DISCIPLINA DE BIOFIZICĂ

DEPARTAMENTUL DE ŞTIIN
TIINŢŢE FUNCŢ
FUNCŢIONALE

1
DISCIPLINA DE BIOFIZICĂ
BIOFIZICĂ

2
 COLECTIVUL DISCIPLINEI

Şef disciplină
Prof. dr. Adrian Neagu (BF003)

Cadre didactice:
Conf. dr
Conf. dr.. Monica Neagu (BF004)
Ş.l. dr. Oana Munteanu (BF005)
Lector dr. Eleonora Preda ((BF201))
drd.. Bogdan Barvinschi (BF201)
drd

3
 Dotarea disciplinei
p
Două săli de laborator :

Sala 1 (parter
parter))
(BF001)

4
Sala 2 (etajj II
II)) Dotarea disciplinei
p
(BF205)

5
 Activitatea de laborator

o O
Organizarea
i l
lucrărilor
ă il practice
ti
o Prelucrarea datelor experimentale
o 4 săptămâni lucrări pe echipe
o Test şi lucrare demonstrativă !
o 4 săptămâni lucrări pe echipe
o Test
T t şii lucrare
l demonstrativă
d t ti ă !
o Rezolvări de probleme !
o Recapitulări (şi recuperări
recuperări))
o Examen practic (proba practică
practică))
6
 Bibliografie
g f

¾ Monica Neagu
Neagu,, Oana Munteanu,
Munteanu, Dorin Dodenciu,
Dodenciu,
Iosif
I if I.
I N
Nagy, Ad
Adrian
i Neagu
N
Neagu, ,
Lucrări Practice de Biofizică
Biofizică,,
Editura
Edit ra Eurobit
E
Eurobit,
robit, Timişoara
Timişoara,, 2011;

7
 Desfăşurarea lucrărilor practice

9 Noţiuni teoretice
9 Importanţa medicală
9 Descrierea aparatului
9 Modul
M d l de
d lucru
l
9 Teste de verificare a cunoştinţelor

9 Fişa de laborator
rezumat redactat înaintea orei de laborator !!
predare la sfârşitul orei !!
8
 Examen practic
p
Eliminatoriu ! ! !

Proba p
practică Proba scrisă (g
(grilă))
NP = 0,5 ⋅ PP + 0,4 ⋅ PS + 0,1 ⋅ A
NP = notă examen practic;
PP = nota obţinută la proba practică;
PS = nota obţinută la proba scrisă;
A = nota pe activitatea din timpul semestrului.
semestrului

Condiţia de promovare a examenului

l practic: PP
9
≥ 5
 Regulament de laborator

Halat

Telefoane mobile deconectate

Calculator

Creion,
Cre on, rriglă
glă

Tabelele şi graficele în creion

Prezenţa obligatorie (maxim 2 absenţe

care trebuiesc recuperate) ! ! ! 10
 Examen scris
Întrebări (grilă)
Durata: 1h 30min.
Problemă

NS = 0,6 ⋅ I + 0,4 ⋅ P

NS = nota pentru examenul scris

I = nota pentru întrebări;
î bă i
P = nota pentru problemă;
11
 Bibliografie

G. I. Mihalaş,
Mihalaş, Monica Neagu
Neagu,, A. Neagu,
Neagu,
Curs de Biofizică
Biofizică,, Editura Eurobit,
Eurobit, Timişoara,
Timişoara, 2008;

Parţial
arţ a

Prezenţă

N = 0,75 ⋅ NS + 0,25 ⋅ NP
N = nota finală 12
BIOFIZICA – caracter interdisciplinar
p

ŞTIIN
TIINŢŢE EXACTE:
MATEMATICĂ
MATEMATICĂ
CHIMIE – FIZIC
FIZICĂĂ
INFORMATICĂ
INFORMATIC Ă

ŞTIIN
TIINŢŢE BIOLOGICE:
FIZIOLOGIE
BIOCHIMIE
GENETICĂ
GENETICĂ
DISCIPLINE MEDICALE 13
 OBIECTIVE

CURS
explicarea mecanismelor intime ale proceselor biologice
bazată pe utilizarea tehnicilor fizice

LABORATOR

- aprofundarea noţiunilor teoretice prezentate la curs

curs;;
- formarea deprinderilor de utilizare a aparaturii din
laborator în vederea unor măsurători cât mai precise
precise;;
- exprimarea rezultatelor experimentale pe baza
teoriei erorilor de măsurare şi prin reprezentarea
grafică a datelor
14
 TEMATICA CURSULUI

PARTEA I
I. BIOFIZICA MOLECULARĂ
1. Atomi şi molecule
2.
2 Apa
3. Termodinamică biologică
4. Echilibre chimice
5. Echilibre acido - bazice
6. Fenomene de transport
7.
7 Si
Sisteme
t di
disperse

PARTEA II. BIOFIZICA CELULARĂ

8. Membrane biologice şi fenomene de transport
9. Bioenergetica
g celulară
10. Mecanismul contracţiei musculare 15
 TEMATICA CURSULUI

PARTEA III. BIOFIZICA SISTEMELOR COMPLEXE

11. Biocibernetica
12. Biofizica senzorială
13. Biofizica auzului
14. Biofizica analizorului vizual

PARTEA IV. BIOFIZICA AMBIENTALĂ

15.
15 Bazele biofizice ale interacţiunii dintre radiaţie
şi substanţă
16. Aplicaţii ale biofizicii în medicină şi tehnică
16
 http://biofizica.umft.ro

Categorii
g de curs

Medicina Generala

Curs Biofizica Medicina Generala

Seriile A,
A B

Guest access

Parola: cb*mgab*2002 17
 ÎNTREBĂRI
Întrebări cu o variantă corectă

A B C D E
4 PUNCTE
X

A B C D E
0 PUNCTE
X X X
18
Întrebări cu mai multe variante corecte

A B C D E
5 PUNCTE
X X

A B C D E
2 PUNCTE
X X X
19
 PROBLEMĂ
calcul de concentraţie molară

calcul de pH la soluţii de acizi şi baze tari

calculul p
presiunii osmotice a soluţiei
ţ

precizarea tipului
p p soluţiei
ţ (moleculară,
(m ,
coloidală sau suspensie)

precizarea semnului sarcinii electrice a

unei p
proteine având pH
p i dat, dizolvate
într-o soluţie de pH cunoscut 20
 l l de
calcul d pH
H lla sisteme
i t ttampon (formula
(f l
Henderson – Hasselbalch)
calculul potenţialului Nernst de echilibru
pentru ionul permeant
calculul volumului de apă ce trebuie
adăugat înî soluţie
l pentru a modifica
pH-ul cu 1 unitate

precizarea formei ionice predominante a

unui acid slab dizolvat într-o
într o soluţie cu
pH cunoscut

21
B FTĂ
BAFTĂ

22
 PARTEA I

BIOFIZICA MOLECULARĂ

1
CURSUL 1

1.
1 Măsurare.
Măsurare. Unităţi de măsură
măsură..
Sisteme de unităţi de măsură
măsură..
Transformări..
Transformări

3
Măsurare a mărimilor fizice

Exprimare în unităţile de măsură potrivite

(mărimi adimensionale)

Sistem Internaţional de Unităţi (SI)

(1960, a 11-a Conferinţă Generală de Măsuri şi Greutăţi)

‰ mărimi fundamentale
‰ mărimi derivate (aria, volumul, densitatea, viteza etc.)
‰ mărimi suplimentare (unghi plan şi unghi solid)

4
 Mărimi fundamentale ale S.I.

Mărime fizică Unitate de măsură Simbol

lungime metru m
masă kilogram kg
timp secundă s
i t
intensitatea
it t curentului
t l i amper A
electric
temperatură absolută Kelvin K
cantitate de substanţă mol mol
i t
intensitate
it t lluminoasă
i ă candelă
d lă Cd

5
Unitatea de lungime (metrul)

¾ a 107 parte din distanţa dintre Polul Nord şi Ecuator

(
(1792);
)
¾ distanţa dintre două repere gravate în vecinătatea
capetelor une
unei bare confecţ
confecţionate
onate d
dintr-un
ntr un al
aliaj
aj de plat
platină
nă şşi
iridiu (Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi) (1889);
¾ lungimea drumului parcurs de lumină în vid,
vid în timp de
1 / 299.792.458 secunde (1983) (Albert Michelson,
Premiul Nobel în Fizică – 1907 – determinarea vitezei
luminii)
6
Determinarea vitezei de propagare a luminii

Galileo Galilei (sec XVI)

Ole Romer (1676)

m
2,25⋅108

7
Armand Fizeau (1849)
m
3,13⋅10 8

Louis
L i Essen
E (1950) km
299792,5 ± 1
s 8
 Unitatea de masă
Unitatea fundamentală (kilogramul)
¾ masa unui litru de apă aflată la presiune atmosferică
normală şi temperatura de 3,98oC (1799);
¾ masa unui cilindru având înălţimea şi diametrul egale cu 39
mm, confecţionat dintr-un aliaj de platină şi iridiu (Biroul
Internaţional de Măsuri şi Greutăţi) (1799)

U it t secundară
Unitatea s d ă (unitatea
( it t atomică
t i ă de
d masă)
să)
¾ a 12-a parte din masa izotopului 12C (1961).
1 u. = 1 Da = 1,6605402 10–27 kg

9
Ordinul de mărime

8 8
299 792 458 = 2,99
299.792.458 2 99 ⋅10 10
Exemple:
134527 = ?
0,000572 = ?

Multipli, submultipli

1 cm = 10 −2 m 1 kg = 10 3 g

11
Prefix submultipli

Prefix
P fi i
… pico … nano … micro
i … mili
ili centii deci
d i
submultiplu
Si b l
Simbol … p n … μ … m c d
Factor 10–12 10–9 10–6 10–3 10–2 10–1
… … …
conversie

o
1 A = 10 −10 m
12
Prefix multipli

Prefix deca hecto kilo … mega … giga … tera …

multiplu
Simbol da h k … M … G … T …
Factor 101 102 103 … 106 … 109 … 1012 …
conversie

13
 Metoda “scării” (submultipli)

1 dm = 10
? mm
2 mm

2 cm = 2·10
? mmmm
+

-
? dm
1 μm = 10 –5 dm

? m –33 m
3 mm = 3·10

14
Excepţii:

1 min. = 60 s
1 h = 60 min = 3600 s
1 zi = 24 h = 1440 min.
min = 86400 s

Si
Sistem T l
Tolerat de
d Unităţi
U i ă i (C.G.S)
(C G S)

Mărime fizică Unitate de măsură Simbol

lungime centimetru cm
masă gram g
timp secundă s

15
 Mărimi fizice scalare
scalare, vectoriale
vectoriale.
Mărimile
Măr m scascalare
ar sse specifică
sp c f că pr
prin
n valorile
a or loror num
numerice
rc
(temperatura, timpul, masa, numărul de molecule etc.)

m = 2 kg
k
Mărimile vectoriale sunt definite prin:
-modulul, care reprezintă valoarea sa numerică, fiind un
număr strict pozitiv egal cu lungimea segmentului orientat
prin care se reprezintă mărimea vectorială; r
F= F =4N
-d
direcţia,
recţ a, reprezentată prin
pr n dreapta purtătoare;
- sensul, specificat printr-o săgeată marcată la
extremitatea
r m a a segmentului
gm n u u orientat.
r n a .
16
2.
2 Teoria atomistă a structurii materiei
materiei..
F ţ intramoleculare
Forţe int m l ul
intramoleculare.
.

17
Teoria atomistă a structurii materiei

• Democrit (460 )

ATOMOS = INDIVIZIBIL

• Modelul mingii de biliard (1803)

atom
t = sf
sferă
ă rigidă
i idă indivizibilă
i di i ibilă

John Dalton
(1766 – 1844)
normal deuteranopie 18
• Modelul “cozonacului cu stafide
stafide”” (“plum pudding”,1904)

1906 – Premiul
P i l Nobel
N b l în
î Fi
Fizică
i ă
(descoperirea electronului şi studii legate
de conducţia electrică în gaze)

(
(1897)
)

tub Crookes

Joseph John Thomson

(1856 – 1940)

electroneutralitatea atomului !
19
 *
q = ± N ⋅e N∈N
−19
e = 1,6 ⋅ 10 C

(1923 Premiul
P i l Nobel
N b l în
î Fizică)
Fi i ă)
Fizică
ă)
20
 • Modelul Rutherford (1911)

1908 – Premiul Nobel în Chimie (cercetări

în domeniul dezintegrării
g elementelor şşi
chimia substanţelor radioactive)

Ernest Rutherford
(1871 – 1937)
21
Modelul planetar al atomului
l de
nucleu d mici
i i di
dimensiuni
i i concentrat îîn centru şii
electroni care gravitează în jurul nucleului 22
• Modelul Bohr (1913)

1922 – Premiul Nobel în Fizică (studii

legate
g de structura atomului))

Niels Bohr
(1885 – 1962)

1
E≈ 2
n
d ă postulate
două t l t
23
24
 • Modelul orbitalului atomic ((norului
norului electronic)

1924 – Louis de Broglie – dualismul undă - corpuscul

1920 – principiul de incertitudine al lui Heisenberg

poziţia electronului în atom

este descrisă în termeni de
probabilitate de localizare

1932 – Premiul Nobel în Fizică

- fondator al mecanicii cuantice

Werner Heisenberg
g
(1901 – 1976) 25
1933 – Premiul Nobel în Fizică
- fondator al mecanicii cuantice
- ecuaţia lui Schrödinger (1926)

Erwin Schrödinger
g
(1887 – 1961) 26
 Orbital atomic = locul geometric al punctelor în care
electronul poate fi găsit cu maximă probabilitate

1) n – număr cuantic principal: 1, 2, 3, …

- defineşte dimensiunea orbitalilor
2) l – număr cuantic orbital: 0, 1, …, n – 1
- defineşte
d fi t forma
f orbitalilor
bit lil
- numărul de valori = numărul de tipuri de orbitali
3)) ml – număr cuantic magnetic: – l, …, 0, … + l
- defineşte orientarea orbitalilor
- numărul de valori = numărul de orbitali de acelaşi tip
4) ms – număr cuantic de spin: - ½, + ½

27
orbitali de tip s

n – fixat
l=0
ml = 0

28
 px py

n – fixat
l=1
pz
ml = -1, 0, 1

orbitali de tip p
29
 orbitali
d tip
de i d

n – fixat
l=2
ml = -2,
2, -1,
1, 0, 1, 2

30
n – fixat
f
l=3 orbitali de tip
pf
ml = -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3
31
32
Structura atomului

NUCLEU A 238 (99,9 %)

Z X 92 U

‰ PROTONI mp = 1 u. qp = + e
‰ NEUTRONI mn = 1 u. qn = 0

NOR ELECTRONIC
‰ ELECTRONI me = 1/1835 u. qe = - e

1 u. = 1,66 · 10 -27 kg; e = 1,6 · 10 -1933C

The Museum of Natural History
New York,
York USA

35
Atomul de heliu

36
FORŢ
FOR ŢE INTRAMOLECULARE

¾ LEGĂTURA IONICĂ

¾ LEGĂTURA COVALENTĂ

ENERGIA DE LEGĂ
LEGĂTUR
TURĂ
Ă

||W|| = ENERGIA NECESARĂ RUPERII LEGĂTURII

|W| ↑ Ù STABILITATEA ↑

37
 LEGĂTURA IONICĂ
MECANISM:
Atracţia electrostatică între ioni
1 q1q2
F= ⋅ Legea lui Coulomb
4πε oε r r 2

EXEMPLU:
NaCl Na (Z = 11): 1s2 2s2 2p6 3s1 [Ne] 3s1
Cl (Z = 17): 1s2 2s2 2p6 3s2 3p5 [Ne] 3s2 3p5

ENERGIE DE LEGĂ
LEGĂTUR
TURĂĂ:
10 – 100 kcal/mol (1 cal = 4,18 J)
38
 −1e +
Na ⎯⎯→
⎯ Na ≅ 119 kcal/mol

+1e −
Cl ⎯⎯→
⎯ Cl ≅ – 84 kcal/mol

energia potenţială de interacţiune

electrostatică
l t t ti ă dintre
di t iionii
≅ – 188 kcal/mol

d = 2,76 Å

energia de legătură la NaCl

≅ – 153 kcal/mol

39
CARACTERISTICI:
DURITATE
DU E
TEMPERATURĂ
TEMPERATURĂ DE TOPIRE RIDICATĂ
RIDICATĂ
DISOCIERE ÎN APĂ APĂ εr = 80)
APĂ (PENTRU APĂ

