UNIVERSIT A TEA SPIR U HARET I

FACULTATEA DE !STORIE

(Q Editura Fundatiei Romdnia de Mdine, 2008

Edituri acreditata de Ministerul Educa(iei, Cercetilrii -$i Tineretu/ui
prin Consiliul NaJiona/ a/ Cercetarii $tiin(ifice Prof. univ. dr. Prof. univ. dr.
din invdtiimtintul Superior FLOREA OPREA CORNELIU-MIHAIL LUNGU •

Descrierea CIP a Bibliotecii Na(ionale a Romaniei

OPREA, FLOREA
Conservarea ~i restaurarea docurnentelor de arhivi,
Florea Oprea, Comeliu-Mihail Lungu- Bucure~li: Editura
Funda(iei Romdnia Je Mdme, 2007 CONSERVAREA
Bibliogr.
ISBN 978-973-163-118-9 ~I RESTAURAREA
I. Lungu, Corneliu-Mihail
DOCUMENTELOR
7.025.3:930 25
7.025.4:930.25 DEARHIVA
._
Reproducerea integra Ia sau rragmentara, prin orice forma
~i prin orice mijloace tehnice, este strict interLisa
~i se pedepse~te conform legii.

Rti.spunderea pentro con(inutul ~·i originalitatea lextului

revine exclusiv autoru/uilautori/or.

EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE

Bucure~ti, 2008

.- •

•
 •

CUPRINS

1. Definirea conceptelor de pistrare, conservare ~i restaurare

a documentelor de arhiva; specificul mediului in care trebuie
piistrate ~i conservate d~cumentele de arhiv:l . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . ... 9
1.1. Carle ~i document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 9
1.2. Biblioteci >i arhive . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . II
1.3. Pastrarea documentelor. ..... ............ .. ... .. .. .... . . ... ... .. .. ... .. 12
1.3.1. Pastrare >i conservare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 13
1.4. Conservare materia Ia ~i conservare intelectual~.
Conservare preventiva ~i conservare curativa ·.................... .... 13
1.4.1. Conservare, prezervare, restaurare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 14
1.4.2. Conservator, restaurator ~i custode de depozil . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.5. Restaurare integrativa ~i restaurare conservativa . . . . . . . . . . . . . . . . ... 18
1.6. Mediu de pastrare, mediu de conservare, mediu etiopatogen .. .... 19
1.7. Rolul ~i runqiile conservarii . . .. ... .. .. .. .. .. ... .. ... ... . 20
1.8. Unitiili de masura ~i arh1vistica ............... ,.. . . . . .. .. . .. .. .. .. . .. 22
2. Evolutia practicilor privind pii.strarea ~i conservarea
documentelor de arhiv3, aplicate de-a lungul timpului . . . . . . . . . . . ... 24
2.1.1storicul pastrarii ~~ conservarii arhivelorin Romania .............. 29
2.1.1. incepulurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 29
2.1.2. Neces1tatea unui sediu central propriu ........................ 33
2.1.3. Necesitatea depozitelor exterioare ....... _.................. ... 38
2.2. Laboratorul de ~..:onservare res tau rare .......... _...................... 39
3. Depozitele de arhiv3: Criteriile ~i condi(iile ce trebuie indeplinite
pentru asigurarea p3str3rii ~i conserv3rii documentelor; perimetru,
amplasare, arhitectur3, compartimente, mediu ambiant . . . . . . . . .... 40
3.1. Compartimenlarea cladirii de arhiva ... _......................... .. . .. 47
3.2. Mediul ambiant al depozitelor de arhivii. .. .. . .. . ...... . . . ... .. . . .... 49
3.3. A~ezarea arhivelor in depozite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

5
 4. Echipamentele de depozitare ~i mijloacele de protectie necesare
7.3. Criterii de stabilire a priorit3tilor de restaurare ..................... .
asigurarii documentelor de arhivii. Dotarea tehnologicii 135
7.4. Metode ~i tehnologii de res tau rare ................................ . 137
a depozitelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
7.5. Tehnici de legiitorie a dosarelor ...................................... . 138
4.1. Echipamente de depozitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
766. Organizarea atelierelor ~i laboratoarelor de restaurare ............ . 138
4.2. Mijloace de pastrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 68
4.2.1. Conditii calitative . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. 68 8. Microfilmul de asigurare- mijloc de protectie ~i conservare
4.2.2. Avantajele folosirii mijloacelor de pi!strare ..... ......... .. .. 69 a documentelor; perspectiva metodei microfilm:lrii in raport
4.2.3. Clasificarea mijloacelor de pilstrare. .. .. . ................... .. 70 cu noile tehnologii ~i tip uri de documente tehnice .. _............. .. 140
4.2.4. Tipologia mijloacelor de pastrare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 ~.I. Scopul microfilmiirii documentelor . ................................. . 142
4.3. Dotarea tehnologica a depozitelor ......... ......... ... ....... ...... ... 83 8.2. Principiile microlilmarii ..................................... . 143
8.3. Prioritatile de microfilmare ........... . .......................... . 143
5. Factorii biologici, fizico-chimici, sociali care pot contribui
8.4. Preg3tirea documentelor pentru microtilmare ..... _................ .. 144
Ia procesul de degradare a documentelor. Necesitatea
8.5. Microlilmul ............................................................. . 144
cunoa~terii efectelor lor ~i a prevenirii actiunii lor asupra
8.6. Executarea microlilmarii ....................................... .. 145
documentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 84
8.7. Procesarea ~i copierea microfilmelor ............................... .. 147
5.1. Degradarea biologicil a documentelor (Biodegradarea). .. .... ..... 84
5.2. Degradarea tizico-chimica a documentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... 91 8.8. Controlul calitatii microlilmelor ...................................... . 148
5.3. Degradarea sociala a documentelor .................................... 94
8.9. PD.strarea ~i conservarea microfilmelor de asigurare ............... . 149
8.1 0. Microlilmarea ~i tehnologia digitala ............................ . 151
6. Normele, metodele ~~ tehnicile aplicate pentru protec(ia specificii
9. Metode de combatere a factorilor de rise ~i a noxelor ce pot
a documentelor de arhiv3 in situatii de urgen(3 sau de calamitate.
M3suri practice de salvare ~i recuperare a documentelor periclita stare a fizica ~i integritatea documentelor de arhiv3 ..... . 152
9.1. Capturarea ~~ eliminarea mecanica ................................... . 152
in situa!iile respective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 98
6.1. Ce sunt situatiile de urgentil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. 98 9.2. Atmosfera modilicata .........................•......................... 152
9.3. Atmosfera intoxicata ................................................. .. 153
6.2. Declan~area situatiilor de urgen(ii . . ... .. . .. . .. ... .. ..... .. ... . . 99
9.4. Temperaturi!e excesive .... .......................................... .. 153
6.3. Pregatirea pentru aqiune in situatiile de urgenta .................... 100
9.5. Umiditatea relativa .. ...... ......... .. ... .. .. ...... .. ..... . .......... . 154
6.4. Dezastrele ca realitate .................................................. I0 I
6.5. Efectele dezastrelor asupra arhivelor . . . . . . . . . . . . . . ... .. .. .. .. I 05 9.6. Radia!iile . . ................................................ . 158
9.7. lntoxicarea substratului ~i a hranei ... ........ . ............. .
6.6. Planul de prevenire ~i interventie Ia dezastru ....................... I 07 159
9.8. Substantele utilizate in tratamentele de dC""Linltctie, dezinseqie
6.6.1. Miisurile preventive.............................. 108
6.6.2. Pregatirea pentru intiimpinarea dezastrului: Planul de urgentii I08 ~i deparazitare (DOD) ................................................. . 159
6.6.3. Aqiunea de interventie ~i lupta impotriva dezastrului ...... II 0 Anexe ........... . ........................................
. . . . . ' ' . . . ' . . . . . . . ' . . . ' . 169
6.6.4. Revenirea Ia normal . ... ..... .... ...... .. ...... .... ...... ... .... 114 Bibliografie ..... . ..................... ............................ _
6.7. Analiza cauzelor, a efectelor ~i a modului de actiune la dezastru. 205
Actualizarea planului de pre venire ~i interventie . . . . . . . . . . . . . . . . 115
7. Principii, metode ~i tehnologii de restaurare a documentelor
de arhiv:l, condi(iiJe necesare organiz3rii unor ateliere
~i laboratoare de restaurare a documentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . I 16
7.1. Principiile generale ale restaurarii .................................... 116
7.2. Principiile specifice de aplicare a tratamentelor chimice
in lucrilrile de restaurare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . . . . . 132

6 7
 I. DEFINIREA CONCEPTELOR DE PASTRARE,
CGNSERVARE ~I RESTAURARE A DOCUMENTELOR
DE ARHIV A; SPECIFICUL MEDIULUI iN CARE
TREBUIE PASTRATE ~I CONSERVATE
DOCUMENTELE DE ARHIV A

Ocrotirea ~i conservarea ~tiintifica a documentelor istorice

constituie premise obligatorii pentru pastrarea lor in sensu I ca, folosirea
excesiva nu poate sii duca decat Ia distrugerea acestor valori. Aviind in
vedere cii vigoarea oricarui program sta, in bunii miisura, in claritatea
obiectivelor ~i a tezelor cu care opereazii, sunt necesare analiza ~i
cunoa~terea intr-o perspectivii istorica a continutului ~i a limitelor
conceptelor fundamentale ale programului de conservare precum ~i a
directiilor de aqiune pe care un asemenea program le genereazii.

1.1. Carte $i document

Conceptele de ,carte" ~i ,document" au fost, de-a lungul vremii,

ciind sinonime, cand distincte ca inteles.
incepand din Antichitate ~i piina Ia aparitia tiparului toate
inscrisurile erau manuale ~i erau denumite, dupa caz ~i dupii Joe, fie
documente, fie ciirti ~i erau depozitate impreunii in bibliotecile timpului.
in Antichitate ,carte" insemna un inscris de orice fel, indiferent de
forma sa, de materialul suport ~i de modul de realizare. Un asemenea
inscris putea Ia fel de bine sa fie un act administrativ, o scriere istorica,
religioasii sau literara. Chiar epistolele biblice erau detinite cu termenul
de cao1e: ,Ceea ce vezi scrie intr-o carte ~i trimite-o celor ~apte
biserici" • Sinonimia dintre ,carte" ~i ,document" a traversal secolele ~i
1

o mai regasim, adesea, ~i in exprimiiri contemporane. Astfel, vechea

zicala romaneasca ,,Ai carte, ai parte" are sensu! de ,ai documente

1
Apocalipsa, I, I I.
9

•
privind drepturile tale, ai parte de aceste drepturi" pentru eli prin ...cat1e:·
se in(elegea un inscris care reglementa anumite dreptun sau pnvilegu,
sau o scrisoare, in general.
Deosebirea de inteles dintre carte ~i document, perceputa pe
criterii de montare a s~portului grafic, dupii caz, in volum cusut ~i
legal in coperte, in rolii de papirus ori hihtie de lungimi variabile, in
foaie volantii simplii sau pliatli, nu a putut sa apara decilt dupa
inventarea tehnicii de legatorie, adica incepilnd, eel mai devreme, cu
secolul IV d. Hr. Cel mai probabil, insii, este faptul eli aceastii distinqie
s-a generalizat dupa aparitia tiparului cilnd cartea era perceputii ca un
document tiparit, in vreme ce documentul ramilnea un inscris manual. ·
intre miirturiile ce s-au pastrat din vremea Evului Mediu, locul
eel mai important 1-au ocupat documentele. Este vorba atilt de docu-
mentele ~tiute ca acte de cancelarie sau ca inscrisuri personate, ciit ~i
de cartea veche manuscrisa ori tiparitli.
Termenul latinesc documentum se refera Ia ,tot ce· poate da inva-
\iilurii" ~i chiar verbul care stli Ia originea acestui cuvant - doceo-ere -
are sensu! de ,a inviita pe altii".
intr-o lucrare contemporana de incontestabilii autoritate' docu-
mentul este definit ca o combinatie dintre un mediu material ~i o
informa(ie inregistratii pe acesta sau in el, cum ar fi, de pilda, simple
coli de hilrtie, membrane animale, hiif\i, planuri, schi(e de lucru,
volume legate, desene, role, cartele perforate, benzi magnetice,
negative fotografice ~i tiparituri, -tilme cinematografice, microtilme,
microfi~e. inregistrari de gramofon ~i fonograf etc.
in altli parte 3 documentul de arhiva este detinit in sensu! precizat
anterior dar care urmeaza sa fie pastrat permanent intr-un depozit, in
forma sa cat mai apropiata de cea originala, pentru mlirturia pe care
sursa respectiva ~i contextul sliu le pot oferi.
Ambele definitii raman Ia fel de valabile atat pentru document
cat ~i pentru carte. Conceptul de document a devenit comun ~i in
2
British Standard, Recommendation for storage and exhibition of
archival documents, BS. 5454: 19M9, p. 2.
3
British Standard, Repair and allied processes lor the conservation of
documents, Part. 1. Recommendations for treatments of sheets, membranes
and seals, BS 4971: Part 1: 1988, p. 2.
10
limbajul recent al gestiunii de biblioteca folosit pentru a exprima atilt
numiirul de carti cat ~i celelalte forme de inregistrare a informatiei.
0 men(iune trebuie sa fie fiicutli: in acceptiunea contemporanii
documcntele sunt, de regula, inscrisuri fragile. Alte forme de inscrisuri
realizate pe structuri dure (inscriptii epigrafice etc.) constituie izvoare
istorice care nu intra in categoria documentelor sau a clirtilor.
Documentele emise de autoritliti publice precum ~i marturiile cu
valoare juridica incheiate intre persoane juridice sau fizice se numesc
acte.
Documentele realizate cu ajutorul unor mijloace tehnice speciale
~i care pot fi citite tot cu asemenea mijloace tehnice se numesc
inregistrari (engl. records).
Mai nou, ~i ciirtile circula in versiuni electronice.
1.2. Biblioteci # arhive
Conceptul de bibliotecii are, in intelesul de azi, trei sensuri: o
coleqie de cih1i; spa[iul sau cladirea destinatli piistriirii acelei coleqii;
institutia sau structura administrativa care gestioneazii coleqia. Tinand
cont de faptul ca primele documente, cunoscute sau mentionate istoric,
dateazii din mileniul IV i.Hr. se poate afirma eli timp de patru milenii,
pana Ia inventarea tehnicii de Iegare a blocurilor de file scrise, termenul
de bibliotecii a detinit o coleqie de documente. De exemplu, celebra
biblioteca din Alexandria nu continea pana spre secolele 11-111 d.Hr.
deciit role de papirus. Cu toate acestea, depozitul se numea biblioteca,
iar termenul trimite Ia in[elesul unei colec(ii de clif\i (gr. Bib/us =carte;
theka = coleqie ).
Pe de alta parte, conceptul de ,arhiva" are tot trei sensuri: o
coleqie sau un grup mare de documente; spatiul sau cladirea in care se
pastreaza documentele; institu(ia sau structura administrativii care
gestioneaza coleqia de documente.
lstoricqte vorbind, mai intai au existat colectiile de documente
~i mai apoi, mult mai tarziu, au luat fiin[a coleqiile de clif\i. Separarea
in depozite distincte - arhive ~i biblioteci - nu este nici astazi cate-
gorica: existli arhive care de[ in ~i colectii valoroase de carte dupa cum
existii biblioteci care detin ~i coleqii importante de documente.
II
•
 ---~-------·
1.3. Piistrarea documentelor
Prin pastrarea obiectelor sau a colectiilor de patrimoniu cultural
se intelege preocuparea omului de a asigura continuitatea existentei ~i
integritatii acestora cu ajutorul mijloacelor comune de care dispune.
·Pastrarea, ln sens propriu ~i traditional, nu presupune neaparat o
fundamentare ~tiintitica explicita ~i con~tientli a acestei preocupari ~i
se bazeaza, in general, pe experienta personala a fiecaruia ~i pe intuitia
propne.
Vorbind de pastrarea documentelor este important de mentionat.
ca in domeniul arhivisticii, acest concept are ~i o semnificatie tern-
, porala: exista ,;pa§trare permanenta" ~i ,pastrare temporara". Pastrarea
pemanenta (numita in unele studii de specialitate ~i pastrare continua)
se refera Ia documentele de importanta istorica. in prezent, asemenea
documente se recupereaza din masa arhivelor curente prin operatiuni
specifice de evaluare ~i seleqionare. Pastrarea temporara se refera Ia
documente care se pastreaza un anumit numlir de ani determinat de
interesele practice de folosire.
Pe durata piistrarii arhivele parcurg trei stadii distincte: arhive
curente, arhive intermediare, arhive istorice.
Arhivele curente sunt formate din documentele zilei ~i ale anului
in care au fost elaborate. Ele constituie instrumente de decizie ~i
management al activitatii fiind necesare in mod curent in activitatea
creatorului de documente.
Arhivele intermediar1:0. sunt formate din documentele mai vechi
de un an care au fost depuse, de regula, Ia arhiva genera Ia a persoanei
juridice unde se pastreaza mai multe decenii. Arhiva intermediarii
contine documente cu regim de pastrare pe anumite termene de timp ~i
documente cu regim de piistrare permanentli. Sub aspectul piistrari i ~i
conservarii, stadiul de arhivii intermediarii este eel mai periculos
pentru soarta documentelor. La cei mai multi creatori de arhivii, in
aces! stadiu documentele se depoziteazii in spatii precare, inutilizabile
pentru alte scopuri. Asemenea spatii cumuleazii eel mai adesea toate
riscurile de degradare ~i distrugere posibile: rise de inundatie, umi-
ditate relativa a aerului excesivii, conditii de instalare a tocarelor de
degradare biologicii etc. Fiirii un control al Arhivelor Nationale aceste
tonduri ~i colectii pierd in stadiul de arhivii intermediara peste 80%
12
·--
din rezisten{a intrinsecli, iar miisurile ulterioare de restaurare majo-
reazii pretul de piistrare Ia valori nesustenabile ~i tara perspectiva de
recuperare integralii a durabilitatii.
·• f.rhivele istorice sunt tormate din documente cu regim de piistrare
permanentii. Ele rezulta din selectionarea arhivei intermediare pe baza
procedurilor specifice impuse de norme ~i standarde. I
I .3. I . Pastrare ~i conservare
I
l
Odata cu infiintarea institutiilor de arhive ~i biblioteci, dar mai
ales in secolul XX, s-a procedat Ia fundamentarea ~tiin{ificii a
conccptului ~i a practicii de piistrare a documentelor ~i a colectiilor de
carte. Cu aces! prilej, conceptul de pastr~re a fost inlocuit In mod
treptat cu conceptul de "Conservare. Succesiunea dintre cele douii
concepte esie ilustrata, ins~. ~i de faptul eli incercari de fundamentare
~tiintitica a piistrarii au existat inca din vremuri striivechi •
4
1.4. Conservare materia/a $i conservare intelectualii.
Conservare preventivii $i conservare l'urativii
Programele ~i actiunea de conservare opereaza atat asupra
documentului tizic cat ~i asupra informatiilor pe care acesta le con{ine.
in primul caz este vorba de programe de1tonservare materia Ia, in vreme
ce in al doilea caz este vorba de programe de procesare a'informatiei
care exista pe suportul original. in acest al doilea caz a vern oconserv.~re
jntelectualii, adieu un complex de activitati care se refera Ia aqiuni ~i
lucrari de organizare, evidentii ~i control al gestiunii documentelor.
Conservarea materia iii se imparte in. conservare preventiva ~i
conservare curativa.
Conservarea preventivii urmlire~te sa asigure conditiile favo-
rabile de piistrare a fondurilor ~i colectiilor de documente astfel indt
sa nu aparli niciun fel de torme de degradare a acestora. Conservarea
preventiva cuprinde programe de amploare cum ar fi asigurarea
"' Y.P. Kalhpalia, Conservation et restaurution des documents d'urchives,
UNESCO, Paris, 1973, p. 15-16.
13
•
construc(iilor ~i echipamentelor necesare dar ~i programe curente cum
ar fi ordinea ~i igiena depozitelor sau folosirea documentelor in
conditii controlate ~i protejate.
Conservarea curativa urmare~te recuperarea ~i restaurarea
documentelor degradate.
1.4.1. Conservare, prezervare, restaurare
0 problema esen(iala in abordarea, intelegerea ~i aplicarea pro-
gramelor de conservare o constituie delimitarea ~i detinirea conceptului
de conservare in raport cu alte notiuni care revendica partial sau integral·
aceea~i semnificatie. in aceasta privinta literatura de specialitate aduce
lamuriri, dar in egala masura ~i confuzii, in privinta conceptului de
conservare.
0 prima categorie de autori identitica un concept general de
protec(ie a patrimoniului in care se includ conceptele de ocrotire ~i
conservare. Cu acest sens opereaza Conven{ia privind protec(ia
patrimoniului mondial, cultural !fi natural adoptata de UNESCO Ia
16 noiembrie 1972 5
intr-o lucrare arhivistica de autoritate conservarea arhivei este
definita ca ,disciplina dedicata prezervarii ~i restaurarii materialelor
arhivistice'"'. Prin urmare, conservarea ar include prezervarea ~i
7
restaurarea. in aceea~i lucrare, pr~zervarea este definita ca ,prevenirea
sau intiirzierea deteriorarilor ~i degradarilor materialelor de arhiva ~i
biblioteca prin controlul corespunzator al mediului sau/~i prin !rata-
mente", iar restaurar\:3.8 este definita ca ,procesul de ameliorare a
starii documentelor degradate, atiit ciit este posibil. Scopul restaurarii
nu este limitat; el poate varia de Ia reparatia simpla a unei tile volante
Ia recoaserea ~i relegarea unei carti, de Ia eliminarea unei simple pete
5 9
Consiliul Provizoriu de Uniune Na(ionall!, Deere! nr. 187130 martie 1990
pentru acceptarea Conventiei privind protee{ia patrimoniului mondial, culturdl
~i natural.
6
International Council on Archives, Committee on Conservation and
Restoration, Glossary of archive conservation terms, 1985, p. 4.
7
Idem, p. 58.
'Idem, p. 5.
Ia neutralizarea, Ia stabilizarea pH-ului ~i Ia reincleierea unui docu-
ment". A~adar, restaurarea include reparatia ~i tratamentele chimice
legate de consolidarea starii documentului.
,. in cadrul Organiza(iei lnternationale de Standardizare exista un
subcomitet" care se nume~te ,Pastrarea fizica a documentelor" -
!SO/TC 46/SC I 0 Physical keeping of documents- ~i care actioneaza,
de fapt, pe linia conservarii documentelor in sensu! utilizarii unor mate-
riale specitice pentru elaborarea documentelor grafice contemporane.
Ar rezulta ca, in intelegerea acestei organizatii, prin pastrare pe termen
indelungat sau pern1anent se intelege conservare sau, eel putin, un
efort spre conservare.
in ,Manualul" Arhivelor Nationale din SUA 10 ,prezervarea este
procesul de prelungire a vietii utile a documentelor de arhiva" printr-
un complex unitar de masuri tehnice ~i organizatorice, in vreme ce
,conservarea este procesul de imbunatatire sau stabilizare a starii
documentelor degradate sau in curs de degradare prin tratamente fizice
~i/sau chi mice". A~adar, in intelesul nostru, prezervarea este un concept
mai general deciit conservarea, iar aceasta din urma este sinonima cu
restaurarea. Dar tot in literatura anglo-saxona, diqionarul lui Roberts
~i Etherington" define~te restaurarea drept ,procesul de readucere a
unei car(i, document sau alt material arhivistic ciit mai aproape de
starea originara", in vreme ce conservarea reprezinta ,supravegherea
con~tienta, deliberata ~i planificata, ingrijirea ~i prezervarea resurselor
totale ale unei biblioteci, arhive sau institutii similare fata de efectul
distructiv provocat de invechire, folosire (s~u folosire 'det~ctuoasa) ca
~i fata de influentele externe sau interne de toate tipurile, dar in special
fata de lumina, caldura, umiditate ~i influentele atmosferice". Prin
urmare, sensurile conceptelor de restaurare ~i conservare sunt cele
utilizate in limba romiina, iar prezervarea este cuprinsa in continutul
conceptului de conservare ~i subordonat acestuia.
• • • Strategy for the future work of ISOffC 46/SC I0, Doc. No.
29/march, 1990.
10
llandbook of the Otlice of the National Archives, Washington DC,
1990, cap. 4-1 ..
II M. T .
. . Roberts and D. Ethenngton, Bookbinding and Conservation of
Books. A Dictivnur_'!-' of D~scriptive Terminology, Washington, Library of
Congress, 1982, s.v. restoration; s.v. conservation.
15
 Un renumit restaurator indian scrie intr-o carte" publicata de
UNESCO: ,conservarea arhivelor este o arta complexa care, piina Ia
aparitia procedeelor modeme, nu se practica deciit intr-un mic numar
de institutii dispersate in lumea intreaga ~i care utilizau metode care se
bazau pe ingeniozitatea ~i pe dexteritatea restauratorului". A~adar, in
intelegerea acestui autor, conservarea este tacuta de restaurator (!).
Pentru a complica ~i mai mull lucrurile, in special in literatura
anglo-saxona ~i mai ales Ia Arhivele Nationale din SUA se opereaza
13
~i cu conceptul de ,intretinere" (maintenance) a arhivelor, prin care se
intelege ,0 gama de proceduri de pastrare destinate sa·prelungeasca
viata documentelor de arhiva prin asigurarea unui mediu de depozitare ·
stabil". Prin urmare, aces! concept se subscrie conceptului de prezervare
utilizat de americani ~i este ega! cu conceptul de pastrare.
Literatura franceza, spaniola ~i italiana utilizeaza conceptele de
conservare ~i restaurare in sensurile pe care le au ~i in limba romana' ,
dar sensuri diverse ale acestor concepte pot sa fie intiilnite ~i in alte limbi.
Rezulta ca in statuarea ~i folosirea conceptelor fundamentale
care sa permita definirea activita!ilor de proteqie a patrimoniului
cultural exista o confuzie intemationala, manifestata ~i activata prin
traducerea sau preluarea ad lilteram a unor concepte dintr-o limba in
alta, atiit in dialog, ciit ~i in lucrarile de specialitate. Aceasta confuzie se
invarte, in ultima analiza, in jurul conceptelor de prezervare, conservare,
restaurare care sunt, pe rand, categorii generale pentru celelalte, parte
din sensu! general al altuia, sinonime doua ciite doua sau toate trei,
sinonime cu conceptul de pastrare etc.
0 solutie pentru a clarifica problema o constituie analiza originii
acestor concepte. in acest sens, in limba latina verbul servo (-are) are
intelesurile de: a observa, a tine, a urmari, a veghea, a pazi, a nu
parasi, a pastra, a sd\pa de ceva. Cu prefixul prae- formeaza verbul
praeservo (-are) cu specificarea ca acest prefix adauga verbului de
baza sensu! sau precizarea de ,inainte, mai mult, prea, foarte". Pe de
alta parte, acela~i verb de baza cu prefixul con- fmmeaza verbul
cvnservo (-are), iar acest prefix confera, in compunerea cu alt verb,
sen~! de ,cu, impreuna cu, odata cu, alaturi cu, impotriva cuiva".
Rezulta ca, din punct de vedere al proteqiei patrimoniului, conceptele
de prezervare ~i conservare sunt identice, de vreme ce radacina
cuvintelor este identica, iar pretixele care le diferentiaza au,
amiindoua, sens de intarire, de accentuare, primul in sens preventiv,
iar al doilea in sens cumulativ. A~a stand lucrurile, suntem obligati sa
acceptiim ca celelalte concepte- de pastrare, intretinere, ocrotire etc.-
se subordoneaza conceptului de conservare/prezervare ~i definesc
activitati de detaliu.
. Pe de alta parte, tot in limba latina, verbul restauro (-are) are
intelesul foarte exact de ,a rezidi, a repara", neexistand, in aparenta,
4
nicio ~egatura cu sensu! cuvintelor conservare ~i praeservare.
In alegerea conceptelor de consacrare a unei activitati trebuie sa
se tina seama ~i de denumirea specialitatii sau a meseriei ·de pres tare
sau de exercitare a acelei activitati. Sub acest aspect, exista in toate
limbile europene cuvintele de conservator pentru a desemna persoana
care lucreaza in conservare ~i restaurator pentru a-1 numi pe eel care
executa lucrari de restaurare, dar nu exista cuvantul prezervatvr. Este
preferabil, a~adar, sa utilizam conceptele de conservare - conservator
~i restaurare - restaurator, in intelesurile lor originare ~i sa socotim
conceptul de prezervare ca tiind sinonim cu conservarea.
In domeniul hartiei, restaurarea este oarecum delimitata pe spe-
cialitati pentru arhiva, carte veche ~i grafica. Chiar ~i in cadrul acestora,
unii restauratori ~i-au dezvoltat expertiza pe sectoare (de exemplu,
restaurare corp carte, restaurare legatura, restaurare pergamente etc.).
14.2. Conservator, restaurator ~i custode de depozit

