CURS FARMACOLOGIE NR.

4
CONTINUTUL CURSULUI
FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE ŞI MOI

Sunt supozitoarele,
unguentele,
pastele,
linimentele,
emplastrele şi
săpunurile.

1) Supozitoarele (suppositorium, suppositoria) – sunt forme semisolide care la temperatura

camerei sunt solide şi se topesc la temperatutra corpului de 37 grade C.

După calea de admninistrare se clasifică in :

a) Rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă, cu lungimea de 2-4 cm, diametru de 5-8
mm, greutatea de 2 g la copii şi 2-4 g la adulţi. Se administrează rectal pentru efecte
resorbtive sau locale.
b) Vaginale – sunt de 2 tipuri: ovule (ovulum) sau supozitoare vaginale propriu-zise şi
globule (globulus) care se obţin prin turnări in forme speciale. Conţin antiseptice,
antimicotice, etc.
c) Uretrale (bujiuri, cereoli) – au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un capăt mai
efilat, lungimea 4-5-10 cm, diametru 2 mm, greutatea 0,3-2 g.

Compoziţia supozitoarelor:
1. substanţe active
2. excipienţi

Excipienţii se aleg in funcţie de natura substanţei acitve şi scopul urmărit (local sau resorbtiv).

a) lipofili – sunt liposolubili. Se folosesc pentru prepararea supozitoarelor magistrale.

Cel mai utilizat este untul de cacao (Butyrum cacao), un ulei gras cu consistenţă solidă, care
se topeşte foarte repede la temperatura corpului, extras din seminţele arborelui Theobroma
cacao prin prăjire şi presare. Conţine trigliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic şi acizi
graşi liberi. Are dezavantajul că rancezeşte foarte uşor.

b) hidrofili - sunt hidrosolubili. Se utilizează pentru obţinerea supozitoarelor pe cale

industrială. Sunt 2 reprezentanţi: masa gelatinoasă - un amestec de gelatină şi glicerină,
precum şi apă, care la cald este fluidă, la rece are consistenţă solidă (gelatina se extrage din
ţesuturile animale ce conţin colagen prin hidroliză). De asemenea se mai folosesc macrogoli
sau PEG-uri (din punct de vedere sunt polimerizate de etilenglicol, care rezultă din
condensarea oxidului de etilen cu apa).
In funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă (cei cu GM sub 600 sunt
lichizi, iar cei cu GM peste 600 sunt solizi). Pentru prepararea supozitoarelor tipizate se
folosesc cei cu GM 1500-4000. Nu rancezesc, nu irită, dar la administrarea supozitoarelor este
necesară umectarea acestora pentru a favoriza alunecarea.
Prescrierea supozitoarelor magistrale – este necesar să cunoaştem dozele unitare ale
substanţelor active, numărul de doze care este mic (V-X-XV), excipientul este intotdeauna
Butyrum cacao care se adaugă q.s. (quantum satis), metodele de prescriere fiind cele
cunoscute: metoda dispensatoare sau metoda de divizare.

2.Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale,

care se aplică pe tegumente şi mucoase in scop de protecţie sau terapeutic.

Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Aceştia se mai numesc şi baze de
unguente.

Clasificare:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive, dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice (acestea din urmă
au capacitate resorbtivă, la distanţă).
d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente soluţii cand
substanţa activă se dizolvă in baza de unguent, unguente-suspensii cand substanţa activă este
insolubilă in baza de unguent, fiind suspendată şi unguente-emulsii care conţin două faze
nemiscibile, una apoasă şi una uleioasă care se amestecă cu ajutorul emulgatorilor.
Emulgatorii sunt de 2 tipuri: A/U amestecă picăturile de apă in ulei şi U/A amestecă picăturile
de ulei in apă.