1 q1q2
ÎN AER (εr = 1)) Faer = ⋅ 2
4πε o r

1 q1q2 Faer
ÎN AP
APĂĂ (εr = 80) Fapa = ⋅ 2 =
4πε oε r r 80
40
41
LEGĂTURA COVALENTĂ
MECANISM:
Punere în comun de electroni
TIPURI:

După direcţia de întrepătrundere

• Legătură σ , 10 – 100 kcal/mol
• Legătură π , 30 – 70 kcal/mol
După simetrie
o Legătură polară (atomi diferiţi)
o Legătură
L ă ă nepolară
l ă ((atomii identici)
id i i)
42
43
 EXEMPLE:

legături
g covalente simple:
p
polare: HCl, HF, HBr, NH3, CH4
nepolare:
l H2, Cl2

legături covalente duble: CO2, C2H4 , O2

l ătu i covalente
legături c l nt ttriple:
ipl : C2H2 , N2

legături coordinative: NH444+

45
După
p pparcurgerea
g acestui curs studentul trebuie să:

• cunoască mărimile fundamentale ale Sistemului

Internaţional (SI) respectiv ale Sistemului Tolerat (CGS) şi
unităţile lor de măsură;
• transforme o unitate de măsură în multiplii respectiv
submultiplii acesteia;
• facă diferenţa dintre mărimile scalare şi cele vectoriale;
• cunoască noţiunile
ţ fundamentale legate
g de structura
atomică a substanţei: caracteristici ale nucleului atomic,
distribuţia electronilor în atom şi principiul de excluziune al
l i Pauli;
lui P li;
• surprindă diferenţa între modul de formare a legăturii
i nic respectiv
ionice, sp cti c
covalente;
l nt ;
46
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

• descrie modul de formare a legăturii ionice,

ionice să cunoască
valoarea energiei de legătură, să dea exemple de substanţe
şşi să enumere caracteristicile cristalelor ionice;
• descrie modul de formare a legăturilor covalente, să
g de legătură,
cunoască valoarea energiei g , să dea clasificarea
lor, precizând exemple din fiecare clasă;

47
CURSUL 2

Forţe intermoleculare.
Apa.
Apa

1
FORŢ
FOR ŢE INTERMOLECULARE
rază de acţiune d≈ 3–4Å
energie de interacţiune 0,5 – 10 kcal/mol
FORŢE DE TIP VAN DER WAALS
r r r
F = Fatractie
i + Frespingere
i

A B
U (r ) = − 6 + 12 (LENNARD - JONES)
r r

termen repulsiv

termen atractiv 3
http://phet.colorado.edu/index.php

4
 FORŢE DE TIP ELECTROSTATIC
Ion
I – Ion
I
energia potenţială de interacţiune 1 qQ
U ii (r ) = ⋅
electrostatică ion – ion 4πε oε r r

Ion – Dipol
+q
q μ = q⋅d (moment electric dipolar)

[ μ ]C .G .S . = 1 D (D
(Debye)
b )
d
[ μ ]S .I . = 1 C ⋅ m
-q
P t Debye
Peter D b
1936 – Premiul Nobel în Chimie (1884 – 1966) 5
 Deducerea formulei
(facultativ)
facultativ)

qQ 1
F =k⋅ k=
r2 4πε oε r

rB
qQ ⎛1 1⎞ nu depinde de
LA→ B d = k q Q⎜⎜ − ⎟⎟
= k ∫ 2 dr
rA r ⎝ rA rB ⎠ traiectorie

teorema variaţiei energiei

ΔU = U B − U A = − LA→ B potenţiale
1 qQ
U ii (r ) = ⋅
4πε oε r r 6
 moleculă biatomică nepolară
p

moleculă biatomică polară

moment electric dipolar permanent

moleculă polară fără moment

electric dipolar permanent
7
Dipol electric

Interacţţiune ion – dipol

Interac p

energia potenţială de interacţiune electrostatică ion – dipol

1 Qμ r r
U id (r ) = − ⋅ 2 ⋅ cosθ θ − unghiul dintre μ si r
4πε oε r r 8
 Deducerea formulei
(facultativ)
facultativ)

−qQ qQ
U id = U − qQ + U qQ = k +k =
d d
r− r+
2 2
Qqd Qμ
= −k 2
≅ −k 2
d r
r −
2
4 9
Exemplu:: hidratarea ionilor
Exemplu

în soluţiile apoase ale

cristalelor ionice

Tăria interacţiunii ion – dipol depinde de:

• momentul electric dipolar ⎛ 1 ⎞
• densitatea de sarcină electrică ρ = ρ⎜ 3 ⎟
⎝R ⎠

protonul H+ se g
p găseşte
ş în soluţiile
ţ apoase
p
în exclusivitate în stare hidratată RH + = 0,8810fm
Cifre
f de coordinaţie:
ţ

Na+ – 8,
K+ – 4,
Cl– – 2,
2
Ca2+ – 10

11
hidratarea ionilor
12
 Dipol – Dipol
energia
i potenţială
t ţi lă de
d interacţiune
i t ţi electrostatică
l t t ti ă dipol–dipol
di l di l

1 μ1μ 2
U dd (r ) = ⋅ ⋅ f (θ )
4πε oε r r 3

Exemplu:: legă
Exemplu legătura de hidrogen
Tăria legăturii de hidrogen depinde de:
• presiune
• temperatură
• electronegativitate

N---H 1,9 kcal/mol

electronegativitatea
O - - - H (în
(în apă
apă)) 4,3 kcal/mol
F---H 40 kcal/mol creşt
creşte
e
13
 APA
“Water is life’s matter and matrix, mother and
medium.. There is no life without water.
medium water.”
(Albert Szent – Gy
Gyö
örgyi
rgyi))

Lichidul cel mai răsp

spâ
pândit ((75 %))

1937 - Premiul Nobel în Fiziologie şi Medicină

Albert S
Alb Szent – Györgyi
G i
1893 - 1986 16
 “Discovery is seeing what everybody
else has seen, and thinking
g what
nobody else has thought.”

Bruno Straub
1914 - 1996

Biological Research Center Szeged

STRUCTURA ATOMICĂ
ATOMICĂ

17
1 2 3 16 17 18
1H, 1H , 1H 6 x 3 = 18 8 O, 8 O, 8O

TIPURI

Izotopomeri ai apei

apa uşoară (H2O)

apa
p s mi
semigrea (HDO sau
s u 1H2HO)
apa grea (D2O sau 2H2O)
apa hipergrea (T2O sau 3H2O)
apa conţinând oxigenul greu (H218O)
apa dublu marcată (D218O) 18
Apa semigrea apare în natură în proporţie de 1 : 3200

Apa
p grea:
g
o 1 : 41 milioane molecule
o f
folosită în reactoarele nucleare
o ingerată în cantităţi mari are efecte toxice
o temperatura de îngheţare de 3,82oC
o densitatea 1,1056 g/cm3 (20oC)
o temperatura la care densitatea e maximă 11,6
11 6oC
o vâscozitatea 1,25 cP

Apa dublu marcată se foloseşte în practică în

determinarea vitezei metabolice

19
STRUCTURA ELECTRONICĂ
ELECTRONICĂ

H (Z = 1): 1s1 O (Z = 8): 1s2 2s2 2px2 2py1 2pz1

electronii de pe orbitalii 2s şi 2px ai atomului de O –

electroni neparticipanţi;
electronii de pe orbitalii 2py şi 2pz ai atomului de O –
implicaţi
p ţ în legăturile
g covalente;
electronul de pe orbitalul 1s al atomului de H –
se găseşte mai aproape de O20
hibridizare sp
21
3
22
LEGĂ
LEGĂTURI DE HIDROGEN

τ ∼10–12 s

http://www.youtube.com/watch?v=gmjLXrMaFTg&feature=related
23
24
 PROPRIETĂŢ
PROPRIET ĂŢI
I FIZICE

‰ ST
STĂ
ĂRI DE AGREGARE
– SOLID
SOLIDĂĂ (t < 0 0C)
– LICHID
LICHIDĂĂ ((0 – 1000C)) (p = 1 atm))
– GAZOAS
GAZOASĂ Ă (t > 100 0C)

‰ CĂLDUR
LDURĂĂ SPECIFIC
SPECIFICĂ
Ă
Q = m ⋅ c ⋅ ΔT
4185 J / kg · K (foarte mare)

¾ moderator al climei terestre

¾ împiedică supraîncălzirea ţesuturilor

25
 legătura de hidrogen: 4,3 kcal/mol

‰ CĂLDURI LATENTE SPECIFICE:

SPECIFICE
Æ de topire 340.000 J / kg Qt = m ⋅ λ t
Æ de vaporizare 2.250.000 J / kg
26
‰ DENSITATE
¾ ghea
gheaţă
h ţă ă (0 0C )): 0,92
0 92 g/cm
/ 3
apă
apă (3,98 0C): 1 g/cm3
(importanţă ecologică
ecologică))
¾ densitatea apei creşte în intervalul (0 – 3,98oC)
(anomalia densităţii apei
apei))

ρ0
ρ=
1 + γ (t − t0 )

27
28
 ‰ PERMITIVITATE ELECTRICĂ
ELECTRICĂ RELATIVĂ:
RELATIVĂ:
εr = 80 (mare)
(apa
( p este un bun solvent al cristalelor ionice))

1 q1q2
Faer = ⋅ 2
4πε o r

1 q1q2 Faer
Fapa = ⋅ 2 =
4πε oε r r 80
29
‰ TENSIUNE SUPERFICIALĂ
SUPERFICIALĂ
σ = 72,8 mN
mN/m
/m ((dyn
dyn/cm)
/cm)

‰ PROPRIETĂŢIĂ ELECTRICE
9 rezistivitate electrică mare: ρ25 = 182·10 3 Ω·m
9 conductivitate electrică mică: σ25 = 5,5·10 –6 Ω –1·m –1

9 pot fi îmbunătăţite prin dizolvarea de substanţe

ionice

‰ PROPRIETĂŢI DE SOLVENT
¾ substanţe
ţ hidrofile: compuşi
p ionici şi polari
p
¾ substanţe hidrofobe: lipide

‰ CARACTER AMFOTER
30
A se citi din cartea de curs:

Efecte ale solviţilor asupra structurii moleculare a apei

Rolul biologic
g al apei
p şi repartiţia
p ţ ei în organism
g

Aportul şi eliminarea de apă din organism

32
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:
• definească dipolul electric şi să scrie formula momentului
electric dipolar, precizând unitatea sa de măsură;
• identifice tipurile de forţe intermoleculare, să compare
tăria acestora, să cunoască expresia matematică a energiei
potenţiale
t ţi l ded interacţiune
i t ţi corespunzătoare
ăt fi ă i tip;
fiecărui ti
• explice efectul de hidratare a ionilor în soluţii apoase;
• definească legătura de hidrogen şi să enumere factorii de
care depinde tăria acesteia.

33
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:
• descrie structura atomică şi electronică a moleculei de apă;
• enumere proprietăţile fizice ale apei şi să explice
importanţa lor biologică;
• descrie caracterul dinamic al legăturilor de hidrogen
formate între moleculele de apă;
• surprindă rolul legăturilor de hidrogen în definirea
proprietăţilor fizice ale apei;
• descrie influenţa diferitelor categorii de solviţi asupra
structurii moleculare a apei;
• enumere rolurile biologice ale apei;
• definească
d fi ă echilibrul,
hilib l respectiv
i dezechilibrele
d hilib l hidrice
hid i şii să
ă
precizeze cum se manifestă acestea;
• enumere şii descrie
d i cantitativ
tit ti căile
ăil de
d ingerare,
i respectiv
ti
eliminare de apă din organism.
34
 CURSUL 3

E
ECHILIBRE
B E DE
E DIZOLVARE
E

1
 Soluţii:: definiţie
Soluţii definiţie,, compoziţie
compoziţie,, exemple

¾ mediu dispersant
p (solvent)
( )
Soluţia
l i
¾ fază dispersată (solut, solvit)

Avantaje practice ale soluţiilor:

soluţiilor:

o locul de desfăşurare a majorităţii reacţiilor chimice

chimice;;
op
puncte de topire
topire/
p /solidificare mai scăzute decât solventul p
pur;;
pur
o proprietăţi fizice diferite de ale solventului
solventului..

2
gaz sau solid dizolvat în lichid
aceeaşii stare de
d agregare
⇒ solvent = lichidul
⇒ solvent
l = componentull
care predomină cantitativ

Soluţie Stare de agregare Descriere

aer gazoasă amestec de gaze
sifon lichidă CO2 dizolvat în apă
p
saramură lichidă NaCl dizolvată în apă
amalgam solidă Hg (lichid) şi Ag
(solid)

soluţie
l llichidă
h dă obţinută
b ăddin
mixarea a două solide
3
Caracterizarea compoziţiei
p ţ unei soluţii
ţ

C lit ti
Calitativ: ¾ soluţii diluate (conţin relativ
puţină substanţă dizolvată)
¾ soluţii concentrate (conţin
relativ multă substanţă dizolvată)

Exemple: HCl – 37%; H2SO4 – 98%

Cantitativ: ¾ concentraţie = cantitatea

de substanţă dizolvată într-o
cantitate dată de soluţie (sau
solvent)
4
Concentraţia procentuală de masă

md
c% w/w = ⋅ 100 (% w/w)
m
Concentraţia procentuală de volum

Vd
c% v/v = ⋅ 100 (% v/v)
V
Concentraţia molară

νd md ( g )
c= =
V ⎛ g ⎞ (mol/L) sau M
μd ⎜ ⎟ ⋅ V (L)
⎝ mol ⎠
[NaCl] = concentraţia molară de NaCl 5
6
 Exerciţii

1. Să se calculeze concentraţia molară a unei soluţii de volum

Vs = 100 mL care conţine dizolvată md = 40 mg NaOH
(Md = 40 g/mol).
(Răspuns: 10-2 M)
2. Ce volum de apapăă şi de soluţie stoc de NaCl cu concentraţia cs
= 5% sunt necesare pentru a prepara un litruli d ser fiziologic
de fi i l i
(soluţie apoas
apoasă
ă de NaCl cu concentraţia c = 0,9%)? Diluate
fiind,, densitatea acestor soluţii este aproximativ egal
fiind egală
ă cu
densitatea apei
apei..
(Răspuns: Vs = 0,18 L; Va = 0,82 L)
3. Să se calculeze concentraţia ţ molară
molară a serului f fiziologic
g
(solutie apoasă
apoasă de 0,9% NaCl
NaCl)). Masa molară
molară a NaCl este
M = 58
58,,5 g/mol
g/mol..
(Răspuns: 70,15 M)
Electroliţi, neeelectroliţi

Teoria ionică a soluţiilor (Svante Arrhenius, 1887)

ELECTROLIŢI 1903 – Premiul Nobel ((Chimie))

substanţe care la dizolvarea în apă disociază în ioni

Tipuri:
electroliţi tari
electroliţi slabi

8
Electroliţi tari

la dizolvarea în apă disociază total în ioni

¾ Acizi tari
tari:: HClO4, HI, HBr,
HBr, H2SO4 (faţă de
primul proton),
proton) HCl etc
¾ Baze tari
tari:: KOH, Ba(OH)
Ba(OH)2, CsOH,
CsOH, NaOH etc
¾ Săruri
Săruri:: AgCl,
AgCl, NaCl,
NaCl, NaHCO3, CH3COOK etc

Electroliţi slabi

la dizolvarea în apă disociază parţial în ioni

¾ Acizi slabi
slabi:: CH3COOH, H2CO3, H3PO4 etc
¾ Baze slabe
slabe:: NH3, H2O etc 9
Observaţie:
Observaţie: Reacţiile de disociere în ioni ale electroliţilor
tari sunt ireversibile !!! 10
11
Observaţie:
Observaţie: Reacţiile de disociere în ioni ale electroliţilor
slabi sunt reversibile !!!

Neelectroliţi

la dizolvarea în apă nu disociază în ioni

‰ glucoza
‰ ureea
12
Legea acţiunii maselor

⎯⎯→ CH ( g ) + H O ( g )
k1
CO ( g ) + 3 H 2 ( g ) ←⎯⎯ 4 2
2 k

14
Cato Guldberg, Peter Waage (1867)
Reacţie chimică reversibilă:

⎯⎯→ ν A + ν A
k1
ν 1 A1 + ν 2 A2
←⎯⎯
k
3 3 4 4
2

Constanta de
d echilibru:
hlb

ν3 ν4
c 3 c4
K c = ν1 ν 2
c1 c2

‰ interpretarea calitativă a desfăşurării reacţiei;

‰ precizarea sensului de desfăşurare a reacţiei;
‰ calculul concentraţiilor de echilibru.
15
Reacţie reversibilă cu atingerea stării de echilibru dinamic

16
Reacţie ireversibilă rapidă

17
Solubilitatea

A (pur
(pur)) ↔ A (solu
(soluţ
l ţie
i )
ie)

[ A]solutie
Kc =
[ A]pur

[ A]pur = const.

