Cum sa incurajam comportamentele pozitive ale copiilor?

Alina Ioana Ciocodan, Director Executiv Smartbox Family

Realitatea de zi cu zi ne arata ca de cele mai multe ori e mai usor sa criticam decat sa recompensam.
Observam mai usor si mai repede comportamentele problematice decat cele de dorit. Drept urmare,
reactionam mai degraba cand copilul face o boacana si de cele mai multe ori nu reactionam deloc atunci
cand copilul se joaca frumos.

Este important sa schimbam acest lucru si sa facem exercitii de a ne focaliza pe aspectele pozitive din
comportamentul copiilor. Daca intotdeauna corectezi ceva la copil, daca pari intotdeauna dezamagit,
furios sau nemultumit cand esti cu copilul, ii transmiti mesajul ca nu este capabil de nimic, ca nu are
valoare si ca nu merita atentia si aprecierea ta. Inainte de a corecta inca ceva la copil, intrebati-va daca
este chiar important sa corectati acel lucru. Este chiar atat de necesar sa schimbati acel lucru sau il puteti
lasa asa cum e si in schimb sa va focalizati pe ceva pozitiv? Studiile arata ca suntem mai eficienti in
procesul de dezvoltare a copilului daca incurajam ceea ce face bine copilul, si nu incercam doar sa
eliminam problemele.

Incurajarea unui comportament al copilului creste sansele ca acel comportament sa se repete.

Acordandu-i atentie atunci cand ne place un comportament al copilului, laudandu-l pentru ceea ce face
bine, ne asiguram ca perpetuam comportamentele dorite.

Exercitiul de a recompensa si lauda copilul presupune ca prim pas exercitiul de a observa ceea ce are el
valoros, ceea ce face bine si ceea ce este pe cale sa invete. Cu siguranta orice parinte se simte multumit
si fericit in aceste situatii. Mai trebuie doar ca, intr-un mod cat mai firesc si natural, sa transmitem si
copilului acest lucru, exprimandu-l verbal sub forma de lauda.

Ce facem cand copilul paraste?

Domnica Petrovai, psiholog
Para este un comportament prin care copilul vorbeste despre un alt copil precum si judecata lui despre ce
a facut gresit un alt copil. Acest comportament este diferit de abilitatea sociala de solicitare a ajutorului in
situatii dificile, pe care dorim sa o incurajam la copii. Deosebirea importanta consta in faptul ca in
comportamentul de solicitare a ajutorului copiii sunt incurajati sa vorbeasca despre ei, despre cum se simt
si despre ce s-a intamplat cu ei. In cazul comportamentului de para copiii vorbesc despre ce au facut
ceilalti ca o forma de interpretare a comportamentului celuilalt, de exemplu, 'Mami, George este rau si nu
ma lasa in pace.'

Comportamentul de para este in mod implicit mentinut de raspunsul adultului. Copilul care primeste
atentie sau un raspuns favorabil cand vorbeste despre ce au facut ceilalti este incurajat sa foloseasca
acest comportament si pe viitor.

Schimbarea comportamentului de para este o prioritate deoarece adesea acest comportament s-a dovedit
a fi un stimul puternic pentru declansarea comportamentelor agresive intre copii, conducand implicit la
relatii conflictuale.

Cum intervenim pentru modificarea comportamentului de para?

    • Stabilim regula 'fiecare vorbeste despre el'
    • Facem apel la regula de fiecare data cand un copil vine sa parasca: 'Regula este fiecare vorbeste
despre el, te rog sa spui ce s-a intamplat vorbind despre tine.'
    • Incurajam copilul sa solicite ajutor vorbind despre nevoia lui 'Am nevoie de ajutor, te rog sa ma ajuti.'

Nu te supara, frate? Ce facem cand cei 2 frati se cearta sau chiar se lovesc?
Alina Ioana Ciocodan, Director Executiv Smartbox Family
Orice parinte cu doi sau mai multi copii se poate confrunta cu problema certurilor si rivalitatii dintre frati,
care nu de putine ori ajung sa se transforme in adevarate lupte. Cum sa prevenim aceste conflicte sau sa
le reducem frecventa?

