Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
P Savatie Nebunul PDF
P Savatie Nebunul PDF
Imagine copertă:
Sfânt dormind,
desen de ierom. Savatie Baştovoi
Nebunul
(roman)
28
3 4
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
5 6
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
De după colţ apăru o droaie de copii, tă cât să-i ţină de cingătoare. Se ridică şi
cu chiote şi hohote de râs, aruncând, ca se duse sub un alt perete.
în arenă, cu pietre şi cu beţe asupra nou- – Hei, nebunule...
lui venit: Bătrânul îşi ridică privirea, făcând o
– E-hei! Un călugăr nebun! Un călu- sforţare să fugă.
găr nebun! Veniţi să vedeţi un călugăr – Nebunule, nu te teme. Nu-ţi fac nici
nebun! un rău.
– Hei, nătărăilor! – au prins a hohoti Lângă el, fără să vadă când s-a apro-
circarii împreună cu copiii –, nu vă în- piat, apăru o femeie cu salbe la gât şi cu
chinaţi împăratului şi calului său? faţa vopsită neplăcut de tare. Bătrânului
Uliţa se umplu de hărmălaie, de ţi- i se păru că este una din ceata de circari.
pete de bucurie şi hohote de râs şi ni- – Te doare? – încercă femeia să-l con-
meni nici nu băgă de seamă că cel care le soleze, punându-i palma după ureche,
stârnise atâta veselie dispăruse. unde avea o sângerare. Hai, ia şi mănân-
Fugi pe după case şi, când se convinse că, trebuie să-ţi fie foarte foame, uite la
că nu mai vine nimeni din urmă, se aşeză tine ce slăbănog eşti.
lângă un perete. Umbra răcoroasă şi cal- Femeia scoase de la cingătoare o bu-
darâmul încă rece de după răcoarea nop- cată de carne şi pâine, pe care i le întin-
ţii îi mai luară din fierbinţeala loviturilor. se. Călugărul se uită nedumerit, luă car-
Îşi simţea corpul ca după o baie fierbinte. nea cu amândouă mâinile şi muşcă fără
Nopţile dormite pe pământul gol şi, înde- să zică nimic. Erau treizeci de ani de
obşte, vieţuirea aspră cu care se obişnuise când nu mai pusese carne în gură. De
în pustie îl făceau să îşi simtă corpul ca fapt, nici femeie nu mai văzuse de trei-
pe un străin. Se uită la câinele mort care, zeci de ani. Mai muşcă o dată şi restul îl
de la loviturile pe caldarâm, se curăţa în băgă în sân.
mare parte de păr. Acum duhoarea lui i – Nebunule, dar unde-ţi este „împă-
se părea nesuferită. Îşi scoase briceagul şi ratul” tău? – râse femeia, scoţând câteva
tăie funia de la brâu, lăsând doar o buca- smochine şi întinzându-i-le.
7 8
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
9 10
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
le şi ochii nu ştiu cum şi că miroase a mare a Siriei, aici puteai vedea de toate.
mirodenii. Îşi ducea palma la nas şi, tră- Urechile noului venit încă mai vuiau de
gând aer în piept cât putea, striga: „Iată, hărmalaia copiilor, de râsul atât de de-
şi acum miroase!, poftim, cine nu mă şănţat al comedianţilor. Nu mai auzise
crede, mirosiţi...”. Femeia îşi întindea un astfel de râs de treizeci de ani. Ce
mâna pe la nasul celor din jur. Gesturile mult se schimbase lumea între timp. În
ei largi fost oprite de şeful trupei, care pustie nimeni nu râde aşa. Dar dacă se
le-a spus tuturor că cei care vor să afle gândea bine, de când intrase în mănăsti-
mai multe tre’ să pună câte un ban în to- re, nu numai că nu mai auzise pe nimeni
şilca lor. Unii s-au întors, nemulţumiţi, râzând, dar nici el însuşi nu râsese nici-
să plece, zicând că oricine poate să-şi un- odată. În minte îi rămăsese faţa vopsită a
gă mâna cu mirodenii şi să spună că s-a unei femei, care îşi lăsa capul înfoiat pe
spate, şi, căscându-şi gura, care părea că
atins de un vrăjitor şi că aşa fel de min-
pute, hohotea ca o iapă. Faţa acelei femei
ciuni încă nu au auzit. Alţii însă au înce-
i se păru foarte urâtă. Ce lucru straniu,
put să arunce bani, cerând să li se spună
gândi Nebunul, când omul zâmbeşte
totul aşa cum a fost şi să se facă linişte.
frumos, faţa i se luminează şi te face să-l
Din spusele femeii nu se putea înţelege
iubeşti, dar când râde nestăpânit, faţa i
mare lucru, totuşi ea povestea cu atâta
se strâmbă şi se înroşeşte. Se gândi că
convingere, încât starea ei se transmitea
omul nu este făcut ca să râdă în hohote,
şi celorlalţi. Nişte călugări mai nătăfleţi, deoarece asta îl urâţeşte.
care îşi lăsaseră coşurile de vânzare şi Ieşi într-o piaţă mică, la capătul că-
veniseră să asculte şi ei povestea, au zis reia se vedea o biserică. Sub un perete,
că este diavolul în chip de călugăr care a stătea trântită o femeie pe care cerşe-
venit în oraş şi că asta înseamnă că va torii din faţa bisericii se pare că nu o
veni urgie peste întreaga Sirie. primeau printre ei. Scoase din sân bu-
Între timp, Nebunul se pierdu pe uli- cata de carne şi o aruncă în bătrână, ca
ţele cetăţii. Emesa era cetatea cea mai şi cum şi-ar fi întâlnit un vechi duş-
13 14
NEBUNUL
15
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
17 18
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
19 20
NEBUNUL
21
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
23 24
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
breaslă, fără ca ei să înţeleagă asta. Pen- înalta societate, după ce i-a trecut prima
tru că devenise vestit, mai toată lumea îi încântare de pe urma minunii săvârşite şi
dădea lui mai multă milostenie. Aceasta s-a obişnuit să-şi vadă fiica sănătoasă, a
o făceau oamenii şi pentru că de fiecare început să-i pară rău după banii pierduţi.
dată se alegeau cu vreo glumă sau vreo Cicălită de una din îngrijitoarele sale, lua-
vorbă haioasă care îi bine dispunea. tă în râs în piaţă că a dat banii degeaba,
Mulţi constatau că după ce glumeşti cu spusese într-o împrejurare că îl va da în
Nebunul îţi trece orice supărare. Unii au judecată pe diaconul acela mincinos şi îi
început să spună chiar că Nebunul ar da va cere banii înapoi. „Că, de, dacă e aşa
sfaturi vrednice de urmat prin glumele mare făcător de minuni, să aducem o altă
sale şi că, urmându-le, cineva s-a izbăvit îndrăcită şi să o tămăduiască în faţa tutu-
de un mare necaz. Se răspândise zvonul ror, iar dacă nu o va tămădui, înseamnă
şi că Nebunul ar vedea sufletele oameni- că nu el mi-a tămăduit fiica, ci minunea
lor, că ar şti viitorul şi că tămăduise un s-a săvârşit singură.”
