circuit electric de intarziere
reglabila de ordinul 0,06 µs cu care se regleaza durata exacta a intarzierii totale. Linia trebuie sa aiba o buna stabilitate a lui
τ cu temperatura cu cca +/-2,5 ns intre 5 si 50°C. Deoarece linia de intarziere este scumpa, in trecut, mai ales la televizoare
portabile s-au folosit decodoare simple (PALS), fara linie de intarziere, la care ochiul observatorului este cel care integreaza
eroarea de nuanta. Denumirile folosite pentru PALS sunt "simple PAL" sau "PAL visual integration" (integrare vizuala). El
este eficace doar pentru unghiuri de eroare mai mici de 10°.
In prezent se folosesc decodoare PAL cu linie de intarziere PAL - DL (delay line), numite si "standard PAL". Fata de
schema bloc prezentata exista variante mai proaste, care extrag burstul inainte de blocul de separare a semnalelor, precum si
variante mai bune, la care oscilatorul pilot functioneaza pe 2fsp = 8,867238 MHz. Astfel se evita utilizarea unui circuit de
defazare cu 90° pentru demodulatorul U.

6.4. SISTEMUL SECAM

Sistemul SECAM (Sequentiel a Memoire - secvential cu memorie) a aparut in Franta - 1958 - Compania Franceza de
Televiziune (CFT).

6.4.1. PRINCIPIUL SISTEMULUI SECAM

S-a aratat ca pornind de la impefectiunile ochiului, care nu distinge bine detaliile in culori, s-a putut reduce
definitia pe orizontala, reducand astfel latimea de banda a semnalelor de culoare la mai putin de un sfert din banda
semnalului de luminanta. Pe verticala definitia a ramas aceeasi ca la alb-negru, deci destul de mare. Henri de France a aratat
ca semnalele de culoare de banda ingusta de pe doua linii succesive nu difera esential. Astfel el a renuntat la transmiterea
simultana a semnalelor de culoare si a ales transmiterea succesiva sau secventiala a acestora. In aceste conditii nu se mai
face modulatia dubla in cuadratura, deoarece ramane un singur semnal de culoare de transmis la un moment dat. Astfel se
evita riscul de diafotie de culoare. Pentru modulatia subpurtatoarei de culoare, initial s-a folosit MA, dar s-a trecut ulterior la
MF. Pentru reducerea vizibilitatii subpurtatoarei, s-au facut diverse artificii privind frecventele subpurtatoarei,
1. 32
caracteristicile de modulatie, etc. Astfel, dupa sistemul initial SECAM - MA s-a trecut prin numai putin de 6 variante ale
sistemului SECAM - MF (1, 2, 3, 3a, 3b, 3 optimum - 1969, in uz). S-au utilizat 2 subpurtatoare, accentuari in VF, in IF,
schimbari periodice de faza ale semnalelor pe linii si campuri, etc.
Pentru refacerea semnalelor primare la receptie este nevoie de existenta simultana a lui EY si a celor doua semnale de
culoare. Pentru aceasta, Henri de France a introdus o memorie realizata cu o linie de intarziere avand τ = TH. Astfel in calea
de culoare, vor exista doua semnale de culoare simultan: primul pe linia curenta, iar al doilea de pe linia precedenta
intarziata cu TH. Fiind vorba de doua cai de semnal, o cale directa si una intarziata si de transmisiunea secventiala a celor
doua semnale de culoare, va trebui introdus un comutator care sa aduca in mod corect semnalele de la iesirile acestor cai la
demodulatoarele corespunzatoare celor doua semnale de culoare. Dupa demodularea lor se face dematricierea si rezulta
semnalele primare.

6.4.2. SEMNALELE DE BAZA FOLOSITE

Semnalul de luminanta EY este acelasi ca si la NTSC si PAL. Cele doua semnale diferenta de culoare ER - EY si EB
- EY au o excursie maxima de ± 0,525 si ± 0,667 in cazul transmisiunii unor bare cu luminanta si saturatie 75%. Se
prefera sa se lucreze cu amplitudini unitare ale semnalelor, rezultand doua semnale diferenta de culoare ponderate notate
DR si DB, de semne contrare pentru a reduce efectele ce apar datorita erorilor de faza diferentiala in timpul
tranzitiilor de culoare.
1
DR = − ⋅ ( E R − E Y ) = −1,9 ⋅ ( E R − E Y )
0,525
1
DB = ⋅ ( E B − E Y ) = 1,5 ⋅ ( E B − E Y )
0,667
DR si DB se transmit succesiv (secvential) cu frecventa liniilor astfel:
cadrul I : linii impare DB;
linii pare DR;
cadrul II : linii impare DR;
linii pare DB;
cadrul III : linii impare DB;
linii pare DR.
De asemenea, la fiecare a treia linie si la fiecare camp se inverseaza faza subpurtatoarei corespunzatoare. Aceste
artificii asigura pe ecranele alb-negru o structura intretesuta a rastrului parazit, miscorand vizibilitatea subpurtatoarelor.
Banda de frecventa a semnalelor DR si DB este 1,5 MHz. Ele sufera doua accentuari: prima in VF (inainte de modulare MF)
si a doua in IF, dupa modulare.
Accentuarea in VF se practica si in radiodifuziunea MF, deoarece marirea deviatiei de frecventa la frecvente inalte,
imbunatateste raportul semnal/zgomot (la frecvente inalte). Aceasta se realizeaza facand o accentuare (crestere,
preaccentuare) a amplitudinii dupa legea:

2
f f 
1+ j⋅ 1+ 
f 

A(f) f1  1 
A VF = = =
A(f1 ) f 2
1+ j⋅  f 
kf 1 1+ 
 kf 

 1 

cu f1 = frecventa de referinta = 85 kHz

1. 33
k = factor de multiplicare = 3
In figura 1 se arata curba de accentuare in VF combinata cu cea a unui FTJ care limiteaza banda la 1,5 MHz (clopot). La
receptie se va face o dezaccentuare dupa curba inversa (anticlopot). DR si DB vor prezenta varfuri din cauza efectului de
derivare care apare la tranzitiile de culoare. Aceste varfuri trebuie limitate pentru a nu depasi latimea canalului de
crominanta. Limitarea va deforma putin Fig.6.11
semnalele, deformare mai pronuntata in
cazul tranzitiilor intre doua culori foarte diferite si foarte saturate (ex: verde - mov, rosu - albastru, galben - turcoaz). Apar
dungi colorate noi (ex: intre verde si mov apare gri). Pragurile de limitare se aleg diferite pentru cele doua semnale si pentru
cele doua sensuri.

6.4.3. MODULAREA
Pentru a reduce efectul limitarii in cazul tranzitiilor de culoare, la SECAM s-au ales frecvente subpurtatoare
diferite pe cele doua linii succesive:
fOR = 282fH = 4,40625 MHz +/- 2kHz (indicele "0" = repaus fara modulatie)
fOB = 272fH = 4,25000 MHz +/- 2kHz
Spre deosebire de PAL, unde se cerea o precizie a f sp de 10-6, la SECAM este suficienta doar o precizie de 5x10 -4. De
asemenea s-au introdus doua deviatii standard pentru valorile maxime ale semnalelor (+/-1), adica pentru palierele
semnalelor corespunzatoare regimului permanent. Astfel:
∆fR1 = +/- 280kHz pentru DR = +/- 1.
∆fB1 = +/- 230 kHz pentru DB = +/- 1.
Pentru valorile deviatiei maxime, care corespund varfurilor limitate dupa accentuare, deci tranzitiilor, s-au introdus de
asemenea limite; ele nu sunt simetrice:

 + 350 KHz  + 500 KHz

∆ f R max =  ∆ f B max = 
 - 500 KHz  - 350 KHz
Cu aceste valori se pot deduce si valorile pragurilor de limitare:
∆ f Rmax 350
U R(+) = + =+ = +1,25
∆ f R1 280
∆ f Rmax 500
U R(-) = - =- = +1,8
∆ f R1 280
∆ f Bmax 500
U B(+) = + =+ = +2,18
∆ f B1 230
∆ f Bmax 350
U B(-) = - =- = -1,52
∆ f B1 230
Pe ecranul unui televizor alb-negru subpurtatoarele modulate in frecventa, deci cu frecventa instantanee variabila si cu
amplitudinea constanta, s-ar observa ca o structura de puncte perturbatoare, in miscare, structura cu atat mai suparatoare cu
cat amplitudinea subpurtatoarelor este mai mare in raport cu cea a semnalului video de luminanta E Y. S-a observat statistic
ca frecventele instantanee ale subpurtatoarelor se situeaza foarte frecvent in vecinatatea imediata a frecventelor de repaus
fOR, fOB, deoarece in natura
culorile nu sunt niciodata
saturate. Ecarturile de
frecventa de valoare mare care
apar in mod ocazional,
corespund cel mai adesea unor
energii ale semnalului de
valori reduse si sunt
vulnerabile in raport cu
zgomotul. Astfel a aparut ideea de
a reduce amplitudinile
subpurtatoarelor modulate in
jurul frecventelor fOR, fOB, la
1. 34
circa 23% din valoarea semnalului EY = 0,7 Vvv (461/2 mV) si de a mari amplitudinea la frecvente mai departate. Astfel se
va imbumatati raportul semnal/zgomot. Aceasta accentuare se numeste accentuarea in IF, dar curbele de accentuare -
dezaccentuare se mai numesc "anticlopote", respectiv "clopote" la receptie. Caracteristica de accentuare este descrisa de
expresia:
1 + jQ(f 2 - f c2 )
A IF =
1 + jkQ(f 2 - f c2 )
cu Q=16, K=0,0788, fC = 4,286MHz, frecventa centrala a caracteristicii de accentuare IF. Ca urmare a trecerii semnalului
prin circuitul de accentuare IF, se va obtine un semnal cu amplitudinile inegale pentru diverse bare ale mirei color. Chiar si
pe durata unei bare, amplitudinea va varia putand sa apara varfuri la inceputul barelor, acolo unde frecventa instantanee
difera de cea corespunzatoare palierului din cauza accentuarii in VF.

Fig. 6.12
6.4.4. SEMNALUL CVBS -

SECAM. SEMNALUL DE SINCRONIZARE SI IDENTIFICARE A CULORII.

Semnalul complex are expresia: EM = EY+EC(R,B)+ES, unde ES = SH+V+BH+V+SC. SC este semnalul de sincronizare si
identificare a culorii. Daca se omit tranzitiile, expresia semnalului de crominanta EC(R,B) va fi:
EC(R,B) = kEYvv|AIF|cos{2π[f0(R,B)+D(R+B)∆f0(R,B)]t}
si reprezinta un semnal MF cu o modulatie suplimentara MA din cauza accentuarii in IF.
Spre deosebire de NTSC si PAL, la SECAM se emite subpurtatoare si pentru imaginea alba sau neagra. Din acest motiv, la
transmisiunile la distanta in radiofrecventa cu modulatie pozitiva la imagine (albul la varf de modulatie), sau la modulatie
negativa (albul la fund de modulatie) in cazul receptoarelor cu sunet intercarrier (cale comuna pentru imagine si sunet)
trebuie redusa puterea emitatorului, respectiv dinamica de modulatie. Pentru SECAM zona de serviciu a emitatorului se va
reduce cu circa 20% in raport cu cea pentru alb-negru la un raport semnal/zgomot identic.
Semnalul SC nu este semnal de sincronizare de culoare (burst) deoarece in SECAM nu este nevoie de el. Demodularea se
face cu discriminatoare sau in cazul CI, cu demodulatoare in cuadratura (o demodulare de produs realizata cu
multiplicatoare analogice functionand ca elemente sensibile la faza), in care se inmulteste oscilatia MF originala cu o
oscilatie MP transformata din MF, care nu necesita subpurtatoare refacuta.
SC se compune din doua semnale complet diferite: unul pentru restabilirea subpurtatoarei (sincronizare) si celalalt pentru
identificarea culorii. Subpurtatoarea cu o frecventa egala cu cea de repaus este restabilita imediat dupa impulsul de
sincronizare pe linii. Pe palierul posterior al lui BH (unde se transmitea burstul la celelalte sisteme), se transmite semnalul cu
fOR sau fOB corespunzatoare liniilor ce se transmit.
Prin analogie cu celelalte sisteme, acestea sunt numite tot semnale de sincronizare. Aceste semnale permit saturarea
limitatoarelor si discriminatoarelor, eliminand astfel aparitia zgomotului caracteristic la receptionarea unor transmisiuni cu
MF in absenta semnalului modulator. De asemenea, constituie o frecventa de referinta pentru receptor, referinta utilizabila
in mai multe scopuri, si in special pentru ca discriminatoarele sa fie in masura sa lucreze corect de la inceputul cursei active
a liniilor, si eventual pentru a permite o eventuala corectie automata a derivei lor.
In continuare sa aratam necesitatea semnalelor de identificare a culorii. In decodorul SECAM exista comutatorul care
trebuie sa asigure trimiterea semnalelor DR si DB, care sosesc fie pe cale directa, fie pe cale intarziata, numai la
modulatoarele corespunzatoare. Altfel spus, daca la emisie semnalul DR se transmite pe linia "n", comutatorul electronic de
la receptie trebuie sa dirijeze DR tot pe linia "n". Comanda acestui comutator pentru dirijarea culorilor in sincronism cu
emisia este data de anumite semnale, numite semnale de identificare a culorii (sau simplu: semnale de identificare).
Aceasta comanda nu este necesar sa se dea la fiecare linie.

1. 35
Concordanta receptiei cu emisia se face numai la inceputul campurilor, urmand ca aceasta sa se pastreze pana la sfarsitul
campului prin intermediul impulsurilor de sincronizare linii. Semnalele de identificare se transmit pe intervalul a 9 linii
succesive ale palierului posterior al impulsului de stingere pe verticala, si anume pe timpul liniilor 7..15 in cazul campurilor
impare si pe timpul liniilor 320...328 in cazul campurilor pare. Aceste semnale rezulta din modularea in frecventa a celor
doua subpurtatoare cu semnale DR si DB de forma trapezoidala ca in figura 6.13.

Fig. 6.13
Rostul portiunii liniar variabile este acela de a face sa nu apara regimuri tranzitorii suparatoare, din cauza accentuarii in VF
sau IF. Dupa modularea MF, din cauza trecerii prin circuitul anticlopot, semnalele vor avea amplitudini diferite.

6.4.5. CODORUL SECAM

Pe calea de luminanta se observa o linie τY de compensare a intarzierii care apare pe calea de crominanta, un filtru
opreste - banda FOB, care reduce nivelul componentelor de luminanta in jurul valorii subpurtatoarelor pentru a micsora
diafotia luminanta - crominanta, si doua sumatoare care aduna mai intai stingerea si sincronizarea, iar in final formeaza
semnalul CVBS - SECAM. Pe calea de crominanta se introduc semnale de tensiune liniar variabila de frecventa liniilor,
numai pe o durata de 9H din timpul stingerii pe verticala BV, in semnalele diferenta de culoare, din care se vor forma
identificarile.
Urmeaza apoi: filtre, accentuari, limitari, fixarea nivelului si modularea MF. Oscilatoarele sunt prevazute cu un control
automat al frecventei centrale ( CAF ) si lucreaza alternativ o linie din doua, fiind comandate cu semnale de frecventa f H/2
in opozitie de faza. Semnalele MF dispuse succesiv DR, DB, etc sunt limitate si li se inverseaza faza conform secventei
stiute, iar in final intervine circuitul anticlopot pentru accentuarea IF, unde se face si blocarea semnalului de crominanta pe
timpul 9H.

1. 36
 EC

DB(+)

Fig. 6.14
Obs: S-ar putea realiza un codor cu un singur modulator, la care se comuta caile si oscilatorul.

6.4.6. DECODORUL SECAM

CVBS

EM

Fig. 6.15
Pe calea de culoare se face intai o dezaccentuare IF cu ajutorul circuitului clopot, care joaca si rolul de FTB pentru a elimina
EY. Dupa un amplificator de culoare si un limitator MA se observa cele doua cai de semnal: calea directa si calea intarziata
(τ= TH = 64 µs). Comutatorul ( sau permutatorul ) trebuie sa fie pozitionat corect: pe pozitiile 1 - 3 si 2 - 4 cand pe calea
directa vine DR si pe cea intarziata DB, sau pe pozitiile 1 - 4 si 2 - 3, cand semnalele sosesc invers. Demodulatoarele de cale
DEM R si DEM B trebuie sa aiba caracteristici de demodulare inverse, din cauza semnalelor opuse ale semnalelor D R si DB.
Pozitionarea corecta a comutatorului de cai se face cu ajutorul unui CBB care lucreaza cu frecventa fH/2, fiind comandat cu
fH. Faza sa este comandata de o poarta in care se compara un semnal avand un fV (cu durata de circa 0,7 ms, incepand cu
intoarcerea pe verticala din receptor) si semnalul de identificare integrat. Ultimul, daca schema cere impulsuri de
identificare negative se poate obtine de la iesirile ER - EY sau EB - EY. Pentru semnal pozitiv se foloseste iesirea E G - EY a
unei matrici. Semnalul de la iesirea portii (BAC) se foloseste si la deblocarea caii de culoare. Cand acesta lipseste (la

1. 37
transmisii alb-negru, la semnal prea slab, la zgomot mare pe culoare sau la semnal incoerent din cauza pozitionarii incorecte
a comutatorului), calea de culoare este blocata (BAC).
Semnalele obtinute dupa dematriciere, amplificate corespunzator, comanda catozii cinescopului tricrom.
Linia de intirziere este mai optima decat in PAL, deoarece trebuie sa aiba o precizie de +/-70ns, fata de PAL unde se cerea o
precizie de +/-7ns. Pentru SECAM s-au folosit si linii metalice.
Obs: in afara de norma franceza cu 625 de linii, exista si o norma "E" cu z = 819 linii cu fH =20475 Hz.

6.5. COMPARATIE INTRE PRINCIPALELE 3 SISTEME DE TELEVIZIUNE

Criteriile de comparatie sunt: compatibilitatile (directa si inversa), conditiile de redare a culorilor, principalii
parametri legati de zgomot, distorsiuni (sensibilitate si tolerante) si facilitatile pe care le permit anumite sisteme. Ele vor fi
tratate in ordine.
1) Compatibilitatea directa Nici unul dintre sisteme nu reda corect luminanta pe cinescop alb-negru, deoarece corectia de
gamma se face in canalul de camera pentru fiecare culoare separat si nu dupa matricierea pentru EY, iar
γAN ≠ γTVC la cinescoape. Astfel se transmite semnalul:
γ γ γ γ
E 'y = 0,30 ⋅ E R c + 0,59 ⋅ E G c + 0,11 ⋅ E B c ≠ E Y c = (0,3 ⋅ E R + 0,59 ⋅ E G + 0,4 ⋅ E B ) γ c cel care ar fi trebuit transmis.
Din acest motiv luminanta reala redata pe un cinescop alb-negru va fi intotdeauna mai mica decat cea corecta. In plus,
raportul semnal/zgomot se inrautateste mai mult pentru portiunile mai intunecoase ale imaginii.
Din punct de vedere al vizibilitatii rastrului perturbator situatia cea mai buna este la NTSC, la PAL fiind mai putin buna. La
SECAM vizibilitatea este cea mai pronuntata cu toate precautiunile luate (inversari, asimetrii, decalaje), mai ales cand se
transmit culori saturate sau tranzitii de culoare. De asemenea pot aparea suprailuminari din doua in doua linii (efect de
jaluzea).
2) Compatibilitatea inversa: este buna la cele trei sisteme, deoarece caile de crominanta sunt blocate la transmisiuni de
alb-negru (BAC).
3) Redarea plajelor de culoare se face corect la toate cele trei sisteme.
4) Redarea tranzitiilor de culoare. La NTSC, daca distorsiunile A(ω) din lantul de televiziune conduc la disimetrii pentru
semnalul EQ modulat, apare diafotia I - Q si vor aparea plaje cu culori false la tranzitii de culoare.
La PAL, tranzitiile verticale sunt redate bine, iar cele orizontale introduc nuante false, dar efectul nu este perceptibil datorita
medierii care se face pe doua linii succesive.
La SECAM, tranzitiile verticale sunt redate corect, cu exceptia trecerilor intre doua culori saturate mult diferite (ex: galben -
turcoaz, verde - mov, rosu - albastru). Tranzitiile orizontale sau oblice dau linii cu culori false si apare senzatia de deplasare.
5) Sensibilitatea la zgomot si perturbatii. Deoarece principiul luminantei constante nu este respectat din cauza corectiei de
gamma, protectia scade. Sistemul NTSC este robust, protectia fiind comparabila cu cea de la alb-negru. La PAL protectia
este mai buna, deoarece la decodare, semnalul este dublu, iar zgomotul creste cu 2 . Pentru doua linii succesive,
ameliorarea este egala cu 2 , deci 3dB.
La SECAM, din cauza repetarii semnalului de pe o linie se va repeta si zgomotul. Deci apare o dublare a zgomotului.
Daca in televiziunea alb-negru, scaderea pronuntata a semnalului util fata de zgomotul de fond, se manifesta prin perturbatii
ale luminozitatii cunoscute sub numele de "purici", la receptia semnalului SECAM, cand se atinge pragul de functionare al
discriminatoarelor, manifestarea se caracterizeaza prin aparitia unor liniute colorate denumite (datorita formei si culorii lor)
"pestisori (de aur)". Acesti pestisori nu trebuiesc confundati cu "bulele" colorate care apar la transmisiile de televiziune prin
satelit.
6) Diafotia la NTSC apare diafotia cromatica cand semnalele au benzi nesimetrice. Apare si diafotia luminanta-crominanta,
daca la intrarea decodorului se pune un FTB obisnuit si cu un filtru pieptene. Efectul se manifesta sub forma unui rastru
parazit de puncte fine in culori.
La PAL, din cauza modului in care se face decodarea, diafotia cromatica (U->V sau V->U) este anulata. Daca linia de
intarziere se deregleaza, protectia la diafotia luminanta-crominanta nu mai e asigurata. In ceea ce priveste diafotia
luminanta-crominanta in subcapitolul 6.3.5, s-a aratat ca se obtine o imbunatatire de 3dB fata de NTSC.
La SECAM, diafotia cromatica nu exista din cauza principiului adoptat pentru transmisie. Diafotia luminanta-crominanta
poate aparea cand componentele de luminanta din spectrul de crominanta au amplitudini mult mai mari decat
subpurtatoarea. Atunci culorile sunt date de semnalul de luminanta.
Pentru a elimina acest efect, pe calea de crominanta se poate prevedea la codorul SECAM o MA suplimentara a semnalului
Ec in functie de amplitudinea semnalului EY cuprinsa in spectrul corespunzator benzii de crominanta.
7) Distorsiunile liniare. La NTSC se impune limita de +/- 4dB pentru caracteristica A(ω) la fsp, ca sa nu se remarce variatii
de saturatii a culorii. Se poate prevedea un reglaj automat de crominanta (RAC) pornind de la amplitudinea burstului. Pentru
τ se prevede o toleranta de +/- 250 ns ca sa nu se observe deplasari ale imaginii in culori fata de alb-negru.
La PAL lucrurile se prezinta aproape identic. La SECAM distorsiunile liniare se remarca in situatia in care apar limitari ale
benzii si pot aparea mai ales in prezenta zgomotului care imcepe sa dicteze culorile.
1. 38
8) Distorsiunile neliniare. Prin aceste distorsiuni se inteleg de regula, distorsiunile de castig diferential si de faza
diferentiala.
La NTSC aceste distiorsiuni fac sa apara intermodulatia intre E Y si EC si dau erori de saturatie (eroarea admisa 40%),
respectiv de nuanta (eroarea admisa 20° sau chiar 10°).
Erorile de faza pot proveni:
- de la emisie, unde eroarea este destul de redusa ca urmare a dispozitivelor de control;
- din propagare si in particular din reflexii multiple si interferente posibile, care sunt dificil de sesizat si stapanit.
- din receptor, unde eroarea de faza este greu controlabila in cazul utilizarii lui de catre telespectator. Initial, receptoarele
TVC-NTSC erau prevazute cu un reglaj de corectie a fazei accesibil telespectatorului. Numai ca telespectatorul nu stia
intotdeauna sa-l foloseasca corect. Actualmente, TVC-NTSC sunt prevazute cu un reglaj automat al nuantei culorilor (ATC-
AUTOMATIC TINT CONTROL), eficace pana erori de 10°-20°. O eroare de faza mare de circa 45°, face ca movul sa
vireze in rosu, galbenul spre galben-verde.
La PAL, pentru erorile de castig diferential, lucrurile se prezinta ca si la NTSC, iar pentru faza diferentiala se poate merge
pana la +/-40°. La SECAM, aceste distorsiuni sunt neglijabile.
9) Zona de serviciu a emitatorului. La SECAM este mai redusa cu 20% si echipamentul de studio este mai complicat la
SECAM.
10) Ecourile. Acestea se manifesta asupra imaginii in culori, prin combinarea a doua efecte:
- aparitia unei imagini cu luminanta decalata ca si in alb-negru (dubluri);
- o perturbatie asupra semnalului de crominanta, caruia ii modifica amplitudinea si faza.
La NTSC si PAL, ecourile se manifesta si asupra burstului, daca intarzierea este mica (1 µs) si asupra semnalului EC.
La NTSC cea mai puternica perturbatie apare atunci cand semnalul de ecou este in cuadratura cu semnalul de luminanta. La
SECAM, eroarea principala este cea de luminanta. La ecouri importante si selective (in banda de crominanta) protectia la
zgomot poate scadea atat de mult incat apare captarea canalului de catre semnalul perturbator, care se manifesta prin efectul
de pestisori.
11) Mixajul si efectele speciale. Semnalele NTSC si PAL care folosesc MAQ se pot mixa direct, semnalul de crominanta
rezultat fiind suma vectoriala a celor doua semnale care se mixeaza. Prin urmare, culoarea obtinuta dupa mixare rezulta din
amestecul celor doua culori care se mixeaza.
La SECAM, unde se foloseste MF amplitudinea subpurtatoarei este constanta (fara accentuarea in IF). Daca s-ar aduna
amplitudinile semnalelor, ar aparea erori mari de saturatie, dar din cauza frecventelor instantanee diferite ale celor doua
semnale care se mixeaza, ar apare batai. Din acest motiv, un mixer SECAM prevede decodarea si efectuarea mixajului
separat pentru EY si EC, iar apoi se face codarea din nou. Rezulta un mixer mult mai complicat decat in cazul celorlalte
sisteme.
12) Inregistrarea magnetica. Initial, cand performantele magnetoscoapelor nu erau asa de bune (erori mari de viteza, timpi
de intarziere la iesire, etc.), sistemul SECAM era singurul care permitea inregistrarea direct pe banda. Astazi insa, odata cu
imbunatatirea performantelor, toate sistemele permit o inregistrare la fel de buna.
Concluzie: Balanta inclina in favoarea sistemului PAL, mai ales daca se are in vedere ca pastrand toata informatia de
culoare (in SECAM se renunta la jumatate), sistemul PAL este inca susceptibil de imbunatatiri.