Iata cateva recomandari:

    • Tratati fiecare copil in mod corect. Corect inseamna in acord cu varsta, cu abilitatile copilului, nivelul
de intelegere. Corect nu inseamna la fel.
    • Eliminati comparatiile si evitati sa asteptati ca cel mai mare dintre copii sa fie mai matur si sa aplaneze
singur conflictul.
    • Identificati temele cele mai frecvente de disputa, pentru a sti sa preveniti situatiile riscante si de
asemenea pentru a stabili reguli de comportament pentru acele situatii. Cearta este de multe ori semnalul
ca unul din copii sau ambii au nevoie sa invete (de la dvs.) abilitati de a gestiona situatiile respective, de
exemplu cum sa ceara o jucarie fratelui, cum sa imparta lucrurile, cum sa respecte regulile unui joc sau
cum sa obtina atentia adultilor intr-un mod pozitiv.
    • Lasati regulile de familie sa va faca treaba. Explicati-le copiilor cum va asteptati sa se poarte unul cu
celalalt, cat mai concret.

De multe ori aceste metode insa nu sunt suficiente pentru a preveni conflictele dintre frati, si o noua cearta
apare. Chiar daca pare imposibil, incercati sa va pastrati calmul pentru a nu inrautati si mai mult situatia.
Despartiti copiii care au inceput sa se loveasca, pana se linistesc. Abia cand copiii s-au linistit pot fi atenti
la ce doriti sa le spuneti – deci o pauza in care sa va calmati atat dvs. cat si ei este binevenita. Cand
stabiliti consecinte pentru comportamentul copiilor, urmati-le si fiti consecvent cu deciziile luate si cu noile
reguli stabilite.

Cum sa-l invatam pe copil sa devina responsabil?

Andrada Todea, psiholog
Putem da copilului responsabilitati de mic. Creeaza-i oportunitati prin care sa devina responsabil de
anumite sarcini casnice. Implicandu-l in aceste sarcini, nu numai ca se va simti util, dar va dobandi
anumite abilitati, devenind mai independent si mai descurcaret in diferite situatii.

De exemplu, poti sa-l faci responsabil cu florile din casa, daca pare interesat de ele (sa le ude cand e
nevoie, sa le schimbe pamantul sau sa te ajute sa schimbati impreuna, sa curete frunzele uscate):
incurajeaza-l sa-si pregateasca singur bagajul atunci cand plecati pentru cateva zile, sa-si pregateasca
singur micul dejun, indeamna-l sa se ocupe de anumite cumparaturi (nu doar sa fie trimis la cumparaturi,
ci si sa anticipe cand e nevoie de ceva si in ce cantitati), cere-i sa fie responsabil de curatnia din camera
lui. Daca insista sa-i cumperi un animal, asigura-te mai intai ca va avea grija de el (puteti recurge la o
saptamana de proba, cand ‘este nevoit’ sa aiba grija de catelul vecinei, plecate in concediu). Altfel, nu faci
decat sa mai ai inca o grija in plus.

Dandu-i responsabilitati de mic il ajuti sa aiba incredere in el, iar increderea in fortele proprii e cheia
succesului in viata.
Ce facem cand copilul e plangacios si insista pana obtine ce vrea?
Alina Ioana Ciocodan, Director Executiv Smartbox Family
Copiii cer cate ceva tot timpul. De multe ori, ei pot deveni plangaciosi si cererile lor constante pot deveni
enervante, chiar daca nu si-au propus asta. Modul in care raspundem la aceste cereri ii invata pe copii
despre comunicare eficienta, reguli de comportare si limite.

Atunci cand nu avem timp, suntem deja obositi si iritati din alte motive sau chiar credem ca facem un bine
copilului, putem ceda insistentelor copilului. Cand cedam insistentelor plangacioase, il invatam pe copil sa
faca si data urmatoare la fel. Bineinteles ca nu dorim asta, dar acesta este rezultatul de fiecare data cand
cedam. Este important ca 'nu' sa fie nu, nu 'poate', deci este important sa nu spunem 'nu' daca nu suntem
hotarati sa ramanem pe pozitie. Daca spunem 'nu' si apoi cedam, copilul va fi inca si mai plangacios data
viitoare, sperand sa fie norocos din nou.