copil sărman pe care, bătându-l cerşeto- Scandalul lua amploare şi pentru că
rii, îl lăsaseră aproape mort pe o uliţă fe- Doamna era una dintre ctitorele princi-
rită. Alţii însă spuneau că este îndrăcit, pale ale bisericii şi avea intrare la masa
pentru că l-au văzut umblând în fundul episcopului. Unii clerici spuneau chiar
gol prin oraş. În sfârşit, diaconul cu faţa că auziseră la episcopie vorbe cum că
rotundă a zis într-o predică cum că acest banii nu trebuia să-i ia diaconul singur,
călugăr nu numai că este lipsit de minte chiar dacă Doamna făgăduise aceasta
şi că diavolul vorbeşte prin gura lui, ci şi din prea marea întristare a inimii, ci că ei
că, în ascuns, umblă la casa de desfrâna- ar trebui să intre în vistieria episcopiei şi
re şi îşi cheltuieşte acolo banii pe care să fie folosiţi la ctitorirea unei biserici.
creştinii cu frică de Dumnezeu îi dau din Aceasta l-a înrăit atât de tare pe diacon,
munca lor cinstită. încât a hotărât să nu mai lase nici un cer-
Scandalul cel mare a început atunci şetor să cerşească pe treptele bisericii, iar
când mamei fetei tămăduite, doamnă din pe Nebunul Simeon, care era singurul
25 26
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
27 28
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
29 30
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
31 32
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
33 34
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Bucuria aceasta însă nu a durat mult, 254), autor al unei opere impresionante. A fost
35 36
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
vrăji cu sfintele taine în altar. Pentru că chinuit diaconul, i-a răspuns că a fost la
nu a mai putut îndura presiunile făcute „prietenele” sale şi că s-a jucat cu ele.
asupra sa, fiind şi o fire prea sensibilă, După această întâmplare diaconul de-
bătrânul s-a retras în pustiu, încât nu s-a veni tot mai rece şi hotărî să-l urmăreas-
putut afla niciodată unde anume s-a sta- că cu mai multă atenţie pe Nebun. Mă-
bilit. Toate acestea le ştia bine diaconul surându-l mai bine, Ioan ajunse la con-
Ioan. Mai ştia cu certitudine că spusele cluzia că Nebunul nu este chiar aşa de
lui Anastasie sunt cel puţin pe jumătate bătrân cum vrea să pară şi că, deşi este
mincinoase, căci cine mai bine ca el în- slab, are trupul bine legat şi chiar puter-
suşi putea să-şi cunoască deplina sănăta- nic. Suspiciunea diaconului o sporea şi
te bărbătească. Totuşi inima lui a înce- vioiciunea deosebită pe care începuse să
put să fie măcinată de îndoială atunci o arate molateca lui de nevastă de fieca-
când a aflat că Nebunul Simeon umblă re dată când apărea călugărul. Diaconul
pe ascuns la casa de desfrânare şi că pe-
se închise în sine şi chiar îi spuse odată
trece acolo ceasuri întregi, lăsând o gră-
soţiei sale, pe când Nebunul era în oraş,
madă de bani, pe care nu se ştie de unde
că a auzit vorbe pe la episcopie şi că
îi avea. Aceasta a mărturisit-o el însuşi
poate ar fi mai bine să pună capăt la toa-
într-o seară, când diaconul, văzându-l
tă tărăşenia asta cu Nebunul.
murdar pe faţă de pomădurile desfrâna-
telor şi mirosind tot a aromate, n-a mai
răbdat şi l-a întrebat de unde vine. Ne-
bunul, neştiind de ce fel de gânduri este
37 38
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
39 40
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
toare o ştie toată Atena şi, îndeobşte, toate – Vestea despre tine a ajuns până la
şcolile de filozofie din lume, de vreme ce urechile mele, o filozoafe Zinon, şi eu,
ea aparţine unui mare filozof, Platon. lăsând toate treburile, am venit să te as-
Această întâmplare a fost pricină de mare cult şi să mă lupt cu tine cu săbiile cele
ceartă şi dezbinare în trupa de comedi- nesângeroase ale filozofiei!
anţi, deoarece Calu pusese tot câştigul lor Adunarea izbucni în hohote de râs,
de o zi în sacul filozofului. iar Zinon, văzând că este un nebun, nu
Scandalul se linişti brusc şi toată lumea se pierdu cu firea, ci, ca să-şi arate ascu-
izbucni în hohote de râs când, în mijloc, ţimea sa de spirit, răspunse pe acelaşi
pe neprins de veste, apăru Nebunul pur- ton, ridicând o mână spre Nebunul care
tând pe cap o cunună de dafin şi înălţând îl privea acum cu semeţie peste umăr.
ameninţător o trestie. Scoţându-şi o mână – Te salut, filozoafe al Emesei – izbuc-
prin deschizătura pentru cap a hitonului5, ni în râs Zinon –, dar pentru că sunt
Nebunul îşi lăsă un umăr gol, ca şi cum foarte obosit azi şi ziua e pe sfârşite, îţi
ar fi fost un filozof elin îmbrăcat în togă. dau această ocazie, din care să se vadă
Oprindu-se cam la cinci paşi în faţa filo- măreţia inimii mele! Iată, săculeţul aces-
zofului, Nebunul îşi ridică mâna în care ta râvnit de toţi, de vei ghici câţi bani
ţinea trestia şi rosti solemn: sunt într-însul, este al tău împreună cu
– O, întrutotcinstite filozoafe Zinon, toţi banii, iar de nu...
bine ai poposit din părţile Atenei în mij- Zinon făcu un efort prefăcut de a-şi stă-
pâni râsul, scrutând cu privirea adunarea.
locul nostru! Te salută cel mai de seamă
– Iar de nu – continuă el –, o să dez-
filozof al Emesei – Simeon!
braci „toga” ta de „filozof” şi slugile me-
Nebunul se închină, făcând să i se
le or să-ţi tragă o sută de lovituri cu tres-
dezgolească un şold şi rămase aşa până
tia pe care o ţii în mână!
încetară hohotele de râs.
Câţiva din mulţime încercară să râdă,
dar îndată se lăsă o linişte adâncă şi toţi
5 Hiton – cămaşa lungă, până mai jos de ge-
încremeniseră, aşteptând ce va urma.
nunchi, specifică epocii.
41 42
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Nebunul ceru ca sacul să fie lăsat jos Nebunul este vrăjitor şi că aflase cu vră-
şi să facă toţi doi paşi în urmă. Această jile sale numărul banilor. Circarul chiar
precauţie plăcu tuturor, deoarece aştep- se temea să nu-i scape ceva la numără-
tau ca Zinon să facă iarăşi vreo şmeche- toare sau să se rostogolească vreun ban,
rie din ale sale. Calu, care se mai liniştise ca nu cumva sacul să se întoarcă la ne-
de când venise Nebunul – deoarece el mernicul de Zinon. După ce termină,
era unul din cei care credea în puterile strângând tacticos banii înapoi în sac şi
vrăjitoreşti ale acestuia – , ieşi în mijloc, legându-l la gură, Calu se ridicase în
împingându-i cu grosolănie pe cei din toată mărimea lui şi începu să strige:
faţă şi zicând că el va număra banii. Toţi – Nebunul a ghicit! V-am zis eu că Ne-
căzură de acord şi acum aşteptau ca Ne- bunul este vrăjitor! Nebunul a luat banii!
