Doctorat Rezumat Calin Andritoiu

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T.
POPA”, IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
EFECTE ALE PRODUSELOR APITERAPICE ASUPRA MECANISMELOR

FIZIOPATOLOGICE ALE CIROZELOR HEPATICE
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător ştiinţific:
PROF. UNIV. DR. CĂTĂLINA-ELENA LUPUŞORU
Doctorand,
CĂLIN VASILE ANDRIŢOIU
IAŞI, 2009
Motto:
“Munca îmi organizează viaţa, mă apară de frustrări, de eşecuri, de obstacole pe

care le înfruntăm toţi în viaţa de zi cu zi. Munca îmi ordonează tot ce mi se întimplă , bune
şi rele, oamenii pe care îi cunosc, lucrurile pe care le văd, le citesc, le visez şi, desigur, mi le
imaginez”.
Mario Vargas Llosa
2
CUPRINS
INTRODUCERE
Justificarea alegerii temei
Scopul lucrării
Obiectivele tezei
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

I.ANATOMIA MICROSCOPICĂ AHEPATOCITULUI 8
II. FIZIOLOGIA HEPATOCITULUI
II.1.Hepapatocitulşimetabolismulglucidelor 16
II.2.Funcţia hematopoetică a ficatului 23
II.3. Protecţi antioxidantă, stresul oxidativ la nivelul celulei hepatice 26
III. BIOCHIMIA HEPATOCITULUI

III.1. Enzime hepatice de membrană 36
III.2. Metabolismul hepatic proteic 43
III.3. Biochimia enzimatică ce însoţeşte sindromul hepatocitolitic 55
III.4. Implicarea biochimică a hepatocitului în metabolismul lipidic şi lipoproteic 64
IV. MECANISME FIZIOPATOLOGICE ÎN CIROZA TOXICĂ

IV. 1. Patogeneza cirozei toxice 68
IV.2. Mecanisme implicate în patogeneza steatozei microveziculare induse toxic 73
IV.3. Particularităţi ale afecatării hepatice asociate cu tetraclorura de carbon 74
IV.4. Mecanisme fiziopatologice în ciroza indusă medicamentos 76
IV.5. Particularităţi ale afectarii hepatice datorate unor obieciuri alimentare 80
V. ANATOMIA PATOLOGICĂ A FICATULUI CIROTIC

V.1. Anatomia microscopică a ficatului cirotic 82
V.2. Anatomia patologică a ficatului în cirozele toxice 83
V.3. Anatomia ficatului în ciroza indusă medicamentos 84
V.4. Anatomia ficatului în ciroza indusă de unele obiceiuri alimentare 85
VI. DATE GENERALE DESPRE PRODUSELE APICOLE

VI.1. Date generale despre miere 87
3
VI.2. Date generale despre lăptişorul de matcă 97
VI.3. Date generale despre Apilarnil 105
VI.4. Date generale despre polen şi păstura 112
VI.5. Date generale despre propolis 123
CONTRIBUŢII PERSONALE 132

I. METODE 133
Interpretarea statistică a datelor 133
II. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

INDUSĂ DE CCl4 LA ŞOBOLAN
II.1. SCOPUL CERCETĂRII 136
II.2 MATERIAL ŞI METODA 136
II.3 REZULTATE ŞI DISCUŢII 137
II.4 CONCLUZII 324
III. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

INDUSĂ CU ACETAMINOFEN LA ŞOBOLAN
III.1. SCOPUL CERCETĂRII 332
III.2 MATERIAL ŞI METODA 332
III.3 REZULTATE ŞI DISCUŢII 333
III.4 CONCLUZII 414
IV. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

INDUSĂ CU ACRILAMIDĂ LA ŞOBOLAN
IV.1. SCOPUL CERCETĂRII 426
II.2 MATERIAL ŞI METODA 427
IV.3 REZULTATE ŞI DISCUŢII 428
IV.4 CONCLUZII 473
CONCLUZII FINALE 476

BIBLIOGRAFIE 480
LUCRĂRI PUBLICATE ÎN LEGĂTURĂ CU TEMATICA TEZEI DE
DOCTORAT 505
4
INTRODUCERE
Paleontologii afirmă că albina exista şi în era terţiară. Prima formă de exploatare a

constituit-o „vânătoarea de albine”, prin depistarea familiilor sălbatice adăpostite în scorburile
copacilor, apoi instalarea de scorburi artificiale şi construirea de stupi primitivi. În antichitate
mierea era cunoscută şi utilizată. La egipteni, sumerieni, babilonieni, asirieni şi chinezi,
creşterea albinelor era foarte dezvoltată. Vestigiile descoperite demonstrează că apicultura era
la loc de cinste în epoca faraonică. Aşa se explică faptul că pe fruntea boului Apis, cea mai
mare divinitate la egipteni, se află o albină, iar în scrierea hieroglifică albina înseamnă
abundenţă (Mărghitaş, 2005). Tablele de argilă ale culturii mesopotamiene, care datează din
anii 2700 îCr, conţin citate care menţionează mierea ca medicament. Ea a fost menţionată, de
asemenea, în Biblie, Coran şi Talmud şi era apreciată de romani, greci şi egipteni. Grecii antici
o numeau nectarul zeilor.
Herodot (485-421), părintele istoriei, notează că vroind să meargă în Sciţia, a aflat de la
tracii de pe malul drept al fluviului Istru (Dunărea) că pământurile de dincolo de apă nu pot fi
călcate cu uşurinţă din cauza mulţimii albinelor. Istoricul grec Xenofon, în lucrarea
„Anabassis” nota: „ hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau
preparat şi foarte puţină carne, deoarece credinţa în Zalmoxes îi oprea (Mateescu, 2005,
Andriţoiu, 2005).
Aristotel ne-a lăsat informaţii preţioase despre albine. Columella, în „De re rustica”,
Virgiliu în “Georgicele” dau sfaturi privind creşterea albinelor.
Hermandez Pacheco, în 1921, descoperă în peşterile Păianjenului din Bicorp, Valencia
picturi rupestre cu scene privind vânătoarea de faguri de albine de pe pereţii stâncoşi unde se
aflau familii de albine.
Naturalistul olandez Schwamerdan (1637-1680) studiază cu ajutorul unui microscop,
inventat de el, anatomia albinei, arătând că „regele albinelor” este de fapt o femelă (matca).
Remarcabile sunt cercetările lui Karl von Frisch care descoperă semnificaţia „dansului la
albine”.
În anul 1957 este înfiinţată Asociaţia Crescătorilor de Albine din Romania (ACA) şi se
editează revista “Romania Apicolă”. În anul 1958 ACA devine membră a Federaţiei
Internaţionale de Apicultură: APIMONDIA. La Bucureşti funcţionează Combinatul Apicol şi
Institutul Internaţional de Tehnologie şi Economie Apicolă. N.V. Ilieşiu atrage atenţia şi pune
în circulaţie un nou produs foarte apropiat lăptişorului de matcă, denumindu-l Apilarnil
(OSIM, nr.69389/1980).
Hepatopatiile cronice au fost urmărite de la începutul funcţionării Centrului Medical de
Apiterapie din Bucureşti (1972), care a dat primele observaţii clinice legate de numele Dr.
Ialomiţeanu şi a colaboratorilor, studii ale Prof. Ciplea care a activat în Centrul, clinica şi
laboratoarele Institutului „D.Danielopolu Bucureşti”. Cercetările lui Ciplea şi Drăgulescu au
urmărit cazurile de hepatite cronice persistente, ciroze hepatice, convalescenţe după hepatite
virale, cancere hepatice (Drăgulescu, 2005).
Lucrarea de faţă se înscrie pe linia continuării cercetărilor privind studiile produselor
apicole, în legătură cu rolul lor profilactic în hepatopatii şi cu rol de adjuvant terapeutic în
unele forme de hepatopatii, respectiv rolul de supliment alimentar.
Partea tezei cuprinzând contribuţiile personale are 385 de pagini, fiind structurată în
patru capitole, cercetările fiind exprimate sintetic şi ilustrate cu 399 de micrografii de
microscopie optică şi 174 de figuri, la care se adaugă 999 note de subsol.
5
Justificarea alegerii temei
Rezultă clar din datele generale prezentate mai sus, necesitatea unei standardizări
privind implicaţiile terapeutice şi profilactice ale apiterapiei, în particular cele legate de
afecţiuni hepatice de diferite etiologii.
Frecvenţa cirozei hepatice toxice este tot mai crescută, factorii etiopatogenici
caracterizându-se printr-o diversitate evidentă. În acest context se explică utilizarea
experimentală a celor trei tipuri de modele animale de hepatopatie, pentru a induce
mecanismele fiziopatologice implicate implicate în ciroza toxică determinată de un toxic
industrial (hepatopatia indusă experimantal cu CCl4), ciroza de etiologie medicamentoasă
(hepatopatia indusă experimental cu acetaminofen, administrat cronic, timp de două săptămâni
şi în doze mari, precum şi ciroza indusă de un toxic produs prin prăjirea alimentelor
(hepatopatia indusă cu acrilamidă).
În acest context, scopul tezei de doctorat, a constat în studiul experimental al efectelor
produselor apicole asupra mecanismelor fiziopatologice ale cirozelor hepatice, precum şi
cercetarea efectelor hepatoprotectoare ale acestora.
Obiectivele tezei de doctorat
Obiectivele tezei de doctorat constau în următoarele aspecte :

1) realizarea de modele animale cu ciroză indusă experimental, similare cu trei tipuri de
ciroză întâlnite frecvent la om;
2) cercetarea efectelor farmacodinamice ale unor produse apicole pe modele animale
realizate;
3) cercetarea efectelor farmacodinamice ale unor produse apicole pe animale fără
hepatopatie indusă;
4) cercetarea tabloului biochimic, hematologic şi anatomopatologic ale modelelor de
hepatopatie indusă, comparativ cu profilurile respective la animalele cu status fiziologic
normal de laborator, care au primit hrană standard, respectiv produsele apicole testate.
6
STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII
Capitolul I prezintă noţiuni generale privind anatomia microscopică a hepatocitului

care reprezintă 80% din populaţia celulară a ficatului (Crişan, Mureşan, 2004). Fiecare
miligram de ficat normal conţine 202x103 celule, din care 171x103 sunt parenchimatoase şi
31x103 celule sinusoidale, inclusiv celulele Kuppffer (Jerca L., Dumitriu C. et al., 2007).
Prezintă date despre: polul biliar (Arias, 1993), polul vascular sau domeniul sinusoidal (Motta,
1982), sistemele active de transport (Wright, Fritz et al. 1989), activitatea metabolică
fundamentală a hepatocitului de la nivelul mitocondriilor (Sherwood, Williams, 1988),
reticulul endoplasmatic neted care este reprezentat diferit în celulă în funcţie de pozitionarea şi
activitatea hepatocitului (Stemlieb, 1989), reticulul endoplasmic granular (Buligescu, 1999),
aparatul Golgi al hepatocitului, lizozomi, peroxizomi (Laskin, 1999).
Capitolul al II-lea descrie din punct de vedere fiziologic noţiuni de funcţionarea
hepatocitului. Prezintă date despre: metabolismul glucidelor (Maxwell et al, 1993; Iozzo,
Geisler et al, 2003), acţiunea insulinei (Aiston, Andersen et al, 2003; Link, 2003), activitatea
glucokinazei hepatice (Miroux, Millot, 1994; Minskin et al, 1992), insulinază (Forsander,
1991; Oehlert, Hammerling et al, 1992), glucozo-6-fosfatul (Mittinen, 1993), sinteza
glicogenului (Ferrer, Favre et al., 2003; Minshkin et al., 1994), formarea acetil-CoA (Schuty,
Deurenberg, 1996), calea fosfogluconat (Mureşan, 2004), glicogenoliza (Morley, Kingdon,
1993, Maseley, 1993), gluconeogeneza (Murphy, Regan, 2003; Mitropoulos et al, 1993),
carbohidraţi importanţi care participă la metabolismul glucozei (Zakin, Boyer, 2003), funcţia
hematopoetică a ficatului (Steiff, Spirak, 2003), celulele stem pentru hematopoeză (Muench,
Namikawa, 2001) ce provin din celulele endoteliale ale vaselor hepatice (Peault, Tavian,
2003), sinteza de eritropoetină (Saaki, 2003), sinteza de trombopoetină (Jelkmann, 2001),
biosinteza hemului (Rivera, Walker, 1995), protecţia antioxidantă şi stresul oxidativ la nivel
hepatic (Davies, 1995, Aust, Swingen, 1998), formele glutationului, resus (GSH)
(Byung,1994) şi dimerizat (GSSG) (Jerca, Dimitriu et al, 2007), funcţiile GSH (Esworthy,
1993), metabolizarea şi excreţia medicamentelor la nivelul celuilei hepatice (Trifan, Stanciu,
2004, Bohan, Fracp et al., 2002), date despre necroza şi/sau steatoza determinate de
acetaminofen (Como, 1990)
Capitolul al III-lea se ocupă de biochimia hepatocitului, fiind prezentate date despre:
1) enzimele hepatice de membrană: fosfataza alcalină folosită pt diagnosticul diferenşial al
bolilor hepatice, 5-nucleotidaza (Fridman, 2003), gama-glutamiltranspeptidaza (Jeng, Sheen et
al, 2001), 2) metabolismul hepatic proteic: albumina , factori de care depinde sinteza acesteia,
comportamentul acesteia in afecţiunile cronice de ficat (Ballmer, Walshe, 1993, Copenhagen
Study for Liver Disease, 1985), date privind: implicarea globulinelor în afectarea hepatică (Mc
Farlane, Smith et al, 1990), 3) date privind biochimia enzimatică hepatocitară ce însoţeşte
sindromul hepatocitolitic: aminotransferazele (ALAT, ASAT şi raportul De Rittis) (Frances
Fischbach, 2004), ornitincarbamiltransferaza (OCT), izocitricdehidrogenaza (ICD) (Chung,
Jung et al, 2001), dehidrogenaza succinică, sorbitoldehidrogenaza, lacticodehidrogenaza,
dehidrogenaza glutamică, aldolaza, γ-glutamiltranspeptidaza, modificări minerale la nivel
hepatic, 4) date privind implicarea biochimică a hepatocitului în metabolismul lipidic şi
lipoproteic: sinteza în citozolii hepatici la nivelul sistemului microyomal a colesterolului
(McIntyre, 1978, Szanto,2004), lecitin-colesterol-acil-transferaza, fosfolipidele, lipoproteinele
(Avgerinos, Thalassinos, 1984) şi 5) date despre biosinteza, metabolismul şi circuitul
enterohepatic al bilirubinei (Acalovschi, 2004, Pleşca-Manea, Cucuianu, 2003, Sherlock,
Dooley, 2002).
Capitolul al IV-lea prezintă mecanisme fiziopatologice în ciroza toxică (Farell,
2002), cu particularităţi privind ciroza determinată de un toxic industrial (Simile et al, 2001,
7
Evans, McLeod, 2003, patogeneza cirozei toxice (Chitturi, Farell, 2003), ciroza de etiologie
medicamentoasă (Zimmerman, Ishak, 1994, Lotter, Fleig, 1999), ciroza produsă prin
agresiunea indusă de un toxic produs prin prăjirea alimentelor. De asemenea, sunt prezentate
date din literatură referitoare la ciroza determinată de consumul cronic şi/sau în doze mari a
acetaminofenului, precum şi aspecte legate de particularităţi de farmacocinetică ale acestuia.
Metabolizarea la nivel hepatic a acetaminofenului este tratată pe larg în acest capitol
(Lewis, Paloucek, 1991, Hinson, Pimford et al, 1994), fiind prezentate mecanismele epurării
hepatice (Bohan, Boyer, 2002) Se acordă o atenţie deosebită sistemului enzimatic al
citocromului P450 ce asigură mecanismele de protecţie necesare (Vessey, 2003, Murray,2000,
Okita, 1992, Granner, 2000).
Capitolul al V-lea prezintă date privind anatomia patologică a ficatului cirotic:
anatomia macroscopică a ficatului cirotic (Winkelman, 1992, Wright, 1988), anatomia
microscopică a ficatului cirotic (Pascu, 2004), anatomia patologică a ficatului în cirozele
toxice (Zimmerman, 1999, Chitturi, Farell, 2001), anatomia ficatului în ciroza indusă
medicamentos (Dumitraşcu, Olinici, 2004, David, Arditi et al, 2002, Hryhorczuk, 2001).
Capitolul al VI-lea prezintă date despre produsele apicole, pornind de la mierea
produsă de albine (originea mierii, proprietăţile fizico-chimice ale mierii) şi continuând cu
lăptişorul de matcă, Apilarnilul, polenul, păstura şi propolisul. Sunt prezentate succint date din
literatura de specialitate referitoare la proprietăţile fizico-chimice şi biologice ale acestor
produse.
8
PARTEA PERSONALĂ
II.1. SCOPUL CERCETĂRII
În aceste experimente s-a studiat influenţa apidietei în hepatopatia indusă cu CCl4,