Cerinţe generale pentru unguente:

- să aibă aspect omogen
- să-şi menţină consistenţa la 36 0C
- să adere de tegumente sau mucoase
- să nu rancezească
- să aibă pH 4,5 – 8,5
- să cedeze uşor substanţa activă
- să penetreze uşor

Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :

a) hidrofobe
b) hidrofile

a) Bazele de unguente hidrofobe – sunt liposolubile, produc stază de căldură, au efect de

protecţie.
1.Geluri de hidrocarburi – sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la rafinarea
petrolului. Nu rancezesc, nu irită tegumentele, produc stază de căldură. Ex. Vaselinum album,
Paraffinum liquidum.
2.Lipogeluri – sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. Oleum cacao,
Ol.helianthi (ulei de floarea soarelui), Ol.olivarum (ulei de măsline), Ol.ricini, Ol.lini (ulei de
in), Ol.jecoris.(ulei de peşte).
3.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lana oilor - lanolina (Adeps Lanae anhidri), Adeps
Lanae hydrosus (conţine 25% apă), Alcoholes lanae. Lanolina poate emulsiona o cantitate
mare de apă. Alte baze A/U: Cetaceum – un produs ceros obţinut din cavităţile pericraniene
ale caşalotului; cerurile – Cera alba, Cera flava. In prescripţiile magistrale se foloseşte
Unguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Romană care conţine 90% vaselină şi 10%
lanolină.
b)Bazele de unguente hidrofile – sunt hidrosolubile, se usucă la aplicarea pe tegumente şi
permit evaporarea apei, au efect răcoritor.
1.Hidrogelurile – formează cu apa coloizi vascoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă, sunt
alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. Unguentum gliceroli (glicerolatul de
amidon), Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă de geluri).
2.PEG (macrogolii) – baze hidrosolubile neiritante, neivadate de microorganisme cu GM de
400, 1500, 4000, utilizate in diferite amestecuri. Ex. PEG 1540 aa cu PEG 400 (Macrogolum),
PEG 400 aa cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli).
3.Baze emulsive tip U/A – sunt lavabile, au efect răcoritor. Ex. Tween 80 (Sorbi macrogoli
oleas 300), cetilstearilsulfat de sodiu, alcool cetilic in amestec cu alcool stearilic, Unguentum
emulsificans, Unguentum emulsificans aquosum.

Prescrierea unguentelor magistrale – este necesară cunoaşterea concentraţiei substanţei

active şi cantitatea totală, in funcţie de suprafaţa pe care se aplică. Astfel, se prescriu 10 g
pentru unguentele oftalmice, 30 –50 g pentru faţă, 80-100 g pentru membrele superioare sau
inferioare şi 300 g pentru toată suprafaţa corpului.

3.Pastele (pasta, pastae) – sunt unguente ce conţin intre 50-60% din compoziţie substanţe
inerte, impreună cu substanţe active, care se aplică pe tegumente in scop sicativ sau de
protecţie. Excipientul este vaselina albă (Vaselinum album), care păstrează stază de căldură.
Efectul sicativ se datorează pulberilor interte: Talcum, Zincii oxydum, Amylum.

4.Linimentele (linimentum, linimenta) – sunt forme lichide sau semisolide ce conţin

amestecuri de săpunuri, uleiuri, alcooli şi alte substanţe, avand efect lăptos, care se aplică pe
tegumente, după o agitare prealabilă. Existau 2 linimente oficinale: cel amoniacal cu rol
neutralizant in arsuri cu substanţe acide şi cel oleocalcar pentru arsuri calorice.

5.Săpunurile (sapo, sapones) – sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Săpunurile
de sodiu sunt solide iar cele de potasiu sunt lichide. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi
folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente; există şi săpunuri
medicinale, care incorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

6.Emplastrele (emplastrum, emplastra) – sunt amestecuri de săpunuri, rezine, ceruri,

substanţe grase, cauciuc şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică in
emplastre terapeutice şi adezive.