6.6. TRANSCODAREA SEMNALELOR DE TELEVIZIUNE COLOR

In lume exista trei sisteme de televiziune color: NTSC, PAL, SECAM, si mai multe standarde sau norme de
exploatare, dintre care in televiziunea color se mentin inca normele: B, G, (CCIR), H, D, K, (OIRT), I, L cu 625 linii si 50
Hz si norma M cu 525 linii si 60 Hz. Mai exista norma engleza A cu 405 linii si franceza E cu 819 linii, mai putin folosite.
Pentru schimbul international de programe este necesar sa se faca trecerea dintr-o varianta in alta. Trecerea dintr-un sistem
de televiziune color in altul, in cazul aceleiasi norme de explorare sau baleiaj, se numeste transcodare simpla sau
conversie de sistem. Daca se face simultan si conversia de norma, procesul se numeste transcodare-conversie sau
conversie de standard si sistem.
Transcodarea simpla PAL-SECAM se face decodand semnalul CVBS/PAL si apoi facand o recodare pentru a obtine
semnalul CVBS/SECAM. Pentru eliminarea efectelor suparatoare pe caile de la decodor se folosesc filtre pieptene ca sa
elimine componentele nedorite. Transcodarea SECAM/PAL se face la fel. In acest caz intervine problema preciziei cu care
se emite frecventa subpurtatoarei. In SECAM aceasta este de 10-4, iar in PAL se cere o precizie de 10-6. De aceea se fac
uneori in paralel doua transcodoare care sa urmareasca precizia impusa atat la frecventa liniilor cat si la frecventa
campurilor.
Pentru transcodarea complexa, care include conversia de sistem si de standard, lucrurile sunt mai complicate. Metodele
electrono-optice care se folosesc in televiziune alb-negru (camera-monitor sau tub cu doua fascicole), nu se pot folosi in
televiziunea color. Transcodoarele pentru televiziunea color sunt pur electronice si se pot baza pe metode analogice sau
digitale, in prezent folosindu-se cele digitale, care utilizeaza convertoare cu memorii de camp si de linii si interpolatoare.

1. 39
 CAP. 7. DISPOZITIVE DE CAPTARE ŞI REPRODUCERE
A IMAGINII DE TELEVIZIUNE
7.1. Tuburi videocaptoare
7.1.1. Consideraţii generale
Tuburile videocaptoare sunt cele mai utilizate dispozitive pentru captarea imaginilor. Ele au două funcţii
principale:
transformarea imaginii optice, a scenei de transmis, în "imagine electrică". Prin "imagine electrică" se înţelege o distribuţie
de curenţi sau de sarcini (de potenţial electric), proporţională cu luminanţa imaginii optice captate.
Această funcţie se bazează pe efectul fotoelectric extern sau intern. În primul caz, elementul constructiv al tubului
care îndeplineşte acest rol, se numeşte fotocatod (Ex: DISECTORUL). În al doilea caz, acest element se numeşte ţintă
fotosensibilă sau ţintă fotoconductivă (Ex: VIDICONUL).
2) explorarea linie cu linie şi cadru cu cadru a acestei imagini electrice pentru obţinerea semnalului de imagine
corespunzător.
După principiul de acţiune, tuburile videocaptoare se clasifică în tuburi cu acţiune instantanee şi tuburi cu
acumulare de sarcini.
În tuburile cu acţiune instantanee, mărimea semnalului este determinată de fluxul radiant incident pe elementul de
suprafaţă al fotocatodului "explorat" în momentul respectiv (Ex: DISECTORUL).
În tuburile cu acumulare, energia radiantă incidentă este transformată mai întâi în sarcini electrice ce se
acumulează pe un electrod special denumit "ţintă". Între două explorări succesive ale unui element de imagine, pe ţintă se
formează un "relief" de potenţial, a cărui distribuţie corespunde cu distribuţia energiei radiante în imaginea optică a
obiectului televizat. Semnalul electric ia naştere prin explorarea ţintei cu un fascicol electronic, care efectuează "comutaţia"
(lectura) sarcinilor acumulate pe ţintă, transformând variaţiile de potenţial în curent electric proporţional cu aceste variaţii.
După modul în care se realizează procesul de comutaţie a ţintei de acumulare, tuburile cu acumulare se împart în
două categorii:
1) tuburi cu explorare cu electroni rapizi. Ţinta este explorată de un fascicul de electroni cu energie mare,
coeficientul de emisiune secundară al ţintei, σ>1 (Ex: SUPERICONOSCOPUL).
2) tuburi cu explorare cu electroni lenţi. Ţinta este explorată de un fascicul a cărui electroni sunt frânaţi în
imediata apropiere a ţintei, σ<1 (Ex: SUPERORTICONUL)
Caracteristicile mai importante ale tuburilor videocaptoare sunt trei:
1) Caracteristica lumină-curent, numită şi caracteristică de transfer de amplitudine, reprezintă variaţia curentului de
semnal is în funcţie de iluminarea fotocatodului is=f(E). Obişnuit, această caracteristică are o lege de variaţie exponenţială,
astfel încât, folosind o scară logaritmică, ea se reprezintă printr-o dreaptă al cărei coeficient unghiular este factorul γ
(gamma) al tubului videocaptor.
2) Caracteristica sensibilităţii spectrale reprezintă de obicei variaţia relativă (raportată la curentul maxim) a curentului de
ieşire în funcţie de lungimea de undă λ a radiaţiei incidente pe electrodul fotosensibil isr=f(λ), în ipoteza că intensitatea
radiaţiilor incidente este aceeaşi la toate lungimile de undă din spectru. Uneori, această caracteristică se prezintă prin curba
de variaţie a sensibilităţii, exprimată în mA/W sau mA/lumen, în funcţie de λ. În cataloage se indică şi sensibilitatea
integrală, care se exprimă prin mărimea curentului la ieşire pentru cazul în care electrodul fotosensibil este iluminat cu
lumină albă (fiind impus de obicei şi un anumit raport semnal/zgomot).
3) Pentru aprecierea rezoluţiei unui tub videocaptor, se foloseşte fie funcţia de transfer de modulaţie (FTM), fie
caracteristica profunzimii de modulaţie.
FTM, utilizată ca măsură a distorsiunilor liniare introduse de traductorul lumină-curent, este similară funcţiei de
transfer a unui circuit electric, ea reprezentând variaţia amplitudinii relative a semnalului electric de ieşire în funcţie de
frecvenţa spaţială. În practică însă, în locul unor mire cu distribuţie sinusoidală a luminozităţii se foloseşte mira cu bare albe
şi negre de lăţime egală. În diverse zone ale electrodului fotosensibil se determină numărul maxim M de bare albe şi negre
(linii de televiziune) ce se încadrează pe un segment de dreaptă egal cu înălţimea imaginii h. Curba mr=f(N) este denumită
caracteristica profunzimii de modulaţie sau caracteristica de apertură în domeniul frecvenţă. În anumite condiţii
(raport semnal/zgomot, factor de contrast, etc), caracteristica profunzimii de modulaţie permite să se aprecieze puterea de
rezoluţie a tubului videocaptor.

1. 40
 Pe lângă caracteristicile enumerate, mai prezintă importanţă o serie de parametri calitativi, cum ar fi:
-raportul semnal/zgomot la ieşire (Y)
-mărimea curentului de întuneric şi a neuniformităţilor fondului imaginii.
-inerţia caracterizată prin mărimea semnalului remanent după întreruperea iluminării electrodului
fotosensibil.
De asemenea este necesar să se mai cunoască:
1. polaritatea semnalului la ieşire;
2.lipsa sau prezenţa în semnalul de ieşire a componentei continue, care furnizează informaţia asupra
strălucirii medii a imaginii.
Mai importante sunt trei tipuri de tuburi videocaptoare:
-disectorul (cu multiplicator electronic);
-superorticonul;
-vidiconul (cu variantele sale perfecţionate).

7.1.2. Disectorul
Tubul disector (cu multiplicator electronic),se compune dintr-un fotocatod 1 (fig.1) un anod 2 (prevăzut cu un
orificiu central), un multiplicator electronic 3, introduse într-un balon de sticlă 6 vidat. În exterior se găseşte un sistem de
deflexie şi de focalizare magnetică constituit din două perechi de bobine de deflexie 4 (pe orizontală şi pe verticală, şi o
bobină de focalizare 5, care creează un câmp magnetic uniform de-a lungul axei tubului. Între fotocatod şi anod se aplică o
tensiune Ua pentru accelerarea electronilor (emişi de fotocatod) spre anod. Pe dinozii multiplicatorului electronic se aplică
tensiuni corespunzătoare Ud, care cresc de la intrare spre ieşire.
Funcţionarea: La proiectarea unei imagini pe fotocatod, fiecare punct al acestuia emite un număr de electroni,
proporţional cu iluminarea în punctul respectiv. Sub acţiunea câmpului electric şi a câmpului magnetic al bobinei 5,
fotoelectronii se deplasează spre anod pe traiectorii elicoidale cu axe paralele cu axa tubului. Pe anod se formează astfel o
imagine electronică a obiectului captat, care este "explorată" cu ajutorul câmpurilor magnetice ale bobinelor 4 după două
direcţii perpendiculare, astfel că la un moment dat, prin orificiul central trec doar electronii emişi de un anumit element de
imagine. Electronii care trec prin acest orificiu (numit şi diafragmă sau apertură) intră în multiplicatorul electronic 3 care
produce o amplificare de 104-106 a curentului fotoelectric. Polaritatea semnalului este pozitivă. Caracteristica de transfer a
disectorului este liniară (t=1).Curentul de semnal are o componentă continuă direct proporţională cu valoarea medie a
iluminării fotocatodului. În timpul curselor de întoarcere ale mişcării de explorare nu se aplică impulsuri de stingere.
Caracteristici tehnice : Curentul fotoelectric corespunzător unui element de imagine iluminat puternic (Ef =
104lux), la o suprafaţă a fotocatodului Sf=6x8 cm 2 , în cazul explorării cu 625 linii, are valori de Is = 3...5mA, la un raport
σ
semnal/zgomot, Y=50. După multiplicarea electronică Is=0,03...5mA, raportul Y micşorându-se cu factorul , unde σ
σ -1
este coeficientul de emisiune secundară al distorsiunilor multiplicatorului. Uzual σ=5, Y micşorându-se doar cu 12%.
Disectorul este utilizat în televiziunea aplicată, în special în sistemele ce funcţionează la temperaturi mai ridicate.

7.1.3. Superorticonul

1. 41
 Secţiunea I - de transport a imaginii electrice: fotocatodul 1, un electrod de accelerare 2, o ţintă de acumulare 3 (cu
grosimea de 3...5 mm) şi o grilă 4 aşezată la 0,03-0,04mm în faţa ţintei.
Secţiunea II - de baleiaj, comutaţie şi multiplicare electronică: tunul electronic 5, anodul 6, cilindrul
multiplicatorului 7, dinozii multiplicatorului 14, electrodul de focalizare 8, electrodul de frânare 9, bobinele de deflexie 10,
de focalizare 11, de aliniere 12, tubul de sticlă 13 (cu diametre de 3"/2" sau 4,5"/3").
Funcţionarea: Imaginea optică proiectată de obiectiv pe fotocatodul 1, este transformată în imagine electonică,
care este "transportată" în planul ţintei de acumulare 3, sub acţiunea câmpului electric accelerator şi a câmpului magnetic
creat de bobina de focalizare. Lovind ţinta cu o energie de 250-300eV, fotoelectronii eliberează electroni secundari, care
sunt captaţi de grila ţintei 4 (polarizată pozitiv cu 1-3 V, în raport cu ţinta). Astfel se formează un relief de potenţial, care
este reprodus şi pe faţa opusă a ţintei, orientată înspre tunul electronic.
Electronii fascicolului de explorare focalizaţi şi deviaţi (curentul direct), sunt frânaţi în apropierea ţintei de
electrodul 9, astfel că ei cad pe ţintă cu viteză redusă (σ<1). Dacă pe ţintă nu există relief de potenţial, toţi electronii
fascicolului analizor se întorc (urmând aproximativ acelaşi drum ca şi la dus), ei fiind acceleraţi spre anodul 6 (curentul
invers). În prezenţa reliefului de potenţial, o parte din electronii fascicolului vor rămâne pe ţintă pentru a neutraliza sarcinile
acumulate, numărul lor fiind proporţional cu iluminarea elementului de imagine explorat. Astfel, fascicolul electronic
reflectat spre anod, care este purtătorul informaţiei video, este modulat de ţintă negativ (negru-semnal mare, alb-semnal
mic). Ajungând cu viteză mare pe suprafaţa frontală a anodului, fiecare electron "reflectat" de ţintă eliberează câţiva
electroni secundari. Aceştia ocolesc discul anodului şi ajung la dinodul următor al multiplicatorului electronic, care
"amplifică" semnalul de 103-105 ori.
Caracteristici tehnice: Curentul Is = 10...100 mA la iluminări pe fotocatod de 0,5-1 lux, puterea de rezoluţie fiind
de 450 - 600 linii. Raportul semnal/zgomot, relativ scăzut, Y = 20...30. El poate fi mărit prin mărirea suprafeţei active a
ţintei (ex: 4,5"/3"), sau prin mărirea capacităţii grilă ţintă în urma micşorării distanţei dintre ele. Pentru a obţine sensibilităţi
mai mari, se construiesc superorticoane cu intensificator de imagine în secţiunea I de transport a imaginii, având
dezavantajul raportului semnal/zgomot mai scăzut.

7.1.4. Vidiconul
Este un tub videocaptor cu ţintă fotoconductivă, realizată iniţial în 1950 dintr-un strat amorf de trisulfură de stibiu,
Sb2S3. În funcţie de firma producătoare, aceste tuburi au primit diverse denumiri:
-staticon;
-rezistron;
-endicon
-cuanticon, etc.

Construcţia: (fig. 3)

Într-un tub de sticlă 1, cu diametrul de 1" (2,54mm), lung de 6"

(152,4mm), se găsesc elementele unui tun electronic, compus din
catod (2), grila de comandă (3), primul anod (4), şi al doilea anod
(5). Pe peretele frontal de sticlă 6 al tubului 1 este depus (în
interior) un strat transparent conducător, ce constituie placa de
semnal 7, şi stratul fotoconductiv 8 din Sb 2S3, Se sau CdSe. Ţinta
1. 42
8 are o grosime de 3-5mm şi o rezistivitate la întuneric de ≈1012 Ωcm. Legătura plăcii de semnal cu exteriorul se face printr-
un contact inelar de platină, sudat în sticla peretelui frontal.Focalizarea şi deflexia fascicolului de explorare a ţintei sunt
realizate de bobinele de deflexie 9, bobina de focalizare 10, şi bobinele de aliniere 11.
După principiul de funcţionare, se deosebesc vidicoane cu explorare cu electroni rapizi (s>1) şi vidicoane cu
explorare cu electroni lenţi (σ<1). Deosebirea constructivă între aceste tipuri constă în prezenţa unui electrod de frânare în
vidiconul cu electroni lenţi. El este realizat sub forma unei grile fine 12, care închide anodul 5 în imediata apropiere a ţintei.

Funcţionarea: Deoarece vidiconul cu electroni rapizi este rar

utilizat, vom descrie principiul formării semnalului doar la vidiconul
cu electroni lenţi.
Fiecare element de explorare al ţintei se comportă ca o
capacitate Ce şuntată de o rezistenţă a cărei valoare este funcţie de
iluminarea elementului de imagine respectiv. În cazul ţintei
neiluminate (când intervine rezistenţa la întuneric Ri), sub acţiunea
fascicolului, faţa explorată a ţintei se stabilizează la potenţialul
catodului, o parte din electronii fascicolului analizor rămânând pe ţintă
pentru a compensa sarcina pierdută de C e între două explorări (prin
descărcarea ei pe rezistenţa Ri). Astfel, la bornele rezistenţei de sarcină
Rs se obţine o tensiune constantă în timp (linia 1-2 în fig.3b). În timpul
cursei de întoarcere, când la electrodul 3 se aplică un impuls de blocare a fascicolului, curentul în circuitul plăcii de semnal
este egal cu zero (liniile 3-4, 5-6, etc.). Dacă ţinta este iluminată, mărimea semnalului variază de la un element al ţintei la
altul (linia 4-5, 6-7, etc.). Polaritatea semnalului este negativă.
Caracteristica de transfer a vidiconului este funcţie de valoarea tensiunii Up de polarizare a ţintei (fig.4).La
iluminări mici (câţiva lucşi) intevine fenomenul de inerţie care micşorează claritatea şi rezoluţia imaginilor mobile.
Puterea de rezoluţie a unui vidicon tipic are valori de 450-600 linii în centrul imaginii şi 350-400 linii la periferie.
Inerţia viconului are două componente:
1) inerţia comutaţională, care apare în procesul de lectură a reliefului de potenţial format pe ţintă; fasciculul
electronic nu poate neutraliza toate sarcinile acumulate pe ţintă într-un ciclu de baleiaj şi relieful de potenţial remanent se
suprapune peste relieful format in cadrul următor, având ca efect o estompare a salturilor bruşte de strălucire ale detaliilor
corpurilor în mişcare;
2) curentul din bobina de focalizare.
Ţinta poate fi distrusă de o sursă luminoasă puternică (2) inerţia fenomenului fotoconductiv, care se manifestă prin
întârzierea variaţiei conductibilităţii ţintei în raport cu variaţiile de iluminare ale imaginilor proiectate pe ţintă.
Caracteristici tehnice: Vidiconul asigură la ieşire un raport semnal/zgomot bun (Y=180...200), dar is este mic
(is=0,1...0,3mA) şi rezistenţa internă Ri=4...6MΩ (viconul se comportă ca un generator de curent). Sensibilitatea spectrală
prezintă un maxim la λ=450 nm, având o sensibilitate cam mică la roşu. Vidiconul necesită minim trei reglaje:
- curentul de fascicul;
- tensiunea ţintei Up;ex: soarele).

