Frumuse]ea [i sublimitatea preo]iei cre[tine

Gheronda Iosif Vatopedinul

DIALOGURI LA ATHOS

Traducere din limba greac\ [i note de Nicu[or Deciu

Carte tip\rit\ cu binecuvântarea

~naltpreasfin]itului
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

DOXOLOGIA
Ia[i, 2012

3
 Pr. prof. dr. Ioan C. TE{U

Traducere realizat\ dup\ originalul din limba greac\ cu titlul:

Gevronto" Iwshvf Batopaidinouv Suzthvsei" ston vAqwna

Edi]ia apare cu acordul [i binecuvântarea

Sfintei Mari M\n\stiri Vatoped care de]ine
[i drepturile duhovnice[ti asupra textului.
men Cre]u
Tehnoredactor: Alina Andrei
Design copert\: Ana Maria Chiribu]\
Prelucrare imagini: Mariana Cojocaru
DTP: Leonard Lunguleac

Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I

Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694
www.doxologia.ro, E-mail: editura@doxologia.ro

© DOXOLOGIA
ISBN: 978-606-8271-49-1

2
 Frumuse]ea [i sublimitatea preo]iei cre[tine

Cuprins

Prolog ............................................................................................ 9
Zidirea [i c\derea omului .......................................................... 12
1. De ce a zidit Dumnezeu lumea [i pe om? .............................. 12
2. Cum tr\ia omul în Rai? ......................................................... 13
3. Care a fost cauza c\derii omului? ......................................... 13
4. De ce s-a dat prima porunc\ protop\rin]ilor? ...................... 15
5. De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut
c\derea lui Adam, nu a împiedicat-o? ....................................... 15
6. Ce este p\catul str\mo[esc [i care sunt
urm\rile lui? ............................................................................... 16
7. Care sunt însu[irile specifice
[i puterile sufletului omenesc? ................................................... 19
8. Ce este vederea duhovniceasc\ a lui Dumnezeu? ................ 20
9. Cine este diavolul [i cum lucreaz\? ...................................... 21
10. Ce este dreptatea dumnezeiasc\
[i cum se aplic\ aceasta? ........................................................... 24
11. Ce este Pronia dumnezeiasc\
[i cum „se manifest\” în via]a noastr\? .................................... 28
Patimile, bolile sufletului .......................................................... 32
1. Ce sunt patimile [i care este cea mai mare
dintre ele? ................................................................................... 32
2. Ce sunt pl\cerile? Care sunt nevinovate
[i care vinovate? ......................................................................... 33
3. Ce este binele [i r\ul [i cum lucreaz\? ................................. 36
4. Cum se face c\ Domnul într-un loc zice:
„Nu judeca]i”, iar în altul: „Judeca]i judecat\ dreapt\”
(Ioan 7,24)? ................................................................................. 37

5
 Pr. prof. dr. Ioan C. TE{U

5. Cum poate fi vindecat\ firea bolnav\

care cade cu u[urin]\ în osândire? ............................................ 38
6. Ce este nesim]irea potrivit P\rin]ilor Bisericii? ................... 40
7. Cât de mult vat\m\ mânia [i care sunt cauzele
care o provoac\? ......................................................................... 41
8. Ce este calomnia (clevetirea) [i de ce
trebuie s\ o suport\m? .............................................................. 43
Via]a monahal\ .......................................................................... 45
1. Ce este monahul [i cum poate s\ în]eleag\
cineva dac\ i se potrive[te via]a monahal\? ............................. 45
2. Care este adev\ratul ucenic ascult\tor? ............................... 49
3. Ce este lep\darea? ................................................................. 51
4. Ce sunt gândurile (logismoi), care este cauza ce le provoac\,
cum îl influen]eaz\ pe om [i cum se lupt\ împotriva lor?
Este posibil s\ înceteze vreodat\? .............................................. 52
5. Ce este r\zboiul nev\zut? ...................................................... 53
6. Care este lupta (nevoin]a) interioar\
a unui monah? ............................................................................ 54
7. Care este deosebirea dintre lupta (nevoin]a)
cu care se confrunt\ monahii [i cea a oamenilor
care tr\iesc în lume? .................................................................. 55
8. Ce înseamn\ cur\]ia „inimii”
[i cum se dobânde[te aceasta? .................................................... 56
9. Ce sunt ispitele (încerc\rile)
[i care este scopul lor? ................................................................. 58
10. Ce este paternitatea duhovniceasc\? .................................. 60
11. Cum „p\timesc cele dumnezeie[ti”
adev\ra]ii monahi? ..................................................................... 63
12. Ce sunt proorociile [i de ce nu se fac clare
în privin]a timpului? .................................................................. 65
13. Ce este akedia (negrija)
[i cum poate fi înfruntat\? .......................................................... 68
14. Ce este nep\timirea? Poate cineva
s-o dobândeasc\ pe aceasta, dac\ voie[te? ................................ 70
15. Ce este harul dumnezeiesc?
Este cu putin]\ a fi descris (cuprins) acesta? ............................ 72

