Meseria de asistent medical nu este nici pe departe atât de ușoară și simplă pe
cât este ideea căreia îi este asociată în mintea necunoscătorilor. Această meserie însumează o serie de calități, principii și eforturi pe care nu orice persoană este dispusă să le îmbine eficient. Când pornești pe acest drum, nu ești sigur că vei ajunge să dobândești toate aceste lucruri în timp dar ești conștient că la un moment dat, meseria în sine și practica îți vor cere, într-un mod sau altul, să te schimbi și să deprinzi obiceiuri pe care la începutul studiilor, le considerai irelevante. Astfel, mulți încep să pășească neîncrezători pe drumul lung de formare al asistentului medical și poate chiar mai mulți, renunță resemnați, conștientizând mai devreme sau mai târziu importanța unor valori precum empatia, tăria de caracter, fermitatea, precizia și corectitudinea la locul de muncă. Adevărata problemă apare în momentul în care persoane conștiente de firea lor nonconformistă și nesupusă respectării unor reguli de ordine interioară ajung să profeseze în calitate de asistent medical. Și totuși, aceasta devine o chestiune ușor reglementabilă de către sistemul legal, greu de ”digerat” de conștiința personală în momente ”cheie” ale vieții. Gândindu-mă la motivele care m-au animat de-a lungul timpului să iau decizia de a învăța și de a mă perfecționa ca viitor asistent medical, consider că am o fire ușor adaptabilă în majoritatea situațiilor; nu mă sperie nici sistemul medical și nici ceea ce ține uneori de domeniul fantasticului prin spitalele din țara noastră. Sunt o fire comunicativă, calitate și aptitudine esențială a asistenților medicali dat fiind faptul că pacientul are nevoie, în primul rând, de un om care să-l îngrijească, fie și cu o vorbă bună, mai curând decât de un ”robot neînsuflețit”. Respectarea tuturor lucrurilor învățate în teorie și aplicate ulterior în practică mi se pare calea naturală de progres în această meserie. Anumiți asistenți, pe fondul vechimii de la locul de muncă sau a rutinei care poate să apară la un moment dat, uită că anumite cunoștințe trebuie mereu reactualizate iar anumite tehnici de lucru se mai schimbă de la an la an. Astfel, consider că este important ca un asistent să fie mereu dispus să învețe, pe tot parcursul carierei sale profesionale. Fermitatea în luarea anumitor decizii este una dintre cele mai importante calități pe care un asistent trebuie să le dobândească. Fie că se pune problema de viteza de reacție într-o situație de urgență sau de o problemă care poate fi relativ amânată, asistentul trebuie să ia o decizie clară, ghidându-se după setul de valori universal și după nevoile pacientului. În măsura în care asistentul poate lua decizii, acestea trebuie să fie orientate strict în folosul și buna stare a pacientului. Nu în ultimul rând, țin să readuc în atenție o calitate care consider că le poate însuma pe toate, la o analiză mai profundă; si anume: empatia. În momentul în care asistentul reușește să se pună în pielea pacientului, toate deciziile și modul de lucru al acestuia vor fi influențate de ceea ce îi transmite pacientul. Astfel, apare o grijă crescută față de pacient și față de modul de execuție al tratamentelor pe care acesta trebuie să le primească. Privind în ansamblu, un procent destul de mare din personalul medical al țării noastre pare să fi lipsit la orele sau cursurile în care se discuta despre empatie. Când te lași animat doar de motive financiare și prestigiul unei poziții în cadrul sistemului medical, tinzi să uiți că lucrezi totuși cu, ”pe” și pentru oameni.