12
Y.P. Kathpalia, op. cit., p. II.
13 National Archives and Record Administration, NARA - TIP -
90/02, I, Preservation of archival records: Holdings maintenance at the
National Archives, Washington, February 1990, p. Ill.
14
***, Dic{ionar a/ $1iin(elor speciale ale istoriei, Bucure~ti, Editura
Stiintifica ji Enciclopedica, 1982, s.v. conservare a documentelor ~i restaurare
a documentelor.
16
Conservatorul. Conceptul de conservator, ca profesionist in
conservarea patrimoniului cultural, se refera in mod esential Ia o
specializare privind mediul de pastrare ~i Ia impactul pe care acesta 1-ar
putea avea asupra obiectului ce trebuie sa fie protejat. Conservatorul se
va preocupa de numeroase aspecte cum ar fi:
- Specificitatea construqiei ca spatiu protejat destinat pastrarii
documentelor.
17

•
 T
I
- Asigurarea impenetrabilita(ii acestui mediu fata de factori de
adversitate accidentali sau turbulenti, cum ar fi furtul sau vandalismul,
precum ~i fata de calamitati.
- Realizarea compatibilitatii microclimatului ~i a celorlalti
parametri ai mediului intern fata de specificul tezaurului sau bunurilor
pastrate, precum ~i prevenirea alterarii, a vicierii sau a infestarii
acestui mediu sau organizarea unor masuri ~i tratamente de restabilire
a conditiilor de pastrare.
- Asigurarea compatibilitatii formelor ~i a mijloacelor de depo-
zitare, expunere ~i folosire in raport direct ~i indiscutabil cu interesul
de conservare a bunurilor de patrimoniu.
- Instruirea specifica a tuturor persoanelor care Iucreaza cu
obiectele de patrimoniu, dar care nu au cuno~tintele necesare de
conservare.
Restauratorul actioneaza direct ~i nemijlocit asupra obiectului
de patrimoniu cultural. A~adar, restauratorul este un specialist al
obiectului ~i at materiei din care este facut obiectul precum ~i at
me~te~ugului prin care s-a executa!. El cunoa~te mijloacele de a
demonta, reconditiona ~i repara subansamblurile, de a reconstitui ~i a
remonta intregul in forma pe care obiectul a avut-o initial.
Custodele de depozit este persoana care are in grija ~i responsa-
bilitate gestiunea de depozit ~i supravegherea nemijlocita ~i continua a
conditiilor de conservare, a st:l.rii documentelor ~i a protec(iei acestora.
Un custode de depozit are atilt cuno~tinte profesionale de evidenta a
fondurilor, a documentelor ~i a informatiilor continute ciit ~i cuno~tinte
generate de conservare. Pe aceasta baza custodele semnaleaza Ia timp
orice fel de neajuns, cum ar fi instalarea unui mediu de pastrare
neprielnic sau aparitia unor focare de degradare. in procesul de veriticare
periodica a existentului custodele verifica totodata starea de pastrare a
documentelor ~i masurile care se impun pentru protec(ia acestora.
1.5. Restaarare integrativii $i restaarare conservativii
Restaurarea are ca principal scop stabilizarea proceselor de degra-
dare ~i ,.reparare" a obiectului degradat prin lucrari ~i tratamente de
reconstituire ~i completare a partilor Iipsa precum ~i prin consolidarea
18
structurilor degradate. Aspira(ia restauratorilor performanti pe linia
reintregirii obiectului - a reintegrarii sale - poate sa meargi\, ~i in
multe situatii merge, atilt de departe lnciit intre aspectul initial at
obieo;tului degradat (inainte de restaurare) ~i aspectul final (dupi\
restaurare) diferenta este impresionanta. Asemenea reu~ite magistrate
fac dm restaurare un veritabil act de creatie asupra unui obiect care a
reniiscut ,in forma de inceput. 0 asemenea forma de interventie se
nume~tc restaw·are integra/iva,..)
Performantele de restaurare integrativi\ se bucuri\ de aprecieri
elogioase din partea unor speciali~ti dar sunt privite cu un sentiment
de frustrare de altii care constat:l. cu regret eliminarea, fie ~i partiala, a
aspectului vestigial at obiectului ~i inducerea riscului de incertitudine
in privinta autenticitatii. intr-adevar, este din ce in ce mai greu sa se
identifice elementele originare fata de cele adaugate sau reconstituite
prin restaurare. Asemenea comportamente prudentiale au general
op(tunea pentru restaurarea conservativa adica pentru tratamente care
i~i propun stabilizarea proceselor de degradare ~i pastrarea obiectului
in forma in care a ajuns Ia momentul efectuarii lucrarilor de
conservare. Opfiunea de a conserva obiectul cultural in torma sa
vestigiala se justifica prin dorinta de a se pastra peste timp un
asemenea obiect ca matturie autentica ~i nealterati\ a trecutului pe care
it evoca. Speciali~tii care se aliniaza acestui punct de vedere exclud
intervenfia de restaurare propriu-zisi\, cuviintul de ordine fiind noli
tangere ( = lat. nu atinge ).
1.6. Media de piistrare, medi11 de conservare,
media etiopatogen
in practica pastrarii patrimoniului cultural in general ~i, implicit,
a p:l.strarn arhivelor istorice se acorda o deosebita atentie mediului de
pastrare.
Prin mediu de pastrare se inteleg conditiile efective pe care te
intrunesc atmosfera depozitului ~i conditiile ambientale de imediata
veciniitate. Un mediu de pastrare poate sa fie normal sau alterat
favorabil_ sa~ nefavorabil. Din acest motiv, in domeniul proteqiei
patnmomulut cultural se opereaza cu conceptele de mediu de con-
servare ~i mediu etiopatogen.
19
•
 Mediul de conservare este caracterizat prin parametri ~i con-
juncturi de normalitate care favorizeazii piistrarea coleqiilor. Astfel,
un mediu de conservare are o atmosfera cu compozitie normalii, lipsitii
de praf ~i factori de poluare, are parametri de microclimat care se
incadreaza in limite nonnale - temperaturi de 15-24°C ~i umiditate
relativa a aerului de 50-65% -, iar intr-un asemenea mediu nu exista
daunatori biologici. ln unele lucrari de specialitate mediul de conservare
mai este numit ~i mediu protejat.
Mediul de conservare are o serie de 'valente ecologice a caror
dinamica poate sa conduca Ia situatii nedorite. Astfel, parametrii de
microclimat se modifica destul de u~or, atmosfera poate suferi intluente
de poluare, iar bogata rezerva de materiale organice din structura
fondurilor ~i colectiilor de documente poate determina instalarea unor
focare de degradare provocate de insecte ~i mucegaiuri. Ca urmare, un
mediu de pastrare nesupravegheat ~i neprotejat are tendinta de a se
altera, in sensu! ca este afectat de modificar.ea nedoritii a compozitiei
atmosferei, de poluare, de umezealii excesiva a aerului ~i de piitrunderea
in acel mediu a diiuniitorilor biologici (microorganisme ~i insecte). Un
mediu alterat devine mediu etiopatogen, adica devine o sursa de factori
de degradare (gr. a ilia= cauzii, pathos = suferin!ii).
I. 7. Rolul # func(iile conserviirii
Rolul conserviirii conslii in crearea tuturor conditiilor necesare
care sa asigure piistrarea continua, numita adesea pastrare permanenta, a
obiectelor de patrimoniu cultural in scopul folosirii prezente ~i viitoare a
informatiilor ~i mesajelor pe care le con!in.
Functiile conservarii sun! subordonate scopului precizat mai sus
~i ele sun! urmiitoarele:
- Fundamentarea ~tiintitica a piistrarii.
- Elaborarea de programe specifice anuale ~i multianuale de
proteqie a fondurilor ~i coleqiilor.
- Elaborarea de modele de organizare a serviciilor ~i labora-
toarelor de conservare ~i restaurare.
- Elaborarea de metodologii, norme ~i instructiuni procedurale.
- Dezvoltarea tehnologiilor de conservare ~i restaurare.
20
- Formarea ~i perfeqionarea personalului de conservare ~i
restaurare.
- Cooperarea protesionalii in specialitate.
• Pentru indeplinirea acestor funqii, activitatea de conservare ~i
restaurare este orienta Ia pe urmatoarele direqii principale:
a. Asigurarea tehnico-materiala ~i tinanciara in care se includ
urmatoarele:
- Spatii de depozitare salubre, rezistente Ia sarcina, sigure Ia
efractie, Ia incendiu, Ia cutremure, Ia vecinatii(i, cu perimetre de pro-
teqie ~i interventie.
- Mijloace de depozitare (rafturi, rastele, alt mobilier specific de
depozit).
- Mijloace de protec(ie (cutii, saci, containere, coperte-dosar).
- lnstalatii de control ~i reglare a microclimatului.
- lnstalatii de alarmare ~i interventie Ia foe, apii, efraqie.
- Resurse tinanciare pentru activitati ~i materiale necesare pre-
lucrarii ~i proteqiei documentelor.
b. Activitiiti de protectie ~i pazii concretizate in:
- Plan uri de prevenire ~i aqiune in situatii de urgenta.
- Activitii!i de pazii calificata (asigurarea pazei armate, activitatea t
'
de control pe linie de prevenire ~i stingere a incendiilor, activilii!i de
instruire, exercitii de actiune in situatii tematice, controlul dotarilor de
paza sub aspectul funqionalitatii, controlul sistemului de acces in
unitate, verificarea periodica a gestiunii ~i controlul circulatiei docu-
mentelor etc.).
c. Reproducerea documentelor fie in scopul asigurarii acestora
(fondul de asigurare), tie pentru limitarea sau eliminarea folosirii unor
documente amenintate de degradare (facsimile, microfilme pentru
studiu etc.).
d. Controlul mediului intern de depozitare (temperatura, umiditatea
relativa, luminozitatea, calitatea aerului, igiena curentii, identificarea
factori lor de rise ~i degradare prin sondaje sistematice ).
e. ldentificarea documentelor degradate ~i organizarea masurilor
de recuperare (listare, scoatere din mediul advers, tratamente de
restaurare, reconditionare etc.).
f. Controlul manipularii documentelor atat in depozit ciit ~i in
actiunile de folosire ~i transport.
21
•
 g. Tratamente curente de depozit (dezinteqie, dezinseqie, dera-
tizare, recuperarea documentelor degradate, incendiate, inundate,
salubrizarea spa(iilor).
h. Restaurarea documentelor degradate prin trimiterea acestora,
dupa caz, Ia laboratorul local, Ia eel zonal sau Ia laboratorul central.
i. Recondi(ionarea, legarea (relegarea) documentelor in volume ~i
confectionarea mijloacelor de protectie
j. Elaborarea de norme, standarde, instruqiuni tehnice, avize,
consultan(a etc.
k. Pregatirea, instruirea, calificarea personalului in domeniul
conservarii ~i protec!iei documentelor.
1. Dezvoltarea ~i modernizarea activita(ii de conservare prin
activita!i specifice de documentare, cercetare ~tiin(itica, publicatii,
prospectarea pie(ei pentru materiale ~i echipamente specifice.
1.8. Unitii{i de miisurii in arhivisticii
in conservarea ~i gestionarea arhivelor se opereaza cu doua
unita(i fundamentale de masura: metrul liniar ~i unitatea arhivistica. Pe
langa acestea se opereaza adesea ~i cu unitatea de pi'istrare.
Metrul liniar (prescurtat: m.l.) reprezmta cantltatea de arhtva
care este cuprinsa pe un singur riind intr-o poli(a de raft cu lungimea
de un metru. Metrul liniar este o unitate de masura folosita pentru
scopuri logistice, cum ar fi stabilirea necesitii!ilor de spa(iu, a cantiti!(ii
de rafturi, a cantita(ii de cutii de proteqie, a numi'irului de vehicule
necesare Ia transportul documentelor etc. Din aceste motive, Ia
descrierea fondurilor se precizeaza cantitatea ~i in metri liniari, dar
aceastli unitate de masuri! nu are relevan(i'i pentru gestiune. Existi! o
serie de corela(ii utile privind cantitatea de arhiva ~i anumite
disponibilita(i de depozitare ~i transport. Astfei: · . -,
- Un metru liniar de arhiva: canti!re~te qca. 50-80 kg; in funqie
de formatul documentelor ~i ai unitii(ilor arhivisnce precum ~i de tipul
hiirtiilor. in mod concret, un metru Iiniar format din documente con-
temporane de format A4 va fi mai u~or dedit un metru liniar format
din registre de secol XIX.
- Evaluarea capacitli(ii totale de depozitare a unei incaperi dotati!
cu rafturi clasice pome~te de Ia premisa cii se pot depozita ~ m.l./mp.
22
De exemplu, intr-o incilpere cu supratata totala de 120 mp se pot depo-
zita cca. 720 ml arhivii.
• Un metru cub de arhiva depozitata in vrac (gramada sau stivii)
con!ine cca. 15 ml arhiva: Aceea~i cantitate incape intr-o caruta folo-
siti'i in mod ocazional Ia transportul documentelor. De exemplu, in
secolul al XIX-Iea unele institu(ii fiiceau preluiiri de documente pe
,transpoarte" Ia care se folosea carul.
- Un camion de cinci tone folosit Ia transpmtul documentelor
poate sa tie indircat cu cca. 90-100 ml arhiva.
Unitatea arhivistica (prescurtat: u.a.) este o unitate de gestiune
ce cuprinde unul sau mai multe documente pi!strate ~i inregistrate in
mod distinct Ia o singura pozi!ie de inventar. Unitatea arhivisticii poate
sii fie, dupii caz, un document individual, un dosar, un registru etc.).
0 unitate arhivisticii poate avea unul sau mai multe acte, iar daci!
este legatii poate avea unul sau mai multe volume sau unitati de
pastrare.
Unitatea de pastrare poate sa fie sinonima cu unitatea arhivistica
in situatia cand ultima nu are mai multe par(i. Alteori unitatea arhi-
vistica poate avea doua sau mai multe volume, fiecare dintre acestea
. constituind o unitate de piistrare, dar care, conform reglementiitilor
tehnice arhivistice", nu trebuie sa con(inii mai mult de 250-300 de file.
De exemplu, un dosar voluminos de natura penala poate sa aiba mai
multe volume. Dosarul constituie o unitate arhivisticii inregistrata sub
un singur numar, dar volumele constituie subunita!i ale acelui dosar ce
se conserva ca unila!i de pastrare. La fel se intiimpla cu dosarele de
construqii care au o parte scrisa ~i o parte desenata, fiecare repre-
zentand uniti'i(i de piistrare ale aceleia~i unita(i arhivistice.
***, Instruc{iuni privind activitatea de arhi1 16 Ia creatorii ~·i de(indtorii
15
de documente, Bucure,ti, Arhivele Na!ionale, 1996, art. 17.
23
 2. EVOLUTIA PRACTICILOR PRIVIND PASTRAREA
SI CONSERV AREA DOCUMENTELOR DE ARHIV A,
APLICATE DE-A LUNGUL ANILOR
Pastrarea. ldeea de pastrare a documentelor ~i preocuparea
omului de a pastra inscrisurile sunt Ia fel de vechi ca ~i scrisul insu~i.
In acest sens, existii dovezi inca din Antichitatea timpurie.
-~· 0 prima categorie de dovezi sunt indemnuri directe ~i explicite
.-c-· de a pastra documentele. De pilda, intr-o inscriptie epigrafica de Ia
Behistun 1 (un ora~ din zona Kurdistanului, in care se gasesc numeroase
stiinci acoperite cu basoreliefuri ~i inscriptii antice), regele Darius
(522-486 i.Hr.) i~i obliga supu~ii sa pastreze nealterat textul. Astfel,
aceasta inscriptie cuprinde formula ,nu ~terge ~i nu distruge nimic;
pastreaza-le intacte piina dind timpul nu va mai exista pentru tine'".
Indemnuri Ia pastrarea inscrisurilor apar ~i in textele religioase. lata,
de pilda, un asemenea indemn in Noul Testament': ,Fericit este eel
care cite~te ~i cei ce asculta cuviintul acestei profetii ~i pastreaza cele
scrise intr-insa!". Tot in aceasta categorie a indemnurilor de a respecta
~i de a pastra marturiile scrise trebuie sa fie socotit ~i proverbul latin,
atilt de frecvent invocat de-a lungul timpului, ,Verba volant, scripta
manent" care avertizeaza direct asupra fortei incontestabile a cuviintului
scris. Mai sus am invocat ~i zicala romaneasca ,,Ai carte, ai parte" in
care se regase~te un avertisment similar.
1
lnscrip{ia de Ia Behistun este cea dintcli din ~irul marilor inscriptii
rupestre sapate de Darius. Aceasta inscrip~ie cuprinde ~irul satrapiilor Persiei
pl3titoare de irnpozit precum ~i alte informa{ii istorice din timpul domniei lui
Darius (cf. Adelina Piatkowski, Note, Cartea Ill, in Herodot, lstorii, vol. I,
Bucurqti, Editura :;>tiintifica, 1964, p. 488).
2 Reed R., Ancient Skins and Leathers, Seminar Press, London and
New York, 1972, p. 2.
3
Apocalipsa Sliintului loan Teologul, I ,3.
24
I/ 0 a doua categorie de dovezi ale pastrarii inscrisurilor sunt repre-
. zentate de informatiile referitoare Ia existen(a, inca din Antichitatea
timp!,'rie, a unor depozite de documente. Vorbind despre dovezi atilt de
vech1 ale interesului social pentru pastrarea inscrisurilor, se cuvine a fi
I
I
il
i
trecute in revista, tie ~i sumar, ptincipalele locuri de pastrare a acestora. I
Desigur ca, Ia inceput,documentele - fie cele pe suport dur, tie
cele pe suport fragil - s-au pastrat Ia destinatar In legatura directa cu
intere~ul pe care acesta il avea fata de con(inutul lor.
Inca din cele mai vechi timpuri, d()cumentele, mai ales cele de
in teres general, au lost pastrate in locuri speciale ·ae pastrare, atlate
sub protectie.
Primele locuri de concentrare ~i pastrare a documentelor au fost
templele'. A~a s-a intamplat Ia evrei- popor cu vechi traditii scrise-
preCUJ_!l ~i Ia atenieni sau Ia alte popoare antice. ·
In Roma antica arhivele se pastrau in locuri sigure, in grija
colegJUiur preotilor sau a marelui preot, in fiecare templu. De pilda,
arhrva Senatului Roman ca ~i arhiva recensamantului populatiei
se pastra in templul lui Saturn. Cicero scrie Ia un moment dat, in
Pro Milone: ,Clod ius ... a dat foe Templului Nimfelor ca sa ~tearga
ammhrea recensamantului public trecut in actele publice". Practica
pastrarii arhivelor in templu s-a mentinut pana Ia inceputurile epocii
moderne. Astfel, in Tarile Romiine actele importante emise de
cancelaria domneasca se pastrau Ia Mitropolie. Traditia era atiit de
incetatenita incat nou infiintata institu(ie a Arhiveior Statului a
funqionat intre anii 1831-1859 in ,ciiteva camere ~i bolti Ia Mitropolia
dm Bucure~ti"'.
Au existat, insa, ~i locuri celebre ~i consacrate de concentrare ~i
pastrare a documentelor. A~a au fost Biblioteca din Alexandria
(Egipt), Biblioteca din Pergamon (intemeiatii de regele Eumenes alii-lea,
197-159 i.Hr.), biblioteca regelui Asurbanipal (669-627 i.Hr.), precum
~~ depozrtele de scrieri cuneiforme realizate in Sumer incepand cu
' A. Sacerdoteanu, Arhivistica, Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti,
1971, p. 42-43.
s A. Sa~erdoteanu, Proiecte pen/111 palatul Arhivelor Statului. Contrihutie
Ia_ istoria arhitechtrii noastre tn secolul XIX, Bucure~li, Arhivele Statul~i,
T1parul ,Cartea Romiineasca", 1940, p. 3-4.
25
sfar~itul mileniului IV i.Hr. ~i utilizate in Orientul Mijlociu pana in
mileniul I i.Hr.
in anul 78. d. Hr. se construie~te pe Capitoliu ~a-nurnitul Tabularium
in care se piistrau actele edililor ~i ale censului.
Alte locuri de pastrare a documentelor erau chiar in palatele
imperiale sau ale monarhilor ~i dregiitorilor care Ie emiteau. De
e;><~mplu, intr-o anumita perioadii arhivele Romei antice s-au piistrat in
Biblioteca Ulpiana.
Din datele prezentate rezultii ca pastrarea documentelor s~a impus
in decursul mileniilor ca o funqie sociala avand ca scop tezaurizarea ~i
protejarea informatiilor importante in scopul folosirii lor prezente ~i
viitoare.
incepand cu secolul al XIX-lea func(ia sociala de pastrare a
documentelor ~i coleqiilor de carte a fost perfec(ionata prin_institutiona-
lizarea sa publica, sub proteqia legalii a autoritii(ii de stat. In aces! sens
au inceput sii fie infiin(ate institutii arhivistice na(ionale ~i biblioteci
na(ionale autorizate cu drept de depozit legal. in Romania, Arhivele
Statului au luat fiin\3 Ia Bucure~ti in anul 1831. Dupii infiintarea
Academiei Romane ( 1868) a fost organizata Biblioteca Academiei, iar
in anul 1956 a 1uat fiin\3 Biblioteca Na(ionalii.
Conservarea. Evolu(ia practicilor de pastrare spre programe de
conservare activa, fundamentate ~tiin(ific, are o indelungatii tradi(ie.
• A " " 6
Extsta m acest sens numeroase argumente tstonce .
Se ~tie cii in urma cu 3000 de ani sulurile de papirus, dupa fiecare
sezon ploios, erau uscate sau derulate cu scopul de a vedea daca ploaia
nu a tacut sii dispara scrisul. Pentru protec(ia contra insectelor,
umidita(ii ~i prafului, egiptenii, grecii ~i romanii introduceau sulurile
scrise in cutii cilindrice de lemn sau tilde~. in India ~i in alte (ari din
Orient, manuscrisele fragile scrise pe foi de palmier erau protejate intre
~ipci de Iemn sau de tilde~ sculptat, acoperindu-le cu o bucata de piinza
numitii bastas. Pentru a men(ine documentele de papirus in buna stare
de conservare, cei vechi le tratau cu ulei de cedru, care este un
conservant. in acela~i scop se mai foloseau frunze ~i esen(3 de liimai.
Curand dupii inventarea hartiei (104-105 d.Hr.), chinezii au
inceput sa 0 trateze impotriva atacului insectelor cu huang-neih - un
6
Y. P. Kathpalia, op.cit., p. 15-16.
26
extract din semintele lemnului de pluta. Se considera ca acest tratament
ar asigura conservarea hiirtiei pe durate de sute de ani.
~Aite produse utilizate in decursul anilor ca insecticide sunt
camforul, cui~oarele (ob(inute prin usc area mugurilor aromatici florali
ai unui arbust exotic), esenta de cui~oare, esen(a de eucalipt, moscul
etc., dar proteqia conferita de aceste prod use era, practic, nulii.
Diferi(i autori ai Antichitii(ii ~i ai perioadei clasice au reco-
mandat folosirea uleiului de cedru, de ~ofran ~i utilizarea cutiilor de
lemn de chiparos lustruit pentru a impiedica atacul insectelor. De fapt,
este probabil ca uleiul de cedru a fost primul produs insectifug utilizat
pentru conservarea bunurilor culturale.
Anumite flori ~i trunze aromatice erau inserate intre filele ciiqilor
pentru a le proteja de atacul insectelor. Aceasta practica era generalii ~i
chiar in timpurile modeme ea nu a dispiirut complet chiar daca efectele
sale sunt noci ve.
in anumite cazuti se invoca ajutorul zeilor. Existii intr-un manuscris
arab, ce poate fi vazut Ia Muzeul 1nstitutului de Patologie a Caqii din
Roma, o invocatie pentru a cere proteqia caqilor ~i documentelor
contra atacului moliilor.
Pe langa masurile specificate, se acorda o atentie speciala ampla-
samentului depozitelor unde erau conservate ciiqile ~i documentele.
Pentru a asigura cea mai buna conservare era recomandat, ca regula
generala, ca aceste depozite sa fie orientate catre est.
Cu toate aceste practici, pana in Evul Mediu tarziu conservarea nu
constituia, de regula, o problema majora. Motivul principal al acestei
situatii rezida in buna calitate a materialelor utilizate pentru realizarea
documentelor:-Astfel, hartia de scris se executa in Evul Mediu din fibre
textile de bumbac sau·i.ncare dovedeau peste timp o mare durabilitate,
rezistentii ~i stabilitate chimica. 0 asemenea hartie este cunoscutii in
literatura de specialitate ca ,hartie de dirpe" sau ,hiirtie de zdren(e"
deoarece materia prima era reprezentata in epocii de de~euri textile
adunate din toate localita(ile sub forma de ,dare" publica. La calitatea
exceptionala a acestei hiirtii contribuia ~i tehnologia de fixare a fibrelor
in coala prin incleiere cu gelatina care are proprietii(i de inactivare a
unor procese viitoare de coroziune.
Problema conservarii arhivelor ~i a coleqiilor de carte a devenit
importanta dupa inventarea tiparului. Astfel, Ia inceputul secolului
27
•
al XVIII-Iea cre~terea cererii de hartie ~i penuria de materii prime au
determinat schimbiiri nefaste in metodele de fabricare a hartiei. Din
aceasta perioadi'i a api'irut necesitatea unor metode de conservare ~i
restaurare a documentelor ~i cartilor devenite fragile. Pentru o buni'i
perioadi'i de timp au fost folosite practici tradi(ionale, iar dezvoltari
sistematice au fost posibile numai in ultima suti'i de ani.
Astfel, de~i Murray' sesiza in 1829 ci'i deteriorarea hartiei se
datoreaza schimbarilor nefaste in metodele de fabrica(ie, recomandand
chiar o metoda de control al acidita(ii hartiei cu ajutorul ,siropului de
violete" (care con(ine un indicator de pH), iar Faraday' constata in
1842 rolul nefast a] poluarii provocate de ,gazul de iluminat", avizul
speciali~tilor nu era cerut decal in cazuri izolate.
Prima tentativii organizati'i de a a~eza pe baze ~tiin(ifice
conservarea cartilor ~i documentelor a fost fiicuta de Cardinalul Franz
Ehrle, prefect a] Bibliotecii Vaticanului, care, in 1898, Ia Conferin(a
Internationali'i a Bibliotecarilor, reuniti'i Ia Saint-Gall 9 , a cerut sa se-
purceada Ia o reexaminare a metodelor de restaurare existente ~i a
solicitat concursul oamenilor de ~tiin(a.
Cam in aceea~i perioada, Societatea de lncurajare a Artelor,
Fabrican(ilor ~i Comer(ului prime~te un raport al comitetului sau
intitulat ,Deteriorarea hartiei".
Conferinta Arhivi~tilor (Dresda, 1899) ~i Congresul International
a] Bibliotecarilor (Paris, 1900) au examinat probleme~e puse de con-
servarea documentelor scrise.
De acum inainte, aceasta problema este in atentie in !i'irile
dezvoltate ale lumii ~i apar o serie de lucrari de specialitate. In anul
1929 ia fiin(ii Ia Roma lnstitutul de Patologie a Caqii sub conducerea
7
J. Murray, Practical Remarks on Modern Paper with an Introductory
Account of Its Former Suh>titutes, London, T. Cadell, 1829.
'M. Faraday, On Light or Venlliation. The repertory of patent inventions
and other discoveries and improvements, 2, 1843, p. 174-181 ~i 238-250.
9
Saint-Gall (gem1. Sankt Gallen), ora~ ~i episcopal in Elvefia. Abafia
benedictina din Saint Gall a fost fondata in sec. VIII ~i a cunoscut o inflorire
literara ~i artistica in sec. X-XII. in anii 1451-1454 aba(ia ~i ora~ul au intra! in
Confederafia Helvetica. in anul 1846 aba~a a fost transformatii in episcopie.
Acum Saint-Gall este Canton (cf Restaurator, Supplement no. I, 1969).
28
chimistului Alfonso Gallo. Dupa eel de-al Doilea Riizboi Mondial, in
numeroase (ari au fost create laboratoare ~i servicii nationale de
restaurare ~i conservare a documentelor ~i caqii de patrimoniu
cultural. Au fast create, totodata, organisme interna(ionale care au
abordat problema conservarii ~tiintifice a cartii ~i documentelor.
Aceste organisme sunt:
• Organizatia Natiunilor Unite pentru ~tiinta ~i Cultura (UNESCO).
• Consiliul International a] Arhivelor (ICA). I
• Federa(ia lnterna(ionala a Asociatiilor ~i lnstitu(iilor de
Biblioteca (IFLA).
• Consiliul International al Muzeelor (I COM).
In urma acestor progrese a aparut o intreaga literaturi'i de
specialitate care a fiicut din conservarea patrimoniului cultural o ~tiinta
de sine statatoare in cadrul careia conservarea arhivelor ocupa un Joe
distinct A~a cum se a firma intr-o lucrare de specialitate, ,conservarea
este insa~i piatra unghiulara pe care s-au intemeiat institu(iile de
arhivi1" 10 .
2.1 . 1>-toricul piistriirii $i conserviirii arhivelor in Romania
2.1.1. inceputurile
Inca de cand au fast create documentele de arhiva, pe liinga
preocuparile $i masurile care au vizat organizarea lor, apoi prelucrarea
$i intocmirea instrumentelor necesare (inerii eviden(ei acestora, s-a
manifestat griji\ deosebita ~i pentru adunarea arhivelor 1n local uri spe-
cial amenajate in scopul asigurarii conditiilor de piistrare. Preocupiiri
~i chiar masuri concrete ce vizau pastrarea documentelor de arhiva au
existat cu mult inainte de infiintarea institu(iei desemnate sa raspundi'i
de administrarea marturiilor documentare.
In mod oficial institu(ia Arhivelor Statului a fost infiin(atii Ia
Bucure~ti Ia data de I mai 1831, iar Ia l~i Ia data de I ianuarie 1832,
w Mary Lynn Ritzenthaler, Preserving Arch;ves and Manuscripts,
Chicago, The Society of American Archivists, 1993, p. I.
29
•
 dar tradi(iile de pastrare ~i conservare a patrimoniului arhivistic
national se identi fica ~i in secolele precedente 11 •
De~i este mai greu de dovedit, se pare di pastrarea arhivelor Ia
emitenti a inceput in tara noastra in secolul al XV -lea. intr-un studiu
bine documentae' se afirma ca in vremea lui Petru Schiopul ~i in
scurta domnie a lui Mihai Viteazul au existat unele inceputuri de
arhive pe langa Curtea Domneasca. in afara de domnie, ~i unele
institutii precum Visteria, Camara Domneasca ~i Camara Ocnelor
precum ~i toti dregiitorii mari sau mici au avut o arhiva. Destinatarii,
Ia randul lor, au avut arhive dintre care cele mai multe s-au pastrat
peste timp Ia Mitropelie ~i Ia alte a~ezaminte biserice~ti. Sugestiv in
acest sens este Hrisovul din 1714 prin care Stefan Cantacuzino fiicea
scutire de impozit, recomandand ca documentul sa fie dat spre pastrare
Sfintei Mitropolii ca sa stea ,sub paza Prea Sfintitului Mitropolit" 13 •
Astfel de argumente sunt numeroase. lata ce ne spune, de pilda, un
document din 3 iulie 1775, citat intr-un studiu al prof A. Sacerdoteanu 14 :
Dar pentru ca nu care cumva pO vremi sil se intcimp/e a sii riipune din
scrisori, ori din periciunea acestor oameni, sau ei singuri cu vicle$ug
sii ascunzii ~·i vor zice cii s-au riipus vreo scrisoare, noi cu to(i am
scos dupa ocolnica cea pecetluita care s-au dut pentru pas/rare Ia
manu lui Gheorghe Ceau~-. aceasta copie din cuvdnt in cuvdnt,
adeverita cu iscalitura dumnealui vel logofat, pe care o liisam Ia
Sjanta Mitropolie, ca sa stea acolo !fi sa o ajle acolea in buna
piislrare, pentru ca oricdnd va fi vreo intdmplare precum scrie mai
sus, cu aceas/a sd se poata descoperi adevarul.
Practica depozitiirii actelor Ia Mitropolie ~i Ia miiniistiri a con-
tinua! alaturi de pastrarea actelor Ia persoane fizice.
11
Sanda Badarau, Jon Comanescu, Mihail Fanescu, Mihai Ll\zlirescu,
Gheorghe Ungureanu, /storicul Arhivelor Statului. 1831-1956, in ,Arhivele
Statului. 125 ani de activitate, 1831-1956", Bucure~ti, Direqia Generala a
Arhivelor Statu lui, p. 15-218.
12
/bidem, p. 19 ~i urm.
13
*** Arhivele Statului. 125 ani de activitate, 1831-1956, Bucure~li,
Direqia Generall\ a Arhivelor Statului, 1957, p. 22.
14
Aurelian Sacerdoteanu, Arhiva generalii Ia Mitropolie, Revista
Arhivelor VII, 2, 1947, p. 393-394.
30
•
in contextul reformelor generate de noile reglemcntl\ri introduse
de Regulamentele Organice au luat fiinta ~i institutiile Arhivelor
Statului ,ca un depozitar <al> acturilor publice ~i dregatore~ti" 15 ~i
care mstitutie tinea Ia inceput de Divanul Domnesc 16 .
De~i Regulamentul Organic preciza ca noua institu(ie se va ingriji
deale aduna <toa/e ucturile acestea> din orice parte se vor ajla !fi ale
fine in bund rdnduiala !fi pastrare, iar spre sigura pas/rare a acestei
arhive # indemdnarea ajlarii actelor, va fi in curtea domneasca o
inadinsa cuviinciousa zidire", Prof Aurelian Sacerdo(eanu 17 ne spune
ca primul Joe de piistrare a documentelor nou infiintatei institu(ii a
Arhivelor Statului a fost ,in cateva camere ~i bolti Ia Mitropolia din
Bucure~ti" intre anii 1831-1859. Localul respectiv era neindipator ~i
impropriu, documentele fiind ,.vupuse Ia orice primejdie de foe, mai
viirtos cii trag .yi umezealii ~i cu vremea pot ~a putrizeascii .yi sii se
intunice ~-i scrisul slove/or.fiind preajos pa pamdnt cu destula igrusiire
.)'1·-1mpreunale cu a llebma
' le" .
Despre conditiile precare de pastrare a documentelor oferite de
acest prim sediu a! Arhivelor Statului a flam in mod indirect ~i dintr-o
polemica literara intre Grigore Alexandrescu ~i G. Sion 19 • in aceasta
polemica se vorbe~te despre rolul jucat de rozatoare - ,semintie
roditoare/~i de literi rozatoare" - care aqioneaza nestingherite ,pe
dealul Mitropoliei in Arhiva Romaniei".
Daunatorii ~i conditiile de mediu necorespunzatoare nu au fost
insii singurii tactori de ostilitate ai documentelor istorice. Un rol Ia fel
de important 1-a jucat o intreaga sarabanda a mutarilor ~i evacuarilor
dintr-o cladire in alta ~i de Ia un sediu Ia altuL Numai in primele
ciiteva decenii parcurse de Ia infiinprea Arhivelor Statului documentele
au fost mutate in nu mai pu(in de 10 adrese din Bucure~ti: Mitropolie
15
***, Regulwn~ntul Organic a Prin{iputului Moldvvei, art. 410.
16
***, Regulamentul Organic a Prin{ipatului Mo!dovei, art. 366.
17
Aurelian Sacerdoteanu, Proiecte pentru palatul Arhivelor Statului.
Cuntribu{ie Ia istoria arhitecturii noastre tn secolul XIX, Bucure~ti, Arhivele
Statului, Tiparul ,Cartea Romaneasca", 1940, p. 3-4.
"Arhivele Nationale lstorice Centrale (in continuare A.N.LC), Bucure~ti,
Fond Sacerdoteanu, Dosar 51 (75), f 4.
I•J F. Oprea, Biolvgie pentro conservarea ~i restaurarea patrimoniului
cultural, Bucure~li, [ditura Maiko, 2006, p. 368-369.
31
--------------
( 1832-1859), M-rea An tim ( 1840-1849 ~i 1854-1859), M-rea Cotroceni
(1843-1848), M-rea Radu Voda (1852-1854 ~i 1859-1862), Curtea
Administrativa (1848-1859), M-rea Zllitari ( 1849-1850), Casa Boiarolu
(1859), Casa Balliceanu (1862-1866), Casa Cecropide (1893-1916),
i M-rea Mihai Voda (1837-1843; 1866-1893; 1900-1985).
! Toate aceste mutliri, flicute de multe ori in pripli, flirli cele mai
elementare masuri de pregatire sau de securitate a transportului ridicau
probleme deosebit de grele pentru personalul ~i mai ales pentru con-
ducatorii din acea vreme ai arhivelor.
Arhivele pastreazi\ zeci de rapoarte din care rezultli eforturile
nesfiir~ite flicute pentru proteqia lor de Gh. Asachi, Cezar Bolliac, '
Constantin Aricescu, Grigore Bengescu II, Grigore Manu, B.P. Ha~deu,
Dimitre Onciul.
Dintre primele interventii care au vizat ~i conservarea documentelor
sunt suticiente, in opinia noastra, sa amintim Memoriile lui Grigore
Bengescu II ~i Grigore Manu, formulate, primul Ia 5 noiembrie 1863
iar eel de al doilea cinci ani mai tiirziu, Ia 18 noiembrie 1868. in ambel~
memorii erau propuse sarcini concrete pentru Seqiunea lstorica ~i a
20
Bunurilor Publice din cadrul Arhivelor Statului, compartimentul
respectiv urmand sa raspunda de ,conservarea actelor istorice ~i politice
ale Tiirii, a titlurilor domeniilor ~i bunurilor stabilimentelor publice ~i a
celor privitoare Ia topogratia ~i statistica Tarii". lnterventii asema-
nlitoare avea sa faca ~i B.P. Ha~deu care, in 1880, inainta un Memoriu
Ministerului Cultelor ~i lnstruqiunii Publice in urma unei inspecjii
efectuate Ia sucursala din la~i a Arhivelor Statului, dupa un incendiu
devastator de Ia Palatul Administrativ caruia ii cazusera victime
cca. 400.000 de dosare. Ca director general al Arhivelor Statului ~i ca
,unul ce s-a convins in persoana despre incurcatura in care se gasesc
depozitele" arhivelor, B.P. Ha~deu se simtea dator ,a va arata vederile
mele asupra mijlocului celui mai practic de a remedia mai grabnic raul
de unde pot decurge atiitea pagube pentru stat ~i pentru particulari"".
Condi(iile oferite de societate de-a lungul timpului pentru
pastrarea arhivelor au fost atiit de inconsistente ~i, eel mai adesea,
ostile inciit Dimitre Onciul constata cu amaraciune Ia vremea sa ca
20
***, Arhivele infruntdnd vremurile. Miirwrii dvcumentare (C.M.
Lungu, coordonalor), Bucure~li, Arhivele Na[ionale, 2006, p. 9 ~i 21.
21
lbidem, p. 31-32.
32
=
este cu adevarat de mirare ca dupa atatea stramutiiri ... s-a mai pastrat
" J).,
ceea ce se ana-- .
Acest exod trist al tezaurului national de documente istorice a
contirluat ~i in secolul XX culminiind cu evacuarea colec(iilor din
Complexul lstoric Mihai Voda. Evacuarea fortata a numeroaselor
fonduri ~i coleqii din aces! a~ezamimt istoric s-a efectuat cu parti-
ciparea intregului personal al Arhivelor Statului, pe un ger naprasnic,
1n numai 10 zile din iama anului !985.
2.1.2. Necesitatea unui sediu central propriu
Necesitatea unui sediu central al Arhivelor Na(ionale - un palat
al arhivelor- care sa raspunda cerintelor de pastrare ~i conservare s-a
impus de timpuriu.
Primul proiect de construqie a unui palat al arhivelor in incinta
Mitropoliei a fost intocmit in anul 1832 de catre capitanul de geniu
Blaremberg. Propunerea a ramas in arhive ca marturie a eforturilor
ferme depuse inca de Ia inceput de diriguitorii Arhivelor Statului.
0 alta tentativa are loc in anul 1838 in urma unui cutremur care
a avariat cladirea Mitropoliei ~i a produs degradari arhivei depozitate
acolo. in ace! an autoritatile vremii vorbesc despre nevoia de a incepe
in urmatoriul an c/adirea inciiperilor Arhiviei Statului, iar intre tirnp
sa va gii>i aici in Bucurqti vre un local carele va sluji vremelnice0te
pdnii ctind sii va giiti urhiva ob~;teascii 23 •
La porunca Domnitorului, Villacrose, arhitectul Sfatului ora~enesc,
intocme~te in anul 1850 un alt proiect cu acela~i amplasament, dar ~i
cu aceea~i soarta istorica avuta de proiectul Blarernberg.
La I 0 iulie 1862 arhitectul Benish, solicitat de directorul arhivelor,
Grigore Bengescu II, intocme~te un ,Proiect de construqie a stabili-
mentului necesar pentru tinerea arhivelor" in care urm,a sa funqioneze
~i un lnstitut de Paleografie dupa modelul cunoscutei Ecole de Chartes
din Paris. Si aceasta initiativa ramane Ia stadiul de proiect.
in anul 1864 C&z~r Bolliac, ceriind manastirea secularizata Mihai
Voda pentru ,trebuin(a arhivelor" afirma 24 : ce>tiunea localului penlru
22
D. Onciul, Din i.storia Arhivelor Statului, Bucure~ti, 1903, p. 25.
"•••, A.N.I.C., Fond Sacerdoteanu, Dosar 51 (75), f. 26.
" 1864, august 18, A.N.I.C, Minislerul Culldor ~i lnstruqiunii Publice,
Dosar 524/!864.
33
•
 un serviciu de arhivQ publicO este cestiunea principa/ii care primeazQ
fa{a de foote ce/elalte #de care depind toate celelalte.
Argumentele lui Cezar Bolliac pentru un sediu propriu ~i per-
manent al Arhivelor Statului constituie un strigat de alarma care,
totodata acuza putemic nepasarea manifestata pfma atunci: A stramuta
arhivele pub/ice din/r-un lac in altul Ia fiecare expirare de contract
este a impune stalului cheltuie/i zadarnice pentru tramportarea unor
a~a masse, O$ezarea $i rea:wzarea continua a depozitelor, a pierde
limp prefios $i a deteriora actele prm jramdntarea Ia care se expune.
Numai un local statornic ar evita aceasta $i ar permite, totodata. a lua
toate garanfiile contra incendiilor edt $i prin aproprierea mobilierului
Ia exigenfele serviciului <.... deoarece... > trebuie~·te intotdeauna sii se
de;facii mobilierul infiinfa ~·i sa se adapteze de pe noullocal.
Ca efect al cre~terii volumului de documente detinute de Arhivele
Statului in urma preluarii arhivelor de Ia Comisia Documentala ( 1862)
~i de Ia manastirile secularizate ( 1863), cererea lui Cezar Bolliac este
admisa ~i. in acest mod, manastirea Mihai Voda este atribuita in
intregime in folosinta Arhivelor Statu lui. Totodata aufosl date dispozifii
Diviziunii Cultelor .. sii se dqerte imediat inciiperile ocupale de
slujba$ii bisericii $i celelalte persoane ces-ar fi af/dnd locuind acolo ~i
s-a stabilit ca Cezar Bolliac ~i arhitectul Burelli sa dreseze a listii cu
modificafiile $i reparafiile necesare localului foarte degradat cu
invelitoarea
21
~-; podeala veche $i stricatii pentru care au fost alocati banii
necesari . Drept urmare s-a completat mobilierul specific prin face rea
de rafturi $i dulapuri. lnundatiile din ace! an au afectat in parte
continuitatea lucrarilor de amcnajare, dar piina Ia urma, dupa executarea
interventiilor de stricti! necesitate, institutia se muta in noul sediu in mai
1866, documentele- 300.000 de condici ~i dosare" - fiind transportate
cu furgoanele Ministerului de Resbe/. Cu acela~i prilej sunt instal ate ~i
doua santinele pentru a pazi obiectivul.
A~adar, pentru prima oara in istoria sa institutia Arhivelor Statului
devine titulara unica a unui sediu in Bucure~ti.
Prin mutarea Arhivelor Statului intr-o cladire veche nu s-a
rezolvat integral problema conservarii documentelor, spatiul oferit de
25
•••. A.N.I.C., Fond Sacerdoteanu, Dosar 51 (75), p. 114.
A.N.I.C, Mmisterul Cultelor ~i lnstruqiunii, Dosar 736 /I S6S
20
. . .,
p. 400.
34
fosta manastire neaviind deciit meritul - deloc de neglijat - de a
asigura pastrarea documentelor intr-un Joe stabol. . . .
in conditiile cre~terii cantitatilor de arluva prm preluan succesove
de Ia ministere ~i autoritati centrale, in anul 1869, D. Ancescu -
directorul Arhivclor Statului- cere Ministemlui Cultelor sa fie tnmos u~
arhitect imputernicit pentru a stabili ce garan{ii de conservare prezmt~
depozitele aceslui serviciu in care din cauza vech1m11 $1 umezelu
temeliile zidirii sunt cu totul slabe, ele se m_acmii infie_care_ z~. astf~!
incdl se poate intdmpla ca diirdmdndu-se sa since ~-, sa pr~pa_deasca
Iaaie actele < ... > precum $i sii pericliteze via{a impwga{dor msarcmafl
'7
cu conservarea lor"' . . ..
Demersul rami\ne flira raspuns, iar restaurarea cladorn este
amiinata de tiecare data piina Ia sflir~itul secolului al XIX~Iea: .
in anul 1882 - pe vremea ciind Ia conducerea mstotutoeo se afla
Bogdan-Petriceicu Ha~deu - se deschide un credit pentru construqoa
unui palatal Arhivelor in vecinlitatea manastmo Mohao Voda, se mstltuoe
0 comisie de speciali~ti ~i arhiteqi care sa staboleasca detalnle de
executie, dar planul este anulat deoarece depa~ea fondurile aprobate.
In 1890 se deschide in acela~i scop un nou credot mao consostent.
in continuare se nume~te o noua comisie de speciali~t1 ~· arhotectt, se
studiaza Ia fata locului situa{ia arhivelor din marile. or~~e europene
intre care Viena, Mtinchen, Paris, Frankfurt ~i altele, oar m anui_I893
arhitectul Magni este angajat sa elaboreze proiectul detimttv. Prooectul
este 0 opera de arta, dar el a ramas netinalizat. _ . •
Situatia cladirii din Mihai Voda s-a agravat m mod deosebtt ~n
urma cutremurului din vara anului 1893 ciind degradanle provocate m
depozite au determinat evacuarea arhivei in casele lu1 Petru Cecropode
a !late in apropiere. . . . . .
Odati\ cu venirea Ia conducerea Arhovelor Na{oonale a !Ut Domotre
Onciul se inrcgistreazi\ 4 n program sistematic ~i contmuu de reparare,
reconstruqie, completare prin construqii noi •. modemozare ~· dotare cu
instalatii tehnice (lumina, incalzire, apa, canahzare) a sedouluo dm Mohao
Voda. In diferite etape de reconstmctie, completare ~i modernozare ~1-au
adus contributia arhitectii Baicoianu, Cerchez, Antonescu, Gabnelescu.
Prin aceste lucri\ri, derulate pe parcursul primulut sfert de veac al
" 1X69 mai 23/4, 1/udem, Dosar 129/1869, 384 ~i 685.
35
secolului trecut, complexul istoric Mihai Voda devine un editiciu
important constituind un sediu reprezentativ at Arhivelor Statului.
in anul 1954 ansamblul este completat cu o ultima cladire pe
latura estica (arhitect Nicolae Sulescu) inchizilndu-se astfel incinta.
.:
Fig. I. Sectorul de nord-est al depozitului de mare capacitate din complexul
istoric Mihai Voda, de(inut de Arhivele Na(ionale in Bucure~ti, str. Arhivelor
nr. 2, demolat de autorita(ile comuniste in 1985
Cu trecerea timpului ~i mai ales datorita cerinfelor crescute de
spafiu pentru depozitare, dar ~i pentru activitiifi specifice tot mai
complexe, cladirea din Mihai Voda a inceput sa nu mai satisfaca
exigenfele de sediu at Arhivelor Statului. in aceste conditii in anul
1959 s-au depus etorturi pentru construirea unui nou sediu pentru care
s-a intocmit ~i uo proiect impunator care viza un amplasament pe
platforma Grozave~ti uode se prevede ~i o zona rezervatii pentru
extinderi viitoare". Proiectul a ramas nefinalizat deoarece, intre limp,
N. Sulescu, Studii pentnt construirea unui palata/ Arhive/or Statului,
:!X
Revista Arhivelor, nr. 111960, p. 3-30.
36
in 1960, se atribuie Arhivelor Statu lui, ca sediu central. fosta cladire a
Monitorului Oficial din bd. Regina Elisabeta unde institutia func~oneaza
~i in prezent.
·'!>ub presiunea necesitatii de spatiu ~i a nevoii unui sediu care sa
raspunda Ia standardele modeme de conservare a patrimoniului, in
anul 1981 conducerea Arhivelor Statului reia problema construqiei
unui palat at arhivelor pentru care se elaboreaza un nou proiect de
ciitre arhitectul N. Sulescu. Proiectul s-a blocat in traseul administrativ
ce ducea Ia ~eful statului din acea vreme.
Fig. 2. Vedere generala a complexului istoric Mihai Voda,
de(inut de Arhivele Na!ionale in Bucure~ti, str. Arhivelor nr. 2,
demolat de autoritiitile comuniste in 1985
Dupa Revolutia din Decembrie 1989 tema unei cladiri moderne
pentru Arhivele Statului a renascut". Conducerea Arhivelor Statului a
29
F. Oprea, 0 prublemii de interes na(ional: Spafiile de depozitare a
arhivelor, Revista Arhivelor, nr. 2/1993, p. 102-106.
37
•
 studiat mai multe variante ~i a intreprins demersuri ferme ~i convin-
gatoare care vizau valorificarea ~i continuarea unor investitii abandonate
Ia vremea respectiva cum ar fi proiectul ,Muzeul National" de Ia
Podul Eroilor sau proiectul ,Biblioteca Nationala" din Piata Unirii.
Degringolada administrativa a guvemantilor nu a putut sa dea curs
niciuneia dintre solutii.
Ca urmare, dezideratul firesc al realizarii unei cladiri repre-
zentative pentru bogatul patrimoniu arhivistic national al Romiiniei
ramiine pe agenda zilei de~i de Ia prima initiativa oficiala ~i bine
documentata, concretizata in proiectul Blaremberg, au !recut 175 de
ani. Documentele istorice au regim de pastrare permanenta. Nevoia de
spatiu pentru aceste documente nu poate fi trecatoare.
2.1.3. Necesitatea depozitelor exterioare
Prin natura atributiilor sale ~tiintifice ~i publice sediul principal
al institutiilor arhivistice nationale se afla in centrul capitalelor de
re~edin(ii. Aceasta este situatia in toate marile ora~e ale lumii.
Marea cantitate de documente determina ca in cla.direa centrata sa
fie pastrate cele mai importante ~i cele mai solicitate documente. Restul
fondurilor ~i colectiilor de arhiva istorica se pastreaza in depozite a !late
in alte zone ale ora~ului mai putin aglomerate, mai ieftine ~i, in general,
cu posibilitati de extindere a construqiilor. Aceste clactiri sunt numite
,depozite exterioare".
Principalul depozit exterior al Arhivelor Nationale - ,depozitul
Militari"- se atlii in Bucure~ti, bd Iuliu Maniu nr. 19 A.
Ideea depozitelore exterioare, ca centre de pastrare a documen-
telor istorice Ia Arhivele Nationale, a fost adesea, impusa de practica.
Astfel, Ia preluarea unor mari cantitati de arhiva de Ia unele ministere
s-a convenit sa se preia totodata ~i depozitele in care se pastreaza
documentele. Actiunea i~i are logica sa: cladirea a fost amenajata cu
echipamente ~i dotari tehnice specifice pastrarii arhivelor; preluarea
arhivelor tlira cliidire ar crea doua neajunsuri: pede o parte documentele
ar avea de suferit prin scoatere, transport ~i rea~ezare in aft depozit, iar
pe de alta parte clildirea ar trebui supusa unor lucrari de reparatii
capitate pentru demontarea ~i dezafectarea instalatiilor specifice ~i
amenaJarea sa pentru o noua destinatie; in plus, !ipsa de spatiu Ia
38
•
Arhivele Nationale ar obliga detinatorul unor asemenea mari cantitati
de arhova Ia asumarea responsabilitatilor legale de piistrare permanentA
cu suportarea cheltuoehlor specifice. De exemplu, in anul 1949 Arhivele
Napouale au preluat ~epozitele d!n Bucure~ti, striizile Romulus 15 ~i
Gnvotet 2-4 unde se pastra arhova Ina! teo Curti de Conturi.
2.2. Laboratorul de conservare $i restaurare
Conservarea ~i restaurarea documentelor din arhivele istorice
reprezonta activitati tehnice specializate destinate, pe de 0 parte, sa
asogure o durabolotate ciit mai mare a structurii materiale a acestora iar
pe ~e alta parte, sa conserve infm;na(ia istorica indiferent de faptul
daca ongmalul mao exosta sau nu. In acest sens in Arhivele nationale
exosta tret programe specializate: programul de conservare, programul
de restaurare ~· programul de transferal informatiei pe suporti noi.
Programul de conservare vizeaza masuri ~i activitati de protectie
a documentelor fata de factorii de agresiune. Sub 0 forma sau aita
problematoca de conservare a fost prezenta in activitatea Arhivelor
Natoonale inca de Ia intiintarea institutiei.
Pro~ramu~ de restaurare consta ln lucrari ~i tratamente de stopare
a degradanlor m evolupe urmate de reconditionari, consolidari ~i
repara~11 pentru a asigura rezistenta documentelor Ia pastrare inde-
lungata. Laboratorul de restaurare a luat fiintii Ia Arhivele Nationale in
anul 1955.
. Programul de transferal infonnatiilor pe suporturi noise transpune
m practtca pnn mocrofilmarea documentelor, prin facsmilare ~i prin
dogotozare.
Toate acestea nu vor putea asigura in mod automat piistrarea ~i
conserv_a~ea documentelor de arhivii. De aceea, pe liinga institu(ia spe-
coahzata m_ admmostrarea patrimoniului arhivistic national un rot foarte
Important ol au creatorii ~i de(inatorii de arhive, care trebuie sa se
preocupe permanent de asigurarea condi!iilor de piistrare a documen-
telor propru, Ia riindul lor, parte integranta a tezaurului arhivistic al !iirii.
39