bunul să rostească cifra. Zinon se tulbură şi chiar încercă să-i
– Două sute treisprezece bani de ara- ia sacul din mână circarului. Acela însă
mă, optzeci şi doi de bani de argint şi ridicase mâna, iar Zinon nu putea nici-
opt bani de aur – rosti în cele din urmă cum să ajungă la sac. Mulţimea începu
Nebunul. să forfotească, prefăcându-se într-o în-
În liniştea apăsătoare care se lăsase, vălmăşeală de hohote de râs, de strigăte
Calu răsturnă săculeţul cu bani, care, că- şi de îmbrânceli. Cel mai tare striga Zi-
zând pe caldarâm, scoaseră un zgomot non, zicând că jocul nu a fost pe drepta-
de parcă s-ar fi lovit două săbii. Zinon te, deoarece Nebunul a jucat fără să pu-
încercă să facă un pas spre grămada de nă nimic în sac. O parte din mulţime în-
bani, dar strigătele mulţimii îl determi- cepu să ia partea filozofului şi gloata se
nară să se mulţumească doar cu o întin- împărţi în două, huiduind şi îmbrâncin-
sătură mai tare a gâtului. Toţi urmăreau du-se, gata de încăierare. În această hăr-
dacă circarul, meşter la escrocherii, nu mălaie se auzi dintr-odată glasul Nebu-
fură vreun ban. Calu însuşi stătea în aşa nului, care, ridicându-şi trestia, strigă:
fel, ca toţi să vadă că nu fură şi că joacă – Cetăţeni ai Emesei! Toţi ştiţi că jocul
cinstit, mai ales că el avea credinţa că a fost cinstit şi că eu mi-am pus în joc
43 44
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
unicul meu fund în schimbul acestui să- biruitor din Spania şi Italia şi izbândise
cuşor nenorocit cu bani! să le recucerească, deşi predecesorii săi
Gloata izbucni în hohote de râs, prin- le pierduseră. Însă îndrăzneala şi hotărâ-
tre care Nebunul continuă: rea de a răspunde care crescuseră în Zi-
– Dar, ca toată lumea să fie mulţu- non se spulberară atunci când Nebunul,
mită, eu propun următorul târg! Vă zic văzând că nimeni nu răspunde, zise că şi
şi eu o ghicitoare şi cel care o va dezlega împăratul, şi supuşii sunt de faţă. Zinon
să-şi ia sacul şi să plece! hotărî că fusese tras într-o cursă de către
La auzul acestor cuvinte, Zinon se lu- cineva căruia îi părea rău după banii
mină la faţă şi toţi începură să strige: pierduţi şi că acum trimisese pe acest
„Ghicitoarea! Să zică Nebunul ghicitoa- vrăjitor să-l provoace şi să-l acuze de
rea!” Atunci, cerându-i circarului să lase lezmajestate, aşa că hotărî că îi sunt des-
sacul jos şi făcând semn tuturor să se tui banii făcuţi în Emesa şi că o bătaie ca
dea în spate, Nebunul călcă pe sacul cu aceea din Efes trage mai mult decât un
bani şi, potrivindu-şi cununa de dafin pe sac cu bani. Toţi tăcură, pironindu-şi pri-
cap, ridică trestia şi strigă: virile asupra lui Zinon şi aşteptând ca el
– Fericit este împăratul care domneşte să răspundă primul. Zinon, simţindu-se
peste supuşii săi! Ziceţi, aşadar, cine este prins în colţ şi înţelegând că toţi îl aş-
împăratul şi cine sunt supuşii? teaptă pe el, strigă că el nu ştie răspun-
Mulţimea începu să forfotească şi se sul şi că banii rămân la Nebun. Cineva
putea auzi numai: „Constantin, Iustini- din mulţime strigă: „Constantin!”, altci-
an, Iustin...”. Zinon, care luase o sută de neva „Iustinian!”, dar strigătele lor erau
vergi în Efes din cauza unei ghicitori nesigure şi în curând toată gloata începu
pentru care fusese acuzat de lezmajesta- să strige: „Nu ştim! Să spună Nebunul
te, se încruntă şi nu se hotăra să răspun- dezlegarea!” Atunci Nebunul, cerând să
dă. Se gândi totuşi că ghicitoarea este se facă linişte, le zise:
despre împăratul Iustinian, mai ales – Împăratul este mintea, iar supuşii
pentru că acesta se întorsese de curând sunt simţurile omului. Fericit este omul
45 46
NEBUNUL
47
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
49 50
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
timp una după alta şi se auzea că se şi două zile, femeia se împotrivise, amenin-
măritaseră. Stăpâna chiar zisese într-o zi ţând că îi va pârî Calului şi că acela îi va
că mai bine se lipsea de banii blestemaţi măcelări, dar, terminându-i-se mâncarea
ai Nebunului, că din cauza lui o să-şi şi slăbind din cauza rănii, începu să-i pri-
piardă toate fetele. mească la sine pe cerşetorii scârnavi, care
La casa de desfrânare Nebunul află se bucurau de ea în schimbul unei bucăţi
ultimele bârfe din oraş. Se spunea că, de carne şi pentru puţină pâine.
după zâzania cu filozoful şi cu sacul cu Când Nebunul a intrat în grajd, feme-
bani, Calu, certându-se cu cei din trupă, ia zăcea răpusă într-o grămadă de paie
şi-ar fi ieşit din fire şi, învinuind-o pe murdare. Din cauza rănii, care începuse
dansatoare pentru că mărturisise împo- să pută, până şi cerşetorii ajunseseră să
triva Nebunului la diaconul Anastasie şi se îngreţoşeze de ea, aşa că femeia zăcea
de aceea fusese bătut, o lovise cu cuţitul acum fără nici o nădejde, nemâncată de
în pântece şi era cât pe ce să o omoare. câteva zile.
Calu zicea că de când femeia mărturisise Prin uşa crăpată, o fâşie de lumină, ca
împotriva Nebunului şi se făcuse păr- o apă rece, căzu peste femeie şi o făcu
taşă la bătaie, din care ca prin minune să-şi ridice capul. Dansatoarea, crezând
scăpase acela viu, toată trupa intrase în că a venit vreun cerşetor din cei ce păcă-
impas şi nu le mai mergea la nimic. tuiau cu ea şi că acuş va mânca, lăsă să i
De frică, dansatoarea fugise şi se as- se lumineze faţa de un zâmbet plin de
cunsese în grajdurile părăsite de la mar- nădejde. Însă, când ochii i se obişnuiseră
ginea oraşului. Rana însă era destul de cu lumina, femeia îl recunoscu în uşă pe
adâncă şi, pierzând mult sânge, slăbise Nebun. Nici nu puteai să nu-l recunoşti,
peste măsură şi era cât pe ce să moară. căci între cerşetori nimeni nu era mai
Vestea despre ea se răspândi printre înalt ca el. Femeia se ridică în capul oa-
cerşetori, care, ca şacalii la stârv, începură selor şi se ghemui la perete, scoţând un
să o cerceteze, în nădejdea că îşi vor îm- geamăt de durere, care îi scăpase împo-
plini poftele necurate cu ea. În primele triva voii.
51 52
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
– Oare şi tu ai venit pentru ce vin şi spune că era o rană prea mare, dar, pentru
ceilalţi? – bolborosi neîncrezătoare feme- că nu fusese îngrijită, copsese şi se umfla-
ia. Sau ai venit să mă omori, Nebunule? se, iar acum, fiindcă femeia se mişcase, o
Da, te văd, blestematule şi vrăjitorule, ai dâră de puroi se prelinse până pe şold.
venit să mă omori pentru că te-am pârât – Cine ţi-a făcut asta? – întrebă Ne-
lui Anastasie... bunul, de parcă ar fi vrut să se con-
Nebunul păşi înăuntru fără să spună vingă că ceea ce se vorbeşte prin oraş
nimic şi se aşeză lângă femeie. El scoase este adevărat.
din sân o legătură curată şi grajdul se – Calu. A zis că îi port ghinion şi că
umplu de miros de carne coaptă şi brân- din cauza mea a pierdut banii. Şi, a, Ne-
ză. Femeia începu să plângă în hohote şi bunule, unii spun că el ar fi tatăl meu...
