Gh.

Cauteş

PROBLEME REZOLVATE
(D)
M

a
r1
P
r  u
O

r1  r  u   v  a
 EDITURA IMPULS
Bucuresti, 2007
ISBN 978-973-8132-66-5

CUPRINS

CAP. I. NOTIUNI DE ALGEBRA VECTORIALA...................................2

CAP.ІІ. PLANUL………………………………………………………….22

CAP. ІІІ. DREAPTA………………………………………………………28

CAP. IV. SUPRAFETE DE GRADUL DOI……………………………..43

CAP. V. CONICE SI CUADRICE CU ECUATII GENERALE……….56

CAP. VI. CURBE IN SPATIU……………………………………………73

CAP. VII. CURBE PLANE……………………………………………….84

CAP. VIII. ELEMENTE DE TEORIA SUPRAFETELOR…………..105

1
 CAP. I. NOTIUNI DE ALGEBRA VECTORIALA


1. Sa se arate ca pentru ca trei vectori a,b,c sa formeze un triunghi este necesar
   
si suficient ca a + b + c = 0 .
   
Rezolvare. Fiind dat triunghiul ABC, avem AB  BC  CA  0, dupa
    
regulatriunghiului, adica a + b + c = 0 . Invers, daca vectorii a,b,c satisfac relatia
       
a + b + c = 0 , atunci luand a = BC si b = CA , din 
relatia anterioara obtinem
     
c  a  b  CB  AC  AB . Prin urmare, vectorii a,b,c inchid un triunghi.


2. Fie vectorii a,b,c ce coincid cu laturile unui triunghi. Sa se exprime cu
ajutorul lor vectorii ce coincid cu medianele triunghiului si sa se arate ca acestia pot
forma un triunghi.    
Rezolvare. Ipoteza arata ca a + b + c = 0 . Pentru determinarea vectorilor ce
coincid cu medianele folosim exercitiul precedent. Astfel, din ACC  (fig.I.22)

A
c

C' B'
b

B A' a C

Fig. I.22
     
rezulta CC   CA  AC   b  c / 2; din AAB se obtine AA  AB  BA  c  a / 2 iar din
    
BBC putem scrie BB   BC  CB   a  b / 2 .
Deoarece       
AA  BB   CC   1,5(a  b  c )  0 ,

rezulta ca vectorii mediana inchid un triunghi.

       
3. Fie vectorii v1  m1 a  n1 b  p1 c si v2  m2 a  n2 b  p2 c , unde a,b,c sunt
necoplanari. Sa se determine relatiile
 
ce trebuie
 
sa existe intre coeficientii
descompunerii astfel incat : a) v1 = v2  ; b) v1   v2 .
 
Rezolvare. a) Relatia v1 = v2 este echivalenta cu
2
   
 m1  m2  a   n1  n2  b   p1  p2  c  0 .

Deoarece vectorii a,b,c sunt necoplanari (liniar independenti), relatia
anterioara implica m1  m2 , n1  n2 , p1  p2 .
 
b) Relatia de coliniaritate v1   v2 implica
  
 m1   m2  a   n1   n2  b   p1   p2  c  0 .

Deoarece a,b,c sunt necoplanari aceasta relatie implica

m1 n1 p1
  .
m2 n2 p2

Prin urmare, pentru ca doi vectori sa fie coliniari este necesar si suficient sa
aiba coeficientii descompunerii lor dupa trei vectori necoplanari proportionali.
  
4. Se cunoaste descompunerea vectorilor v1 , v2 si v3 dupa trei vectori
              
necoplanari a,b,c : v1  2a  b  c  ; v2  a  2b  c , v3  a  b  2c . Sa se cerceteze
coplanaritatea vectorilor.   
Rezolvare. Trebuie sa cercetam dependenta liniara a vectorilor v1 , v2 , v3 .
combinatia liniara nula
  
1 v1  2 v2  3 v3  0
este echivalenta cu
  
( 21  2  3 ) a + ( 1  22  3 ) b + ( 1  2  23 ) c =0.

Deoarece a,b,c sunt necoplanari, aceasta relatie implica 21  2  3  0 ,
1  22  3  0 , 1  2  23  0 . Acest sistem omogen are o infinitate de solutii
(rangul matricii asociate este doi), una dintre ele fiind 1  2  3  1 . Deci vectorii
     
sunt coplanari si relatia de coplanaritate este v1  v2  v3  0 sau v3  v1  v2 .
   
5. Sa se descompuna vectorul v = a + b + c dupa trei  vectori necoplanari
          
v1 = a + b -2c , v 2 = a - b , v3 = 2b +3c , stiind ca vectorii a,b,c sunt necoplanari.
Rezolvare. Procedand ca la exercitiul precedent,
se poate
 
verifica

faptul ca
v1 , v2 , v3 sunt liniar independenti. Trebuie sa avem v  1 v1  2 v2  3 v3 . Inlocuind

expresiile vectorilor in aceasta relatie si tinand seama ca a,b,c sunt liniar
independenti, obtinem pentru determinarea coeficientilor 1 , 2 , 3 sistemul

3
 2 3
1  2 = 1, 1  2  23  1 , 21  33  1 . Solutia acestui sistem este 1  , 2  ,
3 5
3
3  , astfel ca
5    
v = (2v1 + 3v 2 + 3v3 )/5 .

6. Sa se determine   R in asa fel ca vectorii v1  2i     2  j  3k , v2  i   j  k ,

v3  4 j  2k sa fie coplanari. Pentru  astfel determinat sa se descompuna vectorul v1
dupa directiile vectorilor v2 si v3 .
Rezolvare. Pentru ca relatia (combinatie liniara nula)

1v1  2 v2  3v3  0

sa aiba loc cu macar unul dintre parametrii 1 , 2 , 3 nenuli, trebuie ca sistemul

21  2  0 ,
(  2)1  2  43  0 ,
31  2  23  0

sa aiba solutii nebanale. Pentru aceasta este necesar si suficient ca determinantul

sistemului

omogen
 
sa fie egal cu zero. Din aceasta conditie obtinem   8 . Scriem
acum v1   v2   v3 , relatia echivalenta cu sistemul   2 , 8  4  6 ,   2  3 .
5
Solutia acestui sistem este   2 ,   , astfel ca
2
  5 
v1  2v 2  v3 .
2
           
7. Sa se calculeze scalarul v1  v2  2v2  v3  3v3  v1 , stiind ca v1 = 3a - b , v2 = a+3b si
  
  2 2
v3 = a-b , iar a  9 , b  3 si a , b  .
3

 
  1 3 3
Rezolvare. Avem a  b  a  b cos a , b  3  3   . Apoi
2 2
      2   2
  
v1  v 2  3a  b  a  3b  3a  8a  b  3b  27  12 3  9  18  12 3 .
   
Similar obtinem v 2  v3  3 3 si v3  v1  30  6 3 , astfel ca
     
v1  v2  2v 2  v3  3v3  v1  108 .

   
8. Sa se determine   R in asa fel incat vectorii v1  i  2 j     1 k si
   
v2   3    i  j  3k sa fie perpendiculari.
 
Rezolvare. Conditia de ortogonalitate v1  v 2  0 cere ca

1   3     2 1     1  3  0
4
de unde  =3.
     
9. Sa se calculeze proiectiile vectorilor v1  2i  3 j si v2  i  4 j pe vectorii
reprezentand suma si diferenta lor.
         
Rezolvare. Obtinem s  v1  v 2  i  j si d  v1  v2  3i  7 j . Prin urmare ,
       
 v1  s 1  v3  s 3  v1  d 27  v d 31
prs v1     , prs v 2    , prd v1    si prd v2    
2
.
s 2 s 2 d 58 d 58

  
10. Cunoscand vectorii care formeaza laturile unui triunghi : AB  2i  6 j ,
     
BC  i  7 j , CA  3i  j , sa se determine unghiurile acestui triunghi.
Rezolvare. Folosim formula  
v v
cos v1 , v2    1  2 .
v1  v2
 
ˆ AB  AC 0 
Obtinem cos A  AB AC  40 10  0 , astfel ca Aˆ  . Similar obtinem
2
2 1
Bˆ  arccos si Cˆ  arccos .
5 5

     
11. Sa se determine lungimea vectorului v  v1  v2  v3 , stiind ca
v1  1 , v2  2 ,

 v , v   6 ,  v , v   4 ,  v , v   3 .

v3  2 si 1 2 1 3 2 3

2 2 2 2      
Rezolvare. Deoarece v  v1  v 2  v 3  2v1  v 2  2v1  v3  2v2  v3 si
         
v1  v 2  v1  v2 cos  3 , v1  v3  1 , v2  v3  2 , deducem ca v  9  2 3  2 2 .
6
    
12. Sa se calculeze unghiul dintre vectorii a si b , stiind ca vectorul v1  a  b este
        
perpendicular pe v2  2a  3b si v3  3a  b este perpendicular pe v4  a  3b
   
Rezolvare. Din conditiile de ortogonalitate v1  v2 = 0 si v2  v4  0 , obtinem
  
b
   
  a  2 19 2  a 1 1
a b  si b  a . Deci cos a, b     , astfel ca a , b  arccos .
9 27 ab 57 57

13. Sa se calculeze produsul vectorial  v1  v2    v1  v2  si sa se interpreteze

   

geometric rezultatul.
Rezolvare. Obtinem  v1  v2    v1  v2   2v2  v1 pe baza proprietatii de
distributivitate.
   
Deoarece v1  v2 si v1  v2 reprezinta lungimile diagonalelor paralelogramului
construit pe v1 si v2 ca laturi, rezulta interpretarea : aria paralelogramului construit
cu vectorii diagonale ale unui paralelogram este de doua ori aria paralelogramului.

5
        
14. Fie vectorii v1  3i  j  2k si v2  i  j  3k . Sa se calculeze :
a) produsul lor vectorial ;    
b) sa se verifice ca vectorul v1  v2 este perpendicular pe v1 si v2  ;
 
c) aria paralelogramului construit pe v1 si v2 .
  
i j k
    
Rezolvare. a) v1  v2  3 1 2  i  11 j  4k .
1 1 3

 
     
 
b) v1  v1  v2  3  1  8  0  ; v2  v1  v2  1  11  12  0 .
 
c) A  v1  v2  1  121  16  138 .
  
15. Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii v1  a  2b si
  
  
v2  a  3b , unde a =5, b =3 si a , b  .
6
       
   
Rezolvare. Avem v1  v2  a  2b  a  3b  5b  a , astfel ca

 
      75 75
v1  v2  5 b  a  5b  a sin a  b  . Prin urmare, aria paralelogramului este .
2 2
     
16. Cunoscand doua laturi AB  3i  4 j si BC  i  5 j ale unui triunghi sa se

calculeze lungimea inaltimii sale CD .
 
1   1    AB  BC 19
Rezolvare. Aria ABC  AB  BC  AB  CD , astfel ca CD    .
2 2 AB 3

17. Daca vectorii a,b,c sunt laturile unui triunghi, sa se arate ca
     
ab  bc  ca .
    
Rezolvare. Deoarece a,b,c sunt laturile unui triunghi, avem a+b+c=0 .
     
Inmultind vectorial aceasta relatie cu a obtinem b  a  c  a  0 , adica
        
a  b  c  a . Inmultind apoi vectorial cu b , rezulta a  b  b  c .

18.Sa se determine   R , astfel ca

       
volumul
 
paralelipipedului construit pe
vectorii v1  2i  3 j  k , v2  i  j  2k si v3   i  2 j sa fie egal cu 5.
Rezolvare. Volumul paralelipipedului construit cu cei trei vectori este produsul
mixt al acestora
2 3 1
V   1 1 2    10  5  .
 2 0

Ecuatia  10  5   5 are solutiile 1  1 si 2  3 .

6
   
19. Sa se calculeze inaltimea paralelipipedului construit pe vectorii v1 , v2 , v3 ,
 
luand ca baza paralelogramul construit pe vectorii v1 si v2 , stiind ca v1  2i  j  k ,
      
v2  3i  2 j  k , v3   j  2k .
Rezolvare. Volumul paralelipipedului este

2 1 1
V   3 2 1  7  ,
0 1 2
  V 7
aria bazei este A  v1  v2  35 . Prin urmare, inaltimea este h  A  .
35
       
20. Sa se cerceteze coplanaritatea vectorilor v1  i  2 j  k , v2  2i  2 j  5k ,
   
v3  i  4 j  6k . Sa se determine relatia de coplanaritate daca este cazul.
Rezolvare. Deoarece
1 2 1
 
  
v1 , v2 , v3  2 2 5  0 ,
1 4 6

    
vectorii sunt coplanari. Deoarece v1 si v2 nu sunt coliniari, putem scrie v3   v1   v2
relatie ce este echivalenta cu sistemul   2   1 , 2  2   4 ,   5  6 . Solutia
  
sistemului este   1 ,   1 si deci v3  v1  v2 .
   
21. Sa se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii v1  a  2b  c
 
           
, 2
v  3a  5b  2c , 3
v  2 a  7b  4c a
, stiind ca =3, b = 2 c
, =1, b , c  , iar unghiul
6
   
format de vectorul a si planul determinat de vectorii b si c are masura .
4
Rezolvare. Trebuie sa calculam produsul mixt al celor trei vectori. Folosind
proprietatile produsului mixt, obtinem
     
   
 1 2 3  1 2 3
          
v , v , v  v  v  v   a  2b  c  3a  5b  2c   2 a  7b  4c 

  
        
= 11a  b  b  c  5a  c  2a  7b  4c =
       
   
44 a, b, c  2 b, c, a  35 a, c, b  11 a, b, c .
      3
Dar  a, b, c    b, c, a    b  c   a  b  c   a cos
    
 b c a  sin cos  , astfel ca
4 6 4 2
3
V  .
2

22.Sase verifice formula de dezvoltare a dublului produs vectorial pentru

       
vectorii v1  i  2 j  k , v2  2i  3 j , v3  3i  k .
Rezolvare. Deoarece

7
   
i j k
    
v2  v3  2 3 0  3i  2 j  9k ,
3 0 1

avem
  
i j k
 
     
v1  v2  v3  1 2 1  16i  6 j  4k .
3 2 9

        

Aceasta arata ca v1   v2  v3    v1  v3  v2   v1  v2  v3 , pentru ca
       
            
v1  v3  v2  2 2i  3 j  4i  6 j , v1  v2  v3  4 3i  k  2i  4k , iar diferenta
  
lor este 16i  6 j  4k .

23. Condiţia necesară şi suficientă ca trei puncte A1, A2, A3 având vectorii de
poziţie r1 , r2 , r3 să fie coliniare este să existe relaţiile

1r1  2 r2  3r3  0
1  2  3  0 ,

unde nu toţi k sunt nuli, 12  22  32  0  k  reali  .

Rezolvare. Condiţia este necesară. Dacă A1, A2, A3 sunt coliniare, atunci
A1 A2 A1 A3 , A1 A2   A1 A3 ; dar A1 A2  r2  r1 , A1 A3  r3  r1 şi deci r2  r1    r3  r1  ,
   1  r1  r2   r3  0 , adică există o relaţie de dependenţă liniară între rk , unde
1  2  3     1  1      0 şi 2  1  0 .
Condiţia este suficientă. Dacă eliminăm pe 1 , înmulţind a doua relatie cu r1
şi adunând-o cu prima , obţinem 2  r2  r1   3  r3  r1   0 sau r2  r1  3  r3  r1  unde
3
     0  , adică A1 A2 A1 A3 sau A1, A2, A3 sunt coliniare.
2 2

24. Condiţia este necesară şi suficientă ca patru puncte A 1, A2, A3 A4 având

vectorii de poziţie r1 , r2 , r3 , r4 să fie coplanare este să existe relaţiile

1r1  2 r2  3 r3  4 r4  0
1  2  3  4  0 ,

unde nu toţi k sunt nuli, 12  22  32  42  0  k  reali  .

Rezolvare. Condiţia este necesară; dacă punctele sunt coplanare, atunci A1 A2 ,
A1 A3 , A1 A4 se află în acelaşi plan şi deci A1 A4 se descompune faţă de A1 A2 şi
 
A1 A2 A1 A2  A1 A3 : A1 A4   A1 A2   A1 A3 ;

8
cum Ai A j  rj  ri , r4  r1    r2  r1     r3  r1  sau  1      r1   r2   r3  r4  0 ; aceasta
este o relaţie de dependenţă liniară între rk unde
1  2  3  4   1            1  0 şi 4  1  0 .
Reciproc, eliminând 1 din relaţiile enuntului, rezultă

2  r2  r1   3  r3  r1   4  r4  r1   0 ,

 
adică A1 A4    A1 A2    A1 A3  4  0  . Aşadar vectorii A1 A2 , A1 A3 , A1 A4 se află în
2 3

4 4

acelaşi plan pentru ca au originea A1 comună.

25. Dacă a2  a3  a3  a1  a1  a2 , atunci vectorii a1 , a2 , a3 formează un triunghi

reciproc. Interpretare geometrică.

Rezolvare. Înmulţind scalar cu a1 relaţiile date , se obţine

 a1 , a2 , a3    a1 , a3 , a1   0 ,

aşadar vectorii a1 , a2 , a3 sunt coplanari. Atunci

1a1  2 a2  3a3  0

Înmulţind această relaţie cu a1 , apoi cu a2 (vectorial) obţinem

2 a1  a2  3a1  a3 , 1a1  a2  3 a3  a2 ,
deci
a2  a3 a3  a1 a1  a2
  .
1 2 3

Comparând cu enunţul, rezultă 1  2  3    0 şi deci prima relaţie devine

  a1  a2  a3   0 , adică a1 , a2 , a3 formează un triunghi.
Reciproc, din a1  a2  a3  0 rezultă prin înmulţire vectorială cu a1 şi a2 ,
a1  a2  a1  a3  0 , a1  a2  a3  a2  0 , adică a1  a2  a2  a3  a3  a1  2S , unde S este
suprafaţa triunghiului format de cei trei vectori ( a1  a2 este suprafaţa
paralelogramului format de a1 , a2 , deci dublul suprafeţei triunghiului).

26. Fiind dat un triunghi oarecare ABC în care notăm cu O centrul cercului
circumscris şi cu H ortocentrul său, să se arate că
   
OA  OB  OC  OH
Rezolvare. I. Fie D mijlocul laturii BC şi O' simetricul lui O faţă de BC. Se
observă imediat (fig.I. 23) că

9
    
OB  OC  OO  2OD.

A
Fig. I.23

1
Se ştie insă că OD  AH Hdeci OO  AH , astfel că figura OAHO' este
2 O
paralelogram. 

De aici rezultă că OA  OO  OH sau
D înlocuind pe OO
B C
   
OA  OB
O'  OC  OH .

II. Dacă O este un punct oarecare al spaţiului şi G centrul de greutate al

triunghiului ABC, atunci
   
OA  OB  OC  3OG

Să considerăm ca punct de reper O chiar centrul cercului circumscris lui

ABC. Se ştie că punctele O, G, H sunt coliniare (dreapta lui Euler) şi că
OG  OH / 3 , deci


   OH
OA  OB  OC  3  OH .
3

III. Să considerăm punctul de reper în H, ortocentrul triunghiului ABC (fig.

I.23), deci
   
HA  HB  HC  3HG.

Dar dacă
1 2
OG  OH  HG  HO,
3 3
astfel că

10
    
HA  HB  HC  2 HG.
     
Se deduce imediat că sistemele de vectori HA, HB, HC şi 2OA, 2OB, 2OC îşi fac
echilibru.