acetaminofen şi acrilamidă la şobolan. Obiectivele studiului experimental au constat în
evaluarea parametrilor biochimici hepatici,enzimatici, proteinici, metabolismului lipidic,
hemogramei şi a unor teste de hemostază şi a leziunilor histologice în condiţiile afectării
hepatice cronice induse prin CCl4. Experimentul a fost realizat pe şobolani masculi rasa
Wistar.
În scopul reducerii factorilor care accelerează progresia leziunilor hepatice am
administrat apidietă şi apidietă şi lăptişor de matcă. Am urmărit constant biochimic efectele
tratamentului administrat.
II.2. MATERIAL ŞI METODĂ
Afectarea hepatică a fost indusă prin trei metode: a) injectarea intraperitoneală a CCl4
(CCl4 dizolvat în ulei de parafină, soluţie 10%. S-au administrat 2 ml per 100 g, o data la 2
zile, timp de 2 săptamâni; b) administrarea prin gavaj a acetaminofenului în doză de 100 mg
per 100 grame, timp de două săptămâni; c) administrarea de acrilamidă (soluţie apoasă, 50
mg/kg).
În experimentele având hepatopatia indusă cu tetraclorură de carbon şi în cele cu
hepatopatia indusă cu acetaminofen au fost utilizate câte 6 loturi de şobolani Wistar (câte două
loturi – unul cu status normal şi unul cu hepatopatie indusă - primind: hrană standard, apidietă,
apidietă şi lăptişor de matcă), urmărind efectele apiterapiei la trei săptămâni, iar la lotul cu
ciroză indusă cu tetraclorură de carbon, şi la şase săptămâni de la debutul terapiei. În
experimentele având hepatopatia indusă cu acrilamidă au fost utilizate 3 loturi de şobolani
Wistar (care au primit: hrană standard, apidietă şi lăptişor de matcă - un lot cu status normal şi
un lot cu hepatopatie indusă), urmărind efectele apiterapiei la trei săptămâni de la debutul
terapiei.
Toate procedeele experimentale realizate pe animale de experienţă (şobolani) folosite
în acest studiu au fost în strictă concordanţă cu reglementările etice internaţionale şi au primit
aprobarea Comisiei de Etică a Universităţii de Medicină şi Farmacie “Gr.T. Popa“, Iaşi. La
terminarea studiului, animalele au fost eutanasiate. La constatarea absenţei semnelor vitale
(mişcări respiratorii, bătăile cordului, reflexe) animalele au fost disecate pentru recoltarea
fragmentelor de organe (Andrews E.J., Protocolul AVMA de Eutanasiere, 1997).
Animalele au fost sacrificate prin administrare de tiopental. După anestezierea
animalului cu tiopental (în doză de 1 ml/100g, din soluţia de 0.01% tiopental) şi, pentru
recoltarea sângelui, s-a puncţionat cordul cu un sistem de recoltare tip Vacuette (R), pentru
determinările efectuate.
S-au recoltat fragmente de ficat, rinichi, splină, pancreas şi testicul pentru evaluarea
anatomo-patologică a afectării. În ceea ce priveşte probele de anatomie patologică aceeaşi
persoană a efectuat recoltările, s-a utilizat acelaşi instrumentar de prelevare, aceleaşi zone
topografice de prelevare a fragmentelor, fixarea imediată a fragmentelor tisulare şi evitarea
manipulării manuale, aceeaşi persoana a făcut prelucrarea pentru examnul microscopic.
Parametrii investigaţi au fost: TGO, TGP, FA, GGT, proteine totale serice, glucoza,
bilirubina totală, bilirubina indirectă, bilirubina directă, colesterolul total, trigliceridele, VLDL,
HDL, fierul, potasiul, calciul seric, calciul ionic, electroforeza proteinelor serice, TQ, INR,
timpul de trombină, fibrinogenul şi hemograma. Evaluarea paramentrilor investigaţi s-a
realizat în 2 etape (timp I-la trei săptămâni şi respectiv timp II-la şase săptămâni, pentru
9
modelul experimental de hepatopatie indusă cu CCl4). Determinarea nivelului acestora s-a
măsurat utilizând un analizer automat (Aeroset, Abbott) şi kituri comerciale (Abbott, USA).
Pentru realizarea examenului histopatologic, organele recoltate au fost fixate în formol
10%. Fragmentele care au prezentat cele mai severe leziuni au fost incluse în parafină,
secţionate la distanţă de 5µm şi colorate cu hematoxilin-eozină.
Pentru interpretarea statistică a rezultatelor s-a utilizat testul ANOVA one way şi testul
Tukey pentru analiza post-hoc. Rezultatele au fost exprimate ca medie ± deviaţie standard. A
fost considerată semnificativă valoarea p<0.05.
Fiecare tip de model animal cu hepatopatie indusă experimental a primit suplimente
alimentare produse de SC “STUPINA” SRL din Bălăneşti, Gorj, România. Suplimentele au
fost analizate biochimic şi sunt aprobate de Institutul de Bioresurse Alimentare, Bucureşti.
Aceste suplimente alimentare sunt: Apiregya, ApiImunomod, ApiImunostim, ApiImunostim
Forte. Cantităţile administrate zilnic au fost calculate astfel, încât să fie echivalente cu cele
administrate în cirozele „umane” unor subiecţi cu o masă corporală de 70 kg . Cantitativ,
zilnic, şobolanii au primit: 2g Apiregia, 1g ApiImunomod, 1g ApiImunostim, 1g
ApiImunomod Forte. Şobolanii din loturile studiate au primit: 1) un amestec din rădăcinoase
mărunţite (rădăcină de pătrunjel, ţelină, morcov, sfeclă roşie, varză alba sau/şi roşie) la care s-
a adăugat, pentru fiecare 100g, câte încă 5 g de polen; 2) alternativ sau în combinaţii, au primit
cereale: grâu, arpacaş, mei, orez brun; 3) pentru a atenua depleţia de albumine, alături de
polen, şobolanii au primit zer de la brânza dulce amestecat în cereale, albuş de ou bine fiert,
ciuperci albe de crecătorie, varză albă dulce mărunţită (aceste alimente au fost uscate sau
semiuscate înainte de hrănire).
Alimentaţia şobolanilor, datorită apiterapicelor administrate a conţinut:
1*) Proteine cuprinzând: a) aminoacizi, esenţiali şi neesenţiali; b) aminoacizi neproteinogeni,
dar cu importanţă biomedicală: 4-hidroxiprolina; 3-N-metillizina; acid–γ-carboxiglutamic; 5-
hidroxilizina; β–alanina (acid β-amino-propionic), component al CoA etc.; acid γ-aminobutiric
(GABA); citrulina (acid α-amidino-valerinic); PABA (acid p-amino-benzoic) 1 ; c)
heteroproteine sau precursori ai acestora, reprezentând: glicoproteine: proteoglicani, γ-
globulina 2 , fibronectina; lipoproteine: α-lipoproteine, β-lipoproteine; flavoproteine–conţin
resturi flavinice: succinil dehidrogenaza (FAD), sulfit reductaza (FAD şi FMN); NADH–
dehidrogenaza (FMN); metaloproteine: feritina (grup prostetic-Fe), alcool dehidrogenaza (grup
prostetic–Zn), piruvat carboxilaza (grup prostetic Mn), citocrom oxidaza (grup prostetic Cu
sau Fe2+); compuşi conţinând grupări de tipul hem (fără hemoglobină): catalaza, nitrat
reductaza; compuşi conţinând resturi de fosfat (fosfoproteine-fără caseină): glicogen
fosforilaza; compuşi conţinând resturi de acizi proteici (nucleoproteine) 3 : ADN, ARN; d)
proteine fibroase şi/sau precursori ai lor, îndeosebi: colagen, α-keratina.
2*) Lipide care includ: lipide simple, îndeosebi gliceride (acilgliceroli) sau precursorii
acestora: monoacilgliceroli (MAG); diaciligliceroli (DAG); triacilgliceroli (TAG); acizi graşi,
saturaţi şi nesaturaţi, acizi alifatici superiori, inclusiv acizi organici ca atare 4 : palmitic, stearic,
linoleic, linolenic, oleic, lauric, miristoleic, formic, tartric, citric, acetic, butiric, lignaceric,
sebacic, arahidonic, malonic, succinic, fumaric, α-cetoglutamic, giberelic, adipic etc.;
fosfogliceride, în special, acidul fosfatidic, precursor al glicerofosfolipidelor (fosfatidilcolina,
fosfatidiletanolamina, fosfatidilinozitol, fosfatidilserine); sfingolipide, îndeosebi sub forma
glicosfingolipidelor; steroizi naturali, dar şi precursorii lor (hidrocarburi): estran; hormoni
estrogeni (în lăptişorul de matcă); androstan-hormoni androgeni ( în polen, Apilarnil);
1
Component al acidului folic.
2
Îndeosebi în lăptişorul de matcă.
3
Îndeosebi în polen, păstură şi apilarnil.
4
Remarcabili sunt acidul 9-hidroxi-decenoic şi mai ales acidul 10-hidroxi-2-decenoic, care lizează ADN-ul
hepatocitelor afectate tumoral sau de ciroză
10
pregnan-hormoni corticosteroizi (prezenţa enzimei colesterol-monooxigenaza); colestan-
steroli- colesterol (sintetizat de acetil CoA în prezenta NADPH şi O2); terpene – abundente în
polen şi păstura, dar şi în apilarnil şi lăptişorul de matca: geranil, farnezil, squalen, ubiquinone,
dolicol, carotenoizi, vitaminele A, D, E, K.
3*) Glucide: din grupul ozelor: trioze; tetroze; pentoze 5 ; hexoze 6 ; glucoză (glucohexoza), care
este dextrogiră (circa 32% în miere) 7 ; manoza - intră în structura glicoproteinelor (în natură, în
stare liberă, se găseşte exclusiv în miere şi Apilarnil; prin apidietă este disponibilă indiferent
de capacitatea organică de a o sintetiza sau nu; galactoza -intră în structura glicolipidelor,
glicoproteinelor şi glicozaminoglicanilor (componentă a dizaharidului lactoză); fructoza (o
cetohexoză) -component major al mierii (circa 38%); alţi derivaţi importanţi ai
monozaharidelor: dezoxizaharurile (2-dezoxiriboza 8 ), aminozaharurile (glucozamina,
galactozamina, manozamina), proteoglicanilor, glicolipidelor; heteroglicani, care conţin
diferite resturi polizaharidice, aceştia fiind glicozaminoglicanii, prezenţi îndeosebi în Apilarnil
(cu excepţia acidului hialuronic conţin grupări fosfat): acidul hialuronic (este depolimerizat de
către hialuronidaza), prezent în Apilarnil; dermatan-sulfatul (prezent în Apilarnil); implicat în
elaborarea structurii colagenului; glicoproteinele, ca heteroproteine, au în structura lor
monozaharide: manoza, galactoza, fructoza, acid sialic, glucozamina, galactozamina etc.; se
află în apilarnil şi lăptişorul de matcă; precursori ai lor se afla şi în polen şi păstură.
4*) Vitaminele: hidrosolubile (grupul de vitamine B şi vitamina C), prezente în polen, păstura,
miere, lăptişor de matcă, apilarnil, propolis; vitaminele liposolubile: A, D, E, K (sunt prezente
în apilarnil, lăptişorul de matcă, propolis, polen, păstura); carotenoizi (în cantităţi apreciabile,
în polen şi păstură).
9 10
5*) Factori vitamin-like, esenţiali şi neesenţiali: 1) colina , 2) carnitina ; 3) inozitol (mio-
inozitol) 11 ; 4) ubiquinonele 12 ; mai importantă -coenzima Q10 13 ; 5) bioflavonolide, circa 12
clase, ca flavine, flavone, flavanoli, flavanone, cu rol vitaminic şi enzimatic antioxidant 14 .
6*) Mineralele, ca macrominerale şi oligoelemunte: Ca; Si; Vn; Ag; Mo; P; Ni; titan; Au; Co;
Mg; Zn; Cr; Ar; Fl; Na; Se; S; Fe; Cl; Mn; K; Cu 15 .
5
Importante fiind aldopentozele, care intră în structura acizilor nucleici (D-riboza şi D-dezoxiriboza) şi în
componenţa unor coenzime.
6
Valorificate prin absorbţie, fără intervenţia digestiei.
7
Importantă pentru formarea depozitelor de glicogen hepatic şi muscular, abundentă, în produsele apicole, unde
este însoţită de enzima glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.
8
Componenta glucidică a acizilor dezoxiribonucleici.
9
Îndeosebi în polen şi păstură, dar şi în apilarnil.
10
În apilarnil, dar are ca precursor aminoacidul lizina ce se găseşte în polen şi păstură.
11
Factor de creştere, abundent în polen şi păstură, dar prezent şi în apilarnil, ca hexoza, în structura
glicerofosfolipidelor.
12
Grup de coenzime implicate în transferul de electroni în mitocondrii, implicate în procesele de oxido-reducere.
13
Bine reprezentate în apilarnil, dar având ca precursor tirozina din polen şi păstură.
14
Bine reprezentate, ca atare, în mierile colorate (monoflore, poliflore, de mană, şi mai puţin în mierile „albe”-
necolorate), păstura, polenuri, propolis. Ca flavoproteine, acţionează ca şi coenzime sau grupări prostetice ale
enzimelor cu funcţie de oxidoreductaze; în Apilarnil se află îndeosebi ca flavin adenin dinucleotid (FAD), flavin
mononucleotid (FMN) împreună cu acil-CoA dehidrogenaza, FAD acţionează în transferul de electroni; dintre
flavonoidele mai importante, prezente în dieta şobolanilor, reţinem: quercitina, rutina, crizina, galangina,
apigenina, izosakuranetina, beteolina, tectocrizina, pinocembrina, luteolina.
15
Mineralele din miere, polen/păstura şi lăptişorul de matcă sunt reprezentate astfel încât să asigure homeostazia
puietului şi populaţiei adulte a familiei de albine; astfel, spre exemplu, reflectând structura biochimică a hranei
primite, în corpul larvei de trântor Ca2+ şi Mg sunt supraunitare făţă de P, asigurându-i echilibrul fosfo-calcic;
minerale: ca metaloproteine, ca metaloenzime.
11
REZULTATE ŞI DISCUŢII:
MODELUL DE HEPATOPATIE INDUSĂ EXPERIMENTAL CU CCl4
PROFIL ENZIMATIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată creşterea marcantă a
profilului enzimatic hepatic comparativ cu: i) lotul cu hrană standard pentru TGO (152 ± 31.33
versus 385.1 ± 44.95) (fig.1); TGP (66.82 ± 27.43 versus 99.33 ± 21.51) (fig.2), FA (107.57 ±
21.6 versus 170.4 ± 14.82) (fig.3), GGT (0.58 ± 0.03 versus 0.95 ± 0.34) (fig.4), ii) lotul care a
primit apidietă pentru: TGO (67.571 ± 30.69 versus 385.1 ± 44.95) (fig.1); TGP (42.45 ± 8.75
versus 99.33 ± 21.51) (fig.2), FA (102±16.01 versus 170.4 ± 14.82) (fig.3), GGT (0.54 ± 0.07
versus 0.95 ± 0.34) (fig.4), iii) lotul cu apidietă şi lăptişor de matcă (LM) pentru TGO (52.285
± 9.25 versus 385.1 ± 44.95) (fig.1); TGP (35.35 ± 4.5 versus 99.33 ± 21.51) (fig.2), FA (98.8
± 16.3 versus 170.4 ± 14.82) (fig.3), GGT (0.45 ± 0.05 versus 0.95 ± 0.34) (fig.4).
Administrarea apidietei la animalele de laborator cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul
V) determină scăderea enzimelor hepatice faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4, care a
primit hrană standard (lotul IV), astfel: a) la 3 săptămâni de tratament [timp1=T1]: i) TGO
(385.1 ± 44.95 versus 93.7 ±13.75) (fig.1), ii) TGP (99.33 ± 21.51 versus 51.81±13.72) (fig.2),
iii) FA (170.4 ± 14.82 versus 110.9 ± 26.3) (fig.3), iiii) GGT (0.95 ± 0.34 versus 0.55 ± 0.36)
(fig.4) ; b) la 6 săptămâni de tratament [timp2=T2]: i) TGO (318 ± 48.19 versus 44.7 ± 7)
(fig.28), ii) TGP (100.99 ± 32.1 versus 43.03 ± 7.65) (fig.29), iii) FA (156.1 ± 24.9 versus
107.6 ± 12.03) (fig.30), iiii) GGT (1.22 ± 0.23 versus 0.43 ± 0.1) (fig.31).
Administrarea apidietei şi a LM la animalele de laborator cu hepatopatie indusă cu
CCl4 (lotul VI) determină scăderea enzimelor hepatice faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu
CCl4, care a primit hrană standard (lotul IV), astfel: a) [T1]: i) TGO (385.1 ± 44.95 versus
73.4± 3.59) (fig.1), ii) TGP (99.33 ± 21.51 versus 49.77 ± 6.89) (fig.2), iii) FA (170.4 ± 14.82
versus 112.3 ± 21.82) (fig.3), iiii) GGT (0.95 ± 0.34 versus 0.28 ± 0.27) (fig.4); b) [T2]: i)
TGO (318.3 ± 48.19 versus 39.7 ± 3.43) (fig.28), ii) TGP (100.99 ±32.1 versus 36.28 ± 5.4)
(fig.29), iii) FA (156.1 ± 24.9 versus 100.1 ± 13.69) (fig.30), iiii) GGT (1.22 ± 0.23 versus