K c = [ A]solutie = s A
18
Variaţia cu temperatura a solubilităţii unor compuşi ionici
19
 T mare ⇒ agitaţie termică ă puternică
ă⇒
probabilitate mare de dislocare a
moleculelor de solut din stare cristalină

http://phet.colorado.edu/index.php

procese de dizolvare
dizolvare::
- exoterme (NaOH,
NaOH, CaCl2, MgSO4)
- endoterme
d t (NH4NO3)
20
 o Nesaturate

Soluţii: o Saturate
o Suprasaturate

Ex: Na2S2O3 s(20oC) = 500 g/L

s(100oC) = 2300 g/L

21
Produs de solubilitate

AB (pur) ↔ A+ + B- (solutie)
+ −
K c = [ A ]solutie
l ti ⋅ [ B ]solutie
l ti = PAB

o Ex: Formarea calculilor renali

22
Formulă chimică Produs de solubilitate
(M2)
CH3COOAg 2·10 – 3
MgCO3 10 – 5
CaSO4 2,4·10 – 5
BaSO
SO4 1 1 10 – 10
1,1·10
AgCl 1,8·10 – 10
CuS 6·10 – 36
HgS 10 – 52
1 6·10
1,6

23
o Efectul de ion comun
Exemplu
C CO3 = ?
sCaCO −9
a)) În
Î apă
ă PCaCO3 = 3,8 ⋅ 10 M 2

b)) În Na2CO3 0,1

, M

a) În apă
2+ 2−
CaCO 3 ⎯
⎯→→ Ca + CO 3

Dizolvarea are loc până când

când::
2+ 2−
[Ca ] ⋅ [CO ] = PCaCO3
3

s1 s1
−5
s1 = PCaCO 3 = 6,1 ⋅ 10 24M
b) În Na2CO3 0,1 M

⎯→ 2 Na + + CO32−
Na 2CO3 ⎯

[CO32− ]1 = [ Na 2CO3 ] = 0,1 M

Dizolvarea are loc până când:

[Ca 2+ ]⋅ [CO32− ]total = PCaCO3

s2 s2+[CO32-]1
−8
s2 = 3,8 ⋅ 10 M (soluţia ecuaţiei de gradul II)

−5
s1 = PCaCO 3 = 6,1 ⋅ 10 25M
Solubilitatea gazelor

A (gaz) ↔ A (soluţie)
[gaz]solutie sgaz
KH = l ti
=
pgaz pgaz

sgaz = K H ⋅ pgaz o Legea lui Henry

26
o Solubilitatea gazelor creşte cu creşterea presiunii
dependenţa
p ţ de p
presiune a solubilităţii
ţ g gazelor
28
o Solubilitatea gazelor scade cu creşterea temperaturii

Efecte ale modificării presiunii asupra solubilităţii gazelor

gazelor::
- scafandrii de mare adâncime
- anestezice aflate în stare gazoasă 29
o Coeficientul lui Bunsen:

α=
( numar volume gaz )
(1 volum solutie )
Ex: α (CO2) = 0,52; α (O2) = 0,024

pgaz ⋅ Vgaz = ν gaz R T :V

pggaz α ggaz
sgaz = α gaz = K H R T
RT
30
o Aplica
Aplicaţţii ale legii lui Henry

31
Repartiţia unei substanţe între doi solvenţi

A (solvent β) ↔ A (solvent α)

• Coeficient de partiţie:
[ A]α
Kc = = Pα:β
[ A]β

• Octanol
Octanol: C8H17OH (similitudini cu lipidele)

[AA]]oct
Poct :apa =
[ A]
A]apa
32
• Clasificarea solviţilor:

- Hidrofili: p <1
Poctanol:apa

- Hidrofobi:
Hid f bi Poctanol:apa > 1

33
S di individual
Studiu i di id l

Mihalaş et al., Curs de Biofizică,

Mihalaş Biofizică, Editura Eurobit
Eurobit,,
Timişşoara
Timi oara,, p. 51
51--52
52:
Concentraţii:: problemele 1 şi 4
Concentraţii
Solubilitatea gazelor
gazelor:: problema 1
Repartiţia unei substanţe între doi solvenţi
solvenţi:: problema 1

34
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să
să::
• cunoască definiţia şi compoziţia unei soluţii,
soluţii dând exemple;
• caracterizeze calitativ o soluţie;
• scrie formulele de definiţie pentru concentraţia procentuală
de masă, de volum şi concentraţia molară şi să aplice aceste
formule în rezolvările de probleme;
• caracterizeze evoluţia în timp a unei reacţii chimice
reversibile;
• scrie expresia matematică a legii acţiunii maselor;
• definească electroliţii şi neelectroliţii, dând exemple de clase
de substanţe din fiecare tip;
• definească solubilitatea unei substanţeţ într-un solvent şşi să
identifice factorii de care depinde aceasta;
• cunoască noţiuni
ţ legate
g de dizolvarea electroliţilor
ţ respectiv
p
gazelor într-un solvent;
• descrie repartiţia
p ţ unei substanţe ţ între doi solvenţi ţ
nemiscibili. 35
 CURSUL 4

ECHILIBRE
ACIDO – BAZICE

1
Disocierea apei

2 H2O ↔ H3O+ + OH- H3O+ ≡ H+

• PRODUS IONIC AL APEI:
+ − −14
K c = [ H ] ⋅ [OH ] = PH 2O = 10 2
M ( 25 C ) o

+ − −7
• ÎN APA PURĂ [ H ] = [OH ] = PH 2O = 10 M

+ −7
• ÎNTR
NTR-
-O SOLUŢIE ACIDĂ
ACIDĂ [ H ] > 10 M
+ −7
• ÎNTR
NTR-
-O SOLUŢIE BAZICĂ
BAZICĂ [ H ] < 10 2M
APLICAŢIE

Să se precizeze natura unei soluţii care conţine

conţine::
a) [OH –] = 10 –5 M
b) [H +] = 10 –4 M
c) [OH –] = 10 –2 M

PH 2O −14
+ 10 −9
a) [H ] = −
= −5
= 10 M
[OH ] 10

+ −7
[ H ] < 10 M soluţie bazică

3
H2SO4, HNO3 ((1300))
acidus = acru (latină)

TEORIA ARRHENIUS (1890)

“Acidul este o substanţă care produce

ioni de hidrogen când este dizolvată în apă
apă”

“Baza
Baza este o substanţă care produce
ioni hidroxil când este dizolvată în apă”

TEORIA BRØNSTED – LOWRY (1923)

Acid = substanţă capabilă să cedeze protoni (HCl)

Bază = substanţă capabilă să accepte protoni (NH

4 3)
Forme ionice ale unui acid

⎯
⎯→ − +
HA + H 2O ←
⎯⎯ A + H 3O

P – formă protonată D – formă deprotonată

(acid)
( id) (baza
b conjugată)
conjugată
j tă)
tă)

Acid Bază conjugată + −

[ H ][ A ]
H2O OH – Ka =
[HA]
H2CO3 HCO3–
Ka - constantă de
NH4+ NH3 aciditate
CH3COOH CH3COO –
5
Tăria unui acid

− +
HCl + H 2O Cl + H 3O
− +
CH 3COOH + H 2O CH 3COO + H 3O

Acid tare Acid slab

echilibru deplasat echilibru deplasat
puternic spre dreapta puternic spre stânga
bază conjugată
j g slabă bază conjugată
j g tare
Ka
Ka > 1 (valoare
(valoare mare) Ka < 1 (valoare
(valoare mică)
mică)

6
Noţiunea de pH

• PENTRU
E ORICE
E SOLUŢIE
E APOASĂ
APOASĂ:

+
pH = − lg [ H ]
−
OH = − lg
pOH l [OH ]

• RELAŢIA DINTRE pH ŞI pOH (25oC)

C):

pH + pOH = 14

(SØ
(S ØRENSEN, 1909) 7
 + − −14
[ H ] ⋅ [OH ] = 10 − lgg
+ − −14
− lg [ H ] − lg [OH ] = − lg 10

pH + pOH = 14

Exprimarea [H+] într-o soluţie cu pH cunoscut

+ +
pH = − lg [ H ] lg [ H ] = − pH
+ − pH
[ H ] = 10 8
Funcţia logaritmică

b log b x
=x b – baza logaritmului (b > 0, b ≠ 1)
x – argument x > 0

log b x = y ≡ b =x
y

Logaritmi uzuali

log10 x = lg x logaritm zecimal

log 2 x logaritm in baza 2

log e x = ln x logaritm natural

9
Proprietăţi ale funcţiei logaritmice

1) log c ( a ⋅ b) = log c a + log c b

⎛a⎞
l c ⎜ ⎟ = log
2) log l c a − log
l cb
⎝b⎠

3) log c ( a ) = b ⋅ log c a
b

loggc a
4) logc ( a ) =
b
b
5) log c c = 1
6) log c 1 =10
0
Scara pH

[ H+ ] 100 . . . . 10 -7 . . . . 10 - 14

pH 0 .... 7 .... 14

pOH 14 . . . . 7 .... 0

NEUTRU

ACID BAZIC 11
9 pH = 7 (soluţie neutră)
9 pH
H < 7 ((soluţie
l acidă)
dă)
9 pH > 7 (soluţie bazică)

creşterea concentraţiei [H+] determină scăderea pH – ului

+
pH = − lg [ H ]
Obs.

modificarea p
pH – ului cu 1 unitate corespunde
p modificării
concentraţiei [H+] cu 1 ordin de mărime
Obs.
+
ppH ' = ppH + 1 [H ]
+
= 10
[ H ]' 12
pH – ul soluţiilor
p ţ de acizi tari

(Principiul
p lui LE CHATELIER))

2 H2O ↔ H3O+ + OH-

+ − −7
[ H ] = [OH ] = 10 M

+ − −14
[ H ] ⋅ [OH ] = 10 M 2

EXCEPŢIE FĂCÂND SOLUŢIILE FOARTE DILUATE,

DILUATE
DISOCIEREA APEI SE NEGLIJEAZĂ 13
Calculul p
pH – ului soluţiilor
ţ de acizi tari

– +
HA → A + H pH = − lg [ H ]+

Iniţial:
Iniţ c 0 0
Final: 0 c c

+
pH = − lg [ H ] = − lg c

Exemple: HClO4, HI, HBr,

Exemple: HBr, H2SO4 (pentru primul
proton),
t ) HCl
HCl,, HNO3
14
 pH – ul soluţiilor
p ţ de baze tari

Calculul pH – ului soluţiilor de baze tari

+ –
BOH → B + OH
Iniţiall:
Iniţ c 0 0
Final: 0 c c
−
ppOH = − lgg [OH ] = − lgg c
pH = 14 − pOH
EXEMPLE: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Ba(OH)2 17
Soluţiile sărurilor provenite dintr
dintr--un acid tare şi o bază tare
pH = 7 (soluţii neutre)
Exemple:
p NaCl, KCl, NaNO3, KNO3, NaI, KI, CaCl2 etc.

Soluţiile sărurilor provenite dintr-

dintr-un acid tare şi o bază slabă
pH < 7 (soluţii acide)
Exemple: NH4Cl, NH4NO3, etc.

Aplicaţie (facultativ
facultativ):
):
Să se calculeze pH – ul unei soluţii de NH4Cl de concentraţie
0,1 M dacă
d ă pentru NH4+ constanta de d aciditate
d are valoarea
l
Ka = 5,56·10 –10.
20
Soluţiile sărurilor provenite dintr
dintr--un acid slab şi o bază tare
pH > 7 ((soluţii
p soluţii
ţ bazice
bazice))
Exemple:: NaHCO3, CH3COONa, KCN, NaF,
Exemple NaF, KF, NaCN etc.

Soluţiile sărurilor provenite dintr

dintr--un acid slab şi o bază slabă
soluţii neutre dacă Ka = Kb
acide, dacă Ka > Kb
b
bazice,
i d
dacă
ă Ka
K < Kb

21
 pH – ul soluţiilor
p ţ de acizi slabi

-
HA ↔ A + H +
I
Ini
Iniţ
iţial
iţ i l: c 0 0
Final: c–x x x

+ −
LEGEA ACŢIUNII [ H ]⋅[ A ] x 2
MASELOR Ka = =
[ HA] c−x
22
x≅0 ⇒ c−x≅c
CH3COOH
c=1M c = 10 –3 M
pH = 2,38
2 38 pH = 3,91
3 91
CH3COOH 99,59 % CH3COOH 87,78 %
CH3COO– 0,41 % CH3COO– 12,22 %

H2CO3
c=1M c = 10 –3 M
pH = 3,18 pH = 4,69
H2CO3 99,93 % H2CO3 97,95 %
HCO3– 0,066 % HCO3– 2,052 %
CO32– 5,6·10 –9 % CO32– 5,6·10 –6 % 23
Substanţa
Substan a Formula Ka pKa
Acid CH3COOH 1,7 · 10-5 4,8
acetic
Acid H2CO3 4,3 · 10-7 6,1
carbonic 4 8 · 10-11
4,8 10,2
10 2
Acid H3PO4 6,9 · 10-3 2,1
f f i
fosforic 6,2 · 10-8 7,2
, · 10-13
4,8 ,
12,3
ACIZI POLIBAZICI pK a = − lg K a

TREAPTA I ⎯⎯
H 2CO3 ←
←⎯→
⎯ HCO3
−
+ H +
ppK1 = 6,1
,

TREAPTA II ⎯⎯
→
HCO3− ←⎯
⎯ CO3
2−
+ H +
pK 2 = 10,
10 2
25
Calculul pH – ului soluţiilor de acizi slabi
-
HA ↔ A + H +
A. Se cunosc [HA] şi pKa

+ 2
[H ] pK a − lg [ HA]
Ka = ⇒ pH =
[ HA] 2
B. Se cunosc [HA], [A –
] şi pKa
+ −
[ H ]⋅[ A ] [ D]
Ka = ⇒ pH = pK a + lg
[ HA] [ P]
FORMULA HENDERSON - HASSELBALCH 26
Forma ionică predominantă
p

[ D]
p = pK
pH p a + lgg
[ P]

pH < pK a ⇒ [ D] < [ P]
DACĂ pH = pK a ⇒ [ D] = [ P]
pH > pK a ⇒ [ D] > [ P]

lg x < 0 ⇒ x <1 27
 –
CH3COOH ↔ H + CH3COO
+

pKa = 4,8
pH
–
CH3COOH CH3COO
(forma protonată
protonată) (forma deprotonată)
deprotonată)

Pentru pH < pKa predomină CH3COOH

–
Pentru pH > pKa predomină CH3COO
28
EXEMPLU
−
[ HCO ]3
=? pH = 7,4
p pK 1 = 6,1
p
[ H 2CO3 ]

− +
H 2CO3 ←
⎯→ HCO + H 3 pK 1 = 6,1
−
[ HCO ]
[HCO
pH = pK 1 + lg 3
[ H 2CO3 ]

−
[ HCO ] pH − pK 1
3
= 10 = 20
[ H 2CO3 ] 29
 K 1 = 2,1
pK K 2 = 7, 2
pK K 3 = 12,3
pK

30
Soluţii
ţ tampon
p

• DEFINIŢIE

• MENŢIN CONSTANT pH – UL

• COMPOZIŢIE:
– ACID SLAB (A) + SAREA SA (S)
– BAZ
BAZĂĂ SLAB
SLABĂĂ (B) + SAREA SA (S)

• DISOCIERE: A, B – PARŢIAL, S – TOTAL

31
Calculul pH – ului sistemelor tampon

[ D] FORMULA HENDERSON –
H = pK
pH K a + lg
l
[ P] HASSELBALCH

ΔV
• CAPACITATE DE TAMPONARE: i=
ΔpH

Observaţie:
Observaţie:
Capacitatea
p de tamponare
p este optimă
p la introducerea
sistemului tampon într-
într-un mediu având pH – ul apropiat
de valoarea pKa a acidului slab.
slab
32
• SISTEME TAMPON ALE SÂ
SÂNGELUI:
–
¾ H2CO3 + HCO3
– 2–
¾ H2PO4 + HPO4

¾ Hb acid
acidăă + hemoglobinat de K
−
[ HCO ] ppH − ppK 1
3
= 10 = 20
[ H 2CO3 ]

