1.

Pocăința înseamnă schimbarea gândirii

Cuvântul din limba greacă tradus în limba română “pocăinţă” este  metanoia de la
[meta ] – a schimba şi [noie] – minte, gândire. Deci, pocăinţa este o schimbare a
gândirii. Este o schimbare a conceptului despre viaţă. Omul trăieşte aşa cum gândeşte.
De aceea, înţeleptul Solomon scrie:

Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. (Proverbe 4:23)

Omul, din moment ce acceptă un lucru în mintea lui, mai devreme sau mai târziu,
ajunge să-l şi înfăptuiască. Domnul Isus spune:
…ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile
rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată
lucrurile care spurcă pe om. (Matei 15:17-20)P

În vechime oamenii credeau că inima este locul gândirii şi simţurilor. O schimbare

adevărată se poate produce în viaţa unui om numai atunci când acesta îşi schimbă
gândirea.

2. Pocăința este produsă de Dumnezeu în viaţa celui care intră în Noul Legământ

Perioada robiei babiloniene a fost o una destul de grea pentru poporul Israel. Mulţi
credeau că Dumnezeu îi va distruge ca naţiune. În acest context, Dumnezeu le vesteşte
că vor veni zile când va încheia cu ei un Nou Legământ şi potrivit acestui legământ le
va da o inimă nouă. La Ieremia 31:33 scrie:

Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor.

iar la Ezechiel 11:19-20:

Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de
piatră, şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să
împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

Nu uitaţi că orice referinţă la inimă în Biblie are în vedere gândirea omului. Acelaşi
lucru este scris şi la Ezechiel 36:25-27. Deci, în Noul Legământ Dumnezeu promite că
va schimba gândirea omului şi aceasta îl va determina pe om să trăiască o viaţă în
ascultare şi supunere faţă de Dumnezeu.

3. Pocăința se produce în viaţa omului atunci când acesta intră în Noul Legământ
Ca să înţelegem mai bine când un om intră în Noul Legământ  este important să
înţelegem conceptul de legământ. Cuvântul ebraic folosit pentru legământ este  berit şi
înseamnă “o înţelegere solemnă făcută prin trecerea printre bucăţile de animal
jertfit”. În vechime, când se încheia un legământ, se aducea un animal ca jertfă, care era
despicat în două jumătăţi şi persoanele care intrau în legământ treceau printre aceste
două jumătăţi de animal. Această procedură se mai numea “umblarea prin
moarte”. Prin aceasta partenerii de legământ îşi jurau unul altuia credincioşie; şi anume
că ei aleg să moară pentru ei înşişi şi să trăiască pentru a împlini condiţiile
legământului. Pe de altă parte, ei parcă spuneau: ”aşa să-mi facă şi mie Dumnezeu (ca
acestui animal) dacă voi călca condiţiile legământului”. Iată de ce şi Domnul Isus le
spune tuturor la Luca 9:23-24:
Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi,
şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va
pierde viaţa pentru Mine, o va mântui.

Poate veţi spune că Noul Legământ a fost promis poporului Israel, dar noi nu suntem
evrei.

4. Care este partea neamurilor la acest legământ

Din pasajele Vechiului Testament, care vorbesc despre promisiunea Noului Legământ,
se pare că acest Legământ a fost promis doar poporului Israel. Mai mult chiar, în
Evanghelia după Matei, când o femeie canaaneancă se ruga de Domnul Isus să-i vindece
fiica, Domnul Isus iniţial a neglijat-o, iar când ucenicii au stăruit de El să o asculte, El
le-a răspuns:
Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
(Matei 15:24)

Care este totuşi partea Neamurilor în Noul Legământ? Pot Neamurile intra în Noul
Legământ?
1. Faptul că Neamurile aveau să poată beneficia de binecuvântările Noului
Legământ a fost o taină până la venirea Domnului Isus
Apostolul Pavel, care era israelit, scrie efesenilor care erau dintre Neamuri:

Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă

scrisei în puţine cuvinte. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu
despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte
veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos,
prin Duhul. Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur
trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus , prin Evanghelia
aceea al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin
lucrarea puterii Lui. (Efeseni 3:3-7)
2. Făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui, iar sămânţa lui Avraam
nu sunt urmaşii lui trupeşti, ci cei care calcă pe urmele credinţei lui
La Galateni 3:16 Pavel scrie că:

Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor”
(ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei
tale”, adică Hristos.

Iar la Galateni 3:27-29 Pavel adaugă:

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici
iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească,
nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui
Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Deci, când intrăm în Legământ cu Domnul Isus, noi ne identificăm cu El şi atunci nu

mai contează naţionalitatea noastră, poziţia socială sau sexul: în Hristos noi suntem
egali. Prin identificarea cu Hristos noi devenim sămânţa lui Avraam şi moştenim toate
făgăduinţele făcute lui Avraam şi seminţei lui.