0.16 ± 0.1) (fig.31).
PROFIL LIPIDIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată creştrea parametrilor
profilului lipidic comparativ cu: i) lotul martor cu hrană standard (lotul I), pentru colesterol
total (72±14.32 versus 95.3±11.83) (fig.8), valoarea trigliceridelor (47.14±20.95 versus
12
181.2±35.24) (fig.9), VLDL (14.14±7.08 versus 36±7.03) (fig.10); ii) lotul cu apidietă (lotul
II), pentru: colesterol total (62.71±7.34 versus 95.3±11.83) (fig.8), trigliceridelor (82.42±16.64
versus 181.2±35.24) (fig.9), VLDL (18.71±6.07 versus 36±7.03) (fig.10); iii) lotul cu apidietă
şi LM pentru: colesterol total (55.57±9.36 versus 95.3±11.83) (fig.8), trigliceride (114±20.24
versus 181.2±35.24) (fig.9), VLDL (23.71±3.25 versus 36±7.03) (fig.10); şi, deasemenea,
determină scăderea HDL faţă de valorile acestui parametru la lotul I, lotul II şi lotul III
(50.17±7.74 [lot I], 52.5± 7.59 [lot II], 53.3±6.87 versus 36.64±3.4[lot III]) (fig.11).
V) determină scăderea valorilor profilului lipidic faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4
(lotul IV) a) [T1]: i) colesterol total (95.3±11.83 versus 59.6±7.33) (fig.8), ii) trigliceride
(181.2±35.24 versus 84.5±18.42) (fig.9), iii) VLDL (36±7.03 versus 17±3.74) (fig.10); b)[T2]:
i) colesterol total (125.9±27 versus 58.8±8.01) (fig.35), ii) trigliceride (336±55.68 versus
64.7±19.69) (fig.36), iii) VLDL (69.2±12.64 versus 12.94±4.05) (fig.37).
CCl4 (lotul VI) determină scăderea valorilor profilului lipidic faţă de lotul cu hepatopatie
indusă cu CCl4 şi hrană standard (lotul IV): a)[T1] i) colesterol total (95.3±11.83 versus
57.6±5.14) (fig.8), ii) trigliceride (181.3±35.24 versus 81.4±15.95) (fig.9), iii) VLDL (36±7.03
versus 16.2±3.04) (fig.10); b)[T2]: i) colesterol total (125.9±27 versus 60.5±4.9) (fig.35), ii)
trigliceride (336.5±55.68 versus 111±24.68) (fig.36), iii) VLDL (69.2±12.64 versus 22.7±5.1)
(fig.37).
Se constată creşterea HDL, atât prin administrarea apidietei la animalele de laborator cu
hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul V) (36.64±3.4 versus 50.45±6.72), cât şi prin administrarea
apidietei şi a LM la animalele de laborator cu hepatopatie indusă cu CCl4 [T1] (lotul VI)
(36.64±3.4 versus 54.45±6.08) (fig.11). Pentru T2, HDL la lotul VI, lotul la care s-a
administrat apidietă şi LM animalelor de laborator cu hepatopatie indusă cu CCl4, are valoarea
cea mai mare, fiind semnificativ crescută faţă de toate loturile aflate în studiu (50.17±7.74
[lotul I], 52.5±7.59 [lotul II], 53.3±6.87 [lotul III] versus 63.95±3.96) (fig.38).
PROFIL PROTEIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată: i) scăderea
proteinelor totale, faţă de lotul I (6.13±0.25 versus 5.273±0.53), lotul II (7.02±0.5 versus
5.273±0.53), lotul III (7.33±0.42 versus 5.273±0.53) (fig.12) ; ii) scăderea albuminei faţă de
lotul I (29.71±0.76 versus 15.1±3.28), lotul II (40.84±2.36 versus 15.1±3.28) (fig.14), lotul III
(40±1.41 versus 15.1±3.28) ; iii) scăderea raportului albumină/globuline faţă de lotul I
13
(0.42±0.01 versus 0.17±0.04), lotul II (0.69±0.06 versus 0.17±0.04), lotul III (0.65±0.04
versus 0.17±0.04) (fig.9); iiii) creşterea globulinelor faţă de lotul I (70.28±0.75 versus
84.5±3.24), lotul II (59.3±2.13 versus 84.5±3.24), lotul III (60.28±1.25 versus 84.5±3.24)
(fig.14).
V) determină faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4 şi hrană standard (lotul IV): i)
creşterea proteinelor totale [T1] (5.273±0.53 versus 6.92±0.46) (fig.12), [T2] (4.78±0.32
versus 7.32±0.47) (fig.39), ii) creşterea albuminei [T1] (15.1±3.28 versus 40.12±3.39) (fig.13),
[T2] (1.66±0.81 versus 41.19±1.55) (fig.40), iii) scăderea globulinelor [T1] (84.5±3.24 versus
59.9±3.37) (fig.14), [T2] (98.34±0.81 versus 58.81±1.55) (fig.41), iiii) creşterea raportului
albumină/globuline [T1] (0.17 ± 0.04 versus 0.67±0.08) (fig.19), [T2] (0.0151 ± 0.008 versus
0.7 ± 0.045) (fig.46).
CCl4 (lotul VI) determină faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4 şi hrană standard i)
creşterea PT [T1] (5.273±0.53 versus 7.13±0.43) (fig.12), [T2] (4.78±0.32 versus 7.2±0.3)
(fig.39), ii) creşterea albuminei [T1] (15,1±3.28 versus 41.49±1.41) (fig.14), [T2] (1.66±0.82
versus 39.22±1.61) (fig.40), iii) scăderea globulinelor [T1] (84.5±3.24 versus 58.51±1.42)
(fig.14); [T2] (98.34±0.81 versus 60.7±1.63) (fig.41), iiii) creşterea raportului
albumină/globuline [T1] (0.17±0.04 versus 0.7±0.04) (fig.19), [T2] (0.0151±0.008 versus
0.646 ±0.043) (fig.46).
În ceea ce priveşte fracţiile globulinice la lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4 se
observă: i) creşterea alfa-1-globulinei (fig.15,42), betta-globulinei(fig.17,44), gamma-
globulinei faţă de loturile martor luate în studiu(fig.18, 45), ii) scăderea α-1-globulinei (fig.15,
42), β-globulinei (fig.17, 44), γ-globulinei (fig.18, 45) faţă de loturile cu hepatopatie indusă cu
CCl4 şi cărora li s-a administrat apidietă, respectiv apidietă şi LM.
TESTE DE COAGULARE
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată creşterea TQ, TT şi
fibrinogenului faţă de: i) lotul martor hrană standard (lotul I), [T1]: TT (21.65±0.89 versus
31.12±4.49) (fig.27), fibrinogen (322±8.64 versus 385±48.95) (fig.24); [T2]: TQ
(18.14±1.01versus27.41±1.75) (fig.52), TT (21.65±0.89 versus 30.97±3.82) (fig.54),
fibrinogen(322±8.64 versus 408.6±42.93) (fig.51); ii) lotul cu apidietă (lotul II), [T1]: TQ
(16.5±0.36 versus 19.51±1.8) (fig.25), TT (18.64±1.38 versus 31.12±4.49) (fig.27), fibrinogen
(214.28±9.01 versus 385±48.49) (fig.24); [T2]: TQ (16.5±0.36 versus 27.41±1.75) (fig.52), TT
14
(16.64±1.3 versus 30.97±3.82), fibrinogen (214.28±9.01 versus 408.6±42.93) (fig.51), iii) lotul
cu apidietă şi LM (lotul III), [T1] TQ (15.65±0.39 versus 19.51±1.8) (fig.25), TT (19.04±1.18
versus 31.12±4.49) (fig.27), fibrinogen (208.4±5.79 versus 385±48.95) (fig.24); [T2]:TQ
(15.65±0.39 versus 27.41±1.75) (fig.52), TT(19.04±1.18 versus 30.97±3.82), fibrinogen
(208.4±5.79 versus 408.6±42.93) (fig.51).
V) determină revenirea la normal a parametrilor TQ şi TT, valoare comparabilă cu a martorilor
fără hepatopatie. De asemenea, administrarea apidietei şi LM la animalele de laborator cu
hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul VI) determină revenirea la normal a acestor parametrii [T1;
T2].
V) şi administrarea apidietei şi a LM la animalele de laborator cu hepatopatie indusă cu CCl4
(lotul VI) determină scăderea fibrinogenului faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul
IV) [T1] (385 ± 48.95 versus 267.1 ± 56.83 şi 385 ± 48.95 versus 241.2 ± 47.92) (fig.24); [T2]
(408.6 ± 42.93 versus 233.9 ± 37.62 şi 408.6 ± 42.93 versus 213.1 ± 8.84) (fig.51).
FIER, POTASIU, CALCIU IONIC, CALCIU SERIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată pentru: i) lotul martor
cu hrană standard (lotul I), [T1] creşterea Fe: (56±4.83 versus 247.8±77.48) (fig.20) şi
scăderea Ca ionic (4.19±0.13 versus 3.54±0.49) (fig.50) şi Ca seric (8.81±0.96 versus
7.83±0.4) (fig.49); [T2] creşterea Fe (56±36.22 versus 269.6±79.62) (fig.47) şi scăderea Ca
seric (8.81±0.96 versus 7.27±0.4) (fig.49); ii) lotul cu apidietă (lotul II), [T1] Fe (69.71±9.01
versus 247.8±77.48) (fig.20), Ca ionic (4.427±0.21 versus 3.54±0.49) (fig.23), Ca seric
(9.78±0.5 versus 7.83±0.4) (fig.22); [T2] creşterea Fe (69.71±9.01 versus 269.6±79.62)
(fig.47) şi scăderea Ca seric (9.78±0.5 versus 7.27±0.4) (fig.49); iii) lotul cu apidietă şi LM
(lotul III), [T1] Fe (94±7.91 versus 247.8±77.48) (fig.20), Ca ionic (4.58±0.16 versus
3.54±0.49) (fig.23), Ca seric (10.5±0.39 versus 7.83±0.4) (fig.22); [T2] creşterea Fe (94±7.91
versus 269.6±79.62) şi scăderea Ca seric (10.5±0.39 versus 7.27±0.4) (fig.49).
V) determină, faţă de lotul IV: i) scăderea Fe [T1] (247.8±77.48 versus 173.1±69.27) (fig.20);
[T2] (269.6±79.62 versus 131.4±40.56) (fig.47); ii) creşterea Ca ionic [T1] (3.54±0.49 versus
4.2±0.1) (fig.23), Ca seric (7.83±0.4 versus 9.58±0.49) (fig.22); [T2] Ca ionic (3.38±0.49
versus 4.41±0.21) (fig.50), Ca seric (7.27±0.4 versus 9.92±0.67) (fig.49).
15
CCl4 (lotul VI) determină faţă de lotul IV: i) scăderea Fe [T1] (247.8±77.48 versus
124.5±32.19) (fig.20); [T2] (269.6±79.62 versus 128.5±30.73) (fig.47); ii) creşterea Ca ionic
[T1] (3.54±0.49 versus 4.38±0.15) (fig.23), Ca seric (7.83±0.4 versus 10.15±0.6) (fig.22); [T2]
creşterea Ca ionic (3.38±0.49 versus 4.54±0.17) (fig.50) şi Ca seric (7.27±0.4 versus
10.42±0.51) (fig.49).
HEMOLEUCOGRAMA
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată creşterea distribuţiei
eritrocitare, scăderea numărului de eritrocite, scăderea hematocritului, scădrea hemoglobinei,
creşterea volumului trombocitar mediu. Administrarea apidietei şi apidietei si LM loturilor cu
hepatopatie indusă experimental duce la normalizarea parametrilor hemoleucogramei [T1].
BILIRUBINA
La animalele cu hepatopatie indusă cu CCl4 (lotul IV) se constată, comparativ cu
celelalte loturi luate în studiu, creşterea: i) bilirubinei totale (0.105 ± 0.02 versus 0.135 ± 0.01-
lotul I; 0.087 ± 0.004 versus 0.135 ± 0.01-lotul III) (fig.32); ii) bilirubinei indirecte (0.091 ±
0.02 versus 0.125 ± 0.01-lotul I; 0.077 ± 0.004 versus 0.125 ± 0.01-lotul III) (fig.33).
V) determină scăderea bilirubinei faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu CCl4
(lotul IV): i) bilirubinei totale [T1] (0.135 ± 0.01 versus 0.121 ± 0.02) (fig.5), [T2]
(0.158±0.01 versus 0.11 ± 0.01) (fig.32); ii) bilirubinei indirecte [T1] (0.125 ± 0.01 versus
0.111 ± 0.02) (fig.7); [T2] (0.157 ± 0.05 versus 0.099 ± 0.01) (fig.34); iii) bilirubinei directe
[T2] (0.018 ± 0.004 versus 0.011 ± 0.003) (fig.33).
CCl4 (lotul VI) determină scăderea bilirubinei faţă de lotul cu hepatopatie indusă cu CCl4 şi cu
hrană standard: i) a bilirubinei totale [T1] (0.135 ± 0.01 versus 0.113±0.02)(fig.5), [T2] (0.158
± 0.01 versus 0.09±0.008) (fig.32); ii) a bilirubinei indirecte [T1] (0.125 ± 0.01 versus 0.1 ±
0.02) (fig.7), [T2] (0.157 ± 0.05 versus 0.08 ± 0.008) (fig.34); iii) a bilirubinei directe [T2]
(0.018 ± 0.004 versus 0.1 ± 1.8) (fig.33).
Rezultatele histoanatomice (fig I-VIII) confirmă datele obţinute din punct de vedere
biochimic, prezentate mai sus pentru loturile de animale de laborator luate în studiu.
16
REZULTATE [T1]
Figura nr. 1 Valorile medii ale TGO şi deviaţia standard (* Figura nr. 2 Valorile medii ale TGP şi deviaţia standard (* a
a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * d p< apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * d p< 0.0001 vs.
0.0001 vs. lot CCl4). lot CCl4).
Figura nr. 3 Valorile medii ale fosfatazei alcaline şi Figura nr. 4 Valorile medii ale GGT şi deviaţia standard (* b
deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul hrană standard; * b p=0.0304 vs. lot apidietă; * c p=0.0048 vs. lot apidietă+LM; * d
p<0.0001 vs. lot p< 0.05 vs. lot CCl4).
Figura nr. 5 Valorile medii ale bilirubinei totale şi deviaţia Figura nr. 6 Valorile medii ale bilirubinei directe şi deviaţia
standard (* a p=0.0481 vs. lotul martor hrană standard; * b standard.
p=0.0264 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d
p=0.0143 vs. lot CCl4).
17
Figura nr. 7 Valorile medii ale bilirubinei indirecte şi Figura nr. 8 Valorile medii ale colesterolului total şi deviaţia
deviaţia standard (* a p=0.0126 vs. lotul martor hrană standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
standard; * b p=0.0312 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
apidietă+LM). p<0.0001 vs. lot CCl4).
Figura nr. 9 Valorile medii ale trigliceridelor şi deviaţia Figura nr. 10 Valorile medii ale VLDL şi deviaţia standard (*
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; apidietă; * c p<0.0003 vs. lot apidietă+LM; * d p< 0.0001 vs.
* d p<0.05 vs. lot CCl4). lot CCl4).
Figura nr. 11 Valorile medii ale HDL şi deviaţia standard Figura nr. 12 Valorile medii ale proteinelor totale serice şi
(* a p<0.0015 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0002 deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard;
vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p< * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot
0.05 vs. lot CCl4). apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4).
18
Figura nr. 13 Valorile medii ale albuminei şi deviaţia Figura nr. 14 Valorile medii ale globulinelor şi deviaţia
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
* d p<0.05 vs. lot CCl4). p< 0.05 vs. lot CCl4).
Figura nr. 15 Valorile medii ale globulinei alfa 1 şi deviaţia Figura nr. 16 Valorile medii ale globulinei alfa 2 şi deviaţia
p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.05 vs. lot martor apidietă; * c p<0.0478 vs. lot apidietă +
p< 0.05 vs. lot CCl4). LM; * e p<0.0097 vs. lot CCl4+apidietă).
Figura nr. 17 Valorile medii ale globulinei betta şi deviaţia Figura nr. 18 Valorile medii ale gamma-globulinei şi deviaţia
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (* a p<0.05 vs. lotul hrană standard; * b p<0.05 vs.
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d lot apidietă; * c p<0.0012 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001
p<0.0001 vs. lot CCl4; * e p<0.0106 vs. lot CCl4+apidietă). vs. lot CCl4; * e p<0.0004 vs. lot martor CCl4+apidietă).
19
Figura nr. 19 Valorile medii ale raportului Figura nr. 20 Valorile medii ale sideremiei şi deviaţia
albumine/globuline şi deviaţia standard (* a p<0.05 vs. standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
lotul hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă + LM; * d
p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4). p<0.05 vs. lot CCl4).
Figura nr. 21 Valorile medii ale potasiului seric şi deviaţia Figura nr. 22 Valorile medii ale calciului seric şi deviaţia
standard. standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d
p<0.0001 vs. lot CCl4 ).
Figura nr. 23 Valorile medii ale calciului ionic şi deviaţia Figura nr. 24 Valorile medii ale nivelului fibrinogenului şi
standard (* a p=0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard;
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot
* d p<0.0001 vs. lot CCl4). apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4).
20
Figura nr. 25 Valorile medii ale timpului Quick şi deviaţia Figura nr. 26 Valorile medii ale INR şi deviaţia standard.
standard (* a p=0.0025 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d
p=0.0103 vs. lot CCl4).
Figura nr. 27 Valorile medii ale timpului de trombină şi

deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană
standard; * b p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot
apidietă + LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4 ).
21
REZULTATE [T2]
Figura nr. 28 Valorile medii ale TGO şi deviaţia standard (* Figura nr. 29 Valorile medii ale TGP şi deviaţia standard (*
a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs.
lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * d
vs. lot CCl4). p<0.0001 vs. lot CCl4).
Figura nr. 30 Valorile medii ale fosfatazei alcaline şi deviaţia Figura nr. 31 Valorile medii ale GGT şi deviaţia standard
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d
d p<0.0001 vs. lot CCl4). p<0.0001 vs. lot CCl4; * e p=0.0005 vs. lot CCl4+apidietă).
Figura nr. 32 Valorile medii ale bilirubinei totale şi deviaţia Figura nr. 33 Valorile medii ale bilirubinei directe şi
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* b p<0.0033 vs. lot apidietă; * c
p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0002 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.05 vs. lot CCl4).
p< 0.0001 vs. lot CCl4).
22
Figura nr. 34 Valorile medii ale bilirubinei indirecte şi Figura nr. 35 Valorile medii ale colesterolului total şi
deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană
standard; * b p<0.0102 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot
apidietă+LM; * d p<0.05 vs. lot CCl4). apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4).
Figura nr. 36 Valorile medii ale trigliceridelor şi deviaţia Figura nr. 37 Valorile medii ale VLDL şi deviaţia standard
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă + LM; * d
p<0.0001 vs. lot CCl4; * e p<0.0205 vs. lot CCl4+apidietă). p<0.0001 vs. lot CCl4).
Figura nr. 38 Valorile medii ale HDL şi deviaţia standard (* Figura nr. 39 Valorile medii ale proteinelor totale serice şi
a p = 0.0043 vs. lotul hrană standard; * b p<0.05 vs. lot deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană
apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă + LM; * d p<0.05 vs. lot standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot
CCl4). apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4).
23
Figura nr. 40 Valorile medii ale albuminei şi deviaţia Figura nr. 41 Valorile medii ale globulinelor şi deviaţia
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *
d p<0.0001 vs. lot CCl4 ). d p<0.0001 vs. lot CCl4).
Figura nr. 42 Valorile medii ale globulinei alfa 1 şi deviaţia Figura nr. 43 Valorile medii ale globulinei alfa 2 şi deviaţia
standard. standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM).
Figura nr. 44 Valorile medii ale globulinei betta şi deviaţia Figura nr. 45 Valorile medii ale globulinei gamma şi
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * standard; * b p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot
d p<0.0001 vs. lot CCl4). apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4; *e p<0.0001 vs. lot
CCl4+apidietă).
24
Figura nr. 46 Valorile medii ale raportului Figura nr. 47 Valorile medii ale sideremiei şi deviaţia
albumine/globuline şi deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *
p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4). d p< 0.0001 vs. lot CCl4 ).
d p<0.0001 vs. lot CCl4 ). d p<0.0001 vs. lot CCl4 ).
Figura nr. 50 Valorile medii ale calciului ionic şi deviaţia Figura nr. 51 Valorile medii ale fibrinogenului şi deviaţia
d p<0.0001 vs. lot CCl4). d p<0.0001 vs. lot CCl4).
25
Figura nr. 52 Valorile medii ale timpului Quick şi deviaţia Figura nr. 53 Valorile medii ale INR şi deviaţia standard (*
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs.
d p< 0.0001 vs. lot CCl4). lot CCl4).
Figura nr. 54 Valorile medii ale timpului de trombină şi

apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot CCl4).
26
I. Lot control, histoarhitectura normala (HE, x4) II. Lot apiterapice, histoarhitectura normala (HE, x4)
III. Lot apiterapice+CCl4. Histoarhitectura IV. Lot CCl4. Histoarhitectura lobulara

lobulara partial pastrata (HE, x4) modificata (HE, x10)
V. Lot control - aspect normal al VI. Lot apiterapice- aspect normal al hepatocitelor
(HE, x20)
VII. Lot apiterapice+ CCl4-steatoza 27 VIII. Lot CCl – steatoză micro şi macroveziculară
4
microveziculara (HE, x40) (HE, x20)
MODEL DE HEPATOPATIE INDUSĂ EXPERIMENTAL CU ACETAMINOFEN
PROFIL ENZIMATIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen (lotul IV) se constată creşterea
marcantă a profilului enzimatic hepatic faţă de toate celelalte loturi luate în studiu, în această
fază experimentală: i) faţă de lotul martor cu hrană standard pentru TGO (93.85±9.2 versus
227.8±22.69) (fig.55); TGP (64.7±2.41 versus 95.65±23.38) (fig.56), FA (110.42±10.01
versus 200.2±48.09) (fig.57), GGT (0.557±0.05 versus 1.24±0.3); ii) faţă de lotul cu apidietă
pentru TGO (64.71±4.71 versus 227.8±22.69) (fig.55); TGP (42.44±0.6 versus 95.65±23.38)
(fig.56), FA (102.85±4.41 versus 200.2±48.09) (fig.57), GGT (0.542±0.05 versus 1.24±0.3)
(fig.58); iii) faţă de lotul cu apidietă şi LM pentru TGO (55.28±4.53 versus 277.8±22.69)
(fig.55); TGP (35.35±0.71 versus 95.65±23.38) (fig.56), FA (98.28±2.56 versus
200.2±48.09) (fig.57), GGT (0.457±0.05 versus 1.24±0.3) (fig. 58).
Administrarea apidietei la animalele de laborator cu hepatopatie indusă cu
acetaminofen (lotul V) determină scăderea enzimelor hepatice faţă de lotul cu hepatopatie
indusă experimental cu acetaminofen şi hrană standard (lotul IV): i) TGO (277.8 ± 22.69
versus 64 ± 3.49) (fig.55), ii) TGP (95.65 ± 23.38 versus 43.62 ± 6.37) (fig.56), iii) FA
(200.2 ± 48.09 versus 102.8 ± 10.51) (fig.57), iiii) GGT (1.24 ± 0.3 versus 0.55 ± 0.08)
(fig.58).
acetaminofen (lotul VI) determină scăderea enzimelor hepatice faţă de lotul cu hepatopatie
indusă experimental cu acetaminofen şi hrană standard (lotul IV): i) TGO (277.8 ± 22.69
versus 54 ± 2.82) (fig.52), ii) TGP (95.65 ± 23.38 versus 41.7 ± 2.87) (fig.56), iii) FA
(2002.2 ± 48.09 versus 107.3 ± 9.54) (fig.57), iiii) GGT (1.24 ± 0.3 versus 0.5 ± 0.06)
(fig.58).
BILIRUBINA
La animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen (lotul IV) se constată, faţă de
celelalte loturi luate în studiu, creşterea: i) bilirubinei totale (0.115 ± 0.007 versus 0.138 ±
0.014-lotul I; 0.095 ± 0.007 versus 0.138 ± 0.014-lotul III) (fig.59); ii) bilirubinei indirecte
(0.101 ± 0.01 versus 0.125 ± 0.01-lotul I; 0.085 ± 0.007 versus 0.125 ± 0.01-lotul III)
(fig.60).
acetaminofen (lotul V) determină scăderea bilirubinei faţă de lotul cu hepatopatie indusă
28
experimental cu acetaminofen (lotul IV): i) a bilirubinei totale (0.138 ± 0.014 versus 0.101 ±
0.017) (fig.59), ii) a bilirubinei indirecte (0.125 ± 0.01 versus 0.091 ± 0.01) (fig.61).
acetaminofen (lotul VI) determină scăderea bilirubinei faţă de lotul cu hepatopatie indusă
experimental cu acetaminofen (lotul IV): i) a bilirubinei totale (0.138 ± 0.014 versus 0.099 ±
0.017) (fig.59), ii) a bilirubinei indirecte (0.125 ± 0.01versus 0.087 ± 0.014) (fig.61).
PROFIL LIPIDIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen (lotul IV), se constată, creştrea
parametrilor profilului lipidic faţă de celelalte loturi luate în studiu: i) lotul martor cu hrană
standard pentru: colesterol total (76 ± 4.39 versus 102.8 ± 18.3) (fig.62), trigliceride (72.14 ±
0.09 versus 176.1 ± 28.46) (fig.63), VLDL (18.71 ± 6.07 versus 33.37 ± 3.41) (fig.64); ii)
lotul cu apidietă, pentru: colesterol total (62.85 ± 2.41 versus 102.8 ± 18.3) (fig.62),
trigliceride (79.85 ± 7.05 versus 176.1 ± 28.46) (fig.63), VLDL (19 ± 4.61 versus 33.37 ±
3.41) (fig.64); iii) lotul cu apidietă şi LM pentru: colesterol total (55.57 ± 1.71 versus 102.8 ±
18.3) (fig.62), trigliceride (104.85 ± 12.85 versus 176.1 ± 28.46) (fig.63), VLDL (20.71 ±
2.36 versus 33.37 ± 3.41) (fig.64); de asemenea, determină scăderea HDL faţă de toate
celelalte loturi luate în studiu: (48.44 ± 4.52 [lot I ]; 52.6 ± 7.11 [lot II]; 55.44 ± 4.64 [lot III];
versus 36.3 ± 3.24) (fig.65).
acetaminofen (lotul V) determină scăderea valorilor profilului lipidic faţă de lotul cu
hepatopatie indusă experimental cu acetaminofen şi hrană standard (lotul IV) astfel: i)
colesterol total (102.8 ± 18.3 versus 64.5 ± 6.16) (fig.62), ii) trigliceride (176.1 ± 28.46
versus 80.2 ± 13.62) (fig.63), iii) VLDL (33.37 ± 3.41 versus 22 ± 3.59) (fig.64).
acetaminofen (lotul VI) determină scăderea valorilor profilului lipidic faţă de lotul cu
hepatopatie indusă experimental cu acetaminofen şi hrană standard (lotul IV) astfel: i)
colesterol total (102.8 ± 18.3 versus 62.7 ± 7.13) (fig.62), ii) trigliceride (176.1 ± 28.46
versus 77.9 ± 14.2) (fig.63), iii) VLDL (33.37 ± 3.41 versus 21.2 ± 4.31) (fig.64).
acetaminofen (lotul V) determină creşterea valorilor HDL (36.3 ± 3.24 versus 52.12 ± 7.28)
şi, deasemenea, administrarea apidietei şi a LM la animalele de laborator cu hepatopatie
29
indusă cu acetaminofen (lotul VI) şi hrană standard determină creşterea valorilor HDL (lotul
V) (36.3 ± 3.24 versus 53.03 ± 7.91) (fig.65).
PROFIL PROTEIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen (lotul IV) se constată, faţă de
celelalte loturi luate în studiu, lotul martor hrană standard (lotul I), lotul cu apidietă (lotul II),
lotul cu apidietă şi LM (lotul III): i) scăderea proteinelor totale, faţă de lotul I (6.14±0.34
versus 5.045±0.55), lotul II (7.32±0.17 versus 5.045±0.55), lotul III (7.33±0.09 versus
5.045±0.55) (fig.66); ii) scăderea albuminei faţă de lotul I (30.42±1.27 versus 4.49±0.9),
lotul II (41.28±1.97 versus 4.49±0.9), lotul III (40.14±1.06 versus 4.49±0.9) (fig.67); iii)
scăderea raportului albumină/globuline faţă de lotul I (0.437±0.026 versus 0.046±0.01), lotul
II (0.701±0.062 versus 0.046±0.01), lotul III (0.671±0.035 versus 0.046±0.01) (fig.73); iiii)
creşterea globulinelor faţă de lotul I (69.57±1.27 versus 95.51±0.9), lotul II (58.71±1.97
versus 95.51±0.9), lotul III (59.85±1.06 versus 95.51±0.9) (fig.68).
acetaminofen (lotul V) determină faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu
acetaminofen (lotul IV): i) creşterea proteinelor totale (5.045 ± 0.55 versus 7.16 ± 0.46)
(fig.66), ii) creşterea albuminei (4.49 ± 0.9 versus 39.51 ± 2.91) (fig.67), iii) scăderea
globulinelor (95.51 ± 0.9 versus 61.49 ± 4.43), iiii) creşterea raportului albumină/globuline
(0.046 ± 0.01 versus 0.647 ± 0.081) (fig.73).
acetaminofen (lotul VI) determină faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu
acetaminofen: i) creşterea proteinelor toatale (5.045 ± 0.55 versus 7.51 ± 0.38) (fig.66), ii)
creşterea albuminei (4.49 ± 0.9 versus 40.3 ± 1.49) (fig.67), iii) scăderea globulinelor (95.51
± 0.9 versus 61.7 ± 5.07) (fig.68), iiii) creşterea raportului albumină/globuline (0.046 ± 0.01
versus 0.657 ± 0.068) (fig.73).
În ceea ce priveşte fracţiile globulinice, se observă: i) creşterea α-1-globulinei
(fig.69), β-globulinei (fig.71), γ-globulinei (fig.72) faţă de celelalte loturi luate în studiu, ii)
scăderea α-1-globulinei (fig.69), β-globulinei (fig.71), γ-globulinei (fig.72), faţă de loturile
cu hepatopatie indusă experimental şi cărora li s-a administrat apidietă şi apidietă şi LM.
TESTE DE COAGULARE
TQ, TT şi fibrinogenului faţă de următoarele loturi martor luate în studiu: i) lotul martor
30
hrană standard (lotul I): TT (21.65 ± 0.89 versus 31.12 ± 4.49) (fig.80), fibrinogen (224.14 ±
8.02) (fig.81), ii) lotul cu apidietă (lotul II): TQ (16.48 ± 0.2 versus 18.21 ± 1.3) (fig.78), TT
(18.64 ± 1.38 versus 31.12 ± 4.49) (fig.80), fibrinogen (214.57 ± 6.67 versus 359.9 ± 42.99)
(fig.81), iii) lotul cu apidietă şi LM (lotul III): TQ (15.68 ± 0.39 versus 18.21 ± 1.3) (fig.78),
TT (18.04 ± 1.18 versus 31.12 ± 4.49) (fig.80), fibrinogen (210.28 ± 4.71 versus 359.9 ±
42.99) (fig.81).
acetaminofen (lotul V) determină revenirea la normal a parametrilor TQ şi TT, valoare
comparabilă cu a martorilor fără hepatopatie indusă experimental. De asemenea,
administrarea apidietei şi LM (lotul VI) la animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen,
determină revenirea la normal a acestor parametri (fig.78, 80).
acetaminofen (lotul V) şi administrarea apidietei şi a LM la aceste animale duce la scăderea
fibrinogenului faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu acetaminofen (lotul IV)
(359.9 ± 42.99 versus 241.2 ± 45.7 şi 359.9 ± 42.99 versus 214.2 ± 6.74) (fig.81).
FIER, POTASIU, CALCIU SERIC, CALCIU IONIC
La animalele cu hepatopatie indusă cu acetaminofen (lotul IV) se constată faţă de
celelalte loturi luate în studiu: a) creşterea parametrilor pentru: i) lotul martor cu hrană
standard (lotul I), Fe (56.85 ± 4.45 versus 242.6 ± 48.23) (fig.74), K (5.1 ± 0.16 versus 6.24
± 0.43) (fig.75), (fig.76), ii) lotul cu apidietă (lotul II), Fe (70 ± 3.21 versus 242.6 ± 48.23)
(fig.74), K (5.34 ± 0.19 versus 6.24 ± 0.43) (fig.75), iii) lotul cu apidietă şi LM (lotul III) , Fe
(94.28 ± 1.6 versus 242.6 ± 48.23) (fig.74), K (5.37 ± 0.18 versus 6.24 ± 0.43) (fig.75), şi b)
scăderea parametrilor pentru: i) lotul martor cu hrană standard (lotul I), Ca ionic (4.19±0.07
versus 3.861 ± 0.24) (fig.77), Ca seric (8.81 ± 0.5 versus 7.9625 ± 0.4) (fig.76), ii) lotul cu
apidietă (lotul II), Ca ionic (4.43 ± 0.14 versus 3.861 ± 0.24) (fig.77), Ca seric (9.84 ± 0.09
versus 7.9625 ± 0.4) (fig.76), iii) lotul cu apidietă şi LM (lotul III), Ca ionic (4.58 ± 0.06
versus 3.861 ± 0.24) (fig.77), Ca seric (10.51 ± 0.3 versus 7.9625 ± 0.4) (fig.76).
acetaminofen (lotul V) determină, faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu
acetaminofen (lotul IV): i) scăderea Fe (242.6 ± 48.23 versus 73.6 ± 6.29) (fig.74) şi K (6.24
± 0.43 versus 5.41 ± 0.15) (fig.75), ii) creşterea Ca ionic (3.861 ± 0.24 versus 4.358 ± 0.18)
(fig.77) şi Ca seric (7.9625 ± 0.4 versus 9.68 ± 0.47) (fig.76).
31
acetaminofen (lotul VI) determină, faţă de lotul cu hepatopatie indusă experimental cu
acetaminofen (lotul IV) şi hrană standard: i) scăderea Fe (242.6 ± 48.23 versus 91.5 ± 13.25)
(fig.74); ii) scăderea K (6.24 ± 0.43 versus 5.33 ± 0.2) la valori comparabile cu celelalte
loturi (lotul I, 5.1 ± 0.16; lotul II, 5,34 ± 0.19; lotul III, 5.37 ± 0.18) (fig.75); iii) creşterea Ca
ionic (3.861 ± 0.24 versus 4.426 ± 0.14), Ca seric (7.9625 ± 0.4 versus 10.25±0.58) (fig.76).
HEMOLEUCOGRAMA
distributiei eritrocitare, scăderea numărului de eritrocite, scăderea hematocritului, scădrea
hemoglobinei, creşterea volumului trombocitar mediu. Administrarea apidietei şi apidietei si
LM loturilor cu hepatopatie indusă experimental duce la normalizarea parametrilor
hemoleucogramei (fig.82-97).
Figura nr. 55 Valorile medii ale TGO şi deviaţia standard (* Figura nr. 56 Valorile medii ale TGP şi deviaţia standard (* a
a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă;
lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p< 0.0001 * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot
vs. lot Acetaminofen). Acetaminofen).
Figura nr. 57 Valorile medii ale fosfatazei alcaline şi deviaţia Figura nr. 58 Valorile medii ale GGT şi deviaţia standard (* a
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot
d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). Acetaminofen).
32
Figura nr. 59 Valorile medii ale bilirubinei totale şi deviaţia Figura nr. 60 Valorile medii ale bilirubinei diecte şi deviaţia
standard (* a p=0.021 vs. lotul martor hrană standard; * b standard.
p=0.0336 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *
d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 62 Valorile medii ale colesterolului total şi Figura nr. 63 Valorile medii ale trigliceridelor şi deviaţia
deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001
* b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă + LM; * d p<0.0001 vs.
apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). lot Acetaminofen).
Figura nr. 64 Valorile medii ale VLDL şi deviaţia standard Figura nr. 65 Valorile medii ale HDL şi deviaţia standard (* a
(* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 p=0.0029 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * d apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot
p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). Acetaminofen).
33
Figura nr. 66 Valorile medii ale proteinelor totale serice şi Figura nr. 67 Valorile medii ale albuminei şi deviaţia standard (*
deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot
apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). Acetaminofen).
Figura nr. 68 Valorile medii ale globulinelor şi deviaţia Figura nr. 69 Valorile medii ale globulinei alfa 1 şi deviaţia
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard;* b p<0.0001
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs.
d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). lot Acetaminofen).
Figura nr. 70 Valorile medii ale globulinei alfa 2 şi deviaţia Figura nr. 71 Valorile medii ale β-globulinei şi deviaţia standard
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b (* a p<0.0001 vs. lotul hrană standard; * c p=0.0052 vs. lot
p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d apidietă+LM; * d p<0.0006 vs. lot Acetaminofen; * e p=0.0129 vs.
p<0.05 vs. lot Acetaminofen). lot Acetaminofen+apidietă).
34
Figura nr. 72 Valorile medii ale γ-globulinei şi deviaţia Figura nr. 73 Valorile medii ale raportului albumină/globuline şi
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b
p=0.0002 vs. lot apidietă; * c p<0.0007 vs. lot apidietă+LM; * p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). p<0.0001 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 74 Valorile medii ale sideremiei şi deviaţia Figura nr. 75 Valorile medii ale potasiului seric şi deviaţia
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă + LM; * p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
d p<0.0001 vs. lot Paracetamol). p<0.0001 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 76 Valorile medii ale calciului seric şi deviaţia Figura nr. 77 Valorile medii ale calciului ionic şi deviaţia
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001
p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0001 vs.
p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). lot Acetaminofen).
35
Figura nr. 78 Valorile medii ale timpului Quick şi deviaţia Figura nr. 79 Valorile medii ale INR şi deviaţia standard (* a
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0231 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0049 vs. lot
p<0.0006 vs. lot apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d apidietă; * c p<0.05 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.0007 vs. lot
p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). Acetaminofen).
Figura nr. 80 Valorile medii ale timpului de trombină şi Figura nr. 81 Valorile medii ale fibrinogenului şi deviaţia
deviaţia standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b
standard; *b p<0.05 vs. lot apidietă; *c p<0.05 vs. lot p<0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). p<0.0001 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 82 Valorile medii ale numărului de leucocite şi Figura nr. 83 Valorile medii ale numărului de eritrocite şi
deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană deviaţia standard.
apidietă+LM; * d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen).
36
Figura nr. 84 Valorile medii ale hemoglobinei şi deviaţia Figura nr. 85 Valorile medii ale hematocritului şi deviaţia
standard (* b p=0.0001 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p=0.0023
apidietă+LM; * d p<0.05 vs. lot Acetaminofen). vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d p<0.05 vs. Lot
Acetam.)
Figura nr. 86 Valorile medii ale VEM şi deviaţia standard Figura nr. 87 Valorile medii ale HEM şi deviaţia standard (* a
p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard).
Figura nr. 88 Valorile medii ale CHEM şi deviaţia standard Figura nr. 89 Valorile medii ale lărgimii distribuţiei eritocitare şi
deviaţia standard (* a p=0.0033 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.0001 vs. lot apidietă; *c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *d
p<0.05 vs. lot Acetaminofen).
37
Figura nr. 90 Valorile medii ale numărului de trombocite şi Figura nr. 91 Valorile medii ale volumului trombocitar mediu şi
deviaţia standard ( * b p<0.05 vs. lot apidietă; *c p<0.05 vs. deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
lot apidietă+LM; * d p<0.0005 vs. lot Paracetamol; *e p=0.0008 vs. lot apidietă; *c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *d
p=0.018 vs. lot martor Acetaminofen+apidietă). p<0.05 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 92 Valorile medii ale lărgimii distributiei Figura nr. 93 Valorile medii ale procentului de neutrofile şi
trombocitare şi deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor deviaţia standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; *b
hrană standard; *b p<0.0001 vs. lot apidietă; *c p<0.0001 vs. p<0.0009 vs. lot apidietă; *c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; * d
lot apidietă+LM; *d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). p<0.05 vs. lot Acetaminofen).
Figura nr. 94 Valorile medii ale numarului de neutrofile şi Figura nr. 95 Valorile medii ale procentului de limfocite şi
deviaţia standard (* d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). deviaţia standard (*a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
p<0.0414 vs. lot apidietă; *c p=0.0232 vs. lot apidietă+LM; *d
p<0.0009 vs. lot Acetaminofen).
38
Figura nr. 96 Valorile medii ale limfocitelor (mii/μL) şi Figura nr. 97 Valorile medii ale procentului de bazofile şi deviaţia
deviaţia standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; *b p<0.0001
standard; *b p<0.05 vs. lot apidietă; * c p<0.0001 vs. lot vs. lot apidietă; *c p<0.0001 vs. lot apidietă+LM; *d p< 0.0001 vs.
apidietă+LM; *d p<0.0001 vs. lot Acetaminofen). lot Acetaminofen).
39
MODELUL DE HEPATOPATIE INDUSĂ EXPERIMENTAL CU ACRILAMIDĂ
PROFIL ENZIMATIC
acrilamidă (lotul III) determină readucerea în limite normale a profilului enzimatic hepatic faţă
de celelalte loturi luate în studiu, astfel: i) faţă de lotul cu hrană standard (lotul I), pentru: TGO
(93.85 ± 2.26 versus 110.66 ± 10.52) (fig.98); TGP (64.78 ± 1.47 versus 57.94 ± 9.1) (fig.99),
FA (112.42 ± 4.99 versus 86.44 ± 6.93) (fig.100), GGT (0.571 ± 0.07 versus 0.233 ± 0.11)
(fig.101) ; ii) faţă de lotul cu apidietă şi LM, pentru: TGO (55.28 ± 1.49 versus 110.66 ±
10.52)(fig.98); TGP (35.35 ± 0.71 versus 57.96 ± 9.1) (fig.99), FA (97.28 ± 1.38 versus 86.44
± 6.93) (fig.100), GGT (0.457 ± 0.05 versus 0.233 ± 0.11) (fig.101).
PROFIL LIPIDIC
acrilamidă (lotul III) determină revenirea în limite normale a valorilor profilului lipidic faţă de
celelalte loturi luate în studiu, astfel: i) colesterol total (76.71±8.11 [lotul I] , 54.57±1.27 [lotul
II] versus 72.88±24.88 [lotul III]) (fig.105), ii) trigliceride (80±12.24 [lotul I], 104.85±9.75
versus 53.77±19.8) (fig.106), iii) VLDL (20.14±3.34 [lotul I], 20.71±1.38 [lotul II] versus
14±8.15 [lotul III]) (fig.107).
PROFIL PROTEIC
acrilamidă (lotul III) faţă de celelalte loturi luate în studiu determină: i) creşterea proteinelor
totale faţă de lotul I (6.15±0.03 versus 6.28±0.33), scaderea proteinelor totale faţă de lotul II
(7.33±0.01 versus 6.28±0.33) (fig.109), ii) creşterea albuminei faţă de lotul I (30.14±0.69
versus 41.7±1.34), lotul II (40.71±0.95 versus 41.7±1.34) (fig.110), iii) creşterea raportului
albumină/globuline faţă de lotul I (0.432±0.01 versus 0.720±0.04), menţinerea raportului faţă
de lotul II (0.6±0.03 versus 0.720±0.04) (fig.116), iiii) scăderea globulinelor faţă de lotul I
(69.85±0.69 versus 58.41±1.12), menţinerea globulinelor comparativ cu lotul II (59.14±1.06
versus 58.41±1.12) (fig.111).
În ceea ce priveşte fracţiile globulinice se observă revenirea acestora la valorile
normale, pentru lotul cu hepatopatie indusă experimental cu acrilamidă şi căruia i s-a
administrat apidietă şi LM (fig.112-115).
40
TESTE DE COAGULARE
acrilamidă (lotul III) determină menţinerea în limite normale comparativ cu celelalte loturi
luate în studiu: i) faţă de lotul martor hrană standard: TQ (18.24 ± 0.13 versus 18.46 ± 0.36)
(fig.121), TT (20.38 ±0.67 versus 38.6 ± 8.73) (fig.122), fibrinogen (224.85 ± 4.52 versus 329
± 35.83) (fig.123), ii) faţă de lotul apidietă şi LM: TQ (15.7 ± 0.36 versus 18.46 ± 0.36)
(fig.121), TT (18.98 ± 0.31 versus 38.6 ± 8.73) (fig.122), fibrinogen (210.28 ± 2.49 versus 329
± 35.83) (fig.123).
FIER, POTASIU, CALCIU SERIC, CALCIU IONIC
acrilamidă (lotul III), determină normalizarea valorilor comparativ cu celelalte loturi luate în
studiu: i) lotul martor cu hrană standard (lotul I): Fe (57.85±2.79 versus 110.11± 56.23)
(fig.117), K (5.12 ± 0.11 versus 6.08 ± 0.2) (fig.118), Ca ionic (4.19 ± 0.02 versus 4.84 ± 0.17)
(fig.120), Ca seric (8.84 ± 0.41 versus 10.23 ± 0.13) (fig.119), ii) lotul cu apidietă şi LM (lot
II): Fe (94.14 ± 1.57 versus 110.11 ± 56.23) (fig.117), K (5.37 ± 0.13 versus 6.08 ± 0.2)
(fig.118), Ca ionic (4.58 ± 0.1 versus 4.84 ± 0.17) (fig.120), Ca seric (10.51 ± 0.33 versus
10.23 ± 0.13) (fig.119).
HEMOLEUCOGRAMĂ
acrilamidă (lotul III) duce la normalizarea parametrilor hemoleucogramei (fig.124-144).
BILIRUBINA
acrilamidă (lotul III) determină, faţă de celelalte loturi, creşterea: i) bilirubinei totale
(0.118±0.006 versus 0.152±0.027 - lotul I; 0.097±0.009 versus 0.152±0.027 - lotul II (fig.112);
ii) bilirubinei indirecte (0.102±0.004 versus 0.14±0.02 - lotul I; 0.087±0.009 versus 0.14±0.02
- lotul II) (fig.104).
Se constată distrucţia anatomică a ficatului pentru lotul cu hepatopatie indusă
experimental cu acrilamidă (fig. X). Administrarea apidietei şi a LM animalelor de laborator
cu hepatopatie indusă experimental determină ameliorarea arhitecturii hepatice (XI), renale
(XV) şi pancreatice (XVIII).
41
TGO
TGP
140
80
*a 64.78±1.47
120 110.66±10.52 70
*a
57.96±9.1
93.85±2.26 60
100
50
80 *a
*a
UI/L
UI/L
40 35.35±0.71
55.28±1.49
60
30
40 20
10
20
0
0 Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
standard acrilamidă+apidietă+LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 98 Valorile medii ale TGO şi deviaţia standard (* a Figura nr. 99 Valorile medii ale TGP şi deviaţia standard (* a
p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot
apidietă). apidietă).
GGT
FOSFATAZA ALCALINA
0.7
140
0.57±0.07
0.6
112.42±4.99
120
*a
97.28±1.38 0.5 0.457±0.05
*a*b
100
86.44±9.1
0.4
80
UI/L
UI/L
0.3
60 0.233±0.11
0.2
40
20 0.1
0 0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+ Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
acrilamidă+apidietă+LM
standard LM
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+ LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 100 Valorile medii ale fosfatazei alcaline şi deviaţia Figura nr. 101 Valorile medii ale GGT şi deviaţia standard (*
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p=0.0002 vs.
p=0.0015 vs. lot apidietă). lot apidietă).
BILIRUBINA DIRECTA
BILIRUBINA TOTALA 0.018