Cele terapeutice conţin substanţe medicamentoase. Plasturii adezivi pentru absorbţie

transdermică (de tip TDDS - transdermal drug delivery system) se aplică pe piele şi cedează
lent substanţa activă in vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic. Exemple: cele
cu nitroglicerină folosite pentru efectul antianginos sau cu nicotină. Efectul este prelungit şi
poate fi terminat cu uşurinţă prin inlăturarea plasturelui, complianţa este superioară, dar pot
exista inegalităţi in cadrul procesului de absorbţie.

Cele adezive se găsesc sub formă de rulouri de ex. leucoplast (folosit pentru fixarea
pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (include şi o substanţă activă antiseptică) de ex.
Romplast cu rivanol, URGO; dar şi sub formă de lichide adezive, constituite din soluţii de
răşini in eter, cloroform şi benzen de exemplu mastisolul (galifix).
 FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

Definiţie: sunt forme farmaceutice constituite dintr-un mediu de dispersie fluid (solvent) in
care se găsesc dispersate substanţe active solide lichide sau gazoase.

Clasificare – după complexitate sunt simple cu o singură substanţă activă şi compuse sau
amestecuri, mixturi.
- după gradul de omogenitate sunt soluţii omogene şi dispersii eterogene.
- după modul de preparare: soluţii, emulsii, suspensii şi soluţii extractive.
- după natura solventului: apoase, alcoolice şi uleioase.
- după calea de administrare :
1. forme lichide pentru uz extern
2. forme lichide pentrui uz extern cu intrebuinţări speciale
3. forme lichide pentru uz intern
4. forme lichide pentru administrare parenterală
5. ceaiuri, soluţii extractive, extracte.

Avantajele formelor lichide: efect terapeutic prompt, administrare controlabilă, este o formă
accesibilă copiilor.

Dezavantajele formelor lichide: gustul, mirosul neplăcut se simt mai uşor, volumul mare, pot
apare reacţii de incompatibilitate (precipitare, efervescenţă, de culoare).

1.Forme lichide pentru uz extern

1.1.Soluţii pentru uz extern (solutio) - sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi

mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate in
următorii solvenţi: apă distilată (Aqua destillata), alcool diluat (Alcoholum dilutum) şi ulei de
floarea soarelui (Oleum Helianthi).
Uneor se poate adăuga şi glicerol pentru a creşte aderenţa de tegumente.
Prescrierea formelor lichide magistrale – este necesar să cunoaştem concentraţia substanţei
active şi cantitatea totală (in funcţie de suprafaţa pe care se aplică): 30-50 g pentru faţă, 100-
150 g pentru frecţii, 200 g pentru comprese, 300-1000 g pentru spălături.

1.2.Suspensii pentru uz extern (suspensio) – conţin substanţe insolubile, care se dispersează

in apă sau ulei. Mai conţin şi agenţi de vascoyitate (metilceluloza, gelatina, glicerina,
macrogoli). Necesită agitare inainte de aplicare, numindu-se mixturi agitande. Substanţele
insolubile care intră in compoziţie sunt oxidul de zinc, amidonul, talcul.
Se prescriu ca şi soluţiile pentru uz extern.

1.3.Emulsii pentru uz extern (emulsio) – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin
dispersarea a 2 lichide nemiscibile, unul apos şi altul uleios, cu ajutorul emulgatorilor de tip
A/U sau U/A. Se agită inainte de aplicare.

2.Forme lichide pentru uz extern cu intrebuinţări speciale

2.1.Picăturile pentru ochi (colire, oculoguttae) – se pot prezenta sub formă de soluţii,
emulsii sau suspensii care se aplică in sacul conjunctival, cate 1-3 picături odată in
tratamentul conjunctivitelor, iridociclitelor sau pentru examenul fundului de ochi. Trebuie să
indeplinească următoarele condiţii: să fie sterile şi să fie izotone şi izohidre cu lichidul
lacrimal.
Pentru prescrierea colirelor magistrale trebuie să cunoaştem concentraţia substanţei active,
cantitatea totală care este de 10 g şi solventul, care diferă in funcţie de concentraţia substanţei
active. Astfel, dacă concentraţia acesteia este mai mică sau egală cu 1% se foloseşte Solvens
pro oculoguttae, un lichid foarte asemănător cu lichidul lacrimal care conţine
fenilmercuriborat, un antiseptic. Dacă concentraţia substanţei active este mai mare decat 1%
se foloseşte apa distilată. La Subscriptio totdeauna vom scrie “M.f. oculoguttae” pentru a fi
preparat steril.