27. Să se descompună un vector în două componente coplanare cu acesta,

cunoscând direcţia unei componente şi modulul celeilalte.

C'

C A
a
Δ

O B

B'

Fig. I.24
 
Rezolvare. Fie OA  a vectorul dat,  direcţia dată a uneia din componente şi
b modulul celeilalte componente. Se duce prin A paralela la  , iar din O la centru,
cu raza b, se descrie un cerc. Acesta taie paralela dusă prin A la  in punctele B şi B'
(fig. I.24).

Se construiesc apoi paralelogramele OBAC şi OB'AC şi se obţin cele două

     
soluţii ale problemei, într-adevăr, OB  OC  OA şi OB  OC   OA , iar condiţiile
 
 
enunţului sunt îndeplinite deoarece are direcţia OC OC  are direcţia  şi
 
OB  OB  b .
Discutie. Fie d distanţa de la punctul A la paralelă dusă prin O. Problema este
posibilă numai dacă b  d şi anume :

1) dacă b> d, există două soluţii distincte, ca în fig.I.24;

2) dacă b = d, o singură soluţie cu componentele perpendiculare.

Dacă b<d problema nu are nici o soluţie.

11
 28. Fie ABC, A'B'C' două triunghiuri oarecare în spaţiu, având centrele de
greutate respectiv G, G'. Să se exprime suma vectorială
   
S  AA  BB  CC 

în funcţie de vectorul GG .
C
A'
G'

B'

A C

Fig. I.25

Rezolvare. Se poate scrie (fig. I.25)

   
GG  GA  AA  AG
   
GG  GB  BB  BG
   
GG  GC  CC  C G
   
3GG   GA   AA   AG 

Dar  GA  0 şi  A ' G '  0 , astfel că rămâne

   
AA  BB  CC   3GG .

O b s e r v a ţ i e . Dacă cele două triunghiuri,

situate in spaţiu sau
 
in acelaşi

plan, au acelaşi centru de greutate G  G , atunci AA  BB  CC   3GG şi
triunghiul care dă suma vectorială se închide.
  
29. Fie ABC un triunghi dat. Se rotesc laturile AB, BC , CA cu un acelaşi unghi
(toate spre exterior sau toate spre interior) în jurul vârfurilor A, B, C, şi se obţin
poziţiile AB', BC, CA'. Să se demonstreze că triunghiurile ABC şi A'B'C' au acelaşi
centru de greutate.
Rezolvare. Să demonstrăm întâi că avem relaţia vectorială (fig. I.26)
12
   
AB  BC  CA  0 .

Într-adevăr, rotind ABC în jurul vârfului C, cu unghiul a, obţine CAB1 în

care, în mod evident, B1C şi BC  sunt egale şi paralele. Apoi latura AB se roteşte tot
de unghiul α, deci AB1 AB .
In acest caz, inmuţind convenabil vectorii liberi, paraleli cu ei înşişi, avem
     
AB  BC   CA  AB1  B1C  CA  0 .
Fie un punct O oarecare al planului, G şi G' centrele de greutate ale
triunghiurilor AB şi A'B'C'.
Se ştie că

3 OA  OB  OC  , OG  13  OA  OB  OC  .

 1      
OG 
Dar   
OA  OC  CA,
  
OB  OA  AB,

 
    1      1
  
OC  OB  BC   OG   OA  OB  OC   AB  BC   CA    OA  OB  OC 
3  3
deoarece suma a doua din paranteza mare este nulă.

Rezultă
 
OG  OG  G  G .

Consecinţă. Se observă că
  
AA  CA  CA ,
  
   ,
  AB  AB
BB
CC   BC   BC ,

de unde rezultă

 
     
AA  BB  CC   CA  AB  BC    CA  AB  BC   0,
  

întrucât ambele paranteze sunt nule.

13
 A A'

A'
A F
B' α
α
α α D
B α
C
B1 α D'
B' α
C' α
B E
C
C'

Fig. I.26 Fig. I.27

Relaţia
  
AA  BB  CC   0
  
arată că cu segmentele AA, BB, CC  se poate construi un triunghi.

30. Sa se afle vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi.

   
Rezolvare. Fie A  r1  , B  r2  , C  r3  vârfurile triunghiului şi G  r  centrul său de
greutate (punctul comun al medianelor). Alegem ca punct de referinţă O un punct
oarecare al spaţiului (fig.I.28), care eventual poate fi şi în planul ABC.
O

r1
r r3
r2
A
C
G
D

N B

14
 Fig. I.28
Avem
         
r1  r2  r3  r1   r2  r   r1  2OD  r1  OM ,

D fiind mijlocul lui BC. Dacă notăm cu N mijlocul lui AM, atunci
   
r1  r2  r3  2ON .

Să observăm acum că AD este mediană în ACB , dar şi în OAM , care, în

general, se află în alt plan decât ABC. Deoarece în OAM medianele AD şi ON se
2
întâlnesc în G, rezultă că AG  AD deci G este centrul de greutate al ambelor
3
 3  3
triunghiuri ABC şi OAM. Se deduce că ON  OG  r şi înlocuind în relaţia de mai
2 2
înainte, se obţine
    
r1  r2  r3  2ON  3r

de unde rezultă
   
r   r1  r2  r3  / 3 .

Altă metodă. Deoarece GA / GD  2 , r   r1  2OD  / 3 însă , 2OD  r2  r3 deci

   

   
r   r1  r2  r3  / 3 .

Observatie.
      
Să presupunem O  G  r  0 adică r1  r2  r3  GA  GB  GC , cu alte cuvinte,
  
cu vectorii GA, GB, GC , se formează un triunghi. Aceasta înseamnă că se poate
  
construi un triunghi având ca laturi segmentele GA, GB, GC . De aici rezultă
proprietatea cunoscută că fiind dat un triunghi oarecare ABC, cu medianele sale se
  
poate construi un alt triunghi, deoarece medianele sunt proporţionale cu GA, GB, GC
(raportul 3/2).

31. Sa se afle vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui tetraedru.

    
Rezolvare. Notăm A  r1  , B  r2  , C  r3  , D  r4  vârfurile tetraedrului şi G  r 

centrul său de greutate (fig.I.29), apoi G1    centrul de greutate al feţei BCD.
        
Se ştie că GA / GG1  3 , astfel că se poate scrie r   r1  3  / 4 . Dar 3  r2  r3  r4
de unde rezultă
    
r   r1  r2  r3  r4  / 4

15
sau
    
OA  OB  OC  OD  4OG

O 
r D

 G

G1

B C

Fig.I.29

O b s e r v aţ i e. Dacă luăm ca punct de referinţă chiar centrul de greutate G,


deci O  G , atunci OG  r  0 , prin urmare
       
r1  r2  r3  r4  0  GA  GB  GC  GD  0 .

Linia 
poligonală care dă suma acestor vectori se închide ; aşadar, cu
  
segmentele GA, GB, GC , GD se poate construi un patrulater strâmb. Dacă ducem şi
 
diagonalele lui, atunci se obţin cele şase muchii ale unui tetraedru. Dar GA, GB, etc.
 
sunt 3/4 din medianele AG1 , BG 2 etc. ale tetraedrului, deci şi cu medianele
tetraedrului se poate construi un patrulater strâmb, care completat dă un tetraedru.

32. Sa se afle vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui sistem de

puncte grele.
Rezolvare. Considerăm n puncte A1 , A2 ,.... An situate oricum în spaţiu, de mase
 
respectiv m1 , m2 ,....mn şi având faţă de punctul de reper O vectorii de poziţie r1 , r2 ,...rn
.Centrul de greutate G al acestui sistem de puncte este punctul de aplicaţie al
rezultantei forţelor paralele m1 g , m2 g ,...mn g , aplicate în punctele date.
Poziţia centrului de greutate G se găseşte determinând întâi punctul de
aplicaţie G1 al forţelor m1 g , m2 g , cu rezultanta g  m1  m2  , apoi punctul de aplicaţie G2
al forţelor aplicate în G1 şi A3 etc. , până ajungem să compunem forţele aplicate în
 n 
Gn1 şi A care au ca rezultantă R  g   m  . Acest ultim punct este tocmai G centrul
 i1 
i
de greutate al sistemului dat.

16
  
Vectorii de poziţie ai punctelor G1 , G2 ,...., Gn 1 , G îi vom nota OG1  1 ,
     
OG 2  2 ,...., OG n 1   n 1 şi OG   , unde O este un, punct oarecare al spaţiului. Se
ştie de la compunerea forţelor paralele că

GA1 mg m m
 2  2 k  2
GA2 m2 g m1 m1

rezultă  
 m1r1  m2 r2
1  .
m1  m2

A2
G1 A3
G2
A1 R
1
R2

Punctul G2 se află pe dreapta G1 A3 si împarte segmentul G1 A3 în raportul

G2G1 m3
 ;
G2 A3 m1  m2

prin urmare
 m3 
1  r3   
 m1  m2 m r  m2 r2  m3r3
2   11 .
m3 m  m  m
1 1 2 3
m1  m2

Rezultatele obţinute permit generalizarea prin

 inducţie şi, ţinând seama că
 
vectorul de poziţie al centrului de greutate este OG     n  , putem scrie
  
 m1r1  m2 r2  ...  mn rn n  n
   mi ri /  mi
m1  m2  ...  mn i 1 i 1

Pentru o demonstraţie riguroasă trebuie folosită inducţia completă.

În cazul când toate masele sunt egale, avem un sistem omogen de puncte şi
centrul de greutate este dat de media aritmetică a vectorilor de poziţie
17
 n 

  ri
  i 1 ,
n

suma de la numărător fiind evident vectorială.

[Link] se arate ca punctele A(3,-4,-2), B(1,-2,-3), C(2,0,-1) sunt varfurile unui

patrat si sa se afle al patrulea varf.
Rezolvare. Avem
 
AB  BC  3 ,

     

apoi AB   2,2, 1 , BC   1,2,2  deci AB  BC  0 , adica AB  BC si atunci
A,B,C sunt varfurile unui patrat

A B

D C

Pentru a afla coordonatele varfului D se afla mai intai coordonatele mijlocului

5 3
segmentului AB anume I  , 2,   si apoi ale lui D tinand seama ca I este si
2 12 
mijlocul segmentului BD. Se obtine : D(4,-2,0).

34. Se dau punctele A(1,1,2), B(15,-6,4), C(3,3,-5), D(-1,8,4). Sa se arate ca

ABC este dreptunghic, ACD este isoscel, sa se afle perimetrul BCD si CBD  .
  
Rezolvare. Avem AB   14, 7,2  , BC   12,9, 9  , AC   2,2, 7  si apoi
  
AB  AC  0 , deci AB  AC si atunci ABC este dreptunghic, cu unghiul drept in A.
   
In continuare AD   2,7,2  , DC   4,5,9  , deci AC  AD  57 , ca atare

ACD este isoscel. Tinand seama ca BD   16,14,0  avem
 
 BC  BD 318 159
cos CBD      ,
BC  BD 306  452 138312

 159
deci cos CBD  arccos .
138312
 
Deoarece CD   4,5,9  , CD  122 perimetrul BCD este
306  452  122 .

18
     
35. Sa se afle unghiul dintre vectorii unitari p , q stiind ca vectorii a  2 p  q ,
  
b  4 p  5q sunt perpendiculari.
  2 2  
Rezolvare. Avem p  q  1 , deci p  q  1 si din a  b  0 rezulta succesiv
  
   
2 p  q 4 p  5q  0 ,
2     2
2 p  10 p  q  4 p  q  5q  0 ,
    1
adica 6 p  q  3 cu p  q  . Ca urmare
2  
  pq 1
 
cos p, q     ,
pq 2

 
 
deci cos p, q =600.

36. Sa se verifice identitatea lui Langrage

 
  2  2 2 2
a b  a b  a  b .

Rezolvare . Folosind definitia produsului scalar si a produsului vectorial

rezulta

 
   2
   
  2  2     2  
 
a  b  a  b  a  b  cos a, b  a  b  sin a, b 
   

   
 2  2  2   2 
   2 2
= a  b  cos a , b  sin a ,b  a  b .
 

    
37. Sa se afle vectorul v stiind ca este ortogonal cu vectorii a  3i  2 j  4k ,
 
 
  
b  3i  k , are lungimea 26, iar v, j  .
2 
       
Rezolvare. Avem v  a , v  b , adica v  a  0 , v  b  0 si daca   v1 , v 2 , v 3 
v
atunci
 3v  2v  4v  0
 1 2 3

 3v1 v 3  0 ,
 2
 v1  v 2  v 3  26
2 2

sistem care va fi rezolvat tinand seama ca

19
  
v j
 
 v
cos v, j     2  0 , deci v 2 <0.
v  j 26

  52 26 52 
Se obtine v    ,  ,   .
 3 3 3 

[Link] se arate ca patrulaterul ABCD este plan si sa i se determine aria stiind ca

A(3,1,5), B(2,-1,2), C(5,3,7),
D(6,5,10).  
Rezolvare . Avem : AB   1, 2, 3  ; AC   2, 2, 2  ; AD   3, 4, 5  , iar

1 2 3
2 2 4  0 ,
3 2 5

deci cei trei vectori sunt liniar dependenti si implicit coplanari. Ca urmare
     
patrulaterul ABCD este plan. Apoi BC  AD  ; CD  AB  ; AB  BC  0 , deci
patrulaterul este paralelogram si are aria

   
       
A  AB  BC  sin AB, BC  AB  BC  1  cos 2 AB, BC  2 6 .

 
      
39. Sa se afle produsul mixt a, b, c stiind ca c  a , c  b , a  4 ,  3,
b

 
  
c  6 , a, b  30 0 .
Rezolvare . Utilizand definitiile produselor mixt, vectorial, scalar rezulta

 a, b, c    a  b   c  a  b  c  cos a  b, c  
        

a  b  sin  a, b   c  cos  a  b, c   4  3  6    1   36 .

        1
2

  40.  Sa se afle

 
inaltimea paralelipipedului construit cu reprezentantii vectorilor
a  i  2 j  k , c  i  2k in acelasi punct al spatiului, luand drept baza paralelogramul

format cu reprezentantii vectorilor b, c .
Rezolvare . Putem scrie volumul paralelipipedului

1 2 1
 

V  a, b, c  2 3 1  7 ,
1 0 2

20
apoi
  
i j k
    
b  c  2 3 1  6i  5j  3k ,
1 0 2
deci aria bazei este
 
A b  b  c  70 .

Inaltimea paralelipipedului

v 7
h  .
Ab 70
           
41. Se dau vectorii a  i  j  2k , b  i  2 j   k , c  2i  j  k . Sa se afle
 
   
  R astfel ca vectorul a  b  c sa fie coplanar cu vectorii i, j .

  
  
Rezolvare . Aflam  din conditia a  b  c, i, j  0 .

Avem
  
i j k
    
a  b  1 1 2     4  i   2    j  3k ,
1 2 

  
i j k
 
     
ab c    4 2 3     6  i     2  j     8  k
2 1 1
si atunci

 6   2  8
1 0 0  0 , deci   8 .
0 1 0

21
 CAP.ІІ. PLANUL

1. Să se scrie ecuaţia unui plan, care :

a) este paralel cu planul xOv şi trece prin punctul M0(2, -5, 3) ;
b) trece prin Oz şi prin punctul M0(-3, 1, -2) ;
c) este paralel cu axa Ox şi trece prin punctele Ml(4, 0, -2) şi M.,(5, 1,7).
Rezolvare. a) Deoarece planul este  paralel cu planul xOy rezultă că are acelaşi
vector normal ca si planul xOy, adică k  0,0,1 . Prin urmare, ecuaţia planului este

0  (x - 2) + 0  (y + 5) + 1  (z - 3) = 0,
sau z - 3 = 0.

x y z
b) Ecuaţiile axei Oz sunt   astfel că ecuaţia planului se scrie
0 0 1

x  3 y 1 z  2
3 1 2  0 sau x  3 y  0 .
0 0 1

c) Deoarece planul este paralel cuOx, putem spune că este determinat de

punctele M1 şi M2 şi direcţia lui Ox, adică i  1, 0, 0  . Obţinem ecuaţia planului

x4 y z2
1 1 9  0 sau 9 y  z  2  0 .
1 0 0

2. Să se scrie ecuaţia planului determinat de punctele M 1(3, 1, 0), M2 (0, 7,2) şi

M3(4, 1, 5).
Rezolvare. Folosim ecuaţia planului determinat de trei puncte, astfel că obţinem
x y z 1
3 1 0 1
0,
0 7 2 1
4 1 5 1
sau
30 x  17 y  6 z  107  0 .

3. Să se verifice dacă următoarele patru puncte se află în acelaşi plan :

M1 (1,-l, 1), M2 (0, 2, 4), M3 (l, 3, 3), M4 (4, 0, -3).
Rezolvare. Scriem ecuaţia planului prin punctele M 1 M2, M3

22
 x 1 y 1 z 1
1 3 3  0 sau 3x  y  2 z  6  0 .
0 4 2

Verificăm dacă M4 aparţine acestui plan. Avem 3  4  0  2   3  6  0 , deci

cele patru puncte se află în acelaşi plan: 3x  y  2 z  6  0 .

4. Să se scrie ecuaţia unui plan, care taie axele de coordonate în punctele

M1 (2, 0, 0), M2 (0, -3, 0) şi M3(0, 0, 4).
Rezolvare. Folosim ecuaţia planului prin tăieturi, astfel că obţinem

x y z
  1  0
2 3 4
sau
6 x  4 y  3z 12  0 .

5. Să se scrie ecuaţia unui plan care trece prin punctul M0(7, -5, 1) şi care taie pe
axele de coordonate segmente pozitive şi egale între ele.
Rezolvare. Ecuaţia planului prin tăieturi este
x y z
  1  0 .
a a a

Punând condiţia ca acesta să treacă prin M0 , obţinem a = 3, astfel că ecuaţia

planului este
x  y  z 3 0.

6. Să se scrie ecuaţia unui plan care trece prin A (1,3, -2) şi este perpendicular

pe AB , ştiind că B (7, -4,4).

Rezolvare. Normala planului este N  AB   6, 7,6  , astfel că ecuaţia planului
este
6  x 1  7  y  3  6  z  2   0 ,
sau 6 x  7 y  6 z  27  0 .

7. Un plan taie pe axele de coordonate segmentele a = 11, b = 55 şi c=10. Să se

calculeze cosinusurile directoare ale vectorului normal la plan.
Rezolvare. Folosind ecuaţia planului prin tăieturi obţinem

x y z
  1  0 ,
11 55 10

astfel că parametrii directori ai normalei sunt N  111 , 551 ,101  , iar

23
 1 1 1 152
N2     ,
2 2
11 11  52 2
2 5 2 2 2
2  5 112

3
deci N  . Cosinusurile directoare sunt
22

1 22 2 1 22 2 1 22 11
cos     , cos     , cos     .
11 3 3 55 3 15 10 3 15

8. Să se calculeze distanţa de la punctul M0 la planul P, ştiind că :

a) M0(3, 1, -1), (P): 22x + 4y - 20z - 45 = 0 ;
b) M0(4, 3, -2), (P): 3x -y + 5z + 1 = 0 .