3. DEPOZITELE DE ARHIV A: CRITERIILE
~I CONDITIILE CE TREBUIE !NDE~LINITE
PENTRU ASIGURAREA PASTRARII
~I CONSERV ARII DOCUMENTELOR;
. efraqie, instalatii de stingere automata).
PERIMETRU, AMPLASARE, ARHITECTURA,
COMPARTIMENTARE, MEDIU AMBIANT
'spatiile de depozitare. constituie un aspect de cea mai _mare
1
importan[a pentru pastrarea ~· conservarea arh1velor . Aceste spa(u sunt
reprezentate de cladiri special destinate activitatilor arhlVIStlce sau de
depozite (incaperi) aflate in cladiri care au ~· alte func(wnahta(L
lndiferent de situa[ie, stabilirea destina(iei unui spa[iu pentru ame-
najarea ca depozit de arhiva trebuie sa aiba la baza_ o fu?damentare
tehnica la care i~i aduc contributia, Ia fel de responsab1la, atat arh•v•stul
ciit ~i arhitectul. Primul trebuie sa ~tie ce trebuie sa ceara arhitectului, iar
eel din urma trebuie sa caute solu[iile cele mal potnv1te pentru a
satisface cererea arhivistului.
ln amenajarea unui spa[iu de depozitare a documentelor arhivistul
trebuie s:f formuleze cu claritate urmatoarele probleme:
-· - Ciita arhiva trebuie sa fie depozitata in ace! spa[iu dupa un
calcul al existentului Ia zi Ia care se adauga volumul de publica[ii din
biblioteca ~i volumul coleqiei de inventare.
, - Care este ritrnul ~i care sunt cantitatile ce trebuie sa tie preluate
intr-o perspectiva probabila piina Ia amenajarea unui nou spa(iu de sine
statator sau prin extinderea celui construit pentru ca in cumul cu pnmele
cantitati existente sa se poata dimensiona suprafata de depoz1tare
construita; de regula, perspectiva de preluare se intinde pe aprox1mat1v
25 de ani deoarece o cllidire de arhiva nu se construie~te anual.
1 Florea Oprea, 0 problemii de interes na(ionul: Spa(iile de depozitar~
a arhivelor, in: ,Revista Arhivelor" nr. 211993, Bucure~ti, Arhivele Statulut,
p 102-106.
40
• •
·- Ce alte functionalita[i, in afara de depozitare, se au in vedere a
se desta~ura in nou clad ire sau in noul depozit (prelucrarea specitica a
arhivei, laboratoare, birouri, sali de studiu etc.).
.o: Ce spa(ii tehnice sunt necesare pentru asigurarea unor condi(ii
speciale de depozitare ~i de lucru (centrala termidi, instala[ii de
control ~i reglare climatica, instalatii de alarmare ~i Ia incendiu sau
· - Ce relatii urmeaza a avea institu[ia sau compartimentul de
arhiva cu alte institu[ii, compartimente inteme sau exteme, precum ~i
cu al[i cetii(eni din localitate, din zona administrativii sau din tara.
_,· - Care este numarul mediu de personal ce urmeaza a fi utilizat
in spa[iul ce urmeaza a fi amenajat.
Toate aceste probleme au parut stranii o indelungata perioada de
timp, atilt pentru arhivi~ti cat ~i pentru arhitec(i. Chiar ~i in (iiri cu
vocape profund modemista ~i scientista cum este, de exemplu SUA,
arhiteqii ~i de[inatorii de documente au ajuns destul de tiirziu Ia
in[elegerea faptului cii existii o striinsli legliturli intre proiectul cliidirii
~i conservarea colec[iilor2
In mod treptat s-a impus insa ideea ca arhivele au nevoie, pentru
pastrare, conservare ~i folosire ~tiin[ifica a documentelor, de cladiri
speciale cu particularitati tehnico-func(ionale ~i de rezistenta bine
precizate ~i distincte de alte categorii de cladiri administrative3 Mai
mult deciit atat, in prezent se vorbe~te de necesitatea unor cladiri cu
funqii complex informatizate numite ,cladiri inteligente'"' in care un
sistem electronic maximizeaza eticienta personalului utilizat ~i asigura
un management efectiv al resurselor cu costuri minime de amortizare.
' Keyes D. Metcall; The Design of'Book Stacks and the Preservation of
Books, In: Restaurator. International Journal for the Preservation of Library
and Archival Material (Copenhagen Restaurator Press), vol. I, no. 2, 1969,
p. 115-125.
3
Michel Duchein, Archive Buildings and Equipment, znu revised and
enlarged edition, M(inchen; New York; London; Paris; K. G. Saur, 19~8.
(ICA Handbook Series Volume 6), 232 p. (versiune franceza: Les btitiments
et equipments d'achil•es, Paris, 1966; prima editie in versiune engleza, 1977).
4
***, Intelligent Library Buildings, Proceedings of the I 0 1h seminar
of the IFLA Section on library buildings and equipment, The Hague,
24-29 august 1997.
41
 umilirea profesiei ~i a patrimoniului arhivistic prin alegerea unei cliidiri
rau tamale (penitenciar, cladire zootehnica etc.). Totodata, daca amena-
jarea unei clildiri vechi este mai scumpa dedit una noua arhivistul - ca
benefjo:iar- trebuie sii ciintareascii cu multii chibzuinta op(iunile sale ~i.
eel mai adesea, este recomandabil sii se opteze pentru o cladire nouii.
In avantajul unei cliidiri noi se inscriu posibilitiitile cele mai
largi de a organiza spatiile inca din etapa de proiectare dupa cele mai
modeme exigente pentru o bunii piistrare ~i conservare a arhivelor ~i
pentru asigurarea luturor celorlalte funqionalilii(i.
in unele situatii arhivistul adoptii formula de mijloc in care se
alege o cliidire istoricii in care se organizeazii spa(iile de lucru ~i acces
public, iar liinga aceasta se construiqte o cladire nouii cu depozite,
laboratoare ~i instalajii modeme de proteqie ~i recuperare.