Cum sa raspundem la cererile copilului

Urmati pasii de mai jos atunci cand copilul va cere ceva, indiferent daca planificati sa raspundeti afirmativ
sau negativ cererii:
1. Referiti-va in primul rand la modul in care copilul v-a cerut lucrul respectiv – daca a cerut in mod
politicos, laudati acest lucru. Aceasta ii transmite copilului mesajul ca ii veti acorda atentie atunci cand e
politicos. Daca din contra, copilul cere intr-un mod nepotrivit – plangacios, amenintator, autoritar –
spuneti-i ca mai intai vreti sa auziti o altfel de cerere: 'Ma poti intreba intr-un mod mai frumos?' sau
'Folosesti te rog vocea ta frumoasa?'
2. Ascultati cu atentie cerinta: dupa ce copilul a cerut politicos, asigurati-va ca intelegeti exact ce va
cere. Copilul va accepta mai usor raspunsul dvs. astfel.
3. Faceti o pauza si apoi decideti. O pauza foarte scurta va poate ajuta sa scapati de reflexul de a
spune 'nu' direct la cererea copilului. Copilul intelege ca acordati atentie cererii sale, iar dvs. puteti lua in
considerare si varianta de a spune 'da' sau de a negocia cu copilul. Modul in care raspundeti il invata pe
copil in primul rand cum sa ceara lucruri in mod eficient si politicos.
Cum sa evitam etichetarile negative?
Andrada Todea, psiholog
Sa fim atenti la propriile noastre reactii comportamentale si verbale, deoarece sunt mesageri importanti si
au un impact foarte mare asupra copilului, asupra modului in care el invata sa se perceapa, asupra
imaginii pe care si-o formeaza despre propria persoana. Atunci cand ne deranjeaza anumite
comportamente la copil, e bine sa facem distinctia dintre persoana si comportamentul respectiv, sa
evaluam comportamentul si nu persoana.

Mai concret, ar trebui sa nu-l mai etichetam ('Esti obraznic', 'Esti rau', 'Esti neascultator') atunci cand
actioneaza neadecvat, ci sa-l facem sa inteleaga ca ceea ce nu ne place sau nu e de dorit, e
comportamentul lui si nu el, ca persoana: 'Ma deranjeaza ca jucariile sunt imprastiate prin toata casa' in
loc de: 'Uite ce dezordonat esti!' 

De asemenea, atunci cand ii spunem ce a gresit, e bine sa punem accent pe ceea ce simtim noi ('Ma
deranjeaza ca...', 'Nu-mi place cand...') deoarece are mai mare impact asupra unui copil si il motiveaza
sa-si schimbe comportamentul mai usor.

Cum ii spun 'nu' copilului?

Alina Ioana Ciocodan, Director Executiv Smartbox Family
Sa ii spui nu copilului este de multe ori dificil – in definitiv, tot ce ne dorim este sa ne facem copiii fericiti.
Uneori insa copiii nu pot primit tot ce isi doresc.
Iata cateva sfaturi practice despre cum sa transformi raspunsul 'nu' intr-o experienta pozitiva pentru copil:
1. Explica-i copilului motivul pentru care raspunsul tau e nu. El iti va intelege astfel decizia si va invata
ceva din ea.
2. 'Nu' inseamna nu, si nu 'poate'. Daca spuneti intai nu si apoi cedati rugamintilor mai mult sau mai putin
plangacioase, copilul va intelege ca si data viitoare poate incerca sa va schimbe decizia. Mai ales atunci
cand copilul incepe sa se poarte urat ca urmare a deciziei dvs., nu cedati.
3. Ofera-i copilului o alternativa: 'Nu iti pot cumpara prajitura aceasta pentru ca am facut deja prea multe
cumparaturi, dar putem merge acasa sa facem noi o prajitura'.
4. Atunci cand copilul accepta raspunsul dvs. negativ, laudati-l ca a inteles decizia dvs. si a cooperat.
Arati-i ca intelegeti ca nu ii place aceasta decizie.

A fi capabil sa primesti 'nu' ca raspuns este o abilitate sociala si emotionala importanta in viata. Copiii
trebuie sa invete sa gestioneze situatiile in care sunt refuzati, si o pot invata cel mai bine de la dvs. Este
important insa sa pastram exercitiul de a spune 'nu' copilului pentru situatii cu adevarat importante, prin
care copilul sa invete sa ia in serios deciziile dvs. Pentru situatiile frecvente, de zi cu zi, este mai eficient
sa stabilim dinainte reguli de comportament care sa ramana stabile, astfel incat copilul sa stie singur ce
este acceptabil pentru dvs. si ce nu, si sa nu fie nevoie sa intrebe sau sa ceara mereu.

Ce ne spun comportamentele problematice ale copiilor prescolari?