Rezolvare. Folosim formula distantei de la un punct la un plan si

obtinem:

66  4  20  45 45 3
a) d  M 0 , P   2 2 2
  ;
30 2
22  4  20

12  3 10  1
b ) d  M , P   0 , deci punctul M0 aparţine planului P.
9  1  25
0

9. Să se scrie ecuaţia unui plan, care :

a) trece prin punctul M0(—2, 7, 3) şi este paralel cu planul
x  4 y  5z 1  0 ;
b) trece prin origine şi este perpendicular pe planele  P1  : 2 x  y  5 z  3  0 şi
 P2  x  3 y  z  7  0 ;
c) trece prin punctele M1(0, 0, 1) şi M2(3, 0, 0) şi formează un unghi de 60° cu
planul xOy.
Rezolvare, a) Planul căutat are aceeaşi normală cu planul x  4 y  5 z  1  0 ,
adică vectorul N=(1,-4,5). Prin urmare, ecuaţia planului este

1  x  2   4  y  7   5  z  3   0 ,
sau x  4 y  5 z  15  0 .
b) Fie N(A, B, C) normala planului căutat P. Deoarece P este perpendicular
pe P1 şi pe P2 rezultă N ·N1= 0 şi N ·N2= 0, unde N1(2, — 1 , 5), N 2 (l, 3, — 1) sunt
vectorii normali la cele doua plane. Deci 2A— B+ 5C = 0, A+3B— C= 0. Soluţia
acestui sistem este

A B C
 
1 5 2 5 2 1 , astfel că N  14,7,7  .
3 1 1 1 1 3

24
 Prin urmare ecuaţia planului este 14 x  7 y  7 z  0 .
c) Căutăm ecuaţia planului sub forma normală
x cos   y cos   x cos   p  0 .

Punând condiţia ca planul să treacă prin punctele M1 şi M2, obţinem

cos   p cos   p 3 .Deoarece

cos2   cos2   cos2   1 ,

10 2
deducem cos    1  p . Unghiul format cu planul xOy fiind de 600 , rezultă
9
că unghiul dintre vectorii normali N  cos  ,cos  ,cos   şi N1  0,0,1 este de 600
1 1
.Deci cos600  cos  de unde cos   . Cum cos   p , rezultă p  şi deci ecuaţia
2 2
planului este

1 26 1 1
x y  z   0.
6 6 2 2

10. Să se calculeze unghiul dintre pl anel e  P1  : 4 x  5 y  3z  1  0 şi

 P2  : x  4 y  z  9  0 .
Rezolvare. Unghiul celor două plane este unghiul normalelor la cele două
plane N1  4, 5,3 şi N 2  1, 4, 1 , deci
 
N N 21 7   7
cos( N1 , N 2 )   1  2 
  sau   N1  N 2   arc cos
N1  N 2 50 18 10 10

11. Sa se scrie ecuatia planului care trece prin punctul M(1,2,-1) si este paralel
cu planul    : 2x  y  3z  4  0 .

Rezolvare . Normala la planul    este N   2, 1, 3  urmare ecuatia cautata
este
2  x  1  1   y  2   3  z  1   0 ,
adica
2x  y  3z  3  0 .

 
  
12. Sa se scrie ecuatia planului care trece prin punctul M i  j  2k si este

   
       
perpendicular pe planele   1  : r  2i  3j  k  5  0 ,   2  : r  i  j  2k  3  0 .
 
Rezolvare . Normalele celor doua plane sunt N1   2, 3,1 , N 2   1, 1, 2 
si putem considera drept normala la planul cautat vectorul

25
   
i j k
     
N  N1  N 2  2 3 1  5i  3j  k .
1 1 2

Tinand seama ca M(1,1,-2) rezulta ca planul cautat are ecuatia

5  x  1   3  y  1   1   z  2   0 ,
sau
5x  3y  z  10  0 .

13. Sa se scrie ecuatia planului care taie pe semiaxele pozitive de coordonate

segmente egale de lungime a si trece prin punctul A(1,2,1).

Rezolvare . Ecuatia planului care trece prin punctele B,C,D (vezi figura) este
x y z
  1  0 .
a a a

z
D(0,0,a)

A
y
C(0,a,0)

x B(a,0,0)
1 2 1
Din conditia ca planul sa treaca prin punctul A rezulta    1  0 , deci
a a a
a = 4 si ecuatia planului devine

x+y+z-4=0.

14. Se dau punctele A(1,-2,5) ; B(-1,1,-1) ; C(3,-1,-1) ; D(4,5,4). Sa se afle

inaltimea din varful D a tetraedrului ABCD.
Rezolvare. Inaltimea cautata este distanta de la punctul D la planul (ABC) care
are ecuatia
x y z 1
1 2 5 1
 0,
1 1 1 1
3 1 1 1
adica
-14x+24y-8z-4=0,
sau

26
 7x-12y+4z+2=0.

Rezulta apoi lungimea inaltimii

7  4  12  5  4  4  2 14
h  d  D,  ABC     .
49  144  16 209

15. Se dau planele   1  : x  2y  2z  7  0 ,   2  : 2x  y  2z  1  0 ,

  3  : 2x  2y  z  2  0 . Sa se verifice daca planele date sunt perpendiculare doua
cate doua si daca au un punct comun.  
Rezolvare . Normalele planelor sunt vectorii N1   1, 2, 2   ; N 2   2, 1, 2   
          
; 3 
N  2, 2,1  si N1  N 2  N 2  N 3  N 3  N1  0 , deci N1  N 2  N 3  N1 , adica
planele sunt perpendiculare doua cate doua.
Cele 3 plane au un punct comun daca sistemul

 x  2y  2z  7  0

 2x  y  2z  1  0
 2x  2y  z  2  0

este compatibil determinat cu solutie unica. Determinantul sistemului este

1 2 2
  2 1 2  27  0 ,
2 2 1
ca urmare planele au un punct comun ale carui coordonate se afla prin rezolvarea
sistemului de ecuatii.

27
 CAP. ІІІ. DREAPTA

1. Sa se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul M(2,1,-3) si este

perpendiculara pe planul     : 3x-4y+2z-3=0.
Rezolvare. Normala la planul    este vectorul N   3, 4, 2  care este si
directia dreptei, deci ecuatiile canonice ale acesteia vor fi

x  2 y 1 z  3
  .
3 4 2

2. Sa se scrie ecuatia dreptei care trece prin punctul M  i  2 j  3k  si este

paralela cu planele   1  : r   2i  j  k   3  0 ,   2  : r   i  3j  k   5  0 .
Rezolvare. Dreapta fiind paralela cu planele are directia a perpendiculara
pe normalele la plane N1   2, 1,1 , N 2   1, 3,1 , deci o putem lua drept
produsul vectorial al acestora

i j k
a  N1  N 2  2 1 1  2i  j  5k .
1 3 1

Deoarece M(1,-2,-3) si a   2, 1, 5  ecuatiile canonice ale dreptei vor fi

x 1 y  2 z  3
  .
2 1 5

3. Sa se scrie ecuatiile canonice ale dreptei

x  y  z  4  0
 d : .
 2x  y  z  1  0

Rezolvare. Dreapta (d) este data ca intersectie a doua plane cu normalele

N1   1,1,1 , N 2   2, 1, 1 si va avea directia

i j k
a  N1  N 2  1 1 1  3j  3k
2 1 1

28
si trece prin punctul M(1,3,0) care se obtine prin rezolvarea sistemului de ecuatii
format din ecuatiile planelor pentru valoarea particulara z=0 (se poate impune o
asemenea particularizare pentru ca ne intereseaza un singur punct al dreptei).
Ecuatiile canonice ale dreptei sunt

x 1 y  3 z
  .
0 3 3

4. Sa se scrie ecuatia planului care contine dreapta

x  4 y 1 z  7
 d :  
1 2 5
si este perpendicular pe planul    : 4x  3y  z  8  0 .
Rezolvare. Normala la planul cautat este perpendiculara pe directia dreptei
a   1, 2, 5  si pe normala N   4, 3,1 a planului    deci o putem considera ca
fiind produsul vectorial al acestora

i j k
N1  a  N  1 2 5  17i  19 j  11k .
4 3 1

Deoarece punctul M(4,1,7) este pe dreapta, prin el trece si planul pentru care
scriem ecuatia
17(x-4)+19(y-1)-11(z-7)=0,
sau
17x+19y-11z-10=0.

5. Sa se scrie ecuatia planului care trece prin punctul A(0,1,-1) si dreapta

x  4 y  2 z 1
 d :   .
2 3 4

Rezolvare. Dreapta (d) are directia a   2, 3, 4  si trece prin punctul B(4,-2,-1)

ca urmare putem considera drept normala la planul cautat vectorul

i j k
N  a  AB  2 3 4  12i  16 j  18k .
4 3 0

Scriem acum ecuatia planului care trece prin punctul A si are normala N

12(x-0)+16(y-1)-18(z+1)=0,

29
sau
12x+16y-18z-34=0,
adica
6x+8y-9z-17=0.

6. Sa se afle simetricul punctului M(5,-5.14) fata de planul    : x-2y+3z-1=0.

Rezolvare. Vom folosi notatiile din figura si determinam ecuatiile canonice ale
dreptei MM1 care se intersecteaza cu planul rezultand punctul M0, punctul M1 fiind
simetricul lui M fata de planul    .

 M0

M1

Dreapta MM1 are ecuatiile

x  5 y  5 z  14
  .
1 2 3

Se intersecteaza planul cu dreapta rezolvand sistemul

 x  2y  3z  1  0

 x  5 y  5 z  14 ,
 1  2  3

cu solutia x=1, y=3, z=2 care sunt coordonatele punctului M0, mijlocul segmentului
MM1. Rezulta M1(-3,11,-10).

7. Sa se afle simetricul punctului M(1,2,3) fata de dreapta (d) :

x 1 y  2 z  3
  .
2 1 2
Rezolvare. Cu notatiile din figura vom scrie ecuatia planului    care trece
prin punctul m si are drept normala directia dreptei.

30
 M

M0 (d)

a
M1

Planul    are ecuatia 2(x-1)+(y-2)+2(z-3)=0, adica 2x+y+2z-10=0 si

intersectandu-l cu dreapta (d) prin rezolvarea sistemului

 2x  y  2z  10  0

 x 1 y  2 z  3
 2  1  2

 19 14 1 
obtinem punctul M0  , ,  care este mijlocul segmentului MM1. Ca urmare
 3 3 3 
 19 14 11 
M1  , , .
 3 3 3 

8. Sa se precizeze pozitiile dreptelor (d) fata de planele     :

x 1 y  3 z 1
a)  d  :   ;    : 3x  4y  2z  11  0  ;
2 1 1
 2x  2y  z  1  0
b)  d  :   ;    : 8x  7y  3z  14  0 .
 2x  y  1  0
Rezolvare. a) Dreapta are directia a   2,1, 1  , trece prin punctul M(1,3,-1),
iar planul are normala N   3, 4, 2  . Deoarece a  N  0 si coordonatele lui M
verifica ecuatia planului rezulta ca  d      .
 2 1 1 2 2 2 
b) Directia dreptei este a   , ,    1, 2, 2  si trece prin
 1 0 0 2 2  1 
3 
punctul M  , 2, 0  , iar planul are normala N   8, 7, 3  . Avem a  N  0 , dar
2 
coordonatele lui M nu verifica ecuatia planului, deci  d     .

9. Sa se afle distanta de la punctul M(4,-2,3) la dreapta

 x  y  2z  0
 d : .
x  y  z  6  0

31
  1 2 2 1 1 1 
Rezolvare. Dreapta data are directia a   , ,    3, 3, 0 
  1  1  1 1 1 1 
si trece prin punctul A(0,4,-2), iar planul care trece prin punctul M si are normala a
este de ecuatie
3(x-4)+3(y+2)=0, adica x+y-2=0. El se intersecteaza cu dreapta (d) intr-un punct B
ale carui coordonate sunt date de solutia sistemului de ecuatii

x  y 20

 x  y  2z  0
x  y  z  6  0


Rezulta B(4,-2,-2) si apoi d(M(d))=d(M,B)=5.

10. Sa se afle distanta dintre dreptele  d1  : r   9i  6j  4k   2i  j  3k ,

 d 2  : r   9i  6 j  4k   2i  j  6k .
Rezolvare. Se observa ca  d1   d 2  deci

 2i  j  3k    2i  j  6k  4i  9k 97
d  d1 , d 2     .
92  62  42 133 133

11. Sa se afle lungimea perpendicularei comune a dreptelor

 d1  : r   i  2 j  3k   i  j  k ,  d 2  : r   i  2 j  3k   i  j  k .
Rezolvare. Dreptele au pozitii oarecare in spatiu deci se poate vorbi de
perpendiculara lor comuna care este distanta dintre ele

 i  2 j  3k    i  j  k    i  2 j  3k    i  j  k  1
d  d1 , d 2    ,
 i  2 j  3k    i  2j  3k  2 10

dupa efectuarea unor calcule simple.

  4
13. Să se studieze coliniaritatea punctelor M1(3,0,1), M2(0,2,4) şi M 3 1, ,3  .
 3 
Rezolvare. Scriem ecuaţiile dreptei prin punctele M1 şi M2, şi apoi verificăm
dacă M3 se află pe această dreaptă. Ecuatiile dreptei sunt

x  3 y z 1
  .
3 2 3

32
 Se vede că M3 aparţine acestei drepte, deoarece ii verifica ecuatiile.

14. Sa se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctul M0(2,- 5,3) şi care:
a)este paralelă cu axa Oz ;
x 1 y  2 z  3
b)este paralelă cu dreapta  d1    ;
4 6 9
c)este paralelă cu dreapta  d 2  2 x  y  3z  1  0, 5 x  4 y  z  7  0 .
Rezolvare. a) Direcţia dreptei este k(0,0,1), astfel că, după (9), avem

x 2 y 5 z 3
 
0 0 1

b)Direcţia dreptei este aceeaşi cu a dreptei d1 adică v1(4,-6,9), astfel că,

deducem

x  2 y 5 z 3
  .
4 6 9

c)Direcţia dreptei d1 este vectorul v1  N1  N 2 , unde N1  2, 1,3 şi

N 2  5,4, 1 . Deci direcţia dreptei căutate este v1   11,17,13 , astfel că ecuaţiile
dreptei sunt

x 2 y 5 z 3
  .
11 17 13

15. Să se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctul M 0(2,1,1) şi este paralelă
cu planele  P1  x  v  z  2  0 şi  P2  x  y  2 z  1  0 .
Rezolvare. Fie v(l,m,n) vectorul director al dreptei căutate. Deoarece dreapta
este paralelă cu planul P1 rezultă v  N1  0 , unde N1  1, 1,1 este vectorul normal la
P1. Similar, v  N 2  0 , unde N1  1, 1,1 . Obţinem astfel l  m  n  0, l  m  2n  0 .
Soluţia acestui sistem este
l m n
 
1 1 1 1 1 1 ,
1 2 1 2 1 2

deci v  3, 1,2  .

Prin urmare, ecuaţiile dreptei sunt

x  2 y  1 z 1
  .
3 1 2

33
 16. Să se determine cosinusurile directoare ale dreptelor
x 1 y  5 z  2
a)   ; b)2 x  3 y  3 x  9  0, x  2 y  z  3  0 .
4 3 12
Rezolvare. a) Vectorul director al dreptei este v(4,-3, 12), astfel că versorul
director are cosinusurile directoare

cos   4  4 , cos   3 , cos   12

16  9  144 13 13 13

i j k
b)Vectorul director al dreptei este v  2 3 3  9i  5j  k ,
1 2 1

şi deci
9 5 1
cos   , cos   , cos   .
107 107 107

17. Să se calculeze unghiul dreptelor  d1  x  2 y  z  1  0, x  2 y  z  1  0 şi

 d 2  x  y  2 z  1  0, x  y  z  1  0 .
Rezolvare. Vectorii directori ai celor două drepte sunt

i j k i j k
v1  1 2 1  4i  4k , v2  1 1 2  3i  3 j .
1 2 1 1 1 1
Unghiul celor două drepte este dat de

v1  v 2 1 
cos   v1 ,v2    ,   v1 ,v2  
v1  v2 2 3

18. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei dreptei (d)x-4y+2z-5=0, 3x+y-z+2=0

pe planul (P)2x+3y+z-5=0 .

34
 (d)

M (D)
(P)

Rezolvare. Cum se vede în figura, dreapta căutată D este intersecţia a două

plane: planul P şi planul perpendicular pe P şi conţine dreapta d. Planul al doilea
face parte din fasciculul de plane ce conţine dreapta d. Ecuaţia fasciculului de plane
ce are drept axă pe d este
x  4 y  2 z  5    3x  y  z  2   0 .

Punând condiţia ca acest ultim plan să fie perpendicular pe P, obţinem

 1  3   2   4     3   2    1  0 ,

adică   1 .
Deci dreapta D are ecuaţiile generale

2x + 3y + z — 5 = 0,
4x — 3y + z — 3 = 0.

19.Să se verifice că dreptele  d1  4 x  z  1  0, x  2 y  3  0

 d 2  3x  y  z  4  0, y  2 z  8  0 sunt concurente şi să se scrie ecuaţia planului
determinat de acestea.
Rezolvare. Pentru ca cele două drepte să fie concurente, trebuie ca sistemul
format cu ecuaţiile celor două drepte să fie compatibil determinat. Aplicând metoda
eliminării a lui Gauss, obţinem că sistemul este compatibil determinat cu soluţia
x = -3/5, y - 6/5 , z = 17/5.

Deci punctul de intersecţie este M(-3/5, 6/5, 17/5). Direcţiile celor două drepte
sunt caracterizate de vectorii directori v1  2i  j -8k şi v2  3i  6 j  3k .
Planul determinat de cele două drepte

x  3 5 y  6 5 z 17 5
2 1  8  0 sau 3x  2 y  z  4  0
3 6 3
35
 20. Să se scrie ecuaţiile unei drepte care trece prin punctul M 0(4, 0,-1)
intersectează dreptele
x 1 y  3 z  5 x y  2 z 1
 d1    şi  d2   
2 4 3 5 1 2
Rezolvare. Fie d dreapta căutată şi v(l,m,n) vectorul său director. Din
condiţiile de intersecţie a dreptei d cu dreptele d1 şi d2 obţinem
4 2 0 3  3 6
33l  21m  6n  0
5 1 2  0 şi 2 4 3  0   .
4l  8m  6n  0
l m n l m n

Soluţia sistemului omogen este

l m n
 
21  6 33  6 33 21
8 6 4 6 4 6

astfel incit v  78, 222, 348  . Prin urmare, ecuaţiile dreptei sunt

x  4 y z 1
  .
13 37 58
21. Dintre toate dreptele care intersectează două drepte date
x 3 y 5 z
 d1   
8 3 1

si
x  10 y  7 z
 d2   
5 4 1

să se scrie ecuaţiile aceleia care este paralelă cu dreapta

x  2 y 1 z  3
 d3    .
8 7 1

v v1
M1(-3,5,0)

(d1)
v2
(d2)
M2(10,-7,0)
(d)

36
 Rezolvare. Deoarece dreapta căutată d este paralelă cu d3 rezultă că aceasta
are vectorul director v(8, 7, 1). Dreapta d poate fi considerată ca intersecţia a două
plane: unul P1 determinat de dreptele d şi d1, celălalt P2 determinat de dreptele d şi
d2. Pentru determinarea celor două plane avem câte un punct şi doi vectori
necoliniari. Avem

x 3 y 5 z x  10 y  7 z
 P1  2 3 1  0 şi  P2  5 4 1 0
8 7 1 8 7 1

Deci, dreapta d are ecuaţiile 2 x  3 y  5 z  21  0,  x  y  z  17 =0.