\~ :jr
,_.;
'

Fig. 3. Sediul Arhivelor Nationale din Bucure~ti,

bd. Regina Elisabeta nr. 49 (aspect ini!ial)

Funqiile ~i particularitatile spatiilor de pastrare ~i conservare a

fondurilor ~i colectiilor de documente sunt evaluate ~i definite de cele
mai multe ori in mod concret ~i specific intr-o realitate social-
economica bine determinatil de posibilitatile reale. in mod practic
arhivistul coopereaza autoritatea competentii ~i cu arhitectul pe
urmatoarele probleme ~i op(iuni: _ Fig. 4. Sediul Arhivelor Nationale din Bra~ov
a. \Amenajarea unei cladiri vechi sau construirea uneia noi. In (Bastionul fierarilor, cliidire alestatii documentar in 1529)
favoarea amenajilrii unei cliidiri vechi ar pleda pretul, adesea, mai
scilzut de renovare, avantajul reputatiei pe care o are o clildire istmicil in b. Clad ire unica sau mai multe cladiri constituie o a doua
complementaritate cu piistrarea arhivei istorice. Desigur ca Ia alegerea op(iune ce va fi determinatii de cantitatea totalii de arhivii existenlii ~i
unei clildiri vechi arhivistul este acela care are indatorirea sa nu accepte de ritmul preluiirilor in perspectivii apropiatii ~i medie.
42 43

• •
 0 cllidire unica ofera avantajul unei economii de constructii, de
instalatii, de personal, de legatura intre compartimente etc. Sunt insa ~i
dezavantaje legate, eventual, de un amplasament mai mare, de inaltime
prea mare a cllidirii, de asumare integrala a riscului ce ar putea plana
asupra acesteia in caz de calamitati sau dezastre. Pe de alta patte, mai
multe cllidiri ar ingreuna cooperarea intre compartimente, ar putea
majora costurile de administrare ~i paza, dar ar garanta in mai mare
masura ~ansa de protectie a documentelor in situatii deosebite pe
principiul veriticat de timp ca ,nu toate ouale se pun intr-un singur co~'.'·
c .. Amplasamentul cladirii. Alegerea amplasamentulut consl!-
tuie inca o problema in care arhivistul trebuie sa se pronun(e. Trebuie
sa fie evitate atilt amplasamentele periculoase prin ele insele (terenuri
inundabile, terenuri instabile, terenuri excesiv de umede etc.), cat ~i
amplasamentele periculoase prin vecinatati (uzine chimice, depozite
de orice fel, cu pericole de incendiu, explozie sau infestare, instalatii
care ar putea afecta documentele, zone strategice care ar putea deveni
teatru de operatiuni in situatii de contlicte sociale sau politice majore).
Vor ti evitate in egala masura zonele de zgomot excesiv ca ~i zonele
de acces dificil spre depozit in care interventiile de proteqie ~i evacuare
ar fi afectate.
in alegerea amplasamentului arhivistul va tine coni de faptul ca
institutia este atilt una de cercetare ~tiintifica ~i de activitati culturale
relevante cat ~i una administrativa. Din aceste motive cllidirea arhi-
velor trebuie sa se gaseasca in centrul localitatii ~i in apropierea altor
institutii de cultura pentru a permite accesul egal al cetatenilor ~i
pentru a facilita activitatile de cooperare ~tiintifica ~i cultural-educativa
organizate in comun cu universita(i, muzee, biblioteci ~i alte institutii
cultural-~ti inti fice.
d. Perimetrul de protectie. 0 cllidire de arhiva are nevoie de un
spatiu exterior cat mai degajat. Motivatia acestei cerinte este complexa:
in ~llidire se transporta arhiva cu mijloace de transport voluminoase; in
unele situatii se executa lucrari de aducere sau evacuare in ritrn rapid
sau chiar i~ urgenta; Ia eventuale situatii de incendiu sau alte forme de
calami tate se lucreaza pe fronturi largi pentru salvarea coleqiilor; veci-
natatile foarte stranse creeaza riscuri ce nu pot fi controlate etc. Un
exe~plu ilustrativ pentru existenta perimetrului de protectie ar putea fi
dat de cllidirea principala a Arhivelor Nationale din Washington: este
44
i,,l
li.
,,
accesibila din toate paqile tiind amplasata Ia intalnirea a doua bulevarde
~i avand acces din ambele artere de circulatie. 0 noua cllidire a acestei
institutii, numita ,Arhive II", construita ca depozit exterior, are o capa-
citate.ole depozitare de un milion metri liniari ~i un spa(iu de proteqie pe
masura, asigurat de terenul in suprafata de 14 hectare pe care a fost
a~ezata construqia 5
e. Cladire subterana sau cladire supraterana. Unele experiente
intemationale- cum ar fi pastrarea arhivelor din Salt Lake City (SUA)
intr-o construqie sapata intr-un munte de granit - a adus in discutie
avantajele cladirilor subterane pentru pastrarea arhivelor istorice. in
unele tari nordice aceasta op(iune a fost socotita convenabila. Pentru
tara noastra sunt rare situatiile in care arhivistul ar trebui sa dec ida daca
trebuie sa aleaga intre o cllidire subterana sau una supraterana. in
asemenea situatii, cele mai importante sunt natura solului ~i adancimea
panzei freatice, dar un rol Ia fel de important il are ~i factorul ergo-
nomic. in plan tehnic ~i managerial pot sa apara o serie de avantaje mai
ales privind securitatea constructiei ~i termoizolatia.
f. Cl~dire extinsa pe suprafatil sau clildire dezvoltata pe
verticaHi. In funqie de terenul de care dispune, tot arhivistul va
propune o cllidire extinsa in suprafata sau una dezvoltata pe verticala.
Solutionarea acestei op(iuni va fi corelata cu arhitectura generala a
zonei, cu funqionalitatea cladirii, cu cantitatea de arhiva ce urmeaza a
fi depozitata precum ~i cu alte aspecte ~i caracteristici locale (natura
solului, seismicitate ec.). Avand in vedere gradul de incarcare cu
arhiva, o cladire de depozitare a documentelor nu depa~e$le in tara
noastra 5 etaje.
Regimul de inaltime ~i de ocupare a terenului a general doua
concepte distincte p'rivind caracterizarea cllidirilor: suprafata construita
~i suprafata desfii$urata.
Supra lata construita se refera Ia spatiul de teren pe care il ocupa in
mod efectiv o constructie. in aces! sens o cllidire cu un singur nivel
poate sa aiba aceea~i supra lata construita cu una care are cinci sau mai
multe niveluri. Suprahtta construita are relevanta in folosirea terenului.
5
Florea Oprea, Spa(iile de arhivii in accep(iunea !J·i practica Arhh>e/or
Na{ionale din Wavhinglon, in ,Buletin de lnfom1are ~i Documentare Arhivistidi"
nr. 6/1993, Bucure~ti, Arhivele Statului, pp. 25-27.
45
•
 Suprafata desta~urata se referli Ia suma tuturor suprafetelor
func(ionale, existente pe fiecare nivel al cliidirii cu exceptia podului sau
terasei. De exemplu, Ia o cladire cu cinci niveluri, tiecare nivel aviind,o
suprafata de 240 mp, suprafata desfa~urata va ti de 1200 mp. In
suprafata desta~urata intra atiit incaperile, indiferent de destinatie, dit ~i
holurile, scarile, coridoarele, ~i orice alte spatii construite pe mvelul
considerat. Suprafata desfa~urata are relevanp in privinta indicelui de
folosire a spatiului.
ln arhive - ca institutii publice cu functii administrative com-
plexe- indicele de folosire a spatiului constituie o preocupare majora.
ln acest sens exista cateva repere de orientare: Ia o cladire cu rafturi ·
clasice ,indicele de folosire a spatiull\i este de cca. 50% pentru
depo;ite ~i 50% pentni birouri, holuri, scari, coridoare, spatii tehnice
~i sanitare etc. Wr-un depozit de arhiva indicele de folosire a spatiului
este de cca .. ·SO%• daca se folosesc rafturi Clasice ~i cca. 85% daca se
folosesc raffllri mobile.
Fig. 5. Sala mare a Muzeului Arhivelor, inaugural in 1936 in Complexul
Mihai Voda din slr. Arhivelor nr. 2 (demolat in anul 1985)
46
g. Arhitectura cladirii trebuie sa raspunda importantei ~i rolului
social ~i funqionalitatii interne. Din aces! punct de vedere arhitectura
exterioara trebuie sa scoata in evidenta caracterul de institutie cul-
turala ~administrativa al arhivelor. Pe de alta parte, arhitectura' intema
trebuie sa raspunda cat mai bine activitatilor ce se desta~oara in
aceasta institutie.
3. I . Compartimentarea c/iidirii de arhivii
lntr-o cladire de arhiva se identitica mai multe categorii de spatii
care difera intre ele prin fi.mctionalitate ~i particularitati tehnice. Aceste
spatii sunt tonnate din:
- depozite de documente;
- birouri ~i sali de consiliu;
- laboratoare (restaurare, microfilmare etc.);
- spa(ii tehnice (instalatii, centrala termica etc.);
- spatii de acces public (sali de studiu, sali de conferinte etc.);
- alte spatii administrative, magazie, garaje.
Din punct de vedere al pastrarii ~i conservarii documentelor depo-
zitele sunt cele care conditioneaza intreaga structura a cladirii. Sub acest
aspect se impun mai multe exigente:
._ 'J \Separarea depozitelor de ~elelalte spa(ii se impune ca o nece-
sitate de protec(ie a coleqiilor fata de orice fel de accidente ce ar putea
veni dinspre zonele de activitate umana mai intensa. Pentru aceasta se
aleg, adesea, formule de proiectare a cUidirii in forma de V L U T
H, M etc. in care o latura este destinata birourilor ~i celorlalt~ a;tivi,tati
administrative, iar restul se amenajeaza ca depozite. ·
Rezisten(a cladirii este corelata cu greutatea arhivei ~i cu modul
in care se organizeaza depozitarea. Din experienta Arhivelor Nationale
un mctru liniar de arhiva cantare~te intre 50-80 kg, in funqie de
formatul unitatilor arhivistice ~i de tipul h'artiei. Pe de alta parte,
rafturile de arhiva pot avea inaltimi diferite, numar diferit de polite pe
verticala, dar ~i spatii libere mai mari sau mai mici intre ele. De aici
rezulta o mare variabilitate a gradului de incarcare a depozitelor. De
exemplu, Ia un rat! clasic de 6 polite pe verticala, cu structura de raft
dublu (polite incarcate pe ambele fete ale raftului), rezulta o greutate
47
•
de 600-800 kg/metru liniar care ocupa o suprafa!ii de a~ezare de cca.
un metru palqt .. Adaugiind ~i greutatea proprie a raftului rezulta o
sarcina de J, tona!".!!).i Sarcina de incarcare a depozitului s~ dubleaza· "
atunci ciind-in ioc de rafturi clasice se folosesc rafturi mobile Ia care
nu se lasa spatii libere .
. ;: . Orientarea depozitelor in raport cu punctele cardinale. De
regula, zona de depozite evita orientarea spre sud din cauza efectului
de degradare pe care 11 exercita lumina solara asupra documentelor,
indiferent de sistemele de protectie existente.
_.4 Marimea depozitelor. Aviind in vedere eli arhiva se depoziteaza
in rafturi organizate ca ~iruri, depozitele de documente su~t incaperi
mult mai mari deciit alte categorii de spatii administrative. In practica
se opteaza pentru inca peri de I 00-200 mp. Spatii mai mari au avantaje
minore in raport cu dezavantajele.
ln mod concret, Ia spatiile prea mari se controleaza mai greu
gestiunea de depozit, un eventual eveniment nedorit in incapere
(inunda(ie, incendiu, efraqie, focar de degradare etc.) va afecta mai
multa arhi va.
Spatiile mai mici au dezavantaje mari din mai multe puncte de
vedere: nu permit montarea unui ~ir de rafturi suficient pentru marimea
unui fond, necesita timpi suplimentari de inchidere ~i asigurare a unui
numar prea mare de incaperi, cre~te pretul investitiei cu pereti despar-
titori inutili, cresc cheltuielile de intretinere a suprafetelor, nu permit
manevre rapide de lucru sau evacuare etc.
""'- inaltimea etajelor. Vechile depozite de arhiva, amenajate in
cladiri cu o alta destinatie initiala, au etaje inalte cu rafturi pe masura.
Aceste depozite s-au dovedit dezavantajoase din mai multe puncte de
vedere: rafturile inalte au mai multe polite ~i mai multa arhiva care
incarca excesiv greutatea ce apasa pe plan~eu, accesul Ia raft in zonele
superioare necesita folosirea unei scari cu stabilitate independenta
(rezemarea scarii de raft nu este permisa), timpul de manevra Ia raft este
marit de plimbarea scarii, urcatul ~i coboriitul operatorului etc. Din
aceste mutive, Ia cladirile de arhiva se construiesc etaje cu ini'il(imea de
cca. 2,50 rri. ln ase~enea depozite se pot monta raftuii cu inal(imea de 6
polite utile, plus una superioara, de protec(ie, iar accesul Ia raft se face
direct sau, in cazuri deosebite, pe o scara comuna, cu 1-2 trepte, folosita
frecvent in locuinte.
48
· ·'=' Finisarea interioara a depozitelor urmare~te sa se evite riscurile
generate de macinare~ sau hidratarea suprafetelor. Din acest motiv se
evita varul ~i huma. In aces! sens peretii sunt finisati in suprafata cu
materiale de acoperire care nu produc praf, nu favorizeaza hidratarea ~i
declan~area focarelor microbiene pe fond de infiltratie ~i nu intretin
arderea.
Termoizolatia depozitelor constituie o problema deosebit de
""importanta pentru o cladire al carei microclimat joacii un rol important
in conservarea coleqiilor. Pere(ii din beton armat au buna conducti-
bilitate termica datorita structurii metalice interne ~i grosimii foarte
reduse. Ca urmare peretii afla!i in contact cu exteriorul se afla sub
influenta climatului extern, adica se racesc sau se incalzesc in all regim
deciit restul inciiperii. Un asemenea fenomen conduce Ia formarea de
condens pe pereti care antreneaza in continuare dezvoltarea muce-
gaiurilor. Pentru a evita asemenea neajunsuri peretii depozitelor de
documente trebuie sa aiba o buna termoizolatie.
3.2. Medial ambiant a/ depozitelor de arhivii
Mediul ambiant normal al depozitelor de arhiva, respectiv
microclimatul mediului de conservare, se refera in principal Ia patru
parametri: aer, temperatura, umiditate relativa, luminozitate. Ace~ti
parametri pot avea valori normale sau pot devia spre niveluri peri-
culoase pentru documente 6
_:: Aerul depozitelor trebuie sa aiba caracteristicile unei atmostere
normale.
Atmosfera normala contine o serie de elemente in proportii bine
definite.
Atmosfera normala nu constituie un factor de degradare pentru
fondurile ~i coleqiile de documente.
6
H.J. Plenderleith and P. Philippot, Climatologie et conservation dans
les mu.w}es!C/imatulogy and Conservation in Afuseums, Roma, ICCROM, 1960
(Seria Works and Publication, Ill), republica! in: Museum, vol. XIII!No. 4,
1960, p. 202-289. Garry Thomson, The Museum Environment, 2"' edition,
(Bullerworths Series in Conservation and Museology), Bullerworths, London
- Boston- Singapore- Sydney, Toronto, Wellington, 1986, 293 p.
49
•
 Compozitia normala a atmosferei nu ramane niciodata constanta:
temperaturile ridicate provoaca ~i modificari chimice in structura
in mod permanent aerul este impurificat in masura mat mare sau mat
intima a materialelor. in acest sens s-a dovedit faptul ca regimul
mica prin afluxul de pulberi, aerosoli, gaze~~ vapon de apa. Acest aflux
termic, privit ca stare energetica, actioneaza in mod negativ asupra
altereaza structura normala a atmosfere1.
stabi~ta(ii materialelor. Cu cat temperatura este mai ridicata cu atat
Tabelull efectul negativ este mai mare. Se considera ca Ia tlecare cre~tere cu
Principalii constiluen~i ai atmosferei normale IO"C efectul negativ al temperaturii se dubleaza.
Propor]ia Temperaturile coborate nu au un efect direct asupra materialelor,
Concentratia Proportia
Elementu! fn volum dar Ia racirea aerului cre~te umezeala din aer care antreneaza procese
(grame/m.c.) (% in greutate)
(%) de hidratare excesiva a materialelor ~i poate sa conduca Ia declan~area
Aer normal 1171,50 IOO_grame 100 unor focare de mucegai sau chiar Ia dezvoltarea invaziva a acestor
Azot molecular (N,) 879 75 78,08 agenti, de degradare.
Oxigen 269 23 20,95 In depozitele de arhiva sunt considerate ca optime temperaturile
Argon 15 1,26 0,93 cuprinse intre IS-14"C. ·
Dioxid de carbon 0,50 0,04 O,QJ Reglmul terinic al depozitelor se urmarqte cu ajutorul termo-
Vaoori de apa 8 0,70 I mett·elor sau al unor aparate de inregistrare numite termografe care au
Aile gaze urme urme urme diagrame Speciale.
· Umiditatea relativa exprima gradul de saturatie a aerului cu
Riscul eel mai mare pentru alterarea compozi(iei normale a vapo~i de apa. Acest grad de saturatle se exprima In procente. Din
atmosferei il constituie poluarea provocata de afluxul de pulben, punct de vedere matematic poate sa existe un aer complet lipsit de
aerosoli ~i gaze toxice. Principalii factori de poluare sunt partJcu_lele de vapori de apa ~i atunci are umiditatea relativa 0%, dupa cum poate sa
funingine rezultate din arderea combusttbthlor fosth, pratul comun, existe un aer complet saturat cu apa, care se vede ca cea(a sau ca roua,
pulberile de spori de mucegai, oxizii de sulf ~i alte substan(e noctv~ ce ~i atunci umiditatea relativa este de 100%. La valoarea de 50% aerul
ajung in depozite sub forma de gaze, vapon, aerosoh sau pulben. Ace~lt este saturat cu apa numai pe j umatate din cantitatea de vapori pe care
factori de poluare au efecte corosive asupra hiirttet, pergamentulut, ar putea sao contina.
cemelurilor, montajelor de ferecatura ~i asupra celorlalte matenale dtn Indicele de satura(ie a aerului cu vapori de apa este influen(at de
structura documentelor istorice pastrate in arluve. . temperatura: Ia temperaturi scazute aerul ajunge Ia saturatie cu cantitati
Temperatura. Regimul termic al depozitelor de documente a~e mai mici de vapori in vreme ce Ia temperaturi mai ridicate aerul ajunge
0 importan(a deosebita pentru pastrarea in condt\11 bune a ac_estora. In Ia satura(ie cu cantitati mai mari de vapori de apa. De exemplu, un
termeni de conservare se vorbqte de o temperatura opttma de con- volum de aer saturat Ia 50% i~i pastreaza aceasta caracteristica numai
servare ~i de temperaturi excesive. . . , atata timp cata vreme nu s-a schimbat temperatura. Daca temperatura
Temperatura optima se refera Ia un regtm termtc }n care cre~te, aerul va dobandi un indice de saturatie mai mare, iar valoarea de
degradarile produse asupra documentelor sa fie cat mat mtcl. In cazul 50% va cobori proportional spre valori mai mici. Este ca ~i cando sticla
temperaturilor excesive, deosebit de mari sa~ deosebtt, de mtct, pe jumatate plina ~i-ar cre~te volumul: lichidul din interior nu ar mai
materialele din structura documentelor fie se rascoc, fie ..'~' reecht- ocupa tot jumatate din sticla. in situatia scilderii temperaturii aerului,
libreaza starea fizica. in acest mod, sub efectul temperatum vanabtle, indicele de saturatie va fi in mod proportional mai mic. Ca urmare
materialele se atla intr-o permanenta dinamica ce poate c~nduce Ia valoarea de saturatie initiala de 50% va cre~te. De asta data este ca ~i
scorojire, Ia desprinderea stratului de scriere sau de mmtatura etc., dar cum o sticla pe jumatate plina ~i-ar reduce volumul: continutul ar ocupa
un spa(iu mai mare in noul volum.
50
51

• •
 Umiditatca relativa este importanta in mediul de pastrare din
doua puncte de vedere: pe de o parte, o umiditate relativa crescuta
hidrateaza excesiv materialele ~i provoacii declan~area mucegaiurilor in
depojj;ite. Pe de alta pa11e, o umiditate relativa scazuta provoaca uscarea
materialelor ca unnare a migrarii vaporilor de apa de constitutie in
mediul aerian uscat De exemplu, bartia contine o apa de constitu(ie de
cca. 8-9% care-i confera suplete. Daca umiditatea relativa a aerului din
depozite este prea scazutii apa de constitutie din hartie se evapora ~i
materialul papetar devine casant
Valorile optime ale umiditatii relative in depozitele de arhiva sunt
cuprinse intre 50-65%. Penttu pastrarea pergamentelor ~i a microfilmelor
se recomanda valori mai reduse ale umiditiipi relative, respectiv 40-50%.
Valoarea de 68% este consideratii pragul limitii de Ia care incepe sa se
instaleze procese de degradare: hidratare, reaqii chimice intime de
alterare a materialelor papetare, dezvoltarea mucegaiurilor etc.
Umiditatea relativa se masoara cu aparate cu citire directli numite
higrometre precum ~i cu aparate cu inregistrare numite higrograte.
Acestea din urmli au diagrame speciale pe care se inscrie curba
umiditatii relative pe 24 de ore sau, dupa caz, pe 7 zile.
_: Luminozitatea. De~i pare mai putin importantii, luminozitatea
joacli un rol decisiv in pastrarea documentelor. Rolul luminii este mai
mare decat rolul temperaturii. Sub aqiunea luminii au loc in mate-
rialele din structura documentelor o serie de reaqii fotochimice care
due Ia destructurarea moleculelor complexe in molecule mai simple.
Ca urmare materialele i~i schimba culoarea, devin casante ~i se
rarami(eaza in procesul folosirii.
Cele mai periculoase forme .ale luminii isunt acelea care au
lungimea de unda mica ~i foarte mica: lumina albastra, violeta ~i
ultravioleta. De exemplu, liimpile tluorescente au o puternica emisie
de ultraviolete, mult mai puternicli deciit llimpile incandescente
(becurile clasice). 'Lumina solarli directli este mult mai nociva decat
lumina naturala difuza ajunsa indirect pe obiecte. tele mai pu(in
periculoase sunt formele de lumina ro~ie ~i galbena. De tapt,
fotograful care lucreaza Ia camera obscura folose~te -o ·lumina ro~ie
deoarece puterea acesteia este atilt de slaba din punct de vedere
fotochimic incat nu voaleazli filmuL
lib.,,,~, ,._. "
Efectele luminii sunt cumulative, in sensu! ca o expunere de
Fig. 6. D~agrama penlru lermo-h1grograf
scurta durata Ia lumina foarte puternica este Ia fel de di!unatoare cu o
52
53