Domnica Petrovai, psiholog
Prescolaritatea este perioada in care copilul achizitioneaza 80% din abilitatile pe care le foloseste la
varsta adulta. In cea mai mare parte aceste achizitii se fac in contextul interactiunilor zilnice pe care
copilul le are cu ceilalti adulti si copii. De cele mai multe ori, comportamentele problematice ale copiilor ne
semnaleaza lipsa unor abilitati. Implicit, eliminarea acestor comportamente incepe cu invatarea si
exersarea acestor abilitati.

Care sunt competentele sociale si emotionale prioritare la varsta prescolara:

1. recunoasterea si exprimarea emotiilor
2. tolerarea frustrarii, amanarea recompensei imediate
3. gestionarea fricii (sa tolereze sa stea singuri)
4. initierea si mentinerea unei relatii de prietenie
5. impartirea jucariilor
6. respectarea regulilor aferente unei situatii sociale
7. solicitarea si acordarea ajutorului
8. rezolvarea eficienta a conflictelor
9. asteptarea randului
10. formularea unei cereri

Iata cateva exemple de comportamente problematice care necesita exersarea unor abilitati.

Un copil strica jocul altui copil.

Deficite posibile: lipsa abilitatii de integrare in jocul celorlalti copii, de gestionare a frustrarii.
Un copil smulge jucaria unui alt copil
Deficite posibile: lipsa abilitatii de formulare a unei cereri si de asteptare a randului, de gestionare a
frustrarii, de impartire a jucariilor cu ceilalti.

Un copil paraste
Deficite posibile: lipsa abilitatii de solicitare a ajutorului prin exprimarea propriei perspective, de exprimare
a emotiilor prin intermediul cuvintelor.

Un copil impinge si intra in fata altui copil

Deficite posibile: lipsa abilitatii de asteptare a randului, de amanare a recompensei imediate si de tolerare
a frustrarii.

Un copil eticheteaza un alt copil

Deficite posibile: lipsa abilitatii de oferi si primi complimente, de gestionare adecvata a furiei.

Un copil spune despre lucrarea unui alt copil ca este urata.

Deficite posibile: lipsa abilitatii de oferi si primi complimente, de gestionare adecvata a furiei

Cum punem stop cuvintelor urate?

Alina Ioana Ciocodan, Director Executiv Smartbox Family
Sa-ti auzi copilul mic injurand pentu prima oara sau pronuntand cuvinte urate poate fi un soc. Te intrebi de
unde a invatat un asemenea limbaj si daca intelege cu adevarat ce spune. Modul cum reactionezi la o
astfel de situatie va influenta probabilitatea ca acest comportament sa mai apara.

Copiii mici injura de obicei pentru ca exploreaza limbajul. Testeaza un cuvant nou, poate tocmai pentru a
intelege ce inseamna. De asemenea, pot exprima o stare emotionala – de exemplu frustrarea. Sau pur si
simplu cuvantul suna interesant sau amuzant sau produce o reactie din partea celorlalti. Copilul poate
imita pe altcineva atunci cand injura sau pronunta un cuvant urat.

Cel mai eficient mod de a reactiona este sa ignorati complet acest comportament. Nu ii spuneti nimic
copilului si nu va uitati la el. Daca a incercat sa va atraga atentia injurand, ignorarea este solutia cea mai
buna de a stopa comportamentul. Reactia dvs va determina daca acest comportament va mai aparea sau
nu. Cheia este sa ramaneti calm. Daca in schimb copilul continue sa injure sau sa foloseasca cuvinte
urate, gasiti o ocazie de a discuta despre modul in care ne alegem cuvintele. De exemplu ii puteti spune:
'Noi nu folosim cuvinte care ii supara sau deranjeaza pe ceilalti'. Cand copilul este mic, nu este nevoie sa
ii explicati ce inseamna cuvantul pe care l-a folosit, este de ajuns sa ii spuneti ca 'nu este un cuvant
frumos'. Copilul poate sa nu inteleaga cuvintele pe care le foloseste, dar poate sa inteleaga ca unele
cuvinte ii deranjeaza sau jignesc pe ceilalti. Pentru copiii mai mari poate fi utila o explicatie simpla a
cuvantului, si de asemenea o verificare a sensului pe care il da copilul cuvantului. Pe termen lung, este
important sa stabiliti reguli de familie privind limbajul acceptat/ neacceptat dar si sa evitati sa folositi dvs
limbajul care este neacceptabil pentru copil.