2.2. Picăturile pentru nas (rhinoguttae) se administrează in fiecare nară pentru

decongestionarea mucoasei nazale in rinite sau sinuzite. De obicei, se folosesc substanţe
vasoconstrictoare (cu excepţia nou-născuţilor la care in scop decongestionant se prescrie
intotdeauna ser fiziologic). Pentru prescriere este necesar să se cunoască concentraţia
substanţei active, cantitatea totală care este de 10 g şi solventul care este apa distilată.

2.3.Picăturile pentru urechi (otoguttae) pot fi preparate cu apă, ulei sau amestecuri, cu sau
fără glicerină. Trebuie să aibă u pH de 5-7,5. Există o soluţie pentru urechi tipizată Boramid.

2.4.Gargarismele sau apele de gură – forme lichide, care după intrebuinţare se expulzează
fără să fie inghiţite. Sunt soluţii care conţin substanţe active cu acţiune antiseptică,
dezinfectantă, dezodorizantă dizolvate in apă, alcool sau amestecuri. Există preparate tipizate,
fie gata preparate, fie concentrate care se diluează in momentul utilizării. De obicei din
acestea se dizolvă 1-2 linguri in . pahar cu apă. Ex.Ticiverol.

Alte forme lichide asemănătoare sunt: duşurile buco-faringiene - soluţii apoase administrate
in jet sub presiune cu ajutorul unui dispozitiv adecvat (pară de cauciuc, seringă, canulă pusă in
legătură cu un irigator). Colutoriile sunt soluţii de consistenţă siropoasă, vascoasă pentru
badijonarea cavităţii bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este un amestec hidroglicerinat.
Aceste soluţii formează un inveliş protector, ce favorizează contactul prelungit al substanţelor
medicamentoase cu mucoasa pe care au fost aplicate (ex. glicerina boraxată 10%).

2.5. Clismele - conţin substanţe medicamentoase care se introduc pe cale rectală in scop
diagnostic, terapeutic sau evacuator. Ca solvenţi se folosesc apa, glicerina, amestecuri, ulei,
etc. In scop terapeutic se folosesc in tratamentul colitelor ulceroase, iar in scop diagnostic
pentru irigografie, irigoscopie.

3.Forme lichide pentru uz intern

După natura solventului sunt apoase, uleioase sau alcoolice. După modul de preparare sunt
soluţii, emulsii şi suspensii.
3.1. Picături pentru uz intern (gutta, guttae) – sunt soluţii care conţin substanţe active
dizolvate intr-un solvent adecvat. Se introduc intr-o linguriţă cu zahăr, compot dulceaţă, miere
sau pe un cub de zahăr sau pe un miez de paine, pentru a masca gustul neplăcut al substanţelor
active.
Pentru prescriere trebuie să cunoaştem numărul de picături dintr-un gram de soluţie.

Doza unitară a substanţei active se include in 1 g sau 0,5 g de soluţie. Cantitatea totală este
cuprinsă intre 10,0 şi 30,0 g . Numărul de picături dintr-un gram de soluţie diferă in funcţie de
natura solventului. Pentru soluţiile apoase (cu apă distilată) 1 g soluţie are 20 picături, iar
pentru soluţiile alcoolice 55-60 de picături.
1 g sol ………….20 pic…………..D.U.
sau
0,5 g sol …………10 pic…………..D.U.
Să prescriem picături pentru uz intern cu Atropini sulphas D.U. = 0,0005 g.
1 g sol …………20 pic…………….0,0005 g
10 g sol ……………………………..X
X= 10x 0,0005 g = 0,005 g Atropini sulphas