7.1.5.Variante perfecţionate ale tubului vidicon

1) Plumbiconul -1963- Philips. Ţinta este constituită dintr-un amestec de oxizi de plumb, depus pe o placă de
semnal din SnO2, formându-se astfel o matrice densă de diode PIN.
Avantaje: curenţi de intensitate foarte mică (I invers al diodelor PIN); rezultă Y mare, t=0,8...1, sensibilitate mare
la rosu, inerţie mai mică datorită capacităţii reduse a ţintei.
Performanţe: sensibilitatea integrală ≈300 mA/lumen, asigurând Is=300mA la o iluminare de 2...3 lucşi. Rezoluţia:
550...600 linii.
Pentru camere TVC se folosesc tuburi cu diametrul 16...18mm, tip "diodă" (cu tensiune pozitivă pe grila de modulaţie), sau
tip "tetrodă" ("anticometă").
2) Vidicoane cu ţintă heterojoncţiune: chalnicon, saticon sau mevicon.
Structura ţintelor conţine următoarele straturi:
(fig.5)

1 2 1 2 6 1 3 8 9

5
1. 43
3 4 3
1-perete frontal de sticlă
2-strat de Cd-Se
3-Sn-O2
4-CdSeO3
5-As2Se3
6-Se(amorf)-Te-As
7-Sb2S3
8-ZnSe
9-ZnCdTe
Sensibilitatea integrală este 2500...5000mA/lumen.
Între semiconductor şi izolator sau metal granular se formează o heterojoncţiune.
3) Tuburi Sidicon (Silicon, Tivicon, Kremnicon).
S-a înlocuit ţinta fotoconductivă cu un mozaic de diode din Si.
Avantaje: - gamă largă de temperaturi (-180°...+350°);
- sensibilitate mai ridicată în domeniul roşului.
Ţinta nu poate fi distrusă chiar dacă imaginea proiectată este cea a soarelui sau a unui laser.
Dezavantaj: nu permite reglarea sensibilităţii prin modificarea tensiunii aplicate ţintei.
4) Tuburi Ebitron, Secon, Supervidicon, Isocon
Pentru nivele de iluminare foarte scăzute (pentru astronomie), era prevăzută o secţie de transport a imaginii electronice (ca la
superorticon). Rezultă Ebitron, care are inerţia prea mare.
A fost perfecţionată, folosindu-se o ţintă cu conductibilitate bazată pe fenomenul de emisiune secundară (SEC-vidicon
sau secon). Similar a fost perfecţionat sidiconul; rezultă sidiconul (superkremnicon). Pentru sensibilităţi mari se fabrică şi tubul
ISOCON.
5) Tubul pirovidicon (pirotron)
Tub videocaptor sensibil la radiaţiile infraroşii în gama 0,8...1,2mm.
Folosind o ţintă piroelectrică de înaltă eficacitate (care nu necesită răcire forţată), tubul permite să se realizeze
sisteme de termoviziune, capabile să distingă diferenţe de temperatură pe suprafaţa corpurilor până la 0,1°C. Funcţionarea
acestor ţinte se bazează pe proprietatea anumitor cristale segneto-electrice de a-şi schimba polarizarea la încălzire.
Modificarea polarizării este provocată de reorientarea domeniilor în interiorul materialului, fiind însoţită de creşterea
treptată a diferenţelor de potenţial pe măsura variaţiilor de temperatură. Ţinta este realizată din triglicidsulfat, Pb(TiZr)O 3,
PbTiO3, etc, materiale dielectrice.
De aceea este necesar să se asigure "ştergerea" reliefului de potenţial la sfârşitul fiecărui cadru (câmp), fie folosind
un curent de ioni pozitivi, fie trecând din regimul normal de explorare cu electroni lenţi intr-un regim de explorare cu
electroni rapizi pe timpul cursei de întoarcere.
Ţinta piroelectrică reacţionează numai la variaţia temperaturii, generând semnal numai în regim termic nestaţionar.
De aceea, camera cu pirovidicon se prevede fie cu un mecanism de obturare (sincronizate cu frecvenţa cadrelor), fie cu un
mecanism de "legănare" în plan orizontal cu 5-8° în raport cu axa de "vizualizare".
Toate lentilele obiectivului camerei cu pirovidicon, precum şi peretele frontal sunt realizate din cristale de
germaniu prelucrate special pentru a fi transparente la radiaţia infraroşie.
Performanţe: is=1-5nA, puterea de rezoluţie 100-300 linii.
6) Tuburi cu memorare (memotroane)
Sunt situaţii în care se doreşte memorarea unui anumit cadru de televiziune, pentru vizualizarea ulterioară,
eventual în alte norme de baleiaj linii şi cadre. Se utilizează memotroane bazate pe principiul sidiconului, modificându-se
coeficientul de emisie secundară Ω.
Concluzii:
Cel mai utilizat tub videocaptor pentru televiziune este plumbiconul. Prin folosirea unor ferestre frontale din fibră
optică se poate folosi şi la sistemele de televiziune cu raze X, la nivele scăzute de lumină, în infraroşu, etc.
Sidiconul se impune în aplicaţii industriale. Se preconizează că acest tub va constitui baza sistemelor de
videotelefon. Sidiconul constituie o etapă către realizarea unui videocaptor integrat. El este un dispozitiv hibrid cu un
strămoş dispărut astăzi: iconoscopul, unde s-a folosit pentru prima dată ideea mozaicului pentru ţintă.

7.2. Dispozitive videocaptoare integrate

1. 44
 Aceste dispozitive sunt realizate prin tehnologia circuitelor integrate şi a depunerilor de straturi subţiri. În raport cu
tuburile videocaptoare, au următoarele avantaje:
-greutate şi dimensiuni reduse, datorită lipsei tubului electronic şi a sistemului de deflexie şi focalizare;
-tensiuni de alimentare de ordinul zecilor de volţi;
-fiabilitate foarte bună şi durată practic nelimitată de funcţionare (datorită lipsei filamentului încălzit);
-inerţie şi distorsiuni geometrice mult mai mici;
sensibilitate mai redusă la solicitări mecanice.
Dispozitivele videocaptoare integrate care s-au impus în prezent în tehnica televiziunii, fac parte din clasa
dispozitivelor cu transfer de sarcină (DTS), dintre care se pot aminti:
-dispozitivele în cuplaj prin sarcină (CCD - Charge Coupled Devices);
-dispozitivele BBD (Bucket - Brigade Devices);
-dispozitivele cu injecţie de sarcină (CID - Charge Injection Devices).
Ca senzori de imagine se utilizează dispozitive DTS bidimensionale, realizate sub formă de matrici cu număr de
elemente corespunzător elementelor de imagine impuse de standard. Pentru formatul de televiziune cu 525 de linii se pot da
ca exemplu dispozitivele videocaptoare ale firmei Bell Telephone, cu 496 de linii pe verticală şi 475 de elemente de
rezoluţie pe linie. Suprafaţa videocaptoare măsoară 12,8 x 9,6 mm, corespunzând cu suprafaţa unui vidicon de 1".
Se consideră că numărul minim de elemente pe linie este 450. Totuşi se fabrică senzori şi cu mai puţine elemente pe linie
(ex: pentru standardul de televiziune cu 625 de linii, există senzori cu 576 de linii pe verticală şi 385 de elemente pe linie).
În unele aplicaţii industriale se pot folosi şi DTS liniare.
Cele mai răspândite variante de realizare a DTS bidimensionale sunt:
1 - Dispozitive cu transfer pe cadre, care transferă informaţiile (sarcini proporţionale cu fluxul luminos) pe
timpul întoarcerii pe verticală. Acest senzor are trei secţiuni:

-secţiunea imagine I (de acumulare a sarcinilor);

-secţiunea memorie S (pentru stocarea sarcinilor acumulate);
-secţiunea registrului de ieşire R, care permite extragerea semnalului video prin intermediul amplificatorului de
ieşire A.
Impulsurile de tact necesare pentru funcţionarea dispozitivului pentru standardul de 625 de linii cu frecvenţa de
cca. 180KHz, care asigură întreţeserea corectă. Numărul de linii utile în câmpul par sau impar este de 286. Câte 25 de linii
la fiecare câmp (utilizate în sistemele convenţionale pentru blocarea cursei de întoarcere) sunt alocate transferului
pachetelor de sarcini din secţiunea imagine în secţiunea memorie. Registrul de ieşire are în total 400 de elemente, dintre
care numai 385 corespund elementelor unei linii orizontale din secţiunile S (sau I). Zece elemente de la ieşirea registrului şi
cinci elemente de la intrare sunt folosite pentru a obţine un nivel de regim de referinţă (în timpul curselor de blancare).
2 - În cazul dispozitivului cu transfer pe linii şi pe cadre, elementele fotosensibile dispuse pe coloane sunt
asociate cu câte un registru de deplasare vertical, unde sarcinile sunt transferate în timpul întoarcerii verticale. În timpul
întoarcerii orizontale, ele sunt trasferate în registrul de ieşire R. Avantaje faţă de prima variantă:
-nu necesită o secţiune de stocare separată;
-are o rezoluţie mai bună pe verticală;
-asigură o întreţesere mai exactă;
-controlează toată funcţionarea camerei;
-are 32 -Kbyte memorie program, 1 Kbyte RAM, la cerere poate avea şi OTP ROM (One Time-programable).
Un set costă 65-95$, funcţie de variantă.
Ex: HITACHI-CCD, cameră digitală cu 7 CI: H8/337 mC, HA 118144 (CDS/AGC-corelated double-
sampling/automatic gain control), HD 49306-9 bit A/D converter, HD 49801-video DSP, HD 49803-timing generator, HD
49307-three
Performanţele DTS: randamentul matricii poate atinge aproape 100%. În domeniul albastru sensibilitatea este
foarte redusă. În general, sensibilitatea integrală este de 500nA/lumen.
Pentru infraroşu se construiesc dispozitive cu barieră Schottky sau hibride, cu aplicaţii în suprareglarea şi
recunoaşterea strategică sau ecologică, în industrie şi medicină. Se pot recunoaşte obiecte la care diferenţa de temperatură
este 0,1°C. DTS liniare se folosesc în industrie de exemplu pentru măsurarea dimensiunilor oţelurilor în LBC. Benzile calde
emit radiaţii vizibile şi infraroşii sesizate de DTS.

CAP. 8. METODE DE PRELUCRARE A SEMNALELOR DE TV.

8.1.Canalul de cameră
1. 45
 Prin canal de cameră, în practica televiziunii, se înţelege partea componentă a lanţului video care realizează captarea
imaginii optice a scenei de transmis, transformarea imaginii optice în semnal video şi prelucrarea acestui semnal astfel încât să
corespundă normelor impuse de standard.
Canalul de cameră se compune din:
- camera de luat vederi;
- cablul de cameră (cablu coaxial);
- blocul de prelucrare şi formare a semnalului video, denumit şi amplificator intermediar.

8.1.1.Camera de luat vederi

Este un dispozitiv complex, întrunind elemente optice, mecanice şi electronice care realizează captarea imaginii de
transmis şi transformarea ei în semnal electric.
După principiul de funcţionare se deosebesc cu spot volant şi camere cu dispozitiv videocaptor.
Camerele cu spot volant folosesc ca element fotosensibil un fotomultiplicator electronic. Analiza obiectului (sau a
imaginii de transmis) se face în întuneric cu ajutorul unui spot luminos "volant", care descrie un rastru pe ecranul unui tub
cinescop special.
Sisteme optice adecvate permit ca lumina provenită de la acest "spot" şi reflectată de obiectul de transmis să cadă pe
fotocatodul multiplicatorului. Deoarece analiza se face în întuneric, aceste se folosesc pentru filme şi diapozitive.
Pentru scene de exterior se folosesc camere de televiziune cu tub videocaptor sau cu dispozitive videocaptoare
integrate.
În cazul camerelor de televiziune în culori, se folosesc trei tuburi videocaptoare cu filtre pentru cele trei culori (RGB).
Uneori se introduce şi al patrulea tub videocaptor care produce separat semalul Ey, astfel încât să se dispună în canalul luminanţă
de un semnal cu bandă de frecvenţă normală. Semnalele ER, EG, EB, şi eventual EY, sunt amplificate separat de preamplificatoare
de videofrecvenţă (de cameră) şi sunt prelucrate în vederea obţinerii semnalului de televiziune color.
Aceste preamplificatoare de cameră trebuie să aibă o bandă de frecvenţă de circa 6,5...7 MHz (în cazul normei OIRT),
o caracteristică de fază cât mai liniară,o amplitudine a semnalului de ieşire de 1 (sau 1,4) Vvv, şi un raport semnal/zgomot Y cât
mai bun. Amplificarea preamplificatorului de cameră este funcţie de tipul dispozitivului videocaptor utilizat. În cazul tuburilor cu
multiplicator (ex: superorticonul), se obţine la ieşirea tubului un curent de semnal între 0,5...1 mA. Rezultă Y = 30...80, deci un
preamplificator uzual cu curent de zgomot de 0,2...12 nA, nu modifică sensibil raportul Y asigurat de tubul videocaptor. În cazul
tubului vidicon şi al variantelor sale, raportul Y la ieşirea tubului este foarte bun (Y = 200...400), pentru un curent de semnal
foarte mic (is = 0,01...0,3 mA).În aceste condiţii, primul etaj din preamplificatorul de cameră trebuie să asigure Y foarte bun în
condiţiile în care vidiconul se comportă ca un generator de curent (Ri = 4...6 MT). Rezistenţa de sarcină RS montată chiar la
ieşirea vidiconului trebuie mărită astfel încât US = iS RS să fie mult mai mare decât zgomotul termic introdus de RS şi zgomotul
primului etaj de amplificare. RS se poate mări până la sute de KT (uzual 200...300 KT), folosindu-se ca dispozitiv amplificator
un tranzistor TEC-J (canal n) ca în figura 8.1.
Etajul următor trebuie să fie un etaj de amplificare cu reacţie
negativă care să corecteze capacitatea parazită CO, constituită din CO =
CV + Cint1 + CC, unde CV + capacitatea de reacţie a vidiconului (3...8
pF), Cint1 = capacitatea de intrare în TEC-J (3...6 pF), CC = capacitatea
cablului ecranat folosit pentru legătură (5...10 pF). Corecţia se mai
numeşte şi corecţie de "dâră" datorată distorsiunilor cu aspect de
cometă care pot apare.
Din motive de stabilitate şi simplitate a circuitului de
corecţie (sau chiar eliminarea lui), se preferă folosirea la intrare a
etajului cascod TEC-J sursă comună sau TEC-MOS canal n iniţial
în regim de sărăcire, sau TB bază comună, ca în figura 8.2.
2...3
Zgomotul introdus de TEC-J va fi apreciat cu ajutorul unei rezistenţe echivalente de zgomot RZ = , în care
3gm

1. 46
 Circuitul de corecţie nu este necesar nici în cazul preamplificatoarelor camerelor cu dispozitiv videocaptor integrat,
unde CO = 0,5...1 pF, datorită amplasării etajului de intrare al preamplificatorului chiar pe placheta dispozitivului fotosensibil
integrat.

8.1.2.Amplificatorul intermediar
În amplificatorul intermediar, semnalul video primit (prin cablu coaxial) de la cameră este supus unor prelucrări
suplimentare cum ar fi:
1 - compensarea distorsiunilor introduse de cablul de cameră (trebuie accentuate frecvenţele înalte);
2 - compensarea semnalelor de pată neagră şi de neuniformitate a câmpului, caracteristice anumitor dispozitive
videocaptoare. La ieşirea acestora, semnalul electric conţine şi un semnal perturbator care apare pe imagine sub forma unor
umbre, numite "pată neagră", datorită micşorării progresive a componentei continue a semnalului video de-a lungul liniilor şi
cadrelor;
3 - corecţia distorsiunilor de redare a gradaţiilor de luminanţă (corecţia de gamma), cu ajutorul unui etaj cu
caracteristică neliniară, denumită corector de gamma sau corector de contrast;
4 - corecţia distorsiunilor de apertură. Aceste distorsiuni se datoresc dimensiunilor finite ale fasciculelor de explorare
din tuburile videocaptor şi videoproducător, manifestându-se prin atenuarea progresivă a amplitudinii frecvenţelor înalte. Se va
introduce un etaj care accentuează frecvenţele înalte, iar pentru micşorarea zgomotelor şi semnalelor parazite se foloseşte un
circuit de limitare "pe minimum", care elimină semnalele de mică amplitudine. Se utilizează şi corectoare de apertură care
întrerup automat acţiunea corectorului, dacă semnalul de bază are nivele mici (pe câmpurile negre ale imaginii);
5 - limitarea vârfurilor de alb ale semnalului;
6 - reglarea automată a amplificării;
7 - introducerea impulsurilor de sincronizare;
8 - introducerea impulsurilor de stingere şi asigurarea zonei de protecţie (spaţiul de gardă) a semnalului video. Zona de
protecţie ∆ este zona dintre semnalul de imagine corespunzător nivelului de negru şi nivelul impulsurilor de stingere. Zona ∆ se
obţine prin introducerea în semnalul video furnizat de cameră (a), a impulsurilor de stingere (b) şi prin limitarea acestora la un
nivel convenabil (fig. 8.4)
Dezavantajul metodei constă în faptul că reglarea zonei ∆ impune modificarea ulterioară a amplitudinii vârf-vârf a
semnalului video h', deoarece acesta trebuie să aibă amplitudinea constantă h. Acest dezavantaj este eliminat de metoda din fig.
8.5. În timpul cursei de întoarcere a spotului tubului tubului videocaptor se introduce un impuls auxiliar (b) având amplitudinea h
corespunzătoare nivelului de alb al semnalului video. Pentru aceasta, este necesar ca în prealabil să se refacă componenta
continuă a semnalului video. Dacă semnalul video (s.c.) este "fixat" (axat) pe nivelul de alb al
impulsului auxiliar înainte de mixarea impulsului de stingere (d), atunci limitarea acestuia se poate face la un nivel fix şi astfel
reglarea zonei ∆ se face prin modificarea amplificării semnalului din fig. 8.5.a şi eventual 8.5.b, şi menţinerea nivelului de alb la
acelaşi potenţial (8.5.e).

1. 47
 Pentru restabilirea componentei medii (continue) a semnalului video (componentă "suprimată" de condensatoarele de
cuplaj) se folosesc circuite de fixare (axare) necomandate (cu detector de vârf) sau comandate (în TB sau CI). Se prezintă două
circuite de fixare cu detector de vârf pentru semnale video cu polaritate pozitivă (fig. 8.6), respectiv negativă (fig. 8.7).

Fixarea la acelaşi nivel a vârfurilor impulsurilor este posibilă numai dacă constanta de timp RC >> perioada
impulsurilor. Aceste două scheme au dezavantajul că nu pot urmări variaţii rapide ale componentei continue; ca urmare,
unele impulsuri nu reuşesc să deschidă dioda şi astfel alinierea vârfurilor acestor impulsuri nu mai are loc (distorsiuni de
neurmărire). De asemenea, nivelul de negru depinde de amplitudinea semnalului video complex.

8.2.Echipamente de studio

Semnalele de VF de la ieşirea canalelor de cameră, care preiau imagini din studio, din cabinele de crainic, de pe film
(telecinema), de pe diapozitive (telediascop), de pe imagini opace (teleepiscop) pot fi comutate, mixate, prelucrate cu efecte
speciale sau înregistrate pentru conservare sau transmisii ulterioare.
Fiecare studio este prevăzut cu o cabină de echipamente şi o cabină de regie. În regie se află pupitrul de mixaj sau
mixerul video (evident, există unul şi pentru sunet), care permite operaţiile de comutare, mixaj şi efecte speciale.
Pentru toate aceste operaţii este necesar ca sursele de semnal să fie sincrone. Sincronizarea tuturor surselor (a
explorărilor pe cele 2 direcţii) se face cu ajutorul unor impulsuri distribuite la fiecare echipament de la un sincrogenerator (SG).
Acesta poate fi şi aservit, dacă este necesar, la o sursă externă (alt studio, film, magnetoscop,etc.).
Prin echipamente de studio se înţeleg unităţile de prelucrare (comutator, mixer, efecte speciale GES), sincrogeneratorul
şi magnetoscopul.
SG este unitatea centrală într-un studio sau într-un centru de TV. Acestea trebuie să livreze la ieşire impulsurile:
- pentru AN sau TVC: SHTV, BHTV, BH, BV, SH, SV, F (comandă a fixării);
- pentru TVC se adaugă:BK (formare burst la PAL), fsp(PAL), formare fsp pe timpul BH (la SECAM), introducerea
impulsurilor de identificare (de durată 9H la SECAM), fH/2 (pentru comutarea semnalului V la PAL, sau pentru comutarea
semnalelor DR, DB la SECAM). Se pleacă, de exemplu, de la f0 = 1 MHz (un cuarţ) şi după o divizare cu 32 se ajunge la 2fH =
31250 Hz; 2fH : 2 rezultă fH = 15625 Hz, 2fH : 625 rezultă fV = 50 Hz. Trebuie să se asigure şi relaţiile de fază corecte: de
exemplu SH şi BH au aceeaşi frecvenţă, dar lăţimile diferă: 5 ms şi respectiv 12 ms iar SH începe la circa 1 ms după BH.
Tehnologic s-au realizat SG într-un singur cip VLSI chiar pentru TVC - de exemplu CI 2621 signetics, la care se
adaugă R,C,L, cuarţul.
Distribuirea semnalelor de la SG se poate face prin cabluri separate pentru fiecare semnal, sau printr-un cablu unic prin
care se distribuie un semnal de bază unic (SBU) numit monosinc.
La fiecare destinatar (cameră, mixer, etc.) există câte un decodor.
Selectarea unei surse de program Xi dintr-un număr oarecare Xn, pentru a fi distribuite la una (Yt) sau mai multe ieşiri
din numărul total de ieşiri Ym se face cu o matrice (ca în fig. 8.8) cu n bare
de intrare şi m bare de ieşire. La noduri intervin circuite de comutare
rapidă, adică se trece brusc de la un semnal la altul. Comutarea rapidă se
face pe timpul stingerii BV, pentru a nu apărea perturbaţii pe imaginea
redată.
Există două tipuri de comutare lentă:
1) comutare lentă cu trecere prin negru: se reduce amplitudinea
unui semnal până la dispariţie şi se creşte apoi progresiv al doilea semnal;
2) comutare lentă înlănţuită (sau mixaj) (fig. 8.8): pe măsură ce
se reduce amplitudinea unui semnal se creşte progresiv amplitudinea celui
de-al doilea, aşa fel ca amplitudinea totală a celor două să fie constantă
(1Vvv). În fig. 8.8 se pot mixa oricare două semnale de intrare conduse la
două bare de ieşire, unde este dispus mixerul. În aceeaşi figură se arată