Cum comunicam eficient cu copilul?

Domnica Petrovai, psiholog
Dati instructiuni clare si logice!
De ce mai multe ori, copiii pot sa urmeze maxim doua instructiuni date in acelasi timp:
    • folositi cuvinte pe care copilul poate sa le inteleaga, cand prezentati sarcinile sau instructiunile;
    • exprimati clar ce asteptati de la copil;
    • evitati sa dati mai multe sarcini in acelasi timp.
Exemplu: In loc de: ‘Fa-ti curatenie in camera!’ incercati ’Ridica-ti hainele de pe podea si pune-le in cos,
apoi pune-ti jocul video in camera de zi sub televizor’.

Ascultati ceea ce va comunica copilul!

Ascultati copilul cand acesta va povesteste despre ceea ce-i place, despre preocuparile sau problemele
lui.
Nu intrerupeti ceea ce va spune copilul.
Oferiti copilului posibilitatea de a sti ca punctul lui de vedere, ideile si povestirile sale sunt importante.
Incurajati copilul sa-si exprime emotiile.

Asezati-va la nivelul copilului!

Comunicarea este mult mai eficienta cu copilul cand adultii vorbesc de la acelasi nivel.
Pozitionati-vã la nivelul copilului (capul parintelui sa fie la acelasi nivel cu al copilului);
Stabiliti contact vizual cu copilul atunci cand va vorbeste sau ii vorbiti.
Stati aproape de copil atunci cand va vorbeste sau ii vorbiti (ex.il tineti pe genunchi sau in brate).

Faceti diferenta intre persoana copilului si comportamentul lui!

Amintiti-va ca scopul identificarii comportamentului negativ al copilului este de a-l ajuta sa isi
imbunatateasca comportamentul.
Evitati blamarea copilului si centrati-va pe corectarea comportamentului.
Fiti clar cu copilul in ceea ce priveste:
    • comportamentul cu care nu sunteti de acord;
    • comportamentul care este impotriva regulilor familiei;
    • comportamentul pe care doriti sa-l faca in locul comportamentului nepotrivit.
Exemplu: ’spala-ti fata cu apa!’ in loc de ’esti murdar!’

Observati-va comunicarea nonverbala!

Cercetarile arata ca modul in care o persoana exprima nonverbal si actioneaza, transmite mai multe
informatii decat ceea ce spune. Limbajul nonverbal include:
    • Expresiile faciale
    • Gesturile si pozitia corpului
    • Tonul vocii
    • Miscarea corpului.

Cum invatam copilul sa interactioneze cu cei din jur?

Domnica Petrovai, psiholog
Este important ca parintele sa ofere suport copilului si sa-l invete comportamentele specifice de
interactiune cu ceilalti. Daca copilul este preocupat sa observe jocul celorlalti copii, este bine sa fie lasat in
pace pentru ca el se va integra in jocul lor doar daca se va simti confortabil. Daca insa copilul doar
priveste jocul celorlalti copii si nu stie cum sa initieze comunicarea, este nevoie de suportul parintelui.

Parintele il va invata pe copil sa initieze conversatia cu un alt copil: il va intreba pe acesta cum il cheama,
cati ani are. Avand sprijinul parintelui, scad sansele unui refuz de acceptare in joc. Daca refuzul apare
totusi, parintele il va invata pe copil cum sa faca fata acestei situatii fara sa se supere: 'nu-i nimic, o sa ne
jucam cu altcineva'.

Este important sa-l invatam pe copil folosirea mesajelor nonverbale - zambete, gesturi prin care manifesta
interes, observarea de catre copil a jocului celorlalti copii. Este recomandat ca parintele sa urmareasca cu
atentie modul in care copilul observa jocul celorlalti.
Interventia parintelui are loc doar daca copilul respectiv observa in mod constant jocul si nu indrazneste
se se integreze in joc. Cateva metode de a-l sprijini pe copil sunt:
    • Implicarea copilului intr-un joc paralel, asemanator celui din grupul celorlalti copii. Desi copilul care a
initiat jocul paralel spera ca ceilalti copii ii vor accepta jocul si il vor integra in grup, rareori se intampla
acest lucru la aceastã varsta. Din aceste considerente aici poate interveni sugestia parintelui.
    • Folosirea formulei verbale 'pot sa ma joc si eu?'.
    • Asteptarea unei oportunitati de a se implica in joc.