– Cum aşa?
năpustindu-se asupra mâncării începu
– Mama spunea că el e tatăl meu, dar
să înfulece. Plânsul ei se amesteca cu ho-
el le zicea tuturor că nu, că nu se ştie ci-
hote de râs, încât ea mânca, plângea şi
ne este, pentru că mama mea câştiga
râdea în acelaşi timp.
mulţi bani, adică, înţelegi, când eşti tâ-
– Nebunule, au oare şi tu vrei să te
nără, faci mai mulţi bani, că pe urmă nu
culci cu mine? – râse femeia printre te mai vrea nimeni. Şi Calu zicea că el nu
molfăit. are nici un amestec, că el nu e tatăl meu.
– Mănâncă acum – îi zise Nebunul, Dar cât eram şi eu tânără şi aduceam
potrivind mai bine ştergarul cu mâncare bani, se purta bine cu mine, dar acum
pe grămada de paie. zice că nu mai are nevoie de mine. Aşa-i
– Nebunule – râse iar femeia – , mi-a viaţa noastră, Nebunule, scurtă. Şi ma-
zis mie Afrodita că ai fost pe la ea, dar ma tot tânără a murit...
eu n-am crezut-o... Nebunule, a, Nebu- – Câţi ani ai? – întrebă Nebunul care
nule, dar să ştii că eu sunt bolnavă şi tre- până atunci părea că nu ascultă.
buie să te porţi uşor cu mine. Uite! Femeia se opri din mâncat şi făcu
Femeia îşi ridică rochia pe neaşteptate ochii mari, de parcă ar fi fost pusă să-şi
şi îi arătă Nebunului rana. Nu se putea amintească un lucru pe care îl uitase.
53 54
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
– E, – zise în cele din urmă – treizeci – Auzi, Nebunule, şi oare îţi era mai
şi doi. bine decât mie acum?
Nebunul se uită la faţa femeii şi abia – Nu cu mult – râse Nebunul şi ieşi
atunci văzu că este tânără. Acum, când afară să caute lemne de foc, pentru că
vopselele de pe ochi şi de pe obraji i se ştia că de acum va trebui să o facă pe
şterseseră, faţa ei chinuită şi palidă pă- doctorul.
rea frumoasă şi oarecum curată.
– E, Nebunule, dar ştii că pe mine nu
mă cheamă Venera, aşa cum îmi spun
toţi?
– Dar cum? – se arătă Nebunul din-
tr-odată curios.
– Caliopi mă cheamă pe mine, Ca-li-
o-pi! Nu-i aşa că-i frumos?
– Da – îngână Nebunul, abătut. Dar ştii
ce înseamnă Caliopi?
– Nu. Dar ce, trebuie să însemne ceva?
– Caliopi înseamnă Frumoasă şi Bună.
Femeia râse mulţumită şi se lăsă, obo-
sită, pe spate. Nebunul înţelesese că în-
cepea febra. Foamea şi teama o ţinuseră
în încordare, dar acum, după ce mân-
case şi se văzuse oarecum salvată, se
moleşise şi febra o cuprinsese.
– Nebunule – gemu femeia –, tu unde
erai la treizeci şi doi de ani?
– În pustie.
Femeia râse, ţinându-şi mâinile pe
rană.
55 56
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
57 58
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
tău să mă tămăduiască, aşa cum l-ai tă- pumnii şi gonindu-l afară. Însă Nebu-
măduit pe copilul acela? nul, spre mirarea bătăuşului şi a femeii,
– Nu trebuie să cerem de la Dumne- luând un lemn de jos, îl lovi pe acela cu
zeu ceea ce putem face noi ca oameni – putere peste spate de câteva ori, încât
răspunse pe neaşteptate Nebunul. Oare cerşetorul căzu la pământ, şi cu strigăte
crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i pline de spaimă şi de furie, fugi de
tămăduiască pe toţi oamenii din lume? acolo, blestemând şi ameninţându-l pe
Dar Lui îi este mai plăcut când om pe Nebun că se va întoarce.
om se ajută, pentru că aşa se înmulţeşte Întâmplarea ajunse până la urechile
în lume dragostea. diaconului Anastasie, care tocmai strân-
Femeia făcu ochii mari, mirându-se că gea dovezi de apărare la judecata care îl
Nebunul o ascultase până atunci, apoi ameninţa. Cineva îl învăţase că dacă va
tăcu şi se întinse gânditoare în grămada dovedi că Nebunul Simeon este nimic
de paie. mai mult decât ceea ce ştiu toţi că este şi
Între timp, vestea despre Nebun şi că în nici un caz nu putuse el să izgo-
dansatoare umpluse oraşul. Asta, mai nească dracul, atunci nimeni nu va pu-
ales după ce un cerşetor, venind la graj- tea dovedi că dracul nu fusese izgonit de
duri cu gânduri necurate, în loc de feme- el, de Anastasie. Aşadar, luând cu sine
ie, dădu peste Nebun. Gândind că şi Ne- mai mulţi bărbaţi, de frică să nu se nă-
bunul venise pentru aceeaşi treabă şi şti- pustească Nebunul turbat asupra lui,
indu-l nătăfleţ şi că oricine voieşte îi porni spre grajduri, cu gând să-l prindă
poate trage palme şi picioare, cerşetorul pe Nebun asupra faptei păcătoase pe ca-
intră în grajd şi prinse a se dezbrăca. re nu mai era acum nici o îndoială că o
Însă Nebunul, ridicându-se în picioare, săvârşea cu femeia desfrânată.
îi zise să se oprească şi să plece de acolo, Nebunul, care tocmai trebăluia pe
pentru că ceea ce caută el nu mai era de afară, văzând că se apropie mulţimea şi
găsit aici. Cerşetorul, mâniindu-se, se re- înţelegând cine sunt, intră înăuntru, în-
pezi asupra Nebunului, lovindu-l cu ştiinţând-o pe femeie şi jurând-o să nu
59 60
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
spună nimănui adevărata pricină pentru se poate face cu o femeie? – râse dansa-
care se afla el acolo. Învăţând-o cum să toarea, încercând să pară cât mai ticăloa-
se prefacă, îi zise ca, atunci când vor în- să. Iar dacă v-a auzit pe voi, s-a ridicat
treba unde este Nebunul, să le răspundă repede şi a fugit, jurându-mă să nu spun
că, auzind zgomot, tocmai ieşise şi fugi- nimănui că a fost el, ci să spun că a fost
se, jurându-o să nu spună nimănui că fu- un altul oarecare.
sese el, ci un altul. – Ha! – strigă Anastasie bucuros, lo-
Aşadar, lăsându-l pe Anastasie cu vindu-şi palmele – oare nu v-am spus eu
suita să se apropie destul, Nebunul ieşi că aşa este!
pe uşă şi, prefăcându-se speriat, o luă la Şi, ieşind cu toţii afară, plecară bucu-
fugă pe după grajduri, aşa ca să-l vadă roşi, având acum desăvârşita încredinţa-
Anastasie şi ai săi. Îndată s-au auzit în re că Nebunul nu este nimic mai mult de-
urma Nebunului strigăte şi huiduieli, iar cât un ticălos şi un desfrânat netrebnic.
însuşi Anastasie striga: „Uitaţi! Uitaţi!
Ce v-am spus eu că este aici!” Şi, apropi-
indu-se în fugă şi dând buzna în grajd, o
găsiră pe femeie culcată, iar alături, pe
aşternut, erau puse carne, brânză, verde-
ţuri şi fructe. Nu mai era nevoie de nici
o dovadă – era limpede ce făcuse nebu-
nul toată săptămâna la grajduri.