22. Să se scrie ecuaţiile perpendicularei comune la dreptele

 x  y  3z  1  0 2 x  3 y  0
 d1   şi  d2  
 x  y  2z  0 15 x  10 y  6 z  30  0

Rezolvare. Fie d dreapta căutată şi v(l, m, n) vectorul său director. Deoarece

dreapta d este perpendiculară simultan pe d1 şi pe d2 rezultă că v  v1  0 şi v  v2  0 ,
unde v1 şi v 2 sunt vectorii directori ai celor două drepte. Dacă ţinem seama că

i j k
v1  1 1  3  i  5 j  2k ,
1 1 2

i j k
v2  2 3 0  18i  12 j  25k ,
15 10 6

cele două condiţii se scriu l  5m  2n  0 , 18l  12m  25n  0 . Soluţia acestui

sistem este v (-149,-11,102). De la acest punct mai departe se poate proceda ca în
exerciţiul precedent. Dreapta d poate fi considerată ca intersecţia a două plane :
planul P1 determinat de dreptele d şi d1 şi planul P2 determinat de dreptele d şi d2.
Planul P1 face parte din fasciculul de plane având axa d1. Ecuaţia acestui fascicul
este x  y  3z  1    x  y  2 z   0 . Punând condiţia ca acest plan să fie paralel cu v
(adică produsul scalar al lui v cu normala la plan să fie zero), obţinem

149   1    11  1     102   3  2   0 ,

37
 233
deci   . Deci ecuaţia planului P1 este 266 x  200 y  367 z  33  0 . Similar se
33
obţine pentru P2,ecuaţia 949 x  5561y  1986 z  9930  0 . Deci
 d  266 x  200 y  367 z  33  0 , 949 x  5561y  1986 z  9930  0 .

23. Să se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor  d1  x  2t  4 ,

y  t  4 , z  2t 1 şi  d2  x  4t  5 , y  3t  5 , z  5t  5 .

M2
v2

(d2)

(d1) v2
N
M1 v1

Rezolvare. Cele două drepte pot fi scrise sub forma canonică, eliminând
parametrul t:

x  4 y  4 z 1 x 5 y 5 z 5
 d1  2  1  2 şi  d 2  4  3  5

de unde se poate vedea un punct prin care trece şi vectorul director al fiecărei drepte.
Astfel pentru d1 avem M 1  4,4, 1 şi v1(2,-1,-2), iar pentru d2 avem M2(-5,5,5) şi
v2  4, 3, 5 . Lungimea perpendicularei comune este egală cu distanţa de la punctul
M2 la planul care trece prin M1 şi este paralel cu vectorii v1, şi v2. Ecuaţia acestui
plan este

x4 y 4 z 1
2 1 2  0
4 3 5
sau
 x  2 y  2 z  14  0 .

5  10 10 14
Distanţa de la punctul M2 la acest plan este d  M 2 , P    3.
1 4  4
Prin urmare, lungimea perpendicularei comune este 3. Se

poate observa că lungimea perpendicularei comune este egală cu M 2 N şi aceasta

38
 
reprezintă înălţimea paralelipipedului construit pe vectorii M 1M 2 , v1, şi v2. Deci
putem obţine lungimea perpendicularei comune şi după formula

 M M , v , v   9  3.

1 2 1 2
h
v1  v 2 3

24. Să se calculeze distanţa de la punctul M 1  3, 1, 2  la dreapta  d  2 x  y  z  0 ,

x  y  z 1  0 .

M1

v
M2 N
Rezolvare. Mai întâi vom pune în evidenţă un punct al dreptei d şi vom calcula
direcţia acesteia.
1 2
Luând z = 0, din ecuaţiile dreptei d obţinem x   , y   . Fie
3 3
 1 2 
M 2   ,  ,0  .
 3 3 
Direcţia dreptei d este

i j k
v  2 1 1  3 j  3k
1 1 1

Distanţa M 1 N de la M 1 la dreapta d, este înălţimea paralelogramului

construit pe vectorii M M şi v. Această înălţime este
1 2


M1M 2  v
h  498 .
v 6

25. Să se calculeze coordonatele punctului simetric al originii faţă de planul

6x  2y  9z  121  0.

39
 O

M1
(P)

O'

Rezolvare. Vom scrie mai întâi ecuaţia dreptei OM1 , cunoscând că aceasta
trece prin O şi este paralelă cu normala la planul P . Intersectăm apoi această
dreaptă cu planul P , obţinând astfel coordonatele punctului M1 . Scriind apoi faptul
 
că OM1  OO 2 , deducem coordonatele punctului O . În cazul de faţă ecuaţia
dreptei OM1 este
xy z .
6 2 9

Intersectând planul cu OM1 , rezolvând deci sistemul de ecuaţii

6x  2y  9z  121  0
xy z ,
6 2 9  
obţinem M1  6, 2, 9  . Dacă O  xyz  , din relaţia OM1  OO 2 , rezultă
O  12, 4,18  .

26. Să se determine m, n  R astfel încât planele  P1  2x  y  3z  1  0 ,

 P2  x  2y  z  m  0 ,  P3  x  my  nz  10  0 :
a) să aibă în comun un punct;
b) să treacă printr-o aceeaşi dreaptă;
c) să se intersecteze după trei drepte paralele distincte.

Rezolvare. a) Pentru ca cele trei plane să aibă in comun un singur punct este
necesar şi suficient ca sistemul format cu cele trei ecuaţii ale planelor sa fie
compatibil determinat. Prin urmare, este necesar şi suficient ca determinantul
sistemului să fie diferit de zero (sistemul fiind de tip pătrat).
Deci

2 1 3
1 2  1  0 sau n  m  1 .
l m n

40
 b) Ţinând seama de ecuaţiile reduse ale dreptei, pentru ca cele trei plane să
treacă prin aceeaşi dreaptă este necesar şi suficient ca sistemul de ecuaţii P 1= 0,
P2=0, P3= 0 să fie compatibili simplu nedeterminat.
Punând condiţia ca rangul matricei acestui sistem să fie egal cu rangul
matricei extinse şi egal cu doi, obţinem soluţiile

m  106 , n  2  106 şi m   106 , n  2  106 .

2 2 2 2

c) În acest caz trebuie ca rangul sistemului P1= 0, P2= 0, P3= 0 să fie

doi, iar rangul matricei extinse să fie trei.
Astfel fiecare două dintre plane se intersectează după o dreaptă care este
paralelă cu al treilea plan. Din aceste condiţii obţinem

2  106
m  n  1 si n  .
2

27. Să se calculeze unghiul dintre dreapta

 d  x  y  3z  0, x  y  z  0
şi planul

 P x  y  z  1  0.

(d)

v
N
(d1)

(P)

Rezolvare. Vectorul director al dreptei d este

i j k
v  1 1 3  2i  4 j  2k.
1 1 1

Determinăm mai întâi unghiul dintre d şi N, N fiind vectorul normal la planul

P.
v N
Deoarece, N  1, 1, 1  , obţinem cos   v, N    0. Prin urmare, de aici
v N
tragem concluzia că v este perpendicular pe N şi deci că dreapta d este paralelă cu
planul P. Rămâne de studiat dacă dreapta aparţine sau nu planului. Este de ajuns a
41
vedea dacă un punct al dreptei d aparţine planului P. Un punct al dreptei, se vede
uşor, este originea x  0, y  0, z  0. Acesta nu verifică ecuaţia planului şi deci
dreapta nu este conţinuta în plan.

CAP. IV. SUPRAFETE DE GRADUL DOI

1. Sa se scrie ecuatiile sferelor de raza 7 tangente planului     : 3x-2y+6z-1=0

in punctul A(1,1,0).

42
 Rezolvare. Centrele sferelor se afla la intersectia dreptei cu directia coliniara
cu normala la plan N  3, 2, 6  , care trece prin punctul A cu sfera de raza 7 si
centrul in punctul A

 x  1   y  1  z 2  49  0 .
2 2

Ecuatia dreptei

x 1 y 1 z
 
3 2 6

care intersectata cu sfera conduce la punctele C1(4,-1,6) respectiv C2(-2,3,-6).

C1

A
(π)
C2

Sferele cautate au ecuatiile

 x  4   y  1   z  6   49  0 ,
2 2 2

 x  2   y  3    z  6   49  0 .
2 2 2

2. Se da sfera (S) : x2+y2+z2-2x+4y-4=0. Sa se afle ecuatiile sferelor cu centrul

in punctul C(3,2,-4) tangente sferei date.
Rezolvare. Ecuatia sferei (S) se mai scrie

 x  1   y  2   z2  9  0
2 2

deci are raza R=3 si centrul in punctul C1(1,-2,0).

Distanta dintre punctele C si C1

CC1  4  16  16  6  3 ,

deci punctul C este exterior sferei si cu centrul in C se pot construi doua sfere
tangente sferei date, cu razele R1= 6 - 3 = 3 si respectiv R2 = 6+3 = 9.
43
 C

C1

Ecuatiile acestor sfere sunt

 x  3   y  2   z  4  9  0
2 2 2

respectiv

 x  3   y  2    z  4   81  0 .
2 2 2

3. Sa se determine suprafata conica cu varful in origine si curba directoare

cercul de ecuatii

 x 2  y2  r 2  0
 D : ; r, m  R .
z  m

Rezolvare. Varful suprafetei V(0,0,0) se afla la intersectia planelor P1  : x=0 ;

P2  : y=0 ; P3  : z=0  deci ecuatiile generatoarei vor fi

x  z  0
 G :  ; ,   R .
 y   z  0
Generatoarea (G) se sprijina pe curba directoare (D), deci  G    D   
adica sistemul

44
 x  z  0
y  z  0

 2
x  y  r  0
2 2

 z  m

este compatibil.

(G)

V (D)

Din ecuatiile 1,2,4 ale sistemului se afla x,y,z si a treia ecuatie este verificata
daca

 2m 2   2m 2  r 2  0 ,

relatia de compatibilitate.
Eliminand  ,  din ecuatiile generatoarei si relativa de compatibilitate se
obtine ecuatia suprafetei

m2  x 2  y2   r 2  z2  0 .
 y 2  2pz
4. Sa se afle suprafata generata prin rotirea parabolei   ; p>0
x  0
in jurul axei Oz.
Rezolvare. Suprafata poate fi generata de cercul variabil

 x 2  y2    0
 G : ; ,   R ,
 z  

cu centrul pe axa Oz la intersectia unei sfere variabile cu centrul pe Oz cu un plan

variabil perpendicular pe aceeasi axa.

45
 z

O
x

Conditia de contact intre cercul variabil si parabola impune compatibilitatea

sistemului

 x 2  y2    0

z  
 2 ,
 y  2pz
x  0


cu solutia x=0, y 2  2p , z   care introdusa in prima ecuatie conduce la relatia

de compatibilitate

2p    0 .

Se elimina  ,  din (G) si relatia de compatibilitate si se obtine ecuatia

suprafetei

x 2  y 2  2pz ,

care este un paraboloid de rotatie.

5. Sa se scrie generatoarele rectilinii ale paraboloidului cu o panza

46
 x 2 y2 z2
 S :   1  0
9 4 16

paralele cu planul    : 4x  6y  3z  17  0 .

Rezolvare. Ecuatia hiperboloidului se mai scrie

x2 z2 y2
  1   ;
9 16 4

 x z  x z   y  y
       1  1 
 3 4  3 4   2  2

si familiile de drepte variabile care genereaza suprafete sunt

x z  y
3 4    1  
  2
 G  :   ;  R ,   0 ,
 x  z  1 1  y 
 3 4   
2

respectiv

x z  y
 3  4   1  2 
 G   :  x z 1  y   ;   R ,   0 .
   1  
 3 4   2


Dreptele din  G   au directiile  18 , 24 , 24  24  si sunt

2 2

perpendiculare pe normala la plan N  4, 6, 3  daca

4  18 2  18   6  24  3  24  4 2   0 ,

adica   1 .
Dreptele din  G   au directiile  18  18, 24 , 24  24   si sunt
2 2

perpendiculare pe normala la plan daca

4  18 2  18   6  24  3  24  24  2   0 ,

47
adica   1 .
Ca urmare generatoarele cautate sunt

 4x  6y  3z  12  0
 G 1  :  ,
 4x  6y  3z  12  0

 4x  6y  3z  12  0
 G1  :  .
 4x  6y  3z  12  0

6. Se dau punctele A  1, 1, 2  , B  1, 3, 3 , C  2, 1,  3  şi planul

 P  : x  2 y  2 z  3  0. Se cere:
1) Să se scrie ecuaţia sferei cu centrul în A şi care trece prin B ;
2) Să se scrie ecuaţia sferei cu centrul în C şi este tangentă la planul  P  ;
3) Să se scrie ecuaţia sferei  S  care trece prin punctele A, B, C şi prin
punctul O  0, 0, 0  ;
4) Să se afle raza şi coordonatele centrului sferei  S  de la punctul 3).
5) Să se arate că sferele :  S1  : x  y  z  2 x  2 y  4 z  10  0 şi
2 2 2

 S2  : x 2  y 2  z 2  6 x  4 y  12 z  33  0, sunt egale.
Rezolvare. 1) Raza este distanţa AB. Deci R  AB  3 , ecuatia sferei este

 S  :  x  1   y  1   z  2   9.
2 2 2

2) Raza sferei este egală cu distanţa de la cetrul sferei la planul

 P  ; R  d  C , P   13 şi atunci
169
 S ) :  x  2   y  1   z  3 
2 2 2
.
9

3) Ecuaţia sferei determinată de patru puncte necoliniare este

 S : 23  x 2  y 2  z 2   19 x  185 y  33z  0.

 19 185 33  192  1852  332

4) O   , , , R  a  b  c  d 
2 2 2
.
 46 46 46  46

5) Sferele au aceeaşi rază, deci R1  R2  4.

7. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei generatoare sunt paralele cu

dreapta d şi care are curba directoare C, pentru:
a)  d  x  y  z  0, x  2 y  3z  0 şi  C  x 2  y 2  z 2  2  0, y  0 ;
x y z
b)  d  3  
2 1
şi  C  2 x 2  y 2  2 z  0, x  z  4  0;

48
c)  d  care are direcţia u  2, 3, 4  şi  C   x - 1 2   y  3 2   z  2 2  25  0, x  y  z  2  0.
Rezolvare. a) Generatoarele, fiind paralele cu d, au aceeaşi direcţie cu d şi
deci au ecuaţiile

 G x  y  z   , x  2y  3z   ,  ,   R.

Punem condiţia ca generatoarea G să se sprijine pe curba C. Prin urmare,

sistemul format cu ecuaţiile celor două curbe C şi G trebuie să fie compatibil
determinat. Deci, avem sistemul

x  y  z  ,
x  2y  3z   ,
x 2  y2  z2  2  0,
y  0.

Scoţând x,z,y din primele două ecuaţii şi a patra, obţinem relaţia de

compatibilitate

5 2  4   2  4  0 .

Ecuaţia suprafeţei se obţine eliminând pe  ,  între ecuaţiile generatoarei şi

relaţia de compatibilitate

x  y  z  ,
x  2y  z   ,
5 2  4   2  4  0

Înlocuind pe   x  y  z şi   x  2y  z în ecuaţia a treia, obţinem

2x 2  y2  2z2  2xy  4xz  2yz  4  0.

b) Putem scrie ecuaţiile dreptei d sub forma 2x  3y  0, x  3z  0 şi vom

proceda mai departe ca la punctul anterior. Ecuaţiile generatoarei sunt

 G 2x  3y   , x  3z  . .

Sistemul de ecuaţii

49
 2x  3y   ,
x  3z   ,
2x 2  y2  2z  0,
xz40

trebuie să fie compatibil determinat. Eliminând acum parametrii  şi  între

ecuaţiile generatoarei şi relaţia de compatibilitate, obţinem ecuaţia suprafeţei sub
forma

9  12  x  3z   2  12  3x  6y  3z   36  4  x  3z   0.
2 2

a) Generatoarele au direcţia u  2, 3, 4  astfel că ecuaţiile lor sunt

x   y    z  
2 3 4

sau

3x  2y  3  2   , 2x  z  2    .

Mai departe se procedează ca la punctele anterioare.

Sistemul de ecuaţii

3x  2y   , 2x  z   ,
 x  1   y  3    z  2   25  0,
2 2 2

xyz20

trebuie să fie compatibil determinat. Eliminând x, y, z din acest sistem, obţinem

relaţia de compatibilitate

   2  5      3  3    2  5  10   25  0.
2 2 2

Eliminând acum parametrii  şi  între ecuaţiile generatoarei şi relaţia de

compatibilitate, obţinem ecuaţia suprafeţei

  x  2y  2z  5    3x  2y  3z  3    4x  4y  5z  10   25  0.
2 2 2

8. Să se scrie ecuaţia cilindrului circumscris sferei x 2  y 2  z 2  1, ştiind că

generatoarele sale formează unghiuri egale cu axele de coordonate.

50
 Rezolvare. Deoarece generatoarele formează unghiuri egale cu axele de
coordonate, rezultă că direcţia lor este

 cos , cos , cos   cos  1,1,1 .

Ecuaţiile generatoarei pot fi scrise sub forma

x  x 0 y  y0 z  z 0
 
1 1 1

sau
x  y  x 0  y0   , x  z  x 0  z0  .

Intersectăm generatoarele cu sfera şi punem condiţia ca intersecţia să fie un

singur punct. Deci sistemul de ecuaţii

x  y   , x  z   , x 2  y2  z 2  1  0

trebuie să aibă o singură soluţie. Înlocuind y şi z din primele ecuaţii în a treia,

obţinem

3x 2  2      x   2   2  1  0.

Pentru ca această ecuaţie să aibă o singură rădăcină trebuie ca

2   2   2     3  0.

Eliminând  şi  între această relaţie de compatibilitate şi ecuaţiile

generatoarei, obţinem ecuaţia cilindrului

 x  y   x  z    x  y   x  z   3 2  0.
2 2

9. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul V(0,0,0) şi curba

directoare  C  x 2  y 2  z 2  4  0, x 2  y 2  1  0.
Rezolvare. Ecuaţiile generatoarei sunt

x  y  z.
 
Punând condiţia ca acestea să se sprijine pe curba C, va trebui ca sistemul de
ecuaţii

51
 x   z,
y   z,
x 2  y2  z2  4  0,
x 2  y2  1  0

să fie compatibil determinat. Eliminând x,y,z din acest sistem, obţinem condiţia de
compatibilitate

3 2  5 2  1  0.

Eliminând parametrii  şi  între această relaţie de compatibilitate şi ecuaţiile

generatoarei, obţinem ecuaţia suprafeţei

3x 2  5y2  z2  0 .

10. Să se găsească locul geometric al tangentelor duse din punctul V(0,0,0) la

sfera  x  5 2   y  1 2  z 2  16  0 .
y
Rezolvare. Ecuaţia unei drepte oarecare prin V este x   z . Punem
 
condiţia ca această dreaptă să intersecteze sfera numai într-un punct. Deci ecuaţia

  2   2  1 z2  2    5  z  10  0
trebuie să aibă o singură soluţie. Obţinem astfel relaţia de compatibilitate

15 2  9 2  10  10  0.
Eliminând parametrii  şi  între această relaţie de compatibilitate şi ecuaţiile
tangentei, obţinem ecuaţia conului

15x 2  9y2  10z2  10xy  0.

11. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conoide generate de o dreaptă care se sprijină

pe axa Oz, rămâne paralelă cu planul xOy şi se sprijină pe o dreaptă
 d  x  z  0, x  2 y  3  0.
Rezolvare. Generatoarea G poate fi imaginată ca intersecţia a două plane:
unul paralel cu xOy, z   , si unul făcând parte din fasciculul de plane ce conţin axa
Oz, x   y  0. Deci
 G  z   , x   y  0.
Punând condiţia ca G să se sprijine pe d, obţinem sistemul

z   , x   y  0, x  z  0, x  2y  3  0.

52
 Eliminând x,y,z din acest sistem, obţinem condiţia de compatibilitate

2    3     0.

Eliminând  şi  între această ecuaţie şi ecuaţiile generatoarei, obţinem

ecuaţia suprafeţei

2z  x  3  z   0.
y

12. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generate de o dreaptă care se sprijină pe

x y z
dreapta  d  2  1  2 , rămâne paralelă cu planul  P  x  2 y  z  0 şi se sprijină pe
curba  C  y  2 z  1  0, x  2 z  1  0.
Rezolvare. Deoarece ecuaţiile lui d se pot scrie x  2y  0, z  2y  0, ecuaţia
unui plan din fasciculul de plane ce conţine dreapta d este

x  2y    z  2y   0.

Prin urmare, ecuaţiile generatoarei sunt

 G x  2y    z  2y   0, x  2y  z  .

Punând condiţia ca G să se sprijine pe curba C, rezultă că sistemul de ecuaţii

x  2y    z  2y   0, x  2y  z   , y  2z  1  0, x  2z  1  0

trebuie să fie compatibil determinat. Obţinem astfel relaţia de compatibilitate

3  2  3    1  0.

Eliminând  şi  între această relaţie de compatibilitate şi ecuaţiile

generatoarei, obţinem ecuaţia suprafeţei

 2x  4y  2z  3   z  2y   3  2y  x   x  2y  z  1   0.
13. Să se determine ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea curbei
x2 y2
C z  0,  1  0 în jurul axei Ox.
a 2 b2
Rezolvare. Cercul paralel  are centrul pe axa Ox, raza variabilă şi planul său
este perpendicular pe Ox. Cercul  poate fi imaginat ca intersecţia unei sfere de rază

53
variabilă, cu centrul într-un punct de pe axa Ox şi un plan perpendicular pe axa Ox.
Luând originea ca punct al lui Ox, rezultă

  x 2  y2 z 2   2 , x   . .

Din condiţia ca  să se sprijine pe curba C obţinem sistemul

y2
x 2  y2  z2   2 , x   , z  0, x2  2  1  0,
2

a b

care trebuie sa fie compatibil determinat. Eliminând  şi  din acest sistem, obţinem
relaţia de compatibilitate

2 2  2
  1  0.
a2 b2

Înlocuind  2  x 2  y2  z2 şi   x în această ecuaţie, obţinem ecuaţia

suprafeţei

x 2  y2  z2  1  0.
a2 b2

14. Să se determine ecuaţia suprafeţei ce se obţine prin rotirea dreptei

C în jurul dreptei  d  x  2  0, y  2  0.
x  z  2, y  0

Rezolvare. Un punct al dreptei d poate fi luat M0  2, 2, 0  , iar direcţia sa este

u(0, 0, 1). Prin urmare, cercul paralel este

   x  2   y  2   z2   2 , z  . .
2 2

Eliminând x,y,z din sistemul

 x  2   y  2   z2   2 , z   , x  z  2, y  0,
2 2

obţinem

 2  2 2  4  0.

Înlocuind în această ultima relaţie  2   x  2    y  2   z2 şi   z din

2 2

ecuaţiile cercului paralel, obţinem ecuaţia suprafeţei

 x  2   y  2   z2  4  0.
2 2

54
 x2 y2 z2
15. Se dă hiperboloidul cu pânză   1  0 şi planul
25 16 4
 P  4 x  5 y  10 z  20  0. a) Să se scrie generatoarele rectilinii care trec prin
punctul M 0   5, 4, 2.
b) Să se arate că planul P intersectează hiperboloidul dat după două generatoare
rectilinii ale căror ecuaţii se cer a fi determinate.
Rezolvare. Cele două familii de generatoare sunt, după (3) şi (4), date de

 G  x  z   1  y  ,
5 2 
 4 
x  z  1  1  y  ,   R,
5 2   4 

 G  x  z   1 y  , x  z  1  1  y  ,   R.
5 2  4  5 2   4 


a) Pentru determinarea generatoarelor rectilinii cerute vom pune condiţia ca

x  5, y  4, z  2 să verifice ecuaţiile de mai sus. Obţinem   0 şi   0, astfel
că generatoarele cerute sunt

2x  5z  0, y  4 şi 2x  5z  0, y  4.

b) Pentru ca planul P să intersecteze hiperboloidul cu o pânză după două

generatoare rectilinii trebuie să existe  ,   R astfel încât G şi G  să fie
conţinute în P. Pentru ca P să conţină G este necesar şi suficient ca sistemul

4x  5y  10z  20  0,
4x  5 y  10z  20  0,
4 x  5y  10 z  20  0

să fie compatibil simplu nedeterminat. Aceasta implică   1 şi deci una din

generatoare este

4x  5y  10z  20  0, 4x  5y  10z  20  0.

Pentru ca P să conţină G  este necesar şi suficient ca sistemul

4x  5y  10z  20  0,
4x  5  10z  20   0,
4 x  5y  10  z  20  0

să fie compatibil simplu nedeterminat. Aceasta arată că   1 şi deci cealaltă

generatoare este

55
 4x  5y  10z  20  0, 4x  5y  10z  20  0.

CAP. V. CONICE SI CUADRICE CU ECUATII GENERALE

1. Sa se scrie ecuatia conicelor care au trei puncte confundate in origine cu

parabola y  x 2  2xy  y 2 .
Rezolvare. Fie    o conica data (fig.V.9); vom considera conicele care trec
prin punctele de intersectie A,B,C,D ale lui    cu doua drepte date (AB), (AC)
(fig.V.9.,a) ; daca B se confunda cu A (V.9.b), dreapta AB este tangenta in A la   
si ecuatia conicelor tangente in A conicei    este       CD   AT   0 . Daca si
D se confunda cu A (fig.V.9. c), conicele

      AT   AC   0

au trei puncte confundate in A cu conica    . In cazul nostru, ecuatia cautata este

x 2  2xy  y 2  y   y  y   x   0 .

D C D C
  C

 

A
B
T A,B
T D,A,B
a)
b) c)

Fig. V.9.

2. Sa se scrie ecuatia generala a hiperbolelor care au asimptote doua drepte date

de ecuatii 1  0 si  2  0 .

56
 Rezolvare. Hiperbolele cautate sunt bitangente dreptelor 1  0 si  2  0 in
punctele de intersectie cu dreapta de la infinit   0 (z=0). Atunci, formula (V.36)
conduce la ecuatia familiei de hiperbole in coordonate omogene
1 2   z 2  0 ,

unde 1  0 si  2  0 sunt ecuatiile omogene ale dreptelor date.

In cazul particular cand dreptele date sunt bisectoarele axelor de coordonate,
ecuatia familiei de hiperbole este, in coordonate carteziene,

 x  y   x  y     0 sau x 2  y2    0 .

3. Sa se reduca ecuatiile conicelor la forma canonica:

(a) 5x 2  8xy  5y 2  18x  18y  9  0  ;

(b) 4x 2  4xy  y 2  2x  14y  7  0 .
Rezolvare. (a). Avem   9 ,   81 . Ecuatia caracteristica  2  10  9  0
are radacinile 1  9 , 2  1 . Forma canonica este

X2 Y2
 1  0 ,
1 9

deci reprezinta o elipsa cu semiaxele 1 si 3. Centrul conicei are coordonatele x 0  1 ,

y 0  1 , si formulele de translatie x=x'+1 , y=y'+1.

Pentru unghiul  de rotatie, rezulta   si formulele de rotatie sunt
4
x  y x  y
X , Y .
2 2

y y' X
Y x'
X

Y
0
O' 45 x'
y'
O'
B
O
x O x

Fig. V.10
57
 Reprezentarea grafica este data de figura V.10.a.
(b) Avem   0 ,   255 si ecuatia defineste o parabola nedegenerata.
Ecuatia caracteristica este  2  5  0 deci 1  5 , 2  0 . Coeficientul unghiular al
axei parabolei este tg  2 .
2 1
Rezulta sin   , cos   ; formulele de rotatie devin
5 5

x  2y 2x  y
X , Y
5 5

si ecuatia (b) a conicei se scrie

5y 2  6 5x  2 5y  7  0 .

Daca scriem ecuatia sub forma

2
 5  5
5  y    6 5  x  0,
 5   5 

rezulta ca, prin translatia

5 5
x  X  , y  Y  ,
5 5

ecuatia conicei devine 5Y 2  6 5x  0 . Reprezentarea grafica este data in figura

V.10.b.

4. Sa se reduca la forma canonica ecuatiile cuadricelor

a) f  x, y, z   x  5y  z  2xy  6xz  2yz  2x  6y  2z  0 .

2 2 2

Rezolvare. Avem   36 ,   36 , deci cuadrica este nedegenerata cu centru

unic. Ecuatia caracteristica este  3  7 2  36  0 , ale carei radacini sunt 1  3 ,
2  6 , 3  2 . Deci ecuatia redusa a cuadricei este

X2 Y2 Z2
2
 2
 2
1  0
3X 2  6Y 2  2Z 2  1  0  ;  1   1   1  ,
     
 3  6  2

ca urmare. cuadrica este un hiperboloid cu o panza.

58
 1 2 2
Coordonatele centrului O' sunt x 0    ; y 0    ; z 0  .
3 3 3
Pentru determinarea vectorilor proprii care corespund valorilor proprii 1  3 ,
avem sistemul

21  1  3 1  0 , 1  2 1   1  0 , 31  1  2 1  0 ,
( 1  1, 1  1 ,  1  1 );

1 1 1
versorul axei Ox' are atunci coordonatele ,  , .
3 3 3
Analog pentru 2  6 ,  2  2 ,  2  1 si pentru versorul j ', obtinem
1 2 1
coordonatele , , .
6 6 6
Pentru 3  2 , avem  3  1,  3  0 ,  3  1 si pentru versorul k avem
 1 1 
 , 0,   . Rezulta ca pentru reducerea la forma canonica efectuam
 3 2
transformarea

X Y Z 1
x   
3 6 2 3
X 2Y 2
y  
3 6 3
X Y Z 2
z   
3 6 2 3

b) f  x, y, z   2y  4xy  8xz  4yz  6x  5  0 .

2

Avem   0 . Ecuatia caracteristica este

 2 4
2 2 2  0  ;  2  2 2  24  0  ; 1  4  ; 2  6  ; 3  0 .
4 2 

Vom determina vectorii proprii unitari e1 , e 2 , e 3 ai transformarii date de

matricea

0 2 4
2 2 2
4 2 0

59
corespunzatori valorilor proprii -4, 6, 0. Notam e1  1 , 1 ,  1  , e 2   2 ,  2 ,  2  ,
e 3  3, 3, 3  .
Pentru a determina vectorii e1 avem sistemul omogen

41  21  4 1  0 , 21  61  2 1  0 .

(Am omis cea de a treia ecuatie ; ea este consecinta a primelor doua, deoarece
determinantul sistemului este nul). Avem deci 1   3 ,  2  0 .
1 1
Deoarece e1  1 , rezulta 1  , 1  0 ,  1  . Pentru e 2 avem
2 2

6 2  2  2  4 2  0 , 2 2  4 2  2 2  0 ,

1 1 1
deci (conditia e 2  1 ) :  2  , 2  , 2  
3 3 3
Analog, pentru determinarea lui e 3 , sistemul

2 3  4 3  0 , 2 3  2 3  2 3  0 ,   32   32   32  1

1 2 1
conduce la  3  , 3   , 3   .
6 6 6
Trecerea de la reperul  0, i, j, k  la reperul  0, e1 , e 2 , e 3  este data de
formulele

x y z
x  1x   2 y   3z , x   ,
2 3 6
y 2z
y  1x   2 y   3z , deci y  ,
3 6
x y z
z   1x   2 y   3z , z   .
2 3 6

Inlocuind in ecuatia cuadricei (inlocuirea o vom face numai in termenii de

gradul intai ai ecuatiei; rezultatul inlocuirii in grupul termenilor de gradul doi stim
ca este 4x 2  6y 2 ), obtinem

 x y z 
4x 2  6y2  6      5  0,
 2 3 6 

care se mai poate scrie

60
 2 2
 6   1   45 
4  x     6  y    6  z   0.
 8 2  2 3  8 6 

Efectuand translatia

6 1 45
X  x  , y  y  , Z  z  ,
8 2 2 3 8 6

ecuatia cuadricei devine

4X 2  6Y 2  6Z  0 .

3
Cuadrica este deci un paraboloid hiperbolic. Varful are coordonatele x 
4 2
1 45 55 98 19
, y   , z  , deci x  , y   , z   . Axa paraboloidului
2 3 8 6 48 48 48
este dreapta care trece prin varf si are parametrii directori (1,2,-1) (axa Oz') .

5. Se da conica  : 9x 2  6xy  y 2  20x  0 .

1) Sa se determine natura si genul.
2) Sa se construiasca.
Rezolvare. 1) Avem

9 3 10
9 3
  3 1 0  100  0 ,    0.
3 1
10 0 0

Astfel  este o parabola.

Varianta I. Observam ca putem scrie

(3x - y)2+20x=0.

Comparand aceasta ecuatie cu ecuatia canonica a unei parabole y 2  2px ,

ajungem la concluzia ca axa parabolei are ecuatia 3x  y    0 , iar
2x  10  3   2y   2  0 este tangenta in varf.
Punand conditia ca aceste doua drepte sa fie perpendiculare gasim   3 .
Astfel ecuatia axei parabolei este 3x-y+3=0, iar ecuatia tangentei in varful parabolei
este 2x+6y-9=0.

61
 Pentru a construi conica, figuram mai intai noile axe si apoi tinem cont de
 20 
punctele in care  taie pe Ox si Oy. Aceste puncte sunt O(0,0), A   , 0  . Mai
 9 
observam ca in O conica  este tangenta la Oy (fig.V.11).

y x'

y'
O'

x
A O

Fig.V.11

Varianta II. Ecuatia 8 sin 2  6 cos 2 este echivalenta cu

1
3tg 2  8tg  3  0 si deci cu tg   sau tg  3 .
3
1
Fie tg   . Oricare dintre solutiile acestei ecuatii este buna pentru cele ce
3
 
urmeaza ; preferam    ,   si deci
2 

tg 1 1 3
sin    , cos    .
 1  tg 2 10  1  tg 2 10

1 1
Rezulta rotatia x   3x  y  , y   x  3y 
10 10
si ecuatia lui  se reduce la

6 2
x2  x  y  0
10 10
sau
2
 3  2  9 
 x      y  .
 10  10  2 10 

3 9
Punand x  x  , y  y  ,
10 2 10
obtinem
62
 2
x 2  y .
10

    3   
Fie tg  3 . Evident    0,     ,  . Fixam    0,  si deci
 2  2   2
tg 3 1 1
sin    , cos    .
1  tg 2 10 1  tg 2 10
1 1
Rezulta rotatia x   x  3y  , y   3x  y  si
10 10
2
 3  2  9 
 y     x  .
 10  10  2 10 
9 3 2
Translatia x  x  , y  y  da y   x  ; pentru desen
2

2 10 10 10
1
se ia unitatea .
10
 9 3 
Varianta III. Matricea 
3 1  are valorile proprii 1  0 , 2  10 si
 
 1 3   3 1 
versorii proprii e1   ,  , e2    , .
 10 10   10 10 
1 3 3 1
Rezulta rotatia x  x  y , y  x  y .
10 10 10 10

6. Se dau punctul A(1,-1), dreapta D: 3x+3y-5= 0 si conica  : x2+2xy+2x+

4y-2= 0. Se cer :
1) Polara punctului A in raport cu conica  .
2) Tangentele din A la conica.
3) Centrul conicei.
4) Axele conicei.
5) Asimptotele conicei.
6) Polul dreptei D in raport cu  .
7) Tangentele la conica paralele cu dreapta D.
8) Diametrul conjugat directiei lui D.

Rezolvare. 1) Ecuatia polarei punctului A in raport cu conica se deduce prin

dedublare . Astfel avem

1 1 1
1 x  2   1  y  1  x   2   x  1  4   y  1  2  0
2 2 2

63
sau
x+3y-3=0.

2) Intersectia dintre polara si conica da 

 x  3y  3  0,  x1  4  10,
 2  x 2
 8x  6  0  
 x  2xy  2x  4y  2  0  x 2  4  10.

 7  10   7  10 
Astfel gasim punctele de tangenta B  4  10,  , C  4  10, .
 3   3 
Ecuatiile tangentelor cautate sunt respectiv

x 1 y 1 x 1 y 1
AB :  AC : 
10  5 10  10  ;  10  5 10  10 .
3 3

3) Centrul conicei  se afla rezolvand sistemul (vezi 4.5)

 x  y  1  0,

 x  2  0.

Astfel gasim O’(-2,1).

y
y'
x'

M0 diam. conj. lui D

A
O'
O x

m
4) Notam cu (l,m) o directie oarecare si cu k  panta unei drepte paralele
l
cu directia aleasa. Ecuatia se scrie

64
 (a11- a22)k + a12(k2 -1) = 0,
sau
a12k2 + (a11 - a22)k - a12 = 0.

In cazul nostru avem

k2 + k - 1= 0

1  5 1  5
si deci k1  si k 2  sunt respectiv pantele axelor.
2 2
Tinand cont ca axele trebuie sa treaca prin O’ , rezulta ca ecuatiile celor doua
axe sunt respectiv

 1  5  x  2y  2 5  0
 1  5  x  2y  2 5  0 .
5) Directiile celor doua asimptote sunt date de ecuatia

l 2  2lm  0 .

Rezulta l = 0 si l + 2m = 0 . Astfel gasim directile (0,m) si (-2,1) si deci

0   x  y  1  m  x  2   0
2  x  y  1   1   x  2   0 .

Aceasta inseamna ca asimptotele lui  sunt respectiv

X+2=0 si x+2y=0.

6) Fie M0(x0,y0) polul dreptei D. Aceasta inseamna ca polara lui M0 in raport

cu  sa fie D.
Scriind polara lui M0 in raport cu  gasim

x(x0+y0+1)+y(x0+2)+ x0+2 y0 – 2 = 0.

Punem conditia ca aceasta dreapta sa fie D si obtinem sistemul

x 0  y 0  1 x 0  2 x 0  2y 0  2
  .
3 3 5

 5 
Acest sistem ne da M 0   ,1  .
 4 
65
 7) Orice dreapta paralela cu D are ecuatia x  y    0 . Intersectam cu
conica si punem conditia ca ecuatia gasita pentru determinarea lui x sa aiba
radacina dubla. Avem

x  y    0
 2
 x  2xy  2x  4y  2  0
si deci

x 2  2    1 x  4  2  0 .

Din

   1   4  2   0
2

deducem

 2  2  1  0 , adica 1  1  2 , 1  1  2 .

Astfel tangentele cautate vor avea respectiv ecuatiile

x  y 1 2  0 .

m
8) Panta dreptei D este  1 . Astfel diametrul conjugat directiei lui D are
l
ecuatia

2x + 2y + 2 - (2x + 4) = 0
sau

y – 1 = 0.