6
 Frumuse]ea [i sublimitatea preo]iei cre[tine

Calea poc\in]ei ........................................................................... 74

1. Ce este botezul [i de ce ne botez\m? ..................................... 74
2. Unde duce adev\rata poc\in]\? ............................................. 75
3. Care sunt mijloacele practice care conduc
[i contribuie la f\ptuirea poc\in]ei? ........................................... 77
4. De ce este necesar\ spovedania? ............................................ 79
5. Ce este plânsul [i care este folosul lui
pentru credincios? ....................................................................... 81
6. Ce este credin]a? ..................................................................... 84
7. Care este leg\tura dintre curaj [i credin]\? .......................... 86
8. Ce este rug\ciunea, care sunt elementele ei definitorii
[i care roadele ei? ........................................................................ 89
9. Ce este rug\ciunea min]ii [i de ce se nume[te astfel?
Cum poate fi dobândit\? ............................................................. 91
10. Ce este „neru[inarea cea de laud\”? .................................... 96
11. Cum se face cunoscut\
în om voia dumnezeiasc\? .......................................................... 97
12. Care sunt însu[irile omului în]elept (priceput)? ............... 100
13. De ce uneori harul lui Dumnezeu
bate la u[a unor oameni nep\s\tori [i indiferen]i? ................. 101
14. Ce este simplitatea cea „întru Hristos”? ............................ 102
15. Ce este smerenia? ................................................................ 103
16. Care sunt cele mai practice
moduri de comportare care duc la smerenie? .......................... 105
17. Ce este blânde]ea [i care este „p\mântul”
pe care îl vor mo[teni cei blânzi? ............................................. 106
18. Ce este milostenia [i cum se pune în lucrare? .................... 108
19. De ce oamenii virtuo[i, care sunt prietenii
lui Dumnezeu, sunt prigoni]i [i în timp ce
sunt prigoni]i se bucur\? .......................................................... 112
20. Ce sunt „schimb\rile” în via]a duhovniceasc\? ................. 113
C\s\toria [i familia ...................................................................115
1. Care este în]elesul tainei c\s\toriei? .................................. 115
2. Cum se va realiza aceast\ unitate? .................................... 116

7
 Pr. prof. dr. Ioan C. TE{U

3. „B\rbatul este cap al femeii”, spune Apostolul Pavel.

Ce în]eles are aceast\ fraz\? .................................................... 127
4. Ce spune Sfântul Ioan Gur\ de Aur
despre manifestarea iubirii b\rbatului fa]\ de femeia sa? ..... 129
5. O povestire adev\rat\. O pild\ vie de so] autentic ............. 131
Culegere filocalic\ .....................................................................134
Folosul primit de la ispite ......................................................... 134
Patimile, bolile sufletului ......................................................... 140
Via]a monahal\ ......................................................................... 150
Calea poc\in]ei .......................................................................... 166
Rug\ciunea ................................................................................ 182
Dragostea ................................................................................... 187
C\s\toria [i familia ................................................................... 192

8
 Dialoguri la Athos

„Îng\dui]i-v\ unii pe al]ii în iubire” (Efeseni 4,2),

„Nimeni s\ nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproa-
pelui” (1 Corinteni 10,24), „Oricui î]i cere, d\-i; [i de
la cel ce ia lucrurile tale nu cere înapoi” (Luca 6,30),
„Iubi]i pe vr\jma[ii vo[tri, ruga]i-v\ pentru cei ce v\
vat\m\ [i v\ prigonesc” (Matei 5,44), „Toate câte
voi]i s\ v\ fac\ vou\ oamenii, asemenea [i voi s\ fa-
ce]i lor” (Matei 7,12), „Binecuvânta]i [i nu bleste-
ma]i” (Romani 12,14).

