Studiu de caz - Etica în îngrijiri paliative

Etica în îngrijiri paliative se centrează pe standardele morale care urmăresc să asigure

relația corectă a personalului medical/de îngrijire cu pacienții și cu familiile lor, în interesul
pacientului, fără a pierde din vedere însă demnitatea profesională și umană a specialistului, aria
de competențe profesionale ale acestuia.

Principiul non-daunei se referă la abținerea de la a cauza daune sau risc de daună altora
prin anumite acțiuni sau lipsa acestora. Personalul medical trebuie să cunoască și să aplice
standardele de bună practică paliativă.

Principiul binefacerii se refeă la promovarea stării de bine a individului uman prin acțiuni
realizate în interesul acesteia, promovarea confortului și asigurarea calității vieții.

Astfel că, principiul binefacerii indică profesioniștilor să înțeleagă în ce constă beneficiul pentru
fiecare pacient luat în parte, în fiecare etapă a evouției bolii, ceea ce presupune: evaluarea,
identificarea și realizarea sistematică a nevoilor fizice, psihice,sociale și spirituale ale pacientului
și să determine dacă anumite intervenții sau tratamente sunt benefice, inutile sau înpovărătoare
pentru pacient. Tratament benefic este acel tratament care încetinește progresul bolii;
menține/susține viața; reduce dizabilitatea; îmbunătățește sănătatea; reduce distresul sau
disconfortul, etc. Tratamentul va fi calificat ca inutil dacă nu aduce nici unul dintre beneficiile
menționate. Chiar dacă anumite intervenții pot fi benefice pentru pacient, beneficiul trebuie
cântărit în raport cu povara pentru pacient. Dacă povara este mai mare decât beneficiu,
intervenția poate fi calificată ca împovărătoare și deci inumană.

Principiul respectului pentru persoană cuprinde respectul pentru autonomia pacientului,

se referă la implicarea pacientului în luarea deciziilor cu privire la tratamentul sau îngrijirile
necesare, în măsura în care acesta este adecvat informat, e capabil și disponibil. De
asemenea, include și protecția pacienților cu autonomie limitată sau pierdută prin delegarea
responsabilității decizionale persoanelor investite cu dreptul de protejare a interesului pacienților
incompetenți sau indisponibili. Asadar, profesionistii trebuie testeze competența și
disponibiltatea pacientului de a lua decizii, să ofere lui în mod sistematic informație corectă și
clară cu privire la condiția lui medicală opțiunile medicale, oportunitățile oferite de sistemul local
de sănătate. Trebuie să comunice cu pacienții despre posibilitatea delegării dreptului de decizie,

1
să inițieze procedura de planificare în avans la nevoie, să inițieze și realizeze ședințe cu familia
în cazul pacienților cu autonomie diminuată sau în cazurile de delegare a dreptului de decizie.

Principiul dreptății se referă la acțiunile realizate în beneficiul unei persoane care trebuie
să fie să fie analizate în raport cu beneficiul și necesitățile legitime ale altora. Realizarea
necesităților pacientului, ținând cont, în același timp, de nevoile legitime și rezonabile ale
familiei, lucrătorilor medicali și altor pacienți paliativi. Principiul dreptății impune ca personalul
medical să asigure un acces echitabil la resursele medicale limitate (servicii, echipament,
medicamente etc), să evite orice fomă de discriminare după criterii de vărstă, gen, statut social,
rasă, condiție medical, să ia în considerare necesitățile familiei și îngrijitorilor când se ia decizia
cu privire la modificarea planului de management al pacientului, să folosească resursele limitate
din sistem în mod rezonabil și înțelept, să identifice și să recomande grupuri comunitare,
inclusiv voluntari, disponibile să asigure ajutor în paliație alături de asistența paliativă
profesională

Atunci când aceste principii nu sunt aplicate apare conflictul moral. Acesta apare când
două obligații morale fiind presupuse de caz nu sunt împreună realizabile, ceea ce crează o
situația uneori dificilă de alegere între cele două. De exemplu: În cazul unui pacient cu boală
gravă, care refuză tratamentul, două cerințe morale ce concură ar putea fi: cerința de a respecta
autonomia pacientului (dreptul la decizie), pe de o parte, iar pe de altă parte, cerința de a
promova starea de bine a pacientului (a menține viața pacientului). Soluționarea conflictului
moral Soluționarea conflictului moral este posibilă prin cântărirea judicioasă a obligațiilor
competitive și determinarea obligației de prioritate după examinarea atentă a circumsatențelor.

