AVORTUL- Temeiuri scripturistice contra avortului

Daca morala crestina considera ca avortul este pacat strigator la cer, constituind o
crima cu premeditare, savarsita in cadrul familiei sau in afara ei, nu inseamna ca
intotdeauna si de catre toti oamenii, nasterea de copii a fost si este asteptata cu bucurie
si entuziasm.
Nasterea de copii reprezinta porunca sfanta inscrisa de Dumnezeu in fiinta si in
menirea primei familii: "Cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul" (Facere 1, 28).

Implinirea peste veacuri a acestei porunci, se concretizeaza prin aceea ca prezenta

cat mai multor copii in familie reprezinta o binecuvantare a lui Dumnezeu, pe cand
absenta lor era socotita ca un blestem: "Asa zice Domnul: scrieti pe omul acesta lipsit
de copii ca pe un nenorocit in zilele sale" (Ieremia 21, 30). Ca urmare, rodnicia femeii
insemna pentru sotul ei un dar venit din partea lui Dumnezeu: "Fericiti toti cei ce se tem
de Domnul, care umbla in caile Lui. Rodul muncii mainilor tale vei manca. Esti fericit si-ti
va fi bine. Femeia ta - ca o vie roditoare in laturile casei tale. Iar fiii tai - ca niste vlastare
tinere de maslin, imprejurul mesei tale. Iata asa se va binecuvanta omul, cel ce se teme
de Domnul" (Psalmul 127, 1.4).

Pe temeiul acestei invataturi divine, legislatia teocratica va proteja femeia insarcinata,

dupa cum ne arata Scriptura: "De se vor bate doi oameni si vor lovi o femeie insarcinata
si aceasta va lepada copilul sau fara vreo alta vatamare, sa se supuna cel vinovat la
despagubirea ce o va cere barbatul acelei femei si el va trebui sa plateasca potrivit cu
hotararea judecatorilor. Iar de va fi si alta vatamare, atunci sa plateasca suflet pentru
suflet. (Exodul 21, 22.23). De aici vedem ca textul face deosebire in aplicarea pedepsei
intre fetusul deplin si nedeplin format. De altfel, aceasta prevedere scripturistica se
intemeiaza pe porunca a sasea din Decalog care stabilea dreptatea cu strictete si fara
echivoc: "Sa nu ucizi!" (Exodul 20, 13). Si mai departe, aplicarea acestei porunci: "De
va lovi cineva pe un om si acela va muri, sa fie dat mortii" (Exodul 21,12).

Pe de alta parte, potrivit Vechiului Testament, Dumnezeu este stapanul absolut al

vietii, de la conceptie pana la mormant, incat el stabileste cu fiecare faptura o
comuniune intima conform planului sau. Profetii recunosc ca alegerea lor este stabilita
de Dumnezeu inca din pantecele mamei lor. Astfel, profetul Isaia spune: ....Domnul m-a
chemat de la nasterea mea, din pantecele mamei mele mi-a pus mie nume. m-a zidit
din pantecele mamei mele ca sa-i slujesc Lui si sa intorc pe Iacob catre El si sa strang
la un loc pe Israel. (Isaia 49, 1.5). La fel se pronunta si profetul Ieremia: "Inainte de a fi
zamislit in pantece, te-am cunoscut si inainte de a iesi din pantece, te-am sfintit si te-am
randuit proroc pentru popoare" (Ieremia 1, 5). Acestor afirmatii li se asociaza Sfantul
Apostol Pavel cand scrie galatenilor: "Dar cand a bine voit Dumnezeu, care m-a ales din
pantecele maicii mele si m-a chemat prin harul Sau, sa descopar pe Fiul Sau intru
mine.. (Galateni 1, 15.16). In aceste cazuri ca si in toate celelalte - fiindca cu fiecare om
Dumnezeu are un plan al sau - avortul constituie o grava incalcare a planului lui
Dumnezeu. In acelasi timp, daca Dumnezeu stabileste cu fiecare om o comuniune,
inseamna ca ii recunoaste calitatea de persoana, adica de entitate psihosomatica
ireductibila. Iar daca "viata fetala" este recunoscuta de catre Dumnezeu ca "viata
personala", rezulta clar ca avortul este o crima impotriva persoanei umane create
dupa chipul lui Dumnezeu.

Noul Testament nu aminteste nimic de avort. Dar el se deschide cu marea minune a

Buneivestiri, cand, prin pogorarea Sfantului Duh, Fiul lui Dumnezeu s-a zamislit in
pantecele Sfintei Fecioare, incepand din acest moment opera de mantuire a neamului
omenesc din pacat, fiindca celelalte evenimente au urmat in mod firesc si necesar. De
aici vedem ca, fara sa o spuna in mod explicit, Evanghelia arata ca zamislirea
marcheaza ireversibil viata persoanei umane definite.

In favoarea nasterii de copii si impotriva avortului sunt explicite cuvintele Sfantului

Apostol Pavel care spune ca "femeia se va mantui prin nasterea de copii" (I Timotei, 2,
15). Crestinii care au luat cunostinta de cuvintele Apostolului au inteles si reversul
negative al indemnului, in sensul ca femeia nu se va mantui daca refuza procreatia.
Avortul este tocmai refuzul procrearii, de aceea crestinii nu l-au acceptat. Ei nu l-au
acceptat, desigur si fiindca au vazut totdeauna in el pacatul uciderii condamnat de lege.
In alta ordine de idei, Parintii Bisericii, precum Sfantul Ioan Gura de Aur, il fac
responsabil de avort si pe barbatul femeii, intreband peste veacuri: "De ce semeni acolo
unde ogorul are de gand sa strice rodul? Acolo unde se face ucidere inainte de
nastere?" De ce darul lui Dumnezeu il batjocoresti si legilor lui te impotrivesti? De ce
ceea ce este blestem tu iei binecuvantare? De ce salasul nasterii il faci salas as
uciderii? De ce femeia care ti-a fost data spre nastere de prunci o pregatesti pentru
ucidere?

Rugaciunile care se rostesc cu prilejul tainei Sfintei Cununii au mereu in atentie

scopul casatoriei ca nastere de copii. Astfel, mirelui i se face urarea: "Marit sa fii mire ca
Avraam, binecuvantat sa fii ca Isaac, sa te inmultesti ca Iacob, umbland in pace si
lucrand in dreptate poruncile lui Dumnezeu". Urare asemanatoare se face si miresei: "Si
tu mireasa, marita sa fii ca Sarra, sa te veselesti ca Rebeca, sa te inmultesti ca Rahela,
veselindu-te cu barbatul tau si pazind randuielile Legii, ca asa a binevoit Dumnezeu "
Din cele de mai sus, vedem ca, potrivit legislatiei bisericesti, avortul este socotit
ucidere voluntara. La inceput se pedepsea prin oprirea de la impartasanie pe toata
viata. Apoi, perioada epitimiei scade la 20 de ani, apoi la 10 ani, apoi la 5 si la 3 ani. Se
apreciaza desigur, ca mai importanta este intensitatea caintei aducatoare de vindecare,
decat timpul prea mare care pe unii i-ar putea duce la deznadejde, iar pe altii i-ar putea
indeparta de la puterea tamaduitoare a harului, care "pe cele slabe le vindeca".