[H2CO3] controlată prin procesul de respiraţie

[HCO3–] reglată prin eliminare pe cale renală

33
 pK 3 = 12,3

pK 2 = 7,2
pK 1 = 2,1

36
pH – ul unor medii biologice

• SÂNGE: 7,38
7 38 – 7,43
7 43

• MEDIU INTRACELULAR: 6,9 – 7,0

• SUC GASTRIC: 1 – 2
• SALIVĂ:
Ă 7,1 – 7,4

• SUC PANCREATIC: 8 – 9
• URIN
URINĂĂ: 5,8 – 6,2

• UMOARE APOASĂ, LIMFĂ: 7,9

• ACIZI BILIARI: 3,8
3 8 – 4,3
4 3

37
38
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

• scrie formula de definiţie a produsului ionic al apei;

• definească pH – ul şi pOH – ul unei soluţii şi să scrie relaţia
de legătură între cele două mărimi;
• reprezinte scara pH, delimitând domeniile sale;
• aplice în probleme procedura de calcul a pH – ului unei soluţii
de acid tare;
• aplice
li înî probleme
bl procedura
d d calcul
de l l a pH
H – ului
l i uneii soluţii
l ii
de bază tare;
• definească şi să descrie compoziţia unui sistem tampon;
• calculeze pH – ul unui sistem tampon,
tampon să dea exemple de
sisteme tampon sanguine şi să cunoască valorile pH – ului unor
medii biologice.
39
CURSUL 5

SISTEME
TEME DISPERSE
D PER E
pH – UL IZOELECTRIC AL PROTEINELOR

CARACTER AMFOTER:
) GRUP
GRUPĂRI
ĂRI CARBOXIL ((–– COOH)
t t acid)
(comportament id)
) GRUPĂRI AMINO ((–– NH2)
(comportament bazic)
bazic)

⎯⎯
→
− COOH ←⎯ −
⎯ − COO + H
+

− NH 2 + H + ⎯⎯
→ +
⎯ − NH 3
←⎯
SEMNUL SARCINII ELECTRICE DEPINDE DE p
pH

DEFINIŢIE (pI
(pI sau pHi):

DETERMINARE EXPERIMENTALĂ: ELECTROFOREZĂ

PRECIZAREA SEMNULUI SARCINII ELECTRICE Z:

) p
pH < p
pI ⇒ Z > 0
) pH = pI ⇒ Z = 0
) pH > pI ⇒ Z < 0
1. pH < pI (mediu acid; [H+] - mare)

⎯⎯
→
− COOH ←⎯ −
⎯ − COO + H
+

Probabilitate mic
mică
ă de deprotonare

− NH 2 + H + ⎯⎯
←⎯
← → +
⎯ − NH 3
Probabilitate mare de protonare

Z>0
2. pH > pI (mediu bazic; [H+] - mic
mică
ă)

⎯⎯
→
− COOH ←⎯ −
⎯ − COO + H
+

Probabilitate mare de deprotonare

− NH 2 + H + ⎯⎯
→ +
⎯ − NH 3
←⎯
Probabilitate mică
mică de protonare

Z<0
 Z>0 Z=0 Z<0
pH
(NH3+)x pI (NH2)x
R R
(COOH)y (COO –)y
DETERMINARE PRIN ELECTROFOREZĂ
ELECTROFOREZĂ
Clasificarea soluţiilor în funcţie de
• masa moleculară (M) şi
• diametrul (Ф)) al particulelor fazei dispersate

MOLECULARE: M < 10 3 Da,,

Ф < 10 Å
COLOIDALE: 10 3 Da < M < 10 8 Da,
10 Å< Ф < 10 3 Å
SUSPENSII: M > 10 8 Da,
Ф > 10 3 Å
 ‰ SOLU
SOLUŢ
ŢII MOLECULARE:
- NU SUNT REŢ
REŢINUTE DE FILTRE;
- NU SEDIMENTEAZĂ;
- DIFUZEAZĂ UŞ
UŞOR;
- SUNT OPTIC VIDE.

‰ SOLU
SOLUŢ
ŢII COLOIDALE:
- VIZIBILE LA ULTRAMICROSCOP;
- FENOMENE INTERFACIALE;
- COAGULARE;
- ELECTROFOREZĂ.
‰ SUSPENSII
SUSPENSII::
- VIZIBILE LA MICROSCOPUL OPTIC;
- SEDIMENTEAZĂ;
- SUNT REŢ
REŢINUTE PRIN FILTRARE.
a) Să se precizeze tipul unei soluţii (moleculară, coloidală sau
suspensie)
i ) care conţine
i didizolvate:
l
CaCl2 (M1 = 111 g/mol)
NaOH (M2 = 40 g/mol)
C6H12O6 (M3 = 180 g/mol).
b) Se modifică tipul soluţiei dacă în ea se introduc macromolecule
proteice având M4 = 55 kDa?
c) Dar dacă se adaugă bacterii cu diametrul Ф = 8 μm ?
PROPRIETĂ
PROPRIETĂŢI ALE SOLUŢIILOR COLOIDALE

► MI
MIŞŞCAREA BROWNIANĂ
BROWNIANĂ
T ↑ ⇒ v ↑

► COAGULAREA
pH = pI ⇒ Z = 0 ⇒ FR = 0
(separarea unei proteine dintr
dintr--un amestec
amestec))

(ovalbumina
ovalbumina)) (caseina
caseina))
 ► EFECTUL TYNDALL – FARADAY

k⋅ n ⋅ V 2
⎧α = 4 Φ << λ
I = I0 ⎨
⎩α = 0 Φ ≈ λ
α
λ

John Tyndall
Împrăştierea Rayleigh
► SEDIMENTAREA ŞI ULTRACENTRIFUGAREA
The Svedberg
 Fcf = m ⋅ ω ⋅ R = m ⋅ (2 π ν ) ⋅ R
2 2

RT s
M=
⎛ ρs ⎞
D⎜⎜ 1 − ⎟⎟
⎝ ρd ⎠

m t dă de
metodă d separare
p a particulelor
p ti l l fazei
f i dispersate
di p t
după masa moleculară
SCHIMBĂ
SCHIMB ĂRI DE STARE
STARE ÎN SOLUŢIILE COLOIDALE
SOL – PROPRIET
PROPRIETĂ
ĂŢI DE LICHID
GEL
‰ NU CURGE
‰ ELASTIC LA DEFORMĂ
DEFORMĂRI MICI
‰ PLASTIC LA DEFORMĂ
DEFORMĂRI MARI
‰ CONDUCTIBILITATE ELECTRICĂ
ELECTRICĂ BUN
BUNĂ
Ă
‰ MEDIU IDEAL PENTRU
PENTRU REACŢ
REACŢII
‰ PERMITE DIFUZIA
‰ NU PERMITE CONVECŢ
CONVECŢIA

PRECIPITAT – PROPRIET
PROPRIETĂĂŢI DE SOLID
CITOPLASMA

ÎNTRE SOL ŞI GEL

SOLUŢIE MOLECULARĂ
SOLUŢ MOLECULARĂ:
mici microioni)
(molecule mici,

SOLUŢIE COLOIDALĂ
SOLU COLOIDALĂ:
(macromolecule proteice)
proteice)

SUSPENSIE:
(
(organite celulare
celulare)
l l )
PREPARAREA ŞI PURIFICAREA SOLUŢIILOR
COLOIDALE

PREPARAREA:

– DIZOLVARE (COLOIZI LIOFILI)

– OPERAŢII SUPLIMENTARE (COLOIZI LIOFOBI):

TRATAMENT CU ULTRASUNETE
AGITARE MECANICĂ
MECANICĂ PUTERNIC
PUTERNICĂ
Ă
ADĂ
AD ĂUGARE DE AGENŢI TENSIOACTIVI
PURIFICAREA:

FILTRAREA

ULTRAFILTRAREA

DIALIZA (DIALIZA EXTRARENALĂ)

ELECTRODIALIZA
 FILTRAREA

Permite separarea
P
particulelor în
suspensie
DIALIZA
DIALIZA EXTRARENALĂ
EXTRARENALĂ
 ELECTRODIALIZA

Permite eliminarea rapidă a ionilor

 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să
să::

• definească pH – ul izoelectric al unei proteine şi să descrie pe

scurt tehnica experimentală de determinare a acestuia
acestuia;;
• precizeze semnul sarcinii electrice a unei proteine cu pH
i
izoelectric
l t i dat
d t introdusă
i t d ă într
î t -un mediu
într- di de
d pH
H cunoscut
cunoscut;
t;
• clasifice sistemele disperse şi să dea exemple;
exemple;
• enumere şi descrie pe scurt proprietăţile soluţiilor coloidale
coloidale;;
• denumească schimbările de stare în soluţiile coloidale
coloidale;;
• descrie metodele de preparare şi purificare a soluţiilor
coloidale şşi să explice
p principiul
p n p u de fun
funcţionare
ţ n a rinichiului
n uu
artificial;;
artificial
CURSUL 6

TERMODINAMICĂ
TERMODINAMICĂ
FENOMENE DE TRANSPORT:
DIFUZIA

1
Stări de agregare ale substanţei

a) Starea solidă:
au formă proprie;
rigiditate;
au volum propriu (incompresibilitate).

b) Starea lichidă:
nu au formă proprie;
au volum propriu (incompresibilitate). 2
c) Starea gazoasă:
nu au formă proprie;
nu au volum propriu.

Modelul de gaz ideal:

1. număr foarte mare de particule identice;
2 dimensiunile moleculelor sunt neglijabile (puncte
2.
materiale);
3 mişcare browniană (mişcare de agitaţie termică);
3.
4. forţele intermoleculare se neglijează;
5 traiectoriile moleculelor între două ciocniri succesive
5.
sunt rectilinii;
6 ciocnirile între molecule şi pereţii vasului se consideră
6.
perfect elastice. 3
Sisteme termodinamice

Termodinamica

ramură a fizicii care studiază procesele termice

care însoţesc fenomenele din natură

Sistem termodinamic

ansamblu bine delimitat

de corpuri macroscopice

4
 Tipuri de sisteme termodinamice

IZOLATE nu schimbă nici energie nici masă

Ex: fluid închis într-o

într o incintă cu pereţi rigizi şi
termoizolanţi 5
 Tipuri de sisteme termodinamice

ÎNCHISE schimbă energie dar nu schimbă masă

6
Ex: gaz închis într-un cilindru cu piston mobil
 Tipuri de sisteme termodinamice

DESCHISE schimbă atât energie cât şi masă

Ex: celulă bacteriană în mediul de cultură

7
 Parametri de stare
EXTENSIVI:

Proporţionali cu cantitatea de substanţă

Au proprietatea de aditivitate:: E = E1 + E2
Exemple: V, m, N, ν, E, S etc.
INTENSIVI:
INTENSIVI

Nu depind de cantitatea de substanţă

Nu au proprietatea de aditivitate:: I ≠ I1 + I2

Exemple: p, T, n, ρ, c, η, λ etc.
Pot fi exprimaţi ca raportul a doi parametri extensivi
8
 m = m1 + m2
T ≠ T1 + T2

m1 m2
(T1) (T2)

Ecuaţia termică de stare:

f ( p, V , T , ...) = 0
Legea gazului ideal: (1834, Emile Clapeyron)

p ⋅V =ν R T J
R = 8314
kmol ⋅ K9
Ecuaţia termică de stare a gazului real
(1873, Johannes van der Waals)
(1910 Premiul Nobel în Fizică)
(1910,

⎛ a ⎞
⎜⎜ p + 2 ⎟⎟ (Vm − b ) = R T
⎝ Vm ⎠
V
Vm = volum molar
ν
a – măsură a forţelor de atracţie intermoleculare
b – volumul exclus de un mol de particule de gaz
10
 Stări termodinamice
Stări de echilibru

• Parametrii intensivi au aceeaşi valoare în toate

părţile sistemului

• Nu trec fluxuri prin sistem

• Nu se modifică atâta vreme cât nu se schimbă
condiţiile externe

Stări de neechilibru Stări staţionare

• Există gradienţi nenuli • Există gradienţi constanţi

• Evoluează în timp • Reclamă consum energetic
11
 Procese termodinamice

CVASISTATICE

D
Decurg foarte
f t lent,
l t stările
tă il iintermediare
t di pott fi
considerate stări de echilibru

NESTATICE

Trecerea din starea iniţială în starea finală se face

printr-o succesiune de stări de neechilibru

12
13
14
 REVERSIBLE

Sistemul poate reveni în starea iniţială trecând prin

aceleaşi stări intermediare ca în procesul direct

IREVERSIBLE

Starea iniţială
ţ nu poate
p fi
f atinsă pe
p aceeaşi
ş cale,, iar
stările intermediare sunt de neechilibru

15
 Forţe şi fluxuri termodinamice

‰ Flux termodinamic:
termodinamic:
C tit t de
Cantitatea d substanţă
b t ţă (sarcină
i ă electrică
electrică,
l t i ă, energie
energie,
i ,
etc) care traversează unitatea de suprafaţă normal
l aceasta
la t în
î unitatea
it t ded timp
ti (Ji)

‰ Forţă
ţ termodinamică:
termodinamică:
Gradientul unui parametru intensiv (Xi)

16
Forţă Flux Fenomen
Δp Jv Curgere
ΔT Jq T
Transfer
f d de că
căldur
ld ă
ldură
Δc (Δμ
Δμ)) Ji Difuzie
ΔΕ I Curent electric
Δπ Jw Osmoză
Osmoză
Ai /T vi Reacţie chimică

1 Δν
Ji =
S Δt 17
FENOMENE DE TRANSPORT: DIFUZIA

DEFINIŢIE:

TRANSPORTUL DE SUBSTANŢĂ
SUBSTANŢĂ SUB
ACŢIUNEA GRADIENTULUI DE
CONCENTRAŢIE DIN ZONELE DE
CONCENTRAŢIE
CONCENTRAŢ IE MARE CĂTRE CELE DE
CONCENTRAŢ
CONCENTRA ŢIE MICĂ DATORITĂ
DATORITĂ
AGITAŢ
AGITA ŢIEI TERMICE

CARACTERISTICĂ:
CARACTERISTIC Ă:
GAZELOR
LICHIDELOR 19
20
m1 m2
(p1) (p2)

21
22
 Adolf Eugen FICK
1829 – 1901

1855 – legile difuziei

Adolf
Ad lf G
Gaston
st n Eugen
Eu n FICK
(legile lui Fick
Fick))
1852 – 1937
– tonometrul
1887 – lentila de contact 23
LEGEA I A LUI FICK:
1 dν dc 2
=−D D C .G.S . =
cm
S dt dx s

Flux (Jx) Forţă (gradxc)

dc r dc r dc r
grad c = i + j+ k
dx dy dz
LEGEA II A LUI FICK:
2
dc d c
=D 2
dt dx 24
COEFICIENT DE DIFUZIE
• MICROMOLECULE (M < 103 Da):
−5
8 ⋅10 −5
D= 2
cm /s D ≈ 10 2
cm /s
M

• MACROMOLECULE (103 Da < M < 108 Da):

3,2 ⋅10−5 −8
D= 3 cm 2 /s D ≈ 10 2
cm /s
M

• PARTICULE SFERICE:
SFERICE

k ⋅T
D= Stokes
k - Einstein
Ei i
6π η r 25
Studiu individual

11. Să se calculeze coeficientul de difuzie pentru:

a) micromolecule: O2 (M = 32), N2 (M = 28), CO2 (M = 44)

b) macromolecule: proteină având M = 8 ·106

2 Problemele 1,
2. 1 22, 3,
3 4 pag 69 (Curs de Biofizică)

26
ROBERT BROWN
1773 - 1858

1827
27
 x =2Dt
2
Einstein - Smoluchowski

D = 10 – 5 cm2/s
t = 50 ms
Ф = 10 –3 cm (celulă bacteriană)

D = 10 – 5 cm2/s
t ≅ 14 h
d = 1 cm (organism pluricelular)

φ 2
t=
SISTEM CIRCULATOR 228D
 CIRCULAŢIA SISTEMICĂ

Sânge oxigenat
i i ă (ventricul
inimă ( t i l stâng
tâ prin
i artera
t aorta)
t ) Æ ţesuturi
ţ t i

Sânge
g deoxigenat:
g
ţesuturi Æ inimă (atriul drept prin vena cava) 29
CIRCULAŢIA PULMONARĂ

Sânge deoxigenat
inimă
i i ă ((ventricul
t i l drept
d t prin
i arterele
t l pulmonare)
l ) Æ plămâni
lă â i

Sânge
g oxigenat:
g
plămâni Æ inimă (atriul stâng prin venele pulmonare) 30
Schimbul de gaze la nivelul alveolelor pulmonare
şi al ţesuturilor

300 milioane
suprafaţă
suprafa ţă 50 – 100 m2
puternic vascularizate
perete subţ
subţire (30 μm)
31
Oxigenul este transportat:
2% dizolvat în plasmă
98% sub forma complexului Hb(O2)4
32
 difuzia CO2 din ţesut
în plasmă
p