Atunci, Anastasie, proptindu-se tri-
umfător în faţa femeii, o întrebă în auzul
tuturor:
– Spune-ne, femeie, ce a făcut aici călu-
gărul pe care tocmai l-am văzut fugind?
– A făcut ceea ce face toată lumea care
plăteşte o femeie, părinte. Sau nu ştii ce
61 62
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
63 64
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
67 68
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Femeia tăcu şi intră abătută în grajd. eu abia acum am cunoscut ce este dra-
Se aşeză în grămada de paie şi începu să gostea. De aceea mi se pare că aş vrea ca
plângă. toată lumea să mă iubească şi să fiu cea
– Ei lasă – zise bătrânul, intrând şi mai fericită.
aşezându-se alături – , mie nu trebuie – Da – îngână Nebunul şi îi puse mâ-
să-mi dai socoteală de ceea ce faci. Eu na osoasă şi parcă fără simţire pe cap –,
am vrut să-ţi spun numai ca să nu te tu ai dreptate. Şi eu aş vrea ca tu să fii
mâhneşti peste măsură, că Dumnezeu iubită de lumea întreagă.
este milostiv şi iubitor. Dar acum să te li-
nişteşti, că mai stai cu mine puţin şi pe
urmă cine ştie dacă o să ne mai vedem.
– Nebunule, de ce zici că nu-i bine să
te iubească oamenii? Eu zic că e bine.
Femeia căzu pe gânduri, apoi faţa ei
se întunecă, pentru că îşi dădu seama că
pe ea nu o iubea nimeni şi că dragostea
aceasta de care vorbea era numai în min-
tea ei. Îşi aminti de rana care încă o mai
durea, pe care i-o făcuse propriul ei tată,
despre care nici nu ştia sigur dacă îi este
tată adevărat sau nu, şi în această rană
se strânsese parcă dintr-odată toată du-
rerea pe care o îndurase în viaţa ei atât
de murdară şi de zbuciumată. Îl pironi
pe Nebun cu ochii ei negri şi mari şi ros-
ti plină de mirare:
– Pe mine nimeni nu m-a iubit nicio-
dată. Numai tu mă iubeşti, Nebunule, şi
69 70
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
71 72
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
Nicon să meargă el însuşi să afle dacă Trecând prin pustietăţile din împreju-
cele despre Simeon şi Ioan sunt adevăra- rimile Emesei şi fiind primiţi de mulţi
te. Încredinţându-se de sus, egumenul asceţi de acolo, călătorii au aflat de la ei şi
l-a binecuvântat pe râvnitorul şi înţelep- cele despre Simeon şi Ioan, spunân-
tul Paladie la acest drum bineplăcut lui du-li-se şi că dacă nu ar fi avut binecu-
Dumnezeu, dându-i ca însoţitori pe alţi vântarea egumenului, nicidecum nu le-ar
doi fraţi încercaţi din obşte, după obi- fi descoperit nimic, deoarece este ştiută
ceiul călugăresc, care îi sfătuieşte pe fraţi asprimea celor doi nevoitori care nu vo-
să nu călătorească singuri, pentru a fi iesc să primească la ei pe străini, fiind şi
mai adăpostiţi de uneltirile cele de multe această înţelegere între pustnicii de aici,
feluri ale ispititorului. ca să nu vestească degrabă unii despre al-
Cei trei călugări erau însoţiţi şi de ţii decât dacă se va arăta vreo deo-sebită
un mirean evlavios, om bogat şi cinstit, nevoie. Părintele Ioan, aflând că cei veniţi
care făcea multă milostenie în Lavra sunt din Lavra Cuviosului Gherasim şi că
Cuviosului Gherasim şi la pustnicii de vin cu închinăciune de la cinstitul egu-
prin împrejurimi. Rămăsese văduv de men Nicon, s-a bucurat nespus şi a petre-
timpuriu şi arăta dorinţă arzătoare de cut câteva zile cu oaspeţii, întrebând de-
a deveni călugăr. Cunoscând însă că spre vieţuirea în obşte, despre sănătatea
această dorinţă i se trage din întristarea şi nevoinţele cinstitului stareţ, din mâini-
firească pe care o suferea după pierde- le căruia primise schima monahicească.
rea soţiei, părinţii l-au sfătuit să mai Fiind rugat să povestească despre pe-
aştepte puţin, ca nu cumva, tămăduind trecerea lui în pustie cu părintele Sime-
timpul rana sufletului, odată cu aceas- on, părintele Ioan, smerindu-se, n-a voit
ta să i se stingă şi dorul de călugărie. să spună nimic despre sine, ci, întorcând
Aşa că bărbatul se mulţumea să cerce- vorba, povestea cu multă aprindere de-
teze călugării şi să primească sfaturile spre părintele Simeon, numindu-l înger
lor, până când Domnul îşi va arăta voia şi nu om. Aşa a aflat Paladie şi cei ce îl
Sa cu el în chip mai desluşit. însoţeau despre luptele cele mai presus
73 74
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
de fire ale părintelui Simeon. Căci aces- până s-a risipit cu totul putoarea cea dia-
ta, fiind luptat cumplit de dracul curviei, volească şi cunoscând din aceasta că
de multe ori umbla prin pustie ca un ne- Dumnezeu a iertat păcatul său, a venit şi
bun, nemâncând, nedormind şi nici mă- a povestit prietenului Ioan ceea ce a păţit.
car aşezându-se, până la o săptămână şi Povestind părintele Ioan lucruri unul
mai mult. mai minunat decât altul despre părintele
Deci le-a istorisit lor avva Ioan şi ur- Simeon, a zis şi aceasta, că măsura la ca-
mătoarea întâmplare. Şezând odată pă- re se află acela acum este mai mare decât
rintele Simeon în chilia sa şi fiind luptat se putea înţelege din faptele ce erau la
cumplit de amintiri, a auzit afară scân- arătare. Şi le-a povestit părintele Ioan
cete de femeie şi, ieşind, a văzut stând despre tânguirea pe care o avea Simeon
pe o piatră o fecioară din Edessa, cu care încă din tinereţe pentru întreaga lume şi
părinţii lui voiau să-l însoţească. Minu- pentru dragostea lui neînţeleasă faţă de
nându-se cum de a putut aceea să stră- tot omul. Această pornire a sufletului lui
bată pustia şi să vină până la el, a intrat Simeon se învecina uneori cu nebunia şi
Ioan nu de puţine ori rămânea în nedu-
în vorbă cu ea şi, făcându-i-se milă de la-
merire din pricina unor cuvinte pe care
crimile ei, a luat-o înăuntru, cu gând să
le zicea Simeon, cum că Dumnezeu are
o hrănească şi să o trimită înapoi. Dar,
lucrare cu tot omul şi caută şi la inima
de îndată ce au intrat în chilie, s-a aprins
desfrânatelor din piaţă de multe ori mai
parcă tot trupul lui şi, întunecându-i-se degrabă decât la un pustnic. Nedumeri-
mintea ca printr-un fel de amorţeală fier- rea lui Ioan a depăşit orice măsură
binte, îndată s-a văzut cu ea jos, socotind atunci când, în una din zile, Simeon a
că a şi început să săvârşească păcatul. venit la el şi i-a zis că el pleacă în cetate
Însă îndată fata s-a făcut nevăzută şi chi- să mântuiască şi pe alţii, că aici se mân-
lia i s-a umplut de o putoare nesuferită. tuieşte numai pe sine. Cunoscând îndâr-
Iar el, înţelegând că a fost batjocorit de jirea cu care se ascundea Simeon de oa-
diavol, a rămas în chilie, nici mâncând, meni – căci pe cât de mare era focul ini-
nici dormind, ci plângând păcatul său mii lui iubitoare spre a milui pe toată lu-
75 76
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
mea, pe atât fugea şi se ascundea, do- rinte Simeoane, oare nu se vatămă min-
rind să înăbuşe în sine un alt foc, cel al tea ta de la toate acestea?” Iar părintele
patimilor – şi ştiind despre luptele pe Simeon i-a zis: „Cu adevărat, frate Ioane,
care le avea de la trup, Ioan a socotit că precum este un lemn între lemne, aşa şi
Simeon a fost înşelat de diavol şi că trupul meu între acestea, iar mintea mea
acum la bătrâneţe îşi va pierde cununa este pururea la Dumnezeu”. Şi venin-
ostenelilor sale. În multe chipuri a încer- du-şi în fire părintele Ioan, a înţeles că
cat să-l înduplece părintele Ioan pe Si- părintele Simeon a primit de la Dumne-
meon, zicându-i că nu s-a mai pomenit zeu darul nepătimirii, nespunând nimă-
ca un pustnic să meargă să mântuiască nui nimic, din multa lui smerenie. De
oamenii din cetate şi că aceasta poate fi aceea zicea părintele Ioan că măsura pă-
numai o lucrare a vicleniei diavoleşti rintelui Simeon cea de acum este mai
pentru a-l arunca în păcate, dar Simeon, mare decât cea pe care o ştia el pe când
luându-şi rămas bun, a plecat să împli- vieţuiau împreună în pustie.