•

expunere e~alonala, repetitiva, Ia valori mici ale luminozitatii. De
exemplu, 0 expunere de 0 ora a unui document Ia o lummozttate de
500 lx' are acelea~i efecte ca ~i o expunere a aceluta~t matenalttmp de
10 ore Ia 50 de lx. in ambele cazuri efectul cumulattv este de 500 lx.
Efectele nedorite ale luminii au impus .!l'asura ca docurnentele de
arhiva sa se pastreze in mijloace de protectie (111ape, cutn etc.), tar
ferestrele sa aiba disponibilitati de protectte Ia lummi\ (perdele, storun,
sticlii absorbantii, parasolare etc.). Cu toate aceste, m~sun lummozttatea
admisii in depozitele de documente este de 50 lx, tar m spatule de lucru
nu trebuie sa treaca de 200 lx. · .
Luminozitatea se masoadi in spatiul de conservare cu ajutorul
unor aparte numite I)Jxmetre. in depozitele de importan\ii deosebttii se
folose~te ~i un aparat mai deosebtt numtt momtorul de ultravtolete.
3.3. A§ezarea arhivelor in depozile
Modul de a~ezare a arhivelor in depozite are . o importanta
esentialii pentru buna piistrare ~i conservare a acestora. Dm aces! ~ottv,
in a~tivitatea de introducere ~i a~ezare a fondunlor ~~ coleqnlor mtr-un
depozit se vor respecta urmatoarele reguli cu valoare de pnnctptu: .
1. Asigurarea mtegntatu fondulut: de regula un fond trebute. ~a
se gaseasca in intregime in acela~i depozit. Fragmentarea fondulut m
mai multe locuri nu este admisa ca regula arhtvtsttca. . . .
2. Gruparea fondurilor dintr-un depozit pe ramun de acttvt~te.
Aceasta inseamna ca in acela~i depozit sau incapere trebute sa se
gaseasca fonduri inmdite tematic: fonduri judecatore~tt, fondun ~colare,
fonduri financiar-bancare etc. Regula gruparit fondunlor_pe ramun de
activitate u~ureaza specializarea arhivistului care le are m gesttune ~~
contribuie Ia mi\rirea eticientei muncii sale. . .
3. Asigurarea rezervei de depozitare pentru not!e prelui\n: Ia
a~ezarea in depozit a fondurilor desclnse se va li\sa tn contmuarea
fondului 0 rezervii de spatiu de depozttare pentru preluanle ultenoare
pe o perioada de 5-l 0 ani. . . . . . .
Rezerva de depozitare pentru penoade mat mtct ar tmphca
rea~ezarea prea frecventii a arhivei pentru a face loc not lor preluan, tar
7
Cile~le lux (pl. luqi).
54
r
o rezerva mai mare de spatiu ar determina o risipa de spatiu nefolosit
prea multi\ vreme.
Pe de alta parte, neasigurarea rezervei de spa(iu pentru noile
preluliti ar conduce Ia depozitarea acestora in alte locuri ceea ce ar
incalca regula integrita(ii fondului.
4. Asigurarea coresponden(ei directe dintre marimea fondului ~i
marimea depozitului. in mod firesc, fondurile cele mai mari se
depoziteazi'i in inci'iperile cele mai mari. Respectarea acestei reguli
permite depozitarea intregului fond in aceea~i incapere, iar spa(iile de
manevra - de ordonare, prelucrare, evacuare - sunt pe masura
activitatilor.
5. Asigurarea compatibilitatii suporturilor de inregistrare: in
acela~i depozit vor ti depozitate documente de aceea~i categorie
materia Ia (hiirtie, filme, benzi magnetice).
6. Asigurarea distan(ei convenabile dintre depozit ~i spa(iile de
tolosire (sala de studiu, camerele de lucru etc.) pentru fondurile cele
mai solicitate sau care implica operatii de prelucrare foarte frecvente.
7. Asigurarea unei corespondente directe intre importanta fon-
durilor ~i calitatea depozitului. Astfel, fondurile cele mai importante se
vor depozita in incaperile care asigura cele mai bune conditii de
piistrare ~i conservare.
8. inserierea documentelor in depozit in ordinea anilor ~i a
cotelor incepiind de Ia valorile cele mai mici ~i terminiind cu cele mai
mari. Acest sistem permite o regiisire u~oara ~i rapida a documentelor,
faciliteaza activitatile de verificare a evidentelor ~i, in cele mai
frecvente cazuri, spore~te aspectul de ordine al arhivei prin unitor-
mitatea formate lor specifice pentru diferite perioade de timp.
9. A~ezarea at:ltivei pe raft sau in cutie in pozitie detensionata ~i
u~or manevrabila. Din acest punct de vedere exista posibilitati
multiple cum ar fi:
- A~ezarea pe orizontala a unitii(ilor arhivistice. Aceasta este
specifica unitiitilor de format mare (registre, hiirti), dar trebuie evitata
gruparea multor unitati care ar ingreuna scoaterea din raft sau din cutie.
- A~ezarea pe cant, pe latura lunga a unita(ilor arhivistice ~i
respectiv a cutiilor ~i pachetelor. La volumele foarte grele a~ezarea in
raft se face pe cotorul registrului. in acest mod greutatea volumelor se
55
• ...
 descarca pe o suprafa]li mai mare decilt daca volumele s-ar a~eza pe
latura scurtii ~i nu este for]atii linia de imbinare dintre scoar(e ~i blocul
de file.
- fn cutii arhiva va fi introdusii in grupuri de unitli]i arhivistice
Ia care toate dosarele au aceea~i orientare, de preferin(li cu cotorul in
jos. Cand cotorul este mai gros decal fata dosarului se imparte grupul
de dosare in douli din care o parte va sta cu cotorul in jos, iar o altii
parte va ti plasatii cu fa (a in jos.
- A~ezarea rolelor de film pe una din fe]ele circulare ~i nu pe
linia de rulare. fn primul caz tiecare spirii a rolei se sprijinii pe linia
lateralli a filmului fiind evitate tensiunile ~i presiunea asupra cli~eelor
(cadrelor). fn al doilea caz greutatea intregii role ar presa pe cli~eele
din partea de jos creand riscul compromiterii acestora.
- A~ezarea pe cant a discurilor de orice fel.
Ca regula generalli este interzisli a~ezarea arhivei in vrac
indiferent daci'i acesta este organizat sau neorganizat. Singurele
excep]ii de Ia aceasUi regula sunt ocazionale ~i sunt determinate de
necesitii]i de transport ~i de ordonare a depozitelor.
10. Regula incarclirii ~i a etichetiirii-numerotiirii rafturilor ~i a
poli]elor, in sensu! de scriere,respectiv de sus in jos ~i de Ia stanga
spre dreapta. Aceasta inseamna eli:
- Rafturile unui depozit se numeroteaza fiecare incepand cu nr. 1
de Ia stanga Ia dreapta in raport cu u~a de acces. fn cazul depozitelor cu
alee centralli numerele vor ti atribuite in continuare pe partea din stiinga,
dupa care se ca continua pe partea dreaptli a depozitului.
- Poli]ele unui raft se numeroteazli incepand cu nr. I de sus in
jos cu precizarea eli toatli linia de polite aflate Ia acela~i nivel poarta
acela~i numlir. Aceasta inseamna eli intr-un depozit toate poli]ele
aflate in partea superioarli a unui raft vor purta numiirul 1. fn situa]ia
in care pe raft se aflli fonduri mici ~i numeroase poate sa apara
necesitatea numerotlirii tuturor poli]elor. fn acest caz numerotarea va
decurge de sus in jos Ia fiecare travee ~i se va continua in acela~i mod
Ia traveea urmlitoare. Poli]a de proteqie, neutilizatli pentru arhiva, nu
va fi numerolatii.
- Planul de organizare a rafturilor in depozit cu ilustrarea pozi]iei
~i numerele pe care le poartli se va afi~a in interior langli intrare.
56
1 1. Elaborarea ~i mentinerea gestiunii de depozit:
. -. Depozltele de arhiva se iau in primire sau se repartizeazli e
salana]l ca gestwn1, respectiv cu documente de predare-primire. p
I
.. ·•- La mtrarea in depozit, pe partea din interior, se afi~eazii Ia loc
VIZibll Ghidul topogrqfic al depozitului. Acesta este un tabel al fon-
dunlor ~~ coleqnlor exlstente in depozit ~i care are urmiitoarele rubrici·
• numiir curent; ·
I
• denumirea tondului·,
• anii extremi;
• cantitatea (in metri liniari ~i in unitii(i arhivistice)·
• raftul (numlirul); '
• polita (numarul);
• num~rul fondului (din registrul general de arhivii);
• numarul IOventarului (din registrul inventarelor).
. - L~ scoate~.ea unei unitii]i arhivistice, indiferent de scop, se va
mtroduce 10 loc f 9'G de control completatii. Aceasta este un imprimat
tl~zat de fom1at mlc, con(IOand rubrici de identificare a unitli]ii
ar IVISIIce (Fond, compartiment, nr. de inventar, anul), numele i
prenumele sohc1tantului ~i data scoaterii din depozit. ~
~ Once scoatere din depozit se consemneazli in Reg· .1 1 d
depozl/ care are rubrici asemanlitoare cu Fi<·a de control d" ru -e
Plus scopu 1 scoatern.. ~~. data restituirii. ' , ar are 10
_ - La unitli]ile care se scot din depozit pentru 0 perioadii mai lunga
se IOtocmesc documente speclfice de gestiune: procese-verbale, adrese
oficlale de predare sau trtmllere, cu lista completii a documentelor.
. . - Rearhlvare~ corectii, respectiv reintroducerea unita]ilor arhi-
VISIIce la locul lor m raft se va face in ziua revenirii lor Ia depozit, iar
cu aces! pnleJ se S£Oate fi~a de control ~i se opereazii in registrul de
depoz1t.
. - La intervale de cil]iva ani ~i ori de cate ori se schimba ges-
twnarul de depozlt se executa verificarea gestiunii prin confruntarea
d~nt~e ~nventar ~~ exlstentul dm depozit. Cu acest prilej se stabile~te ce
s a mtam_plat cu documentele care hpsesc, cine se face responsabil i
se orgamzeaza miisun de recuperare a acestora. ~
57
•
 de scumpe, iar in arhive mutarea unui depozit nu este nicide
evenunent rar. cum un

4. ECHIPAMENTELE DE DEPOZITARE Economicitatea se refera Ia pret, dar ~i Ia posibilitatea pe care o

ofer! tlpul de raft_ Ia o dlspunere in depozit astfel inciit indicele de
Sl MIJLOACELE DE PROTECTIE NECESARE
u~Jhzare a spa\lllllll sa fie cat mai mare. Din acest punct de vedere cu
ASIGURARII DOCUMENTELOR DE ARHIV A.
cat raltunle sunt mal suple cu a tat vor permite un indice mai bun de
DOT AREA TEHNOLOGICA A DEPOZITELOR
utlhzare a spapulut.

intrarea principala

4.1. Echipamenie de depozitare I M I

Prin echipamente de depozitare se intelege un ansamblu de
mobilier tehnic destinat a~ezarii ~i manipuHirii arhivelor in depozite.
Existii mai multe tipuri de echipamente de depozitare: rafturi,
t]o L
L 2 l
I

rastele, fi~ete, scan, carucioare. I 20 I l,----;-------.

3 I
Rafturile reprezinta o categorie de mobilier specific executa! I 1,.-----;---~
din metal, lemn sau alte materiale pe care se pastreaza arhiva. De I 19 4 I
regula, recomandate sunt cele din metal.
Rafturile trebuie sa raspunda Ia patru comandamente: soliditate,
18 I 5 l
A
securitate, functionalitate ~i economicitate. IL.,..__ 17_ _
__:_:_ _jl 1,.---~--~
6 I
Soliditatea se refera Ia capacitatea unui raft de a rezista Ia F
incarcare. in acest sens fjecar~ politii de raft trebuie sa fie asigurata Ia I~-~~---~
16 1,.---~--~
7 l
o sarcina de eel putin 150 kg, iar structura raftului in intregul siiu
trebuie sa reziste Ia sarcina cumulata de toate politele componente IL---~~--~l
15 1,.----o--~
8 I
dupa incarcare.
Securitatea se retera Ia absenta eventualelor riscuri ce ar putea I
L....-_ 14
___:_:___:_: __ _Jl 1,.-------;;---~
9 l
degrada documentele sau ar periclita sanatatea, integritatea ~i viata
lucratorilor din arhive. Dincolo de prevenirea riscului de prabu~ire, IL---~~--~l
•. 13 1,.---~--~
10 I
rafturile nu trebuie sa aiba unghiuri ascutite, cuie ~i capete de ~uruburi,
I~--~~--~l
12 1,.---~--~
II I
reborduri taioase sau bavuri de ~tantare care ar putea sfii~ia
documentele sau ar putea rani personalul.
Functionalitatea se retera atat Ia u~urinta montajului din Fig. 7. Organizarea unui depozit dasic de arhiva: rdfluri ( 1-20) di.
subansambluri prefabricate cat ~i Ia u~urinta demontiirii ~i remontarii perpendicular ~e linia fereslrelor (F): mese de lucru (M): alee ce:::~~:
ulterioare. Aceastii cerintii este impusa de faptul di rafturile sunt destul m depoz1tele cu doua 'iiruri de ratluri (A)

59
58

• •

Fig. 8. Depozit de registre istorice de!inut de Ar_hivele Na!ionale
in Complexullstoric Mihai Voda, demolat m anul 1985
60
in trecut s-au folosit pe scara larga rafturile din lemn. in ultima
jumatate de secol rafturile de lemn au fost abandonate din mai multe
motive:
_._ lemnul este material combustibil ~i ar putea sa intretina ~i sii
accelereze arderea in cazul unui incendiu in depozite;
- este atacat de insecte xilofage (gr. xylos ~ lemn; phagein ~
a manca) care tree cu u~urinta ~i in arhiva, pe care o degradeazii grav;
s-a intamplat ca, uneori, aceste insecte sa fie prezente in lemn chiar
din momentul construqiei rafturilor;
- este atacat de numeroase ciuperci lignicole (lat. Lignum
lemn) care degradeaza in egala masura ~i arhiva;
- in conditii de umiditate are tendinta de a se deforma;
- rezistenta ~i stabilitatea sunt mai slabe dedit Ia structurile
metal ice;
- lemnul este un material costisitor, mai ales daca se tine cont
de faptul eli pentru a atenua sensibilitatea Ia foe ~i Ia insecte lemnul ar
trebui ignifugat ~i tratat cu insecticide.
Totu~i, lemnul este utilizat pentru depozitarea materialelor de
arhiva piistrate in spatiile de birou, in biblioteci ~i in salile de studiu in
masura in care se armonizeaza mai bine cu restul mobilierului.
Metalul ~i, implicit, rafturile metalice sunt cele mai frecvente
echipamente de depozitare.
Si rafturile metalice au unele dezavantaje cum ar fi faptul ca Ia
caderi tennice fac condens, iar daca fenomenul se repetii acestea
ruginesc. Au insa o serie de avantaje semnificative: sunt mai suple, au
o rezistenta ~i o stabilita!e mai mare, pot fi livrate ca subansambluri
u~or de montat, suntu~or de manevratla demontare-remontare.
Piir(ile componente ale rafturilor. Rafturile clasice au urma-
toarele paqi componente:
S1dlpii verliCf:lli de sus(inere (~ montan{i, picioare de raft,
picioare) sunt alcatuiti din otel profilat in diferite mod uri pentru a le
conferi rezistenta. ln functie de tipul de rafturi exista perechi de picioare
de raft care sustin coloanele de polite invecinate sau stiilpi centrali
prevazuti cu aripioare laterale pe care se articuleaza coloanele de poli(e.
Poli(ele (tabliile) constituie suprafe(e de a~ezare a arhivei depo-
zitate. La un raft se identitica politele de depozitare a~ezate pe verticalii
una sub alta Ia intervale detetminate de natura arhivei. in partea de sus a
61
•
ratiului se aflii o politii de proteqie care are un rol important pentru
repnerea prafului ~i pentru detumarea eventualelor viituri de inundatie
interioara. De regula, politele se executa din tabla de otel dar, uneori,
politele se mai lac ~i din placi tibro-lemnoase.
Traveea. Ansamblul politelor suprapuse care se afla intre doi
stiilpi formeaza o travee. Latimea unei travei, respectiv distanta dintre
doi stalpi sau lungimea unei polite are in mod obi~nuit un metru. Un
raft are in mod obi~nuit 3-5 travee.
Lonjeroanele ~·i distan{ierele. Elementele orizontale de fixare a
perechilor de stiilpi Ia nivelul fiecarui ~ir orizontal d": polite se numesc
lonjeroane ~i ele servesc ~i ca suport pentru polite. In cazul rafturilor
cu stalpi centrali elementele de fixare intre stiilpi pe linia ~irului de
polite orizontale se numesc distantiere.
in funqie de latimea politelor rafturile pot fi simple sau duble.
La raftul simplu polita are latimea de 38 em. Un asemenea raft se
pozitioneaza, de regula, pe langa pereti ~i pe politele sale se a~eaza un
sigur rand de dosare. Pe raftul dublu polita are latimea de 76 em pentru
a permite a~ezarea cutiilor de arhiva ~i pe o parte ~i pe alta. Acest tip de
raft se a~eaza in ~iruri in spatiul depozitului, dar nu pe langa perete.
Uitimea politelor, a~a cum a fost prezentata, se aplica Ia Arhivele
Nationale pentru depozitarea cutiilor de arhiva istorica in care dosarele
stau culcate pe man~eta de coasere. in situatia in care se are in vedere un
alt tip de a~ezare a dosarelor, latimea politei poate avea alte dimensiuni.
Ancorajele reprezinta sistemul de contraforturi care asigurli
stabilitatea rafturilor atat intre ele cat ~i in raport cu elementele de
rezistenta ale cladirii. De regula, ancorajele se executa din bare de otel
cornier care se fixeaza in partea superioara a ~irurilor de rafturi ca
ni~te grinzi de legatura intre capetele stalpilor. Fig. 9. Depozit amenajat cu raliuri clasice cu sustinere pe perechi de stiilpi
Tipurile principale de rafturi. in funqie de construqie ~i
montaj, rafturile de arhiva sunt de trei tipuri: rafturi clasice, rafturi . lntre polita de jes ~i pardoseala precum ~i intre polita de proteqie
autopurtate ~i rafturi mobile. ~· pla~on trebme sa extste un spatiu de 15-20 em.
Rafturile c/asice se monteaza in depozite in ~iruri paralele, per- lnaltimea rafturilor clasice variaza de Ia 5-6 Ia 10-12 polite, dar
pendiculare pe peretele eel mai luminal. intre rafturi se lasa un interval cele mat confortabde ~· cele mai stabile sunt rafturile de 6 + 1 polite.
de circulatie de 70-80 em. U n spatiu de aceea~i Ia time se lasa intre . Raftunle clastce au cea mai larga utilizare in sistemul Arhivelor
rafturi ~i pereti dacli pe liinga ace~tia nu au fost montate rafturi simple. Nattonale ~~ Ia alti mari creatori ~i detinatori de arhiva.
La depozitele mari se lasa, de obicei, pe axa lunga a incaperii o alee de Rajiurile autvpurtate se aseamana cu rafturile clasice, dar se
circulatie de 1-2 m care permite transportul arhivei cu clirucioarele. deosebesc pnn faptul ca stiilpii rafturilor se ridica- asemenea stiilpilor
62 63

•
 constructiei - de Ia baza cladirii ~i tra~erseaza plan~eele pe verticala
pana Ia depozitele de Ia ultimul nivel. In acest mod sarcma arhtvet se
descardi integral pe stalpii raftului tara a afecta in vreun fel reztstenta
construc(iei. De~i pretul unor asemenea rafturi este ceva mai ridicat,
sistemul aduce o mare economie in privin(a costului cladirii care are
rnari reduceri de pret ale structurii de rezisten(3 proprii.
Rajiurile mobile (= rajiuri compactus, rajiuri dense) reprezintii
un tip special de rafturi - rnai degraba dulapuri rnetalice pe ~ine- care
dubleaza indicele de utilizare a spatiului de depozit dar, in egala
rni!SA~ri!, dubleaza ~i sarcina care apasa pe plan~ee.

Fig. 10. Depozit amenajat cu rafturi autopurtate, cu sus[inere pe stiilpi centrali

Rafturile autopurtate se pot rnonta odata cu constructia cadirii sau

se pot rnonta ulterior Ia constructii cu deschideri interioare rnari (foste
biserici scoase din circuitulliturgic, castele, hale etc.) arnenajate ca de-
pozite de arhiva tara a se aduce rnoditicari de structura asupra cladirilor.
In tara noastra, spre exernplu, se gasesc rafturi autopurtate, rnontate din
constructie, Ia Direqia Judeteana Sibiu a Arhivelor Na(ionale. Fig. II. Depozit modem cu ratluri mobile
64 65

• •
 in mod concret, in depozit se monteazi\ mai intiii un trunchi de
~ine de rulare pe care se instaleaza ~irurile de rafturi/dulapuri pre~
vazute cu roti de rulare. Aceste ~iruri de rafturi/dulapun cu postbtlttii!t
de depozitar~ pe ambele fe(e, lungi de 2-5 m, ocupi\ toatii suprafa!a
depozitului cu excep(ia unei alei de lungime ~~ a unet SI~gure. a let
transversale ce poate fi redistribuiti\ intre oricare doui\ raftun mvecmate
prin impingerea ~irului de rafturi pe ~ine. De~i, Ia prima vedere,
lucrurile par destul de complicate ~i greoaie, sistemul este prevazu~ cu
mecanisme atilt de func!ionale inciit mi~carea blocunlor de rattun
pentru a deschide accesul Ia pozi!ia cautata poate sa fie executataeu o
fof\ii umana minima pe care o poate exercita !lira efort_ oncan; arhtvar.
Rafturile mobile au o folosire destul de ri\spandttii m ulttma
vreme mai ales in cladirile care rezista Ia dublarea sarcinii de
incarc;.,.e a plan~eelor. Montarea lor Ia nivelul solului nu prezmta insa
probleme. in tara noastra au fost montate rafturi dense Ia mat multe
institu(ii mari de(inatoare de arhiva intre care Ia Ofictul de Stat pentru
Inven(ii ~i Marci. . sa structura.
Rastelele sunt un tip distinct de mobilier specific folostt pentru
depozitarea documentelor de format excesiv cum sunt planurile ~i
har!ile.
Existii rastele pentru documente rulate ~i rastele pentru documente
atarnate. Rastelele pentru documente rulate au serii de cuie curbate pe
care se a~eazi\ cutiile tubulare in care se pastreaza documentele.
Rastelele pentru documente atiirnate sunt dezavantajoase, pe de o parte,
deoarece asigura documentele lipsite de mijloace mdtvtduale de
proteC{ie dar, pede alta parte, au avantajul ci\ nu ruleaza ~ocumentele._
Clasoarele sunt dulapuri speciale, cu sertare de format mare m
care se pi\streazi\ planuri ~i haf\i in pozi(ie intinsa. Necesitatea
clasoarelor a fost determinati\ de importan(a excep(ionala a unor docu-
mente de format mare Ia care regula rularii sau a plierii documentului
nu este admisa.
Clasoarele pot sa fie aranjate in depozit ca ~i rafturile, in ~iruri
paralele, cu intervale suficient de mari care sa permitii atiit deschiderea
sertarelor cat ~i pozi!ia operatorului.
Fi~etele sunt dulapuri metalice rrecvent folosite in activitatea de
birotica. Unii de!inatori de arhiva pastreaza cantitii(i mari de documente
in fi~ete. Pentru o buna folosire a spa!iului de depozitare, fi~etele pot sa
66
I
tie ordonate in ~iruri duble. Cu dulapurile pozitionate spate in spate;
aceste ~iruri duble sunt a~ezate Ia riindul lor fata in fa(a, cu intervale de
folosire a ciiror la~me este de 70-80 em. in asemenea condi!ii depo-zitul
de fi~te reproduce un depozit de rafturi, u~ile fi~etelor se pot deschide
~i se poate circula nestingherit.
Seifurile constituie mobilier specific pentru documentele de
valoare exceptionala. De exemplu, manuscrisul Codex aureus sau
Scrisoarea lui Neaqu din Ctimpulung se pastreaza in casete Speciale
introduse in seifuri.
Mobilier specific complementar. in afara echipamentului de
depozitare, intr-un depozit de arhiva exista ~i un mobilier complementar
pentru acces Ia raft, pentru operare in depozit ~i pentru transport. in
aceasta categorie intra urmatoarele:
Scara de arhivii care are ca principala particularitate stabilitatea
deoarece nu este permisa rezemarea sa de raft. 0 buna scara de arhiva
este destul de asemanatoare cu scara zugravului: are reazem in propria
Mas a de depozit este o masa obi~nuitii, lunga decca. l ,0-1,20 m,
dar ingusta decca. 30 em. Forma sa ii permite sa fie folosita in depozit
pe liinga pere!i, in spa(iile dintre calorifere sau in alte pozi(ii con-
venabile. Necesitatea mesei de depozit este determinata de faptul ca,
de~i procesarea arhivei se executa, de regula in camere de lucru
anexate depozitelor, o serie de activita(i operative de cautare in dosare
sau de verificare a existentului se executa direct in depozit. Asemenea
activita(i necesita omasa de sprijin al unita(ilor arhivistice.
Echipamentele de transport in depozit sunt formate din ciiru-
cioare, electrocare, lifturi de mica capacitate ~i chiar lifturi de tonaj.
Toate acestea sunt necesare pentru preluarea de noi documente, pentru
muti\ri ~i pentru numeroase manevre ~i aqiuni de circula!ie a docu-
mentelor in interiorul arhivei.
Echipamentele de folosire. in afara de echipamentele de depo-
zitare ~i transport, Ia fel de importante sunt mijloacele de folosire:
dulapuri ~i fi~iere speciale pentru inventare ~i seturi organizate de fi~e,
mese de studiu de diferite tipuri (potrivit formatelor documentelor),
echipamente speciale de citire a documentelor, aparate de copiat ~i
reprodus etc.
67
•
 4.2. Mijloace de piistrare
Documentele de arhiva se protejeaza cu ajutorul mijloacelor de
pastrare. Acestea sunt obiecte special confectionate pentru a servi ca
ambalaj de proteC(ie in timpul depozitarii ciit ~i al transportului.
Documentele de valoare deosebita au tost pastrate intotdeauna in
mijloace de protectie adecvate. Romanii pastrau sulurile de papirus ~i
de pergament in pozi(ie verticala in cutii numite capsa ori scrinium.
Vechii greci numeau acela~i obiect bibliotheke.
4.2.1. Conditii calitative
Mijloacele de pastrare trebuie sa satisfaca o serie de conditii
calitative:
o Raportul dintre cantitatea de documente introduse in ambalaj
~i volumul spa(iului ocupat de acestea din urma sa tie cat mai mare.
o Ambalajul sa fie u~or de manevrat Ia transport sau Ia depo-
zitare, atilt in pozitie inchisa ciit ~i in pozitie deschisa, ~i sa nu se
deformeze sau deterioreze Ia folosire repetatii pe o duratii de timp cat
mai indelungatii.
o lnteriorul ambalajului sa fie suficient de neted pentru a
permite mi~carea lejera a documentelor continute.
o Suprafata exterioara a ambalajului sa aibii disponibilitati de
marcare-inscriptionare u~or de aplicat ~i de inlocuit, sa permita
ata~area de etichete de identificare a con(inutului m~ntate cu adezivi,
scrise cu cemeluri de marcare sau prin alte tehnici. In cazul utilizarii
de dispozitive sau montaje port-eticheta, acestea trebuie sa permita
schimbarea sau inlocuirea rapida a etichetei in cazul reordonarii
documentelor sau al reutilizarii ambalajului.
o Obiectul sa fie rezistent Ia murdarire ~i prafuire. in acest sens
se vor evita suprafe(ele fibroase sau din materiale electrostatice care
fixeaza praful.
o Obiectul sa aiba o rezisten(a determinata Ia foe, respectiv sa
protejeze con(inutul un timp determinat impotriva fumului, a caldurii
~i a focului. Din aces! punct de vedere materialul de executie ar trebui
sa fie neintlamabil ~i sa nu intre(ina arderea.
68
•
• o Mijloacele de pastrare sa tie ciit mai ieftine. Trebuie sa se aiba
m vedere Ia avtzarea pre(ului faptul ca o arhiva necesitii 0 mare cantitate
de ambalaJe d1verse - eel mai adesea acestea se inlocuiesc periodic
spor.111d co~sumunle - ~~ pnn toate acestea cheltuielile de de ozitare
=pe~d p
o. Materia~e~e din care se confeqioneaza ambalajele sa aiba 0
durab1lttate buna m !Imp ~~ sa nu emita substan(e nocive pentru docu-
mente. ~stfel ambalaJele executate din pasta celulozica trebuie sa aiba
o rezerva a !calma.
. o Obi.ectul sa aiba o greutate proprie cat mai mica pentru a nu
spon neJuStlficat greutatea generala a arhivei.
. o Ambalajul sa tie compatibil din punct de vedere dimensional
~~ formal cu documentul sau cu grupul de documente protejate.
o AmbalaJUI sa protejeze efectiv documentele.
o Ambalajul sa fie estetic Ia nivelul exigentelor ergonomice
generale. ·
4.2.2. Avantajele folosirii mijloacelor de pastrare
. .. Prin a~aliza e_xigentelor pe care trebuie sa le indeplineasca un
miJioc de pastrare mtr-o masura ciit mai mare posibil, custodele de
depoz1t sau arh1v1stul trebuie sa se convinga de urmatoarele avantaje ale
pro1ectulu1 sau ale ote1te1 pe care le avizeaza sau pentru care opteaza:
. -. Ob1ectut constitute o prima ~i relativ eficienta bariera In tata
oncanu factor de degradare a documentelor.
- Asigura pastrarea grupata a unitatilor arhivistice dezmembrate
sau care s-ar putea dezmembra accidental
- impiedica prafuirea directa a doc~mentelor.
- Previne efectulluminii solare asupra documentelor.
- Diminueaza.. sau previne etectele poluarii chimice
documentelor. asupra
:-- Spore~te proteqia Ia apa a documentelor continute, fie ~i
numat pnn dev1erea eventualelor scurgeri sau ciideri de apa ins re
grupunle de documente. p
- _Spore~te protec(ia la foe a documentelor, fie ~i numai pnn
faptul ca ascunde spre mtenor marginile lnfoiate ale dosarelor.
 Faciliteaza substantial activitatea de recuperare ~i reorganizare
a fondurilor ~i colectiilor dezorganizate accidental in situatii deosebite,
in sensu! ca se beneficiaza de mentinerea sistemului de ordonare-
numerotare in masura in care ambalajele nu s-au desflicut.
- Asigura protectia documentelor Ia uzura mecanica.
- Protejeaza documentele in timpul transportului.
- Asigura mentinerea ~i pastrarea evidentei de depozit prin
inserierea unitii(ilor arhivistice pe grupe mici care ocupa interiorul
unui ambalaj precum ~i inserierea ambalajelor in rafturi sau in alte
echipamente de depozitare.
- Uniformizeaza aspectul depozitelor intr-o manierll estetica
demna de luat in seama din punct de vedere ergonomic.
4.2.3. Clasificarea mijloacelor de plistrare
Mijloacele de pastrare a documentelor se pot clasifica dupa mai
multe criterii:
a. Dupti producfie exista mijloace de pllstrare industriale (sau de
serie) care se confeqioneaza dupa norme interne sau standarde tebnice
de productie specifice ~i mijloace de pastrare confeqionate manual in
atelierele proprii ale creatorului ~i detinlltorului de documente sau in
ateliere specializate pentru prestarea de asemenea servicii.
b. Dupti confinut existii mijloace de pastrare individuala a docu-
mentelor, respectiv fiecare document constituie o unitate arhivistica
sau de biblioteca ~i se pastreazll intr-un mijloc individual de pastrare,
dar exista ~i mijloace de pastrare in grup a documentelor, in care doua
sau mai multe unitllti arhivistice se pastreazll impreuna in acela~i
mijloc de pastrare. in mod evident, prima varianta este mai scumpa ~i
se aplica documentelor foarte importante ~i rare in vreme ce a doua
variantii este mai ieftinil ~i se aplica celorlalte documente.
c. Dupti forma sau dupa proiect, mijloacele de pastrare se indivi-
dualizeazii tipologic, sortimental ~i dimensional pe sorto-tipo-dimensiuni,
respectiv pe sortimente, tipuri ~i formate dimensionale de o mare
variabilitate. Gasirea unui ecbilibru pe linia adaptiirii acestei variabilita(i
Ia o aliniere dimensionala ~i spatiala a depozitelor constituie o problema
de dilicultate pentru personalullipsit de experien\il.
70
4.2.4. Tipologia mijloacelor de pastrare
. Cele mai utilizate mijloaee de pastrare folosite in praetiea Arhivelor
Nattonj\e dm Romania- o practica ce se intinde pe 175 de ani - sunt
urmatoarele:
Cama~a d~ protectie_ se folose~te pentru documentele lipsite
de eoperte proprn. Acest mtjloe de proteqie este o coala de hiirtie de
0,15-0,20 mm grosime, _pliata simplu, in interiorul eareia se pastreaza
umiat• arhtvtshce mdtvtduale. Cama~a de proteqie exista in format
mtc (24,5 x 34,5 em) utilizat pentru documentele de istorie moderna ~i
contemporana ~· tonnat mare (30,5 x 43 em) utilizat penl!u documentele
feudale. La documentele de format A4 se folosesc cilma~i de proteqie
Ia fonnatul de 22 x 31 em. Toate fonnatele prezentate exprima lungimea
~~ lil(tmea lormatului pliat.
. Cama~a de protectie are imprimatll pe coperta din fata o rubricatie
spectficii ce um1eaza a fi completatii Ia introducerea ~i inventarier~a
documentelor.
Coperta dosar (dosarul de pilstrare) este o coala de carton de
cca. 0,2 mm gr~sim:, pliatain doua file unite sau deta~ate (pereche) ~i
care. este prevazuta uneon cu clape sau buzunare pentru fixarea
conpnutulut. .
_ . Dosarul semijinit (perecbea de sc~aqe) este un tip de dosar a
carut prelucrare sau confeqionare urmeaza a fi terminata in procesul
de coasere a documentelor in dosar.
. ~ ' .
'<'"
.. 0
..
0 ..
I. l
Fig. 12.a. Scoat1e semitinite incheiate Ia cotor: aspect interior
71
•
 Exista doua tipuri de dosare semitinite:
/i: - Perechea de scoar;e incheiate Ia co tor (scoarte cu ric an) ce se
utilizeaza Ia coaserea unor pachete de documente grupate sau grupabile
I Ia grosil!lea aproximativa a cotorului dosarului.
- Perechea de scoarte libere ce se utilizeaza drept capace
0
c; fata-spate pentru constituirea prin coasere a volume! or de documente
legate in dosar.
l• Dosarul semitinit se poate executa atiit din carton-dosar cu
0 ' grosimea de 0,2 mm, cat ~i din carton de legatorie sau din mucava cu
,;' grosimi mai mari. ln primul caz scoartele mobile trebuie sa tie biguite'
pe linia de deschidere a copertei cusute in volum. In ultimul caz
G scoartele rigide ale dosarului trebuie sa aibii articulatii mobile
pozitionate Ia 2,5 em de marginea ce urmeaza a fi cusuta in volum.
'•' ' .
Dosarele se con feqioneaza Ia o masura supradimensionata cu
cca. 1-2 em pe fiecare latura fata de formatul documentelor.
Fig. 12.b. Scoar;e semifinite incheiate
Ia cotor: aspect exterior Tabelul2
Formate spcciticc utilizabilc pcntru executarca In serie
a mijloacelor de pastrarc a documentclor
Formatul mijlo~celor de pastrare (em) penlru urmlHoarele tipuri
ll 1 de documente (in parantcza se prczinta forma Lui mediu
i'.I al documcntelor).
"\ Nr. Mijloc de
• ll Documentc istoricc modeme