1. 48
posibilitatea obţinerii de efecte speciale (trucaje electronice), prin care se combină pe cale electronică într-o singură imagine,
părţi din două sau mai multe imagini.
Generatorul de efecte speciale (GES) poate avea diverse tipuri de efecte:
1) Decupajul înseamnă combinarea pe cale electronică a două imagini într-una singură, după o linie sau după diverse
figuri geometrice. Pentru aceasta se folosesc impulsuri cu factori de umplere variabili pe durata H, V, sau pe ambele. Deplasarea
pe imagine este asigurată cu un levier (joy stick = baghetă veselă, magică), care comandă simultan cu două potenţiometre
deplasările pe cele două direcţii.
2) Suprapunerea prin decuplaj. Prin aceasta se înţelege suprapunerea imaginii unui prim plan pe un fundal de scenă.
3) Încrustarea. Prin încrustare se înţelege combinarea într-o singură imagine a două porţiuni din două imagini
independente, porţiunile din cele două imagini fiind determinate de un semnal de şablon obţinut de la o a treia imagine, ca în fig.
8.9.
4) Tot cu aceste efecte speciale se poate realiza subtitrarea
imaginii, cu sau fără bordare, pentru ca scrisul (în general galben) să
se poată distinge mai bine.
GES se realizează în prezent cu circuite analogice şi
comenzi digitale sau în întregime digital.
Nu sunt probleme deosebite pentru mixajul în PAL sau
NTSC. Pentru SECAM, mixerul se complică, trebuind să se
efectueze o decodare parţială. Mai importantă este însă pierderea
definiţiei imaginii, ca urmare a reducerii benzii Ey la 3 MHz, pentru
a se elimina componentele de crominanţă.
La ieşirea din studio, amplificatorul de linie este ultimul element care trebuie să asigure valorile corecte ale semnalului
TV de ieşire (semnal pozitiv 1Vvv / 75W).
În prezent doar circa 10% sunt transmisiuni în direct, restul fiind înregistrate în general pe bandă magnetică, cu ajutorul
magnetoscoapelor. Astăzi se folosesc în cea mai mare parte magnetoscoape analogice la care diverse sisteme de reglaj, corecţie
sau comendă sunt realizate digital.
Primele magnetoscoape au fost realizate în 1956 de firma AMPEX, fiind cu înregistrare transversală, cu 4 capete
cotitoare dispuse pe un tambur (magnetoscoape cuadruplex, format A). Banda folosită este de 2", pe o pistă intrând 17
linii TV.
Mai târziu au apărut magnetoscoapele profesionale cu rolă de bandă, cu înregistrare elicoidală (metoda TOSHIBA)
utilizează tehnica înregistrării segmentate (formatul B - un câmp ocupă 6 piste oblice; se mai numesc tip BCN, sau tehnica
înregistrării nesegmentate (formatul C - firma AMPEX; foloseşte 1 cap). Pentru format B se folosesc 2 capete dispuse pe un
tambur rotitor înclinat.
Pentru viitor se vor impune magnetoscoapele la care şi înregistrarea se face digital. Magnetoscoapele care utilizează
casete cu bandă (în loc de role) în special pentru reportaj, mai sunt numite casetoscoaspe (sau impropriu videocasetofoane).
Casetele sunt demontabile, în studio rolele cu bandă de lăţime 1" putându-se reda şi pe magnetoscop, pentru montaj. În prezent
sistemul profesional foloseşte BETAMAX (Sony) cu bandă 1" iar pentru amatori există şi BETAMAX, dar cel mai folosit este
sistemul VHS (JVS) cu bandă cu lăţimea de 1/2". Mai există sistemul VR 2000 (Philips, Grundig)
Mai multe studiouri formează un centru de TV. În ultimul timp se foloseşte automatizarea transmisiunii programelor,
folosindu-se calculatoare şi semnale de cod înregistrate pe benzile cu programe. Există şi echipamente de reportaj exterior, mai
complexe (carul de reportaj: autobuz) sau mai simple (reporterul autonom), eventual cu emiţător de imagine şi sunet de putere
mică (0,5+1 W), care asigură legătura cu un centru de TV, cu un emiţător TV sau cu o staţie de radioreleu.

8.3. Transmisiuni suplimentare de informaţii pe canalul de TV.

Sisteme teletext (TTX) si viewdata
În normele OIRT D, K şi CCIR B, G, din cele 625 de linii de explorare a unui cadru TV, numai 575 de linii sunt active
(vizibile). Restul de 50 de linii (câte 25 în fiecare semicadru, explorarea fiind întreţesută) sunt stinse, fiind folosite pentru
întoarcerile pe verticală ale fasciculului electronic.
În timpul în care nu se transmit semnale de imagine, se pot transmite o serie de informaţii pe linile situate pe întoarcerea
pe verticală. Dacă excludem din întoarcerile verticale perioadele care conţin impulsuri de preegalizare şi postegalizare, precum şi
liniile din timpul sincronizării verticale, rămân disponibile pentru inserţia de date liniile 7...22 şi 320...335.
Linile 19, 20, 332 şi 333 au fost alocate unor semnale de test numite TSI (test signal insertion). Acestea sunt utile
efectuării unor măsurători asupra calitaţii liniei de transmisie şi a receptoarelor. Se mai pot transmite semnale de timp, de
identificare, etc.

1. 49
 Iniţial au fost folosite pentru teletext numai linile 17, 18, 330 şi 331. În prezent, în PAL (nu şi în SECAM unde sunt
ocupate liniile 7...15 şi 320...328) se folosesc mai multe linii (în general un numar par), maxim 8 pe fiecare semicadru (11...18 şi
326...331).
Sistemul teletext a apărut în Anglia în 1970, şi constă din transmiterea ciclică a circa 100 pagini conţinând diverse
informaţii, grupate în reviste (jurnale, magazine). Primul sistem a fost CEEFAX experimentat de BBC (BRITISH
BROADCASTING CORPORATION), iar al doilea a fost ORACLE (OPTIONAL RECEPTION OF ANOUNCEMENTS BY
CODED LINE ELECTRONICS) al companiei IBA (companie ITV-independentă de TV). În 1976 a fost standardizat un sistem
comun englez numit TELETEXT. În 1977 a apărut sistemul WST (World Standard Teletext ), standardizat în forma actuală în
1987 şi adoptat de circa 90% din televiziunile care emit informaţii teletext (adoptat în România în 1993).
Sistemul teletext este neinteractiv, adică abonatul nu controlează informaţia emisă. Paginile de informaţie se repetă
ciclic şi receptorul extrage paginile dorite şi le înmagazinează într-o memorie locală. Paginile sistemului TTX sunt ca un ziar
care se schimbă zilnic.
Complementar sistemului teletext, a aparut în anii '70 (tot in Anglia) sistemul VIEWDATA (sau VIDEOTEXT, desi
nemţii numesc impropriu teletextul videotext). Ambele sisteme, teletext şi videotext, formeaza sistemul VIDEOTEX, care se
referă la orice fel de informaţii vizuale de la un calculator (banca de date), furnizate terminalelor (monitoarelor sau TV).
Videotextul este un sistem bidirecţional sau interactiv, care foloseşte linii telefonice sau alte linii (cablu TV) între
terminale şi banca de date. În Anglia standardele apar în 1978, iar în 1979 intră în exploatare sistemul PRESTEL. Primele
sisteme au folosit tastele telefonice pentru comunicare. Datorită numarului redus de taste, posibilităţile sunt limitate, chiar dacă
s-a mărit numarul tastelor la 16. Extinderea serviciilor se poate face cu o tastatură stil calculator (keypad care include şi
keyboard).
În Franţa, sistemul ANTIOPE a fost dezvoltat trecând de la taste telefonice (TELETEL), la tastatura în stil calculator
(MINITEL).
Mai pot fi amintite: sistemul canadian "TELIDON", japonez "CAPTAIN", finlandez "TELESET", american
"TOUCH-TONE TELETEXT", german "BILDSCHIRMTEXT", sau sistemul "PICTUREPHONE" al firmei BELL (SUA) care
de fapt este un videotelefon bidirecţional.
Semnalul pentru WIEWDATA este un semnal audio. Dacă se folosesc linii telefonice, se plateşte abonamentul, plus
numărul de impulsuri consumate, care depinde şi de tipul informaţiei. Taxarea servicilor VIEWDATA în Anglia se face separat
(deoarece şi companiile sunt separate) pentru numărul de pagini cerute şi timpul de ocupare a liniei. Paginile de uz curent sunt
gratuite. Fiind un sistem interactiv, paginile sunt emise numai prin comandă. Banca de date este mare şi în principiu nelimitată.
Apariţia datelor şi trasmiterea lor sunt rapide (o pagină se completează în câteva secunde). Semnalul digital este transmis cu
ajutorul unui modem, în sistemul FSK (Frequency Shift Keying). Pentru a stabili legătura cu calculatorul VIEWDATA, abonatul
dotat cu terminale din prima generaţie formează un numar de telefon. Când legatura este stabilită atunci calculatorul generează
un sunet (ton) cu intensitate mare şi cu frecventa 1300 Hz care se aude în receptor. În acest moment abonatul apasă pe butonul cu
simbolul "data" de pe aparatul telefonic, prin care se comută linia telefonică la modem şi se poate folosi claviatura (KEYPAD).
La modelele actuale comunicarea se face direct de la claviatură, comutarea la modem facându-se automat. Abonatul
transmite cu 75 biţi/sec., iar calculatorul cu 1200 biţi/sec. Serviciile oferite sunt foarte variate (ştiri, programe, cursuri, cărţi,
sfaturi medicale, informaţii industriale, agricole, comerciale, diverse servicii, etc). Pentru liniile VIEWDATA a fost introdus
termenul de magistrală informaţională.
Sistemul teletext WST permite accesul la o serie de informaţii de tip "ziar" (text şi grafică) grupate într-un număr de
maximum 800 pagini-ecran, numerotate între 100 si 899. Efectiv sunt transmise doar 100...300 pagini, în funcţie de ţară şi canal
TV. Pagina este constituită din 24 rânduri a 40 caractere (sau semne grafice), în total 960 caractere, fiecare caracter fiind realizat
într-o matrice de 6*10 puncte. Rândul 10 şi coloana 6 sunt folosite pentru separarea caracterelor. Durata activă a unei linii de
teletext este de 40 microsecunde (faţă de cursa directă TdH de 52 microsecunde în cazul TV), ceea ce permite un spaţiu de gardă
de câte 6 microsecunde la dreapta şi la stânga imaginii. Numarul liniilor vizibile în pagină este de 480, care pot fi afişate
întreţesut în doua semicadre de câte 240 linii. Practica a arătat însă că în cazul imaginii de teletext, întreţeserea dă un uşor
fenomen de pâlpâire, care la o privire mai îndelungată devine obositor şi nu este compensat de îmbunătăţirea definiţiei, pe care
întreţeserea o realizează pentru imaginile dinamice (TV). De aceea, multe receptoare TV au circuite care elimină întreţeserea în
modul de lucru "TTX", neexistând probleme cu banda video necesară (3.47MHz).
Paginile sunt grupate în capitole, numite şi reviste. Cifra sutelor din numărul paginii este echivalentă numărului revistei.
Ex: Sport, Ştiri, Program TV, Informaţii utile (mersul trenurilor şi avioanelor, telefoane utile, cursul bancar, etc.), jocuri, etc. La
trecerea TV în modul TTX, pe ecran este afişată automat pagina 100 (meniul, titlurile revistelor).
Fiecare pagină TTX poate avea un număr mare de subpagini. În general, acestea sunt puţin utilizate deoarece timpul de
acces la o anumită informaţie creşte peste 1...2 minute.
Pentru transmisiile TV prin satelit sunt importante titrările filmelor în diferite limbi. Paginile de TTX sunt transmise
secvenţial, ordinea lor fiind dictată de gradul de interes şi de viteza de actualizare. Titrarea unui film apare mai des în secvenţă,
pentru a apare în timp util pe ecranul TV. Caracterele se transmit în cod ASCII sub forma de cuvinte de 8 biţi (octet), 7 biţi
reprezentând simbolurile de cod pentru informaţie şi un bit pentru verificarea parităţii. Pe o linie TV se transmite un rând din
pagină cu viteza de 6.9375 MB/s. Pe TdH sunt înserate 5+40 cuvinte de 8 biţi pentru rândurile 1..39 (capul de pagină - page
header - adică rândul "0" are 13+22 cuvinte. Primele 5 cuvinte constituie prefixul, ultimele 2 fiind codate Hamming (vezi Anexa

1. 50
1). Octeţii în cod Hamming conţin 4 biţi de informaţie şi 4 biţi de protecţie, ceea ce permite corecţia unei erori şi doar detecţia
erorilor duble.
Primii doi octeţi folosesc pentru sincronizarea de bit (CRI-CLOCK RUN-IN, de forma 10101010, cu paritate pară -
suma biţilor este pară, similar cu burst-ul), 1 octet pentru sincronizarea de octet (FC-Framing code pentru recunoaşterea
transmisiunii, de 11100100, cu paritate pară) şi doi octeţi în cod Hamming pentru codarea numarului de revistă (cifra sutelor din
numărul paginii) şi a rândului din pagină (cu paritate impară - suma biţilor este impară). Cu ajutorul unui decodor, care conţine
printre altele şi o memorie de o pagină (1 KB pentru 960 caractere) sau de 4 pagini, şi un generator de caractere, se poate selecta
şi afişa (în cel mult 24 sec. ptr. 100 pag.), pagina dorită pe ecranul TV.
Dacă lipseşte decodorul de TTX din TV, la comanda modului de lucru TTX, procesoarele care se pot cupla cu bus-ul
I˛C PHILIPS, vor determina afişarea unei liniuţe galbene în colţul stânga sus al ecranului.Bus-ul (magistrala) I˛C (Inter IC -între
CI) este o magistrală bidirecţională serială cu numai două căi: SCL (Serial Clock) şi SDA (Serial Data). La I˛C se pot cupla
procesoare de comandă şi control a funcţionarii TV (ex: seriile PCA 84Cxxx ,PCF 84xxx ), procesoare de telecomandă,
procesoare de teletext (Ex: SAA 5231 de tip VIP-videoprocesor + SAA 5243 de tip ECCT-enhanced computer controlled
teletext - procesor evoluat ptr. controlul teletextului, sau VIP + ECCT într-un cip: SAA 5246 ), procesoare de sunete, video şi
chiar baleiaj (deflexie). Se foloseşte o memorie externă de tip EEPROM (Electrical Erasable & Programmable
Read Only Memory , ex: 85C82,PCF 8582, 24C04P).
Deşi există studii experimentale care au dezvoltat sistemul TTX pe 5 nivele de complexitate, în prezent, în televiziunea
publică, se acoperă abia nivelul 1 şi se ating câteva facilităţi oferite de al doilea nivel. Se vor descrie pe scurt nivelele sistemului:
1) Nivelul 1 standard (Ex:TV NEI)

Setul complet conţine 96 caractere alfanumerice si 64 caractere grafice. Pot fi folosite 6 culori, alb şi negru,
independente pentru fond şi prim-plan. Se pot afişa caractere la inălţime dublă, cu sau fară flash (apariţie intermitentă). Pot exista
grupe de caractere "ascunse" care se afişează numai la comanda "REVEAL". Blocuri de caractere pot fi automat afişate mixat
peste imaginea TV (titrare) sau pe fond intermitent (flash).

Nivelul 1 complet (FLOF=FULL LEVEL ON FEATURES)

La acest nivel apare afişat în plus rândul 24, care conţine patru casete colorate cu numerele a patru pagini cheie
(începuturi de reviste sau pagini care pot fi culese de utilizator sau de editor). Aceste patru pagini sunt memorate în permaneneţă
şi pot fi accesate instantaneu, cu ajutorul telecomenzii, pe care se găsesc patru butoane cu cele patru culori (R,G,Y,B).
Această facilitate este specifică şi nivelului 2 (dezvoltarile FASTEXT, LIST, TOP TELETEXT).
FASTEXT este destinat să micşoreze timpul de acces la informaţia dorită. Sistemul oferă utilizatorului un meniu sumar
(4 opţiuni), care îl conduce spre informaţia dorită chiar fără a cunuaşte numerele paginilor. Ex.: se pot afişa opţiunile SPORT,
ŞTIRI, CULTURAL, METEO. Apăsând butonul corespunzator unui subiect, apare meniul subiectului respectiv şi alte patru
pagini sunt automat memorate conform opţiunii postului TV (opţiunile au fost determinate prin sondaje de opinie). Ex.:
FOTBAL, TENIS, BASCHET, BOX. Dacă se doreşte o altă opţiune accesul nu mai este la fel de rapid.
LIST permite utilizatorului să aleagă singur paginile suplimentare pe care le memorează decodorul. Se apasă câte o
culoare, apoi pagina dorită pentru memorare. După selecţia celor patru pagini se apasă pe butonul STORE sau MEM (memorie).
TV SAMSUNG şi GOLSTAR sunt dotate cu FASTEXT si LIST.
TV PANASONIC sunt dotate cu FASTEXT şi TOP TELETEXT.
TOP TELETEXT (Table Of Pages - tabelul paginilor sau Teletext ohne Probleme -telextext fara probleme) oferă un
sistem de meniuri cu ajutorul celor 4 taste colorate: butonul RED selectează Page Down, GREEN selecteză Page Up, YELLOW
selecteză pagini în interiorul unui grup şi BLUE execută un salt mai mare de la un grup la un ansamblu de grupuri. Decodorul
din TV caută mai întâi o transmisie TOP şi apoi o transmisie FASTEXT. Dacă una din ele este gasită, pătratele din partea de jos
a ecranului se vor modifica, indicând fie funcţiunile TOP, fie subiectele disponibile în FASTEXT. În lipsa lor, televizorul
functionează în modul normal unde urmatoarele patru pagini (la rând) sunt indicate în pătrate.
FLOF permite pornirea înregistrării pentru un videorecorder în momentul începerii unei emisiuni. Facilitatea se
abreviază VPS (Video Programming Service) sau VPT (Video Programming by Teletext) şi este utilă atunci când o emisiune
poate începe cu întârziere sau la o ora aproximativă (transmisiune directă).
Apăsând butonul STATUS de pe telecomanda, utilizatorul poate comanda, în modul TV, afişarea rândului 0 cu
informaţii asupra staţiei de emisie. Aceasta se poate face imediat dupa schimbarea programului, fără a fi nevoie ca în prealabil să
se treacă în modul teletext.

2) Nivelul 2.

Caracterele pot apare atât cu înalţime cât şi cu laţime dublată. Pot fi scrise cu negru pe un fond colorat. Faţă de nivelul 1
unde există un singur set de caractere, la nivelul doi se alege un set dintre mai multe seturi în funcţie de limba în care se transmit
informaţiile.

1. 51
 O facilitate interesantă este DRCS (Dynamically Redefinable Character Set) care permite definirea de către staţia de
transmisie a însuşi setului de caractere care vor fi folosite. În acest caz generatorul de caractere nu mai este o memorie ROM,
conţinând caractere prestabilite, ci este înlocuit cu un RAM care va fi încărcat în timpul recepţiei. Această facilitate este
obligatorie pentru limbile asiatice care sunt caracterizate de ideograme sau pictograme, numărând mii de caractere, pentru care
nu mai ajung cei şapte biţi suficienţi pentru limbile europene ( max. 128 caractere).

3) Nivelul 3

Foloseşte extensiv redefinirea dinamica în timpul recepţiei setului de caractere (DRCS). Pentru a încărca datele
specifice nivelului trei apar o serie de pseudopagini codate în binar.

4) Nivelul 4

Foloseşte o codare alfageometrica care permite o grafică de o calitate superioară, fără a fi necesară transmiterea unei
cantităţi mari de informaţii.Teletextul conţine un computer care interpretează datele ca instrucţiuni.

5) Nivelul 5

Permite o grafică de înaltă rezoluţie şi nu se prevede utilizarea lui pe canale TV uzuale ci numai pentru TV dedicate, de
exemplu, pentru transmisii de date între cabinete medicale şi clinici, făcând posibilă o radiografie la distanţă.

8.4 Metode de măsurare şi control specifice sistemelor TV

Informaţii preţioase se pot obţine prin vizualizarea formei semnalului în diferite puncte ale sistemului TV, cu ajutorul
osciloscopului catodic specializat sau adaptat necesităţilor . Se foloseşte selectorul de linie TV, care permite să se
vizualizeze pe ecranul osciloscopului semnalul corespunzător unei anumite linii (sau unei fracţiuni de linie) din rastru.
Calitatea imaginii se poate aprecia cu ajutorul mirelor universale sau speciale. De exemplu cu mira de control a TV
Romania se măsoară mai mulţi parametri. Se folosesc şi mire electronice.
În TV, prin lanţ video se înţelege totalitatea instalaţiilor situate între ieşirea senzorului de imagine şi intrarea
dispozitivului modulator al emiţătorului de TV. Banda este largă (6 - 8 MHz), este importantă vizualizarea directă a
caracteristicii amplitudine - frecvenţă pe ecranul unui osciloscop. Aprecierea distorsiunilor de fază se rezumă în practică
doar la măsurarea timpului de propagare de grup, cu aparate specializate. Caracteristica de răspuns tranzitoriu se poate
obţine cu ajutorul semnalelor treaptă (impulsuri rectangulare cu durate a fronturilor sub 10 ns). Funcţia treptă prezintă
dezavantajul că spectrul său de frecvenţă este mult mai larg decât banda de trecere a lanţului video. De aceea în practică se
folosesc alte semnale test, alese astfel încât spectrul lor de frecvenţe să fie cât mai aproape de spectrul semnalului video. Un
astfel de semnal este impulsul sin2 , definit prin relaţiile :
u(t)
Fig. 1

( )
sin 2 πt
2T , pt 0 < t < 2T 1

u(t) = in rest
0
0,5
1 T
T=
2f max video
0 t
T/2 T 3T/2 2T
Impulsul sin2 este foarte apropiat de forma semnalului video corespunzator unui singur element de imagine, astfel că
distorsiunile lui (după trecerea prin lanţul video) indică modul în care canalul influenţează calitatea redării detaliilor fixe din
imagine. Micşorarea amplitudinii impulsului reflectă micşorarea contrastului, iar mărirea duratei lui corespunde estompării
contururilor. Pentru a putea aprecia modificarea amplitudinii impulsului, el se asociază cu un semnal rectangular, cu durata
suficient de mare (în raport cu T), acest semnal fiind denumit " impuls bandă".