7. Se dau conicele de ecuaţie carteziană generală:

1) 4 xy  3 y 2  16 x  12 y  36  0;
2) 9 x 2  4 xy  6 y 2  16 x  8 y  2  0;
3) x 2  4 xy  4 y 2  6 x  2 y  1  0. Se cere:
a) să se determine natura şi genul conicei;
b) să se reducă la forma canonică indicând şi reperul canonic;
c) să se constuiască.

Rezolvare. 1)a) Calculăm invarianţii conicei

66
 a11 a12 0 2
=   4  0;
a21 a22 2 3

a11 a12 a13 0 2 8

  a21 a22 a23 2 3 6  144  0.
a31 a32 a33 8 6  36
Cum   0 şi   0, conica este o hiperbolă nedegenerată.
Observaţie. O altă metodă este următoarea: scriem matricea formei pătratice:
 0 2
4 xy  3 y 2 , A    şi-i determinăm valorile proprii. Anume, PA     det (A  I)
 2 3
  2  3  4  0    1 şi   4. Întrucât 1 2  0, conica este hiperbolă nedegenerată.
b). Am văzut că valorile proprii ale matricei A sunt   1 şi   4. Determinăm
vectorii proprii corespunzători şi anume la   1, corespunde vectorul propriu
 
1   2, 1 , iar la   4 corespunde 2   1, 2  . Normând aceşti vectori obţinem versorii
  2 1    1 2 
proprii: e1    ,  , e2   ,  care vor da direcţiile reperului canonic ce se
 5 5  5 5
obţine din cel iniţial printr-o rotaţie şi eventual, o translaţie. Matricea rotaţiei R este
matricea ce are pe coloane coordonatele versorilor proprii e1 , e2 . Întrucât, în cazul
2 1

5 5  
nostru, det R   1  0, înseamnă că reperul  e1 , e2  se obţine prin rotaţie şi
1 2
5 5
simetrie. Pentru a avea numai rotaţie fie:
   
I) renumerotăm valorile proprii: 1  2 şi 1  1 şi obţinem, e1  e2 , e2  e1 , fie
   
II) schimbăm sensul unuia dintre versorii proprii: e1  e1 , e2  e2 .
 1 2 
 
x 5 5   x 
În cazul I) rotaţia, caracterizată prin ecuaţia matriceală     .
 y  2 1   y 
 
 5 5
1 2 2 1
sau x  x  y; y  x  y, face ca ecuţia generală a conicei să devină
5 5 5 5
4 x2  y 2  8 5 x  4 5 y  36  0. Remarcăm că e necesar să aplicăm şi o translaţie pe
care o obţinem dacă formăm pătrate 4  x 2  5    y 2  2 5   36  0. Atunci, prin
2 2

schimbarea x  X  5, y  Y  2 5, obţinem translaţia reperului xOy în punctul


O  5, 2 5  (centrul conicei C , care are coordonatele 3 şi 4 faţă de reperul iniţial
X2 Y2
xOy ). Obţinem ecuaţia canonică a hiperbolei   1  0 în sistemul de axe XOY
9 36
 
şi unde axele OX , OY au direcţiile versorilor e1 şi respectiv e2 . În cazul II) rotaţia

67
  2 1 

x
 5 5   x1  2 1 1 2
     sau x  x1  y1 ; y   x1  y1 , conduce la ecuaţia
 y  1 2   y1  5 5 5 5
 
 5 5
x12  4 y12  4 5 x1  8 5 y1  36  0 faţă de sistemul x1Oy1 , în care direcţiile axelor Ox1 şi Oy1
 
   
2 2
sunt date de e1 şi e2 . Cum ecuaţia se scrie x1  2 5  4 y1  5  36  0 prin
schimbarea x1  U  2 5, y1  V  5, obţinem translaţia în punctul O1  2 5,  5 
(centrul conicei), adică sistemul UO1V , canonic, faţă de care hiperbola are ecuaţia
canonică:
U2 V2
  1  0.
36 9

Observaţie. S-a obţinut ecuaţia canonică sub forme diferite întrucât ecuaţia este
raportată la repere diferite: XOY şi respectiv UO1Y , O şi O1 reprezentând, defapt,
acelaşi punct faţă de reperul iniţial şi anume centrul conicei; construcţia va fi însă
unică.
c) Având în vedere formele canonice şi reperele canonice rezultă construcţia de
mai jos în fiecare din cazurile I) sau II).
9 2 8
9 2
2) a)   50  0;  = 2 6  4  500  0, conica este o elipsă
2 6
8 4 2
nedegenerată.
 9 2
b) Matricea formei pătratice 9 x  4 xy  6 y , A  
2 2
, are valorile proprii:
 2 6 
 
1  5, 2  10, iar vectorii proprii corespunzători 1   1, 2  , 2   2,1 . Deci versorii

 1
proprii sunt 1   1
e 
1
 5,2 
5 ,

68
 1 2 
 
5 

  5
e2  2   2, 1 , aşa încât matricea rotaţiei R   cu det R  1, permite
2 2 1 
 

5 5
1 2 2 1
obţinerea reperului rotit, xOy, cu ajutorul formulelor x  x  y, y  x  y;
5 5 5 5
faţă de acest reper ecuaţia generală a conicei devine
2
 2  2
5 x2  10 y 2  8 5 y  2  0 sau 5 x2  10  y    10  0. prin translaţia x  X , y  Y  5
 5
 2   4 2
în punctul 0  0,  (care coincide cu centrul conicei C de coordonate   ,  faţă
 5  5 5
X2
de sistemul cartezian iniţial xO y  se obţine ecuaţia canonică  Y 2  1  0.
2
c) Ţinem cont de forma canonică găsită şi de reperul canonic XOY rezultă
construcţia de mai jos.

1 2 3
1 2
3) a)    0,   2 4 1  25  0; deci conica este o
2 4
3 1 1
parabolă nedegenerată.
 1 2
b) Matricea formei pătratice, x  4 xy  4 y ,   
2 2
 , are valorile proprii
 2 4 
 
1  0 şi 2  5, iar vectorii proprii corespunzători, 1   2,1 şi 2   1, 2  . Versorii
  2 1   1 2   
proprii e1   ,  e2    ,  permit determinarea reperului rotit  0, e1 , e2 
 5 5  5 5
 2 1 
 5  5
în care matricea rotaţiei R    cu det R  1, permite transformarea de
 1 2 
 
 5 5

69
 2 1 1 2
coordonate x  x  y; y  x  y, faţă de care ecuaţia generală a conicei
5 5 5 5
2
 1 
devine: 5 y  2 5 x  2 5 y  1  0 sau 5  y    2 5 x  0. Cu translaţia
2

 5
1  1 
x  X , y   Y  în punctul O  0,   (care reprezintă vârful parabolei), ecuaţia
5  5
2 5
capătă forma canonică: Y 2  X faţă de sistemul cartezian XOY , unde axele OX şi
5
 
OY sunt orientate prin versorii proprii e1 şi e2 .
c) Având în vedere ecuaţia canonică şi reperul canonic se poate obţine usor
construcţia.

8. Să se determine forma canonică, reperul canonic şi tipul ecuadricelor, în

cazurile:
1) x 2  y 2  z 2  2 xy  2 yz  2 xz  5 x  1  0;
2) 36 x 2  y 2  4 z 2  72 x  6 y  40 z  109  0;
3) x 2  y 2  5 z 2  6 xy  xz  2 yz  4 x  8 y  12 z  14  0;
4) x 2  3 y 2  4 yz  6 x  8 y  8  0;
5) 2 y 2  4 xy  8 xz  4 yz  6 x  5  0.

Rezolvare. 1) Matricea ataşată formei pătratice,

 1 1 1 
 
x  y  z  2 xy  2 xz  2 yz , A   1  1  1  are valorile proprii, 1  1, 2  2, 3  2,
2 2 2

 1  1 1 
 
  
iar vectorii proprii corespunzători, 1   1,  1, 1 , 2   1, 2, 1 , 3   1, 0, 1 . Cu

 1  1 1 1    1 2 1    1 1 
versorii proprii, e1     ,  ,  , e2   , ,  e3    , 0, 
1  3 3 3  6 6 6  2 2
 1 1 1 
   
 3 6 2 
 1 2 
construim matricea rotaţiei R     0  , det R  1, care permite
 3 6 
 1 1 1 
 
 3 6 2
transformarea ortogonală
1 1 1 1 2 1 1 1
x x  y  z , y   x  y, z  x  y  z. În noul sistem de
3 6 2 3 6 3 6 2
coordonate Oxyz cuadrica are ecuaţia

5 5 5
x  2  2 y 2  2 z  2  x  y  z  1  0
3 6 2
sau

70
 2 2 2
 5   5   5  33
 x    2  y    2  z    8  0.
 2 3  4 6  4 2
5 5 5
Prin translaţia x  X  , y  Y  , z  Z  în punctul
2 3 4 6 4 2
 5 5 5 
O  ,  ,   se obţine ecuaţia canonică a cuadricei
2 3 4 6 4 2
8 X 2 16 2 16 2
 Y  Z  1  0 care este un hiperboloid cu o pânză.
33 33 33
2) Deoarece a12  a13  a23  0, va fi suficient să facem numai o translaţie a
reperului. Ecuaţia se scrie 36  x  1   y  3  4  z  5   26  0 şi atunci schimbarea de
2 2 2

coordonate x  X  1, y  Y  3, z  Z  5 realizează translaţia în punctul O  1,  3, 5  .

Ecuaţia canonică a cuadricei devine

X 2 Y2 Z2
   1  0,
1 36 9

care reprezintă un elipsoid.

X2 Y2
3)    Z 2  1  0 este un hiperboloid cu două pânze;
3 2
1 0 0 
 
4) Matricea formei pătratice x  3 y  4 yz este A   0 3 2  cu valorile proprii
2 2

0 2 0
 
1  1, 2  1, 3  4. Vectorii proprii corespunzători sunt
  
1   0,  1, 2  , 2   1, 0, 0  , 3   0, 2, 1 iar versorii proprii
  12     2 1 
e1   0,  , , e2   1, 0, 0  , e3   0, ,  . Atunci matricea rotaţiei
 55  5 5
 1 5 0 2 5
R   , det R  1, permite transformarea ortogonală,
 2 5 0 1 5 

1 2 2 1
x  y, y   x  z , z  x  z , aşa încât ecuaţia cuadricei devine
5 5 5 5
2 2
8 16  4   2 
z  8  0 sau   x     y  3   4  z    1  0.
2
 x 2  y  2  4 z  2 
x  6 y 
5 5  5  5
4 2  4 2 
Prin translaţia, x  X  , y  Y  3, z  Z  în punctul O   ,3,   se
5 5  5 5
obţine forma canonică,  X  Y  4Z  1  0, care reprezintă ecuaţia unui hiperboloid
2 2 2

cu pânză.
 0 2  4
 
5) Dacă procedăm analog pentru matricea A   2 2  2  a formei
 4  2 0 
 

71
pătratice 2 y 2  4 xy  8 xz  4 yz se obţine 1  4, 2  0, 3  6 (valorile proprii) şi
  1 1    1 2 1    1 1 1 
e1   , 0,  , e2    , ,  şi e3   , ,  (versorii proprii). Cum det
 2 2  6 6 6  3 3 3
 1 1 1 
  
 2 6 3
 2 1 
 0   1, renumerotăm 1  2 , 2  1 , 3  3 , aşa încât, considerăm
 6 3 
 1 1 1 
  
 2 6 3
     
versorii proprii e1  e2 , e2  e1 , e3  e3 .

Rotaţia realizată de transformarea ortogonală

1 1 1
x x  y  z...,
6 2 3

conduce la ecuaţia
2 2
6 6  3   1   35 
4 y  6 z  6 x  y  z  5  0, sau  4  y 
2 2
  6  z    6  x    0.
2 2  4 2  2 3  8 6

35 3 1
Prin translaţia x  X  , y  Y  , z  Z  , în punctul
8 6 4 2 2 3
 35 3 1 
O   , ,   , ea devine
 8 6 4 3 2 3

4Y 2  6 Z 2  6 X  0

ecuaţia canonică a unui paraboloid hiperbolic.

72
 CAP. VI. CURBE IN SPATIU

1. Sa se scrie ecuatiile tangentelor la curba

 x 2  y 2  z 2  25  0

x  y  z  7  0

in punctele de intersectie cu planul YOZ.

Rezolvare. Ecuatia planului YOZ este x=0 si prin inlocuire in ecuatile curbei
se obtin punctele A(0,3,4) si B(0,4,3). Deoarece ecuatiile tangentei in punctul
M(x0,y0,z0) la curba

 F(x, y, z)  0

 G(x, y, z)  0

sunt

x  x0 y  y0 z  z0
 
 D  F, G    D  F, G    D  F, G   ,
     
 D  y, z  M  D  z, x  M  D  x, y  M

iar F  x, y, z   x  y  z  25  ; G  x, y, z   x  y  z  7 , se obtin tangentele in

2 2 2

punctele A respectiv B

x y3 z4
  ,
2 8 6

x y4 z3
  .
2 6 8

1
2. Sa se afle punctele de pe curba r   i  t  j   2t  1 k in care binormalele
2

t
x  y  0
sunt perpendiculare pe dreapta  d  :  .
 4x  z  0
1   1  2 
Rezolvare. Avem r  , t, 2t  1  si derivatele r    2 ,1, 4t   ; r   3 , 0, 4  .
2

t   t  t 
Directiile binormalelor sunt

73
 i j k
1 12 2
r   r   2 1 4t  4i  2
 j 3 k.
t t t
2
0 4
t3

1 0 0 1 1 1
Dreapta (d) are directia  , ,    1,1, 4  , iar conditia de
 0 1 1 4 4 0 
12 2
ortogonalitate 4   1  2  1  3   4   0 conduce la ecuatia t 3  3t  2  0 cu
t t
solutiile reale t1=-1, t2=2. In concluzie, punctele cautate sunt A(-1,-1,1) ;
1 
B  , 2, 7  .
2 

3. Sa se verifice daca punctele P(2,1,0) ; Q(4,4,ln2) se afla pe curba

r  2t  i  t 2  j  ln t  k , t >0 si sa se afle lungimea arcului PQ
 .
Rezolvare. Punctul P este pe curba daca 2t = 2, t2 = 1, ln t = 0, relatii verificate
pentru t=1. Pentru punctul Q se obtine t=2 si deoarece P,Q sunt pe curba aflam
lungimea arcului
2
l PQ
  x 2  t   y 2  t   z2  t  dt  3  ln 2 ,
1

unde s-a inlocuit x(t)=2t, y(t)=t2, z(t)=ln t.

4. Sa se arate ca tangentele in punctele arbitrare ale curbei r  a cos i  a sin j

 b  e t  k cu a, b  R , taie planul XOY dupa un cerc.
Rezolvare. Ecuatiile parametrice ale curbei sunt

 x  a cos t

 y  a sin t ,
z  b  et


iar ecuatiile tangentei

x  x t y y t z z t
  .
x  t  y  t  z  t 

Intersectand planul XOY (cu ecuatia z=0) cu tangentele

74
 x  a cos t y  a sin t z  b  e t
 
a sin t a cos t be t

obtinem

 x  a cos t  a sin t

 y  a sin t  a cos t
z  0


si prin eliminarea parametrului t

x 2  y 2  2a 2  0 ,

ecuatia cercului cautat.

5. Sa se scrie o reprezentare parametrica a curbei

 x  y  a  0
2 2 2

 2
 x  2yz  0

si sa se afle planul osculator si raza de curbura in punctul M(0,a,0).

Rezolvare. O reprezentare parametrica a curbei este


 x  a cos t

 y  a sin t .
 a cos 2
t
z 
 2 sin t


Din conditia ca punctul M sa se afle pe curba se obtine t  si apoi
2
   
r     a, 0, 0   ; r      0, a, a  .
2 2
Normala la planul osculator

i j k

  
 
r    r    a 0 0  a 2  j  a 2  k
2 2
0 a a

75
si ecuatia acestuia 0  x  0   a  y  a   a  z  a   0 , adica y+z+2a=0.
2 2

Raza de curbura in punctul M

3
 
r  
2 a3 a
R  2  .
    a 2 2
r     r   
2 2

6. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la o curbă intr-un

punct dat, pentru
a) x  et cos3t , y  et sin 3t , z  e2t în t  0
1
b) y  x 2 , z  3 , în punctul M 0  1,1,1 ;
x
c) x  y  z  6  0 , x  y 2  z 3  6  0 , în punctul M 0  1, 2, 1 ;
3 2

 
d) r  2cos t  i  2sin t  j  4t  k , în punctul M 0  t0   .
 4 
Rezolvare. a) Deoarece x  0   1, y  0   0 şi z  0   1 , iar x  0   1, y  0   3 şi
z  0   2 , rezultă că ecuaţiile tangentei sunt

y z 1
x 1   ,
3 2

iar ecuaţia planului normal este 1  x  1  3   y  0   2  z  1  0 sau x  3 y  2 z  1  0

.
b) Reprezentarea curbei poate fi scrisă sub forma parametrică, luând ca
1
parametru pe x  t : x  t , y  t 2 , z  3 şi în M 0 avem t0  1 . Deoarece
t
x  1  1, y  1  2, z  1  3 rezultă că ecuaţiile tangentei sunt
x  1 y 1 z  1
  ,
1 2 3

iar ecuaţia planului normal este

x  2 y  3z  0 .

c)Considerând că funcţiile implicite x(t) şi z(t) sunt definite prin

x  y  z  6  0 şi x  y  z  6  0, prin derivare în raport cu t obţinem
3 2 2 3

3x 2 x  2 yy
  z  0, x  2 yy  3z 2 z  0 .

În punctul M 0 acest sistem devine

76
 3x  4 y  z  0, x  4 y  3z  0 .
Soluţia acestui sistem este

x y z
 
4 1 3 1 3 4

4 3 1 3 1 4

sau
x y z
  .
8 8 8

Prin urmare, ecuaţiile tangentei sunt

x 1 y  2 z 1
  ,
8 8 8

iar ecuaţia planului normal este

x  y  z  0.

d) r  2sin t i  2cos t j  4k , iar


r     2i  2j  4k .
4
Deoarece

r  t0   2i  2j   k ,

rezultă că ecuaţiile tangentei sunt

x  2 y  2 z 
  ,
 2 2 4

iar ecuaţia planului normal este

 2 x  2 y  4 z  4  0 .

7. Se consideră curba x  et , y  et , z  2t şi punctul M 0  t0  0  .

a) Să se calculeze versorii bazei tridentului lui Frenet.
b) Să se scrie ecuaţiile axelor şi planelor tridentului lui Frenet.

77
 Rezolvare. a)Avem r  0   i  j . Deoarece r  et i  et j  2k şi r  et i  et j ,
rezultă

r  0   i  j  2k

şi
r  0   i  j .

Prin urmare
r  0  1 1 2
  0   i  j k,
r  0  2 2 2
şi
r r 1 1 2
β  0    i  j k,
r r t 0 2 2 2
astfel că
2
 i  j .
v  0  β  0  τ  0 
2
b) Ţinând seama de rezultate de mai sus, putem afirma că ecuaţiile tangentei
sunt

x 1 y 1 z
 
1 1 2
ecuaţiile normalei principale sunt

x 1 y 1 y
  .
1 1 0

Ecuaţia planului oscilator este aceea a planului determinat de punctul M 0 şi al

cărui vector normal este β

1 1 2
  x 1   y 1  z0
2 2 2

sau
 x  y  2z  0 .

Ecuaţia planului normal este aceea a planului ce trece prin M 0 , de vector

normal 

1 1 2
2
 x 1   y 1 
2 2
z0

78
sau
x  y  2z  0 .