nească ceea ce şi-a pus în gând. După o Aflând lucruri atât de minunate de la
vreme, auzind cele despre Simeon, cum părintele Ioan, Paladie şi însoţitorii săi
că şi-a ieşit din minţi şi că umblă cu des- au venit în cetate, în nădejdea că se vor
frânatele şi cu beţivii, mult s-a mâhnit învrednici să-l cunoască şi pe minunatul
părintele Ioan şi, punându-se la rugăciu- Simeon. Părintele Ioan i-a învăţat să nu
ne, cerea miluirea şi întoarcerea la pocă- spună în cetate nimănui nimic din cele
inţă a prietenului său Simeon. Deci, despre Nebunul Simeon, pentru că
aflându-se el în mare întristare şi rugân- aceasta ar fi împotriva voii lui, iar voia
du-se în chilia sa, a căzut într-un somn sfinţilor este şi voia lui Dumnezeu.
uşor şi l-a văzut parcă pe părintele Sime- Acum cei patru oaspeţi se apropiau
on stând pe un scaun înfrumuseţat, iar de Biserica Tuturor Sfinţilor, după ce vă-
în jurul lui femei jucând, măscărici şi oa- zură şi alte câteva biserici din oraş, înso-
meni de tot felul împingându-l şi neiz- ţiţi de diaconul Ioan, care se arăta cu
butind să-l urnească de pe scaun. Atunci multă dragoste faţă de toţi.
Ioan, mirându-se foarte, a întrebat: „Pă-
77 78
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
81 82
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
nii în parte bărbătească şi parte femeias- – Dar oare n-ai zis că s-a luat de la ti-
că, pentru că patima aceasta s-a luat de ne orice luptă, părinte? Pentru ce să mai
la mine. vegheze inima ta şi pentru ce să mai lup-
– Dar, oare, la aceasta ajungând, era te? Nu înţeleg...
nevoie să părăseşti vieţuirea ta şi să vii – E, părinte, o luptă rămâne până în
în mijlocul desfrânatelor şi măscăricilor, ultima clipă, chiar şi după ce vom birui
ca să te batjocoreşti ca unul care nu ar toate patimile şi pe înseşi duhurile cele
avea minte? Lucrul acesta nu-l înţeleg necurate.
eu, părinte Simeoane, şi, de voieşti, lă- – Care este aceasta, părinte, că nu ştiu?
mureşte-mă şi pe mine ce tâlc are aceas- – Lupta slavei deşarte, pentru că aceas-
tă alegere a ta? ta este singura patimă care se hrăneşte
– E, părinte, nu prea mă încred eu în din virtuţi şi, cu cât înaintează mai mult
odihnă şi bucurie atâta timp cât sunt în omul pe calea desăvârşirii, cu atât mai
trup şi câtă vreme nu s-a auzit sentinţa multe pricini are să fie ispitit de slava
Judecătorului. Eu, părinte, după cum deşartă. Cu adevărat, pe când eram lup-
ţi-am zis, în toţi anii aceştia în mare răz- tat de patimile trupului, nu avea mintea
boi şi luptă m-am aflat, încât s-au obiş- mea nici o pricină de înălţare, dar după
nuit şi sufletul, şi trupul meu pururea să ce m-am văzut ajuns la odihnă şi dacă a
vegheze şi să aştepte lovituri şi bătăi de îngrădit Dumnezeu cu harul Său până şi
la duhurile necurate şi de la fire. Iar da- răutatea diavolilor, ca să nu mai aibă în-
că m-am văzut eu în puţină odihnă, deşi drăzneală asupra mea, m-am temut ca
de la Dumnezeu s-a făcut aceasta, m-am nu cumva să se înalţe mintea mea, ştiind
temut ca, din prea multa pace şi bucurie, că şi alţii până la mine, la măsuri mai
să nu ajung cumva în moleşeală şi să nu mari fiind, mândrindu-se, au căzut. Căci
se dezveţe inima mea de luptă şi să mă m-am gândit la îngerul cel ce a fost lu-
prăbuşesc la urmă de tot, căzând de pe minos oarecând, care în lumina dumne-
vârful muntelui pe care m-a aşezat zeiască fiind şi de nici o patimă sau înti-
Dumnezeu. năciune trupească nefiind atins, pentru
85 86
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
un singur gând de mândrie s-a prăbuşit urmă şi răstignit pentru noi. Iar durerea
în adâncuri. Atunci am hotărât să vin bătăilor îmi descoperă adâncimea dra-
aici, ca, făcându-mă pe mine nebun, prin gostei dumnezeieşti. Iată la ce mă gân-
batjocorirea oamenilor, să se smerească desc, părinte, şi crede-mă că nu am
puţin mintea mea şi aşa să petrec şi eu atunci pricină să mă mânii, ci, umilin-
pururea veghetor. Şi cu adevărat aflu du-mă, mă rog pentru mine şi pentru în-
pricină de smerenie în toate acestea, căci, treg neamul omenesc care atât de mult
dacă dracii se tem de harul lui Dumne- s-a îndepărtat de la dragoste.
zeu şi nu îndrăznesc, oamenii nu se tem – Dar oare nu te temi, părinte, că prin
şi pururea se găseşte cineva care să mă nebunia aceasta sminteşti pe unii şi vei
batjocorească sau să mă bată, aducând da răspuns înaintea lui Dumnezeu pen-
prin aceasta mult bine sufletului meu. tru ei?