1. 52
 impuls bara
sin 2 caderea palierului indica distorsiuni
pentru imagini cu continut uniform

19 µ s 26 µ s Fig . 2
5µ s
64 µs
Pentru a deveni semnal video compex semnalul sin2+ bara este prevazut cu impulsuri de stingere şi sincronizare pe
orizontală. Fiind un semnal simetric, impulsul sin2 pune în evidenţă şi distorsiunile de fază, care se apreciază prin mărimea
oscilaţiilor care apar la baza impulsului . Astfel, dacă defazajele la frecvenţe înalte sunt mai mici decăt la frecvenţe joase,
apare o oscilaţie în partea anterioara a impulsului
(Fig.3.a). În caz invers oscilaţia apare la sfârşitul impulsului (Fig. 3.b).
ψ ψ
u(t) u(t)
f f

t t
Fig 3.a Fig 3.b
Uzual se folosesc două impulsuri sin2, cu duratele T şi 2T (la jumătatea amplitudinii). Dacă impulsul T este utilizat la
frecvente înalte, impulsul 2T permite aprecierea distorsiunilor la frecvente medii. Pentru fmax = 6 MHz, T=0,08-0,1ms,
2T=0,16-0,17ms. În cazul sistemelor NTSC şi PAL se mai utilizează semnale Tc =10T sau 2Tc=20T (Fig. 4), obţinute prin
modularea în amplitudine a subpurtătoarei de culoare, cu semnal impuls sin2-bara, examinându-se distorsiunile în cadrul
unei benzi de 1 - 2 MHz în vecinătatea subpurtatoarei .
1V

Fig. 4
0,3 V
0V
Pentru a scoate în evidenţă neconcordanţa în timp a semnalelor de luminanţă şi crominanţă se foloseşte impulsul sin 2
color "modificat" (Fig. 5.c), care se obţine prin mixarea semnalului sin2 (Fig. 5.b) cu impulsul modulator (Fig. 5.a).

nivel
negru

Fig 5.a Fig. 5.b Fig. 5.c

În practică, distorsiunile de amplitudine şi de faza acţionează simultan, deformarea semnalului fiind o combinaţie a
celor două tipuri de distorsiuni prezentate în fig. 6.

1. 53
 A A Ψ Ψ

f f f f
Fig. 6 a). Fig. 6 b). Fig. 6 c). Fig. 6 d).

În cazul sistemelor NTSC şi PAL se foloseste VECTOROSCOPUL, care măsoară relaţiile de fază de amplitudine ale
semnalelor s de crominanţă. Măsurătorile se fac prin vizualizarea vectorogramei semnalului de crominanţă direct pe ecranul
unui tub catodic, atunci când la intrarea canalului încercat se aplică semnalul furnizat de generatorul de bare color. Pe
plăcile de deflexie pe verticală şi orizontală ale tubului catodic se aplică semnalele de crominanţă E r-y şi Eb-y sau Ei, Eq
(NTSC) sau Eu, Ev (PAL).
Diferitele culori corespunzătoare barelor colorate se obţin sub forma unor puncte luminoase. Aşezând în faţa
ecranului tubului un sablon transparent cu axele de coordonate ortogonale, se poate determina amplitudinea şi faza
frecvenţei subpurtătoare pentru fiecare bandă colorată, precum şi pentru burst.
Cu vectororscopul se pot măsura şi distorsiunile diferenţiale, dar există şi aparate specializate pentru măsurarea
amplificării diferenţiale şi a fazei diferenţiale.
Pentru SECAM aparatele sunt mai complicate.
În cazul transmiterii semnalului TV la distanţe mari se folosesc semnale - test speciale cunoscute sub denumirea de
linii test TSI - TEST SIGNAL INSERTION. Aceste semnale se introduc în semnalul video la intrarea canalului, pe linii
situate pe întoarcerea pe verticală. Iniţial s-au folosit liniile 17 şi 18 pe un câmp şi 330 şi 331 pe celalalt. După apariţia
sistemului teletext se folosesc liniile 19, 20, 332 şi 333. Astfel:
A[V] A[V]
D1 C2
B2 B1 F
1 C1
0,86

0,3 0,3
0 6 11 13 16 20 32 x[H/32] 6 12 32 x[H/32]
Fig. 7 linia 19 Fig. 8 linia 20
A[V] D2 A[V]
B1 B2 G1
1 1
E

G2

0,3 0,3
0 6 11 13 20 32 x[H/32] 0 6 17 32 x[H/32]
Fig. 9 linia 332 Fig. 10 linia 333
* Linia 19 (fig. 7) conţine semnalele:
- B1 - impuls sin2 cu durata 2T, pentru control la frecvenţe medii şi înalte
- B2 - impuls rectangular pentru controlul nivelului de alb, folosit şi ca nivel de referinţa pentru înalţimea B1
- F – sin2 cu 2Tc =20T (modificat) pentru crominanţă
1. 54
 - D1 - trepte de gri (pe care se poate suprapune o sinusoida cu 1,2 MHz sau 4.43 MHz, pentru controlul amplificării
şi fazei diferenţiale).
* Linia 20 (Fig.8) conţine C2=6 pachete de oscilaţii sinusoidale (f=0,5; 1,5; 2,8; 4,43; 5,0 şi 5,3 MHz) situate pe
nivel de gri, pentru controlul caracteristicii amplitudine - frecvenţă (comparativ cu C1 - impuls rectangular).
* Linia 332 (Fig 9) - B1, B2, D2 = D1 peste care se suprapune subpurtătoarea de culoare.
* Linia 333 (Fig 10) - G1 (sau G2) şi E = pachete cu frecvenţa subpurtatoarei de culoare, situate pe gri. Sunt utilizate
pentru aprecierea distorsiunilor semnalului de crominanţă.
Există echipamente speciale (digitale) care prelucrează automat semnalele liniilor test, transmiţând comenzi la
distanţa pentru înlăturarea defectelor.

Măsurarea raportului semnal - zgomot

Cele mai importante sunt zgomotele de fluctuaţie. Ele reduc fineţea conturată şi contrastul imaginii. Datorită licăririi
haotice a strălucirii diferitelor elemente ale imaginii, observatorul are o senzaţie neplăcută. Se defineşte raportul semnal /
zgomot Y (preponderat).
Y = Us (vv) (amplitudinea VV a semnalului video între nivelul de alb şi negru)
Uzef (valoarea efectivă a U de zgomot)
În decibeli YdB = 20 lg Us (v) [dB],
Uzef

f1
Uzef =
∫f2
P(f) df

unde f1, f2 = f extreme ale semnalului video, P(f) = densitatea spectrală a puterii zgomotului.
Pentru Y > 46 dB zgomotul nu se observă. Pentru Y = 40 dB, numărul maxim posibil de trepte de contrast este cu 20
% mai mic decât fără zgomot.
Y = 30 - 40 dB = > imagine bună, Y = 20 - 30 dB => imagine satisfăcătoare.
Y se poate determina măsurând separat Us şi Uzef. Uzef se masoară cu aparate cu caracteristica pătratică (detector

patratic). În TV se determină pe osciloscop (Fig 11) de bandă largă o valoare de cvasivârf a tensiunii de zgomot Uzv

(care poate fi depăşită de diferitele impulsuri haotice cu o probabilitate dată pi), după care se calculează Uzef cu relaţia

Uzef = Usv / Kv, în care Kv este factorul de vârf a tensiunii de zgomot (K = 6,5...7).

alb
Uzv

Us(vv)
Uzv negru

t
Fig. 11
Percepţia vizuală a zgomotului de fluctuaţii depinde de distribuţia energiei în spectru. La aceeaşi energie, zgomotul
de joasă frecvenţă este mai supărător decât zgomotul de înaltă frecvenţă. Această deosebire se explică prin puterea de
rezoluţie limitată a ochiului şi prin căderea caracteristicii de apertură a tubului cinescop în domeniul frecvenţelor înalte.
Acţiunea perturbatoare a zgomotului de fluctuaţie în procesul de percepţie a imaginii se apreciază cu ajutorul funcţiei
de pondere a zgomotului F(f), care ne permite să determinăm puterea percepută vizual a zgomotului cu expresia
f1
Pv =
∫
f2
Φ (f) P(f) df

1. 55
 În practică, pentru măsurarea raportului semnal / zgomot ponderat, se trece semnalul cu zgomot printr-un filtru
corespunzător caracteristicii ochiului, numit filtru de ponderare, având funcţia de transfer F(f) conform CCIR prezentat în
figura 12. Schema recomandată este dată în figura 13 (T podit).
dB
Fig. 12 Fig. 13

0 L
-5

-10
-15 R R
-20 C
-25
L=24,8 µ H
-30 5
1 2 5 10 20 50 100 f ( Hz ) x 10 R=75 Ω
C=4,4 nF
Raportul semnal - zgomot ponderat are o valoare cu 11,2 dB > decât cel neponderat. De ex. pentru o imagine
excelentă Y=46-48 dB, deci Yponderat=57-59 dB. Pentru o imagine încă acceptabilă Y=20 dB, deci
Yponderat= 31 dB.

Măsurarea sensibilităţii unui receptor TV

Pentru un TVAN sau color se pot defini mai multe tipuri de sensibilităţi:
1. sensibilitatea limitată de amplificare;
2. sensibilitatea limitată de zgomot (de un anumit raport zgomot / semnal pe imagine);
3. sensibilitate limitată de sincronizare.
Pentru un TV color se mai defineşte sensibilitate limitată de sincronizare a culorii.
Să le detaliem pe rând:
1. Sensibilitate limitată de amplificare SA, reprezintă valoarea minimă a tensiunii la intrarea în TV, care permite să
se obţină o anumită tensiune Un pe electrodul de modulaţie al tubului cinescop (pe catod). Tensiunea Un se stabileşte astfel
încât să se obţină o imagine normală (cu sincronizare stabilă), cu un număr de gradaţii de gri corespunzator unui contrast K
= Bmax / Bmin = 20mc / 2mc = 10. Se foloseşte o frecvenţa purtatoare (FIF şi / sau UIF), modulată în amplitudine cu
semnal video corespunzător scării de gri (sau mirei de control TVR). Cu butonul "contrast" pe maxim se reduce semnalul la
intrare până cand se obţine Unvv pe catod masurată cu osciloscopul. Practic se poate reduce U in până când Un începe să scadă.
Uin (µV) reprezintă sensibilitatea limitată de amplificare să se poată calcula şi în dB.
Orice nivel în TV se poate exprima în două moduri :
a). ca putere de semnal, nu intereseaza Zin în receptor.
b). ca tensiune de semnal, trebuie precizat Zm . Uzual 75 W (poate fi şi 300 W).
Puterea semnalului se exprimă de obicei în dB - mW (dBm sau Db(mW)):
P[dBm] = 10 lg(P[mW] / 1mW)
deci 1 mW înseamnă 0 dBm.
P = Uef * Uef / R.
Pentru 0 dBm rezultă Uef = P * R = 273 mV / 75 W.
De exemplu valoarea standardizată a sensibilităţii limitate de amplificare, pentru un receptor TV stationar AN clasa III

de calitate este - 70 dBm în FIF şi - 67 dBm în UIF. Tensiunea corespunzatoare de semnal la intrare pe impedanţă de 75

W se poate calcula mai simplu astfel:


standarde pentru SA
T
0dBm ... 273mV/75Ω 103
-60 dBm ... 273µV/75Ω clasa I clasa II şi clasa IV
-80 dBm -75dBm în FIF
-70dBm ... 273mV/316=87µV/75Ω -77 dBm -72dBm în UIF
-80 dBm ... 27,3µV/75Ω

1. 56
 2. Sensibilitatea limitată de zgomot Sz
Standardul prevede măsurarea Sz pentru un raport semnal / zgomot neponderat Ψ de 20 dB.
Y = 20 lg (Usvv / Uzef ) = 20 dB, U zv = Kv Uzef = ( 5 ....6 ) Uzef = > Sz se determină uşor cu un semnal video în
scară de gri, măsurând Uin pentru care Usvv = 2Uzv. Într-adevăr în acest caz Y = 20 lg 10 = 20 dB
Sz depinde de zgomotul propriu al receptorului TV standard pentru Sz clasa III şi I.
standarde pentru SA
clasa I clasa III
-71 dBm -65dBm în FIF
-65 dBm -59dBm în UIF
Există şi o sensibilitate limitată de raportul semnal / zgomot de 26 dB pentru calea de sunet. De exemplu pentru clasa
a III - a - 60 dBm în FIF şi -54 în UIF.
3. Sensibilitatea limitată de sincronizare Ss - reprezintă nivelul semnalului de intrare în receptor pentru care
sincronizarea se menţine (pe verticală cât şi pe orizontală). Acest lucru trebuie verificat şi la pornirea TV şi la schimbarea
canalelor. Măsurătorile se fac cu reglajul de contrast la maxim. Prin proiectare în general Sa = Ss.
4. Sensibilitatea limitată la sincronizarea culorii (pentru TV color)
Corespunde nivelului minim de semnal la intrarea în receptor pentru care decodorul mai poate să identifice existenţa
unui semnal color (în sistemul sau sistemele în care este construit să lucreze) şi nu blochează calea de culoare. Exemplu la
TV color 3007 această sensibilitate este în PAL > 70 µ V în FIF şi 110 µV în UIF , iar în SECAM mai bună de 150 µV în
FIF şi de 250 µV în UIF pe impedanţă de intrare de 75 W.

Problemă:
Sensibilitatea limitată de amplificare (SA) pentru un receptor TV este –78 dBm. Să se calculeze tensiunea
corespunzătoare de semnal la intrarea pe impedanţă Z=75Ω

SA=P[dBm]=10 lg(P(w) / 1mW)=-78dBm

P[w]=1mW*10P[dBm] / 10=10-3*10-78=1.58*10-11W
Uef= PR = 1.58 * 10 −11 * 75 =34.47µV/75Ω
CAP. 9. ECHIPAMENTE PENTRU RECEPŢIA PROGRAMELOR TV DE PE
SATELIŢI

9.1. Generalităţi. Parametrii tehnici ai transmisiei TV satelit

Ideea de a folosi sateliţi pentru acoperirea întregului glob pământesc din punct de vedere al comunicaţiilor, a apărut
în 1945 (A. Clark), primul satelit INTELSAT (EARLY BIRD) fiind lansat abia în 1965.
Benzile de frecvenţă alocate sunt în domeniul SIF (SHF) (supraînaltă frecvenţă):
- banda L : 1...2,6 GHz;
- banda S : 2,6...4 GHz;
- banda C : 4...8 GHz;
- banda KU (KUNDER) : 10,9...18 GHz;
- banda K: 18...26 GHz;
- banda KA (KABOVE): 26...40 GHz.
Sateliţii pot fi clasificaţi din mai multe puncte de vedere :
1. După durata perioadei de revoluţie :
A. Sateliţi de pasaj - cu orbite joase. Asigură comunicaţii între două puncte de pe glob.
B. Sateliţi geostaţionari - sunt situaţi la punct fix în raport cu pământul. Orbita este ecuatorială,
altitudinea 36.000 Km şi au perioada de revoluţie egală cu perioada de rotaţie a pământului. Cu 3 sateliţi dispuşi la 120°
unul faţă de celălalt se acoperă tot globul pamântesc.
Ex. : Sateliţi din sistemul “INTELSAT”, în exploatare fiind cei din seria INTELSAT V, V-a, VI.
2. După tipul de serviciu - pe care-l asigură, există sateliţi pentru meteorologie, prospecţiuni geologice, navigaţie-
aero, maritimi, militari şi pentru telecomunicaţii. Cei de telecomunicaţii la rândul lor, se pot clasifica astfel :
A. După puterea transponderelor (receptor - emitator de bord) îmbarcate :
- de mică putere LPS (1 ÷ 30 W) Ex. : INTELSAT (8 ÷ 10 W);
- de medie putere MPS (30 ÷ 100 W)
- de mare putere HPS (100 ÷ 300 W) şi mai mult.
B. După tipul de servicii de telecomunicaţii :
B1. Sateliţi pentru servicii fixe (FSS = FIXED SATELLITE SERVICE). Ex. INTELSAT.

1. 57
 B2. Sateliţi pentru servicii de radiodifuziune (BSS=BROADCASTING SATE-LLITE SERVICE). Ex. :
Sateliţi de distribuţie din seria ECS (EUROPEAN COMUNICATION SATELLITE) lansaţi de compania “EUTELSAT”,
cu puteri de cca. 10 W, care distribuie programele pentru staţii TV. Recepţia individuală este dificilă.
B3. Sateliţi pentru recepţia directă (DBS = DIRECT BROADCASTING SATELLITE). Au putere mare
(250 W) şi pot asigura o recepţie bună, în zona pentru care au fost destinaţi, cu antene cu diametru de 60 ÷ 90 cm.
3. După frecvenţele de lucru există sateliţi :
- în bandă C (6 GHz pentru traseul ascendent, 4 GHz pentru cel descendent. Ex. : "INTELSAT”).
- în banda Ku - descendent 10,95 ..... 11,7 GHz şi 12,5 ....12,75 GHz. Ex. : ECS, ASTRA, DFS, pe traseul
ascendent = 14 GHz.
- tot în banda Ku : descendent = 11,7 ... 12,5 GHz. Ex. : DBS : TDF-1, TV-SAT2, OLIMPUS, TELE - X, etc, pe
traseul ascendent : 18 GHz.
La legăturile spre şi de la sateliţi se folosesc mai multe sisteme de transmisiune pentru semnale TV :
1. Sisteme analogice cu multiplexare în frecvenţă (MDF)
Ex. PAL, SECAM, NTSC, cu MAQ sau MF.
2. Sisteme cu multiplexare în timp (MDT) care elimină diafoniile ce apar la sistemele MDF. Ex. : MAC
(MULTIPLEXED ANALOG COMPONENTS). Sunetul este digital, un TV obişnuit neputând reda nici imaginea, nici
sunetul transmise MAC. După felul în care se face transmisiunea MAC, în sistem binar (cu 2 nivele 0 şi 1) sau duobinar cu
3 nivele, după frecvenţă de tact de 20, 250 MHz sau 10,125 MHz, au apărut specificaţiile B, C, D, D 2 ca prefix la MAC. Ex.
: D2-MAC/PACKET (deoarece cuvintele de cod sunt grupate în pachete). Modulaţia duobinară reduce banda de
transmisiune necesară, sau la aceeaşi bandă asigură viteza de transmisiune de două ori mai mare.
Pentru aprecierea diverselor echipamente de recepţie de la satelit se folosesc o serie de valori ale parametrilor
tehnici : puteri emise şi recepţionate, frecvenţa, dimensiunea antenelor, factor de zgomot F, temperaturi de zgomot T,
G
amplificări, atenuări, factor de merit M = R (unde GR este câştigul antenei de recepţie), etc.
T

9.2. Unitatea exterioară a echipamentelor de recepţie

O instalaţie de recepţie individuală de la satelit se poate împărţi în 2 unităţi : cea exterioară şi cea interioară.
Partea exterioară are schema bloc din fig. 9.1 şi cuprinde :
1. Antena (reflectorul) de regulă sub forma parabolică, cu diverse dimensiuni (0,6....4 m), în funcţie de câştigul
GR dorit. Se realizează din tabla de Al (vopsită mat pentru a evita apariţia temperaturilor ridicate în focar) sau din fibra de
sticlă metalizată şi vopsită. Cu rezultate mai slabe se folosesc şi antene plane, realizate dintr-un circuit imprimat pe care s-
au corodat o multitudine de dipoli (un sistem de antene).

flansa cu canale circulare LOW NOISE BLOCK

CONVERTOR
Convertor banda
ghid superior SP CT 0,95 - 1,75 GHz
TPC/L
Separator
Transformare Cuplor FI 1
Polarizare Polarizare Trecere LNB
intrare circulara in (Polarotor) 0-
liniara cablu
coaxial
la receptor
antena Horn
iluminatorul antenei U/U
(radiator primar) I/I2 1 2
reflector parabolic 1 Tensiune comutare
(antena) simetric
Curent comutare benzi
Polarizare
Fig. 9.1

- Pentru EUTELSAT 10,95 ÷ 11,76 GHz, polarizare verticală sau orizontală.

- Pentru DBS : 11,76 ÷ 12,56 GHz, polarizare CS sau CD (circulară stânga sau dreapta).
2. Iluminatorul antenei (radiator primar) este de obicei o antenă Horn (pâlnie) montată în focarul reflectorului
parabolic. Pentru a se mări eficientă antenei, prin micşorarea “umbrei” lăsate de iluminator, acesta se poate monta lateral
1. 58
(antena cu reflector asimetric - OFFSET - fig. 9.2). Reflectorul se montează aproape vertical. Are avantajul că nu “ţine”
ploaia, zăpada (care dau atenuări suplimentare), dar opune o rezistenţă mai mare la vânt (stâlpul trebuie bine ancorat).
Antena trebuie montată în aer liber, deoarece printr-o sticlă de geam normală, puterea se înjumătăţeşte, deci atenuarea este
cu 3 dB mai mare. Rezultă o dublare a suprafeţei antenei montată în spatele ferestrei (deci diametrul de 1,4 ori mai mare).
Iluminatorul este o terminaţie de ghid de undă circulară cu o flanşă cu nervuri sau o suprafaţă striată, care măreşte eficienţa
captării. O parte din semnalul incorect focalizat (datorită aberaţiilor de sfericitate ale reflectorului), este readus în focar. La
intrarea antenei horn se montează un disc protector din folie subţire de teflon, pentru ca interiorul ghidului de undă circular
(diametrul interior ≅ 1,8 cm) să rămână curat şi uscat.
3. Actuatorul - este elementul de execuţie al dispozitivului de poziţionare al antenei, plus traductoarele de poziţie.
Este format din: motor (c.c., ex. 36V), reductor de viteză, un şurub fără sfârşit (melcat), braţul cu ureche cu nucă, suportul
cu ureche cu nucă. Motorul este alimentat de la un poziţionor amplasat în încăperea de unde se comandă orientarea antenei
pe satelitul dorit. Ca traductoare de poziţie se folosesc potenţiometre, traductoare Hall, optocuploare, etc.
Reflector (OFFSET)

Stâlp

Antena Horn

Fig. 9.2

4. Polarizorul (polarizatorul, polarotorul) - este de fapt un separator de polarizare. Acesta separă undele polarizate
vertical, de cele polarizate orizontal, în cazul polarizării liniare. Există separatoare manuale (realizate prin rotirea unei sonde
în interiorul ghidului de undă) şi separatoare comandate (un motor cu o ferită cu bobinaj). Ferita poate fi polarizată
magnetic cu ajutorul curentului care circulă prin bobinaj, astfel încât să apară la ieşire numai unda cu polarizarea dorită,
verticală sau orizontală). În acest mod, în aceeaşi bandă de frecvenţă, s-a dublat numărul de canale disponibile.
5. Transformatorul de tip de polarizare - sateliţii DBS emit cu polarizare circulară a undelor, stânga (CS) sau
dreapta (CD). Transformatorul transformă cele 2 polarizări circulare în liniare. Ex.: CS în V; CD în H. Dacă deja există şi
polarizări liniare, se foloseşte un polarizator cu ferită, comandat cu 4 valori de curent, iar CS - 135° trece în V şi CD - 45°
trece în H.
6. Cuplorul sau adaptorul - din motive de simetrie circulară a antenei, iluminatorul, polarizorul, etc. se fac cu
ghiduri circulare. Convertorul are de obicei ghidul de secţiune dreptunghiulară. Cuplorul face adaptarea fără reflexii şi cu
pierderi cât mai mici.
7. Decuplorul de moduri octogoanle - se foloseşte (fără polarizator şi tranformator) când se doreşte recepţionarea
simultană cu două convertoare şi două receptoare a programelor emise de acelaşi satelit cu unde polarizate V şi H.
Decuplorul este format dintr-un ghid care are un tronson de intrare şi două de ieşire, la care se conectează cele 2
convertoare. Se mai numeşte transductor de moduri ortogonale (OMT) (ORTHOMODE TRANSDUCER). Se mai folosesc
separatoare de benzi de frecvenţă cu FTJ şi FTS.
8. Convertorul de bandă - asigură coborârea frecvenţei de la peste 10 GHz la o frecvenţă intermediară, aleasă de
la 0,95 la 1,75 GHz, ca în orice receptor superheterodină.
Se numeşte LNB (LOW NOISE BLOCK CONVERTER) sau LNC (LOW NOISE CONVERTER) şi este format
dintr-un amplificator de intrare LNA (LOW NOISE AMPLIFIER), filtru pentru semnale oglindă, oscilator local ≈ 10 GHz,
MIXER, FTB, etaj de ieşire. LNA poate lipsi pentru emiţătoare puternice şi apropiate. Uzual LNB are F = 1,3 ÷ 1,5 dB
(există şi cu 0,6 dB) şi G = 55 dB. Sunt realizate în tehnologie microstrip (microbandă) cu L, C, filtre direct pe placa
imprimată.Se folosesc TEC-MOS cu AL, GA, AS de tip HEMT (HIGH ELECTRON MOBILITY TRANSISTOR) cu
plantare in tehnologie SMD (SURFACE MOUNTED DEVICES). Pentru stabilizarea frecvenţei de oscilaţie se foloseşte o
pastilă cu εR mare - DRO (DIELECTRIC REZONATOR OSCILATOR). În afară de TEC-uri se mai pot folosi în oscilator
diode GUNN sau IMPATT, iar în MIXER diode SCHOTTKY.

