LEGEA ŞI PROROCII- O ZESTRE VALOROASĂ

Vocea Lui Dumnezeu a străbătut istoria omului de la facerea lui şi s-a

transmis de la o generație la alta, păstrând mesajul intact, prin ceea ce
creştinul de azi cunoaşte ca fiind Vechiul Testament sau Scrierile Vechi.
Scrise pe o perioada lunga de timp (aprox.1000 ani), acestea sunt
alcătuite din trei mari secțiuni, cunoscute sub denumirea de ,, Lege,
Proroci si Psalmi,,. Ele cuprind mesajul revelației lui Dumnezeu pentru
om şi au fost Scripturile de referință ale sfinților Apostoli şi ale
Domnului Isus.
Astăzi sunt puse în contrast cu Evanghelia de unii predicatori creştini
şi prezentate într-o lumină mai puțin favorabilă, pentru a nu aduce
prejudiciu harului mântuitor. Astfel, Scripturile şi-au pierdut din
notorietate şi autenticitate, fiind chiar desconsiderate, lipsite de
adevărata valoare, aparținând unui popor si culturi vechi, care nu mai
prezintă nici o relevanță pentru creștinul actual.
Să fie aceasta o abordare corectă?
Ce a spus Isus? Cum s-au raportat sfinții Apostoli la Scripturi?
Asigurarea pe care Domnul Isus a dat-o cu privire la ce spun
Scripturile, a fost aceea de a le întări, nu de-a le desfința: "Să nu credeți
că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să
împlinesc ". (Mat.5:17)
În învațătura Lui, deseori făcea referire la Lege si Proroci, citând din
aceste Scripturi: " Isus i-a zis: "Ce este scris in Lege? Cum citeşti in
ea?" (Luc.10:26). Răspunsul pe care l-a oferit Mântuitorul învățătorului
legii, când acesta l-a îtreabat despre moştenirea vieții veşnice, a fost
acela de a-l îndruma l-a Lege. Deasemenea, când tânărul bogat a fost
frământat de aceeaşi întrebare, Învățătorul i-a spus "păzește poruncile"
(Mat.19.17) şi a citat din Lege.
"Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică,
dar tocmai ele marturisesc despre Mine" (Ioan.5:39). Contrar celor care
pun în umbră Vechile Scrieri, Isus învață ca trebuie să le citim şi să le
studiem. Credincioșii din Bereea se deosebeau de cei din Tesalonic prin
sârguința pe care o aveau de a cerceta Sfintele Scripturi. "Iudeii aceştia
aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu
toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se
spunea, este aşa "(Fapt.17:11). Pentru creștinii primului secol,
Scripturile prezentau credibilitate şi erau foarte relevante. Filip
evanghelizează pe famenul din Etiopia folosindu-se de cartea
proorocului Isaia, conducâudu-l la Hristos (Fapte 8.15). Ştefan, Petru,
Pavel si alți titani ai credinței şi-au construit predici pe citate şi
argumente din Lege, Proroci şi Psalmi (Fapte 7.1-60; 2.14-36;
1Cor.10.1-13, etc.). "...eu cred tot ce este scris în Lege şi în
Proroci"(Fapte 24.14) a spus Pavel in fața dregătorului Felix, apărându-
şi pricina.
Legea, Prorocii si Psalmi formau materia de bază a acestor Scripturi.
Ar fi copilăresc şi imatur sa gândim, că Scripturile l-a care a făcut
referire atunci Domnul Isus, iar mai târziu apostolul Pavel când a
spus:"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să
învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire,
(2Tim.3:16), ar fi fost Noile Scrieri sau Noul Testament, deoarece în
acea perioadă nu erau scrise alte epistole decât cele ale Vechiului
Testament. Fară nici o îndoială, că mai tarziu s-a complectat întreg
canonul biblic cu scrierile Noului Testament.