Dacă includem doza unitară in 10 picături, vom avea următoarele calcule :

0,5 g sol………10 pic………….0,0005 g Atropini sulphas
10 g sol ……………………………..X’
X’ = 10 x 0,0005 / 0,5 = 0,01 g Atropini sulphas

3.2. Poţiunile – sunt forme destinate administrării pe cale orală cu lingura la adulţi şi cu
linguriţa la copii. In afară de substanţa sau substanţele active conţin edulcoranţi in proporţie
de 10-30% din cantitatea totală, iar solventul este apa distilată. Pentru prescriere trebuie să
cunoaştem că doza unitară D.U. se include intr-o linguriţă la copii şi intr-o lingură la adulţi. O
linguriţă conţine 5 g soluţie, iar o lingură 15 g soluţie. Se prescriu 10-20 linguri la adult şi 20
linguriţe la copii.

Edulcoranţii sunt substanţe cu rol corectiv, folosite pentru ameliorarea gustului

necorespunzător al substanţelor active. Se folosesc:

a) ape aromatice – soluţii diluate de uleiuri volatile, reprezentand reziduurile care răman la
distilarea plantelor ce conţin uleiuri volatile. Ex.apă de mentă, de scorţişoară.

b) Siropurile - sunt soluţii dulci. Se folosesc Sirupus simplex, adică apă cu zahăr 67%, siropuri
aromate: Sirupus citrici (de lămaie), Sirupus aurantiorum (de portocale), Sirupus codeini (un
sirop medicamentos).

c) Limonadele gazoase – soluţii acre conţin compuşi gazoşi, efervescenţi. Se folosesc in cazul
prescrierii bromurilor. Ex. Solutio effervescens, Solutio magnesii citras.

d) Mucilagiile – sunt soluţii coloidale vascoase cu rol corectiv şi de protecţie. Din punct de
vedere chimic sunt glucide cu structură poliuronică. Formează o peliculă fină pe suprafaţa
mucoasei tubului digestiv, protejand-o de efectul iritant al substanţei medicamentoase. Ex.
Mucilago gummi arabici – un lichid gălbui opalescen, produs natural de exsudaţie al arborilor
din specia Accacia; Mucilago gummi arabici diluti, Mucilago methylcelulosi. Sunt necesare
cand se prescrie cloralhidrat.

e) Glicerolul sau glicerina – se foloseşte pentru prescrierea poţiunilor cu ioduri.

Calculele :
1 linguriţă …….5 g sol…….0,1 g Aminophenasonum……0,01 g Phenobarbitalum
20 linguriţe …..100 g sol……………..X…………………………….Y
X= 20 x 0,1 g= 2,0 g Aminophenasonum
Y = 20 x 0,01 g = 0,2 g Phenobarbitalum
3.3.Suspensii pentru uz intern – se prescriu ca şi poţiunile. Conţin substanţe insolubile in
solvent, dar şi agenţi de vascozitate ca metilceluloza, mucilagul de gumă arabică. Necesită
agitare inainte de intrebuinţare.

3.4.Emulsii pentru uz intern – sunt preparate cu aspect lăptos obţinute prin dispersarea a 2
lichide nemiscibile. Omogenizarea se obţine cu ajutorul emulgatorilor. Emulgatorii sunt
substanţe tensioactive care reduc tensiunea superficială la nivelul suprafeţei de contact intre
cele 2 faze şi permit o bună omogenizare a preparatului. Aceste emulsii mai conţin şi agenţi
de vascozitate, de ex. mucilag de gumă arabică. Emulsiile pentru uz intern sunt totdeauna de
tip U/A, ca emulgatori folosindu-se Sorbi macrogoli oleas, PEG-uri.

4. Forme lichide pentru administrare parenterală : injecţiile şi perfuziile.

4.1.Injecţiile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale industrială.