0.015±0.005
0.18 *a*b 0.016
0.152±0.027
0.16
0.014
0.012±0.004
0.14
0.118±0.006 0.012
*a
0.01
0.12
0.01
0.097±0.009
mg/d
0.1
mg/d
0.008
0.08
0.006
0.06
0.004
0.04
0.002
0.02
0
0 Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidietă+LM
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidietă+LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 102 Valorile medii ale bilirubinei totale şi deviaţia Figura nr. 103 Valorile medii ale bilirubinei directe şi
standard (* a p=0.0052 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p=0.0396 vs. lotul martor hrană
p<0.0001 vs. lot apidietă). standard).
42
COLESTEROL TOTAL
BILIRUBINA INDIRECTA
90
0.16 76.71±8.11
*a*b 72.88±24.88
80
0.14±0.02
0.14
70
0.12 *a
0.102±0.004
60 54.57±1.27
0.1 0.087±0.009
50
mg/d
mg/d
0.08
40
0.06
30
0.04
20
0.02
10
0 0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidietă+LM standard acrilamidă+apidietă+LM
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 104 Valorile medii ale bilirubinei indirecte şi deviaţia Figura nr. 105 Valorile medii ale colesterolului total şi
standard (* a p=0.0007 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul hrană standard).
p<0.0001 vs. lot apidietă).
±
TRIGLICERIDE VLDL
25
120
104.85±9.75 20.71±1.38
20.14±3.34
100 20
80±12.24
80
15 14±8.15
mg/d
mg/d
60 53.77±18.8
10
40
5
20
0
0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot standard acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 106 Valorile medii ale trigliceridelor şi deviaţia Figura nr. 107 Valorile medii ale VLDL şi deviaţia standard.
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b
HDL PROTEINE TOTALE SERICE
70 9
*a
7.33±0.01
58.5±13.08
8
60 55.57±0.84 *b
6.28±0.33
7
48.37±1.27 6.15±0.03
50
6
40 5
g/dl
mg/d
4
30
3
20
2
10 1
0
0
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
acrilamidă+apidietă+LM acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 108 Valorile medii ale HDL şi deviaţia standard. Figura nr. 109 Valorile medii ale proteinelor totale serice şi
standard; * b p<0.0001 vs. lot apidietă).
43
±
ALBUMINA
50 GLOBULINE
80
45 69.85±0.69
40.71±0.95 41.7±1.34
70
40
59.14±1.06 58.41±1.12
60
35
30.14±0.69
30 50
25
%
40
%
20
30
15
20
10
10
5
0
0 Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 110 Valorile medii ale albuminei şi deviaţia standard Figura nr. 111 Valorile medii ale globulinelor şi deviaţia
(* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard). standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard).
ALFA 1 ALFA 2
35 7
6.24±0.49
28.64±0.22 5.74±0.75
5.47±0.59
30 6
25.12±0.24
23.83±1.62
25 5
20 4
%
15 3
10 2
5 1
0 0
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
acrilamidă+apidietă+LM standard acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 112 Valorile medii ale globulinei α-1 şi deviaţia Figura nr. 113 Valorile medii ale globulinei alfa-2 şi deviaţia
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard). standard.
GAMMA
BETA 12
30
26.47±0.44 9.35±1.01 9.58±0.82 9.26±1.21
10
25
8
18.32±0.26 19.27±1.32
20
6
%
15
%
4
10
2
5
0 0
Figura nr. 114 Valorile medii ale globulinei beta şi deviaţia Figura nr. 115 Valorile medii ale γ-globulinei şi deviaţia
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard). standard.
44
ALBUMINA/GLOBULINE SIDEREMIE
0.8 140
0.68±0.03 0.72±0.04
0.7 120
110.11±56.23
0.6 94.14±1.57
100
0.5
0.43±0.01 80
ug/d
0.4
57.85±2.79
60
0.3
40
0.2
20
0.1
0
0 Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM standard acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 116 Valorile medii ale raportului albumina/globuline Figura nr. 117 Valorile medii ale sideremiei şi deviaţia
şi deviaţia standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard). standard (*a p=0.0225 vs. lotul martor hrană standard).
POTASIU SERIC
7 CALCIU SERIC
12
6.08±0.2
10.23±0.13
6 10.51±0.33
5.371±0.13 8.84±0.41
5.12±0.11 10
5
8
4
mmol/
mg/d
6
3
2 4
1 2
0
0
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 standard.
vs. lot apidietă).
CALCIU IONIC
6
TIMP QUICK
25
4.84±0.17 *b
5
18.24±0.13 18.46±0.38
4.58±0.1
20
4.19±0.02 *a
15.7±0.36
4
15
secunde
mg/d
10
5
1
0
0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot standard acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 120 Valorile medii ale calciului ionic şi deviaţia Figura nr. 121 Valorile medii ale timpului Quick şi deviaţia
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; *b
p=0.0015 vs. lot apidietă). p<0.0001 vs. lot apidietă).
45
FIBRINOGEN
400
*a*b
329±35.83
350
300
224.85±4.52
250
210.28±2.49
mg/d
200
150
100
50
0
Figura nr. 122 Valorile medii ale trombinei şi deviaţia standard Figura nr. 123 Valorile medii ale fibrinogenului şi deviaţia
(* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b p<0.0001 vs. lot standard (*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; *b
apidietă ). p<0.0001 vs. lot apidietă).
NR. DE LEUCOCITE NR.DE ERITROCITE
14 10
*a
*a 8.36±0.77
9
10.93±0.39
12 7.77±0.21
7.27±0.17
8
10
7
6
8
mii/uL
mii/uL
*b 5
5.54±1.1 5.38±1.78
6
4
4 3
2
2
1
0 0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidietă+LM acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 124 Valorile medii ale leucocitelor şi deviaţia standard Figura nr. 125 Valorile medii ale eritrocitelor şi deviaţia
(*a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; *b p<0.0001 vs. lot standard (*a p=0.0012 vs. lotul martor hrană standard; *b
apidietă). p<0.0001 vs. lot apidietă).
HEMOGLOBINA HEMATOCRIT
18 60
15.18±1 14.65±0.93 *a
16
46.3±1.64 *a
50
44.01±2.02
14 41.31±1.77
11.87±4.66
12 40
10
g/dl
30
8
6 20
10
2
0 0
acrilamidă+apidietă+LM standard acrilamida+apidietă+LM
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamida+apidietă+LM
Figura nr. 126 Valorile medii ale hemoglobinei şi deviaţia Figura nr. 127 Valorile medii ale hematocritului şi deviaţia
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard).
46
VEM HEM
70 25
*a
59.31±1.04 *b
*a
55.15±2.46 54.01±3.2
60 19.47±0.81
18.18±0.55
20 *b
17.37±0.77
50
15
40
pg/cel
fL
30
10
20
5
10
0 0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidietă+LM acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 127 Valorile medii ale hematocritului şi deviaţia Figura nr. 128 Valorile medii ale VEM şi deviaţia standard
standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard). (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard).
CHEM LĂRGIMEA DISTRIBUTIEI ERITROCIATRE

40 25
31.24±0.53 30.81±1.01 32.07±1.36

35
18.28±1.54 18.25±2.72
20
30 16.7±0.62
25
15
g/dL
20
%
10
15
10
5
0 0
Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+
standard acrilamidă+apidietă+LM LM
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+ LM
Figura nr. 130 Valorile medii ale CHEM şi deviaţia standard. Figura nr. 131 Valorile medii ale lărgimii distribuţiei
eritrocitare şi deviaţia standard.
NR. DE TROMBOCITE VOLUM TROMBOCITAR MEDIU

1200 9
8.05±0.32 *a*b
7.58±0.44
933.71±4.99 8 *a
1000 6.98±0.24
880.88±153
817±49.5 7
800 6
5
mii/uL
600
fL
400
3
2
200
0
0
Figura nr. 132 Valorile medii ale numărului de trombocite şi Figura nr. 133 Valorile medii ale volumului trombocitar
deviaţia standard. mediu şi deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană
standard; * b p=0.0084 vs. lot apidietă).
47
LĂRGIMEA DISTRIBUŢIEI TROMBOCITARE NEUTROFILE %
35 *b
10
31.48±15.91
8.51±0.91
9
7.96±0.82 30
8
6.95±0.21
25 22.21±2.72
7
6 20
%
5
%
15
4 11.02±1.33
3 10
2
5
0
0
Lot martor hrană standard Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot acrilamidă+apidietă+LM acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 134 Valorile medii ale lărgimii distribuţiei Figura nr. 135 Valorile medii ale procentului de neutrofile şi
trombocitare şi deviaţia standard (* a p=0.002 vs. lotul martor deviaţia standard (* b p<0.0001 vs. lot apidietă).
hrană standard; * b p<0.0323 vs. lot apidietă).
NEUTROFILE mii/uL LIMFOCITE %
1.8 90
1.54±0.43 1.47±0.66 75.75±4.7
1.6 80
1.38±0.37
1.4 70 62.77±6.54
*b
56.36±18.41
1.2 60
1 50
mii/uL
0.8 40
0.6 30
0.4 20
0.2 10
0 0
Lot martor hrană Lot apidie tă+LM Lot acrilamidă Lot Lot martor hrană Lot apidietă+LM Lot acrilamidă Lot
standard acrilamidă+apidie tă+LM standard acrilamidă+apidie tă+LM
Figura nr. 136 Valorile medii ale (neutrofilelor mii/uL) şi Figura nr. 137 Valorile medii ale procentului de limfocite şi
deviaţia standard. deviaţia standard (* b p=0.0153 vs. lot apidietă).
MONOCITE %
LIMFOCITE mii/uL
10
10
*a
8.5±1.27
8.65±0.31 9
9
8
8
*a*b
7 7 6.04±2.34
6 6
mii/uL
*b 5
%
5
3.61±2.58
3.48±0.26 *a
4 4
2.67±0.25
3 3
2 2
1 1
0 0
acrilamidă+apidietă+LM standard acrilamidă+apidietă+LM
Figura nr. 138 Valorile medii ale limfocitelor (mii/uL) şi deviaţia Figura nr. 139 Valorile medii ale procentului de monocite şi
standard (* a p<0.0001 vs. lotul martor hrană standard; * b deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard;
p<0.0001 vs. lot apidietă). * b p=0.0017 vs. lot apidietă).
48
MONOCITE mii/uL EOZINOFILE %
0.45
7
6.22±2.3
0.394±0.09
0.4 6
0.32±0.16
0.35
0.287±0.04 5
0.3
4 *a
0.25
mii/uL
2.95±0.6 *a
%
2.76±0.38
0.2 3
0.15
2
0.1
1
0.05
0 0
Figura nr. 140 Valorile medii ale monocitelor mii/μL şi deviaţia Figura nr. 141 Valorile medii ale procentului de eozinofile şi
standard. deviaţia standard (* a p<0.05 vs. lotul martor hrană standard).
BAZOFILE %
EOZINOFILE mii/uL
0.12
0.4
0.344±0.03 0.1±0.1
0.317±0.2
0.35 0.1
0.297±0.03
0.3
0.08
0.25
0.057±0.05
mii/uL
0.06
%
0.2
0.044±0.05
0.15
0.04
0.1
0.02
0.05
0 0
Figura nr. 142 Valorile medii ale eozinofilelor (mii/μL) şi deviaţia Figura nr. 143 Valorile medii ale procentul de bazofile şi
standard. deviaţia standard.
BAZOFILE mii/uL
0.007
0.005±0.005 0.005±0.005
0.006
0.005±0.005
0.005
0.004
mii/uL
0.003
0.002
0.001
0
Figura nr. 144 Valorile medii ale bazofilelor (mii/μL) şi deviaţia

standard
49
IX. Lot martor , HEx4.Ficat X. Lot acrilamidă, HEx4.Ficat
XI. Lot acrilamidă+ apiterapice+LM, HEx4.Ficat XII. Lot martor, HEx10.Rinichi
XIV. Lot acrilamidă + apiterapice + LM