Studiu de caz

Pacienții din centrul de zi al ambulatoriului aduc cu ei traumele adunate de-a lungul bolii
si cauta loc pentru ceva mai bun sau mai frumos in viata lor. Ei sunt, cumva, norocosii care nu
au abandonat lupta, care au avut puterea de a trece prin toate. Isi poarta ranile, cicatricile si
urmele cu bravura sau cu jena, se declara autonome ca sa nu fie victime, dar se simte si se stie
nevoia de a se adaposti sub umbrela protectoare a ingrijirii palliative.

Eu evaluez starea lor din punct de vedere holistic si imi notez aspecte ale dependentei
acestora. Descopar dispnei si boli cardio-vasculare, insomnia si apatii, alterarea stimei de sine,
frustrari dar si indarjirea ca ultima solutie pentru iremediabilul diagnosticelor de mai demult.

2
 Deseori ma intreaba despre prognosticul bolii, despre cee ace au auzit sau au citit, cum
ca boala oncologica poate recidiva si ca, de fapt, ele se gasesc sub iminenta unei recidive.
Deseori ma gandesc bine ce sa raspund pentru ca stiu ca le datorez adevarul si transparenta,
dar imi este teama ca aceste principii sa nu devina o arma destabilizatoare. Ma gandesc sa
ambalez statistici in strai de optimism, dar nu mi se pare chiar corect. Stiu ca datorez ingrijire
pacientilor si respect profesiei si atunci e tare greu sa spui exact cat si ce trebuie.

Unele paciente sunt deprimate, altele afiseaza o buna dispozitie suspecta, cred ca inca
sunt in cautarea unui echilibru. Dar, cine stie unde este punctul zero al fiecaruia dintre noi?

Si atunci le vorbesc despre calitatea vietii. Explorez adanc, dar cu grija prin rezervele de
energie ale fiecaruia, selectez aspectele motivante ca pe niste puncte de sprijin si construiesc,
impreuna cu fiecare, cate un scut pentru ziua de maine. Din tot ce avem la indemana, din
zambete, cuvinte, timp. In fiecare om este o imensa putere care, insa, se vrea descoperita si
scoasa la lumina, iar cand puterea pacientului nu este suficienta o asezam sub lupa empatiei
noastre. Si ma simt utila, ma simt o parte a unui univers prielnic si greu de dus in egala masura,
dar stiu ca pot urni spre mai departe cate putin din timpul fiecarui pacient, ca pot arata calea
spre directia buna.

Fiecare pacient are cate o poveste impresionanta, n-am putut sa aleg pe cea mai
reprezentativa, am ales sa abordez grupul, este un studio de caz general. Desigur ca imi
folosesc toata stiinta si constiinta, ca sunt atenta la nevoile lor, ca am o buna colaborare cu
colegii pentru a gasi cele mai bune solutii in educatia pentru sanatate.

Este rolul meu si nevoile lor, este timpul, rabdarea, iubirea fata in fata cu temerile,
descurajarea, tristetea. Asta la inceput, mai tarziu balanta inclina spre optimism, valoare
acordata fiecarei zile, incredere reciproca, respect. Uneori eu invat de la ele. Invat lupta si
asumarea, invat uniunea. Pentru ca in final suntem un intreg care are acelasi obiectiv.

Concluzii

Fiecare profesionist este important prin cunostinlele sale, prin abilitati si atitudini invatate
si exersate, fiecare dintre noi, isi are rolul sau pus in slujba unui maine mai bun sim ai frumos.
Si ca prin tot ce facem devenim mai valorosi si mai puternici pentru tot ce va urma.