– De ce este atât de rea slava deşartă, – O, părinte, dar ce alte nebunii fac eu
părinte? decât cele pe care le fac şi ei? Dacă um-
– Pentru că nu are în sine adevăr. blu uneori gol, oare nu se dezbracă ei de
– Ce înseamnă asta? fiecare dată când săvârşesc păcatul? Oa-
– Adică omul cuprins de slava deşartă re nu goliciunea altora o poftesc? De ce,
trăieşte în închipuirile sale şi din pricina dar, se smintesc atunci când mă văd pe
asta nu vede adevărul. Slava deşartă se mine gol? Iar dacă vorbesc vorbe fără de
bucură de sine şi nu are putere să se bu- socoteală, oare nu aşa vorbesc şi ei, spu-
cure de celălalt, de aceea ea este un pă- nând minciuni şi jurând strâmb unii îm-
cat împotriva dragostei. potriva altora? Şi, dacă mă prefac că mă
– Părinte, dar la ce te gândeşti când te năpustesc asupra unui cerşetor ca şi
bat ceilalţi? Oare nu te mânii? mine, oare nu sunt ei mânioşi şi duc răz-
– Cu adevărat, părinte, abia acum am boaie unii împotriva altora? Aceasta îţi
început să înţeleg puţin din taina jertfei spun, părinte, că nimic altceva nu fac eu
Mântuitorului pe Cruce, că nevinovat fi- decât ceea ce fac oamenii, şi de aceea mă
ind, a primit să fie bătut şi scuipat, iar la port aşa, ca ei să se vadă în nebuniile
87 88
NEBUNUL
89
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
91 92
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
93 94
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
95 96
NEBUNUL
97
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
99 100
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
totul nevestei. Aceasta, după ce l-a certat care nu cred în minuni se vor îndrăci.
cu multă aprindere – zicându-i că ea de După aceea, vorbind despre puterea pe
la început a ştiut că aşa stau lucrurile şi care a dat-o Hristos apostolilor asupra
că numai el a fost cel care s-a împotrivit duhurilor necurate, zise că, de se îndoieş-
şi i-a stricat şi ei minţile – , fiind a doua te cineva că un om are putere asupra dra-
zi duminică, spuse totul în biserică, zi- cilor, trebuie să ştie că dracii nu se tem de
când că un lucru ca acesta nu mai poate oricine, căci cei ce îndrăznesc să se roage
fi tăinuit şi că ea se gândeşte mai întâi de împotriva lor fără să aibă putere de sus
toate la osânda sufletelor celor care au sunt sfâşiaţi de draci, aşa cum arată Scrip-
batjocorit pe nedrept un sfânt al lui tura. Deci, îndârjindu-se peste măsură şi
Dumnezeu. crezând că nu toţi au înţeles că vorbeşte
Zvonul ajunse şi la diaconul Anasta- despre sine, a zis şi aceste cuvinte, că altă
sie. Faptul că Nebunul reintrase în gura cale nu vede ca să arate adevărul decât ca
lumii ca un sfânt îi zădărnicea osteneala dracul care a ieşit din fată să intre în cel
de atâta vreme. E adevărat că Doamna care minte. Încheind predica, diaconul
cu pricina se purta ca şi cum ar fi uitat şi-a făcut semnul crucii şi, slobozind po-
totul, totuşi Anastasie aştepta în orice porul, a intrat în altar să se dezbrace.
clipă să fie dat în judecată şi să fie pus să Însă de îndată ce şi-a scos sfintele veş-
întoarcă banii. Această aşteptare îl neli- minte, Anastasie s-a lăsat la pământ şi,
niştea atât de mult, încât începu să se- punându-se în patru labe, începu să la-
mene cu un om bolnav, strigând de mul- tre şi să zbiere prin sfântul altar.
te ori fără pricină la cântăreţi şi la oame- Paraclisierul şi câţiva cântăreţi, speri-
nii din biserică. Anastasie devenea cara- indu-se şi pricepând că pe Anastasie l-a
ghios, deoarece mai toate predicile lui ajuns blestemul cu care s-a blestemat, au
erau despre draci, despre minuni şi de- început a-l însemna cu semnul crucii şi
spre răutatea oamenilor. a-l stropi cu agheazmă. Dar, văzând că
În una din zile, râvna lui ajunse atât de Anastasie mai rău se îndrăceşte, l-au în-
departe, încât începu să spună că toţi cei şfăcat cu toţii şi cu greu l-au târât în scle-
101 102
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
pul bisericii, gândind să cheme preoţii Sculându-se aşadar toţi cei de faţă şi
să facă rugăciune pentru el. Cei ce se ru- închinându-se de mai multe ori, au înce-
gau acum pentru Anastasie erau peste put a cânta tropare şi a blestema pe drac
măsură de speriaţi, căci, ştiind că toţi au cu multă îndârjire, aşa încât sclepul s-a
mărturisit împotriva Nebunului şi l-au umplut de urlete şi izbituri ca în iad. De-
şi bătut, fiecare aştepta că se va îndrăci odată, diavolul, care până atunci răs-
şi el din clipă în clipă. pundea cu obrăznicie, a început a zbiera
Anastasie petrecu în sclep toată ziua, şi a striga: „Plec! Plec! O, nesuferiţilor,
urlând şi ameninţând pe cei ce încercau dar să nu credeţi că din pricina voastră
să-i facă bine. Pentru că devenise turbat, ies! Simeon se roagă acum pentru ierta-
a fost prins în lanţuri. Până în seară el rea celor care i-au făcut rău şi focul lui
devenise de nerecunoscut, schimonosin- mă arde!” După aceea, strigând ca un
du-i-se faţa şi slobozind spume, care îi animal lovit: „Nu eşti drept, Hristoase,
curgeau până pe piept. Cântăreţii şi cite- căci acesta singur pe sine s-a închinat
ţii dădură fuga după preot, dar rugăciu- mie cu jurământ!” –, diavolul îl trânti pe
nea acestuia parcă mai rău îl îndrăcea pe Anastasie la pământ şi, umflându-l în-
bietul Anastasie. Până la urmă, lăsân- grozitor, îl dezumflă îndată, lăsându-l
du-l pe bolnav mai mult mort decât viu, fără simţire.
uns din cap până în picioare cu ulei sfin- Nu mult după aceasta, Anastasie stă-
ţit şi tăvălit prin praf, preotul se pregăti tea pe o lespede în spatele bisericii, fără
să plece, zicând că numai Dumnezeu să spună nimic, iar citeţul îi povestea
poate să-l izbăvească pe Anastasie din- exaltat despre toate, aşa cum se petrecu-
tr-o îndrăcire ca aceasta. Atunci unul din seră. Fiind trecut de miezul nopţii şi
citeţi, care se temea foarte tare de draci, vrând toţi să plece pe la casele lor, Anas-
gândind că el este următorul care se va tasie ceru să fie lăsat în pace, zicând că
îndrăci, l-a rugat pe preot să facă o ulti- acum este bine. Rămas singur, el mai ză-
mă rugăciune, căci, apropiindu-se mie- bovi o vreme pe lespedea de piatră, apoi,
zul nopţii, este ştiut că rugăciunile sunt ridicându-se brusc, o porni cu paşi gră-
mai arzătoare. biţi pe uliţele oraşului.
103 104
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
105 106
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
bani, părinte! Eu am făcut lucruri gro- re este ca şi cel mai mic, slujind tuturor
zave înaintea lui Dumnezeu! Şi ceea ce se spre mântuire, şi peste toţi şi peste toate,
spune despre mine şi despre femeia ace- Hristos.
ea, şi acelea sunt adevărate, părinte! – Şi nici că ar fi draci nu am crezut, ci
– De vreme ce te-ai îmbrăcat cu harul văzând pe cei ce se chinuiesc, gândeam
lui Dumnezeu, pe acesta nimeni nu mai că sunt prinşi de vreo boală sufletească
poate să ţi-l ia înapoi, părinte. sau că, pierzându-şi minţile, se prefac.