8. Ce este calomnia (clevetirea)

[i de ce trebuie s\ o suport\m?

Calomnia este cel mai groaznic spectru al urii [i

r\ut\]ii, cea mai dureroas\ traum\ pentru cel ce o
suport\. Calomnia este arma defensiv\ a inferiori-
t\]ii. Pentru c\ nu poate s\-[i acopere propria goli-
ciune [i meschin\rie, omul încearc\ s\-i întunece pe
cei ce se afl\ mai sus, crezând c\ astfel se va îndrept\]i.
Întrucât este o uneltire mincinoas\ [i viclean\,
constituie cea mai grea traum\ pentru acela care o
p\time[te. Cu dreptate proorocul David, adresându-se
lui Dumnezeu, spune: „Izb\ve[te-m\ de clevetirea oa-
menilor, [i voi p\zi poruncile Tale” (Psalmi 118,134).
Vr\jma[ul diavol cunoa[te chinul [i durerea, pe care
le provoac\ aceast\ r\utate [i o folose[te împotriva
celor ce se lupt\ împotriva lui cu putere. Scopul s\u
este acela de a face s\ cedeze r\bdarea acestora. A
folosit-o chiar [i împotriva Domnului nostru, prin
mijlocirea fariseilor.

43
 Gheronda Iosif Vatopedinul

Cât prive[te r\utatea [i viclenia, calomnia (cle-

vetirea) de]ine primul loc în catalogul r\ut\]ii. De-
]ine îns\ primul loc [i în catalogul demnit\]ii [i al
vie]ii îmbun\t\]ite. C\ci folosul pe care îl pricinu-
ie[te întrece r\splata pentru atotcuprinz\toarea
iubire de osteneal\.
Doar harul [i acoper\mântul iubirii dumnezeie[ti
pot s\ duc\ aceast\ povar\ a nedreptei calomnii. Cre-
dinciosul s\-L aib\ ca pild\ pe Domnul nostru, Care
i-a iertat pe calomniatorii cei îndr\ci]i. „P\rinte,
iart\-le lor, c\ nu [tiu ce fac” (Luca 23,34). To]i cei
care au ridicat aceast\ cruce foarte grea au câ[tigat
[i „fericirea” pe m\sur\: „Ferici]i ve]i fi voi când v\
vor oc\rî [i v\ vor prigoni [i vor zice tot cuvântul
r\u împotriva voastr\, min]ind din pricina Mea”
(Matei 5,11).
În calitate de purt\tori [i urm\tori ai iubirii, pri-
mim [i îndur\m aceast\ plag\ diavoleasc\, avân-
du-L pe Domnul drept pild\; [i înv\]\m c\ „plata
noastr\ mult\ este în ceruri” (Matei 5,12).

44
 Dialoguri la Athos

VIA}A MONAHAL|

1. Ce este monahul [i cum poate s\ în]eleag\

cineva dac\ i se potrive[te via]a monahal\?

„În privin]a aceasta avem multe de vorbit [i lu-

cruri grele de tâlcuit, pentru c\ voi v-a]i f\cut greoi
la auz.” (Evrei 5,11) Încep r\spunsul împrumutând
cuvintele Apostolului Pavel. Domnul nostru ne tâl-
cuie[te foarte limpede una din principalele noastre
datorii: „Fi]i des\vâr[i]i, precum Tat\l vostru Cel
ceresc des\vâr[it este” (Matei 5,48). Iar iudeului care
a întrebat cum s\ devin\ des\vâr[it i-a r\spuns:
„Dac\ voie[ti s\ devii des\vâr[it, du-te, vinde averea
ta, d\-o s\racilor; dup\ aceea, vino [i urmeaz\-mi,
luându-]i crucea ta” (vezi Matei 19,21). Sunt multe
pasajele din Sfânta Scriptur\ care m\rturisesc voia
„dup\ binevoire” a lui Dumnezeu pentru via]a cea mai
des\vâr[it\ „în Hristos”. Îns\ mai mult decât orice
porunc\ [i îndemn este pilda Domnului nostru, Care
a înf\]i[at prin fapt\ modul [i calea des\vâr[irii:
„A[adar, oricine dintre voi care nu se leap\d\ de tot
ce are nu poate s\ fie ucenicul Meu” (Luca 14,33), [i
aplicând aceasta El Însu[i spune: „Vulpile au vizuini
[i p\s\rile cerului cuiburi; Fiul Omului îns\ nu are
unde s\-{i plece capul” (Matei 8,20).