XIII. Lot acrilamidă, HEx10.Rinichi
HEx10.Rinichi
XV. Lot martor, HEx4. Pancreas XVI. Lot acrilamidă, HEx4. Pancreas
50
XVII. Lot acrilamidă+ apiterapice, HEx4.
Pancreas
51
CONCLUZII FINALE
1. Administrarea apidietei, respectiv a apidietei+LM a determinat scăderea

valorilor profilului enzimatic hepatic (TGO, TGP, FA, GGT) pentru loturile
cărora li s-a indus afectarea hepatică prin cele trei modele experimentale,
comparativ cu valorile acestor parametri la cele trei tipuri de modele animale
cu hepatopatie indusă experimental, dar care au primit hrană standard. Efectul
administrării apidietei şi, respectiv a apidietei+LM a fost semnificativ statistic
mai puternic la animalele cu hepatopatie indusă cu Acetaminofen. Efectul
administrării apidietei este relativ similar cu cel al administrării apidietei+LM.
2. Administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM a determinat scăderea
valorilor bilirubinei totale, a bilirubinei directe şi bilirubinei indirecte la
loturile cărora li s-a indus afectarea hepatică prin cele trei modele
experimentale, comparativ cu valorile acestor parametri la cele trei tipuri de
modele animale cu hepatopatie indusă experimental, dar care au primit hrană
standard. Efectul administrării apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM este
relativ similar pentru cele trei modele animale experimentale luate în studiu.
Efectul administrării apidietei este relativ similar cu cel al administrării
apidietei+LM.
3. La loturile cărora li s-a indus afectarea hepatică prin cele trei modele
experimentale administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM, a
determinat normalizarea valorilor trigliceridelor, VLDL şi creşterea HDL,
comparativ cu valorile acestor parametri la cele trei tipuri de modele animale
cu hepatopatie indusă experimental, dar care au primit hrană standard. Pe de
altă parte, s-a constatat că administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei
+LM, la animalele cu hepatopatie indusă experimental nu a influenţat valorile
colesterolului, care s-au situat la niveluri relativ similare cu cele de la
animalele cu hepatopatie şi hrană standard. Efectul administrării apidietei şi
respectiv a apidietei+LM a fost relativ similar pentru cele trei tipuri de modele
experimentale aflate în studiu.
4. Administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM, a determinat
normalizarea valorilor fierului seric, a valorilor potasiului seric şi a valorilor
calciului ionic la loturile cărora li s-a indus afectarea hepatică prin cele trei
modele experimentale, dar a menţinut la nivel crescut calciul seric la aceste
loturi, valorile acestui parametru fiind comparabile cu cele de la loturile cu
hepatopatie indusă experimental şi hrană standard. Efectul administrării
apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM a fost relativ similar pentru cele trei
tipuri de modele experimentale luate în studiu.
5. Administrarea apidietei şi a apidietei+LM a determinat scăderea valorilor
gamaglobulinelor şi creşterea valorilor albuminei, optimizarea raportului
albumine/globuline, la loturile cărora li s-a indus afectarea hepatică prin cele
trei modele experimentale, comparativ cu valoarea acestor parametri la cele
trei tipuri de modele animale cu hepatopatie indusă experimental şi au primit
hrană standard. Efectul administrării apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM nu
a determinat diferenţe semnificative statistic pentru cele trei tipuri de modele
experimentale aflate în studiu, însă s-a observat discreta creştere la loturile
cărora li s-a administrat apidietă+LM la animalele de laborator cărora li s-a
indus afectarea hepatică prin cele trei modele experimentale. De asemenea,
52
din studiul efectelor produselor apiterapice pe animalele de laborator fără
hepatopatie indusă, s-a observat o creştere a fracţiei gamma a globulinelor
serice sub acţiunea LM, ceea ce impune utilizarea acestuia ca adjuvant
terapeutic numai conform recomandărilor medicale de specialitate, în funcţie
de tipul de afectare hepatică, de tabloul hematologic, biochimic şi, în primul
rând, în funcţie de parametri electroforezei proteinelor serice.
6. Administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei +LM a condus la menţinerea
în limite normale a parametrilor hemogramei la loturile cărora li s-a indus
afectarea hepatică prin cele trei modele experimentale, comparativ cu
valoarile acestor parametri la cele trei tipuri de modele animale cu hepatopatie
indusă experimental, dar care au primit hrană standard. Efectul administrării
apidietei şi, respectiv, apidietei+LM a fost comparabil pentru cele trei modele
experimentale animale de hepatopatie aflate în studiu.
7. Administrarea apidietei şi, respectiv, a apidietei+LM a condus la ameliorarea
arhitectonicii hepatice, pancreatice şi renale (deteriorate de toxicele cu care a
fost indusă hepatopatia), la loturile cărora li s-a indus afectarea hepatică prin
cele trei modele experimentale, comparativ cu arhitectonica hepatică,
pancreatică sau renală la cele trei tipuri de modele animale cu hepatopatie
indusă experimental, dar care au primit hrană standard.
8. S-a constat că asocierea apidietă+LM a determinat cel mai puternic efect
hepatoprotector faţă de ciroza indusă cu acrilamidă. Efectul hepatoprotector
cel mai bun după apidietă a fost obţinut la animalele cu ciroză indusă cu
tetraclorură de carbon.
9. Nu au fost constatate diferenţe semnificative statistic ale tabloului biochimic,
hematologic şi histologic, în funcţie de calea de administrare a LM (calea
intraperitoneală, comparativ cu calea orală de administrare).
Se evidenţiază următoarele aspecte de originalitate a tezei
- au fost folosite trei tipuri de modele animale cu hepatopatie indusă

experimental, pentru a testa influnţa apiterapiei asupra unor situaţii similare la
om;
- cercetările privind efectele produselor apiterapice au fost efectuate
concomitent şi pe animale de laborator fără hepatopatie indusă, unele dintre
aceste studii fiind de asemenea în premieră şi constituind în egală măsură un
punct important de originalitate a tezei de doctorat;
- de asemenea, s-a testat pentru prima data posibilitatea administrării pe cale
intraperitoneală a lăptişorului de matcă, cercetând efectele acestuia asupra
tabloului biochimic, hematologic şi histologic, după acest mod de administrare
comparativ cu administrarea pe cale orală;
- experimentele cu lăptişor de matcă au evidenţiat necesitatea utilizării acestuia
ca adjuvant terapeutic numai în funcţie de tipul de hepatopatie, de tabloul
hematologic, biochimic, în primul rând în funcţie de parametrii electroforezei
proteinelor serice.
53
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Acalovschi M., Metabolismul bilirubinei, Tratat de hepatologie, de M.

Grigorescu, Editura Medicala Nationala, Bucuresti, 2004, cap. IV, pp. 89-92.
2. Andtitoiu V., Apiterapia în planningul familial, teză de disertaţie, Arad, 2006.
3. Argerinos A., Thalassinos N. et al., Plasma alpha-lipoprotein pattern and
LCAT activity in acute viral hepatitis in children. Scand J Gastroenterol, 19:
76-82, 1984.
4. Arias IM., Che M, Gatmaitan Z et al., The biology of thebile canaliculus.
Hepatology, 17: 318-329, 1993.
5. Aust S.D., Swingen B.A., Reactive oxygen intermediates and liver injury,
Free Rad.Biol.Med., 5, pp. 121-126, 1998.
6. Ballmer P.E., Walshe D. et al., Albumin syntesis rates in cirrosis: correlation
with Child-Turcotte classification. Hepatology, 18:292-301,1993.
7. Bohan A., Boyer JL., Mechanism of the hepatic transport of drugs:
Implication for cholestatic drug reactions.Semin Liver Dis, 22: 123-136, 2002.
8. Buyng P.Y., Cellular defenses against damage from reactive oxygen species,
Phys.Rev., vol 74, nr.1. pp.139-62, 1994.
9. Chung YH, Jung SA. et al., Plasma isocitrate dehydrogenase as a maker of
centrilobular hepatic necrosis in patients with hypertiroidism. J Clin
Gastroenterol, 33: 118, 2001.
10. Como J.A., Acetaminophen hepatotoxicity with chronic use. Drug
Information Bull, 24: 1-5, 1990.
11. Copenhagen Study for Liver Diseases, Prognostic evaluation in alcholic
cirrosis. Acta Med Scand 1985, Suppl 703, 149-156, 1985.
12. Crişan M., Mureşan V., Tratat de hepatologie, Editura Medicală Bucureşti,
2004.
13. David JM., Arditi J. et al., Intoxication par les champinion superieurs,
Bismuth Ch (ed). Toxicologie clinique. 5e Ed, Paris: Flamarion, 50: 493-502,
2002.
14. Davies K.J.A., The paradox of aerobic life, in: Free Radicals and Oxidative
Stress, C. Rice-Evans, B.Halliwell (eds), Porland Press, pp. 31, 1995.
15. Drăgulescu N., Apiterapia în afecţiunile gastroenterologice, Apiterapia în
România, Editura Apimondia, Bucureşti, 2003.
16. Dumitrascu D., Olinici C.D., Hepatitele medicamentoase, Tratat de
hepatologie, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, pp. 508-527, 2004.
17. Esworthy R. S., Reactivity of plasma GPx with hydroperoxide substratea and
GSH, Arch.Biochem.Biophys., 307(1): 29-34, 1993.
18. Farrell GC., Liver disease caused by drugs, anesthetics, and toxins.
Gastrointestinal and liver disease. 7th Ed., Feldman LS, Sleisenger MH. (eds),
Philadelphia: WB Saunders, 2: 1403-1447, 2002.
19. Ferrer J., Favre C. et al., Control of glycogen deposition. FEBS Lett, 546:
127-132, 2003.
20. Friedman LS, Hepatic Fibrosis, Diseases of the liver, Schiff Er, Sorrell MF,
Maddrey WC (eds). 9th Ed, Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins, vol
2, 410-427, 2003.
21. Hinson JA., Pumford NR. et al., The role of metabolic activation in drug
toxicity. Drug Met. Rev., 26, (1-2), 365-412, 1994.
54
22. Hryhorczuk D., Arsenic. I., Clinical Toxicology, Ford MD, Delaney KD, Ling
LJ, Erickson T (eds)., Philadelphia: W.B. Saunders, 88: 716-721, 2001.
23. Jelkmann W., The role of the liver in the production of thrombopoietin
compared with erytropoietin. Eur J Gastroenterol, 13: 791-801, 2001.
24. Jeng K.S., Sheen IS. et al., Gamma-glutamyl transpeptidase messenger RNA
may serve as a diagnostic aid in hepatocellular carcinoma. BMJ 2001, 88:986-
089, 2001.
25. Jerca L., Specii radicalice reactive ale oxigenului. Biochimia NO, Editura
Tehnica, stiintifica si didctica CERMI, pp. 5-93, 2004.
26. L.Buligescu et al., Date actuale de fiziologie normală şi patologică ale
ficatului, Tratat de gastroenterologie, vol II, Editura Medicală Almatea,
Bucureşti, pp.38-84, 1999.
27. Lewis RK., Paloucek FP., Assessment and treatment of acetaminophen
overdose. Clin Pharm, 10:765-774, 1991.
28. Link J.T., Pharmalogical regulation of hepatic glucose production. Curr Opin
Investing Drugs, 4: 421-429, 2003.
29. Lotterer E., Fleig WE., Drug and the liver, Gastroenterology and Hepatology,
Bianchi Porro G.(ed)., McGraw-Hill International Ltd, 524-530, 1999.
30. Maseley R.H., Hepatic uptake of aminoacids, Hepatic Transport and Bile
Secretion: Physiology and Pathophysiology, Tavaloni N, Berk PD (eds.), New
York: Raven Press, pp.337-349, 1993.
31. Mateescu C., Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru
sănătate, Editura Fiat Lux, 2005.
32. Mărghitaş L. A., Albinele si produsele lor, Produsele apicole si principalele
lor insusiri, Editura Ceres, Bucuresti, pp. 280-326, 2005.
33. Mc Farlane I.G., Smith H.M. et al., Hepatitis C virus antibodies in chronic
active hepatitis: pathogenetic factor or false-positive result? Lancet, 335:754-
762, 1990.
34. Miettinen T.A., Clinical implication of bile acid metabolism, P.P. Nair, D.
Kritchevsky (eds.), vol II, Pleum Press, New York, pp. 191-247, 1993.
35. Miroux N., Millot J., Clinique (Paris), 59: 253-256, 1994.
36. Mishkin I. et al., On the structure and function of Z protein, Proceeding of The
International Association for Study of the Liver, Paris, 1992.
37. Mitropoulos K.A. et al., Biochem.biophys. Acta, 326: 428-438, 1993.
38. Morley C.G.D., Kingdon H.S., Biochem.Biophys., 308: 260-275, 1993.
39. Motta PM., Scanning electron microscopy of the
liver. Prog Liver Dis; 7: 1-16, 1982.
40. Muench M.O., Namikawa R., Disparate regulation of human fetal
erythropoiesis by the microenvironments of the liver and bone marrow. Blood
Cells Mol Dis, 27: 377-390, 2001.
41. Murphy H.C., Regan G. et al., Fetal programming of perivenous glucose
upteke reveals a regulatory mechanism governing hepatic glucose output
during refeeding. Diabetes, 52: 1326-1331, 2003.
42. Murray R.K., Red and white blood cells, Harpers Biochemistr , 25th ed., 60:
763-779, 2000.
43. Pascu O., Cirozele hepatice, Tratat de hepatologie, Editura Medicală, pp.652-
671, 2004.
44. Peault B., Tavian M., Hematopoetic stam cell emergence in the human
embryo and fetus. Ann NY Acad Sci, 996: 132-140, 2003.
55
45. Plesca-Manea L., Cucuianu M. et al, Fiziopatologia biochimica a secretiei
biliare, Biochimie clinica, Fundamentare fiiopatologica, cap. 4, ed.a III-a,
Editura Argonaut, Cluj-Napoca, pp. 203-244, 2003.
46. Rivera M., Walker F.A., Biosyntethic preparation of isotropically labeled
heme. Anal Biochem, 230: 295-302, 1995.
47. Saaki R., Pleiotropic function of erythropoietin. Intern Med, 42: 142-149,
2003.
48. Schutz Y., Deurenberg P., Energy metabolism: Overview of recent methods
used in human studies. Ann Nutr Metab, 40: 183-193, 1996.
49. Sherlock S., Dooley J., Disease of the liver and biliary system, 11th ed
Blackwell Publishing, 2002.
50. Sherwood E.R., Williams D.L., The role of hepatic sinusoidal cells in the
antitumor defense of the liver, Sinusoids in human liver: Health and Disease, sub
P.Bioulac Sage si C.Balabaud (eds.), pp. 359, 1988.
51. Steiff M.B., Spirak J.L., The liver and hematopoesis, Hepatology. A textbook
of liver diseasese, Zakim D., Boyer Th. (eds)., 537-542, 2003.
52. Szanto P., Tratat de hepatologie, Editura Medicală, Bucureşti, VII: 134-134,
2004.
53. Trifan A., Stanciu C., Afecţiuni hepatice induse de alcool, medicamente şi
toxic, Tratat de hepatologie, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, pp. 487,
2004.
54. Vessey D.A., Hepatic metabolism of xenobiotics in human, Hepatology. A
textbook of liver diseas, D.Zakim, Th Boyer (eds.), Editura Philadelphia:
Saunders, pp.185-190, 2003.
55. Winkelman EL, Achkar E. et al., Clinical gastroenterology. PhiladelphiaL
Lea-Febiger, 1992: 581-603, 1992.
56. Wright R., Cirrhosis of the liver, Oxford textbook of medicine, 12:227-232,
1990.
57. Wright T.L., Fitz J.G., Boyer T.D., Hepatic efflux of glutathione by the
perfused rat liver: role of membrane potential difference. Am I Physiol 1988;
255: G547-G555.
58. Zakim D., Boyer T.D., A textbook of liver disease. Elsevier Science (SUA),
Saunders, 2003.
59. Zimmerman HJ., Ishak KG., Hepatic injury due to drugs and toxin. Patology
of the liver, MacSween RNM, Antony PP, Scheuer PJ, Burt AD (eds).,
Churchill Livingstone, 563-633, 1994.
56
LUCRĂRI PUBLICATE ÎN LEGĂTURĂ CU TEMATICA TEZEI DE DOCTORAT
Lucrări publicate în extenso
Andriţoiu CV, Ciubotariu D, Andriţoiu V, Plai AV, Cristina Mihaela Ghiciuc