9.3 Unitatea interioară a echipamentelor de recepţie

1. Receptorul - fig. 9.3 - are amplificare 50-60 dB.

1. 59
 AF

Bloc
Fus Demodulator AF
Amplificator Amplificator Mixer
(SAW)
de banda larga trece banda
Iesire
Fi1 Fi2 FTB A Fi2 DEM MAC
FTB ATB M PLL
ABL 479,5 GHz 472,5 GHz

De la LNB Bloc
OL RAA VF
0,95-1,75 GHz Uacord
1,43-2,23 GHz
20-40 dB

Olscilator local VF
Fig. 9.3

Selectivitatea: 36, 27, 16 MHz, în funcţie de satelit şi eventual acordabilă.

FI2 = a doua frecvenţă intermediară = 479,5 MHz trece prin FTB (filtru cu undă de suprafaţă FUS-SAW
SURFACE ACOUSTICAL WAVE FILTER). Pentru demodulator se pot folosi scheme clasice, cu dezavantajul că au
pragul pe la 12 dB.
Se ştie că la transmisiunile MF, la o valoare sub prag, calitatea semnalului demodulat se înrăutăţeşte brusc.
Demodulatoarele MF cu PLL (phase locked loop) au pragul la (8 dB sau chiar la 6 dB, dacă sunt demodulatoare MF cu
reacţie FBFM (FEEDBACK FREQUENCY MODULATION). Există circuite integrate specializate. Ex.: SL 1451 al firmei
PLESSEY 8 dB, banda 18 MHz, ZIN = 50Ω, S/Z la ieşire = 45 dB), sau mai noi: SL 1452, 1454, 1455.
2. Poziţionorul - poate fi independent sau inclus în receptor. Logica de comandă poate fi cu microprocesor.
Există canale cu sunet stereo sau în două limbi. Pentru programele fără reclame, există tendinţa de a introduce
accesul condiţionat al telespectatorilor la aceste programe. Aceasta se realizează prin codarea (cifrarea) semnalului. Pentru
decodare, abonatul care a plătit, primeşte un decodor. Se construiesc şi decodoare care pot fi deblocate cu carte de credit
inteligentă (SMART CARD).

CAP.10. ÎNREGISTRAREA MAGNETICĂ A SEMNALULUI DE TV

10.1 Istoric.Generalităţi

10.1. 1. Magnetoscoape de studio

Înregistrarea magnetică a sunetului, (AF) se face longitudinal -în sensul mişcării benzii-, pe o bandă din acetat sau
poliesteri, pe care se depune un oxid feric sau alt material (Fe2O3, CrO2). În perioada 1951-1953 firma RCA a făcut
demonstraţii de înregistrare longitudinală a imaginii cu viteza de derulare a benzii de 9 m/sec. (soluţie neeconomică).
Primele magnetoscoape de studio au fost realizate în 1956 de firma AMPEX, fiind cu înregistrare transversală, cu 4
capete rotitoare dispuse pe un disc (tambur) (magnetoscoape cuadruplex, format A). Banda magnetică folosită, cu lăţimea
de 2 ţoli (1ţol=25.4 mm) = 50,8 mm, se deplasează cu 39.7 cm/sec, dar viteza relativă cap-bandă rezultă 42 m/sec, ceea ce
permite înregistrarea semnalelor cu fmax=18 MHz. Spectrul video se translatează la frecvenţe superioare în MF. Turaţia de
15.000 rot/min a discului cu capete video asigură înregistrarea pe o pistă verticală, de către un cap magnetic, a 17 linii TV
(fig. 10.1).

v=39,7 cm/sec
pistă sunet
pista video
89o30’

pista semnale decuplaj

pista semnal sincronizare
fig. 10.1

Funcţiile stop cadru (STILL) sau redarea încetinită (SLOW sau FRAME ADVANCE) sunt dificil de realizat.
Înregistrarea se numeşte segmentată deoarece un câmp TV este descompus pe mai multe piste video.

1. 60
 În anul 1959 firma TOSHIBA introduce înregistrarea elicoidală a benzii, utilizând un singur cap magnetic rotativ,
în jurul căruia banda magnetică de 1 ţol = 25.4 mm face o buclă de 360°. Pistele înregistrate rezultă oblice, deoarece planul
de rotaţie a capului face un unghi cu planul în care se deplasează banda. Turaţia capului este de 3000 rot/min şi asigură
înregistrarea unui câmp TV pe fiecare pistă (înregistrare nesegmentată). Funcţiile stop-cadru şi redare încetinită se
realizează simplu prin oprirea şi respectiv derularea lentă a benzii. În anul 1964 firma PHILIPS introduce discul cu 2 capete
magnetice, realizând înfăşurarea elicoidală prin înfăşurarea benzii pe un arc de 180°. Pentru a înregistra un câmp TV pe o
pistă, turaţia discului este de 1500 rot/min.

10.1. 2. Sisteme de înregistrare pentru amatori

În anul 1965 firma PHILIPS reuşeşte standardizarea casetei audio COMPACT CASSETE cu bandă magnetică cu
lăţimea de 3.81 mm, viteza de deplasare a benzii fiind de 4.75 cm/sec. Există următoarele tipuri uzuale de casete: C60
(grosimea benzii de 18µm) = 60min, C90 (12µm), C120 (9µm). Casetele de înaltă fidelitate (HI-FI) sunt cu zgomot
redus L (LOW- NOISE) şi nivel mare H (HIGH OUTPUT). În spatele casetei există nişte decupări cu aripioare de
siguranţă (pentru a permite unor dispozitive să intre în decupările respective), pentru înregistrare sau pentru corecţiile de
înregistrare-redare (sisteme DOLBY, etc.). Există (în special în SUA, Japonia) şi casete Cartridge cu bandă magnetică
de magnetofon (lăţimea de 6.25 mm, viteza 9.53 cm/sec), înfăşurată pe un singur butuc, formând în timpul funcţionării o
buclă fără sfârşit. Are 8 piste monofonice, 4 stereofonice sau 2 quadrofonice. Pentru parcurgerea succesivă a pistelor,
capetele se deplasează automat. Nu are derulare rapidă. În anul 1968 firma PHILIPS lansează pe piaţă magnetoscopul
(cu role) destinat amatorilor. În 1969 firma SONY produce prima casetă cu bandă, cu lăţimea de 3/4 ţoli = 19.4 mm,
destinată sistemului U-matic (LOW BAND).
Casetoscoapele, comercializate din 1971, au caracteristici semiprofesionale. În 1972 PHILIPS elaborează primul
sistem de înregistrare VCR (VIDEO CASSETTE RECORDER) pentru amatori şi caseta video cu bandă îngustă (1/2 ţoli =
12.7 mm), folosită şi astăzi.
Sistemul VCR utilizează MF pentru semnalul de luminanţă şi transpunerea semnalului de crominanţă la frecvenţe
inferioare.
În 1975 în Japonia, sunt lansate pe piaţă sistemele BETAMAX , propuse de SONY, şi VHS (video home system)
concepute de firma JVC. Faţă de sistemul VCR ambele sisteme utilizează capete magnetice cu azimut, ceea ce permite
eliminarea spaţiilor de gardă între pistele oblice reducându-se viteza de derulare a benzii (1.87 cm/sec la BETAMAX, şi
2.34 cm/sec la VHS) şi viteza normală-STANDARD PLAY. Durata casetei este 3-4 ore. Se impune sistemul VHS, datorită
robusteţii mecanice.
În 1977 firma PHILIPS revine cu sistemul VCR/LP (long play), având capete magnetice cu azimut (caseta de 3
ore). Firma GRUNDIG atinge 4 ore pe o casetă cu sistemul SVR (super video recorder). Deşi ambele variante europene
VCR/LP şi SVR asigură performanţe superioare celor japoneze, apar prea târziu pentru a recuceri piaţa şi vor fi abandonate
(poate şi din cauza preţului). Firma PHILIPS mai propune sistemul V-2000, cu înregistrarea casetei în ambele sensuri de
derulare (flip-over, ca la casete audio).
O casetă atinge 8 ore (ex. VR 2025 PHILIPS sau 2*4 GRUNDIG).
În sistemul VR 2200 s-a suprimat pista de control, introducându-se un sistem automat de urmărire a pistei DTF
(dynamic track following). Firma SONY realizează sistemul VIDEO 8 (sau 8 mm, 1/3 ţoli) cu bandă de 8 mm şi casetă
mică. Sunetul poate fi normal, longitudinal, pe piste oblice cu MF sau separat digital pe o porţiune separată a pistelor oblice.
Uzual casetoscoapele au unul sau două din cele 3 sisteme TV, existând şi combinaţii (ex. standardul artificial
NTSC 4.43), pentru HIFI existând sunet stereo sau bilingv. Pentru funcţia STOP CADRU, la două capete magnetice,
rezultă o imagine cu perturbaţii, vizualizându-se doar un semicadru. Se poate folosi al 3-lea cap magnetic. Pentru regimul
LONG PLAY (viteza înjumătăţită) se folosesc 4 capete magnetice. Se folosesc camere video cu magnetoscop încorporat
CAMCORDER. Au existat modele VHS-MOVIE (cu casetă VHS normală) cu 4 capete.
În prezent există modele de cca. 1 kg. cu sistemele VHS-C sau 8mm. VHS-C are casetă mică dar banda tot de
12.7mm şi poate fi redată cu ajutorul unui adaptor mecanic, pe casetoscoapele VHS. În prezent s-au impus cele de 8mm.
Există foarte multe reglaje automate: auto iris, auto focus etc.
În viitor se vor impune casetoscoapele digitale, după ce se va ajunge la o standardizare. În prezent o casetă cu un
anumit format nu poate fi folosită decât pe un casetoscop cu formatul corespunzător casetei video. Grosimea benzilor
magnetice s-au redus de la 25-30 micrometri la 13-15 şi chiar la 10.

10.2 Magnetoscoape cu înregistrare elicoidală

Pentru realizarea înregistrării elicoidale contactul tambur-bandă poate fi realizat în alfa (fig. 10.2a), în omega, în
1/2 omega (fig. 10.2b).

1. 61
 tambur
190°
cap video
50 rot/sec (50Hz) 1500 rot/min
bandă
capete video
fig. 10.2a fig. 10.2b
înfăşurarea în α înfăşurarea în 1/2 Ω
γ=înclinarea pistei=4° γ=înclinarea pistei=3-5°

La înfăşurarea în alfa ieşirea benzii de pe tambur se face într-un plan inferior intrării benzii. Cele 2 role ale casetei
se pot aşeza suprapus (coaxial). S-a folosit la echipamente profesionale, de exemplu: varianta în omega la care banda se
înfăşoară 365° în jurul tamburului cu un singur cap. La înfăşurarea de 1/2 omega, banda este în contact cu tamburul cu două
capete pe un arc puţin mai mare de 180°. Se foloseşte atât la standarde profesionale cât şi pentru amatori.
Ex. de formate pt. formate elicoidale:
- formatul B (tip BCN) - înregistrare segmentată, banda 1", două capete inferioare cu 1/2 omega în unghi de 14,3°,
Φtambur = 50.8 mm, 9000 rot/min, viteza benzii 24 cm/sec, viteza relativă bandă cap 24 m/sec, un câmp ocupă 6 piste, orice
stop cadru foloseşte o memorie numerică.
- formatul C - înfăşoară în omega, un cap, Φtambur = 14 cm, 3000 rot/min, AMPEX 1"
- formatul D -digital-D1 pt .CVBS, D2 pentru componente separate Ey, Eu, Ev
- formatul E -sistemul U-matic -două capete, banda 3/4" pe casetă
- formatul G -BETAMAX- banda 1/2", două capete, Φdisc = 74,487 mm
- formatul H -VHS - 2 capete -1/2", Φdisc = 62 mm
- formatul L -BETACAM pentru camcorder - banda 1/2". Semnalele Ey şi Ec se înregistrează pe piste alăturate, cu două
capete dispuse unul sub altul pe disc, f < 4 Mhz. Există şi BETACAM - sp, f < 5.5 Mhz (superior performance), ED-
BETA (extended definition), video-8-hiB (hi band), etc.
- formatele MI, MII tot pentru camcordere.
În general se preferă transportul benzii în acelaşi plan (fig. 10.3).

capete video

cap ştergere rolă presoare

cap audio+sincron

rolă presoare

rolă debitoare rolă receptoare

motor
casetă
fig. 10.3

Pentru a realiza înfăşurarea în 1/2 omega, banda este extrasă din casetă cu ajutorul unor ghidaje mobile. Sistemul
VHS extrage banda doar pentru înregistrare şi redare, protejând banda în timpul derulării rapide, cu dezavantajul unor timpi
suplimentari la comandarea acestor funcţii.
Sistemul BETAMAX menţine permanent banda în jurul tamburului cu capete video, rezultând timpi scurţi de
răspuns la comenzi, dar tensiuni suplimentare în banda magnetică. În funcţie de standard înclinarea Ω este de 3-5° (VHS-5°
57' 30" 3"'), iar lungimea pistei între 165 şi 96 mm (VHS- 96,9 mm)(fig. 10.4).
1mm semicadranul 1 semicadranul 2

faţa pista audio

activă a
benzii sens de deplasare a capetelor video
1. 62
 γ=5°
96,9mm 1/2"=12,65mm
pista sincro
49µm 0,75mm

sens de deplasare bandă

fig. 10.4 Configuraţia şi dimensiunile pistelor magnetice pentru sistemul VHS

În scopul eliminării diafoniei la redarea semnalului de luminanţă Ey şi al asigurării unui raport semnal/zgomot cât
mai bun pentru Ey se foloseşte EF, iar tamburul rotativ utilizează capete video diferenţiate prin asimetrie. Pentru VHS
banda semnalului Ey se limitează la fmax = 3 Mhz, frecvenţa purtătoare F0 = 4,3 Mhz iar deviaţia de frecvenţă Δf = 0,5
Mhz. Rezultă indicele de modulaţie: βvhs = Δf / fmax = 0,5 / 3 = 0,17 < 1
Întreaga energie a semnalului MF se concentrează într-o bandă ce conţine doar purtătoarea F0 şi două componente
laterale sintetice F0–Fmax=4.3–3=1.3 Mhz, F0+Fmax=4.3+3=7.3 Mhz, deci Ey ocupă banda 1.3…7.3 Mhz.
Deoarece cele două benzi laterale conţin aceaşi informaţie, frecvenţa maximă poate fi limitată la aprox. 5Mhz, prin
suprimarea parţială a benzii laterale superioare (fig. 10.5).
Prin dispariţia frecvenţelor mai mici de 1 Mhz s-au rezolvat problemele legate de capul magnetic şi amplificatorul
corector. Semnalul fiind MF, are un nivel ridicat (cel al purtătoarei) chiar Ey. Rezultă că banda magnetică funcţionează
permanent în zona liniară a curbei de magnetizare.
Aceasta elimină necesitatea (ca în audio frecvenţă) a utilizării unui curent de premagnetizare cu f > 5 Mhz, practic
nerealizabil.
Ey MF Δfmax

fig. 10.5

1 2 3 4 5 6 f (MHz)
La înregistrările audio precum şi la înregistrările video iniţiale întrefierul capului magnetic este perpendicular pe
direcţia de deplasare a benzii, orientând particulele magnetice conform fig. 10.6a

deplasare bandă

fig.10.6a
90°
întrefier cap magnetic fără azimut

cap A cu azimut negativ cap B cu azimut pozitiv

6…15° 6…15°
fig. 10.6b

Actualele înregistrări video folosesc un unghi diferit de 90° între întrefier şi direcţia de deplasare a benzii.
Diferenţa dintre unghiul real şi unghiul de 90° uzual se numeşte azimut. El se obţine prin utilizarea unor capete magnetice

1. 63
cu întrefier înclinat, ceea ce conduce la orientarea particulelor magnetice pe bandă conform fig. 10.6b. Dacă cele două
capete au azimut diferit, se reduce diafonia.
Pentru VHS azimutul este ± (6° ± 10'), diametrul tamburului fiind de 62 ± 0,01 mm.
Capetele video sunt în general din ferită şi sunt lipite pe o plăcuţă metalică pentru reglarea lor (cu precizie). Vârful
capului magnetic trebuie să depăşească cu câţiva microni periferia discului, pentru ca în timpul funcţionării să facă contact
cât mai bine cu banda magnetică. Tamburul cu capete rotative se cuplează cu partea statică a aparatului fie prin contacte de
formă inelară, fie prin transformatoare rotative.

Tambur rotitor cu două capete video

cap B cap A
ecran
Armătură rotativă cu două primare

Armătură fixă cu două secundare

A
înfăşurări fig. 10.7
B A inelare
B
ghidaj

cap A
Amplificator Comutator
corector electronic
Amplificator
Amplificator Comutator sumator
corector electronic
cap B
transfomatoare rotative 25 Hz
25Hz
bandă fig. 10.8.

Armăturile au două şanţuri inelare concentrice, în care se montează înfăşurările primare şi secundare. Pierderile
trebuie să fie minime. Semnalele obţinute au o valoare efectivă de ordinul sutelor de µV, trebuind să fie amplificate până la
fracţiuni de volti (≈60dB) cu două amplificatoare (fig. 10.8), care au şi rolul de a realiza uniformizarea caracteristicii de
transfer, compensând pierderile determinate de capetele video.
La înregistrare şi la redare fiecare cap video citeşte mai mult decât un câmp existând momente când ambele capete
au semnal. Pentru refacerea completă a semnalului se decupează semnalul pe durata unui câmp cu f=25 Mhz asincron cu
turaţia tamburului.
Datorită imperfecţiunilor benzii precum şi a desprinderilor stratului de oxid de pe bandă, se pot întâlni porţiuni de
bandă înregistrată de pe care capetele magnetice culeg un semnal util mic. Pe ecran apare un drop-out, adică dungi
întunecate, supărătoare.
De aceea semnalul RF este trecut printr-o linie de întârziere de 64 µs. Atunci când este detectat un drop-out
semnalul de pe linia respectivă este înlocuit cu un semnal întârziat cu 64 µs. (care nu diferă mult ca informaţie).
Pentru a compensa reducerea benzii semnalului Ey se practică metoda CRISPENING (încreţire). Aceasta constă în
a face două derivaţii succesive ale semnalului Ey şi a adăuga la Ey derivata a doua cu semn schimbat. Astfel se
îmbunătăţeşte conturanţa şi prin urmare se obţine o creştere aparentă a definiţiei.
Există şi altă metodă de corecţie şi de control automat comandate de un microcalculator, care primeşte informaţiile
de la un număr mare de senzori, asigurând protecţia aparatului şi a casetei. Ex. de senzori : de umiditate, pentru protejarea
capetelor video, pentru indicarea începutului şi sfârşitului de bandă, pentru comanda introducerii şi ejectării casetei, pentru
comanda încărcării şi descărcării benzii magnetice, pentru indicarea rotirii rolelor, pentru evitarea ştergerii accidentale a
casetei.

10.3 Înregistrarea semnalului de TVC

Se poate face: - direct
- indirect
1. 64
 Înregistrarea directă este posibilă doar la magnetoscoapele de studio de bandă largă (5,5 - 6 Mhz).
Înregistrarea indirectă se practică la magnetoscoapele semiprofesionale şi de amatori cu viteză mică cap-bandă
magnetică şi banda de frecvenţă 3 Mhz. Semnalul de crominanţă (cu fsp = 4,43 Mhz la PAL) nu se mai poate înregistra
direct. Se folosesc în general două metode de înregistrare indirectă:
1) Metoda FAM (frecvency and amplitude modulation). În acest caz se practică o modulaţie simultană MA şi MF
cu cele două semnale diferenţă de culoare, a unei subpurtătoare alese la o frecvenţă de 3 Mhz. Acest semnal EFAM se
însumează cu Ey original, se transferă cu MF şi se înregistrează pe bandă. La redare se decodează FAM şi se recodează în
sistemul TVC dorit. Banda pentru Ey este de 3 Mhz, iar pentru Ec 1 Mhz.
2) Metoda LIR (Line reference) : şi aici se face o decodare şi o reducere a benzilor la maxim 3 Mhz pentru Ey şi
0,6 MHz pentru Ec. Ey este modulat MF (ca la sistemul VHS), rămânând o bandă disponibilă între 0,1...1,1 Mhz. Se alege o
subpurtătoare pentru Ec (ex. 627 Mhz pentru VHS-PAL ) şi se face translaţia lui Ec. Semnalul Ec cu MAQ transpus pe 627
Khz şi însumat cu Ey modulat MF (fig. 10.9) se înregistrează pe bandă.

CVBS
VHS-PAL
Ec(MAQ) Ey (MF)

Δfmax

fsp 1 2 3 4 5 6 f (MHz)
627KHz
fig.10.9

La redare se foloseşte frecvenţa de 625 Khz=40 fh care diferă cu 1/8 fH de 627 Khz pentru a reduce vizibilitatea
subpurtătoarei. Pentru VHS-SECAM, cele două subpurtătoare, pe frecvenţa de 4.25 Mhz şi 4.4 Mhz se translatează la
frecvenţele 594 Khz şi respectiv 750 Khz păstrând modulaţia în frecvenţă.