Ecuaţia planului normal este aceea a planului ce trece prin M 0 , de vector

normal v

2 2
2
 x  1 
2
 y 1  0

sau
x y2 0.

8. Să se calculeze versorii bazei triedrului lui Frenet în punctul M 0  2, 4, 12  la

curba x 2  y 2  z  0, x 2  y  0 .
Rezolvare. Vom considera pentru curba ca prezentare x  t , y  y  t  , z  z  t  ,
funcţiile y  t  şi z  t  fiind definite implicit prin x 2  y 2  z  0 , x 2  y  0 . Derivând
aceste relaţii de două ori în raport cu t, obţinem

2 x  2 yy  z  0 , 2 x  y  0

şi
2  2 yy  2 y 2  z  0 , 2  y  0 .

În punctul M 0 acest sistem devine

4  8 y  z  0 , 4  y  0 , 2  8 y  2 y 2  z  0 , 2  y  0 .

Rezolvând acest sistem, obţinem

x  M 0   1 , y  M 0   4 , z  M 0   28

şi
x  M 0   0 , y  M 0   2 , z  M 0   46 .

Prin urmare, avem r  M 0   i  4j  28k şi r  M 0   2j  46k , astfel că

r  r M 0  2  64i  23j  k  .

Deci

  M 0    i  4j  28k  801 ,
β  M 0    64i  23j  k  4626 ,

79
iar
v M0   β M0   τ M0  .

9. Să se găsească vectorii de poziţie ai punctelor de pe curba

1
r  i  tj   2t 2  1 k în care tangenta la curbă este perpendiculară la dreaptă
t
3 x  y  2  0 , x  z  8  0 .
Rezolvare. Direcţia dreptei este

i j k
u  3  1 0  i  3j  k .
1 0 1

1
Direcţia tangentei într-un punct curent este r   2 i  j  4tk . Cele două
t
direcţii fiind perpendiculare, rezultă
1
u  r  0  2  3  4t  0
t
sau
4t 3  3t 2  1  0,

de unde t  1.
Prin urmare, există un singur punct, al cărui vector de poziţie este
r  1  i  j  k.

2t 3
10. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei x  t , y  t , z  2
.
3
Rezolvare. Avem
r  t   i  2tj  2t 2 k, r  t   2j  4tk

şi
r  t   4k,

astfel că
r r  2  2t 2  1 .
Prin urmare,
2  2t 2  1 1 2
K  2  2t 2  1
32
 2t 2  1
şi

80
  2  2t 2  1 
2

T   1 2t 2  1 2 .
8
 2


11. Să se afle elementul de arc ds al curbei dată de

a) x  a ch t cos t , y  a ch t sin t , z  at;
b) 2 x 2  3 y 2  z 2  4 z  0, x 2  2 y 2  z  0.
Rezolvare.a)Avem
x  t   a  sh t cos t  ch t sin t  ,
y  t   a  sh t sin t  ch t cos t  ,
z  t   a,
astfel că
x 2  y 2  z 2  a 2  sh 2t  ch 2t  1  2a 2ch 2t.

deci ds  a 2  ch t  dt.

b) În acest caz luăm pentru curbă reprezentarea x  t , y = y  t  şi z   t  ,

funcţiile implicite y  t  , z  t  fiind definite prin

2 x 2  3 y 2  z 2  4 z  0, x 2  2 y 2  z  0.

Derivând aceste relaţii în raport cu x  t , obţinem

4 x  6 y y  2 z z  4 z  0, 2 x  4 y y  z  0,

de unde găsim
x 2z  2 2x
x  1, y    , z   .
y 4z  5 4z  5

Cu aceste rezultate se obţine

x2  2 z  2
2
4x2
ds  1  2   dx.
y  4 z  5 2  4 z  5  2
t
12. Să se afle raza de curbură a curbei x  t  sin t , y  1  cos t , z  4 sin .
2
Rezolvare. Avem
t
r  t    1  cos t  i  sin t j  2cos k,
2
t
r  t   sin t i  cos t j  sin k,
2
t t t t
r r  2cos3 i  2 sin 1  cos 2  j  2 sin 2 k
2 2 2 2

81
 t
şi r r  2 1  sin 2 .
2

Prin urmare
1 4
R  .
K t
1  sin 2

13. Consideram curba   t    2t, t , ln t  , t >0.

2

1) Sa se arate ca aceasta curba trece prin punctele P(2,1,0) si Q(4,4, ln 2) si sa

se gaseasca lungimea arcului intre aceste puncte.
2) Sa se gaseasca ecuatiile muchiilor (tangenta, normala principala si
binormala) si fetelor (planul normal, planul rectificant si planul osculator) triedrului
Frenet in punctul P ([Link].1).

x  2e z α
tg

y
O pl.O
P
P pl. r
n.p.
y x
2
pl.n
4
x
b.n.

Fig. VII.1

82
 3) Sa se cerceteze daca exista sfere cu centrul in origine tangente la curba  .
Rezolvare . 1) Observam ca pentru t =1 se obtine punctul P, iar pentru
 1
t =2 se obtine punctul Q. Deoarece     2, 2t,  rezulta
 t

1 4t 4  4t 2  1 2t 2  1
v     4  4t 2    .
t2 t t

Astfel

2 2t 2  1
l dt  t 2 21  ln t 21  4  1  ln 2  3  ln 2 .
1 t

2) Vectorul director al tangentei in P este    1   2, 2,1 . De aceea tangenta

si planul normal in P au respectiv ecuatiile 

x  2 y 1 z
  , 2x+2y+z-3=0.
2 2 2

 1
Deoarece     0, 2, 2  in t =1 avem    1   0, 2, 1 . Vectorul director
 t 
al binormalei in P este    1     1   4, 2, 4  . Astfel binormala si planul
osculator in P au respectiv ecuatiile

x+2y-4=0, x+z-2=0, 2x-y-2z=3.

Normala principala este intersectia dintre planul osculator si planul normal.

De aceea gasim ecuatiile 

 2x  y  2z  3
 .
 2x  2y  z  3  0

De asemenea ecuatia planului rectificant se gaseste scriind ecuatia unui plan

ce trece prin P si contine directiile tangentei si binormalei.
Obtinem

x  2 y 1 z
2 2 1 0 sau x-2y+2z=0.
2 1 2

83
 3) Vectorul normal la sfera x 2  y 2  z 2  r 2 este n  x, y, z  , iar vectorul
 1
tangent la  este    2, 2t,  . Conditia  n,      0 se transcrie 2t 4  4t 2   ln t .
 t
Utilizand metoda grafica rezulta ca ultima ecuatie admite o singura solutie t =t0 >0.
Deci exista o singura sfera tangenta la   0,   si anume sfera
x 2  y 2  z 2  5t 02  ln 2 t 0 ce trece prin punctul   t 0    2t 0 , t 0 , ln t 0  .
Varianta. Sistemul x 2  y 2  z 2  r 2 , x =2t, y =t2, z =ln t implica
t 4  4t 2  ln 2 t  r 2 . Se impune conditia ca ultima ecuatie sa aiba radacina dubla.

CAP. VII. CURBE PLANE


1. Sa se afle unghiul dintre tangenta si raza vectoare in   pe curba
6

  a 2 cos 2 .

Rezolvare. Avem    2a 2 sin 2 si apoi

   a 2 cos 2 1  1
tgv   2   ctg   ,
    2a sin 2 2 3 2 3

 1 
deci v  arctg   .
 2 3

2. Sa se afle infasuratoarea pentru familiile de curbe

a) 3  y     2  x     0
2 2

x  t 2  
b) 
 y  1  t

x y
  1  0
c)   
    1


Rezolvare. a) Eliminam parametrul  din ecuatiile

84
 F  x, y,    0,
F
 x, y,    0,


unde F  x, y,    3  y     2  x    , adica din sistemul

2 2

 3  y    2  2  x    2  0
 .
 
6 y     4  x     0

Din a doua ecuatie   2x  3y si inlocuind in prima ecuatie, dupa calcule

simple, se afla infasuratoarea y = x (prima bisectoare).
b) Se elimina parametrii  ,t din ecuatiile

x  t2  ,
y  1   t,
D  x, y 
 0,
D  , t 

ultima ecuatie fiind dupa efectuarea calculelor 2t 2    0 .

Rezulta

 x  3t 2

 y  1  2t ; t  R,
3

ecuatiile parametrice ale infasuratoarei. Prin eliminarea lui t se poate obtine o

ecuatie explicita.
c) Infasuratoarea se afla eliminand parametrii  ,  din ecuatiile

F   ,    0,
   ,    0,
D  F,  
 0,
D  ,  
x y
unde F   ,      1 ,    ,        1 , adica din sistemul de relatii
 

85
 x y
   1  0

    1 .
 x y
 2  2  0
  

 x  t  sin t
3. Sa se scrie cercul osculator in t   pentru curba 
 y  1  cos t

Rezolvare. Centrul cercului osculator este centrul de curbura care are

coordonatele

 x2  t   y2  t 
 x 0  x  t   y  t   
 x  t   y  t   x  t   y  t 
 ,
 y  y t  x t  x  2
 t   y 2
 t 
 0     
 x  t   y  t   x  t   y  

calculate in punctul de pe curba corespunzator valorii t   .

Deoarece x  t   1  cos t , x  t   sin t , y  t   sin t , y  t   cos t se obtine
centrul cercului C   , 2  .
Raza cercului osculator este raza de curbura

 x  t   y  t  
2 2 3/ 2

R ,
x  t   y  t   x  t   y  t 

calculata pentru t   , adica R = 4.

Cercul osculator

 x     y  2   16  0
2 2

x 2 y2
4. Sa se scrie evoluta curbei plane 2  2  1  0 .
a b

Rezolvare. Se scrie reprezentarea parametrica a curbei date si anume

86
 x  a cos t
,
y  b sin t

apoi se tine seama ca evoluta este locul geometric al centrelor de curbura. Aici
centrul de curbura are coordonatele

 a 2  b2
 x  a cos t
3


 y  b  a sin 3 t
2 2

 b

si prin eliminarea parametrului t se obtine ecuatia evolutei curbei

3/ 2 3/ 2
 ax   by 
 2 2 
 2 2 
 1.
a b   b a 

1. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal la o curbă intr-un

punct dat, pentru
a) x  et cos3t , y  et sin 3t , z  e2t în t  0
1
b) y  x 2 , z  3 , în punctul M 0  1,1,1 ;
x
c) x  y  z  6  0 , x  y 2  z 3  6  0 , în punctul M 0  1, 2, 1 ;
3 2

 
d) r  2cos t  i  2sin t  j  4t  k , în punctul M 0  t0   .
 4 
Rezolvare. a) Deoarece x  0   1, y  0   0 şi z  0   1 , iar x  0   1, y  0   3 şi
z  0   2 , rezultă după relaţiile (5) şi (6) că ecuaţiile tangentei sunt

y z 1
x 1   ,
3 2

iar ecuaţia planului normal este 1  x  1  3   y  0   2  z  1  0 sau x  3 y  2 z  1  0

.
b) Reprezentarea curbei poate fi scrisă sub forma parametrică, luând ca
1
parametru pe x  t : x  t , y  t 2 , z  3 şi în M 0 avem t0  1 . Deoarece
t
x  1  1, y  1  2, z  1  3 rezultă că ecuaţiile tangentei sunt
x 1 y 1 z 1
  ,
1 2 3

iar ecuaţia planului normal este

87
 x  2 y  3z  0 .

c)Vom reface raţionamentul teoretic care a fost utilizat în deducerea relaţiilor

(7) şi (8). Considerând că funcţiile implicite x(t) şi z(t) sunt definite prin
x3  y 2  z  6  0 şi x  y  z  6  0, prin derivare în raport cu t obţinem
2 3

3x 2 x  2 yy
  z  0, x  2 yy  3z 2 z  0 .

În punctul M 0 acest sistem devine

3x  4 y  z  0, x  4 y  3z  0 .
Soluţia acestui sistem este

x y z
 
4 1 3 1 3 4

4 3 1 3 1 4

sau

x y z
  .
8 8 8

Prin urmare, ecuaţiile tangentei sunt

x 1 y  2 z 1
  ,
8 8 8

iar ecuaţia planului normal este

x  y  z  0.

d) Avem
r  2sin t i  2cos t j  4k ,


iar r     2i  2j  4k .
4
Deoarece

r  t0   2i  2j   k ,
rezultă că ecuaţiile tangentei sunt

x  2 y  2 z 
  ,
 2 2 4

88
iar ecuaţia planului normal este

 2 x  2 y  4 z  4  0 .

6. Se consideră curba x  et , y  et , z  2t şi punctul M 0  t0  0  .

a) Să se calculeze versorii bazei tridentului lui Frenet.
b) Să se scrie ecuaţiile axelor şi planelor tridentului lui Frenet.

Rezolvare. a)Avem r  0   i  j . Deoarece r  et i  et j  2k şi r  et i  et j ,

rezultă

r  0   i  j  2k

şi
r  0   i  j .

Prin urmare
r  0  1 1 2
  0   i  j k,
r  0  2 2 2
şi
r r 1 1 2
β  0    i  j k,
r r t 0 2 2 2
astfel că
2
v  0  β  0  τ  0 
2
 i  j .

b) Ţinând seama de rezultate de mai sus, putem afirma că ecuaţiile tangentei

sunt

x 1 y 1 z
 
1 1 2
ecuaţiile normalei principale sunt
x 1 y 1 y
  .
1 1 0

Ecuaţia planului oscilator este aceea a planului determinat de punctul M 0 şi al

cărui vector normal este β ;

1 1 2
  x 1   y 1  z0
2 2 2

89
sau
 x  y  2z  0 .

Ecuaţia planului normal este aceea a planului ce trece prin M 0 , de vector

normal 

1 1 2
2
 x 1   y 1 
2 2
z0

sau
x  y  2z  0 .

Ecuaţia planului normal este aceea a planului ce trece prin M 0 , de vector

normal v

2 2
2
 x  1 
2
 y 1  0

sau
x y2 0.

7. Să se calculeze versorii bazei triedrului lui Frenet în punctul M 0  2, 4, 12  la

curba x 2  y 2  z  0, x 2  y  0 .
Rezolvare. Vom considera pentru curba ca prezentare x  t , y  y  t  , z  z  t  ,
funcţiile y  t  şi z  t  fiind definite implicit prin x 2  y 2  z  0 , x 2  y  0 . Derivând
aceste relaţii de două ori în raport cu t, obţinem

2 x  2 yy  z  0 , 2 x  y  0

şi
2  2 yy  2 y 2  z  0 , 2  y  0 .

În punctul M 0 acest sistem devine

4  8 y  z  0 , 4  y  0 , 2  8 y  2 y 2  z  0 , 2  y  0 .

Rezolvând acest sistem, obţinem

x  M 0   1 , y  M 0   4 , z  M 0   28

şi

90
 x  M 0   0 , y  M 0   2 , z  M 0   46 .

Prin urmare, avem r  M 0   i  4j  28k şi r  M 0   2j  46k , astfel că

r  r M 0  2  64i  23j  k  .

Deci

  M 0    i  4j  28k  801 ,
β  M 0    64i  23j  k  4626 ,

iar
v M0   β M0   τ M0  .

8. Să se găsească vectorii de poziţie ai punctelor de pe curba

1
r  i  tj   2t 2  1 k în care tangenta la curbă este perpendiculară la dreaptă
t
3 x  y  2  0 , x  z  8  0 .
Rezolvare. Direcţia dreptei este

i j k
u  3  1 0  i  3j  k .
1 0 1

1
Direcţia tangentei într-un punct curent este r   2 i  j  4tk . Cele două
t
direcţii fiind perpendiculare, rezultă
1
u  r  0  2  3  4t  0
t
sau
4t 3  3t 2  1  0,

de unde t  1.
Prin urmare, există un singur punct, al cărui vector de poziţie este
r  1  i  j  k.

2t 3
9. Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei x  t , y  t 2 , z  .
3
Rezolvare. Avem
r  t   i  2tj  2t 2 k, r  t   2j  4tk

şi
91
 r  t   4k,

astfel că
r r  2  2t 2  1 .
Prin urmare,
2  2t 2  1 1 2
K  2  2t 2  1
32
 2t 2  1
şi
 2  2t 2  1 
2

T   1 2t 2  1 2 .
8
 2


10. Să se afle elementul de arc ds al curbei dată de

a) x  a ch t cos t , y  a ch t sin t , z  at;
b) 2 x 2  3 y 2  z 2  4 z  0, x 2  2 y 2  z  0.
Rezolvare.a)Avem
x  t   a  sh t cos t  ch t sin t  ,
y  t   a  sh t sin t  ch t cos t  ,
z  t   a,
astfel că

x 2  y 2  z 2  a 2  sh 2t  ch 2t  1  2a 2ch 2t.

deci ds  a 2  ch t  dt.

b) În acest caz luăm pentru curbă reprezentarea x  t , y = y  t  şi z   t  ,

funcţiile implicite y  t  , z  t  fiind definite prin

2 x 2  3 y 2  z 2  4 z  0, x 2  2 y 2  z  0.

Derivând aceste relaţii în raport cu x  t , obţinem

4 x  6 y y  2 z z  4 z  0, 2 x  4 y y  z  0,

de unde găsim
x 2z  2 2x
x  1, y    , z   .
y 4z  5 4z  5

Cu aceste rezultate se obţine

92
 x2  2 z  2
2
4x2
ds  1  2   dx.
y  4 z  5 2  4 z  5  2

t
11.Să se afle raza de curbură a curbei x  t  sin t , y  1  cos t , z  4 sin .
2
Rezolvare. Avem
t
r  t    1  cos t  i  sin t j  2cos k,
2
t
r  t   sin t i  cos t j  sin k,
2
t t t t
r r  2cos3 i  2 sin 1  cos 2  j  2 sin 2 k
2 2 2 2

t
şi r r  2 1  sin 2 .
2

Prin urmare

1 4
R  .
K t
1  sin 2

12. Curba descrisa de un punct M aflat pe un cerc de raza a ce se rostogoleste

(fara alunecare) de-a lungul unei drepte se numeste cicloida.
1) Alegand sistemul de axe ca in figura 2.8, sa se gaseasca ecuatiile parametrice
ale cicloidei.
2) Sa se scrie ecuatiile tangentei si normalei in punctul curent al cicloidei si sa
se verifice ca aceste drepte se confunda respectiv cu MJ si MI.

y J
M
C' C
t

O M' I x

Rezolvare. 1) Avem OI = lungimea arcului IM  . De aceea punand M(x,y) gasim

 
x  OI  IM  at  a cos  t    a  t  sin t  ,
 2
y  MM  MC  CM 

93
  
= a  a sin  t    a  1  cos t 
 2
si deci

x =a(t - sin t),

y =a(1- cos t) tR .

  x  at  2   y  a  2  a 2
Varianta : 
 y  a   x  at  ctg t

 x  a  t  sin t 
implica  .
 y  a  1  cos t 

Deoarece x  a  1  cos t  , y  a sin t si x  a sin t, y  a cos t rezulta ca

punctele t  2k sunt puncte singulare de ordinul doi si anume puncte de intoarcere
de speta intai.
2) Fie cicloida x = a(t -sin t), y = a(1- cos t), t  R , si M un punct regulat.
Vectorul tangent in acest punct are coordonatele x  a  1  cos t  , y  a sin t si se
 t t
poate inlocui prin vectorul coliniar  sin , cos  . De aceea tangenta si normala in
 2 2
punctul M au respectiv ecuatiile

x  a  t  sin t  y  a  1  cos t  x  a  t  sin t  y  a  1  cos t 

 
t t si t t .
sin cos  cos sin
2 2 2 2

Evident, punctele J(at,2a) si I(at,0) se afla respective pe cele doua drepte.

