Pe valuri în derivă

ALCHIMIA FINANCIARĂ (în capitalismul de pradă)

Prezentare
Într-o lume pestriță, a incertitudinilor, a ofertelor diversificate, a dorințelor speculate, în care avem
posibilitatea să alegem, dar doar din ce ni se oferă, avem nevoie de capacitate de discernământ
pentru întelegerea corectă a lucrurilor, a sistemului de care aparținem, de care depindem mai mult
sau mai puțin, care ne absoarbe, ne înglobează. Avem nevoie de date reale, de informații reale să ne
putem ghida la răscruce de drumuri, de căi în viață, în perspectiva unor alegeri benefice și nu
dezastruoase, falimentare. Dar cum așa ceva este imposibil având în vedere multitudinea de
informații contradictorii, deciziile corecte pe care le luăm de-alungul unei vieți, depind de mediul în
care ne naștem, ne educăm, ne formăm, ne pregătim, depind de abilitatea noastră de a decodifica
informațiile primite sau servite. Altfel riscăm să asimilăm informațiile cum vor alții și nu cum ar
trebui, riscăm să devenim ținte ușoare, pradă sigură, pentru cei interesați, pentru cei care vor să
prospere peste noapte de pe urma naivității oamenilor. Acești speculatori cunosc psihologie atât la
nivel de instruire în domeniu, la nivel experimental, cât și instinctual, psihologie pe care o folosesc
exclusiv în avantajul lor și în detrimentul celor mulți. O ridică la nivel de artă, înșelătoria la nivel de
capacitate, de virtute, absolut necesare din punctul lor de vedere într-o societate bazată pe
competiție. Etica este plasată pe plan secund, scoasă cu desăvârșire în afara businessului nefiind
necesară unei societăți bazată pe profit. Intr-o lume a competitivității, oamenii sunt determinați să
trăiască instinctual, ca rațiune de bază, astfel fiind copiat modelul junglei. Cei „tari” impune legea
lor celor „slabi”, în traducere liberă; cei vicleni profită de oamenii naivi, cinstiți, corecți.
Această carte vine în sprijinul celor care vor să vadă și altă față a sistemului financiar bancar, văzută
din perspectiva unui debitor greu încercat de practicile mai puțin ortodoxe, dar „legale” ale acestui
sistem, că doar și-au legalizat aceste practici, promovat de bancheri ca fiind corect și benefic
economiei noastre. Cinstea, corectitudinea, responsabilitatea, moralitatea au viabilitate
unidirecțională fiind cerute, impuse numai debitorului, iar pentru bancheri aceste cuvinte nu sunt
decat instrumente și modalități de manipulare a semenilor săi.
Pentru a ne forma o părere apropiată de realitate, trebuie să ascultăm argumentele ambelor părți,
altfel riscăm să ne formăm o parere eronată asupra situației și să acționăm ca atare. Părerea
bancherilor și a celor care îi protejează și îi apară o știm deja, grație frecventelor apariții în public a
reprezentanților acestora și declarațiilor favorabile lor. O minciună frumos ambalată și reptată
insistent riscă să devină un adevăr acceptat. Dar cum rămane cu debitorii; ei nu au posibilitatea să
apară pe sticlă oricând să-și expună punctul de vedere. Atât înainte de criza din 2008, cât și în
perioada ulterioară crizei financiare, informația și educația în acest sens au lăsat de dorit; ba chiar s-
a profitat din plin de lipsa informațiilor reale, sau de minciuna prin omisiune; au fost prezentate
aspectele pozitive, dar adevaratele probleme cu care urmau să se confrunte imprumutații, au fost
ascunse cu grijă.
Dacă s-ar fi dorit o informare corectă a cetațeanului de rând, implicit o protecție a acestuia, atât din
partea instituțiilor statului, cât și din partea instituțiilor de creditare, multe drame ar fi fost evitate,
mulți oameni ar fi fost scutiți de suferință, iar cei care s-au sinucis sau au murit de prea mult
stres,supărare, ar fi trăit si astăzi, familiile care s-au destrămat ar fi fost și astăzi împreună. Însa
profitul marilor corporații financiare străine, nu ar fi cunoscut o amploare de ordinul cifrelor
astronomice, interesul fiind pe măsură. Deci, în consecință, înainte de a exista criza economică din
2008, a existat o acută criză de moralitate întreținută de instituții ale statului care ar fi trebuit să
vegheze asupra declanșării acesteia.
În rândurile următoare voi prezenta situația noastră ca familie: soț, soție si fiică, nefiind absolută
nevoie de nume, identitate, importantă fiind informația și implicit mesajul pe care vrem să-l
transmitem, în ordinea cronologică desfășurării faptelor, începând cu momentul creditării pâna în
momentul de față. Aruncați de valurile vieții, naufragiați pe insula disperării, trebuie să găsim
resursle necesare de a ne ridica, ori de cate ori picăm, chiar dacă împrejurările ne sunt potrivnice,
chiar dacă oamenii din preajma noastră ne acordă credibilitate mai puțin sau deloc, chiar dacă găsim
înțelegere mai mult sau mai puțin în instituțiile la care suntem nevoiți să apelăm.