CAP.11 ÎNREGISTRAREA ŞI REDAREA OPTICĂ A SEMNALELOR

11.1 Principiul înregistrării şi redării în AF

Sistemul compact disc audio (CD), (căci există şi sistemul VCD - video compact disc) a apărut în 1980 datorită
firmelor PHILIPS şi SONY. Prin CD se înţeleg 3 noţiuni:
a) Conceptul general de înregistrare audio pe discuri optice, folosind tehnica digitală pentru codare şi sisteme de
citire optică pe bază de laser la redare (COMPACT DISC DIGITAL AUDIO SYSTEM).
b) Aparatul de citire a discului compact, numit şi CDP (CD PLAYER).
c) Compact discul în sine, adică un disc din material plastic de diametru 12cm şi 1,2 mm grosime.
Discul optic este superior discului clasic, de exemplu cel cu diametrul de 30cm (LP), ce are viteza de 33, (3)
rot/min.Gama dinamică a primului este de 90 dB faţă de 55dB la cel clasic, iar raportul S/Z > 90 dB faţă de 60 dB, separarea
între canale este de 90 dB faţă de 25-35 dB, distorsiunile armonice 0.01% faţă de 0.2%, iar timpul de redare pe o singură
faţă a discului CD este de 60 min. faţă de 40 min. (2*20 min) în cazul clasic. Aceste performante s-au obţinut pe sisteme
digitale de prelucrare a semnalului şi de înregistrare digitală folosind un fascicul laser semiconductor ca AlGaAs, lucrând cu
lungimea de undă de 800 nm, având diametrul spotului de 0.001 mm. La înregistrare se foloseşte un disc rotitor de sticlă, pe
care este depus un strat fotosensibil. Semnalul de AF este eşantionat la o frecvenţa de 44.1 kHz şi cuantizat uniform cu 16
biţi pe canal şi eşantion, rezultând 32 biţi/ eşantion în cazul stereo, ceea ce înseamnă un raport S/Z 90 dB. Rata de bit este
44.1 * 1000 * 32 = 1.41 * 1000000 biţi/s. Se face apoi o grupare în cadre (frames) fiecare conţinând 6 eşantioane. Blocurilor
succesive de biţi audio li se adaugă biţi de verificare a parităţii în mod corespunzător unui sistem de codare numit CIRC
(Cross Interleaved Reed-solomon Code - cod Reed-Solomon încrucişat întreţesut) pentru a realiza corecţia erorilor. Raportul
numărului de biţi înainte şi după aceste operaţii este de ¾. Aşa apar biţii de date. Apoi fluxul de informaţii este modulat,
respectiv biţii de date sunt trasnslataţi în biţi de canal care sunt apţi de a fi înscrişi pe disc. Pentru aceasta se foloseşte aşa
zisul "cod de modulaţie" EFM (Eight to Fourteen Modulation-modulaţie de la 8 la 14), respectiv un cuvânt de cod de 8 biţi
este transformat într-unul de 14 biţi, la care se mai adaugă 3 biţi. Raportul total este de 8/17. Aceştia sunt biţii de canal. Ei
sunt grupaţi în blocuri de 588 biţi numite blocuri de canal. Ţinând seama de diametrul discului FId=12cm, diametrul
fasciculului de înregistrare sau citire FIe=0.001mm, pasul pistelor 0.0016mm, lăţimea 0.0006mm şi adâncimea de
înregistrare 0.00012mm, fluxul de biţi de canal va fi de 4.32*1000000 biţi de canal/s. Cum viteza de explorare este de 1.25
m/s, rezultă că lungimea unui bit de canal pe pista este de 0.3 micrometri.
1. 65
 Aceste blocuri de biţi modulează fasciculul laser care impresionează sau nu stratul fotosensibil de pe discul de
sticla . Printr-un procedeu de developare se obţine pe disc un sistem de adâncituri (pits) şi locuri plate (lands).
Suprafaţa se acoperă apoi cu un strat de Ag. Printr-un procedeu de depunere electrostatică se realizează
impresionarea (copia) din nichel a acestuia, care se numeşte disc "faţă" din metal. Se fac alte presări de pe acesta şi rezultă
discul "mamă". Presarea cu aceste ultime discuri dă naştere discurilor "fiu" (stampers). Acestea sunt folosite pentru a presa
discul termoplastic folosit la redare. Discul de redare arată ca în figura 11.1.

Fig. 11.1

Fig. 11.2
Se remarcă adânciturile care reprezintă combinaţii de biţi de canal de diferite lungimi. Acestea au o adâncime de lam./4
(unde lam.=800 nm). După presarea suportului termoplastic se face metalizarea suprafeţei şi totul se acoperă cu un strat
protector transparent. CD-ul se aşează în CDP cu eticheta în sus. Citirea se face de jos în sus. Fasciculul laser cu care se
face citirea este focalizat pe pit, reglajul automat de focalizare necesar a fi efectuat este de 0.004 mm ca să ajungă la o
deviaţie (eroare) de numai +- 1 micrometru. Se compensează deviaţiile axiale ale discului care pot fi de 1 mm. Când
fasciculul cade pe un interval intre 2 adâncituri, lumina este reflectată în întregime. Când cade pe adâncitura care este de
lam./4 apare un minim, ca urmare a interferenţei între fasciculul incident şi cel reflectat. Partea electronică de redare face
operaţiile inverse celei de înregistrare ca să se ajungă în final, după conversia A/D, la semnalul de AF. în fig. 11.2 se dă
schema bloc a unui CDP pentru. disc CD-AD. (Compact Disc Digital Audio)
Performantele CDP-elor în ceea ce priveşte protecţia împotriva erorilor este influenţată de clasa lor. Un CDP portabil,
nepretenţios, poate reface şi corecta serii de cate 4000 de biţi falşi (aceasta corespunde unei lungimi de 2.5mm pe
suprafaţa CD-ului). Suprafaţa discului se poate obtura cu o bandă adezivă netransparentă. Cele mai bune CDP-ere pot
reda corect chiar pentru. obturare de 10 mm pe suprafaţa CD-ului. De aceea se poate afirma că CD-ul este imun la
zgârieturi şi praf.

11.2. Principiul înregistrării şi redării în VF

Lucrurile se petrec aproximativ la fel ca şi în AF cu deosebirea că se înregistrează semnale analogice. Semnalul de

VF modulează MF o purtătoare şi după limitare se obţine o unda aproximativ rectangulară cu frecvenţa variabilă. Aceasta
modulează fasciculul laser (HeNe cu lam.=632 nm) cu semnale cu 2 niveluri "1" şi "0", care convin laserului. Se obţin
aceleaşi adâncituri. Pasul pistelor spirale este de 1,6 microni.
Există dezavantajul că în mod normal nu se poate şterge şi reânregistra. VCD (video compact disc) are avantajul
(faţă de banda magnetică) că permite accesul direct şi rapid pe orice cadru de imagine sau porţiune de sunet. în fig.11.3 este
arătata o schemă bloc de aparat de redare de pe disc optic.

1. 66
 Fig.11.3
Iniţial s-a folosit metoda VLP (video long play), în care crominanţa nu era inregistrată direct ci era translatată jos,
iar Ey era înregistrat cu MF pe o purtătoare de 6.3 MHz. Pentru a demodula semnalul Ec mai era necesară transmiterea unei
informaţii pentru. refacerea subpurtătoarei la demodularea de produs (MAQ este formata din 2 semnale modulate MA-PS în
cuadratură şi purtătoare suprimată), lucru care se realizează cu un semnal pilot cu frecventa 0.56 MHz. Sunetul este transmis
MF în jur de 2.5 MHz. Ansamblul de semnale de sunet, semnal pilot şi Ec, modulau suplimentar în durata (MFD)
impulsurile modulate MF cu Ey (Fig11.4).

Fig. 11.4

Ulterior, când s-a putut realiza înscrierea unor frecvente mai înalte pe disc şi o liniaritate mai bună, a apărut
sistemul LS (laser vision) şi semnalul CVBS s-a putut înregistra direct, modulând MF o subpurtătoare. Frecventele
instantanee corespunzătoare nivelului de sincronizare şi de alb sunt 6.76, respectiv 7,9 MHz, în cazul PAL. Pentru sunet
stereo s-au ales 2 subpurtătoare modulate MF de sunetul celor 2 canale L şi R la 0.68 şi 1.066 MHz, aşa cum se vede în fig.
11.5.

Fig. 11.5
Aceste semnale modulau suplimentar acelaşi fascicul de laser, deci rezultatul, după limitarea bilaterală a
semnalului, era format din impulsuri dreptunghiulare cu frecventă, poziţie şi durată variabile. Deci adânciturile de pe pistele
discului sunt de lungimi diferite şi sunt situate la distanţe diferite. Realizatorii discului optic adaptat sistemului PAL au fost
mai puţin inspiraţi când au ales frecvenţele pentru. sunet MF deoarece intre 0 şi 2 MHz spectrul este ocupat.
Pentru sistemul NTSC s-au ales de la început frecvenţe mai mari: 8.1 MHz pentru purtătoarea modulată în
impulsuri de semnalul CVBS, iar pentru sunet circa 2.3 şi 2.8 MHz. în aceste condiţii banda de la 0 la 2 MHz nu este
ocupată şi s-a putut introduce sunet stereo digital ca la CD (Fig.11.6).

1. 67
 Fig. 11.6
Discul LV-NTSC permite aşadar redarea imaginii în culori şi sunet stereo cu MF pentru asigurarea compatibilitătii
cu aparatele mai vechi şi redarea sunetului stereo digital cu calitate de CD, cu dinamica mai mare de 90 dB, pe aparatele de
redare mai noi.
În ce priveşte acest disc optic există 2 metode de înregistrare:
a) Metoda CLV (constant linear velocity - viteza liniara constantă)
b) Metoda CAV (constant angular velocity - viteza unghiulară constantă)
Prima se mai numeşte şi LPV (long play version - versiune de redare cu durata mare), la care viteza variază de la
1500 rot/min la 570 rot/min. A doua, cea cu viteza constantă de 1500 rot/min care se mai numeşte şi APV (active play
version - versiune cu redare activa), deşi asigură doar 36 min. de program la discul cu diametrul de 30 cm (faţă de 60 min.
de program la versiunea LPV), are avantajul că se înregistreză permanent un cadru pe o pista, indiferent că este la început
(la centru), sau la sfârşit (la marginea discului). În aceste condiţii se asigură facilităţile de: stop cadru, cadru cu cadru, relanti
şi redare accelerată pentru orice imagine din programul înregistrat.
Pentru a face cât mai atractiv discul optic, au apărut în ultima vreme discuri CD-V (compact disc audio digital -
video) invariante, cu diametre de 12, 20 şi 30 cm. Primul, numit CD-V single, asigura 5 min. de program video şi audio
digital iar apoi 20 min. de sunet digital că la CD, discul fiind înregistrat pe o singura faţă. Cel cu diametrul de 20 cm, numit
CD-V-EP (extended play), asigură pe ambele feţe de 2 ori 20 min. de program audio digital şi video analogic, iar cel de 30
cm numit CD-V-LP (long play) asigură pe ambele feţe 2*60 min. minute de program audio şi video analogic.
Ţinând seama de diversitatea discurilor optice existente s-au făcut aparate de redare combinate care să asigure
redarea tuturor discurilor CD, LV şi CD-V ca de exemplu: mini CD (8 mm), CD (12 mm), CD-V single (12 cm) CD-V-EP
(20 cm), CD-V-LP (30 cm) şi discurile clasice LV de 20 şi 30 cm.
O realizare în curs este discul CD-I (CD INTERACTIVE).Se ştie că o imagine cu definiţie de TV are 4 milioane
pixeli(elemente de imagine), respectiv 4Mbit sau 500Kbyte şi într-o secunda în care se succed 25 imagini avem 100 Mbit,
respectiv 12, 5 Mbyte şi că ora de program înseamnă 360 Gbit sau 45 Gbyte. Pe de alta parte, o pagină de format A4 cu text
reprezintă circa 4Kbyte Un disc optic are o capacitate de memorare de circa 1 Gbyte, deci ar putea înmagazina multe
imagini şi cel puţin 150000 de pagini (care reprezintă 150*1000*4*1000byte=600Mbyte). Acest disc poate fi folosit în
învăţământ, perfecţionare, turism, ca enciclopedie, etc. fiindcă un singur disc poate stoca informaţia menţinută în 20 de
volume. De exemplu un disc de 12 cm asigură 5 ore de muzică, 800 de imagini statice şi 150000 de pagini de text. Pentru
unele articole de text se poate da pronunţia, se pot da corespondente în mai multe limbi, ca text şi pronunţie, etc.
Ar mai trebui menţionate discurile înregistrabile CD-DA, CD-V, LV şi dezvoltările legate nu neapărat de aparatele
destinate marelui public. Aşa au apărut memorii cu disc optic CD-ROM (READ ONLY MEMORY-memorie ce poate fi
doar citită), CD-WORM(WRITE ONCE READ MANY TIMES-înscrierea o dată, citirea de mai multe ori), memoriile de
tip CD-RAM (RANDOM ACESS MEMORY-memorie cu acces aleator) care poate fi citită şi scrisă de mai multe ori.

CAP. 12. NOTIUNI DE TELEVIZIUNE DIGITALA

12.1 Semnale
Prin semnal se înţelege orice mărime fizică dependenţa de timp şi care este purtatoare de informaţie. Semnalul
are un caracter aleatoriu, valorile lui nefiind cunoscute în totalitate la recepţie. Semnalele pot fi împărţite în: semnale
anlogice, discrete şi digitale.
Semnalul anlogic este descris de o funcţie continuă u(t), astfel încât funcţia, cât şi argumentul, pot avea orice
valori în limitele unor intervale definite.
Semnalul discret este reprezentat printr-o funcţie u(nT) care poate avea orice valori în limitele unui interval definit, în
timp ce argumentul poate lua doar valori discrete, T fiind intervalul de discretizare. Semnalul discret se mai numeşte şi
semnal eşantionat, iar procesul prin care se obţine semnalul eşantionat se numeşte eşantionare.

1. 68
 Semnalul digital u(t) se obţine prin cuantificarea şi codificarea semnalului discret. În procesul de cuantificare,

fiecărui eşantion al mărimii analogice i se atribuie o valoare discretă, aleasă dintr-o mulţime de valori N. În procesul de

codificare, fiecărui eşantion cuantificat i se atribuie un cuvânt de cod de lungime n.

12.2. Coduri
În procesul de codificare, mulţimea elementelor cuantificate, S={s 1, s2, ..., sn}, emisă de o sursă de informaţie,
este codificată prin intermediul unor simboluri elementare luate dintr-o altă mulţime, A={a1,a2,...,aq}, cu ajutorul cărora se
formează o mulţime C={c1, c2, ..., cn}, ale cărei secvenţe c1, c2, ..., cn, poartă denumirea de cuvinte de cod. Un cod este o
aplicaţie bijectivă de forma f : S → C, ceea ce înseamnă că admite şi inversă. Operaţia de revenire din mulţimea
secvenţelor de cod în mulţimea simbolurilor primare prin intermediul inversei funcţiei f se numeşte decodificare.
În prezenţa zgomotelor din canalele de transmisie pot apărea erori în procesul de decodificare. Shanon a arătat că stabilirea unor criterii de
detectare a erorilor se poate realiza prin încărcarea mesajului (codului) cu simboluri redundante.

Pentru a găsi mijloacele de codificare pe baza cărora redundanţa introdusă să conţină criterii de depistare şi, eventual, de

corectare a erorilor, specialiştii au elaborat modele matematice de reprezentare a cuvintelor de cod: polinomial,

matriceal, vectorial şi geometric.

Codurile detectoare şi corectoare de erori se obţin prin mărirea redundanţei informaţiei cuvintelor de cod.

Dacă o codificare primară nu conferă redundanţă, atunci se recurge la o noua codificare.

Codurile utilizate în televiziune pot fi împărţite în patru grupe:

- coduri pentru codarea primară a semnalului de televiziune;

- coduri pentru decodarea şi sincronizarea cât mai eficientă la recepţie;
- coduri pentru transmiterea eficientă a informaţiei video prin canalele de comunicaţie;
- coduri pentru prelucrări digitale ale semnalului de televiziune în diverse puncte ale canalului de televiziune.
Întrucât codurile din cele patru grupe pot avea structuri diferite, se pune problema conversiei codurilor.

Codurile pot fi coduri primare (neredundante) şi coduri corectoare (redundante). Codurile primare se folosesc, în

principal, pentru codarea semnalului de televiziune, pentru înregistrarea magnetica a semnalului TV, pentru tramsmisia

de informaţii suplimentare, etc. Codurile corectoare de erori se folosesc în cazurile în care semnalul digital TV este

supus perturbaţiilor, ceea ce se întâmplă la transmiterea lui prin canalele de comunicaţie. În acest caz se folosesc

codurile liniare, codurile ciclice, codurile pseudoaleatoare.

Codurile utilizate pentru transmisia semnalelor digitale video prin cabluri şi fibre optice trebuie să satisfacă

urmatoarele condiţii:

- parametrii codului să fie independenţi de statistica sursei de semnal;

- să permită extragerea frecvenţei de tact;
- spectrul semnalului de cod să nu conţină componenta continuă şi componente spectrale de joasă frecvenţă.
Codurile utilizate la înregistrarea magnetică a semnalului digital video trebuie să satisfacă urmatoarele conditii:

- spectrul să nu conţină componenta continuă, iar componentele de joasă frecvenţă să nu aibă nivele prea mari;
- duratele simbolurilor de 1 şi 0 să fie minime pentru a asigura autosincronizarea codului;

1. 69
 - eficacitatea codului, determinată prin raportul dintre frecvenţa salturilor informaţionale ale codului şi frecvenţa
salturilor magnetizării benzii, trebuie să fie în jur de 1;
- sensibilitatea faţă de atenuările din caracteristica de frecvenţă a canalului de înregistrare/redare în regiunea
frecvenţelor înalte să fie scăzută;
- să permită detecţia şi corecţia erorilor şi să blocheze efectul de multiplicare a erorilor.
În ambele cazuri, deschiderea diagramei de ochi trebuie să fie maximă în înălţime şi lăţime pentru realizarea unei

sensibilităţi minime faţă de distorsiunile intersimbol şi faţă de jitterul semnalului redat.

Se poate face şi o altă clasificare a codurilor: coduri primare, coduri liniare, coduri ciclice, coduri convoluţionale, coduri

alfanumerice.

12.3. Sisteme primare standardizate de televiziune digitală

În studiourile de televiziune se folosesc trei semnale digitale, EY, ECR, ECB, care se obţin prin conversia analog-
digitală a semnalelor EY, ECR, si ECB. Există un standard principal de semnale componente digitale, în care frecvenţele de
eşantionare ale semnalului de luminanţă şi semnalelor diferenţă de culoare sunt în raportul 4:2:2. Codarea pe cele trei
componente se face utilizând cuantizarea uniformă MIC cu 8 biţi pe eşantion. Frecvenţele de eşantionare sunt de 13.5 Mhz
pentru semnalul EY şi de 6.75 Mhz pentru semnalele ECR si ECB, păstrând structura ortogonală de eşantionare pentru toate
cele trei componente.
Codarea digitală include, pe lângă operaţia de eşantionare, operaţiile de cuantizare şi codificare.
Cuantizarea este procesul de transformare a eşantioanelor, având o mulţime continuă de valori, în eşantioane cu
valori discrete.
Codificarea. Semnalul video complex se transforma, prin intermediul eşantionării şi cuantizării, într-o serie de
eşantioane cuantizate (procedeul este cunoscut sub denumirea de MIC - Modulatia Impulsurilor în Cod).
Ultima operatie constă în codificarea fiecarui eşantion cuantizat, adică în atribuirea unui cuvânt de cod format din

simboluri. În sistemul primar standardizat de televiziune digitală, toate cuvintele de cod au aceeaşi lungime, de exemplu

8 biţi. De obicei se foloseşte codul binar natural şi, uneori, codul Gray.

12.4. Alegerea frecvenţei de eşantionare

La alegerea frecvenţei de eşantionare s-a ţinut seama de banda de frecvenţă a canalelor de televiziune şi de
complexitatea filtrelor analogice şi digitele pentru prelucrarea semnalelor.
Banda de frecvenţă a semnalului de luminanţă trebuie să fie cât mai apropiată de valoarea de 5.8...6Mhz.
În concordanţă cu teorema eşantionării, frecvenţa de eşantionare trebuie să fie cel puţin de două ori mai mare decât
banda de frecvenţă a semnalului supus codării. De obicei, frecvenţa de eşantionare se alege ceva mai mare, pentru ca filtrul
de la intrarea convertorului A/D să aibă zone de tranziţie finite către banda de trecere şi de tăiere, cu supracreşteri
acceptabile. Alegând raportul dintre frecvenţa de eşantionare şi banda de frecvenţă a semnalului supus codării de cel puţin
2.2, rezultă că frecvenţa de eşantionare trebuie să fie de cel puţin 12.76...13.2 Mhz pentru semnalul de lumină.
Într-o anumită masură, alegerea frecvenţei de eşantionare depinde şi de structura de eşantionare, adică de
poziţionarea eşantioanelor pe ecran. În practica televiziunii digitale este preferabilă structura ortogonală. Această structură
permite sumarea semicadrelor adiacente fără deteriorarea definiţiei pe orizontală sau pe verticală. Alegerea structurii
ortogonale de eşantionare presupune ca frecvenţa de eşantionare să fie un multiplu al frecvenţei liniilor.
La compararea frecvenţelor de linii din cele doua sisteme, 625/50 si 525/60, se observă că:
fH ( 625) = 143
fH (525) 144 . Se mai observă că multiplii comuni ai acestor două frecvenţe sunt multiplii frecvenţei de

2.25Mhz.
Valorile cele mai apropiate ale frecventei de esantionare, care satisfac conditia anterioara, sunt: 11.25 Mhz (5*2.25),

13.5 Mhz (6*2.25) şi 15.75 Mhz (7*2.25). Valoarea de 11.25 Mhz este insuficientă, iar valoarea de 15.75 Mhz este

redundantă. S-a ales frecvenţa de eşantionare de 13.5 Mhz, căreia îi corespunde durata unui eşantion egală cu:
1. 70
 1
tg = = 74.074ns
fg
S-a observat că banda de frecvenţă de cca. 2.8 Mhz poate asigura o calitate suficient de ridicată a imaginii. O
frecvenţă de eşantionare cuprinsă între 6 şi 7 Mhz asigură o calitate bună a imaginii şi o încrustare a imaginilor combinate.
Pentru păstrarea structurii ortogonale de eşantionare a semnalelor E CR si ECB, frecvenţa de eşantionare a acestora s-a ales
egală cu jumătate din frecvenţa de eşantionare a semnalului de luminanţă, adică de 6.75 Mhz. Norma prevede ca
eşantioanele semnalelor ECR si ECB să fie situate spaţial astfel încât să corespundă eşantioanelor impare ale semnalului de
luminanţă.
Standardul principal se prezintă sub forma 4:2:2. Numărul care reprezintă frecvanţa de eşantionare a semnalului EY
a fost aleas arbitrar egal cu 4, iar celelalte cifre arată la ce nivel se află frecvenţele de eşantionare ale semnalelor E CR şi ECB
faţă de frecvenţa de eşantionare a semnalului EY. Raportul 4:2:2 arată şi că cele trei semnale se transmit simultan. Numărul
eşantioanelor semnalelor de luminanţă şi crominanţă pe durata unei linii:
TH(625) 64e -6 TH(525) 63.5e -6 n Y(525)
n y(625) = = = 864; n Y(525) = = = 858; n C(525) = = 429
tE 74.07e -9 tE 74.07e -9 2

12.5. Transmisia digitală prin radiaţie a semnalelor de televiziune

Transpunerea spectrului fluxului digital în banda de frecvenţă a canalului de radiofrecvenţă poate fi realizată prin

diverse metode, precum: modularea directă a purtatoarei de radiofrecvenţă, modularea unei frecvenţe intermediare şi

transpunerea spectrului de medie frecvenţă în banda de frecvenţă a canalului de radiofrecvenţă, sinteză digitală a frecvenţei

purtatoare. Cel mai des se foloseşte modularea frecvenţei intermediare a emiţătorului, cu transpunerea spectrului semnalului

modulat în banda de frecvenţă a canalului de radiofrecvenţă.