Daca ne situam intr-u punct singular t  2k , adica ( 2k a, 0 ), atunci vectorul
tangent are coordonatele x  2k   0 , y  2k   a . De aceea intr-un asemenea
punct tangenta si normala au respective ecuatiile x  2k a si y=0.

13. Sa se studieze si sa se traseze curba

 : x  t 3  3t  2  , y  t  t  1 .

Rezolvare. 1) Domeniul de definitie. Simetrii

Observam ca t   ,   si ca

lim x  t    , lim y  t    .
t  t 

94
 2
Din x = 0  t = 0, t  . Aceasta inseamna ca  taie axa Oy in punctele (0,0)
3
 2
si  0,   .
 9
Din y = 0  t=0, t=1. Deci  taie Ox in punctele (0,0) si (1,0). Curba nu are
simetrii.
2) Puncte regulate. Puncte singulare
Avem

 x  6t  2t  1
2

  .
 y  2t  1

1
Din expresia campului viteza   rezulta ca t  este un punct singular, iar
2
1 1
restul punctelor sunt regulate. Deoarece       3, 2  si       24, 0  nu sunt
2 2
coliniari, deducem ca punctul (-1/16,-1/4) este un punct de intoarcere de speta intai.
Tangenta in acest punct are ecuatia
1 1
x y
16  4.
3 2

 1
Printre punctele regulate  t   cautam pe cele de inflexiune.
 2
Deoarece x  0   x  0   0 , rezulta ca    0      0  . Astfel originea este
un punct de inflexiune. Ecuatia    t      t  ne arata ca nu mai avem alte puncte
de inflexiune.
3) Puncte multiple
Curba  nu are puncte multiple deoarece sistemul

 t1  t 2
 3
 t 1  3t 1  2   t 2  3t 2  2 
3


 t1  t1  1  t 2  t 2  1

este incompatibil. Cu alte cuvinte,  este o curba simpla.

4) Ramuri infinite. Asimptote
y t
Evident, t   si t   sunt doua ramuri infinite. Deoarece tlim 0,
 x  t
rezulta ca ambele ramuri admit directia asimptotica (1,0). Nu avem asimptote.
5) Tabloul de variatii pentru x(t) si y(t).
95
 1
t  0 1 
2
1
x(t)   0    1  
16
1
y(t)   0    0  
4

6) Trasarea curbei

O
(1,0) x
 1 1
 , 
 16 4 

14. Curba de ecuatie x3 + y3 – 3axy =0, a>0, se numeste foliul lui Descartes.
a) Sa se gaseasca o reprezentare parametrica a curbei.
b) Sa se construiasca aceasta curba.
Rezolvare. a) Intersectam cu dreapta y = tx. Inlocuind in ecuatia curbei
obtinem x3+t3x3-3ax2t =0. Mai intai avem x2=0, ceea ce corespunde punctului dublu
(0,0). Apoi, pentru t  1 , gasim

3at 3at 2
x , y .
1  t3 1  t3

b) Pentru a construi curba, avem de rezolvat mai multe probleme :

1) Domeniul de definitie. Simetrii.
Se vede ca t   , 1   1,   . In punctele de acumulare care nu fac parte
din domeniul de definitie trebuie sa calculam limite. Astfel avem

 lim x  t   0  lim x  t     lim x  t   

 t   t 1  t 1
 ,  ,  .
lim
 t  y  t   0 lim
 t 1 y  t    lim
 t 1 y  t   

Observam ca O(0,0) este un punct asimptotic atat pentru t   , cat si pentru

t   . Acest punct se confunda cu punctul obisnuit t = 0.
Constatam ca nu avem simetrii fata de origine sau fata de axe. Pe de alta parte,
sistemul

96
 3at 3at 2 3at 2 3at
 , 
1  t3 1  t 3 1  t 1  t 3
3

este compatibil nedeterminat, deoarece este satisfacut pentru orice t si t’ din relatia
tt’=1. Astfel curba este simetrica fata de prima bisectoare. De aceea este suficient sa
construim portiunea t   1, 0    0,1 , iar restul sa completam prin simetrie.
2) Puncte regulate. Puncte singulare.
Avem

3a  6at 3 6at  3at 4

x  , y  .
 1 t 
3 2
 1 t  3 2

2
Din x  0  t  3
. Din y  0  t 1  0 , t 2  3 2 .
2
Aceasta inseamna ca foliul lui Descartes este o curba regulata.
3) Puncte multiple.
Avand in vedere semnificatia lui t (panta unei drepte) t   si t   dau
acelasi punct (0,0) pe curba (punct asimptotic) care corespunde intersectiei curbei cu
axa Oy=(x=0). Pe de alta parte, t=0 ne da punctul (0,0) . Deci originea este punct
dublu. Sistemul


 t1  t 2
 3at 1 3at 2
 
1  t1 1  t 2
3 3

 3at 2 3at 22
 1

 1  t 1 1  t 2
3 2

ne arata ca nu mai avem si alte puncte multiple.

Tangentele in O(0,0) sunt axele Ox si Oy.
4) Tabloul de variatii pentru x(t) si y(t)

1
t  -1 3
3
2 
5) Ramuri infinite. Asimptote. 2
x’
Pentru + + + 0 - -
x 0   -  0  2a 3 4  a3 2 
y’ - - 0 + + 0 -
y 0  -   0  a 3 2  2a 3 4 
t  1 , t  1 trebuie sa vedem daca exista directii asimptotice.
97
 Limita

y t
lim  1
t 1 x  t 

ne arata ca ambele ramuri infinite t  1 si t  1 admit aceeasi directie

asimptotica (1,-1). Deoarece

3at
lim  y  t   x  t    lim  a ,
t 1 t 1 1  t 2  t

rezulta ca avem asimptota oblica y+x+a=0.

6) Curba are alura.

y x

15. Fie curba Lissajous

t
 : x  sin , y  cos t , t   0, 4  .
2

a) Sa se construiasca curba  .
b) Sa se determine ecuatia carteziana explicita a lui  .

Rezolvare. a) Pentru a construi curba  , procedam astfel:

1) Intersectii cu axele. Simetrii.
Deoarece   0     4    0,1 , deducem ca  este o curba inchisa. Din
x=0 rezulta t  0, 2 , 4 si deci curba taie axa Oy in punctul triplu (0,1). Din y=0
 3 5 7  2 
rezulta t  , , , si astfel curba taie axa Ox in punctele duble   ,0
2 2 2 2  2 
 2 
si  ,0.
 2 
Sistemul

98
 t t
sin   sin , cos t  cos t ,
2 2

este compatibil nedeterminat. Intr-adevar pentru orice t   0, 2  gasim t  t  2 .

Astfel curba este simetrica in raport cu Oy. Aceasta inseamna ca este suficient sa
trasam restrictia lui  la  0, 2  , iar restul sa completam prin simetrie.

2) Puncte regulate. Puncte singulare.

1 t
Avem    i cos  j sin t si astfel    0 implica t =  ,3  . De aceea
2 2
punctele (-1,-1), (1,-1) sunt puncte singulare.
1 t 1 t
Deoarece     i sin  j cos t ,     i cos  j sin t ,
4 2 8 2
IV 1 t
  i sin  j cos t , gasim
16 2

1 1
       i  j ,    3   i  j ,
4 4

      0 ,    3   0 ,
1 1
     i  j,  3   
IV IV
 i  j.
16 16

De aceea punctele t   si t  3 sunt puncte singulare de intoarcere de

speta a doua. Tangentele in aceste puncte sunt respectiv y = -4x + 3,
y = 4x + 3.
Nu avem puncte de inflexiune.
3) Puncte multiple.
Din sistemul

 t1  t 2

 t1 t2
 sin  sin
 2 2
 cos t 1  cos t 2

deducem

t 1  2  t 2 ,   t 2  2  ; t 1'  6  t '2 , 3  t '2  4 .

99
 De aici rezulta ca : (-1,-1), (1,-1) sunt puncte simple ; t   0,      , 2  
 2 , 3    3 , 4  sunt puncte duble ; (0,1) este punct triplu.
Tangenta in punctul triplu este y = 1.
Deoarece curba este simetrica fata de Oy si deoarece punctele corespunzatoare
lui t    , 2  se suprapun peste punctele t   0,   {punctele t   3 , 4  se
suprapun peste punctele t   2 , 3  } pentru desenarea curbei este suficient sa
trasam portiunea t   0,   , iar restul sa completam prin dublare si prin simetrie.
4) Tabloul de variatii pentru x(t) si y(t)

 3 5 7
0  2 3
t 2 2 2 2
4
t 2 2 2 2
sin 0   1   0  -  -1  -  0
2 2 2 2 2
cos t 1  0  -1  0  1  0  -1  0  1

5) Trasarea curbei.

y
C

P B
(x,y)
x
A' O A
N
B'

C'

b) Din studiul anterior observam ca :

100
  t    , 3   y  1  2x 2

 x   1,1 , arc de parabola,

  t   0,     3 , 4   y  1  2x 2 ,

 x   1,1  , arc de parabola,
 t  4  x  0, y  1, un punct.


16. Lantisorul. Se numeste lantisor o curba care, daca alegem convenabil axele
de coordonate, are ecuatia

y  a ea  e
2  x x
a
 ,  a  0 .
Aceasta curba da pozitia de echilibru a unui fir greu suspendat de ambele
capete. Curba se poate construi cu usurinta dupa regulile date , iar forma ei este aratata
in figura de mai jos. Sa calculam derivatele de ordinul intai si doi ale lui y 

y  1 e a  e
2  x x
a
  ;
2a
x x y

y  1 e a  e a  2 ,
a 
de unde

   
x 2 2
x x x
ea  e a 2x  2x ea  e a
y2 .
 4e 2e
a a
1  y  1 
2
  2
4 4 4 a

101
 y

M
A
y
y x
O M1 Q N

Lungimea normalei la curba este

y2
n ,
a

iar raza de curbura

y6  a2 y2
R   n,
a3  y3  y a

adica raza de curbura a lantisorului este egala cu lungimea normalei. Pentru x  0 ,

ordonata lantisorului ia valoarea cea mai mica y  a si punctul corespunzator A se
numeste varful lantisorului.
Daca inlocuim x cu (-x), ecuatia lantisorului nu se schimba, deci axa OY este
axa de simetrie a lantisorului.

17. Cicloida. Sa ne inchipuim un cerc de raza a, care se rostogoleste fara

alunecare pe o dreapta fixa. Locul geometric descris in aceasta miscare de un punct M
de pe circumferinta cercului se numeste cicloida.
Sa luam ca axa OX dreapta pe care se rostogoleste cercul ; drept origine a
axelor de coordonate vom lua pozitia initiala a punctului M, cand cercul este tangent
in acest punct la axa OX. Vom nota cu t unghiul de rotatie al cercului, cu C – centrul
cercului, cu N – punctul de tangenta al cercului cu axa OX, cu Q – piciorul
perpendicularei duse din punctul M pe axa OX si cu R – piciorul perpendicularei
coborate din acelasi punct pe diametrul NN1 al cercului.

102
 y
N1

C
M R
t
x
O Q N
C1
O'

Deoarece nu exista alunecare, avem

ON  arcul NM  at

si putem exprima coordonatele punctului M, care descrie cicloida, cu ajutorul

parametrului t  NCM
  

x  OQ  ON  QN  at  a sin t  a  t  sin t 
.
y  QM  NC  RC  a  a cos t  a  1  cos t 

Aceasta este reprezentarea parametrica a cicloidei.

Sa observam in primul rand ca este suficient sa studiem variatia lui t in
intervalul (0, 2π), care corespunde unei rotatii complete a cercului. Dupa aceasta
rotatie completa, punctul M coincide din nou cu punctul de tangenta al cercului cu axa
OX, care este deplasat acum cu segmentul OO  2a . Partea curbei care se va obtine
din miscarea urmatoare va fi identica cu arcul OO si se va obtine daca vom deplasa
acest arc la dreapta cu segmentul 2a , si asa mai departe. Sa calculam acum
derivatele de ordinul intai si doi ale lui x si y in raport cu t 

dx    t   a  1  cos t  , dy    t   a sin t
dt dt
2 .
d 2 x    t   a sin t , d y    t   a cos t
dt 2 dt 2

Coeficientul unghiular al tangentei va fi 

103
 2sin t cos t
y  a sin t  2 2  ctg t .
a  1  cos t  2sin 2 t 2
2

Aceasta formula ne da o metoda simpla pentru construirea tangentei la cicloida.

Sa unim punctul N1 cu punctul M de pe curba. Unghiul MN 1N este un unghi inscris
care se sprijina pe arcul NM = t si prin urmare este egal cu 2t . Din triunghiul
dreptunghic RMN1 obtinem 

2 2 2 2 2
RMN1    t , tg RMN1  tg   t  ctg t . 
Comparand aceasta expresie cu expresia lui y vedem ca dreapta MN1 este
tocmai tangenta la cicloida in punctul M adica :
Pentru a construi tangenta la cicloida intr-un punct al ei M este suficient sa
unim acest punct cu punctul N1 diametral opus punctului de tangenta cu axa OX a
cercului care se rostogoleste.
Dreapta MN, care uneste punctul M cu punctul de tangenta al cercului cu axa
OX, este perpendiculara pe dreapta MN1 , deoarece unghiul N1MN este inscris intr-un
semicerc si putem deci sa afirmam ca dreapta MN este normala la cicloida. Lungimea
normalei n  MN se gaseste direct din triunghiul dreptunghic N1MN 

n  2 a sin t .
2

Raza de curbura a cicloidei este

3
 a 2  1  cos t  2  a 2 sin 2 t  2 a  2  2cos t 
3
2
R    
a cos t  a  1  cos t   a sin t  a sin t cos t  1
3

 a  2  1  cos t  2  4 a sin t .
2
1

In aceasta expresie pastram numai semnul (+), deoarece, pentru prima ramura a
cicloidei, t este cuprins in intervalul (0, 2π), deci sin 2t nu poate fi o marime negativa.
Comparand aceasta expresie cu expresia lungimii normalei, gasim ca R  2 n ,
adica raza de curbura a cicloidei este dublul lungimii normalei. Daca punctul
M care descrie cicloida s-ar afla nu pe circumferinta insasi, ci in interiorul sau in
exteriorul cercului (dar solidar legat cu el), atunci la rostogolirea cercului el ar descrie
o curba care se numeste cicloida prescurtata, respectiv prelungita ; uneori ambele
curbe se numesc trohoide.

104
 Sa notam cu h distanta CM de la punctul M la centrul cercului care se
rostogoleste, lasand neschimbate celelalte notatii. Sa consideram, la inceput, cazul
h  a , cand punctul M se afla in interiorul cercului.

MC
K R
x
O QN

Din figura obtinem 

x  OQ  ON  QN  at  h sin t
y  QM  NC  RC  a  h cos t

In cazul h  a , ecuatiile vor fi aceleasi, insa curba va avea forma de mai jos

K
C
M R
Q x
O N

Observatie. Daca cercul de circumferinta caruia este legat punctul M se

rostogoleste nu pe dreapta OX, ci pe un cerc fix, se obtin doua clase mari de curbe :
epicicloide – daca cercul care se rostogoleste se afla in exteriorul cercului fix si
hipocicloide – daca cercul care se rostogoleste este situat in interiorul cercului fix.

CAP. VIII. ELEMENTE DE TEORIA SUPRAFETELOR

1. Sa se afle planul tangent si normala in M(u = v = 0) de pe suprafata   

r  u  i  v  j  sin(u  v)  k .

105
 x y z
Rezolvare. Planul tangent 1 0 1  0 in punctul M(0,0,0).
0 1 1

i j k
Normala are directia ru  rv  1 0 1  i  j  k
0 1 1

x y z
si ecuatia normalei   .
1 1 1

2. Sa se afle infasuratoarea familiei de suprafete  

a a 2 x 2  y 2  2az
(paraboloizi eliptici).

Rezolvare. Infasuratoarea familiei se afla eliminand parametrul a din sistemul

de ecuatii

a 2 x 2  y 2  2az  0 z z2 2 2z 2 z2
  a  2  4 x  y  2  0 y  2  0.
2 2

 2ax 2
 2z  0 x x x x

x  u 2  v2

3. Se da suprafata  y  u  v si se cere :
2 2

z  uv


a) prima forma fundamentala ;

b) elementul de arc pentru curbele u = 2, v = 1, v = a·u, a  R  ;
v  1
c) lungimea arcului curbei v = a·u cuprins intre intersectiile ei cu   ;
v  2
d) elementul de arie al suprafetei ;

Rezolvare. Avem

a) 1  d   Edu  2Fdudv  Gv  ; E  ru  ; F  ru  rv  ; G= rv .

2 2 2 2

b) u =2  du  0  ; ds  1  d   2 2v 2  1dv  ;

v =1  dv = 0 ; v = au  dv = adu  ds  2 2a 4  a 2  2vdu .

2

c) S  1a vdu .
a

106
 d) A   EG  F dudv  dA  EG  F dudv.
2 2

4. Sa se calculeze unghiul curbelor v = u + 1, v = 3 – u trasate pe suprafata

r  u cos v  i  u sin v  j  u 2  k .

Rezolvare. Intersectand curbele trasate pe suprafata se obtine

v  u  1
  M  u  1, v  2  , E = 5, F = 0, G = 1, v = u + 1  du = dv,
 v  3  u

v = 3 - u   v = -  u si apoi se determina cos  .

5. Sa se afle unghiul curbelor coordonate   u  ,   v  trasate pe suprafata     :

r  r  u, v  .

Rezolvare. Pe curbele coordonate trasate pe suprafata avem

    :
u r  r  u, v 0   ; dv = 0

Fduv F
    :
v r  r  u 0 , v   ;  u = 0  si apoi cos    .
Edu 2  Gv 2 EG

6. Sa se afle unghiurile triunghiului curbiliniu determinat de curbele (Γ1) : u = 0,

 x  u cos v

(Γ2) : v = 0, (Γ3) : u + v = 1 pe suprafata      :  y  u sin v
z  v


Rezolvare. Varfurile A = 1   2 ( u = o, v = 0 ), B ( u = 1, v = 0 ),

C ( u = 0, v = 1 ) , E=1, F = 0 , G = 1+ u2 , rezulta pentru fiecare dintre varfuri

F
A : Γ1 : u = cnst ; Γ2 : v = cnst ; cos A   0.
EG

1
B : E = 1, F = 0, G = 2; Γ2 : dv = 0 ; 3  u  v ; cos B   .
3

1
C : Γ1 : du = 0 ; 3  u  v ; cosC  .
2

107
  x  u cos v

7. Se da suprafata  y  u sin v si se cere
z  u  v


a) planul tangent si normala in punctul M( u = 1, v =  ) ;

b) prima forma fundamentala ;

c) unghiul curbelor coordonate ;

d) elementul de arie al suprafetei ;

e) a doua forma fundamentala.

Rezolvare.

a) normala in M0 ; N (1,1,1) si apoi se scrie ecuatia.

b) E = 2, F = 1, G = 1 + u2.

F
c) cos   .
EG

d) dA = EG  F2 dudv .

e) D 
 r,r,r
u v u
si analog ceilalti coeficienti.
EG  F2

108