Dioxidul de carbon este transportat:

7 % dizolvat în plasmă
23 % sub forma complexului HbCO2
70 % sub forma ionului HCO3-
33
difuzia CO2 din sânge în
alveolele pulmonare

34
Traversarea fantei sinaptice a plăcii motorii
de către moleculele de ACh

35
 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să
să::

• clasifice sistemele termodinamice şi să dea exemple;

• enumere, clasifice şi caracterizeze parametrii ce definesc
starea
t unuii sistem
i t t
termodinamic;
di i
• caracterizeze tipurile de stări termodinamice, cu referire la
starea staţionară a sistemelor vii;
• definească şi caracterizeze tipurile de procese
termodinamice;
• definească forţele şi fluxurile termodinamice şi să dea
exemple;
• definească
d fi ă difuzia
dif i şii să ă dea
d exemple;
l
• să enunţe legile care descriu fenomenul, cu aplicarea lor la
sisteme biologice;
• să definească coeficientul de difuzie şi să precizeze factorii
p
de care depinde acesta;
• să cunoască şi aplice formula Einstein – Smoluchowski pentru
36
calculul duratei procesului de difuzie în situaţii concrete.
CURSUL 7

FENOMENE DE TRANSPORT:
OSMOZA
OSMOZA

Dispozitiv experimental,
definiţie

WILHELM PFEFFER 1877

1845 - 1920
2
 G mg ρV g ρ hS g
p= = = = =ρ gh
S S S S π = ρ ⋅ g⋅h

Osmometru DUTROCHET
h
3

HENRI DUTROCHET
1776 - 1847
DEFINIŢIE:
TRANSPORTUL MOLECULELOR DE SOLVENT
PRINTR-O MEMBRANĂ SEMIPERMEABILĂ
DINTR-O
DINTR O SOLUŢIE MAI DILUATĂ ÎNTR
ÎNTR-O
O
SOLUŢIE MAI CONCENTRATĂ

SOLUŢIE DILUAT
DILUATĂ
Ă

SOLVENT

SOLUŢIE CONCENTRAT
CONCENTRATĂ
Ă
4
 p

Presiunea
P i osmotică
ti ă reprezintă
i tă
presiunea mecanică necesară stopării osmozei
5
Formula presiunii osmotice

p ⋅V = ν ⋅ R ⋅T :V π = c ⋅ R ⋅T
LEGEA VAN’T HOFF

L ⋅ atm
R ⋅T = 25 (t = 25 C )
o
mol
1901 – Premiul Nobel (Chimie)

JACOBUS HENRICUS
VAN’T
VAN T HOFF
1852 - 1911 7
π = R ⋅T ⋅ cosm
cosm = ∑ ni ⋅ ci
i

LEGEA VAN’T HOFF GENERALIZATĂ

ni > 1 pentru electroliţii tari

ni ≈ 1 pentru electroliţii slabi

ni = 1 pentru neelectroliţi

8
APLICAŢIE V = 100 mL
c os = ? m 1 = 111 mg CaCl
C Cl 2 ( M 1 = 111 )
m 2 = 60 mgg uree ( M 2 = 60 )
m 3 = 17 mg NH 3 ( M 3 = 17 )
2+ −
CaCl 2 ⎯
⎯→ Ca + 2 Cl n1 = 3
uree ⎯
⎯→ uree n2 = 1
NH 3 − electrolit slab n3 ≅ 1
−2
c os = n1 c1 + n 2 c 2 + n 3 c 3 = 5 ⋅ 10 osM
 L ⋅ atm
R ⋅T = 25 (t = 25 C )
o
moll

−2 ⎛ osmol ⎞ ⎛ L ⋅ atm ⎞
π = cos RT = 5 ⋅10 ⎜ ⎟ ⋅ 25 ⎜ ⎟ = 1, 25 atm
⎝ L ⎠ ⎝ mol ⎠
 Metode de determinare a presiunii osmotice
1.
1 METODE DIRECTE (OSMOMETRU)

π = ρ ⋅ g⋅h

12
 ⎛ kg
k ⎞ ⎛m⎞
p = ρ g h = 10 ⎜ 3 ⎟ ⋅ 10 ⎜ 2 ⎟ ⋅ 10 ( m ) = 10 Pa
3 5

⎝m ⎠ ⎝s ⎠
 2. METODE INDIRECTE
A. METODA
E D EBULIOSCOPICĂ
EBULIOSCOPIC
EB P Ă

Δ teb = solutie
tf l ti
− solvent
tf l t pur

Δ t eb = K eb ⋅ cos
K eb = 0 ,52 C / M o
( apa )
LEGEA LUI RAOULT

Δ t eb = 0,52 o C (in H 2 O )
Δ t eb Δ t ebb = 32 o C
π = R ⋅T (in CCl 4 )
K eb
14
B. METODA CRIOSCOPICĂ
CRIOSCOPICĂ

Δ tcr = ttsolvent pur

− ttsolutie

Δ t cr = K cr ⋅ cos
K cr = 1,86 C / Mo
( apa )
LEGEA LUI RAOULT
APLICAŢII:
- antigelul
Δ t cr
π = R ⋅T p
- topirea gheţii
g ţ (NaCl sau CaCl2 ?))
K cr - determinarea masei moleculare
15
1) METANOL CH3OH
¾ toxic;
¾ foarte volatil;
¾ inflamabil.
i fl bil

2)) E
ETILENGLICOL
LE L L (CH
( 2)2((OH))2
ƒ folosit din 1926;
ƒ foarte solubil în apă;
ƒ toxic (insuficienţă
(insuficienţă renală)

3) PROPILENGLICOL (CH2)3(OH)2
‰ folosit
f l it în
î iindustria
d t i alimentară,
li t ă
farmaceutică şi cosmetică 16
 Presiunea osmotică a plasmei sanguine

COMPOZIŢIE

¾ IONI: Na+, K+, Cl–, Ca2+

¾ MOLECULE MICI: GLUCOZĂ
GLUCOZĂ, UREE
¾ PROTEINE: ALBUMINE, GLOBULINE

PRESIUNE OSMOTICĂ
OSMOTICĂ

π PLASMA = ∑ π IONI + ∑ π MOLECULE MICI + ∑ π PROTEINE

18
 LICHID
SOLUT PLASMĂ INTERSTIŢIAL CITOPLASMĂ
(mosM) (mosM) (mosM)
Na+ 144 137 10
K+ 5 4,7 141
Ca2+
C 2,5 2,4 10 -44
Cl- 107 112 4
AMINOACIZI 2 2 8
ATP – − 5
GLUCOZĂ 5,6 5,6 –
PROTEINE 1,45 0,2 4
UREE 4 4 4
 π plasma
l = R ⋅T ⋅ c plasma
os
l

os
c plasma = 0,303 osM
M
π plasma = 25 , 4 ⋅ 0,303 = 7 ,6 atm

20
 CLASIFICAREA SOLUŢIILOR ÎN RAPORT CU SÂNGELE

os
c solutie < os
c plasma ( 0,3 osM )
• HIPOTONICE
π os
solutie <π os
plasma ( 7 ,6 atm )

os
c solutie = os
c plasma ( 0,3 osM )
• IZOTONICE
π os
solutie =π os
plasma ( 7 ,6 atm )

os
c solutie > c os
plasma ( 0 ,3 osM )
• HIPERTONICE
HI ER ONI E
π os
solutie >π os
plasma ( 7 ,6 atm )
21
 π plasma
l = R ⋅T ⋅ c plasma
os
l

os
c plasma = 0,303 osM
M
π plasma = 25 , 4 ⋅ 0,303 = 7 ,6 atm

SERUL FIZIOLOGIC (soluţie

(soluţie 0,9% NaCl
NaCl)) !!!

Studiu individual:
individual Să se calculeze concentraţia procentuală
a unei soluţii de glucoză izotonice cu sângele de densitate
1,091 g/mL .
23
26
 PRESIUNEA COLOID - OSMOTICĂ

−3
π plasma
co = R ⋅T ⋅ c proteine
t i = 25 ⋅1, 45 ⋅10 = 0,036 atm

π plasma
co
l
= 28 mmHg = 0,5 % π plasma
27
ROLUL πco ÎN SCHIMBURILE CAPILARE

p aorta = 100 mmHg p vena cava = 10 mmHg

p hidrostati
hd ca

π co
 • CAP
CAPĂĂT ARTERIAL:
S l ţi micromoleculară
Soluţia i l l ă
(apă
p + substanţe
ţ nutritive)
p hidrostati ca > π co
iese din capilar
ULTRAFILTRARE

• CAP
CAPĂĂT VENOS:
Soluţia micromoleculară
( ă + produşi
(apă d i catabolici)
t b li i)
p hidrostati ca < π co
intră în capilar
p
REABSORBŢIE
În cazul hemoragiilor:
- ↓ volumul sanguin
- ↓ presiunea hidrostatică
- ↓ fluxul de ultrafiltrare
- ↑ fluxul de reabsorbţie
⇒ creşte volumul de plasmă circulantă

În cazul deshidratărilor:
deshidratărilor:
- ↓ volumul plasmei sanguine
- ↑ concentraţia proteinelor plasmatice
- ↑ presiunea coloid - osmotică
osmotică
- ↓ fluxul de ultrafiltrare
- ↑ fluxul
fl l de
d reabsorbţie
b b i
⇒ creşte volumul de plasmă circulantă 32
În cazul malnutriţiei:
- ↓ sinteza proteinelor plasmatice
- ↓ presiunea coloid – osmotică
- ↑ fluxul de ultrafiltrare
ultraf ltrare
- ↓ fluxul de reabsorbţie
⇒ acumularea de lichid în cavitatea abdominală
abdominală

33
ncornee = 1,38
numoare = 1,34
 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să
să::
• definească osmoza;
• descrie experimentul de evidenţiere a fenomenului de osmoză şi să
dea formula de calcul a presiunii osmotice;
• aplice legea Van’t Hoff generalizată în rezolvările de probleme;
• descrie metodele directe şi indirecte de determinare a presiunii
osmotice a unei soluţii;
• cunoască compoziţia plasmei sanguine şi formula generală de calcul
a presiunii sale osmotice;
• ştie valoarea presiunii osmotice a plasmei sanguine şi concentraţia
sa osmolară;
• să clasifice soluţiile în raport cu sângele;
• descrie comportamentul unei hematii introduse în diferite tipuri de
soluţii (hipo / izo / hipertonice);
• să dea definiţia şi să ştie valoarea presiunii coloid – osmotice şi să
evidenţieze importanţa sa în schimburile de substanţă la nivelul
capilarelor sanguine;
• să definească procesele de ultrafiltrare şi reabsorbţie.
CURSUL 8

MEMBRANE BIOLOGICE ŞI
FENOMENE DE TRANSPORT
1
 CELULA
ERITROCITE
E E 25.000 miliarde
l d
CELULE GLIALE 1.000 miliarde
NEURONI 100 miliarde
HEPATOCITE 100 miliarde

Celule
ŢESUT Matrice extracelular
extracelularăă
Lichid intersti
interstiţţial
2
3
Parametrii fizici ai celulei:
‰ FORM
FORMĂĂ
Adi
Adipocite
i
Celule sanguine

M l
Melanocite
it

Celule musculare
scheletale

Neuron

4
‰ DIMENSIUNE

neuroni 3 ÷ 4 μm
limfocite 6 ÷ 8 μm
adipocite 60 ÷ 120 μm
fibra muscular
muscularăă 50 ÷ 100 μm
ovul 200 μm

5
‰ VÂSCOZITATE
condiţionată de vârstă, stare normală sau
condiţionată
patologică,
t l i ă temperatură
t t ă

‰ pH
H – ull MEDIULUI INTRACELULAR

slab acid

‰ TIMP DE VIAŢ
VIAŢĂ
trombocite 5 - 9 zile
mitocondrii
it d ii 21 zile
il
eritrocite 100 - 120 zile
li f it
limfocite săpt
ptă
tămânii – anii
6
Părţi componente ale celulei:
Membrana celulară
p
Citoplasma
Nucleul
O
Organitele
it l celulare:
l l
Mitocondrii
Reticul endoplasmatic
Lizozomi
Aparat Golgi
Citoschelet
Filamente de actină
actin
Microtubuli
Filamente intermediare
7
 MEMBRANA CELULARĂ
CELULARĂ
MEMBRANA
MEMBRANA
ORGANITELOR
PLASMATICĂ
PLASMATICĂ
CELULARE

20 % DIN MASA CELULEI

ORGANISM ADULT: 10 kg
100 ha !!!
8
Microscopie electronică

TEM ((Transmission Electron Microscopy)

py)

SEM (Scanning Electron Microscopy)

Radiolarian ((Protozoar
Protozoar)) 9
Difracţie de raze X
metodă de determinare a distribuţiei atomilor în cristal

1) obţinerea cristalului adecvat;

2) incidenţa fasciculului de raze X;

3) analiza computerizată a datelor şi

elaborarea modelulu
modelului de d
distribuţie
str buţ e
atomică

Protein Data Bank (PDB)

www rcsb org
www.rcsb.org
10
LIPIDELE MEMBRANARE
• ROL: Matrice de fixare

Tipul celulei Proteine Lipide Carbohidraţi

eritrocite 49 % 43 % 8%

hepatocite 54 % 36 % 10 %
teaca de
18 % 79 % 3%
mielină

• DENSITATE
DEN E: 106 molecule/
5·10 molecule/μ
l l /μ m 2
11
LIPIDELE MEMBRANARE

TIPURI
• TI PURI
TIPURI:
PURI:
FOSFOLIPIDELE: 50 - 80 %
– FOSFATIDIL - COLINA
– FOSFATIDIL - SERINA
– FOSFATIDIL - ETANOLAMINA
– FOSFATIDIL - INOSITOL
– SFINGO - MIELINA

COLESTEROL: 10 - 30 %
GLICOLIPIDE: 0 - 12 %
13
 Caracter
amfipatic
f

mediul extracelular

Dublu strat
fosfolipidic
(bilayer)
citoplasma15
 Colesterol

Rol:: rigidizare şi reducerea permeabilităţii

Rol
bilayer-
bilayer-ului
16
17
18
• MODELE EXPERIMENTALE:
EXPERIMENTALE:

Lipozom

19
Utilizări ale lipozomilor:
- medicină
di i ă (t
(transportul
t l medicamentelor
di t l către
ăt ţesuturile
ţ t il –
ţintă);
- industria
d cosmetică;ă
- industria textilă (carrieri pentru coloranţi);
- industria alimentară (transportori pentru aditivi alimentari)

20
Black lipid membranes
21
22
PROTEINELE MEMBRANARE
• ROL: Func
Funcţţii specifice: enzime, canale ionice,
transportori receptori
transportori,

• TIPURI:
EXTRINSECI:
- EXTERNE: enzime, antigene
- INTERNE: suportul citoscheletului

INTRINSECI
NTRINSECI::
-TIP
TIP I - receptori
-TIP II - canale,
l pompe ionice
i i
23
 MODELE STRUCTURALE
BENJAMIN FRANKLIN (1774)
LORD RAYLEIGH (1890)
Premiul Nobel în Fizică
ă (1904)
AGNES POCKELS Agnes Pockels
(1862 – 1935)

24
IRVING LANGMUIR ((1917): ) Moleculele lipidice
p
formează pe suprafaţa apei un monostrat

Premiul Nobel în
î Chimie (1932)

25
1. MODELUL GORTER – GRENDEL (1925)

“fantome”
eritrocitare
it cit

26
AER

APĂ

27
MODELUL GORTER – GRENDEL

28
2.
2 MODELUL DANIELLI – DAVSON (1935)

29
3. MODELUL SINGER – NICHOLSON (1972)
(model de mozaic fluid lipo - proteic)

31
32
 PROPRIETĂŢI FIZICE:
PROPRIETĂ FIZICE:

• Grosime
Grosime: 60 - 75 Å

• Rezistenţă electrică:
electrică kΩ/cm2
1 - 100 kΩ

• Capacitate electrică: 0,5 - 8 μF/cm2

• Conductanţă ionică:

g = gNa + gK + gCl + gal

alţţi ioni

33
 După
D ă parcurgerea acestuii curs studentul
d l trebuie
b i să
să:
ă:

• să descrie pe scurt parametrii fizici ai celulei (formă

formă,,
dimensiune,, pH, vâscozitate,
dimensiune vâscozitate, timp de viaţă)
viaţă);

• să descrie compoziţia membranei celulare;

celulare;

• să explice rolul,
rolul, distribuţia,
distribuţia, tipurile şi dinamica lipidelor
membranare;;
membranare

• să enumere rolurile şi tipurile de proteine membranare;

membranare;

• să descrie modelele structurale reprezentative ale

membranei celulare.
celulare.