S-a constatat că forma optimă a semnalului digital poate fi obţinută prin folosirea filtrelor cu caracteristica de

frecvenţă impară faţă de frecvenţa filtrului trece-jos ideal şi cu caracteristica de fază liniară. Din această clasă de

caracteristici fac parte şi impulsurile care au spectru căzător, de forma funcţiei “cos-pătrat”:

1 pentru 0 <= f <= f1 , în care: f1 = frecvenţa de tăiere a filtrului la nivel 1,

f0 = frecvenţa de tăiere a filtrului la nivel 0
S( f ) = cos π f - f1 pentru f1 <= f <= f0 fp = frecvenţa de tăiere a filtrului ideal
4 fD -f1

0 pentru f >= f0
Calitatea transmisiei semnalelor digitale TV poate fi apreciată prin rata de eroare a transmisiei, care se
determină ca fiind raportul dintre numărul simbolurilor recepţionate eronat şi numărul simbolurilor tranamise în unitatea de
timp. La transmiterea semnalului complex TV codat prin metoda MIC, distorsiunile rămân vizual nepercepute dacă rata
erorii (probabilitatea de distorsionare a unor simboluri unipolare) este de 1e-8 ... 1e-6.

12.6. Transmisia digitală prin cablul coaxial şi prin fibre optice

Transmisia digitală prin cablu coaxial se realizează, de obicei, fără modulaţie. Perturbaţiile întru-n cablu coaxial
sunt de natură internă (zgomot termic; perturbaţii datorate circuitelor de alimentare) şi de natura externă (descărcări
atmosferice, staţii de emisie de mare putere, linii de electroalimentare, transport electric). Semnalul digital se prelucrează în
punctele de regenerare, atât analogic, cât şi digital.
Transmisia prin fibre optice se face în banda de bază (fig.12.1), sau se foloseşte modulaţia, în special modulaţia
diferenţială de fază.

1. 71
 Sursa Cablu Foto Circuit
de optic detector ie(t) de a k ε (0 , 1)
radiaţie h (t)
C şi egalizor decizie
h (t)
L hr

fig.12.1 Schema bloc de transmisie prin fibre optice, în banda de bază

MODULATOR MODULATOR SURSA

CODOR {ak} OOK, FSK IN DE Cablu optic
PSK, DPSK INTENSITATE RADIATIE

Cablu FOTO DEMODULATOR

optic DETECTOR AMPLIFICATOR FTB OOK, FSK {ak}
PSK,DPSK

Fig.12.2 Shema bloc a unui sistem de transmisie prin fibre optice cu subpurtătoare de radiofrecvenţă modulată digital

În figura 12.2 este prezentată schema bloc a unui sistem de transmisie prin fibre optice cu subpurtătoare de
radiofrecvenţă modulată digital. La emisie se pot folosi: modulaţia cu deplasare în amplitudine (OOK=On-Off Keying) a
subpurtătoarei de RF, cu deviaţie de frecvenţă (FSK=Frequency Shift Keying), cu deplasare de faza (PSK=Phase Shift
Keying) sau cu deplasare diferenţială de fază (DPSK) a subpurtătoarei de RF.

12.7. Receptorul TV digital. Conceptul DIGIT 2000

Cât timp semnalul radiat de emiţătorul TV va fi analogic - şi recepţia sa va fi tot analogică. În anumite părţi ale
receptorului se pot face însă prelucrări numerice, dacă în prealabil semnalul videocomplex este convertit în forma numerică.
Problema este la ce nivel din receptor se poate aplica transformarea semnalului în formă numerică. La intrarea în selectorul
de canale, semnalul video ocupă o bandă foarte mare, cuprinsă între 40 MHz şi 860 MHz. La nivelul tehnologiilor actuale,
nu se poate realiza un convertor analog-numeric economic, care să lucreze cu astfel de semnale.
Selectorul de canale rămâne deci analogic, deşi comanda sa se poate face parţial şi numeric.
Semnalele de la ieşirea selectorului şi intrarea în etajele de frecvenţă intermediară au o frecvenţă maximă de
aproximativ 40 Mhz, ceea ce este încă mult. Deci conversia analog-numerica a semnalelor video şi audio se poate realiza
doar după circuitele de demodulare video şi audio.
După detecţia video se obţine un semnal de 2VVV, cu o lărgime de bandă de 5 până la 6 MHz. Acest semnal poate fi
convertit în forma numerică, cu o rezoluţie de 8 biţi pe eşantion.
Pe calea de sunet se obţine un semnal cu lărgime de bandă de 15 KHz. Semnalul de sunet necesită însă o definiţie
mai bună. Pentru un sunet de înaltă fidelitate, se utilizează o frecvenţă de eşantionare de 32 sau 48 kHz, în funcţie de norma,
şi un număr de 14 până la 16 biţi pe eşantion.
După conversia analog-numerică urmează o serie de prelucrări prin metode digitale, după care semnalul este
transformat în formă analogică, pentru a se aplica etajelor de putere şi, în sfârşit, tubului cinescop, respectiv difuzoarelor
(fig. 12.3).

Procesor de
aliniere

mufă Interfaţă Procesor Amplificator

Euroscart Euroscart audio audio

Selector Video + Sincro Procesor video Amplificator

AFI Imagine Luminanţă RGB
AFI Sunet Crominanţă
Sincronizare Deflexie pe linii
şi cadre
Telecomanda
1. 72
 220V
Alimentare Teletext RGB

Alimentarea receptorului este comandată şi supravegheată de un procesor specializat. Acesta asigură o alimentare
stabilizată întregului receptor în stările de “stand-by” şi “pornit” ale acestuia.
“Procesorul de aliniere” este reglat de fabrica producătoare astfel încăt să se obţină un reglaj perfect al tuturor
circuitelor prin comenzile pe care le dă prin intermediul magistralei I2C.
La fiecare pornire a televizorului se repetă comenzile de aliniere pentru a se evita efectele derivelor şi îmbătrânirii
componentelor.
Acest concept de televizor în culori digital este cunoscut sub denumirea “DIGIT 2000”. Sistemul DIGIT 2000
asigură prelucrarea semnalelor video şi audio corespunzatoare tuturor standardelor în care se emite azi şi se va emite în
viitorul nu prea îndepărtat: PAL, SECAM, NTSC, MAC, NICAM, recepţionate prin antenă, cablu sau de la satelit. Sistemul
acceptă la intrare şi alte surse de semnal, aşa cum se observă în fig. 12.4.
Semnale TV
satelit cablu terestru
Surse Video analogice şi digitale
Videocasetofon 16:9 Clasă superioară

camera Sistemul TV 4:3 Clasă medie

Digit 2000

Video disc 4:3 Clasă economică

CD Mic Casetofon
Surse Audio analogice şi digitale

12.8. Televiziunea de înaltă definiţie

Cercetările asupra televiziunii de înaltă definiţie (High Definition Television - HDTV) au început în Japonia, în
anul 1968. A fost definit şi realizat un sistem de înaltă definiţie analogic, incompatibil cu sistemul NTSC, care era şi este
utilizat în Japonia.
În urma unor modificări şi perfecţionări, în anul 1990 a început emisia experimentală, iar la începutul anului 1995
se vânduseră deja 30000 de receptoare HDTV.
În Europa şi SUA preocupările în directia televiziunii de înaltă definiţie au început mai târziu, dar au beneficiat de
tehnologii mult mai avansate.
Atât în SUA cât şi în Europa, studiile actuale sunt axate pe definirea şi realizarea unui sistem de televiziune de
înaltă definiţie digital.
Televiziunea de înaltă definiţie îşi propune ca, prin imagini mai bogate în detalii, afişate pe un ecran mai mare şi cu
un raport de aspect modificat, să concureze filmul pe pelicula şi chiar să-l înlocuiască în anumite aplicaţii, dacă nu în toate.
Televiziunea de înaltă definiţie (HDTV) este denumirea generică a sistemelor aflate actualmente în curs de
cercetare şi dezvoltare, care îşi propun să ridice calitatea imaginii televizate la calitatea celei de film cinematografic pe 35m.
Dacă la receptoarele TV convenţionale raportul de aspect este 4:3, la receptoarele TV de înaltă definiţie acesta
creşte la 5:3 (sistemul japonez, în prima variantă), respectiv la 16:9 (sistemele american şi european).
Numărul de linii pe cadru va fi în jurul valorii de 1200. De aici rezultă un canal cu o bandă de aproximativ patru ori
mai mare decât în cazul televiziunii convenţionale. Se vor folosi deci canale de bandă largă în domeniul superior al
spectrului electromagnetic sau fibra optică. Dacă se doresşe transmiterea semnalului HDTV prin canale convenţionale, vor
trebui găsite metode de compresie corespunzătoare.
Preocupările pentru trecerea spre televiziunea de înaltă definiţie în Europa au început prin proiectul EUREKA 95.
Scopul final nerealizat al acestui proiect era impunerea unui standard mondial de televiziune de înaltă definiţie, cu
urmatoarele caracteristici:
• numărul de linii pe cadru = 1250;
• frecvenţa cadrelor = 50 Hz;
• explorare progresivă;
• raportul de aspect = 16:9;
• numărul de eşantioane ale semnalului Y pe linia activă = 1920;
• numărul de eşantioane ale semnalului de culoare = 960.

1. 73
 În Europa se doreşte o trecere treptată spre HDTV, plecând de la receptoarele TV, în timp ce sistemul japonez nu
punea problema compatibilităţii cu receptoarele TV în uz.
Pe lângă studiul sistemelor de înaltă definiţie, sunt dezvoltate şi alte variante, care înlătură deficienţele sistemelor
actuale, PAL, SECAM sau NTSC, apropiindu-se de cele de înaltă definiţie. Aceste sisteme sunt: EDTV, IDTV , ATV,
MAC (D-MAC Anglia, D2-MAC( Franţa şi Germania), PAL PLUS.
O problemă foarte importantă - încă nerezolvată - pentru trecerea la televiziunea de înaltă definiţie, o reprezintă
dispozitivele videoreproducătoare corespunzătoare.
Trebuie să se facă deosebirea între tuburile cinescop în formatul 16:9 şi tuburile cinescop pentru înaltă definiţie.
Tuburile cinescop 16:9 actuale asigură afişarea unei imagini cu definiţie normală (625 linii, nu 1250). Tuburile cinescop
folosite în receptoarele 16:9 actuale au distanţa între depunerile de luminofori de pe ecran aceeaşi ca la tuburile TV
conveţionale, în formatul 4:3. Pentru înaltă definiţie nu se modifică doar raportul de aspect al tubului, ci şi tehnologia de
realizare, pentru a permite obţinerea de imagini cu definiţia dublă faţă de tuburile clasice. Pentru înaltă definiţie sunt
necesare dispozitive de afişare cu ecran mare, din cel puţin două motive. În primul rând, o imagine cu multitudinea
detaliilor pe care le oferă tehnologia înaltei definiţii poate fi apreciată doar pe un ecran având o anumită dimensiune. Pe un
ecran mic, este dificil să se sesizeze îmbunătăţirile.
În al doilea rând, distanţa de vizionare trebuie să se reducă la de 3 ori înălţimea ecranului, pentru a beneficia de
avantajele oferite de înalta definiţie. Este însă puţin probabil ca telespectatorii îşi vor schimba radical modul de a urmari o
emisiune TV. Pentru un receptor cu diagonala 50 cm şi raportul de aspect 16:9, este puţin probabil să se creadă că
telespectatorul se va apropia la mai putin de un metru de ecran pentru a urmări emisiunea. Telespectatorul va continua să o
urmărească de la 3-4 metri distanţă de ecran. Pentru aceasta distanţă, diagonala ecranului va trebui să fie de 1,6 m.
Un tub cinescopin cu acestă diagonala are o lungime de 1,4 m şi o greutate de aproximativ 350 kg. Aceste
dimensiuni fac dificila folosirea tuburilor cinescop de înaltă definiţie pentru publicul larg.
Din cauza acestor dificultăţi, se caută noi soluţii, cum ar fi:
• Dispozitive videoreproducătoare cu cristale lichide;
Tehnologia cristalelor lichide este promiţătoare. Dificultăţile sunt date de necesitatea integrării

milioanelor de tranzistoare care să comande afişarea. Timpul de functionare obţinut până în prezent nu este

satisfăcător, şi nici nivelul strălucirii imaginii.

• Dispozitivele videoreproducătoare cu plasmă;

Această tehnologie este adecvată folosirii în cazul ecranelor mari. Dezavantajele sunt cele amintite mai sus: timp scurt de viaţă, stralucire scăzută a
ecranului şi necesitatea unor circuite de comandă scumpe şi greu de realizat.

• Dispozitivele de afişare cu diode electroluminescente;

Aceste dispozitive sunt folosite deja în cazul ecranelor mari, dar până în prezent nu s-a putut obţine generarea culorii albastre necesare într-un receptor
TV.

• Dispozitivele de afişare cu proiecţie;

Acestea se folosesc pentru afişarea imaginilor pe ecran mare, dar au dezavantajul unei straluciri reduse.

12.9. Televiziunea digitală - soluţia trecerii la televiziunea de înaltă definiţie

Implementarea televiziunii digitale de înaltă definiţie este prevăzută a se face atât în Europa cât şi în Statele Unite
ale Americii, după anul 2005. Televiziunea digitală va oferi atunci, cu siguranţă, soluţii la unele probleme nerezolvate
astăzi, sau chiar va permite alte abordări. De aceea, în continuare, vor fi prezentate unele preocupări actuale dar cu o
perspectivă mai îndepărtată, în domeniul televiziunii digitale.

a. Compresia semnalului video

Câteva cerinţe care se impun unui algoritm de compresie sunt:
1. Calitatea. Are rolul de a asigura o compresie aproape transparentă pentru clasa de imagini care sunt
folosite de obicei în aplicaţia respectivă.
2. Robusteţea. Semnalul video digital codat trebuie să fie robust (să reziste la erorile care apar pe canal).
3. Accesul rapid. Algoritmii de compresie trebuie să asigure un acces rapid la un anumit semnal din
multitudinea de semnale.
4. Simetria. De obicei, codarea semnalului durează mai mult decât decodarea, deci sistemul este asimetric.
Pentru unele aplicaţii(de ex. filme) este acceptabilă o complexitate mai mare a codării semnalului la sursă, deci o întârziere
mai mare, pentru altele nu (de ex. teleconferinţe).
5. Complexitatea. Costul este legat direct de complexitate, de aceea, acest aspect al algoritmilor de
compresie este critic.
1. 74
b. Standardizarea în domeniul compresiei imaginilor
Standardizarea metodelor de compresie este o problemă prioritară, pentru că în acest fel se obţine reducerea
costurilor echipamentelor folosite, se rezolvă problema interoperabilităţii sistemelor provenite de la diverşi producători, se
stimulează producţia de circuite integrate pe scară foarte largă dedicate implementării algoritmilor de compresie. S-a impus
standardul MPEG (Moving Pictures Experts Group), care conţine 2 standarde:
1. JPEG (Joint Photographics Experts Group). Obiectivele JPEG sunt focalizate asupra metodelor de
compresie a imaginilor fixe. O imagine mobilă poate fi privită ca o succesiune de imagini fixe.
2. Recomandarea H.261 a CCITT. S-a ocupat de problema standardizarii tehnicilor de compresie a
semnalului video la o rată de px64 Kbiti/s, unde p ia valori de la 1 la mai mult de 20.

c. Servicii oferite de televiziunea digitală

Receptorul TV digital este gândit acum ca o parte a unei infrastructuri digitale mult mai mari. El poate constitui o
intefaţă personalizată, poate servi diverselor scopuri educative, distractive, comerciale sau poate deveni videotelefon.

12.10 Sisteme digitale de televiziune de înaltă definiţie

Vor fi prezentate 5 sisteme realizate în SUA, doarece sunt mai avansate decât cele europene.

1. Sistemul HDTV “DigiCipher”

Este primul sistem HDTV complet digital propus în Statele Unite ale Americii. El furnizează imagini de înaltă
definiţie, sunet de calitatea CD, servicii de tip text şi date, totul pe un singur canal TV, în FIF sau UIF.
Codorul sistemului acceptă la intrare un canal video, patru canale audio precum şi semnal de date. Sistemul este cu
1050 de linii şi 29.97 Hz frecvenţa cadrelor, explorare intreţesută şi raport de aspect al imaginii 16:9.
Semnalul video analogic de la intrarea sistemului trece printr-un convertor analog-numeric şi apoi printr-un
procesor de crominanţă. Semnalul de crominanţă este subeşantionat atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Algoritmul de compresie foloseşte o procesare adaptivă atât în interiorul câmpurilor şi cadrelor cât şi între câmpuri
şi cadre.
Pentru sunet se foloseşte sistemul audio digital AC-2 al Laboratoarelor Dolby.

2. Sistemul HDTV “Digital Spectrum Compatible”

Sistemul HDTV “DSC” foloseşte explorarea progresivă cu frecvenţa cadrelor de 59.94 Hz.
Sistemul utilizează un codor video destul de complicat, oferind imagini de calitate deosebită, cu 1280 pixeli pe
linia activă şi 720 linii active pe cadru.
Pentru compresie se utilizează transformata cosinus discretă, metode de compensare a mişcării precum şi
cuantizarea adaptivă şi cuantizarea vectorială.
Semnalele de luminanţă şi crominanţă se prelucrează separat.
Pentru sunet se foloseşte sistemul Dolby AC-3, rezultând cinci canale de sunet.

3. Sistemul HDTV “ Advanced Digital”

Acest sistem HDTV oferă imagini de înaltă definiţie, sunet de calitatea compact-discului şi servicii de date şi text
în limitele unui canal TV terestru standard. Sistemul se caracterizează printr-o deosebită flexibilitate, codorul acceptând
până la 16 servicii cu origini arbitrare.
Sitemul AD-HDTV foloseşte explorarea întreţesută cu 1050 linii pe cadru, 29.97 Hz frecvenţa cadrelor şi raportul
de aspect al imaginii 16:9.
Pentru compresie se foloseşte algoritmul MPEG-1.

4. Sistemul HDTV “Channel Compatible DigiCipher”

Foloseşte exploatarea progresivă, cu 59.94 cadre pe secundă şi 1280x720 pixeli pe cadru. Raportul de aspect al
imaginii este de 16:9.
Sistemul recunoaşte şi se adaptează singur la caracteristicile particulare ale formatului sursei.

5. Sistemul HDTV “GRAND ALLIANCE”

1. 75
 În SUA la 24 Mai 1993 s-a constituit grupul “Grand Alliance”. Scopul sau era să folosească cele mai bune soluţii
din cele patru sisteme HDTV digitale, prezentate anterior, şi să realizeze un nou sistem HDTV “cel mai bun dintre cele mai
bune”.
Funcţiile sistemului HDTV “Grand Alliance” sunt urmatoarele:
• selectarea formatului;
• codarea video;
• codarea audio;
• transportul;
• transmisiunea,
aşa cum se prezintă în figura 12.5.

Selectarea
Video formatului de Codare
transmisiune video
Multiplexare Modulator Emitator
si VHF/UHF
Audio Codare Transport
audio

Date

Fig.12.5 Sistemul HTDV “Grand Alliance”. Functiuni

Sistemul HDTV “Grand Alliance” poate recepţiona şi prelucra semnal video de la surse diverse, în formate de 720
şi 1080 linii active pe cadru cu exploatare întreţesută sau progresivă.
Formatul cu 720 linii are 1280 pixeli pe linie iar formatul cu 1080 linii active are 1920 pixeli pe linie.
Pentru formatul cu 720 de linii explorate progresiv, frecvenţa cadrelor poate fi 60, 30 sau 24 Hz.
Formatul cu 1080 linii active are atât o versiune întreţesută la 60 câmpuri pe secundă, cât şi una progresivă, cu
frecvenţa cadrelor de 24 sau 30 Hz.
Compresia semnalului video în sistemul HDTV “Grand Alliance” se face prin folosirea metodei transformatei
cosinus discrete şi prin compensarea mişcării. Transformata cosinus discretă exploatează redundanţa spaţiala iar metoda
compensării măsurării redundanţa temporală.
Pentru transport, sistemul HDTV “Grand Alliance” foloseşte o tehnologie de transport pachetizat, conform
standardului MPEG-2. Fiecare pachet are un antet de 4 octeţi urmat de 184 octeţi de date. În antet sunt informaţii necesare
sincronizării, identificării tipului de date conţinute în pachet, controlul cifrării datelor din pachet etc.
Pentru compresia audio se foloseşte metoda AC-3 Dolby.
Arhitectura sistemul HDTV “Grand Alliance” este compatibilă cu modelul OSI (Open System Interconnection) al
transmisiilor de date şi sistemul exploatează flexibilitatea unui sistem digital folosind metoda de descriere a pachetelor prin
antet şi nu un format fix, rigid.
În Europa, se speră că până în anul 2000 să avem acces la o televiziune digitală de tip LOTV (Low Digital TV), de
calitatea unei imagini VHS, cu un debit de 1.5 Mbiţi/s, sau de tip SDTV (Standard Digital TV), transmisă prin satelit. Pentru
televiziunea de înaltă definiţie (20 Mbiţi/s) transmisă prin canale terestre, va trebui să se mai aştepte câţiva ani în plus.

1. 76