Apoi, ca o mustrare le aduce Domnul Isus saducheilor, când le
spune:"Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea
lui Dumnezeu "(Mat.22:29), când vorbeşte cu ei despre credința în
înviere. Pentru a înțelege principiile lui Dumnezeu şi felul în care El
operează, cunoașterea Scripturilor este indispensabilă omului credincios.
Când critică partida cărturarilor şi fariseilor pentru ordinea greşită a
priorităților, atunci când aduceau zeciuială, Mântuitorul accentuează
mila, dreptatea şi credincioşia, cele mai însemnate lucruri din Lege, care
rămâneau nefăcute.
În celebra Sa predică de pe munte, Domnul Isus aduce principii din
Lege, le încarcă de putere şi spiritualitate, ca omul să nu mai fie pus
niciodată în situatia de a păcătui, călcându-le. Toată învățătura
Scripturii Isus o comasează în două mari principii: Iubirea față de
Dumnezeu şi Iubirea față de aproapele. "Tot ce voiți să vă facă vouă
oamenii, faceți-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea si
Prorocii"(Mat.7:12). Atunci când este ispitit de un învățător al Legii, să
spună care este cea mai mare poruncă din Lege, Mântuitorul raspunde:
..Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare
poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca
pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi
Prorocii" (Mat.22.37-40). Cu alte cuvinte, toată Legea ne învață să
dezvoltăm relații sănătoase în raport cu Dumnezeu Creatorul, cât şi față
de semeni. Împlinirea principiilor din Lege va dovedi iubirea şi
închinarea dată lui Dumnezeu, cât şi dragostea pentru aproapele, pentru
că asta ne învață Legea.
Ceea ce face si mai valoroasă această moștenire a Scripturilor, este
prezența profețiilor Mesianice care ocupă un loc însemnat în Vechiul
Testament. "Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: "Noi am gasit pe Acela
despre care a scris Moise in Lege si Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul
lui Iosif" (Ioan.1:45), iar Isus zice: "Scripturile mărturisesc despre
Mine, şi nu vreți sa veniți la Mine, ca să aveți viată!"(Ioan.5:39, 40)
Așadar, Scripturile Vechiului Testament îşi susțin autenticitatea şi
prin mesajul profetic, care s-a împlinit întocmai. Deasemenea, noi trăim
timpuri pe care Proroocii le-au profețit cu mii de ani în urmă, iar cu
privire la Împarăția şi Ziua Domnului, mesajul Scripturilor este unul
bogat şi de viitor. "Şi avem cuvântul prorociei făcut si mai tare; la care
bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc
întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de
dimineață în inimile voastre"(2Petru.1:19). Multe din cuvintele
profeților au fost scrise pentru vremea sfârșitului, implicit şi pentru noi.
"Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei
aceste lucruri... "(1Petru.1:12).
În acest context prezentat, favorabil Scripturilor Vechiului Testament,
cuvintele Domnului Isus din Luca.16:16 "Legea şi prorocii au ținut
până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se
propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală", par să fie puse
în contrast cu celelalte declarații susținute de El. Citându-l şi pe Matei
11:13 "Căci până la Ioan au prorocit toți Prorocii şi Legea", declarația
Mântuitorului nu desconsideră sau desființează mesajul Legii, ci
prezintă o perioadă lungă de timp în care s-au scris Scripturile Vechi,
Ioan fiind ultimul prooroc care a închis aceast canon al Vechiului
Testament. Pe lângă aceste Scripturi, care erau prezente în popor,
Domnul Hristos a mai pus la dispoziția mulțimii Evanghelia Împărăției,
prin ceea ce mai tarziu s-a numit Noul Testament. Acesta întărește
marturia Prorocilor şi Legii, şi a fost scris pe o perioada mai scurtă de
timp(aprox.100 ani), Apocalipsa lui Ioan fiind ultima carte care a
încheiat acest canon al Scripturii.
Așadar, Scripturile(Vechiul si Noul Testament) nu se exclud unele pe
altele, ci ne sunt date spre folosul şi destoinicia noastră.
"Si tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră
, pentru ca, prin rabdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile,
să avem nadejde. "(Rom.15:4)