35
 CURSUL 9

TRANSPORT
TRANSMEMBRANAR
1
TRANSPORT TRANSMEMBRANAR
• Energie liberă
liberă Gibbs
G = U + p ⋅V − T ⋅ S

‰ Proces
P exergonic
i
ƒ ΔG < 0
‰ Proces endergonic ƒ spontan
ƒΔG>0 ƒ Ex.
Ex catabolism
ƒ nespontan
ƒ Ex. anabolism
2
• Potenţial chimic
μ A = μ o + R T ln c A
• Potenţial electrochimic

μ A = μ o + R T ln c A + z F E A

energia de interacţiune
electrostatică
C
F = e ⋅ N A = 96485
mol constanta lui Faraday 3
APLICAŢIE
Ţ E
Să se calculeze potenţialul electrochimic
corespunzător
ăt iionului
l i K+ în
î vecinătatea
i ăt t f
feţei
ţ i
interne, respectiv externe a membranei celulei
m
musculare
l scheletale
h l t l d de m
mamifer.
mif
Se dau [[K+]int = 150 mM,, [K
[ +]ext = 5,5
, mM,,
Eint = - 90 mV, Eext = 0 mV,
z = +1, R = 8,31 J/(mol K), t = 37oC.

μext ≅ μint ?
4
• Energetica
E ti transportului
t t l i

(/ mol ) = μ B − μ A = R T ln + z F (EB − E A )
cB
ΔG A→ B
cA

μ A = μ o + R T ln c A + z F E A

μ B = μ o + R T ln cB + z F EB

5
Clasificarea transportului transmembranar

TRANSPORT PASIV
– proces exergonic, spontan (ΔG < 0)
– în sensul scăderii g
gradientului electrochimic
– fără consum energetic (cu eliberare !)

TRANSPORT ACTIV
– proces endergonic, nu are loc spontan (ΔG > 0)
– în sensul creşterii gradientului electrochimic
– cu consum energetic

6
7
 TRANSPORTUL PASIV
a) PRIN DIFUZIE LIBERĂ
LIBERĂ
Trec molecule lipo
liposolubile (benzen), gazele
(O2, CO
O2), mo cu po
molecule ar mici
polare m c (apă
(apă, etanol)
tano )
Legea I a lui Fick:

dν dc
= −D S
dt dx

Δν Δc
= −D S
Δt Δx
8
 D cm permeabilitatea
P= [ P]C .G.S . = m mbr n i
membranei
Δx s

Δν = − P ⋅ S ⋅ (c2 − c1 )⋅ Δt

Factori de care Nu pot trece ionii

d
depinde
d P

1 ε lipide
=2 ε apa
= 80
P≈ r r
φ
1 q1q2
P ≈ Plip:apa F= ⋅ 2
4πε oε r r
9
 [ A]lip
p =
Plipp:apa
[ A]
A]apa
10
Peter Agre

2003, Premiul Nobel în Chimie pentru

descoperirea aquaporinelor
11
 aquaporina

Gheorghe
g Benga
g
(Biochemistry 25 (7), 1986)

12
b) PRIN CANALE IONICE

Structuri macromoleculare (proteine integrale)

Membrana celulară
celulară în stare de repaus
- p
permeabilitate ridicată
ridicată p
pentru K+, Cl -
- permeabilitate sc
scăăzut
zutăă pentru Na+
13
14
¾ CANALE VOLTAJ – DEPENDENTE

9 se deschid ca rezultat al modificării

potenţialului
p ţ transmembranar;
9 Ex: canale de Na+, K+ din membrana celulelor
excitabile

¾ CANALE COMANDATE CHIMIC

9 se deschid ca rezultat al legării unui

mediator chimic;
9 Ex: canalul receptor de ACh din membrana
postsinaptică
15
Canal voltaj – dependent de K+ 16
http://sf.anu.edu.au/Vizlab/viz_showcase/shinho_chung/part4.html

17
‰ Canalul voltaj – dependent de Na+:

– 5,1 Angstrom diametru

rNa = 1,16 Å
– ionii
i ii de
d N
Na+ trec
t în stare
t hidratat
hidratată
hid t tă
tă
– 300 ÷1000 canale / μ m2
canale/
– blocant
blocant:: TTX ((tetrodotoxina
tetrodotoxina)) – ext.
‰ Canalul voltaj – dependent de K+:
– 3,3 Angstrom diametru rK = 1,52
1 52 Å
– ionii de K+ trec deshidrataţ
deshidrataţi
– 700 ÷1000 canale / μ m2
canale/
– blocant
blocant:: T
TEA
EA (tetraetilamoniu
tetraetilamoniu)) – int
int..
18
Mecanismul de acţiune al TTX

20
Canalul voltaj – dependent de Na+:
gNa = 7 pS

7000 ioni / ms

Na+: H+, Na+, Li+, Tl3+, NH4+ 21

4 domenii identice a c
cââte 6 α–helix
helix––
urii transmembranare
t b
22
23
Canalul voltaj – dependent de K+:

Roderick
MacKinnon
2003, Premiul Nobel în Chimie pentru descoperirea
2003
structurii şi funcţionării canalelor de K+ 25
Canalul voltaj – dependent de K+:

gK = 4 pS

K+: Tl3+, K+, Rb+, NH4+

26
Canalul voltaj – dependent de K+:

www rcsb org

www.rcsb.org
27
Canalul receptor de ACh:
gACh = 27 pS

Selectivitate redusă
28
29
Canalul receptor de ACh:

30
 c) PRIN DIFUZIE FACILITATĂ
FACILITATĂ
• Glucoza traversează
traversează membrana eritrocitară cu o
viteză mult mai mare decât cea aferentă
difuziei libere !
• Mediat
Mediatăă de pproteine transportoare
p (carrier))
(carrier)
• Ecua
Ecuaţţia difuziei facilitate:
facilitate:

Δν ⎛ c2 c1 ⎞
= − k ⋅ P ⋅ S ⋅ ⎜⎜ − ⎟⎟
Δt ⎝ c 2 + k c1 + k ⎠
• Cazuri particulare:
c 1 , c 2 << k ⇒ Δ ν = − P ⋅ S ⋅ (c 2 − c 1 )⋅ Δ t
c 1 , c 2 >> k ⇒ Δν = 0
32
33
Schema de desfăşurare a difuziei facilitate

c1 > c2

34
Transportorul de glucoză din membrana eritrocitară

36
37
VALINOMICINA

38
 După
D ă parcurgerea acestui curs studentul
d l trebuie
b să
să:
ă:

• să definească energia liberă Gibbs şi să clasifice procesele în

funcţie de semnul de variaţie al acesteia;
acesteia;

• să scrie expresia matematică a potenţialului chimic /

electrochimic;;
electrochimic

• să caracterizeze energetica transportului transmembranar

transmembranar;;

• să clasifice transportul transmembranar de substanţă şi să

descrie pe scurt fiecare tip
tip;;

• să descrie în amănunt cele trei căi de desfăşurare a

transportului transmembranar pasiv
pasiv..
39
 CURSUL 10

TRANSPORT
NS O
TRANSMEMBRANAR
1
TRANSPORTUL ACTIV
CARACTERISTICI
‰ OVERTON,
OVERTON 1895
‰ Proces endergonic, nespontan (∆
(∆G > 0)
‰ În sensul creşterii gradientului de
potenţial electrochimic
‰ Realizat de pproteine membranare
‰ Viziunea clasică::
Sit mobil
Situs bil şii foarte
f t selectiv
l ti
‰ Viziunea actuală::
Modificări conforma
conformaţţionale
2
 CLASIFICARE
DUPĂ
DUPĂ SURSA DE ENERGIE:
– PRIMAR
– SECUNDAR:
¾ SIMPORT (COTRANSPORT)
¾ ANTIPORT (CONTRATRANSPORT)

Viteza de
Densitatea
translocare
Canale ionice 108 IONI/SECUNDĂ
Ă 300 – 2.000 / μm2
102 – 103
Pompe ionice IONI/SECUNDĂ Ă
8 000 / μm2
8.000

3
transport activ
transport activ secundar
primar

+ATP

4
 IONI
LOCALIZARE
TRANSPORTAŢI
RANSPOR AŢI

TIP FOF1 FAMILII DE POMPE IONICE

H+ Membrana unor celule bacteriene
H+ Membrana internă a mitocondriilor
H+ Membrana cloroplastelor (plante)

5
ATPaze de tip FOF1 (F – ATPaze
ATPaze))

translocă pasiv ioni H+

energia
i rezultată
l ă este investită
i i ă în
î
sinteza ATP ADP + Pi → ATP
se numesc ATP - sintetaze 6
 IONI
LOCALIZARE
TRANSPORTAŢI
RANSPOR AŢI

TIP FOF1 FAMILII DE POMPE IONICE

H+ Membrana unor celule bacteriene
H+ Membrana internă a mitocondriilor
H+ Membrana cloroplastelor (plante)
TIP
P VACUOLAR F
FAMILII DE
E POMPE
P PE IONICE E
H+ Membrana lizozomală (animale)
H+ G
Granule
l secretoare
t (eucariote)
( i t )
H+ Granule de stocare (eucariote)
7
ATPaze de tip vacuolar (V – ATPaze
ATPaze))

translocă activ ioni H+

energia rezultă din hidroliza ATP
măresc aciditatea intraveziculară
rol în stocarea mediatorului în vezicule
(transmiterea sinaptică
sinaptică))
8
 IONI
LOCALIZARE
TRANSPORTAŢI
RANSPOR AŢI
TIP E1E2 FAMILII DE POMPE IONICE
H+ Membrana plasmatică (plante
(plante, animale)
H+ / K+ Mucoasa gastrică (animale)
Na+ / K+ Membrana pplasmatică (animale)
( )
Ca2+ Membrana sarcoplasmatică (animale)
Ca2+ Membrana plasmatică (animale)
TIP FOF1 FAMILII DE POMPE IONICE
H+ Membrana unor celule bacteriene
H+ Membrana internă a mitocondriilor
H+ Membrana cloroplastelor (plante)
TIP
P VACUOLAR F
FAMILII DE
E POMPE
P PE IONICE E
H+ Membrana lizozomală (animale)
H+ G
Granule
l secretoare
t (eucariote)
( i t )
H+ Granule de stocare (eucariote)
9
ATPaze de tip E1E2 (P – ATPaze
ATPaze))

translocă activ diverse specii ionice

prezintă o stare intermediară în
î care
proteina este fosforilată
procesul de translocare este ciclic 10
 POMPA DE Na+/K+

10 December 1997 will always stand

as one of the brightest days in the
annals of the University of Aarhus –
the day in which the first researcher
from this University was awarded a
Nobel Prize.

JENS CHRISTIAN
H S N SKOU
11
12
 STRUCTURA MOLECULARĂ
MOLECULARĂ

Rice, W. J., H. S. Young, D. W. Martin, J. R. Sachs and D. L. Stokes.

Structure of Na+,K+ - ATPase at 11 – Å Resolution: Comparison with Ca2+-ATPase
in E1 and E2 States. Biophys. J. 80:2187–2197, 2001; 13
STRUCTURA MOLECULARĂ
MOLECULARĂ

14
 STRUCTURA MOLECULARĂ
MOLECULARĂ
¾ HETERODIMER 1 SUBUNITATE α
• 1020 AMINOACIZI
• 10 α–HELIX
HELIX––URI
• ACTIVITATE ENZIMATICĂ
ENZIMATICĂ

1 SUBUNITATE β
• 1α–HELIX
• ROL DE SUSŢ
SUS
U ŢINERE
NERE
• ROL DE STIMULARE

1 SUBUNITATE FXYD
(γ în rinichi
rinichi))
M = 245–290 kDa • 1α–HELIX
15
 ROLURI
OLU ALE
LE POMPEI
OM E DE Na+/K+

DĂ NAŞTERE ŞI MENŢINE GRADIENŢI DE POTENŢIAL

ELECTROCHIMIC PENTRU IONII DE Na+ ŞI K+ ÎN
CELULELE ANIMALE

Excitabilitate
electrică
electr că Reglarea pH-ului
intracelular
l l
Transport activ secundar
(ioni aminoacizi,
(ioni, aminoacizi nutrienţi,
nutrienţi
mesageri chimici) Reglarea volumului
celular
(apa urmează sărurile)
16
FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

Schema
Post - Albers

17
 + +
3 Na + ATP + E1 ⎯
⎯→→ E1 ⋅ ATP ⋅ (3 Na )

18
 + + oc
E1 ⋅ ATP ⋅ (3 Na ) ⎯
⎯→→ ADP + E1 − P ⋅ (3 Na )

19
 + oc +
E1 − P ⋅( 3 Na ) ⎯
⎯→→ E2 − P ⋅( 3 Na )

20
 + +
E2 − P ⋅ (3 Na ) ⎯
⎯→→ 3 Na + E2 − P

21
 + +
2 K + E2 − P ⎯
⎯→→ E2 − P ⋅ ( 2 K )

22
 + + oc
E2 − P ⋅ ( 2 K ) ⎯
⎯→→ P + E2 ⋅ ( 2 K )

23
 + oc +
E2 ⋅ ( 2 K ) ⎯
⎯→→ E1 ⋅ ( 2 K )

24
 + +
E1 ⋅ ( 2 K ) ⎯
⎯→→ 2 K + E1

25
 FUNCŢIONARE
ELECTROGENICĂ

26
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
29
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
30
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
31
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
32
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
33
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
34
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
35
 FUNCŢ
FUNCŢIONAREA Na+/K+ – ATPazei

exterior
ex terior

Schema
Post - Albers

interior
36
 GLICOZIDELE CARDIOTONICE
(OUABAINA)
¾ Agenţi farmacologici
f l utilizaţi
l îîn insuficienţa
f cardiacă
d ă
congestivă
¾inhibă activitatea pompei de Na+/K+

scade ritmul expulzării ionilor de Ca2+ prin antiport Na+/Ca2+

creşte concentraţia intracelulară de Ca2+

muşchiul cardiac se contractă mai puternic

37
 LEGAREA OUABAINEI

Ogawa H et al. PNAS 2009;106:13742-

2009;106:13742-13747
38
 TRANSPORTUL
NS O UL ACTIV
V SECUNDAR
SE UND

¾ ENERGIA NECESARĂ
NECESARĂ REZULT
REZULTĂĂ PRIN
CUPLAREA CU UN PROCES DE TRANSPORT
PASIV (EXERGONIC)

¾ EXEMPLE
EXEMPLE:

• simport Na+/glucoză (membrana plasmatică)

• simport Na+/colină (membrana presinaptică)
• antiport
ti t N
Na+/Ca
/C 2+ (membrana
( b celulelor
l l l excitabile)
it bil )
• simport Na+/aminoacizi (membrana plasmatică)

39
Simport Na+/glucoză

40
Simport Na+/aminoacizi

41
Antiport Na+/Ca2+

42
 După
D ă parcurgerea acestuii curs studentul
d l trebuie
b i să
să:
ă:

• să definească transportul transmembranar activ şi să îl

clasifice în funcţie de sursa de energie care asigură
desfăşurarea procesului
procesului;;

• să descrie structura moleculară a pompei de Na+/K+;

• să reprezinte schema şi să explice etapele funcţionării

pompei de Na+/K+;

• să def
definească
nească caracterul electrogen
electrogenic
c al pompe
pompei de Na+/K+;

• să dea exemple de transportori activi secundari

secundari..

43
 CURSUL 11

PROPRIETĂŢI
PROPRIETĂŢ I
ELECTRICE ALE
MEMBRANEI CELULARE
Luigi Galvani
1737 – 1798

“electricitate animală” = “fluid electric” secretat

de creier care cauzează contracţia musculară

2
BIOELECTROGENEZA

DEFINIŢ
DEFINI ŢIE

CAUZE:
CAUZE

1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ

4
 ¾ IONI PERMEANŢ
PERMEANŢI : Na+, K+, Cl-

¾ PERMEABILIT
PERMEABILITĂ
ĂŢI RELATIVE LA
REPAUS CELULAR :
PK : PNa : PCl = 1: 0,04 : 0,45
¾ CONCENTRA
CONCENTRAŢ
ŢII IONICE (mM) :

Na+ K+ Cl-

Interior: 15 150 4
Exterior: 150 5,5 125
5
μi = μ e (egalarea potenţialelor electrochimice)
6
BIOELECTROGENEZA

1) DIFUZIA IONILOR PRIN MEMBRANĂ

2) FUNC
FUNCŢ
ŢIONAREA ELECTROGENICĂ
ELECTROGENICĂ A
POMPEI DE Na+/K+
3) PREZENŢ
PREZENŢA ÎN CITOPLASMĂ A UNOR
MACROIONI PROTEICI NEPERMEANŢ
NEPERMEANŢI
7
Iniţial Final

Condiţia de electroneutralitate !!!