-
c I

- '
.
!'
H
• l! -
crt. past rare Documcnte
standard
{2 J x 29,7 em)
$i
Modell
(24 x 34 em)
conlcmporane
Modcl2
(25 x 37 em)
Documcnte
teudalc
(29,5 x 42 em)
• '' I

•l
I. Uima~a
~ l 22,0x 31,0 24,5 X )4,5 28,5 X 41,0 )0,5 X 43,0
! I d~.: prote(;\i(!
1; 2. Dosar scmilinit
i
• •,! 1
(pcrcchea de
scoaqc)
22,0x 31,0 25,0 X )5.0 26,0 X )8,0 )2,0 X 44,0
:. ·'!
'. • IiI 3. Dosare cu
ricc'i.n ~i mape
cu rici'in
2:1,5 X )1,5 26,0 X )5,5 27,0 X )8,5 JJ,O X 45,0
~ ;
4. Cutia ~i mapa
I. / cu clapc de
26x34x 12 28x40x 12 34x46x 12
(~ T;p I) (~T1p 2) (~Tip))
inchidcre
Fig. 13. Pereche de scoar;e lara color (lara ricAn 1)

1 2
Ricanul este o intaritura de carton ce da consistentfi cotorului scoartei Biguirea este o operatiune tehnica de marcare, prin apasare liniara cu
Ia volumele legate. un corp dur, a lraseului de indoire a unui carton.
72 73
 In afara dosarelor de pastrare a materialelor de arhiva existil. ~i mai utilizeaza ocazional pentru protec(ia unor grupuri de documente Ia
dosare de birotica moderna care au monturi metal ice ori sunt executate care nu se pot utrhza cutnle de arhiva.
din materiale plastice care nu rezistil. Ia pil.strare indelungatil..
Asernenea tipuri de dosare sun! prezente in toate arhivele curente ~i
intermediare (arhive neselec(ionate), dar ele se eliminil. ~i se inlocuiesc
cu prilejul prelucrarii, ordonil.rii ~i introducerii arhivei in depozitele de
pastrare permanenta.
Dosarele au, de obicei, imprimatil. pe coperta nr. I o rubrica(ie
specifica (ante! sau de(inil.tor al documentelor, elemente de eviden(a
sau de cotare etc.) ce urmeaza a fi completata manual de arhivistul
care proceseaza arhiva.
Dosarul de arhiva se folose~te pentru grupuri de acte care se refera
in general Ia acee~i problema. in interiorul dosarului actele se pastreaza
liber sau sunt cusute in volum. in acest din urma caz coaserea se
executa numai cu a(il. vegetala (in sau bumbac) rezistentil. Ia defibrare ~i
rascoacere (imbatranire naturala). Este interzisa coaserea sau capsarea
Fig. 14. Pachetul de. arhi. va·. doua, ~apace de carton, o eticheta deta~abi Ia
dosarelor de documente istorice cu sfuma sau cu a(il. sintetica.
~~ o sJoara legata cu ,.nod arhivistic"
Dosarele asttel constituite se inregistreaza in evidentele de
specialitate ca unitati arhivistice distincte. Atunci ciind dosarul are mai
mull de 300 de file se organizeaza mai multe volume ale unuia ~i
aceluia~i dosar. in acest caz un dosar, ca unitate arhivistica, are mai
multe unitati de pastrare pe care se aplica numere de conexare.
Pachetul de arhiva este un set de trei elemente: doua cartoane
dure, cu dimensiuni potrivite, de 1-2,5 mm grosime, ~i o eticheta
mobila de format A5 cu imprimare specifica de inscriptionare.
Un grup de mai multe dosare de documente sau de unitati
arhivistice introduse in cama~i de protec(ie - realiziind impreuna o
grosime to tala de cca. I 0 em - se acopera bilateral cu capacele de
carton(; capacele pachetului) ~i se leaga cu o sfoara cu latin sistemul
a~a-numitului ,nod arhivistic" aviind grijil. ca Ia partea dorsalil. a fT!J
lH
pachetului sa fie fixata sub ata de legatura eticheta mobila cu rubri-
catia completata manual. Capacele pachetului nu se inscriptioneaza
deoarece ele se pot refolosi in situatia in care arhiva a fost introdusa in
aile mij loace de pastrare.
Pachetul de arhiva a constituit o forma aproape generala de
..
pastrare a arhivei istorice piina in urma cu ciiteva decenii. in prezent se Fig. 15. Etapele executilrii nodului arhivistic
74
75

•
 - - -~~-

protec(iei documentelor ce intra permanent in arhive. Totodata, o parte

~ """' dm consu~ul de cutn este destmat inlocuirii cutiilor vechi, uzate sau
ehnynate m aqruntle de recuperare a arhivelor calamitate.
:><;>• <:.-~ b.st ul><~~ (L---

r ~

.---- -----~------

'''
''
ARHIV&LB NATIONAL&

'
Fig. 16. Mapa cu trei clape
P 0 N D

Mapa pentru documente este un mijloc de plistrare confeqionat

din carton dur, de 1-2 mm grosime, imbrlicat ~i articulat cu panza, piele
sau inlocuitori, prevazut adesea cu clape, buzunare ~i ~nururi de fixare.
in practica pastrarii arhivelor exista mai multe tipuri de mape:
mapa simplii (=mapa de corespondentii), mapa cu aripioare (prevazuta
Ia interior cu doua nervuri lamelare de cca. 15 mm latime, cu perfora(ii
pentru prinderea tilelor), mapa cu buzunar, mapa cu clape.
Formatul mapelor este adaptat Ia dimensiunile documentelor, cu DOSAR Nr. _ _ __
o supradimensionare de 3-4 em, iar Ia executie se va evita folosirea
monturilor metalice oxidabile.
Mapele au o larga utilizare in arhive atat pentru piistrarea
dosarelor cat ~i pentru diverse genuri de arhive tehnice, in special
topografice ~i de proiectare industriala.
lnscriptionarea mapelor se executa cu ajutorul unei etichete lipite
pe coperta superioara. La mapele cu prelucrari de artli se executa
inscrip(ionari in folie aurie cu litera aleasii dupa regulile tehnoredactarii.
Cutia de arhivli are cea mai mare raspandire ~i utilizare in Fig. 17. Proiect de curie ~ran(ara Fig. 18. Ericheta de inscrip(ionare
pastrarea documentelor. Consumul de cutii de arhiva este mare deoarece (sus) ~i modul de inchidere a cutiei de arhiva
aces! mij loc de pastrare a inlocuit aproape complet sistemul pachetelor al acesteia (jos)
de arhiva, iar cererea se men(ine Ia cote ridicate pentru asigurarea
77
76

•
~-
•
 Cutiile de arhiva se cxel:ut:l. de regula, Ia trei t(lrmate: Exista trei tipuri principale de cutii linite pentru documente:
_ fonnatul 1, cu dimensiunile de 26 x 34 x 12 em pentru docu- cutia rectangulara, cutia tubulari! (sui) ~i tocul de carte.
mentele curente scrise pe hiirtie de format A,;
- fonnatul 2, cu dimensiunile de 28 x 40 x 12 em pentru docu-
mentele de istorie modema;
.•
- formatul 3, cu dimensiunile de 34 x 46 x 12 em pentru docu-
mentele feudale. .
Exista urmatoarele tipuri de cutii de arhova:
Cutia Ilanfalii este formata dintr-o coala de carton presat, carton
ondulat sau poliester, taiata prin ~ta?tare ~· marcata de hno! de phere
(biguri) ce vor pemlite inchoderea, m momentul tolosmo, m vederea
obtinerii unei cutii conform prooectuluo prestaboht. .
Cutia jinitii este un mijloc de pastrarela care tluxu~ de executoe
este complet, nemaifiind necesare operapum de montare m momentul
folosirii. Fig. 20. Cutie cu capac deta~abil

Caseta pentru documente este un mijloc special de pastrare.

Astle!, de~i sunt in fooma de cutii finite, casetele au un mare grad de
rafinament estetic ~i funqional.
0 caseta bine facuta trebuie sa indeplineasci! trei funqii: functia
de proteqie a obiectului, respectiv sa protejeze obiectul fa{a de cat mai
multi factori de adversitate; funqia de pastrare, adica sa nu diiuneze in
vreun tel obiectului; funqia estetica.
Functia estetica se retera Ia modul in care caseta poate impresiona
in mod placut privitorul prin aspectul general ~i prin concordan{a dintre
importanta obiectului ~i calitatea mijlocului de pastrare.
Ambalajele de transport. Pastrarea arhivelor istorice ~i a
coleqiolor de carte de patrimoniu este un proces ce acopera perioade
de limp de ordinul secolelor sau chiar mai mari. 0 asemenea pastrare
indelungata, supusa regimului juridic de pi!strare pennanenta, implica
in mod obiectiv schimbarea, din timp in timp, a sediului colectiilor. in
asemenea situatii sun! absolut necesare ambalaje ~i mijloace specitice
de transpoot pentru a se asigura protec(ia documentelor supuse mi~carii.
in practica Arhivelor Nationale din Romania au lost utilizate
unnatoarele sisteme de ambalaje de transport ce se pot dovedi in
continuare Ia tel de necesare ~ide utile:
Fig. 19. Depozit de arhivii Cvletul de arhiva se utilizeaza intotdeauna pentru protectia gru-
cu documentele pAstrate in cutii finite purilor mici de documente transportate pe distante mari.
7~ 79

L•
•
 Pachetul de transport reprezulla cea mat trecventa modalitale de
organizare a arhivei ln vederea mut8.rii.
Pachetul de transport poate sa fie insu~i pachetul de arhivii descris
mai sus Ia mij loacele de piistrare sau poate sa fie doar un pachet de
executie rapida, alcatuit dintr-un top (grup) de unita!i arhivistice de
format uniform legate cu sfoara, in cruce, in sistemul ,nodului arhivistic".
La acest din urma caz, eel mai adesea, nu se utilizeaza capace de carton
~i etichete, fie din cauza ca timpul nu permite, fie di nu exista posi-
bilita!i materiale pentru procurare, fie ca arhiva nu a fost prelucrata ~i
inventariatii pentru a se constitui in unitiili de evidenta ~i pastrare.
in masura in care arhiva are o ordine, fie ~i sumara, pachetele se
executa in acea ordine ~i se numeroteaza provizoriu in vederea
rea~ezarii in noul depozit in aceea~i ordine.
Cutia de arhivii reprezinta o forma superioara de proteqie a
documentelor, utilizabila ~i pentru transport. Se poate folosi ins~i cutia
de depozit in situatia in care arhiva a fost organizata sau- in situa!ii de
urgentJl - se poate recomanda introducerea provizorie a arhivei in cutii
neinscriptionate care se numeroteazii in creion negru in ordinea ambaliirii.
in acest din utma caz cutiile servesc numai Ia transport ~~ Ia proteqia
provizorie pana Ia prelucrarea ~i depozitarea ,definitiva". In masura in
care cutiile nu au a~ut de suferit Ia transport ele pot sa fie refolosite la
proteqia arhivei dupa ordonare ~i inventariere.
Samaru/ de transport arhivii este un dispozitiv simplu, con-
feqionat din doua bucati de scandura (de obicei de brad) montate in
forma literei ,L" ~i care are douii bretele de fixare pe spatele unui
operator. Din motive de construqie, seqiunea scurta (de cca. 35 em)
se articule~za pe sec!iunea lunga (cca. un metru) Ia nivelul treimii
inferioare. In unghiul format de seqiunea scurta (orizontala) cu partea
inferioara a seqiunii lungi se fixeaza o a treia bucata de sciindura 1n
pozitie oblicii ~i care consolideaza montajul pentru a rezista Ia sarcina.
Samarul se poarta pe spate ca un rucsac, cu polita in partea de
jos, Ia nivelul centurii operatorului. Pe aceasta polita se pot a~eza 4-5
cutii sau pachete de arhiva ce pot fi transportate de Ia depozit Ia
mijlocul de transport ~i invers. Utilizarea samarului are avantajul ca
solicita un efort mai mic din partea operatorului deciit daca acesta ar
purta aceea~i cantitate de arhiva in brate ~i, in plus, ii lasa mainile
libere petmi\llndu-i un mers mai degajat ~i o siguranp sporita 1n special
la deplasarea pe scari sau pe cai de acces mai inguste unde nu se poate
organiza un Ian! arhivistic.
80
L•
;;
t
\
\
·,
I.
Fig. 21. Samarul de transport arhiva (I) ~i sacul.de transport arhiva (2)
. Sacul de tramport se confeqioneaza din panza plastifiata entru
a astgura proteqta documentelor fata de apa ~i precipitatii. Sacuf are 0
baza de 35 x 50 c~ ~i o 1naltime de cca. 90 em ~i este prevazut cu 0
clapa dm aceea~t panza ~i care se poate 1nchide cu o cataramii fixatii
pe fata antenoarii. Lateral sacul are doua toarte de prindere pentru
manevrate cu dot opera ton. Sacul are porteticheta.
Contameru/ de tramport documente este.ln esentii o lada metal'ca
executata dm aluminiu. Are baza de 50 x 100 em ~i 1nAltimea d 40
1
Est~ prevazut cu o clapa articulata cu balamale pe Jat~ra Jun~ii /m.
do_ua zavoare de 1nchidere pe peretele frontal. La capete are d~~~
ma~ere de pnndere pentru a fi purtata de doi operatori. Containerul se
tnscnpt~oneaza cu ~ttchete hptte sau cu un creion dermatograf
Pastrarea ~· gestiunea mijloacelor de plistrare. ln contextul
masu11lor de pwteqte a documentelor, mijloacele de pastrare a acestora
treb~e sa fie ~· ele astgurate ~~ protejate. 0 asemenea preocupare este
!ustt cata de douii mO'tive. Pede o parte, un mijloc de piistrare prote'at
tn mod corespunzator protejeazi\ la randul siiu continutul adJci\
1
documentele cu regim de pi\strare permanenta. Pede alta parte ;ol l
fondunlor ~•.colectiilor de documente istorice este atat de ~are ~:~t
astgura~e~ mtjloacelor de pi\strare este o aqiune toarte costisitoare ce nu
poate sa he reahzata decat in mod e~alonat, pe parcursul mai multor ani.
81
•
 tehnice din depozit ~i chiar Ia folosire indelungata. Ca urmare,
mljloacele de pastrare trebuie sa fie inlocuite atunci cand ele nu mai
pot indeplini func(ia de pastrare pentru care au fost aduse in arhive.
Desi!!'lr ca, exceptand situatiile de calamitate, aceasta inlocuire se face
treptat ~i cu tot discernarnantul necesar pentru a evita risipa, dar ~i
pentru a preveni situa(ia ca unele documente sa sufere degradari
declan~ate pe propriile mijloace de pastrare.
Din datele prezentate rezulta ca orice arhiva trebuie sa dispuna
in permanen(a de o rezerva corect planificata de mijloace de pastrare a
docurnentelor pentru a ti in masura sa rezolve urrnatoarele sarcini:
- lntroducerea in mijloace de pastrare a documentelor care nu
au ajuns inca sa fie supuse unei asemenea operatii de proteqie.
--: _Organizarea pastrarii coleqiilor ~i fondurilor recent preluate
de Ia d1lenp creaton ~i de(inatori.
- inlocuirea e~alonatii a mijloacelor de pastrare ajunse Ia gradul
de uzura ce le face inutilizabile scopului urmarit.
- Asigurarea rezervei de interventie pentru proteqia arhivei in
caz de calamitate, accidente tehnice ~i evenirnente neprevazute.

4.3. Dotarea tehno/ogicii a depozitelor

in depozitele de arhiva exista mai multe tipuri de instalatii ce ar

putea sa fie impaqite in doua categorii principale: instalatii ·tehnice
generale ~i instala(ii de conservare. '
Fig. 22. inc~rcarea ~i purtarea samarului de arhiv~ In spa~ii interioare lnguste
lnstala(ii tehnice generale cuprind instalatii cu funqionalitate
curenta (e~ergie electrica, apa, canalizare, gaze, incalzire, retea de
Pornind de Ia aceste considerente, orice sernn de neglijenta sau de
comumca(11 etc.), mstalatii de tranzit (conducte ~i tubulaturi ce nu au
superficialitate in gestionarea ~i utilizarea mijloacelor de pastrare duce
legatura cu depozitul), instalatii de interven(ie (pichete de incendiu
Ia cre~terea cheltuielilor legate de aces! program, Ia irosirea resurselor,
etc.) ~i instala(ii dezafectate (conducte, conductori, tubulaturi ~i alte
Ia incetinirea ritmului de aprovizionare cu asemenea rnateriale ~i deter-
part• ale unor instala(ii vechi ce au fost dezafectate, dar care nu au fost
mina in ultima analiza o intiirziere in apliearea masurilor de proteetie a
demontate din depozite).
doeumentelor.
lnstala(iile de conservare cuprind instala(iile de climatizare
in aeela~i timp, trebuie sa fie avut in vedere faptul eli mijloaeele
(pentru_reglarea automata a temperaturii ~i umiditatii relative a aerului),
de pastrare nu au - eel putin deocamdatli - regim de pastrare perrna-
mstalatnle de alannare Ia incendiu ~i efraqie ~i instala(iile automate
nenta ~i ell acestea, ca prime bariere in fata factorilor de degradare a
de stingere a incendiilor.
documentelor, se deterioreaza in prirnul rand ~i cu o viteza mai mare
ele insele, rnai ales Ia transportul repetat al documentelor, Ia accidente
82 83

•
 nutritive sun! digerate cu ajutorul unor enzime specifice elaborate de
microorganisme.
Conditiile de microclimat favorabile dezvolti\rii microorganismelor
5 FACTORII BIOLOGICI, FIZI~ ~~~~~i~UL 2 sunt.ieprezentate in special de umiditate ~i temperatura.
SOCIALI CARE POTC~o:::~~~OR. NECESITATEA Bacteriile au nevoie de umiditate sub fonna de apa lichida. Din
DE DEGRADARE A D~TELOR LOR $1 A PREVENIRII
acest motiv arhivele inundate sunt invadate de o bogati\ flora bacteriana
de putrefac(ie.
CUN~ti~EN~!ILE6: ASUPRA DOCUMENTELOR Ciupercile microscopice au nevoie de umiditate prezenta in
atmosfera sub fonna de vapori de apa intr-o cantitate suficient de mare
pentru a hidrata excesiv materialele tara a le inunda. ln asemenea
I oate sa fie diminuata de numero~i conditii unele ciuperci microscopice se dezvolta pe suprafata mate-
Durabilitatea documente or p tin de natura structurala a mate- rialelor sub fonni\ de mucegai in vreme ce allele se dezvolta in masa
factori externi sau de facton IOiernt ce •
materialelor sub forma de putregai.
rialelor componente.
Bacteriile sunt organisme vii, de regula unicelulare, ale caror
dimensiuni depi\~esc rareori 1-2 microni (I micron reprezinta o miime
5.1. Degradarea biologicii a documentelor
de milimetru). Au ca principala caracteristica faptul ci\ se inmultesc
(Biodeteriorarea)
foarte repede in conditii favorabile. La unele specii celulele bacteriene
. . I .d\ a documentelor sun! reprezenta!i se reproduc Ia fiecare 20 de minute astfel incat dintr-o masa de invazie
Factorii de detenorare bw ogt . . Alaturi de acestea, un rol putin numeroasi\ se poate ajunge in ciiteva ore Ia cateva sute de mii
- . ul rand de microorgamsme ~~ IOSec1e. sau Ia milioane de celule pe centimetru cub. Asemenea microor-
m pnm .
semnificativ il au ~~ rozatoarele. . . . . perci microscopice) fonneazi\ ganisme produc enzime cu ajutorul ci\rora descompun materialele pe
Microorganismele (bact~~~ :'c~;~nimal ~i vegetal) cu implicatii care se dezvolta. Cele mai grave efecte le produc bacteriile numite
un al treilea regn btologtc (pe Ia 7 .- iata societillii. 0 mare parte Cytophaga ~i Sporocytophaga care descompun cu mare vitezii eel u-
foarte diverse in procesele natur~~-~~ ;~o~esele naturale de putrefactie. loza din hartie. Alte bacterii produc enzime proteolitice cu ajutorul
dintre ele joaci\ un rol :undam~~ rfm; de raspandirea aproape ubicvitari\ carora ataca pergamentul.
Acest rol este astgurat 10 pnm- d t·c se poate spune ci\ in atara Prezen(a degradarii bacteriene pe hii.rtie ~i pergament este evi-
- pe glob In mo prac t .
a microorgamsme 1or . · . eforturi ~i utilaje tehmce denta prin pete divers colorate: brun, ro~u. gal ben, violet, verde, oranj.
.. . .me spec tal amenaj31e, cu . -
unor spapt rartst ' - . Pamii.nt niciun milimetru de spattu 10 Adesea petele au o culoare foarte proaspiita datorata consistentei
modeme, nu poate fi dehmtlal pe - -,•care (provocata de viint sau de cleioase a dezvoltiirii microorganismelor. ln locul petelor suportul
, asci\ sta(tonar sau tn m ,
care si\ nu se gase . Ch·ar in atmosfera aparen1 gratic se subtiaza ~i. adesea, se perforeaza.
. - ~ de microorgamsme. 1
Ciupercile microscopice sunt organisme care traiesc in mod
api\) dtfente onne d . I d microorganisme al ci\ror numiir poate
- - til o mare enstta e e b preferential cu celulo2!ii. Din aceasta cauzi\ ele reprezinta cei mai
curata exts - . l ri Ia cilteva mii pe metru cu . .
sa ajunga Ia cateva sute sau, a teo ' . I depind de prezenta unut frecven(i ~i cei mai periculo~i dauni\tori ai hii.rtiei din arhive, ~tiut fiind
Viata ~i dezvoltarea mtcroorgamsme or .bI faptul ca hiirtia este un material celulozic.
. . .d d!- · de microchmat favora I e.
substrat nutnllv ~~ e con t II ft ·e in substrat nutritiv pentru Majoritatea ciupercilor care degradeazi\ documentele i~i au
Documentele de arhiva se consl 'l ut - d·n hartie ~i a proteinelor habitatu11n sol unde participa Ia amplul proces de putrefac(ie prin care
- - les datonti\ ce u ozet I
microorgamsme mat a . - d·n pergament. Aceste substante se distrug resturile vegetale. ln dezvoltarea lor ciupercile produc atat
u~or asimilabile din cleml de oase ~~ t 85
84

• •
 un puf specific numit miceliu cilt ~i miliarde de spori minusculi ~i identificate ca daunatori potentiali ai arhivelor' A f I .
u~ori ce se raspiindesc cu ajutorul viintului ~i al apei sau sunt purtati de f<;.st~ in ce!e mai diferite moduri de Ia simpla ~ur~A~,r~e: ~:~::i~:~~~
insecte dintr-o parte in alta. Sporii ciupercilor ajung u~or in depozitele pana Ia rosa tun ~~ galerii pro vocate de cele care consuma hiirtie <. I~
mal!~r~ale dm structura arhivelor.
1
v a e
de arhiva cu ajutorul curentilor de aer. ln masura in care in aceste
depozite exista o umezeala suficienta a aerului, iar aceasta umezeala h. a[ntre principalele grupe de insecte prezente in depozitele de
dainuie suficient de mull timp pentru a hidrata materialele, sporii ar tv neprote]ate pot sa tie citate - dupa numele comun - . I
xtlofage
iid f:
..' dmsectele ,ne,croage, . .. . msecte e
pe~tt~Ortl de argmt, moliile termitele
depu~i pe documente germineaza ~i incep sa se dezvolte produciind
P uc1111 e carte, gandacu de buditarie ~i altele. ' '
mice hi specifice. I lnsectele xilofage i~i trag numele de [a modul de hrana· cons a
Existil cca. 200 de specii de ciuperci care traiesc in depozitele de emn sau produse celulozice (gr. xylos = lemn· ha · _ · - u~
arhiva afectate de insalubritate. 0 parte dintre ele se dezvolta pe
suprafata hiirtiei provociind pete de mucegai de diferite culori. Cele
categori a i~sectelor xilofage care degradeaza' ~rhi~:;; ac~:t~~~~~~~
;i
mat mu 1
sfredelit i Ate 'anulu de giindaci
· de talie mica de numtp popu Iar .can. sau
. .
mai cunoscute sunt mucegaiul negru provocat de ciuperca numita
lemn <i ~trn. bl semleneal msecte sapa numeroase galerii in rafturile de
Aspergillus ~i mucegaiul verde provocat de Penicillium. Alte ciuperci v ocu vo umelor legate Ad .
se dezvolta in masa hiirtiei unde provoaca putregaiul, respectiv poate intinde pe cai intortocheate dintr-~spe:~etr~tnseaul[taunaet galerii se
destructurarea completa a materialului. Cea mai periculoasa ciuperca ohle - · - . unut ~If de
P . mvecmate
com t ·r · m · care arhtva sau riindul de c'ar,I t. sun t su fitctent
. de
de putregai este a~a-numitul burete de casa cunoscut in ~tiinta sub . pac e. n mtenorul galeriilor traiesc larvele <i - t .
numele de Merulius lachrimans. Aceastil ciuperca atadi in mod penoada de tim _ d .. . v pen ru o anumtta
. P . a 0 1111 care produc dm loc in loc ni~te ·fi ..
preferential lemnul de constructie asupra caruia provoacii un putregai externe numtte onficii de zbor prin care ace~tia ies afara in on tell
brun. Ciuperca devine observabila prin formarea unor hemidiscuri pe final al vte(ll pentru imperechere. La deschiderea . - . stadml
pereti ~i pe pavimentele de scilndura (du~umea sau parchet), iar sub msectele xilofage tilele au un aspect ciuruit ~i, ade~;;'~aani~~:~acate de
zidarie dezvolta ni~te cordoane negre lungi ~i rami ficate ce cresc in carii ~~~ am~l cun~scute msecte xilofage sunt sfredelitorii mici sau
cautare de lemn. 0 cladire atacata de buretele de casa nu mai poate fi sfredelito I' emnu ut cunoscup sub numele ~tiintific de Anobium ~i
de paine r~ts:;;,~~e (~~;;:~:~~o~;:::~.e~~tu~a~: ei tr~ie~te ~i. g?ndacul
salvata deoarece aceasta ciuperca este foarte greu de eradicat. Pe