45
 Gheronda Iosif Vatopedinul

Cel ce exprim\ aceast\ pozi]ie [i urmeaz\ aceast\

alegere este monahul. Mijloacele [i uneltele care con-
lucreaz\ la reu[ita vie]ii monahale sunt lep\darea de
sine, neagonisirea, lipsa de grij\, atotcuprinz\toarea
iubire de osteneal\ [i nerisipirea. Îns\ pricina care le
impune este zdrobirea personalit\]ii, adus\ de c\de-
rea celor întâi-zidi]i. Dup\ c\dere am dobândit „cu-
getul inimii care se pleac\ la r\u din tinere]ile noas-
tre” (vezi Facerea 8,21). Pentru ca s\ se reu[easc\
restabilirea [i reîntoarcerea la „simplitatea cea din-
tâi” a firii noastre, prin mijlocirea poc\in]ei, este ne-
voie de îndep\rtarea de cauzele [i factorii care îm-
piedic\ îndreptarea firii. Aceast\ ab]inere de la mul-
tele cauze este urm\rit\ de via]a monahal\, pentru ca
s\ readuc\, cu ajutorul harului, valoarea realit\]ii
„dup\ chipul [i dup\ asem\narea lui Dumnezeu” pe
care a pierdut-o.
Monahul, ghidându-se în nevoile vie]ii dup\ „tre-
buin]\”, [i nu dup\ pofta risipei, pune în lucrare le-
p\darea [i neagonisirea. În acest fel, el îndep\r-
teaz\ cauzele [i materiile, care provoac\ [i stârnesc
sim]urile spre pl\cere [i spre reaua întrebuin]are a
lucrurilor. Lep\darea, în calitate de îndep\rtare de
cauzele ira]ionale, izb\ve[te mintea de risipirea f\r\
scop [i o treze[te, astfel încât s\-[i revad\ gândurile
[i faptele, de vreme ce s-a îndep\rtat pe nesim]ite
de la menirea sa. „Omul, în cinste fiind, n-a priceput;
al\turatu-s-a dobitoacelor celor f\r\ de minte [i s-a
asem\nat lor” (Psalmi 48,12). Mintea, dup\ ce se în-
toarce „întru sine” din r\t\cirea sa, se întoarce spre

46
 Dialoguri la Athos

Dumnezeu prin rug\ciune, prime[te luminarea [i

repl\smuirea caracterului s\u, a[ezând sim]urile în
lucrarea poruncilor dumnezeie[ti.
Atunci harul dumnezeiesc, care a fost ofensat
prin via]a supus\ p\catului de dinainte, revine în lu-
crare [i conduce la cur\]ie [i sfin]enie, care este ]inta
[i scopul menirii noastre. Aceasta este ra]iunea pen-
tru care marii no[tri P\rin]i au hot\rât c\ monah este
cel care „î[i p\ze[te mintea” (cf. Sfântul Antonie cel
Mare). Adic\ toat\ str\duin]a [i programul petrecerii
monahale este p\zirea [i aten]ia min]ii, pentru ca s\
nu se fac\ rele întrebuin]\ri ale în]elesurilor [i, prin
urmare, rele întrebuin]\ri ale lucrurilor, a[adar c\l-
c\ri de porunc\ [i p\cate cu fapta.
Oricine dore[te s\ urmeze via]a monahal\ este
de trebuin]\ s\-i cunoasc\ fie [i în parte însu[irile
[i s\ judece dac\ poate s\ le ]in\ pe tot parcursul
vie]ii sale.
Dup\ ce intr\ în m\n\stire ucenicul este pus la
încercare, primind totodat\ neîncetat înv\]\tur\ [i
tâlcuindu-i-se canoanele vie]ii monahale. Primul sta-
diu al încerc\rii este ascultarea [i supunerea fa]\ de
rânduielile m\n\stirii prin prevederea [i reglemen-
tarea îndrum\torului duhovnicesc, egumenul fr\]iei
m\n\stire[ti. Cercarea se face de ambele p\r]i: este
cercetat ucenicul, acesta încercând la rândul lui ob[-
tea [i programul m\n\stirii.
Dup\ buna în]elegere a celor dou\ p\r]i [i încu-
viin]area egumenului, se face tunderea, schimbarea
numelui ucenicului [i al\turarea sa la fr\]ia monahal\.