Prin filtrare şi sterilizare se indepărtează impurităţile din soluţie şi microorganismele. Soluţia
injectabilă este condiţionată in fiole, flacoane sau seringi preumplute.
Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire in care se introduce o singură doză
dintr-un medicament. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii adevărate, emulsii sau
suspensii.
Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale, solvenţi sintetici, rareori
solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu acţiune prelungită se folosesc solvenţi
anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de macromolecule - gelatină, carboximetilceluloză
sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de sodiu.
Flacoanele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi uneori armătură
metalică. Pot conţine soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe active sub formă de pulbere care
se dizolvă extemporaneu.
Se prescriu după regulile de la preparatele tipizate.
Cind prescriem flacoane care conţin pulberi ce se dizolvă extemporaneu (ex tempore),
trebuie să precizăm şi dizolvantul.

4.2.Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos in cantitate

mare (250, 500, 1000 ml), in ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul aparatului de perfuzie.
Nu pot fi decat soluţii adevărate, deoarece emulsiile provoacă embolie. Se condiţionează in
flacoane sau pungi de plastic. Se intrebuinţează pentru restabilirea echilibrului
hidroelectrolitic, ca inlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se
elimină prea repede, in scop nutritiv.

5.Ceaiuri, soluţii extractive, extracte

5.1.Ceaiurile se numesc oficinal Species. Sunt amestecuri de plante uscate şi mărunţite din
care bolnavul işi prepară singur medicamentul. Se comercializează prin unităţile PLAFAR, se
eliberează la cerere. Intr-un ambalaj există 50-100 g de produs, din care se utilizează o lingură
(conţine 5 g) la . l apă (250 ml). Se consumă ad libitum. Plantele conţin principii active cu
efect slab. Exemple: Ceai hepatic. Ceai laxativ, Ceai gastric, etc.

5.2.Soluţiile extractive – sunt preparate lichide obţinute prin extracţie unopr droguri vegetale
cu ajutorul unui solvent. Din punct de vedere al solventului pot fi apoase şi alcoolice.

a) Soluţiile extractive apoase – după modul de preparare se clasifică in 3 grupe: infuzii,

decocturi şi macerate.
-Infuziile (Infusum) se prepară conform modului prevăzut de farmacopee astfel:
plantele uscate şi mărunţite se amestecă cu apă clocotită, se lasă in contact 30’ sub un capac,
apoi se filtrează. Soluţia călduţă obţinută este o infuzie. Infuzarea este o metodă de obţinere a
prerparatelor oficinale cu efect expectorant.
Ex. infuzie din Ipecacuanhae radix - se folosesc 0,5 g plantă la 150,0 g apă. Se administrează
3-4 linguri pe zi.
Intrucat aceste soluţii pot provoca greaţă, se poate adăuga un edulcorant. Se foloseşte soluţia
de clorură de amoniu cu ulei de anason (ultimul avand efect antiseptic la nivelul căilor
respiratorii, dar şi gust plăcut, aromat) in cantitate de 5,0 g.

-Decocturile (Decoctum) se prepară conform farmacopeei astfel: plantele uscate şi mărunţite

se fierb 30’, apoi se filtrează şi se reconstituie cu apă pană la volumul iniţial de soluţie. Se
foloseşte această metodă pentru extragerea principiilor active din plante mai cornoase.

-Maceratele (Maceratum) sunt soluţii extractive apoase care se obţin prin contactul plantei
cu apa la temperatura camerei timp de ore sau zile. Pentru extragerea mucilagiilor extracţia
durează cateva ore.

b)Soluţiile extractive alcoolice sunt tincturile şi vinurile medicinale. Tincturile sunt soluţii
hidroalcoolice obţinute din plante uscate şi mărunţite. Se obţin prin macerare sau percolare
(ultimul procedeu permite obţinerea picătură cu picătură intr-un vas special numit percolator,
prin care de sus in jos circulă alcoolul). Se pot utiliza ca atare sau pentru obţinerea altor
medicamente. Prescrierea se face după regulile de la oficinale.