~:~:!r~~t~!ni;(spcaopa)rtp,ae~,t·n ruin me
_cotlorul volu~elor le:::ealagca~;;'~-~nfo~~~
hartie ciuperca dezvolta o piisla maronie ce se intinde printre file sub
forma de evantai.
Dosarele de arhiva ~i car(ile atacate de ciuperci ajung uneori sa eterea montajelor.
fie atilt de putemic invadate printre file ~i pe tran~ele laterale inciit lnsectele necrofage sunt ni~te - d- . . . 1.
volumele nu mai pot fi deschise. Aceastil forma specifidi ~i grava de ~~~;;;f~t: cart; se hranesc cu. restu~a:n~~~lerr;;~~:t~ulig~ :e~~;li!
degradare se nume~te blocarea volumelor. Alteori hiirtia volumelor de . I ort). In_ arhtve ~~ btbhoteci asemenea materiale se rega'
mat a es sub forma de 1 -b- · sese
biblioteca se acopera cu foarte numeroase pete mici, relativ uniform legarea volumelor C pte e ta actta, pergament ~i clei de oase folosit Ia
distribuite ~i cu centrul mai inchis Ia culoare sau care prezinta in .. _ · a urmare aceste msecte - larv 1· d 1 · _
centrul petei un mic sambure dur. Asemenea forma de degradare a ~:~~~~~~n~~cc~:~~ ~!~~~·llgnautermunadaec1consum a part~: ~o~1!' a-i~~~~i~~~i~
hiirtiei se nume~te foxing (de Ia culoarea specifica a petelor sugerata mn11 1or a numeroas 1
~~ · fi ..
de zbor pe care le produc legatura volumelor este compromis~or on tell
de culoarea blanii de vulpe, engl./ox= vulpe).
lnsectele constituie eel mai mare grup de organisme animale.
I
Numarul speciilor de insecte cunoscute piina in prezent este apreciat Ia Florea Oprea, Biologie pentnt cons rv .
cca. 1.000.000. Dintre acestea un numar de cca. 50 de specii au fast cultural, Bucure~li, Edilurd Maiko, 2006, p. ~ 15~~;_$' restaurarea patrimoniului
87
86

• •
 Sc consider3 ca. Dermcstidde sunt cunoscute din Antichitatea
timpurie. in acest sens se poate argumenta cu un mon_1ent din ~~iat~ l~i
Ulise cand acesta verifici\ starea de pastrare a comulut de tap tolostt m
acea epoca la confeqionarea arcului:
in vremea asta el umbla cu arcul
it pipllia ~i-l invartea-n tot felul,
Ca nu cumva in lipsa-i indelungi\
. ' 2
Sa-i fi fost coamele de can rnancate .
in prezent se cunosc cca. o duzina de gandaci caretraiesc in arhive
~i biblioteci unde degradeaza materialele uscate de ongme ammala. Cel
mai cunoscut este genul Dermestes care a dat numele famtltet. . Piiduchii de carte - numiti ~i piiduchi de mucegai, paduchi de
Pe!ili~·orii de argint sunt un grup de insecte mtct care~~· trag
numele de Ia aspectul corpului, asemanator cu un pe~tt~or: alungtt, ltpstt
de aripi, ascu(it Ia capete ~i marcat de inele paroase de culoare argmtte.
Produc oua din care ies pui asemanatori cu adultu ~· care cresc pnn
ni\parliri repetate. Se hranesc prin roaderea in suprafatll a matenalelor
din arhive: hartie, carton, textile, piele, pergament, texllle apretate cu
amidon. Consuma in egali\ mi\suri\ micelii de ciuperci, carcase de
insecte moarte, substante de incleiere ~i de acoperire in suprafali\.
Urmele atacului lor sunt evidente prin a~a-numite pete subtm (viZibtle
prin transparen\ll) precum ~i prin consumul unor pof\iu,ni de miniatura,
de strat fotografic din documente sau de strat creta! Ia hartule nobtle.
Mvliile sunt un grup de fluturi mici ale caror larve se hri\nesc cu
rnateriale textile (lana, bli\nuri, stofe, pene). Asupra legaturilor de carte
este citat un atac sever de roadere ~i de insalubrizare a spatiilor produs
de molia bruna de casi\ numita ~tiin(itic HvFnanvphylla.
Termitele sunt un grup de insecte ce tri\iesc in mod preponderent
in [i\rile tropicale. Cateva specii tt·aiesc insa ~i in regiunile temperate.
Aceste insecte se hri\nesc cu lemn ~i cu orice fel de matenal care
contine celulozi\. Existi\ doua feluri de termite: unele consuma lemn
sanatos ~i pot invada constructiile, in vreme ce allele se hri\nesc cu lemn
putred, cu humus ~i cu ciuperci macromicete (gr. makros =mare; mykvs
= ciuperci\). Din aceasti\ ultima categorie face parte ~· termtta numt~
Reticulitermes /ucifogus prezenti\ ~i in tara noastri\. Insecta tri\te~te m
2 ***, Odiseea, XXI, 511-514.
88
• •
cuiburi tlicute in pamant in care existi\ colonii de sute de indivizi
diterentiati din punct de vedere al tormei corpului in rnai multe tipuri:
larve, lucratoare, soldati, nimfe, indivizi sexua(i care au douii perechi de
anpt c<;.depa~esc in mod evident lungimea corpului, indivizi sexuati cu
aripile cazute, indivizi nearipa(i. Colonia roie~te in luna mai. Insecta se
hrane~te cu lemn mort, cu radiicini moarte, cu lemnul construc(iilor care
au contact Ia sol (stalpi, lemn de talpa de construc(ii etc.). Daunatorul
provoaca un tel de caveme profunde, in forma de crater, inclusiv asupra
volumelor de arhivii depozitate sub forma de gri\mezi in incaperi aflate
Ia nivelul solului. Actiunea distrugi\toare este discreti\, ajungandu-se
uneori ca intregul interior al obiectului sa fie consumat tara ca Ia
exterior sa existe vreun semn at distrugerii.
praf sau paduchi de cabinet - au ca specie reprezentativa insecta
numita Lipvscelis divinatvrius. Ace~ti diiuniitori sunt un grup de
msecte mtct, de cca. un milimetru, lipsiti de aripi ~i care au corpul
u~or transparent. Insecta prefera un climat cald ~i cu aer umed care
asiguri\ dezvoltarea mucegaiuri lor pe care le folose~te ca hrana
preferata. Consuma insa orice fel de pulberi organice: polen, fibre
scamo~ate din hartie, textile, piele tabacita ~i alte materiale de natura
organica a caror suprafata tinde sa devina pulverulenta prin miicinare:
cletul de montaJ, stratul de miniatura, gelatina fotografiilor, litera de
text dm cemeala ce are ca liant un clei organic etc. La aparitia in
masi\, msecta provoaca daune serioase.
Gdndacii de buciitiirie i~i au in cea mai mare parte habitatul
natural in regiunile tropicale ~i subtropicale unde traiesc in natura in
spa(iu deschis in locuri calde, umede ~i umbroase. Unele specii -
ascunse ca adulp sau ca oui\ in marfurile trimise cu vaporul peste miiri
~· tan inca dm cele mai vechi timpuri -au reu~it sa depii~eascii arealul
n_atural de existenta ~i dezvoltare ~i sa se ri\spandeasca in aproape toate
tanle cu cltma temperata ~i chiar in tarile cu climi\ mai rece unde
tratesc in spa(ii protejate: locuinte, spitale, depozite de materiale
arhive: biblioteci, muzee, local uri pub! ice de cele mai diferite categorii
~· uttltzi\n, Ststeme de inci\lzire ~i canalizare ale ora~elor ~i a~a mai
departe. Aceste msecte- ce tri\iesc in spatiile protejate ~i in apropierea
surselor de api\- au o mare capacitate de reproducere ~i se hranesc cu
orice fel de materiale organice, inclusiv cu resturi ~i noroi organic de
pe conductele de canalizare.
89
 in arhivc ~i hihliotcci g;ludacii de bud'ittiric dtauneaz:i mai ales prin
murdaria pc care o produc pc matenak, dar ~i prin rosaturi spec dice ale
supraktei invclitonlor din picle ale volumdorlegate. . ..
Ro·1.litoarele cuprind nmi multe specu de antmale m1c1 care
tr~icsc, in general, in natura. Ciiteva specii (~oareccle _de casll, ~obobnul)
traiesc insa in mediul domestic ~i in perimetrul spatnlor de depoz1tare,
inclusiv in depozitele de arhivll neprotejate. Ace~ti daunatori se pot
hrllni cu unele materiale din structura documentelor. Pnnc1pala forma
de degradare asupra arhivelor este provocati\ de faptul ell stri\pung
peretii, plafoanele ~i pardoselile ~i rod materialele in cautarea hranei,
ori pentru a-~i construi cuibul, sau pentru a-~1 toc1 dmtn care au
cre~tere continua. . .
Prezcnta frecventa a rozi\toarelor in depo~1t~le ne~roteJ~Ie d~
carte ~i documente a inspirat, adesca, ironia poct1cll . Astfel, stanJemt
de frigul iernii, M1hai Eminescu a scris:
Cum nu sun/ 1111 ~ourec, doumne -· mt'icar toluii are blant'i,
Mi-a~ manca ciir{ile mele ~ nici ct'i mi-ar piisa de ger ...
Mi-ar parea superbii, dulce, o bucatt'i din Homer.
Alt scriitor, George Sion, il ironiza pe Grigore Alexandrescu ~
director pcntru o vrcme Ia Arhivele Statului ~ cu versurile:
Soarecii de Ia arhivii
7'i-au ros pana cea act iva.
Fahulistul ii r~spunde cu o poezie lunga din care atli\m in mod
indirect cate ceva despre soarta arhivelor din acea vreme. Asttel, ~eful
acestei ~orecimi, ghiscanul Rozon imMrbatcaza daunatoarea populatie
care lucreaza in cea mai dcphnll lini~te:
Nimeni din voi nu se pltinKe ca din cuih a fost gonit,
~\'au ca intr-aceste ziduri vro pisici1 u-ntdlnit.
,\'au ca n-a putut si'i rvazil def'rica vnmui du~·man
f'erKamcntele ant ice. condicele de divan.
3 Floren Oprcu, Riologie pt'nfru cvnservarca ~·i reslaurarea ptltrimoniului
culh•ral, Bucurc~ti, Editura Maiko, 2006, p. 36H-369.
90
•
5.2. Degratlareajizi<'o-chimicii a documentelor
Documentele istorice pi\strate in arhive sunt prin natura lor
obiec~& ti'agile. Rezistenta lor Ia pi\strare indelungati\ depinde atilt de
factori tizico-chimici structurali ciit ~ide tactori tizico-chimici externi.
Factorii fizico-chimici structurali. Rezistenta structurala a
hiirtiei este detinita de doui\ caracteristici tehnice cunoscute sub
numele de permanenta ~i durabilitate.
Permanenta, este defmita drept capacitatea unui material de a
rezista Ia pllstrare indelungata_ in conditii protejate tara a-~i modi fica
propnetatile chimice initiate. lntr-o formulare simpla, materialele cu
insu~iri de permanenta au o mare stabilitate a proprietatilor initiale. De
exemplu, hiirtia medievala- tabricata in urma cu ciiteva secole din fibre
de bumbac ~i in, incleiata cu gelatina ~ are caracteristici de pern1anen(a
~~ ca urmare documentele pastrate in conditii bune se prezintll ca ~i cum
supmtul gratic pe care au lost scrise ar fi tost tabricat in prezent.
Dovada este mai putin evidenta Ia documentele volante care au suferit o
actiune externa mai severa, dar Ia cliJ1ile tiparite piina in secolul al XIX-
lea prospe(imea hiirtiei este mai mult deciit evidenta
intr-o alta tormulare, caracteristica de perma~enta este masurata
prin a~a-numita durata de viata (engl. life expectancy sau tr. dun!e
de vie). Din acest punct de vedere, hartia medievala este asigurata
pentru o durata de viata in conditii protejate de peste 500 de ani, dar
cercetari specitice au aratat ca hiirtiile vechi pot sa reziste mull mai
mutt, chiar peste 1000 de ani.
Rezistenta Ia pi\strare a hiirtiilor cu caracteristici de permanentll
se datoreaza ti1ptului ca materiile care intra in structura intima a
acestora sunt neutrc din punct de vedere chimic, iar in masa lor nu au
loc procese chi mice de degradare cu cauzalitate interna.
. Dimpotriva, hiirtiile fabricate incepand cu secolul al XIX-Iea ~i
ma1 ales ccle din secolului XX ~ alciituite in general din fibre de lemn
macinat (= pasta mecanici\) ~i incleiate cu un ames tee de colotoniu
(saciiz) ~i alaun (piatra acra) ~ au o structurll acida. Ca urmare
asemenea hiirtii au o durata de viata limitata Ia cateva decenii dupa
care se ingalbenesc ~i devin thabile asttellnciit in procesul tolosirii se
macina devcnind pulbere .
. fntregul proces de degradare structurala a hiirtiei datorita lipsei de
stab1htate a substantelor din care este alcatuita se nume~te lmbatriinire
91
 naturala. La h£1rtiile medievale procesul de imbiltr£1nire naturala este
foarte lent, in vreme ce Ia hiirtiile din secolele XIX-XX procesul de
imbatranire naturala are un ritrn accelerat. Viteza de derulare a acestui
proces poate sa fie marita de factori extemi (lumina, temperatura,
umiditatea, poluarea).
Durabilitatea exprima proprietatea materialelor de a rezista Ia
folosire un timp dit mai indelungat. in mod concret o hiirtie mai groasa
are o durabilitate mai mare dedit una mai subtire. Durabilitatea nu
trebuie sa fie confundata cu permanen\3. De exemplu, o hiirtie subtire,
cum este hiirtia de biblie, poate avea caracteristici de permanen(ii dar, in
mod sigur, nu are caracteristici deosebite de durabilitate. Pe de alta
parte, durabilitatea conferitii numai de grosimea hiirtiei nu asigura
caracteristicile de permanenta deoarece materialele constitutive i~i vor
pierde relativ repede calita(ile initiate.
Factorii fJZico-chimici externi au un rol deosebit de important in
degradarea documentelor. intre ace~ti factori rolul eel mai important il
au umiditatea relativa a aerului, luminozitatea, temperatura ~i poluarea
atmosferica. Mediul optim pe care trebuie sa-l asigure ace~ti factori a
fost prezentat mai sus Ia tema despre depozitele de arhiva ~i condi(iile
ce trebuie indeplinite pentru asigurarea pastrarii ~i conservarii docu-
mentelor. in cele ce urmeaza vor fi !acute unele precizari privind rolul
acestor factori in degradarea documentelor.
Umiditatea relativii (= gradul de satura(ie a aerului cu vapori de
apa) poate aqiona ca factor de degradare a materialelor atiit la valori
prea mici dit ~i Ia valori prea mari in raport cu plaja de valori optime.
Valorile prea mici atlate, de regula, sub 40% vor provoca o
uscare excesiva a materialelor care conduce Ia rascoacerea acestora
inso(ita de pierderea suple(ei specifice. Asemenea materiale sunt greu
de manuit, crapa sau plesnesc cu u~urin(a, stratul de cemeala sau de
miniatura se desprinde.
Valorile prea mari sunt mull mai periculoase. Se considera eli
pragul de periclitate este reprezentat de valoarea de 68% a umiditiitii
relative a aerului. Depa~irea acestui prag va conduce la realizarea un!:li
aer umed care va determina hidratarea exagerata a materialelor. ln
asemenea conditii se declan~eaza atiit procese accelerate de imbatriinire
a materialelor, cat ~i dezvoltari microbiene cu erup(ii de mucegaiuri ~i
procese de putrefaqie.
92
• •
Umidilatea rdativii a aerului este un parametru in~eliHor: in
acela$i spa(iu poate sa creasca daca scade temperatura sau poate sa
scada dacii temperatura cre~te. Prin urmare parametrul respectiv trebuie
sa tie sa~pravegheat ~i tinut sub control. 0 cale simpla de (inere sub
control a umidita(ii relative a aerului o constituie aerisirea dirijata a
spa~ilor. Prin aerisire dirijata se in!elege aerisirea organizata exclusiv in
condi!iile in care afara este mai rece deciit in interiorul depozitelor.
Orice aerisire organizata in alte condi(ii conduce Ia cre~terea umidita(ii
relative a aerului din depozite datorita unor corela~i fizice asupra cl\rora
nu este momentul sa se insiste in acest text.
Luminozitatea are efecte negative asupra materialelor numai
atunci cand inregistreazli valori excesive. Din acest punct de vedere
materialele cu o structuni chimica mai simpla, cum ar fi metalele, sun!
mai rezistente la lumina deciit materialele cu structura mai complexa
cum este celuloza sau substan(ele de structura ale pergamentului. in
depozitele de arhiva se considera ca lumina este excesiva daca
depa~e~te nivelul de 50 lx (cite~te luqi). Totodatii, avand in vedere eli
efectul luminii este cumulativ se recomanda ca atunci cand nu se
lucreaza in depozite sa nu existe nici lumina.
Etectul luminii actioneaza atiit asupra suportului gratic al
documentelor cat ~i asupra cemelurilor ~i pigmentilor. Hartia expusa
Ia lumina se ingalbene~te ~i devine casanta datorita unor modificari
fotochimice. Cemelurile ~i pigmentii sufera un proces complex de
alterare manifestat prin schimbarea, diminuarea sau dispari(ia com-
pleta a culorii.
Temperatura mediului, atlata in afara valorilor normale ale
mediului de conservare - evaluate Ia 15-24'C - ac(ioneaza ca un
factor de degradare lata de documentele istorice.
Temperaturile mai ridicate de limita superioara admisa provoaca
deshidratarea materialelor produdind starea de rascoacere, dar acce-
lereaza ~i procese de imbatranire a materialelor. Se consideril, ca
regula generala, cil Ia tiecare cre~tere de IO'C ac(iunea nociva a
temperaturii se dublegza. in privinta celulozei, aceasta aqiune nociva
se dubleaza Ia fiecare cre~tere de 5"C.
Temperaturile mai scazute fa(li de limita interioara admisa nu au
niciun efect direct asupra materialelor. Se consideril, chiar, ca bunurile
pastrate Ia temperaturi cat mai scazute au ~anse mai mari de pastrare
93
pe termen indelungat. Dar temperaturile scazute aqioneaza in mod dezordonata a unor cantitati mari de documente, nerespectarea regulilor
indirect prin determinarea cre~terii umiditatii relative a aerului cu toate de evidentil ~i rearhivare a dosarelor revenite Ia depozit etc.
neajunsurile ce decurg de aici.
Poluarea atmosjerica este un factor major de degradare a
documentelor istorice. Atat hiirtia ciit ~i pergamentul ~i celelalte mate-
riale din structura documentelor de arhivli sunt deosebit de sensibile Ia
ac(iunea factorilor de poluare a aerului. Cel mai important dintre
ace~tia este dioxidul de sulf care ia na~tere prin arderea carburan(ilor
precum ~i din unele procese industriale. La intiilnirea cu vaporii de apa
sau cu apa de constitutie din materiale, dioxidul de sulf formeaza
foarte u~or acid sulfuric. Acest acid are cea mai putemica aqiune
corosiva dintre toate substan(ele chimice. Al(i poluanti agresivi afla(i
in atmosfera sunt hidrogenul sulfurat, oxizii de azot, clorul etc.
Al{i factori. Alaturi de factorii fizico-chimici enumera(i, un rol
important in degradarea documentelor il joaca apa de inunda(ie, focul,
viintul, dar ~i evenimentele seismice majore care pot provoca distru-
geri complexe cu numeroase fenomene asociate.

5.3. Degradarea socialii a documentelor

De~i" poate sa para ciudat, omul ~e inscrie ca unul din principalii

factori de degradare a arhivelor. Este evident simtul de respect ~i
responsabilitate pe care omul modem le manifesta pentru documentele
de arhiva, dar noile re~edinte ale institutiilor administrative sau
economice mai rezerva inca locul de pastrare a arhivei tot Ia subsol
unde peretii sunt patrun~i de infiltratii, iar pe plafon sunt amplasate
instalatiile tehnice de apa ~i canalizare. ln afara acestor neajunsuri de
amploare intiilnim insa ~i cazuri de degradare a documentelor chiar de
catre persona lui autorizat ~i calificat sa vegheze ~i sa aqioneze pentru
pastrarea acestor documente ~i pentru cercetarea lor ~tiintifica.
Modul de manipulare defectuos ~·i abuziv are numeroase forme
de mani festare: plierea nervoasa a coltului foii Ia intoarcerea tilelor,
umezirea cu saliva a degetelor Ia foiletarea dosarelor, deschiderea
fortata a filelor Ia dosarele cusute sau taierea cusaturii, folosirea de
se~ne de carte" din materiale murdare sau de slaba calitate sub
~spec! structural, legarea pachetelor cu atil care sfii~ie documentele,
folosirea de ambalaje din hiirtie corosiva, purtarea intr-o maniera
94
Fig. 23. Registru de arhiva degradal prin lolosire dezaslruoasa
lnterven{ii invpurtune care afecteaza starea de pastrare a do-
cumentelor sub numeroase aspecte: aplicarea cotelor cu o scriere
dezordonata sau prin folosirea de materiale contraindicate, sublinieri ~i
adnotari pe textul original, rotunjirea cu foarfecele a marginilor destra-
mate ale unor file de document, folosirea benzilor adezive (scotch),
aplicarea unor petice de reparatie din materiale de slaba calitate,
prinderea textului in sisteme de coasere defectuoasa a dosarelor etc.
Pastrarea necorespunzatoare este cea mai periculoasa forma de
exercitare a rolului nociv al omului deoarece afecteaza intreaga masa
de documente. Din acest punct de vedere se poate vorbi de un adevarat
sistem de factori care contribuie Ia distrugerea lenta sau violenta a
documentelor: spatii precare sau insalubre, mobilier impropriu,
neoriinduiala privind depozitarea arhivei care ramiine adesea in stive
pe pardoseala ~.a.m.d.
95

•

Fig. 24. Dosar inundat partial ~i degradat apoi de microorganisme ~i insecte
Expunerea documentelor originale in muzee ~i expozitii le
aduce in mod direct sub efectul luminii ~i al poluarii chiar daca se
folosesc vitrine de protectie. in unele situatii expunerea implicli insa ~i
transportul documentelor pe mari distante de Ia detinator Ia centrul de
expunere. in asemenea situatii intervin ~i alti factori de rise atiit pe
timpul transportului cat ~i in conditiile de expunere.
Sustragerea i/icitii de documenle nu este deloc de neglijat in
condiliile in care marea cantitate de arhiva are o evidentli destul de
putin exactli. Documentele scoase din colectiile de baza au de parcurs
un drum deosebit de periculos sub aspectul proteqiei fata de factorn
de degradare.
Distrugerea voitii a documente/or a fost provocatli de persoane
interesate sli ascunda informatii sau sa recupereze elemente valoroase
de montaj cum ar fi fereclitura cu metale nobile ~i pietre pretioase. Din
acest punct de vedere istoria a inregistrat actiuni ~i evenimente
dureroase executate de numero~i bibliocla~ti. De exemplu, in secolul
96
VIII d. Hr. impiiratul bizantin Leon lsaurianul, supranumit ~i lconoclastul,
a dat toe bibliotecii din Constantinopol. $i inainte ~i dupa aceea arderea
arhivelor ~i bibliotecilor Ia ordinul sau din actiunea piromanii. a cuiva nu
a c011stituit o raritate. in mod regretabil asemenea fapte risca sa se
intiimple ~i in sistemul procedurii legale de evaluare ~i seleqionare daca
se lucreaza in mod superficial Ia procesarea arhivelor.
Distrugerea sau degradarea documentelor in timpul conflictelor
arrnate. Tulburii.rile sociale provocate de starea de rlizboi- fie acesta un
razboi intre state, tie un razboi civil- se asociaza cu distrugeri de arhive
intr-o masura atat de grava ~i de frecventa inciit numeroase asemenea
evenimente au intrat in istorie. Doua exemple sunt concludente:
Napoleon I a hoUiriit sa transfere definitiv arhivele Vaticanului
in a sa Biblioteca Europeana din Paris. Lucrul se petrece in anii 1810-
1811. Cu acest prilej, numeroase documente s-au pierdut ori au fost
comercializate ca hartie de ambalaj ~i ca materie prima pentru
fabricarea hartiei. Dupii. caderea lui Napoleon, Arhivele Vaticanului au
fost retumate Ia Roma, dar o treime din documente displiruserli deja'.
Un al doilea exemplu il reprezinta distrugerea integrala a arhivei
detinute de Oficiul Documentelor Publice din Dublin. Evenimentul s-a
intamplat in anul 1922 in procesul de aplicare a Tratatului care punea
capat Razboiului de lndependenta a lrlandei. in acele conditii o
grupare armata s-a opus predarii institutiei de arhiva catre autoritatile
legale, iar solutionarea conflictului pe cale militarli s-a finalizat cu
distrugerea arhivei. Evenimentul a fost consemnat drept ,cea mai
mare tragedie nationala a istoriografiei irlandeze 5".
Distrugeri, pierderi ~i instrainari de arhiva au avut loc ~i pe timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial, precum ~i cu prilejul prabu~irii
comunismului in numeroase \iiri ew·opene, inclusiv in Romania.
4
Arne Fryksen:• .. Archives .fOr Millenia": A Strategy to InfOrm Fu1ure
Societies about Nuclear. Waste Repositories, in: ICNARCHIVUM 42, 1996,
p. 324-334 (v. p. 329).
5
Philomena Connolly, The Destruction of the Public Record Office
of Ireland in 1922: Disaster and Recovery, ICA/ARCIIIVUM 42, 1996,
p.l35-146(reL,p. 136-137).
97
•

6. NORMELE, METODELE f;ll TEHNICILE
APLICA TE PENTRU PROTECTIA SPECIAL.\
A DOCUMENTELOR DE ARHIV A iN SITU ATil
DE URGENTA f;ll DE CALAMITATE. MASURILE
PRACTICE DE SALVARE f;ll RECUPERARE A
DOCUMENTELOR iN SITUATIILE RESPECTIVE
Protectia arhivelor istorice este un proces de continuitate detenninat
de regimul de pastrare continua a documentelor. De-a lungul timpului
fondurile ~i colec(iile de arhiva tree in mod repetat prin imprejurari de
mare rise ce apar in timpul situa(iilor de urgen(i\ ~i al calamitatilor.
6.1. Ce sunt situa(iile de urgen(ii
Prin situa(ie de urgenta sau stare de urgen(i\ se in(elege situa(ia
in care tulburari sociale grave, calamita(i naturale sau accidente
tehnice majore determina ~i impun interventia rapida ~i coordonata a
organismelor militare ~i civile ale societatii in scopul apararii ~i
revenirii Ia normal.
Situatiile de urgenta pot sa fie clasificate in functie de doua
criterii esen(iale, ~i anume dupa intinderea geografica in care produc
efecte ~i dupa cauzele care le genereaza.
Dupii intinderea geograficii exista:
• situa(ie (stare) de urgenta nationala, afecteaza, de regula,
intreg teritoriul unei tari;
• situa(ie (stare) de urgenta regionala afecteaza una sau mai
multe regiuni geografice sau administrative dintr-o tara sau din tari
invecinate;
• situatie (stare) de urgenta locala, afecteaza, de regula, o comu-
nitate (ora~, comuna) sau un teritoriu res trans;
• situa(ie (stare) de urgen(i\ a unui obiectiv, afecteaza o institu(ie,
o cladire sau un sit.
98
• •
Dupii cauzele care genereazii evenimentul exista:
Situatii de urgenta cu cauze naturale (dezastre sau calamiUi(i).
Aceasta categorie de situa(ii de urgen(i\ poate sa fie determinata de
mai .111ulte cauze:
- inunda(ii cu cauze naturale (revarsari de rauri, evenimente
meteorologice, ruperi de panze freatice etc.);
- incendii cu cauze naturale (fenomene de autoaprindere, des-
carcari electrice );
- cutremure de pamant;
- alunecari de pamant;
- fenomene ciclonice ( ciclon, uragan, taifun).
Situa(ii de urgenta cu cauze tehnice. Acestea pot sa fie provocate
de mai multe cauze:
- depa~irea parametrilor specifici de folosire a cladirilor ~i
instalatiilor;
- nerespectarea tehnologiilor specifice de lucru;
- necunoa~terea tehnologiilor;
- utilizarea de tehnologii depa~ite sau cu grad mare de rise.
Situa(ii cu cauze sociale. Acestea sunt provocate de om, in
general, indiferent daca este vorba de un individ, de un grup mai mare
sau mai mic de persoane, de institutii ~i intreprinderi sau chiar de
organisme statale. Situatiile de urgenta cu cauze sociale au ca mecanism
eel putin una din urmatoarele forme de actiune:
- Activita(i criminale sau activitali teroriste (cu folosirea de
mijloace tehnice);
- Dezordini sociale de amploare;
- Revolutie
- Razboi (razboi intre state sau razboi civil)
6.2. Declan$area situa(iilor de urgen(ii
Caracteristica principala a situatiilor de urgenta este aceea ca ele
apar pe nea~teptate-~i, din aceasta cauza, eel mai adesea, efectele lor
distrugatoare sunt majore.
Este o gluma care spune ca legea a 11-a a dezastrelor este aceea ca
ele apar intotdeauna sambata. Aceasta gluma subliniaza atilt caracterul
99
 de surpriza al situatiilor de urgen~a cat ~i taptul ca momentul in care
aqioneaza o asemenea situatie se suprapune cu zilele de weekend in
care persoanele din fortele de interventie nu pot sa intervina. Gluma
mentionata are, totodata, ~i un mesaj serios ~i grav: ea avertizeaza
asupra necesitatii de a se veghea continuu ~i pe toate planurile pentru
confruntarea prompta, rapida ~i organizata cu orice situatie de urgenta.
0 gfmdire de genu) ,~a ceva n-o sa ni se intiimple" trebuie sa fie
respinsa. Dimpotriva, situatia reala a riscurilor trebuie sa determine
evaluarea cu seriozitate a gradului de pregatire pentru aqiune energica
~i eficienta in situatii de urgenta.
6.3. Pregiitirea pentru ac(iune in situa(ii de urgen(ii
Efectele actiunii distructive ce se dezlantuie intr-o situatie de
urgenta pot sa fie limitate, diminuate, contracarate sau prevenite daca
se actioneaza in mod calificat ~i inteligent inainte ca evenimentul sa se
produca. Actiunea preventiva are aspecte juridice, organizatorice,
logistice ~i instructiv-educative.
1.. Aspecte/e juridice au in vedere elaborarea metanismului
legislativ pentru protec~a legala a bunurilor culturale in situatii de
urgen\3.. Din acest punct de vedere, exista o legislatie internationala,
care protejeaza patrimoniul cultural al umanitatii, ~i o legislatie
nationala, care exprima politica de protectie culturala pe care o face
fiecare tara in parte.
Din legislatia intemationala, cea mai cunoscuta reglementare
este a~a-numita Conven{ie de Ia Haga in care, pe liinga multe alte
1
aspecte, se instituie insemnul numit scutul albastru, cu valoare
simbolica analoaga celei pe care o are crucea ro~ie in domeniul
sanatatii. in prezent exista, chiar, un Comitet International al Scutului
Albastru care urmare~te problematica pastrarii patrimoniului cultural
in situatii conflictuale.
1
Conventia pentru protectia bunurilor culturale in caz de contlict
armal, Haga, 14 mai 1954, ralificala de Romania prin Decrelul nr. 605 din
26 decembrie 1957.
100
:•
..
Fig. 25. Scutul albaslru
2. Aspectele organizatorice cuprind masuri preventive ~i planuri
de actiune in situatii de urgenta.
Masurile preventive se refera Ia evaluarea tuturor riscurilor de
origine interna sau externa care pot sa ameninte in vreun fel cladirea
sau coleqiile de_ patrimoniu ~i organizarea unor activita(i pentru ca
aceste nscun sa he inlaturate.
Una din legile lui Murphy spune ca daca un eveniment este
probabil sa se produca atunci el se va produce in mod sigur. A~adar,
once. masura preventiva trebuie sa inlature probabilitatea ca
evemmentul sa se produca. Cea mai mare parte a probabilitatilor de
produc_ere a unor evenimente generatoare de situa(ii de urg~nta se
ehmona pron Sistemul conservarii pasive: cladiri ~i instalatii sigure,
depoztte corect dotate, echipate ~i protejate.
6.4. Dezastrele ca realitate
La o abordare teoretica s-ar putea vorbi despre dezastre lente ~i
dezastre violente.
. Dezastrele lente sunt reprezentate de factori, condi(ii ~i stari care
aqwneaza ~umai in 'anumite depozite, in anumite situatii, cu un ritrn
de acpune m general lent sau foarte lent - uneori imperceptibil - cu
derulare pe mai multe luni sau pe mai multi ani ~i care au ca finalitate
dtstrugerea ireversibila ~i irecuperabila a arhivelor. Un bun exemplu
101
•
de dezaslru lent estc reprezentat de situa!ia t~ndurilor de arhiva
depozitate in baracamente ~i subsoluri insalubre. In asemenea situatii
documentele se ala in proces de degradare lentil care se va finaliza cu
distrugerea lor mai ales din cauza aqiunii de biodeteriorare
(mucegaiuri, insecte, rozatoare).
Dezastrele violente sau dezastrele rapide sunt receptate mai u~or
ca factori de rise deoarece ele se impun ca o ,nenorocire mare ~i
brusca". insu~i sensu! lexical a! cuvantului dezastru sugereaza !ipsa de
~ansa (in greaca veche, dis+ astro = pozitie nefavorabila a.unei stele).
Dezastrele violente pot sa fie naturale (furtuni, inundatii,
cutremure etc.), tehnice (explozii, ruperi de sisteme ~i instalatii etc.), .
antropogene (razboaie, tulburari sociale, acte de terorism, piromanie,
erori umane).
in general, din punctul de vedere a! protectiei arhivelor, orice
dezastru produce o schimbare temporara, dar extrema, care poate sa
degradeze documentele sau sa le distruga. Dezastrul se caracterizeaza
prin imprevizibilitate, prin faptul ell este temporar, prin forta de lovire Fig. 27. Pr3bu$ire masiva de rafturi intr-un depozit de mare capacitate
~i prin declan~area de evenimente asociate care pot sa fie mai grave detinut de Arhivele Nationale in Bucure~ti, str. Arhivelor nr. 2
decat dezastrul insu~i. Ia cutremurul din 1977