– Nu, părinte Simeoane! Că eu şi al- De aceea îi nesocoteam şi de multe ori
tele mai mari decât acestea am făcut! Eu, pe mulţi cu blesteme i-am legat, nesoco-
părinte, de multe ori după Sfânta Litur- tind puterea cuvântului şi a harului ce
ghie, nevrând a mă împărtăşi după oa- este asupra mea. Eu, părinte, de multe
menii săraci, am aruncat cinstitul Trup şi ori am luat bani de la oamenii aflaţi în
Sânge al lui Hristos ca pe o rămăşiţă de necazuri, fără să mă rog pentru ei, iar
mâncare oarecare, pentru că nici nu cre- acum, ştii şi tu că am luat banii de la
deam că acestea sunt ceea ce sunt, ci doamna aceea pentru o tămăduire pe
doar pâine şi vin obişnuit. care nu eu am săvârşit-o, ci am minţit şi
– Acestea, părinte, din neştiinţă le-ai m-am făcut pe mine mai ticălos decât
făcut, pentru că nu aveai credinţă în toţi oamenii.
Dumnezeu. – Lasă acum, părinte, că toate acestea
– Nici în Dumnezeu n-am crezut, pă- din împietrirea inimii le-ai făcut, dar
rinte, ci harul diaconiei l-am luat la sfa- acum, că s-a milostivit spre tine Hristos,
tul doamnei aceleia, gândind că voi pu- şi te-a luminat cu lumina credinţei, des-
tea ajunge şi la scaunul episcopiei, vă- coperindu-ţi ţie tainele Sale, păzeşte-te
zându-mă de multe ori stăpân peste mo- să nu mai faci ceea ce tu însuţi ai cunos-
şiile bisericii şi stăpânind ca un împărat cut că nu este bine.
peste credincioşi. – O, nu, părinte! Că nu mai voiesc să
– Între noi, părinte, nimeni nu stăpâ- mă întorc în sfântul altar şi să nu-mi mai
neşte ca stăpânitorii lumii, ci cel mai ma- fie mie să îmbrac veşmintele diaconeşti!
107 108
NEBUNUL
109
IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
111 112
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
buni şi zicând că au auzit îngeri cân- trimisese în viaţa lui ticăloasă, ca să-l
tând în grajd. binecuvânteze.
Toate acestea au ajuns până la diaco- Negăsind pe nimeni la grajduri, Ioan
nul Ioan, care se afla acum într-o întris- rămase vreme îndelungată pe piatra de
tare cumplită. Acesta se căia că nu avu- la uşa unde dormise Caliopi, dar în
sese curaj să-l oprească pe Nebun când îl cele din urmă, răpus de oboseală şi în-
văzuse în uliţă din pricina ruşinii chinui- tristare, se duse şi se culcă în grămada
toare care îl făcu să treacă pe alături, ca de paie, hotărând că mai bine este să
şi cum nu l-ar fi văzut. Acum Ioan venea moară acolo decât să ducă o viaţă atât
de câteva ori pe zi prin faţa Bisericii Tu- de ticăloasă.
turor Sfinţilor, căutându-l pe Nebun. Nu adormi însă bine, când uşa se des-
Hotărî că dacă părintele Simeon îl va ier- chise şi în grajd intră Nebunul Simeon.
ta, el îl va aduce acasă şi îl va ţine la sine Ioan se ridică în coate, mirat de ceea ce-i
până la moarte. vedeau ochii. Simeon era îmbrăcat în-
Întristarea diaconului o înmulţea şi tr-un hiton alb, cu o glugă mică pe cap,
ocările nevestei sale, care îl numea ne- legată sub bărbie, ca la copiii mici. Cel
credincios şi om fără inimă, din pricină mai mult s-a minunat Ioan de barba lui
că a alungat din casă un sfânt al lui Simeon, care acum era albă şi pieptănată
Dumnezeu. frumos.
Ieşind după o astfel de ceartă din ca- – Ce este aceasta, părinte Simeoane? –
să, Ioan porni abătut pe uliţele oraşu- îl întrebă mirat Ioan.
lui, gândind că se va duce el însuşi la – Ce anume, părinte Ioane?
grajduri şi va sta acolo până va veni Si- – Ţi-ai pieptănat barba!
meon. Pe drum, se gândi la zădărnicia – Da.
în care îşi petrecuse viaţa şi, cuprins de – Şi e mai deasă!
o mare deznădejde, îşi zise că degeaba – E, aşa era.
se născuse, de vreme ce alungase de la – Şi te-ai îmbrăcat în hiton alb! De un-
sine un sfânt pe care Dumnezeu i-l de ai acest hiton, părinte?
113 114
NEBUNUL IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI
– E, e al meu, dar l-am ţinut deoparte de parcă abia atunci s-ar fi trezit cu ade-
până acum. vărat, Ioan îşi dădu seama de ce a zis bă-
– Părinte, oare o să vii aşa în oraş, să trânul că nu va mai veni în oraş şi, aşe-
te vadă toţi? zându-se pe piatră, căzu într-un fel de
– Nu, nu mai vin în oraş, părinte. visare în care parcă îşi văzu întreaga sa
Apoi, scoţând din sân o pâinişoară ro- viaţă.
tundă, bătrânul Simeon se apropie de Un scârţâit care se auzi nu departe îl
diaconul Ioan. făcu pe Ioan să se ridice speriat. Întor-
– Eşti necăjit, părinte Ioan? cându-şi capul, el văzu pe cineva ieşind
– Da, sunt foarte necăjit, părinte. din grajd. Uitându-se mai bine, diaconul
– Părinte – zise bătrânul, frângând îl recunoscu pe Calu, circarul mătăhălos,
pâinea în două –, hai, ia şi mănâncă şi tu care dosea ceva în sân. Gândind că circa-
cu mine, şi nu mai fi necăjit. rul a găsit sacul cu bani, Ioan se făcu a
Ioan luă jumătatea de pâine pe care nu-l vedea şi, ridicându-se, porni încet
i-o dăduse bătrânul Simeon, dar atunci spre oraş.
auzi uşa scârţâind şi, deschizând ochii, Calu îl privea nedumerit. Fără să zi-
văzu că afară este amiază şi că el este că nimic, se grăbi să-l ajungă pe diacon
singur în grajd. Se ridică şi privi încurcat din urmă. Ajungând în dreptul lui,
în jur. Văzduhul mirosea a mirodenii şi Calu încetini pasul şi, continuând să
a tămâie, şi el îşi aminti că acesta este meargă în tăcere, trăgea cu ochiul la ju-
mirosul neobişnuit pe care îl simţea une- mătatea de pâine pe care acesta o ţinea
ori în camera unde a stat, pe când era în mână.
bolnav, bătrânul Simeon. Diaconului îi părea că circarul este
Ieşind abătut afară, Ioan înţepeni în atât de abătut, încât chiar dacă s-ar apro-
faţa uşii. Pe piatra pe care şezuse găsi ju- pia cineva să-i tragă o palmă, el tot nu
mătatea de pâinişoară. Când o luă în l-ar băga în seamă.
mână, văzu că este caldă şi miroase a Cei doi merseseră fără să-şi spună
mirodenii şi a tămâie. Venindu-şi în fire, vreun cuvânt până la intrarea în oraş.
115 116
NEBUNUL
117 118
DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu nr. 36, sector 3,
031216, Bucureşti
Tel.: 021-320.61.19; fax: 021-319.10.84
e-mail: editura@sophia.ro
www.sophia.ro
Vă aşteptăm la
LIBRĂRIA SOPHIA
str. Bibescu Vodă nr. 24,
040152, Bucureşti, sector 4
(lângă Facultatea de Teologie)
tel. 0722.266.618
www.librariasophia.ro
119