47
 Gheronda Iosif Vatopedinul

Foarte mul]i oameni sunt nedumeri]i pentru ce

anume este nevoie de supunere? Oare nu constituie
aceasta anulare a personalit\]ii? Supunerea în cazul
f\pturilor zidite de Dumnezeu nu este o degradare,
a[a cum se întâmpl\ în cazul supu[ilor fa]\ de st\-
pânii [i domnii lor, ci dimpotriv\, constituie funda-
mentul [i principiul ipostasului ontologic al f\ptu-
rilor în sfera lui „a fi”, de vreme ce nici una din aces-
tea nu este de sine existent\. Cu dreptate înt\re[te
Domnul nostru c\ „f\r\ Mine nu pute]i face nimic”
(Ioan 15,5).
Chiar dac\ totdeauna acesta a fost [i este ipos-
tasul existen]ei [i al cre[terii f\pturilor, dup\ c\dere
supunerea (ascultarea) a devenit o necesitate defini-
tiv\, deoarece în via]a omului a intrat stric\ciunea
[i moartea. Pricina stric\ciunii [i a mor]ii nu a fost
oare blestemul autonomiei [i al apostaziei?
F\c\torul Însu[i i-a spus mai înainte primului
om creat: „În ziua în care vei c\lca porunca [i vei t\ia
dependen]a de Mine vei muri”. Nu a spus: „Te voi
omorî”, ci tu însu]i te vei desp\r]i de Via]a îns\[i, de
F\c\torul t\u. Cele cauzate nu pot exista f\r\ în-
râurirea cauzei.
A[adar, condi]ia supunerii [i a ascult\rii este
modelul [i r\d\cina existen]ei [i a vie]ii [i nu este o
impunere care provine din stihii exterioare. Cea mai
clar\ dovad\ în acest sens este Înnoitorul [i Res-
tauratorul nostru, Însu[i Domnul nostru. Ca Cel ce
este f\r\ de p\cat, nu avea nevoie de dependen]\ [i de
supunere. Îns\ pentru propria noastr\ repl\smuire a

48
 Dialoguri la Athos

ar\tat necesitatea ei: „Nu caut voia Mea, ci voia Ce-

lui care M-a trimis” (Ioan 5,30). {i ca s\ arate înche-
ierea misiunii spune: „Tat\, lucrul pe care Mi l-ai dat
s\-l fac l-am s\vâr[it” (Ioan 17,4).
A doua condi]ie [i lege a vie]uirii monahale este
atotcuprinz\toarea iubire de osteneal\ — ar\tare a
ridic\rii crucii —, pe care Domnul nostru o consider\
de neap\rat\ trebuin]\. „Dac\ vrea cineva s\ vin\
dup\ Mine, s\ se lepede de sine, s\-[i ia crucea [i s\-Mi
urmeze Mie” (Matei 16,24). Atotcuprinz\toarea ri-
dicare a crucii este desfiin]area satisfacerii poftei, pe
care a primit-o Adam din gustarea fructului oprit,
dar [i, în general, a atotcuprinz\toarei iubiri de pl\-
cere, pe care omul a folosit-o în chip ira]ional [i îm-
potriva legii.
Domnul nostru, din pricina iubirii Sale de oa-
meni (a filantropiei), a respins pl\cerea, maica mor]ii,
prin iubirea de osteneal\ [i durere a crucii [i a pre-
dat celor ce-L urmeaz\ modul cel mai potrivit pen-
tru aceasta. Dac\ consecin]a oric\rei neascult\ri [i
c\lc\ri de lege este satisfacerea poftei, adic\ pl\-
cerea, dezicerea de ea este împotrivirea cea iubi-
toare de osteneal\.

2. Care este adev\ratul ucenic ascult\tor?

Adev\ratul ucenic ascult\tor este asemenea mo-

delului adev\rat, al Domnului nostru Iisus Hristos,
Care S-a f\cut ascult\tor pân\ la moarte fa]\ de
Dumnezeu Tat\l [i apoi ne-a d\ruit nou\ biruin]a În-
vierii. Ascult\torul des\vâr[it, Hristos, ne descoper\:

49