CM, Lupuşoru R, Tarţău L, Lupuşoru CE, Research on the influence of api-diet on
seric proteins profile in acetaminofen experimental induced hepatopathy in Wistar
rats, Annals of the Romanian Society for cell biology, vol. XIV, Cluj-Napoca, 117-
123, 2009.
Andriţoiu CV, Andriţoiu V, Cuciureanu M, Cuciureanu R, Ghiciuc CM,
Liliana Tarţău, Alina Manole, Cătălina Elena Lupuşoru, Research on apidiet influence
of lipidic profile in Wistar rat suffering from hepatopathy induced by acrylamide,
Annals of the Romanian Society for cell biology, vol. XIV, Cluj-Napoca, 112-116,
2009.
Andriţoiu CV, Andriţoiu V, Foia I, Zonda GI, Goriuc A, Costuleanu M:
Efectele produselor apiterapice „Stupina” asupra unor constante biochimice hepatice
în ciroza toxică indusă cu CCl4, Revista Medico-Chirurgicală a Societaţii de Medici şi
Naturalişti din Iaşi, 2008, vol. 112, nr. 2, Supliment nr.2, 13-18, ISSN: 0048-7848.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Zonda GI, Foia L, Cârlan M, Costuleanu M:
Anemia hemolitică congenitală şi efectele tratamentului experimental cu apiterapice,
Medicina Dentară între Realitate şi Paradigmă. Lucrările Congresului Internaţional
“Zilele Medicinei Dentare Ieşene”, 13-15 martie 2008, Casa Editorială Demiurg, Iaşi,
2008, 13-18.
Andriţoiu CV, Andriţoiu A, Costuleanu M, Efectele produselor apiterapice
“Stupina” (ApiImunostim, Apihepatomod şi Apiregya) ale Cabinetului Medical
“Apiregya Imunostim” în ciroza toxică indusă cu CCl4, a-XII-a Conferinţă
Internaţională de Terapii Complementare, noiembrie 2008, Arad, lucrare publicată în
Compendiul lucrarilor.
Goriuc A, Zonda GI, Andriţoiu CV, Ciobanică M, Costuleanu M:
Permeabilitatea tranzitorie mitocondrială (PTM) în hipercreşterea gingivală indusă
de ciclosporina A la şobolan, Medicina Dentară între Realitate şi Paradigmă.
Lucrările Congresului Internaţional “Zilele Medicinei Dentare Ieşene”, 13-15 martie
2008, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008, 180-185.
Andriţoiu CV, Andriţoiu V: A medical premiere: the apiterapeutical healing
of hepatitis of diverse etiologies, Articles of the 1-st International Conference from
USAMV (University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine) Cluj-Napoca,
Editura AcademicPres, 2007.
Andriţoiu V, Andriţoiu CV: New born babies of the beehive. Argument from
the apitherapy of infertility, Articles of the 1-st International Conference from
USAMV (University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca,
Editura AcademicPres, 2007.
Andriţoiu CV, Foia L, Gurzu B, Goriuc A, Costuleanu M: Efectele
poliaminelor asupra permeabilităţii tranzitorii mitocondriale hepatice, poster
prezentat în cadrul celei de-a 2-a Conferinţe Internaţionale de Biologie Celulară şi
Moleculară, Iaşi, 7-10 iunie 2006.
Ciobănica M, Foia L, CV Andriţoiu, Gabriela Ildiko Zonda, Ancuţa Goriuc, M.
Costuleanu: The Effects of Vitamin C on Mitochondrial Permeability Transition in
Experimental Gingival Overgrowth in Rats (poster presentation), The 2nd
International Congress of Cellular and Molecular Biology, Iasi, June 7 – 10, 2006.
57
Andriţoiu V, Andriţoiu CV: Apiterapia în planningul familial, a-X-a
Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, 22-24 noiembrie 2006, lucrare
publicată în compendiul lucrărilor.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu: Apiterapia hepatitelor şi cirozelor hepatice, a-X-a
Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, 22-24 noiembrie 2006, lucrare
publicată în compendiul lucrărilor, 505-507.
Andriţoiu CV: Biostimularea organismului cu produse naturale şi tehnici de
terapie complementară, a IX-a Conferintă Intrenaţională de Terapii Complementare şi
Alternative, 23-25 septembrie 2005, lucrare publicată în Conpendiul lucrărilor, 328-
357.
Andriţoiu CV, Andriţoiu V: Stimularea imunităţii prin tratamentul
complementar al cirozelor hepatice, a VIII-a Conferinţă Intrenaţională de Terapii
Complementare şi Alternative, 24-26 septembrie 2004, lucrare publicată în
Conpendiul lucrărilor, 139-145.
Andriţoiu V, Andriţoiu CV: Compoziţia biochimică a produselor apicole,
suport inestimabil în terapia bolilor imundepresive şi autoimune, a VIII-a Conferinţă
Intrenatională de Terapii Complementare şi Alternative, 24-26 septembrie 2004,
lucrare publicată în Conpendiul lucrărilor, 133-138.
Soran V, Ardelean A, Andriţoiu CV: Spiritualizarea fitoterapiei, fitoterapie şi
informatică, a VIII-a Conferinţă Intrenaţională de Terapii Complementare şi
Alternative, 24-26 septembrie 2004, lucrare publicată în Conpendiul lucrărilor, 487-
497.
Lucrări publicate în rezumat
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Rodica Cuciureanu, Magdalena Cuciureanu,

Cristina Mihaela Ghiciuc, Liliana Tarţău, Cătălina Elena Lupuşoru, Cercetări privind
influenţa apidietei asupra TQ, timpului de trombină şi fibrinogenului la şobolani
Wistar în hepatopatia indusă experimental cu acrilamidă, a XXVII-a sesiune
ştiinţifică anuală a Societăţii de Biologie Celulară, 11-14 iunie Cluj-Napoca, în
Buletinul Societăţii Naţionale de Biologie Celulară, nr. 37, iunie 2009, 124.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Liliana Tarţău, Magdalena Cuciureanu, Rodica
Cuciureanu, Cristina Mihaela Ghiciuc, Cătălina Elena Lupuşoru, Cercetări privind
influenţa apidietei asupra bilirubinei la şobolani Wistar în hepatopatia indusă
experimental cu acrilamidă, a XXVII-a sesiune ştiinţifică anuală a Societăţii de
Biologie Celulară, 11-14 iunie Cluj-Napoca, în Buletinul Societăţii Naţionale de
Biologie Celulară, nr. 37, iunie 2009, 125.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Cristina Mihaela Ghiciuc, Magdalena Cuciureanu,
Rodica Cuciureanu, Liliana Tarţău, Cătălina Elena Lupuşoru, Cercetări privind
influenţa apidietei asupra unor microelemente la şobolani Wistar în hepatopatia
indusă experimental cu acrilamidă, a XXVII-a sesiune ştiinţifică anuală a Societăţii
de Biologie Celulară, 11-14 iunie Cluj-Napoca, în Buletinul Societăţii Naţionale de
Biologie Celulară, nr. 37, iunie 2009, 126.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Magdalena Cuciureanu, Rodica Cuciureanu,
Cristina Mihaela Ghiciuc, Liliana Tarţău, Cătălina Elena Lupuşoru, Cercetări privind
influenţa apidietei în hepatopatia indusă cu acrilamidă asupra electroforezei
proteinelor serice, a XXVII-a sesiune ştiinţifică anuală a Societăţii de Biologie
Celulară, 11-14 iunie Cluj-Napoca, în Buletinul Societăţii Naţionale de Biologie
Celulară, nr. 37, iunie 2009, 127.
58
Liliana Tarţău, RV Lupuşoru, Cătălina Elena Lupuşoru, CV Andriţoiu, V
Melnig, Cercetarea experimentală a efectelor asupra nocicepţiei ale unor
antiinflamatoare nesteroidiene întrapate în nanoparticule: date preliminare, a XXVII-a
sesiune ştiinţifică anuală a Societăţii de Biologie Celulară, 11-14 iunie Cluj-Napoca,
în Buletinul Societăţii Naţionale de Biologie Celulară, nr. 37, iunie 2009, 86.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Plai Ancuţa Vasilica, Ildiko Gabi Zonda, Goriuc
Ancuţa, M Costuleanu, Efectele produselor apiterapice “Stupina” asupra unor
constante biochimice hepatice (TGO, TGP, fosfataza alcalină, GGT) în ciroza toxică
idusă experimental, cu CCl4, a XXVI-a sesiune ştiinţifică anuală a Societăţii de
Biologie Celulară, 12-15 iunie Cluj-Napoca, în Buletinul Societăţii Naţionale de
Biologie Celulară, nr. 36, iunie 2008, pg. 27 (lucrarea a fost prezentată în cadrul unei
mese rotunde).
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Ancuţa Vasilica Plai, L. Dram, M Costuleanu,
Efectele produselor apiterapice “Stupina” asupra unor constante biochimice hepatice
(colesterol total, trigliceride, VLDL, HDL, LDL) în ciroza toxică idusă experimental,
cu CCl4, în Rezumatele lucrărilor celui de al IX-lea Congres Naţional al Societăţii
Române de Morfologie, Craiova, mai 2008, 78.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Ancuţa Vasilica Plai, L. Dram, M Costuleanu,
Effects of „Stupina” apitherapy products on electroforetic analysis tests in CCl4
induced toxic liver cirrhosis, al IX-lea Congres Naţional de Gastroenterologie,
Hepatologie, Endoscopie digestivă, Iaşi, iunie 2008, în Journal of Gastrointestinal and
Liver Diseases, an International Journal of Gastroenterologz and hepatology, 156-157.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, M Costuleanu, Effects of “Stupina” apitherapy
products on some hepatic biochemical tests (TQ, %protrombina,INR, timp trombina,
fibrinogen, K seric ) in CCl4-induced toxic liver cirrhosis, a-XII-a Conferinţa
Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în Compendiul
lucrărilor, noiembrie 2008.
products on some hepatic biochemical tests (K seric, Ca seric, Ca ionic, Fe) in CCl4-
induced toxic liver cirrhosis, a-XII-a Conferinţa Internaţională de Terapii
Complementare, Arad, lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
products on some hepatic biochemical tests ( Ig A, Ig G, Ig M, Ig E ) in CCl4-induced
toxic liver cirrhosis, a-XII-a Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare,
Arad, lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, M Costuleanu: Effects of “Stupina” apitherapy
products on hematological test in CCl4-induced toxic liver cirrhosis, a-XII-a
Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în
Compendiul lucrărilor, 2008.
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Plai Ancuţa Vasilica, M Costuleanu: Efectele
produselor apiterapice “Stupina” asupra unor constante biochimice hepatice (TGO,
TGP, FA, GGT) în ciroza indusă cu Acetaminofen, a-XII-a Conferinţă Internaţională
de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
produselor apiterapice “Stupina” (ApiImunostim, Apihepatomod şi Apiregya) ale
Cabinetului Medical “Apiregya Imunostim” în ciroza medicamentoasă indusă cu
Acetaminofen asupara colesterolului total, trigliceridelor, VLDL, LDL, HDL, a-XII-a
Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în
59
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Plai Ancuţa Vasilica, Marcel Costuleanu: Efectele
produselor apiterapice “Stupina” ale Cabinetului Medical “Apiregya Imunostim” în
ciroza medicamentoasă indusă cu Acetaminofen asupara TQ, % protrombină, INR,
fibrinogen şi K seric, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare,
ciroza medicamentoasă indusă cu Acetaminofen asupara K seric, Ca seric, Ca ionic,
Fe2+, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare
publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
ciroza medicamentoasă indusă cu Acetaminofen asupara Ig A, Ig G, Ig M, Ig E, a-
XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în
ciroza medicamentoasă indusă cu Acetaminofen asupara hemogramei, a-XII-a
Conferinţa Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în
Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Rodica Cuciureanu, Magda Cuciureanu, M
Costuleanu: Efectele produselor apiterapice “Stupina” ale Cabinetului Medical
“Apiregya Imunostim” în afectarea hepatică indusă cu acrilamida asupra TGO,
TGP, FA, GGT, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, Arad,
lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
“Apiregya Imunostim” în afectarea hepatică indusă cu acrilamidă asupra
colesterolului total, trigliceridelor, VLDL, HDL, LDH, a-XII-a Conferinţă
Internaţională de Terapii Complementare, Arad, lucrare publicată în Compendiul
lucrărilor, 2008.
“Apiregya Imunostim” în afectarea hepatică indusă cu acrilamidă asupra TQ, %
protrombina, INR, fibrinogen si K seric, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii
Complementare, Arad, lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
“Apiregya Imunostim” în afectarea hepatică indusă cu acrilamidă asupra K seric,
Ca seric, Ca ionic, Fe, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare,
“Apiregya Imunostim” în afectarea hepatică indusă cu acrilamidă asupra
hemogramei, a-XII-a Conferinţă Internaţională de Terapii Complementare, Arad,
lucrare publicată în Compendiul lucrărilor, 2008.
60

Doctorat Rezumat Calin Andritoiu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Doctorat Rezumat Calin Andritoiu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR. T.

EFECTE ALE PRODUSELOR APITERAPICE ASUPRA MECANISMELOR

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

“Munca îmi organizează viaţa, mă apară de frustrări, de eşecuri, de obstacole pe

STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII

III. BIOCHIMIA HEPATOCITULUI

IV. MECANISME FIZIOPATOLOGICE ÎN CIROZA TOXICĂ

V. ANATOMIA PATOLOGICĂ A FICATULUI CIROTIC

VI. DATE GENERALE DESPRE PRODUSELE APICOLE

CONTRIBUŢII PERSONALE 132

II. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

III. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

IV. CERCETĂRI PRIVIN INFLUENŢA APIDIETEI ÎN HEPATOPATIA

CONCLUZII FINALE 476

Paleontologii afirmă că albina exista şi în era terţiară. Prima formă de exploatare a

Obiectivele tezei de doctorat

Obiectivele tezei de doctorat constau în următoarele aspecte :

Capitolul I prezintă noţiuni generale privind anatomia microscopică a hepatocitului

II.1. SCOPUL CERCETĂRII

În aceste experimente s-a studiat influenţa apidietei în hepatopatia indusă cu CCl4,

II.2. MATERIAL ŞI METODĂ

MODELUL DE HEPATOPATIE INDUSĂ EXPERIMENTAL CU CCl4

Figura nr. 27 Valorile medii ale timpului de trombină şi

Figura nr. 54 Valorile medii ale timpului de trombină şi

III. Lot apiterapice+CCl4. Histoarhitectura IV. Lot CCl4. Histoarhitectura lobulara

BILIRUBINA TOTALA 0.018

CHEM LĂRGIMEA DISTRIBUTIEI ERITROCIATRE

31.24±0.53 30.81±1.01 32.07±1.36

NR. DE TROMBOCITE VOLUM TROMBOCITAR MEDIU

Figura nr. 144 Valorile medii ale bazofilelor (mii/μL) şi deviaţia

XI. Lot acrilamidă+ apiterapice+LM, HEx4.Ficat XII. Lot martor, HEx10.Rinichi

XIV. Lot acrilamidă + apiterapice + LM

1. Administrarea apidietei, respectiv a apidietei+LM a determinat scăderea

Se evidenţiază următoarele aspecte de originalitate a tezei

- au fost folosite trei tipuri de modele animale cu hepatopatie indusă

1. Acalovschi M., Metabolismul bilirubinei, Tratat de hepatologie, de M.

Lucrări publicate în extenso

Andriţoiu CV, Ciubotariu D, Andriţoiu V, Plai AV, Cristina Mihaela Ghiciuc

Lucrări publicate în rezumat

Andriţoiu CV, V Andriţoiu, Rodica Cuciureanu, Magdalena Cuciureanu,

S-ar putea să vă placă și