Vinurile medicinale – se obţin prin fermentarea alcoolică a glucozei. Conţinutul in alcool

este redus (12-16%). Se folosesc la convalescenţi, pentru stimularea apetitului. Ex. Vin tonic,
cu efect roborant.

5.3.Extractele sunt forme oficinale care se obţin prin concentrarea soluţiilor extractive pană
la o anumită consistenţă, prin evaporarea solventului. Pot avea diferite consistenţe in funcţie
de cantitatea de solvent rămasă.
Ex. - fluide (fluidum) sunt asemănătoare cu tincturile. Extractum Seccalis cornuti fluidum se
foloseşte ca hemostatic uterin in tratamentul meno– şi metroragiilor.
- moi ( spissum) conţin 20 % solvent. Ex. Extractum Valeriane spissum folosit pentru
prepararea pilulelor cu efect sedativ.
- uscate (siccum) conţin numai 5% solvent. Ex. Extractum Belladonnae siccum se foloseşte
pentru efect antispastic, antisecretor, intrand in compoziţia pilulelor, supozitoarelor, pulberilor
dozate.

FORMELE MEDICAMENTOASE GAZOASE

Sunt gaze, lichide volatile şi aerosoli.
Gazele se administrează inhalator cu ajutorul aparatului de narcoză. De ex. protoxidul de azot
se livrează in cilindri de oţel sub presiune (54 atm). Are punct de fierbere – 89 0C.
Lichidele volatile sunt anestezicele generale (halotan, eter etilic) sau uleiuri volatile (ulei de
mentă, eucalipt)
Aerosolii (spray-urile) sunt sisteme heterogene constituite dintr-un mediu de dispersie gazos
in care se dispersează substanţe active lichide sau solide. Sunt de 2 tipuri: aeroemulsii sau
ceţuri (substanţa activă este lichidă) - ex. Codecam, Berotec şi aerosuspensii sau fumuri
(substanţa activă este solidă) - ex. Cromoglicat disodic.
Căile de administrare ale medicamentelor:

A. Naturale:
A1. Calea digestivă sau enterală (pe cale orala, prin înghițire, per os, per oral);
A2.Calea rectală;
A3. Calea pulmonară;
A4. Alte căi mucoase: sacul conjunctival, mucoasa urogenitală;
A5. Tegumentul.

B. Căi artificiale (parenterale):

B1. Căi extravasculare:

- calea subcutanată;
- calea intracutanată sau intradermică;
- calea intramusculară.

Pe cale subcutanată se administrează numai:

- soluții izotonice;
- soluții injectabile al căror pH este aproape de cel neutru (6-8)
- soluții neiritante;
- cantități limitate de substanțe (ml);
- soluții ce se administrează lent.

Calea intracutanată sau intradermică:

- se folosește rar; numai pentru testarea sensibilității.

Pe cale intramusculară se pot administra:

- soluții hipertonice;
- soluții cu pH diferit de pH-ul neutru;
- soluții iritante;
- soluții de tip emulsii sau suspensii.

B2. Căi intravasculare:

- calea intravenoasă.
Avantaje: efect rapid, concentrația plasmatică a substanței crește foarte repede.
Se pot administra i.v.: citostatice, soluții hipertonice, soluții cu pH diferit, cantități
mari de lichide.
Nu se pot administra i.v.: soluții uleioase (produc embolii), suspensii, emulsii (cu
excepția emulsiilor în scop nutritiv de tip aminoacizi, proteine), substanțe hemolitice și
hemaglutinante.

- calea intraarterială (folosită pentru dirijarea efectului asupra unei regiuni din organism).

B3. Calea intracardiacă:

- este abordată numai în resuscitarea cardiacă, stop cardiac.

B4. Calea prin seroase:

- intraperitoneal;
- intratecal sau intrarahidian. .