8
POTENŢ
POTENŢIAL MEMBRANAR DE REPAUS

MĂSURARE: Tehnica de microelectrod

¾ ELECTROD PASIV (suprafaţă mare)
¾ ELECTROD ACTIV ((suprafaţă
p ţ mică))

9
 Gerard Ling,
Gerard, Ling 1949

10
¾ FORMULA GOLDMAN–
GOLDMAN–HODGKIN
HODGKIN––KATZ:
+ + −
R T PNa [ Na ]e + PK [ K ]e + PCl [Cl ]i
E i − E e = 2, 3 g
lg
F PNa [ Na + ]i + PK [ K + ]i + PCl [Cl − ]e

¾ CONVEN
CONVENŢ
ŢIE:
E MR = E i − E e = E i E e = 0)
((E
¾ VALORI TIPICE

11
POTENŢ
POTENŢIAL NERNST DE ECHILIBRU

μi = μo + RT ln[i ]i + zFE
l [ion FEi
μe = μo + RT ln[i ]e + zFE
l [ion FEe
μi = μ e
condiţia de echilibru electrochimic

μo + RT ln[ion]i + zFEi = μo + RT ln[ion]e + zFEe

RT (ln[ion]e − ln[ion]i ) = zF ( Ei − Ee )
12
 Na+ K+ Cl-

Interior: 15 150 4
Exterior: 150 5,5 125

¾ FORMULA LUI NERNST:

R T [ion]e
E i − E e = 2, 3 lg
z F [ion
i ]i
13
¾ POTEN
POTENŢ
ŢIALE NERNST PENTRU IONII PERMEANŢ
PERMEANŢI:

PENTRU IONII DE SODIU:

R T [ Na ]e 150
E Na = Ei − Ee = 2,3 lg = 0,06 lg = 60 mV
z F [ Na ]i 15

Na+ : + 60 m
mV

Na+ este departe de starea de echilibru electrochimic !

(permeabilitate membranară
membranară redusă
redusă pentru Na+)
14
15
 PENTRU IONII DE POTASIU:

R T [ K ]e 5, 5
E K = E i − E e = 2, 3 lg = 0,06 lg = − 86 mV
z F [ K ]i 150

K+ : – 86 mV

K+ este f. aproape de starea de echilibru electrochimic

(permeabilitate membranară
membranară mare pentru K+)

16
17
 PENTRU IONII DE CLOR:

R T [Cl ]e 0,06 125

ECl = Ei − Ee = 2,3 lg = lg = − 90 mV
z F [Cl ]i −1 4

Cl- : – 90 mV

Cl- este f. aproape de starea de echilibru electrochimic

(permeabilitate membranară
membranară mare pentru Cl-)

18
 Na
Na++
K
K ++
Cl
Cl
- -

INT:
Interior: 15
15 150
150 49
EXT:
Exterior: 150
150 5,5
5,5 125
125

¾ TENDIN
TENDINŢŢA TRANSPORTULUI PASIV:
PASIV

ION: K + Cl - Na +
grad c I → E E → I E → I
grad E E → I I → E E → I
Total I → E ≈ 0 E → I
19
EXCITABILITATEA MEMBRANEI CELULARE

DEFINIŢIE
STIMUL
MODIFICĂRI ALE UNOR FACTORI EXTERNI CE AU
MODIFICĂ
CA EFECT MODIFICĂ
MODIFICĂRI FIZIOLOGICE LA NIVELUL
CELULEI STIMULATE (RĂ
(RĂSPUNS CELULAR)

CLASIFICAREA STIMULILOR
‰ DUP
DUPĂ
Ă NATURA FACTORULUI EXTERN:
MECANICI CHIMICI
ELECTRICI LUMINOŞI

21
‰ DUP
DUPĂ
Ă INTENSITATE
INTENSITATE::
• SUBLIMINAR: stimul slab, de intensitate mai mică
mică
decâ
dec ât pragul,
pragul care determină
determină un răspuns local nespecific

• LIMINAR: stimul de intensitate egal

egalăă cu pragul
pragul,, care
generează
genereaz ă un răspuns celular specific

• SUPRALIMINAR: stimul de intensitate mai mare

decât pragul; generează
decâ generează un ră răspuns de aceeaşi
amplitudine ca şi stimulul liminar

• DESTRUCTIV: stimul de intensitate foarte mare, care

determină un ră
determină răspuns nespecific materializat prin
modifică
modific ări ireversibile la nivelul celulei stimulate
22
ŢESUTURI EXCITABILE
a) NEURONI ⇒ influx nervos
b) MIOCITE ⇒ contracţţie musculară
contrac musculară
c) CELULE GLANDULARE ⇒ secreţţie
secre
d) CELULE RECEPTOARE DIN ORGANELE
DE SIMŢ
SIMŢ ⇒ potenţ
poten
t ţial
i l de
d receptor
t

PARAMETRII EXCITABILITĂ
EXCITABILITĂŢII
9 Intensitatea stimulului
9 Durata de aplicare a stimulului
9 Bruscheţea
23
 TIPURI DE RĂ
RĂSPUNS CELULAR
a) NESPECIFIC:
NESPECIFIC:
• proporţ
proporţional cu intensitatea stimulului
• cauzat de aplicarea
p unui stimul subliminar
• uşoar
oară
ă depolarizare a membranei celulare

POTENŢ
POTENŢIAL LOCAL
b) SPECIFIC:
• declan
declanşşat de aplicarea unui stimul cel pu
puţin
ţin liminar
• depolarizare puternică
puternică a membranei celulare

POTENŢ
POTENŢIAL DE ACŢ
ACŢIUNE 24
POTENŢ
POTENŢIAL LOCAL (ELECTROTONIC)

PL = k ⋅ lgg S
Legea Weber - Fechner

potenţialul local se propagă decremental, la mici distanţe

25
POTENŢ
POTENŢIAL DE ACŢ
ACŢIUNE

26
FAZELE POTENŢ
POTENŢIALULUI DE ACŢ
ACŢIUNE

1. L = PERIOADA DE LATENŢ
LATENŢĂ
2. PP = PREPOTEN
PREPOTENŢ
ŢIAL
3. A = PERIOADA ASCENDENTĂ
ASCENDENTĂ
(DEPOLARIZ
(DEPOLARI ZARE)
4. D = PERIOADA DESCENDENTĂ
DESCENDENTĂ
(REPOLARIZ
(REPOLARI ZARE)
5. PpN = POSTPOTENŢ
POSTPOTEN
POS PO ENŢ
ENŢIAL NEGA
NEGATIV
IV
6. PpP = POSTPOTENŢ
POSTPOTENŢIAL POZITIV

27
28
 CARACTERISTICI:

o APARE LA APLICAREA UNUI STIMUL SUPRALIMINAR

o IMPLIC
IMPLICĂ
Ă O PRONUNŢ
PRONUNŢAT
ATĂ
Ă DEPOLARIZARE A
MEMBRANEI CELULARE

o RESPECT
RESPECTĂ
Ă LEGEA “TOT SAU NIMIC”

o FRECVEN
FRECVENŢ
ŢA DE REPETIŢ
REPETIŢIE A P.A. DEPINDE DE
INTENSITATEA STIMULULUI

ν = const ⋅ lg S Legea lui Adrian

o SE PROPAGĂ
PROPAGĂ ÎN TOATE DIRECŢ
DIRECŢIILE,, FĂRĂ
PIERDERI ÎN AMPLITUDINE (NEDECREMENTAL)
29
30
 DEPLASĂ
DEPLAS ĂRI IONICE:
☻ În
Î repaus
repaus::
P
Permeabilitatea
bilit t pentru
t K+ este
t mare
⇒ ionii de K+ sunt aproape de echilibru

Permeabilitatea pentru Na+ este mică

mică
⇒ ionii de Na+ sunt departe de echilibru

☻ După
D ă aplicarea
li stimulului
stimulului:
ti l l i:
Permeabilitatea pentru Na+ cre
creşşte
⇒ influx de Na+
⇒ proces în avalanş
avalan
l şă !!!
31
⇒ poten
potenţţialul de membrană
membrană cre
creşşte
- 80 mVV → + 30 mV V
(Na+ se apropie de echilibru ENa = + 60 mV)

☻ La sfârş
sfârşitul fazei ascendente:
ascendente:
Faţa internă
Faţ internă a membranei este pozitivată
pozitivată
Gradientul de potenţ
potenţial electric pentru K+ îşi
schimbă
schimb ă sensul (I → E)
⇒ În
Începe
cepe efluxul ionilor de K+
Permeabilitatea pentru Na+ scade mult
((ionii de Na+ sunt aproape
p p de echilibru))

32
33
☻ Pe parcursul fazei descendente:
descendente:
Efluxul
Efl x l d
de K+ devine
d i p
predominant
d mi t
⇒ repolarizarea membranei
☻ Pe parcursul postpotenţi
postpotenţialului
alului negativ:
negativ:
Efluxul de K+ scade
(ionii de K+ se apropie de starea de echilibru)
Potenţţialul membranar scade lent spre
Poten
p
valoarea de repaus

34
☻ Pe parcursul fazei descendente:
descendente:
Efluxul
Efl x l d
de K+ devine
d i p
predominant
d mi t
⇒ repolarizarea membranei
☻ Pe parcursul postpotenţ
postpotenţialului negativ:
negativ:
Efluxul de K+ scade
(ionii de K+ se apropie de starea de echilibru)
P t ţialul
Potenţ
Poten i l l membranar
m mb scade
d lent
l t spre
p
valoarea de repaus

☻ Pe parcursul postpotenţ
postpotenţialului pozitiv:
pozitiv:
Restabilirea concentraţ
concentraţiilor ionice (pompa de
Na+/K
K+); continuă efluxul
f lent de K+
⇒ hiperpolarizarea membranei
35
36
 D.P.D.V AL EXCITABILITĂ
EXCITABILITĂŢII:
PERIOADA REFRACTARĂ
REFRACTARĂ ABSOLUT
ABSOLUTĂĂ
(faza ascendentă şi începutul
î fazei descendente)

PERIOADA REFRACTARĂ
REFRACTARĂ RELATIV
RELATIVĂĂ
(sfârşşitul fazei descendente)
(sfâr

PERIOADA DE HIPEREXCITABILITATE
(postpotenţţial negativ)
(postpoten

PERIOADA DE HIPOEXCITABILITATE
(postpotenţţial pozitiv)
(postpoten
38
 După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

• definească bioelectrogeneza
g şşi să cunoască tehnicile de
măsurare a potenţialului transmembranar de repaus;
• definească excitabilitatea şşi să clasifice stimulii după
p
intensitate;
p
• explice apariţia
p ţ şşi p
propagarea
p g potenţialului
p ţ local;
• explice apariţia şi propagarea potenţialului de acţiune;
• enumere caracteristicile potenţialului de acţiune;
• descrie etapele potenţialului de acţiune şi să caracterizeze
deplasările ionice care generează potenţialul de acţiune;
• explice mecanismul de propagare a potenţialului de acţiune
de-a
de a lungul axonului neuronilor mielinizaţi / nemielinizaţi.
nemielinizaţi

40
 CURSUL 12

TRANSMITEREA
SINAPTICĂ
SINAPTIC Ă
NEURONUL

CORPUL CELULAR (SOMA)

SEDIUL ACTIVITĂ
ACTIVITĂŢILOR METABOLICE
DIAMETRU : μm → zecimi
i i de
d mm
2
 DENDR ELE
DENDRITELE
RECEPŢIONEAZ
RECEPŢ IONEAZĂ
Ă SEMNALE
OCUPĂ
OCUPĂ SUPRAFA
SUPRAFAŢ
ŢĂ MARE
AU
U ACTIVITATE
V E CONVERGENTĂ
CONVERGENT
ONVE GEN Ă

AXONUL
LUNGIME : μm → m
PREZINTĂ BUTONI TERMINALI
PREZINTĂ
ARE ACTIVITATE DIVERGENTĂ
DIVERGENTĂ 3
4
 SINAPSA

ELECTRICĂ CHIMICĂ

structura la nivelul căreia se realizează

comunicarea între două celule nervoase
sau între o celulă nervoasă şi una
efectoare somatică (1897, Sherrington)

“syn”
y = împreună
p
“haptein” = a lega
5
descoperiri
p legate
g de funcţionarea
f ţ celulei nervoase

1932 - Premiul Nobel în Fiziologie

Sir Charles Scott Sherrington

(1857 – 1952)
Edgar Adrian
(1889 – 1977)

6
SINAPSA ELECTRICĂ
ELECTRICĂ

GAP JUNCTION

NEXUS, MACULA COMMUNICANS

STRUCTURĂ
STRUCTURĂ SIMPL
SIMPLĂĂ

LOCALIZARE

FANTA SINAPTICĂ
SINAPTICĂ : 20 ÷ 35 Å
7
8
 STRUCTURĂ PROTEICĂ
STRUCTURĂ PROTEICĂ CILINDRICĂ
NUMITĂ CONEXON AVÂND UN DIAMETRU
DE 70 Å ŞI O LUNGIME DE 75 Å,
COMPUSĂ DIN 6 SUBUNITĂ
SUBUNITĂŢŢI IDENTICE
NUMITE CONEXINE ,
CE FORMEAZĂ
FORMEAZĂ UN POR CENTRAL
CU DIAMETRUL DE 10 ÷ 20 Å

pot trece microioni şi molecule mici

având
â d M < 1500 D Da
9
 TRANSMITEREA SEMNALULUI DE LA O
CELULĂ LA ALTA ARE LOC DIRECT,, PRIN
DIFUZIE IONICĂ, FĂRĂ ÎNTÂRZIERE
10
 CARACTERISTICI:

transmiterea este rapid

rapidă
ă (0,2 ms)

răspunsul este întotdeauna de acelaşi semn

cu sursa

amplitudinea răspunsului este egal

egalăă sau mai
mică decât a sursei

asigură comunicarea electrică directă

dint celule
dintre l l (30 – 500 pS)

sunt bidirec
bidirecţţionale (majoritatea
majoritatea))
11
12
13
14
15
SINAPSA CHIMICĂ
CHIMICĂ

16
1.
1 PORŢ
PORŢIUNE PRESINAPTICĂ
PRESINAPTICĂ
CONŢ
CON ŢINE MITOCONDRII
AICI DE AFLĂ
AFLĂ VEZICULE CU MEDIATOR CHIMIC
MEMBRANĂ
MEMBRAN Ă PRESINAPTICĂ ((MPRS))

2. FANTĂ SINAPTICĂ : 200 ÷ 500 Å

2 FANTĂ

3. PORŢ
PORŢIUNE POSTSINAPTICĂ
POSTSINAPTICĂ
MEMBRANĂ
MEMBRAN Ă POSTSINAPTICĂ
Ă (MPS) CE
ARE ÎN COMPONEN
COMPONENŢĂ
ŢĂ CANALE IONICE
COMANDATE CHIMIC
17
18
Glutamatul
Glutamatul:
u m u - sinapse
p excitatoare rapide
p din creier
şi măduva spinării

GABA: - sinapse inhibitoare rapide din toate regiunile

GABA
creierului;;
- sedative, tranchilizante

ACh: - sinapse excitatoare;

ACh
ţ
- curare are acţiune competitiv
p antagonistă
g

Dopamina:
Dopamina
p - boala Parkinson,, schizofrenia

Alte exemple:
p adrenalina
adrenalina,, noradrenalina,
noradrenalina, serotonina,
serotonina,
histamina,, glicina etc
histamina
19
ETAPELE TRANSMITERII CHIMICE
SINTEZA ŞI STOCAREA MEDIATORULUI

http://web.williams.edu/imput/synapse/pages/IA3.html
20
 transport axoplasmatic - kinesină

http://www.youtube.com/watch?v=4TGDPotbJV4&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=686qX5yzksU&feature=related
21
V - ATPază
Antiport
A ti t H+/ACh

FIECARE VEZICULĂ
VEZICULĂ CU MEDIATOR, AVÂND
 UN
DIAMETRU DE CIRCA 500 Å, CONŢ
CONŢINE
4.000 ÷ 10.000 MOLECULE DE ACh
22
veziculă cu glutamat

23
reciclarea veziculelor

24
 ELIBERAREA MEDIATORULUI

POTENŢ
POTENŢIALUL DE ACŢ
ACŢIUNE CARE S-
S-A PROPAGAT DE
DE--A
LUNGUL AXONULUI NEURONULUI PRESINAPTIC

DEPOLARIZAREA MEMBRANEI PRESINAPTICE

INFLUX MASIV DE IONI Ca2+

[Ca2+]i < 10-7 M [Ca2+]e = 1,5 mM (la repaus)
repaus)

http://web.williams.edu/imput/synapse/pages/IIA1.htm
25
 sub acţiunea CaMKII are loc
fosforilarea sinapsinei
sinapsinei,,
ceea ce iniţiază desprinderea
veziculelor
i l l de d citoschelet
it h l t

1
2
Proteine SNARE:
- SNAP – 25;
- synaptobrevin;
- syntaxin

complex SNARE

3
complex SNARE
4
Synaptotagmin:
- proteină ancorată în membrana veziculei
cu mediator
- capetele C – terminale sunt localizate
în porţiunea presinaptică şi prezintă
situs – uri pentru Ca2+

5
Synaptobrevin:
Synaptobrevin:
- proteină integrală mică localizată în
membrana veziculei cu mediator
- M = 18 kDa

6
Syntaxin:
- proteină ancorată în
î membrana presinaptică
pe care o străbate sub forma unui
p
α – helix transmembranar ce se continuă
de-
de -a lungul MPRS
SNAP - 25:
- proteină periferică de M = 25 kDa
localizată p
pe f
faţa
ţ citoplasmatică
p m
a MPRS
- se compune din 2 α – helix
helix-
-uri întinse
de-
de -a lungul membranei

8
 mecanism de tip “fermoar”

http://web.williams.edu/imput/synapse/pages/IIA4.html
9
CREŞ
CREŞTEREA CONCENTRAŢ
CONCENTRAŢIEI INTRACELULARE DE Ca2+

FOSFORILAREA SINAPSINEI I

FUZIONAREA VEZICULELOR CU
MEMBRANA PRESINAPTICĂ
PRESINAPTICĂ

EXOCITOZA VEZICULELOR

ELIBERAREA ÎN FANTA SINAPTICĂ A UNOR

PACHETE
E E MULTIMOLECULARE
E E (CUANTE)
( E)
“TEORIA CUANTICĂ A TRANSMITERII CHIMICE” 10
11
 DIFUZIA SINAPTICĂ
SINAPTICĂ

SINAPSA CHIMICĂ
CHIMICĂ INDUCE O ÎNTÂRZIERE DE 2 ms
(ÎNTRE MOMENTUL ÎN CARE POTENŢ
POTENŢIALUL DE ACŢ
ACŢIUNE
AJUNGE LA MEMBRANA PRESINAPTICĂ ŞI
MOMENTUL DECLANŞ
DECLANŞĂRII
Ă RĂSPUNSULUI
Ă POSTSINAPTIC)

PARCURGEREA FANTEI SINAPTICE DUREAZĂ CÂTEVA μs

MOTIVE :
DESCHIDEREA LENTĂ
LENTĂ A CANALELOR DE Ca2+
TIMPUL NECESAR EXOCITOZEI VEZICULELOR
DIFUZIA LATERALĂ
LATERALĂ DE-
DE-A LUNGUL MPS
12
 DESCHIDEREA UNUI CANAL IONIC NECESITĂ
NECESITĂ
13 LEGAREA A 2 MOLECULE DE ACH
 DECLANŞ
DECLANŞAREA RĂ
RĂSPUNSULUI POSTSINAPTIC

LEGAREA MOLECULELOR DE MEDIATOR

DESCHIDEREA CANALELOR IONICE COMANDATE CHIMIC

14
M = 268 kDa

15
16
 DECLANŞ
DECLANŞAREA RĂ
RĂSPUNSULUI POSTSINAPTIC

LEGAREA MOLECULELOR DE MEDIATOR

DESCHIDEREA CANALELOR IONICE COMANDATE CHIMIC

MODIFICĂ
MODIFICĂRI ALE POTENŢ
POTENŢIALULUI
MEMBRANEI POSTSINAPTICE

17
TRANSMITERE SINAPTICĂ
SINAPTICĂ EXCITATOARE
DEPOLARIZAREA
E E MEMBRANEI
E E POSTSINAPTICE
E
DESCHIDEREA CANALELOR DE Na+
CREŞ
CREŞTE EXCITABILITATEA CELULEI POSTSINAPTICE
MEDIATORI CHIMICI: ACh, GLUTAMATUL

18
 E E SINAPTICĂ
TRANSMITERE E
SINAPTICĂ INHIBITOARE
HIPERPOLARIZAREA MEMBRANEI POSTSINAPTICE
DESCHIDEREA CANALELOR DE Cl–
SCADE EXCITABILITATEA CELULEI POSTSINAPTICE
MEDIATORI CHIMICI: GABA, GLICINA
19
 EPSP - potenţiale postsinaptice excitatoare
20
21
INACTIVAREA MEDIATORULUI CHIMIC

hidroliza ACh

simportul colinei în
porţiunea presinaptică

http://web.williams.edu/imput/synapse/pages/IVA2.html 22
http://www youtube com/watch?v=hzXVe4RS8 A
http://www.youtube.com/watch?v=hzXVe4RS8-A

23
 END

THE

24
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

• definească şi clasifice sinapsele;

• descrie structura şi funcţionarea sinapsei electrice;

• descrie structura sinapsei chimice;

• enumere şi descrie etapele transmiterii sinaptice chimice.

25
 CURSUL 13

BIOFIZICA
ANALIZORULUI
VIZUAL
STRUCTURA GLOBULUI OCULAR

= SISTEM BIOLOGIC COMPLEX

SENSIBIL LA

⇒ INFORMAŢII DESPRE FORMA,

DIMENSIUNILE, POZIŢIA, CULOAREA
CORPURILOR DIN MEDIUL AMBIANT 2
CR T L N
CRISTALIN:
next = 1,386
nint = 1,406
3
FORMAREA IMAGINII

4
SUPRAFEŢE
Ţ DE REFRACŢIE
REFRACŢ
ŢIE

- FAŢA ANTERIOARĂ A CORNEEI

- FAŢA POSTERIOARĂ A CORNEEI
- FAŢA
F ANTERIOARĂ
E Ă A CRISTALINULUI
- FAŢA
Ţ POSTERIOARĂ A CRISTALINULUI

5
INDICI DE REFRACŢ
REFRACŢIE
– AER ((n = 1.
AER 0003 ≅ 1))
1.0003
– CORNEE (n = 1,376)
– UMOARE APOASĂ
APOASĂ (n = 1
1,336)
336)
– CRISTALIN (MEDIE) (n = 1,416)
– CORP VITROS (n = 1,336)

PUTERE DE REFRACŢ
REFRACŢIE (CONVERGENŢ
(CONVERGENŢĂ)

n2 − n1
P=
R
6
MODELUL DE OCHI REDUS LISTING

OCHIUL ESTE ASIMILAT CU UN DIOPTRU

SFERIC AVÂ
AVÂND RAZA DE CURBURĂ
CURBURĂ
R = 5,6
,6 mm CE
E SEPARĂ
E
MEDIUL ANTERIOR (AER, n1 = 1) DE
MEDIUL POSTERIOR (OCHIUL, n2 = 1,336)

C = 58,8 D
7
8
ACOMODAREA

OBIECT ÎNDEP
NDEPĂĂRTAT DE OCHI ⇒
RAZE PARALELE ⇒ FOCALIZARE PE
RETINĂ
RETINĂ (STARE EMETROPICĂ)
EMETROPICĂ)

9
APROPIEREA OBIECTULUI DE OCHI ⇒
RAZE DIVERGENTE ⇒ FOCALIZARE
ÎN SPATELE RETINEI

ACTIVITATEA MUSCULATURII CILIARE

10
11
ACOMODAREA LA VEDEREA LA APROAPE

MUSCULATURA CILIARĂ
CILIARĂ SE CONTRACTĂ
CONTRACTĂ
⇒ FIBRELE ZONULEI SUNT RELAXATE ⇒
CRISTALINUL SE BOMBEAZĂ
BOMBEAZĂ SPONTAN,
MĂRINDU – Ş
ŞI CONVERGENŢAŢ ⇒
IMAGINEA ESTE DEPLASATĂ
DEPLASATĂ ÎÎNAINTE
NAINTE

ACOMODAREA LA VEDEREA LA DISTANŢĂ

Ţ
MUSCULATURA CILIARĂ
CILIARĂ SE RELAXEAZĂ
RELAXEAZĂ ⇒
FIBRELE ZONULEI SUNT TENSIONATE ⇒
CRISTALINUL SE APLATIZEAZĂ
APLATIZEAZĂ SPONTAN,
MICŞORÂ
MICŞ ORÂNDU
NDU – ŞI CONVERGENŢA ⇒
IMAGINEA ESTE DEPLASATĂ
DEPLASATĂ ÎNAPOI
ÎNAPOI 12
12
ACOMODAREA LA VEDEREA LA APROAPE

htt //
http://www.kscience.co.uk/animations/eye.swf
k i k/ i ti / f
14
ACOMODAREA LA VEDEREA LA APROAPE
15
 PUNCTUM PROXIMUM
PUNCTUL CEL MAI APROPIAT DE OCHI
LA
L CAREE UN OBIECT
OB E MAI
M POATE
O E FIF
VĂZUT CLAR, ÎN CONDIŢII DE
ACOMODARE COMPLETĂ
COMPLETĂ
(25 cm LA OCHIUL EMETROP)

PUNCTUM REMOTUM
PUNCTUL CEL MAI APROPIAT DE OCHI
DE L
LA C
CARE
RE UN OBIECT
OB ECT PO
POATE
TE F
FI
VĂZUT CLAR, FĂ
FĂRĂ ACOMODARE
(6 m LA OCHIUL EMETROP)
16
DEFECTE DE VEDERE (AMETROPII)
a) MIOPIA
MIOPIA:: imaginea se formeaz
formează ă în faţa retinei;
retinei;
• axial
axialăă ((ax antero
antero--p
posterior lung)g) (C
( = Cnormal));
• de curbură (R este micămică)) (C > Cnormal);
• de indice (tranzitorie
tranzitorie); m )
); (C > Cnormal
Corectare:: lentile divergente
Corectare

17
18
b) HIPERMETROPIA:
HIPERMETROPIA: imaginea se formează
formează în
sp t l retinei
spatele retinei;
tin i;
i;
• axial
axială
ă (ax antero
antero-
-posterior scurt)
scurt) (C = Cnormal);
• de curbură (R este mare) (C < Cnormal);
• ochiului afac (datorată lipsei cristalinului)
cristalinului)
(C < Cnormall); a = fără,
fără, phaki = lentilă
Corectare:: lentile convergente
Corectare

19
19
20
c) ASTIGMATISMUL
ASTIGMATISMUL:: imaginea este multiplă;multiplă;
Cauza:: razele de curbură
Cauza curbură (în
(în special ale corneei)
sunt diferite în plan orizontal respectiv vertical
• regular;
• iregular;
Corectare:: lentile cilindrice ((eficienţă
Corectare (eficienţţă mare la
lentilele de contact)

21
21
d) PRESBIOPIA ((hipermetropia
hipermetropia bătrânilor
ătrânilor))
Cauza: reducerea
C
Cauza: d cu vâ
vârsta a capacită
capacit
i ăţii
de acomodare a ochiului datorit
datorităă pierderii
progresive
i a elasticit
elasticită
l ti ită
ităţii cristalinului
i t li l i
Corectare:: lentile convergente
Corectare

22
STRUCTURA RETINEI

“BUCATĂ
“BUCATĂ DE CREIER PERIFERIC”
S = 2 cm2; d = 350 μm
A. Celulele epiteliului pigmentar
amplasate
p într
ntr--un singur
g strat;
conţin melanină;
melanină;
rol în absorbţ
absorbţie;
tapetum lucidum;

24
B. Celulele fotoreceptoare
conţin compusul fotosensibil (rodopsina
rodopsina));
celule cu conuri – 6 ÷ 7 milioane
celule cu bastona
bastonaşş – 100 milioane
C. Celulele orizontale p
D. Celulele bipolare

26
27
B. Celulele fotoreceptoare
conţţin compusul fotosensibil (rodopsina
con rodopsina));
celule cu conuri – 6 ÷ 7 milioane
celule cu bastona
bastonaşş – 100 milioane
C. Celulele orizontale D. Celulele bipolare
E. Celulele amacrine
rol în detectarea contururilor şi contrastelor
F. Celulele g
ganglionare
g
axonii lor formează
formează fibrele nervului optic

Raport de conexiune:
conexiune:
10 celule fotoreceptoare : 1 celul
celulă
ă bipolar
bipolarăă
10 celule bipolare : 1 celulă ganglionară
28
29
30
CELULA CU BASTONAŞ
BASTONAŞ

Responsabilă
Responsabil
p ă de vederea scotopic
scotopică
p ă
(monocromatică) si de cea crepusculară
crepusculară
((intensitate luminoasă
m redusă))

Format
F
Formată
tă din:
tă di :
- terminaţ
terminaţie
ie sinaptică
- segment intern
- segment extern

31
Segment intern:
intern:
- sediul activită
activităţii metabolice
- conţ
conţine
ine nucleul şi un număr mare de mitocondrii

Gât ciliar:
ciliar:
- rol în fototaxie

32
Segment extern:
extern:
- con
conţine
ţine circa 1500 discuri
- membrana discurilor:
- 50 % lipide
- 40 % proteine
t i (90 % rodopsină)
d i ă)
- 10 % polizaharide
- discurile suferă
suferă un proces de ascensiune cu
durata de 50 zile
zile, cele uzate fiind fagocitate de
celulele epiteliului pigmentar; la fiecare 30
minute apare un nou disc

33
34
F
Fagocitoza
i di
discurilor
il uzate
35
CELULA CU CON

responsabilă de vederea fotopic

responsabilă fotopică
ă (colorată) şi
de cea diurnă
diurnă (intensitate luminoasă mare)
diferă de celula cu bastonaş prin morfologia
diferă
segmentului extern:
‰ are formă conică;
‰ con
conţine
ţine 200 ÷ 500 “discuri” (invaginaţii ale
membranei segmentului extern)

36
37
POTEN
POTENŢIALUL DE RECEPTOR AL CELULEI
CU BASTONAŞ
BASTONAŞ

39
LA ÎNTUNERIC
NTUNERIC::
• CANALELE FOTOSENSIBILE DE Na+ DESCHISE;
• INFLUX DE IONI DE Na+ (CURENT DE ÎNTUNERIC)
• MEMBRANA DEPOLARIZATĂ
DEPOLARIZATĂ ((-
- 30 ÷ - 40 mV);
mV);
• EFLUX DE IONI DE K+ PRIN CANALELE VOLTAJ –
DEPENDENTE (FOTOINSENSIBILE);

40
41
LA LUMINĂ
LUMINĂ:
• CANALELE FOTOSENSIBILE DE Na+ SE ÎNCHID;
• INFLUX DE IONI DE Na+ ÎNCETEAZĂ;
NCETEAZĂ;
• MEMBRANA SE HIPERPOLARIZEAZĂ;
HIPERPOLARIZEAZĂ;
• EFLUX DE IONI DE K+ PRIN CANALELE VOLTAJ –
DEPENDENTE (FOTOINSENSIBILE);

42
43
 RODOPSINA

COMPOZIŢIE:
• OPSIN
OPSINĂĂ (M ≈ 41.000 Da
Da);
);
• RETINAL
E N L (CROMOFORUL,
( M F UL, M ≈ 500 D
Da))
Da

http://nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/1967/wald-lecture.pdf

Premiul Nobel în Fiziologie şi

Medicină (1967)

George Wald
1906 – 1997 44
fotoizomerizarea
retinalului

45
Ci l l Wald
Ciclul W ld

46
 RODOPSINA

LOCALIZARE:
ÎN MEMBRANA DISCURILOR,
DISCURILOR REPREZENTÂND
80 – 90 % DIN TOTALUL PROTEINELOR

DENSITATE MARE:
109 MOLECULE / CELULĂ
CELULĂ (30.000 molecule /μ
/ μ m2 )

MOBILITATE MARE:
106 CIOCNIRI / SECUNDĂ
SECUNDĂ
47
GENERAREA POTENŢ
POTENŢIALULUI DE RECEPTOR
http://www.interactive-biology.com/?s=031

http://www.interactive-biology.com/?s=032
49
50
După parcurgerea acestui curs studentul trebuie să:

o cunoască structura g
globului ocular;;
o analizeze ochiul ca instrument optic;
o explice mecanismul acomodării la vederea la distanţă
respectiv la vederea la aproape;
o enumere şi explice tipurile de ametropii;
o descrie structura retinei explicând rolul tipurilor celulare
ce intră în compoziţia acesteia;
o descrie structura celulelor fotoreceptoare;
o explice
li mecanismele
i l moleculare
l l d
de generare a
potenţialului de receptor la nivelul celulelor
fotoreceptoare cu bastonaş;

51