Fig. 26. Pr3bu~irea unui intreg $ir de rafturi intr-un depozit de marl!
capacitate din sediul central al Arhivelor Nationale Ia cutremurul
din 4 martie 1977 Fig. 28. Pachet de arhiva inundata
102 103

•
 0 anal ita atenta evidentiaza faptul ca toate dezastrele ar putea ti ac(iune spa(iala speci tica. Orice sistem de evaluare a riscurilor trebute
Ia fel deoarece intr-un model. teoretic de giindire $i evaluare, Ia tiecare sa ia in consideratie gradarea zonelor de rise: maxim, moderat, minim
tip de dezast~u se pot identifica: focarul dezastrului, continutul $i rise zero. Gradarea zonelor de rise nu trebuie sa aiba legatura cu
riscului extinderea dezastrului, zonele de nsc. frecv&:nta sau cu caracterul ocazional al dezastrului.
F~carul dezastrului este locul de unde pome$1e forta distructiva.
ln identificarea $i evaluarea riscurilor de dezastru in arhive, Tabelul3
cunoa$terea focarului este esen(iala pentru ca acesta este inceputul, eel Dezastre ~i evenimente asociate
mai adesea neluat in seama; in el este concentrata sau compnmata Tipul dezastrului Evenimente asociate
aproape intreaga fof\a a dezastrului $i tot in el. se pot identitica Revarsari de ape;
elementele de sprijin pentru contracarare. Uneon tocarul dezastr_ullll lntemperii Alunecari de teren;
este mobil: se constituie intr-un punct indepartat $1 mtgreaza Ia Avarierea si orabusirea cladirilor.
distan(e mari, in alte locuri, unde love$te dist_rugator. A$a este _cazul lncendii $i explozii;
inunda(iilor provocate de revarsarile de rauri. In asemenea sttua(n a~a Alunediri de teren;
se acumuleaza foarte departe, in amonte, dar pagubele sunt produse m Avarierea ~i pr3bu$irea cladirilor,
Cutremure
aval. Tot in categoria focarelor mobile se includ gazele explozive care Prilbu~irea mobilierului;

se acumuleaza $i migreaza pe sistemele de canalizare. .. . Ruperi de conducte;

Con(inutu/ riscu/ui exprima amplitudinea for(ei de. lovtre. Dm lnundatii.
Explozii ~i incendii;
acest punct de vedere o amenin(are poate sa insemne un nsc sau sa nu Accidente industriale ~i aqiuni
Avarierea ~i prabu~irea cladirilor;
insemne nimic, in functie de posibilitatea de a lovt un . obtecuv teroriste
Poluare diversA.
protejat. ln aces! sens riscul repr~zintii oamenintarea reala ~leu pnta
lncendii ~i explozii;
precisa asupra spa(iului protejat. In func(te de fof\a amemntam, nscul Razboi $i tulburari sociale de
Furt ~i vandalism;
poate sa fie minim, mediu sau maxim. , . . . . amploare
Abandonarea si oierderea colectiilor.
Un aspect de cea mai mare importan(a m pnvmta conpnutulut
riscului il prezinta lovitura privita ca element de transf~rmare a
riscului in realitate. Lovitura poate fi simpla, fimd sus(muta de forta 6.5. Efectele dezastre/or asupra arhivelor
care a generat-o, sau poate sa produca evenimente asociate care
genereaza forte de rise $i lovituri secundare, stmultane sau succestve, Experien(ele istorice privind ac(iunea dezastrelor asupra arhi-
dintre care unele ar putea tl Ia fel de grave sau chtar mat putermce. velor au produs de fiecare data ciiteva scenarii distincte de degradare a
Tabelul de mai jos sugereaza destul de bine aceste aspecte. arhivelor:
Extinderea dezastrului. ln evaluarea riscurilor de dezastru • arhive inundate;
trebuie sa se aiba in vedere faptul ca evenimentul nu are bariere • arhive incendiate;
administrative sau geopolitice. ln acest sens, un dezastru poate sa se • arhive contaminate chimic, microbiologic sau radioactiv;
produca $i sa aiba efecte in unele cazuri doar Ia niv<;:lul unei cladiri, • arhive abandonate;
dar pot sa existe dezastre cu extindere Ia mvelul unet mtregt locahta(t, • arhive furate sau capturate.
al unei regiuni sau al unei ample zone continentale. Cunoa$terea ln unele situatii aceste scenarii pot sa fie mixte. De exemplu, in
dezastrelor sub aspectul extinderii este utila in protec(ta arhtvelor urma unui cutremur p_oate sa fie distrusa cliidirea in care se atla arhiva,
deoarece ajuta Ia completarea listei privind factorii de rise. dar se pot produce $i ruperi de instalatii urmate de incendii, explozii $i
Zone/e de rise. ln mod normal energia produsa de un dezastru se inundatii. Asemenea constatari sunt importante pentru fundamentarea
propaga pana Ia stingere, dinspre focar spre periferie, pe o arie de tehnico-operativi\ a planului de prevenire $i interventie Ia dezastru.
104 105

• •
 ..il'
'"il.'
...1!

Fig. 30. Detaliu de avarie Ia depozitul detinut de Arhivele Nationale

in Bucure~ti, str. Grivi!ei nr. 2-4. Sub lovitura ~irului de ralluri prabu~ite
Ia cutremurul din 1977 zidul exterior a cedat, iar o mare cantitate
de arhiva amestecata cu moloz a lOst revarsata in curte

6.6, P/anu/ de prevenire # interven(ie Ia dezastru

In toate institutiile arhivistice din lume dezastrele sunt luate in

consideratie cu toata seriozitatea, oriciit de rara ar fi actiunea acestora'.
Concepfia generala- ~i generalizata- este aceea ca aqiunea dezastrelor
poate sa tie eliminata, evitata sau diminuata daca institu(iile interesate
elaboreaza ~i pun in aplicare un plan bine fundamental de prevenire ~i
interventie Ia dezastru_ Exista deja numeroase lucrari de specialitate
publicate pe aceasta tema. Acestea se refera atilt Ia experiente ale
marilor institutii de arhiva ~i de biblioteca din lume, cat ~i Ia
preocuparile ~i recomandarile unor foruri intema(ionale. Comitetul
International al Scutului Albastru (!CBS) are ca principala sarcina

fig. 29. Avarii severe Ia depozitul_ d_e ~are capacitate detinut ~e Arhivele
Nationale in Bucure~ti, str. GrlVIte• nr. 2-4 Ia cutremurul dm 1977
106
2
Philippe Vallas, Accidenls et programmes d'urgence, in: ***, ,La
conservation. Principes et n!alite (sous la direction de J.-P. Oddos)", Paris,
Electre- Editions du Cercle de Ia Librairie, 1995, p, 371-407.
107

•
 monJtOn/area aphciiri1 Convenpei de Ia Haga ( 1954) privind proteqia
patrimoniului cultural in situatii de conflict annat.
In linii generate, recom~ndarile interna(ionale prevad ca un plan
de prevenire ~i interventie Ia dezastru sa cuprinda unnatoarele sectiuni:
• Masuri preventive;
• Pregatirea pentru intampinarea dezastrului;
• Aqiunea de interventie ~i lupta impotriva dezastrului,
• Acl)unea de revenire Ia normal.
6.6.1. Mlisurile preventive
Masurile preventive se refera Ia toate aqiunile ~i activitatile
organizate din timp in vederea eliminarii, evitarii sau diminuarii
riscului de dezastru in arhive. In seria masurilor preventive intra iden-
tificarea ~i reducerea riscurilor pe care le-ar putea crea construqiile,
echipamentele ~i instalatiile precum ~i identificarea riscurilor naturale
existente in zona de amplasament al cladirii. Intre acestea sunt incluse
sincronizarea ~i armonizarea proiectelor de constructii cu exigentele
impuse de rise, inspeqia ~i intre(inerea, instalarea sistemelor automate
de detectie ~i alarma Ia efraqie, apa sau foe, precum ~i de stingere
automata a incendiilor etc. In contextul masurilor preventive, o atentie
speciala este acordata elaborarii de planuri distincte de prevenire ~i
stingere a incendiilor, iar aceste planuri sunt exersate ~i aduse Ia zi cu
regularitate. Tot pe linie preventiva sunt derulate programe de
microfilmare de asigurare.
In situatii de rise, in cre~tere sau cu prilejul organizarii unor
expozitii temporare in care se utilizeaza documente originate, se
adopta masuri speciale de proteqie.
6.6.2. Preglitirea pentru intampinarea dezastrului:
Planul de urgenta
De~i masurile preventive se organizeaza cu toata atentia, con-
ceptia care s-a impus in problema dezastrelor este aceea eli asemenea
evenimente vor lovi mai devreme sau mai tilrziu cladirea protejata ~i, in
plus, vor lovi prin surprindere. Un specialist de mare autoritate avertiza
in gluma eli dezastrele lovesc intr-o zi de vineri. Atirmatia face aluzie Ia
108
••
momentul ciind toata lumea pleaca in weekend ~i ciind obiectJvul nu
poate beneficia de o interven(ie eficace de aparare. Aceste motive
detemJina ca in structura planului de prevenire ~i interventie sa fie
tnclU,§ ca document dJstmct un plan de intiimpinare a dezastrului - un
plan de urgenta- in c~re sa fie cuprin~e toate infonnatiile, activitatile ~i
operatwmle de. pregallre necesare. In acest plan sunt cuprinse atilt
aspectele log•st1ce (rezerva materiala de intervenl)e, liste de furnizori
pentru eventuala aprovizionare in caz de urgenta etc.) cat ~i cele
pnv1toare Ia orgamzarea dm timp a aqiunii operative (cunoa~terea zonei
de operatwm: orgamzarea. ~i antrenarea echipelor de interventie,
elaborarea ~~ tmerea Ia Zl a hstelor de alannare, cu adrese ~i numere de
!elefon: stab1hrea dm t1mp a echipei de conducere a luptei cu dezastrul,
mtocm1rea hste1 de speciali~ti ~i experti din afara sistemului institutiei
care ~r putea fi convocati in situa(ii Speciale ~i altele). Nu sunt neglijate
RJCI mtocm1rea ~~ anexarea documentatiei tehnologice de recuperare
spec1fica a arh1velor pe llpuri de dezastru: foe, apa, seisme etc.
Documentele fundamentale ale planului de aqiune in situatii de
calam1tate, acc1dente tehmce majore ~i evenimente grave neprevazute
sunt urmatoarele:
l. Descrierea generala a cladirii ~i depozitelor.
2. Lista coleqiilor ~i bunurilor supuse protec(iei (pe urgen(e).
3. F1~a cupnnziind nscurile de origine exterioara ale cladirii.
4. F1~a cuprinziind riscurile de origine interioara ale cladirii.
. 5. Planul de ansamblu ~i planurile etajelor, cu marcaje specitice
~~ cu urgentele de mterven(le in situatii deosebite.
. 6. Lista ~umerelor de telefon ale serviciilor publice de urgenta ~i
de mtervenpe m Sltua(ll deosebite;
7. Lista numerelor de telefon ale personalului propriu ~i ale
persoanelor de cooperare pentru interventie in situatii deosebite.
8:. L1sta expertllor utilizabili in situatii deosebite, structurata pe
domenu de specialitate.
9. Documente privind locul ~i spa(iile de dislocare ~i recuperare
a colequlor amen in tate.
l 0. Lista de existent privind stocul de materiale de interventie
rezervat folosirii in situatii deosebite. '
. ll.Lista turnizorilor de materiale (de baza sau suplimentare) de
mterven(1e necesare pentru aqiunile de proteqie ~i recuperare in
Sltuatu deoseb1te.
109
 12. L1sta prestatorilor de servicii necesare pentru actiunile de 4. Tentativa ferma de neutralizare a focarului c<lnd a~a ccva Lstc
protectie ~i recuperare in situatii deosebite. posibil.
13. Manuale ~i studii pentru documentarea operativa asupra 5. Convocarea primilor operatori de interventie caliticata.
problemelor de protectie ~i recuperare a arhivelor in situatii deosebite ... 6. Convocarea ~efului operatiunii de interventie.
(autor, titlu, loc de pastrare, cota de depozit etc.). 7. Convocarea echipei de interventie specializata sau a tuturor
Planul de urgenta este tinut Ia zi in pennanenta, in raport cu echipelor preconstituite.
dinamica personalului, cu schimbarea adreselor ~i cu oricare alte 8. Convocarea speciali~tilor in conservare care asista in per-
elemente ce ar putea sa diminueze sau sa blocheze capacitatea de manenta Ia lupta cu dezastrul pentru a se preveni potentarea raului prin
reaqie organizata ~i eficienta Ia dezastru. optiuni tehnice care au alternative mai bune.
Documenta(ia de specialitate privind apiirarea arhive/or impotriva
dezastre/or. in planul de prevenire ~i interventie - care este un dosar
destul de voluminos, cu documente fundamentale cu mai multe anexe-
se recomanda sa fie inscrise documentele ~i lucrarile sau studiile care
reglementeaza ~i orienteaza interventia sau aqiunea specifica.
Este vorba de:
• documentatia legala (legi, conventii, alte acte nonnative);
• documentatia tehnica (standarde, manuale, instructiuni);
• documentatia operativa (ordine, liste de responsabilitati).
in general, documenta(ia se introduce in dosarul planului de
prevenire ~i interventie sub forma de liste de titluri cu specificarea
cotelor ~i a locurilor de consultare.

6.6.3. Actiunea de interventie ~i lupta impotriva dezastrului

Modul de interventie Ia dezastru este detaliat intr-o forma dis-

tincta in cadrul planului general de prevenire ~i interventie. lnterventia
este o operatiune complexa, iar in tenneni militari este o actiune de
lupta care necesita un plan operativ ~i care se pune in mi~care imediat
ce dezastrul s-a declan~at. Dacii metodologia de interventie Ia dezastru
nu este elaborata in forma scrisa, nu este popularizata Ia nivelul celor
care trebuie sa o aplice ~i nu este exersata, toate celelalte masuri ar
putea ramiine tara efect.
Esenta aqiunilor de interventie Ia dezastru se refera Ia:
l. Capacitatea de observare imediata a declan~arii riscului.
2. Procedura concreta de alannare tehnica (sonora, luminoasa etc.).
3. Sistemul ~i caile de evacuare a personalului spre locuri de
asigurare.
110
Fig. 31. Aqiuni de amploare pentru salvarea arhivelor calamitate
Ia culremurul din 1977 (sediul central al Arhivelor Nationale,
privire dinspre scara de acces Ia etaj)
Este destul declar ca interventia Ia dezastru are particularitati
care trebuie sa fie detaliate pe categorii: apa, foe etc.
Cel mai adesea, interventia pentru stoparea unui dezastru trebuie
sa fie continuata pentru inactivarea evenimentelor asociate. Astfel, in
unna unui incendiu se poate ridica problema consolidiirii cladirii ale
drei structuri au fost eventual sliibite. in toate cazurile, in unna unui
1 II

• •
 - -·-
incendiu, zona ramane sub control pana Ia cobor3.rea temperaturii Ia
nivelul Ia care sa se poata efectua o inspeqie atenta, inainte de a se
--·-- . ·- - ·-- . -
- -

permite accesul pentru recuperarea arhivei calami tate. ~

lnterventia Ia dezastru nu poate sa fie socotita 1ncheiatli pana
cand nu au fost inactivati toti factorii care pun in pericol oamenii ~i
documentele. Orice forma de interventie Ia dezastru are o tinalitate
cvadrupla:
I 0--0, : 1... I f_3
.-CD, . 0
- protejarea oamenilor;
- inactivarea fortei sau a procesului de distrugere; '0' · ·G:r~~ '-....
I I I I I~~
- protejarea colectiilor de documente, inclusiv a instrumentelor
de eviden\il;
- protejarea cladirilor, _inclusiv a echipamentelor.
Recuperarea arhivelor amenintate. De cele mai multe ori
derularea unui dezastru nu este brusca ci se petrece intr-un anumit
0 I

,,~
interval de timp in care frontul de inaintare a dezastrului ajunge intr-
un ritm mai mult sau mai putin rapid in toate spatiile. A~a se intampla
Ia inundatii ~i incendii Ia care ritrnul de derulare a dezastrului permite
ca arhivele amenintate de frontul de inaintare a factorului distrugator
sa poatli fi salvate prin evacuare rapida. ln asemenea situatii, docu-
I I I I ~
mentele vor fi scoase cat mai repede din zona de rise ~i vor fi \
\
depozitate - fie ~i provizohu - in spatii sigure de dislocare. Lipsa de
reaqie rapida in astfel de imprejurari devine culpabila pentru
personalul prezent Ia eveniment ~i pentru cei care gestioneaza criza.
Recuperarea arhivelor calamitate. Fiecare dezastru lasa in urma I I I - I I }!)"
documente degradate: inundate, incendiate, prinse sub daramaturi.
Recuperarea documentelor degradate trebuie sa se faca
®'
\
intotdeauna sub conducerea tehnica a unui conservator·restaurator @
deoarece momentul recuperarii comporta riscuri suplimentare imense
pentru colectii. De exemplu, o arhiva incendiata nu poate fi recuperata
1- I I I I II "
1
pur ~i simplu prin evacuare in vrac deoarece marginile carbonizate - ".Arohivistio chain" to m.ov• archives trom a
olaas1ca.l repoaito:ry; 1 a thlll head of chain ,. ·
altfel recuperabile prin lucrari ulterioare de restaurare - ar ti distruse. box remover from shelf; 2-13 ,. box mov4.1ra ' j to tb.e
rhioh pass the archive boxes or bundles .. receiving )
Tot a~a, o arhiva inundatli cu ape maloase nu se evacueaza dedit dupa thom person to person, one by one, using . plaae
o tehnicii prin care se previne atilt extinderea umectarii dosarelor cat ~i _ • bo)h ban•s in a continuous proctss
taspecting the e~quential order of reo~rd•·
ramanerea malului pe acestea.
Elemente de dificultate pot sa apara Ia recuperarea arhivelor din F1g. 32. ,Lantul ar~ivistic" organizat pentru mutarea colectiilor:
spatii precare, ~ubrezite sau atlate sub apa. capullanlulw (I) ~i pozilia celorlahe persoane (2-13i
113
112

• •
 Stabilizarea procesclor de dcgradare. Arhivele recuperate de Ia Restaurarea documentelor degradate. Procesul de restaurare a
dezastru pot ti deosebit de susceptibile Ia degradari viitoare. A~a sunt documentelor afectate de dezastru implica, pe de o parte, activitati
arhivele ude, care pot fi invadate in scurtii vreme de mucega1, sau
prospective ~i manageriale, iar pede alta parte, activitati operative.
arhivele salvate de Ia incendiu care pot fi afectate atat de apa de stmgere
,.in cadrul activitatilor prospective ~i manageriale se inventariaza
cat ~i de carbonizarea ~i friabilizarea filelor. in mod obi~nuit, asemenea
toate unitatile arhivistice degradate ~i se stabilesc urgentele ~i priori-
arhive cuprind cantitiiti atiit de mari de dosare incat restaurarea ~· adu-
tiitile. Pe baza acestor date se fac plan uri anuale ~i de perspectiva, atiit
cerea lor in stare de folosire devine o sarcina foarte grea, care se
pentru lucrul propriu-zis cat ~i pentru asigurarea logisticii.
deruleaza pe perioade mari de timp. Restaurarea arhivelor inundate Ia
Activitatile operative se refera Ia formarea ~i protectia perso-
Florenta in anul 1968 nu s-a terminal nici acum, iar in unele (Jiro exostii
arhive 'calamitate pe parcursul celui de-al Doilea Razb~i Mondial din nalului prin demonstratii practice specifice, Ia organizarea muncii ~i Ia
care au fast restaurate numai o parte. Nici macar uscarea m termen utol a repartizarea lucrarilor pe tipuri de interventie, precum ~i Ia executarea
propriu-zisa a restaurarii.
unei asemenea mari cantitati de documente nu este posibila. . .
Ca urmare a acestor diticultati, se organizeaza masun de stabo-
lizare a proceselor de degradare prin care documentele degradate sunt 6. 7. Analiza cauze/or, a efectelor
aduse intr-o ,stare de a~teptare" pentru viitoare tratamente e~alonate pe $i a modului de ac(iune Ia dezastru.
perioade mari de timp. De exemplu, o asemenea masura este ambalarea Actua/izurea planului de prevenire ~i interven(ie
arhivelor umede in pungi de polietilena ~· congelarea acestora. Ope~
ratiunea pune documentele Ia adapost ~i permite uscarea in tra~e moco La incheierea actiunii de stingere a unui dezastru ~i in paralel cu
sub controlul laboratoarelor de specialitate. procesul de revenire Ia normal se executa analiza cauzelor, a efectelor ~i
a modului de actiune in conditiile speciale respective. Scopul analizei
6.6.4. Revenirea Ia normal este aceta de a se identifica succesele ~i insuccesele, sau erorile inre-
gistrate in lupta cu dezastrul ~i de a perfeqiona sau de a aduce intr-a
In succesiune fireasca, dupa interventia de inactivare a dezastrului forma mai buna planul de prevenire ~i interventie.
se inscrie programul de revenire Ia normal. Acest program actioneaza
Daca analiza se executa cu participarea tuturor persoanelor care
asupra colectiilor, asupra cladirii ~i asupra echipamente.lor.
au avut sarcini ~i responsabilitati exista toate ~ansele ca dezastrul
Etapele principale, adesea de durata, ale revemm Ia normal sunt
petrecut sa aiba ~i o parte buna, in sensu! ell acesta a permis conso-
urmatoarele:
lidarea capacitatii de reactie viitoare fata de un nou dezastru.
- ldentiticarea ~i evaluarea cat mai corecta a pagubelor ~i distru-
gerilor. . Analiza executatii va trebui sa cuprinda ~i un capitol al costurilor
- Stabilirea necesitatilor ~i a prioritlltilor de actmne. totale de inlaturare a urmelor dezastmlui ~i de revenire Ia noomal.
- Stabilirea proceselor de degradare instalate pe documente. Cifrele rezultate vor constitui un argument deosebit de putemic pentru
- Elaborarea ~i punerea in opera a planului de restaurare a sporirea alocatiilor Ia capitolul de miisuri preventive, deoarece acestea
documentelor degradate. din urma sunt de cateva ori mai iefiine decat masurile recuperatorii.
In procesul de revenire Ia normal etapele imediate sunt, in mod
obi~nuit, urmiirite ~i solutionate cu promptitudine pentru a se putea
relua lucrul in institutie.
Cea mai dificila problema s-a dovedit de fiecare data restaurarea
documentelor.
114
115

• •

7. PRINCIPII, METODE Sl TEHNOLOGII
DE RESTAURARE A DOCUMENTELOR
DE ARHIV A; CONDITIILE NECESARE
ORGANIZARII UNOR ATELIERE
SI LABORATOARE DE RESTAURARE
A DOCUMENTELOR
Restaurarea documentelor grafice - carte veche ~i documente
istorice - reprezinta o activitate importanta ~i necesara pentru ace!~
obiecte care au suferit degradari ce le pun in pencol ex1stenta ~~
utilitatea sociala, culturala ~i ~tiintifica.
7 .I. Principiile generate ale restauriirii
Restaurarea comporta un ansamblu complex de operatiuni ~i
tratamente care au un impact sever asupra obiectului, in special asupra
aspectului sau general ~i asupra structurii materiale. Ca urmare,
activitatea de restaurare trebuie sa respecte anum1te reguh cu valoare
de principiu care sa garanteze, in eel mai inalt grad, autenttc1tatea ~~
integritatea obiectului tratat. ..
Principiile de restaurare pot sa fie grupa~e in doua categom:
principii de baza (fundamentale sau generale) , pe de o parte, ~~
2
principii speciale sau tehnice , pede alta parte. . . •
Problema principii lor generale trebUte sa .fie dehmttat_a. ~e
criteriile de lucru. Din aces! punct de vedere extstil amb1guttil!t m
unele lucrari de specialitate in care se opereaza, adesea altemativ, cu
conceptele de principiu ~i criteriu pentru delinirea acelora~1 extgente.
Din aceste motive nu este lipsita de interes o prezentare mat larga
privind sensu! ~i intelesul acestor termeni.
1 F. Oprea, Principii de bazii ale restauriirii documentelor istorice, in
Rev isla Arhivelor" nr. 4/1994, p. 380-390.
" 2 Florea Oprea, Principii ale apliciirii tratamentelor chimice in
lucriirile de restaurare, in: Cerci!!Ari de conservare ~i reslaurare a
palrimoniului muzeal,lll, Bucure~li. Muzeul Na}ional, 1984, p. 25-32.
116
• •
in limba greaca veche cuviintul kriterion inseamna o modalitate
de a judeca ceva. Din familia acestui cuvant mai fac parte krino
(a judeca, a cantari, a delibera) ~i kritis (judecator). Pe filiera
indo-europeana aceea~i tema a dat in limba latina verbele cerno (a
~ -
ceme) ~i discerno (a disceme). In limbile modeme cuvantul criteriu nu
~i-a schimbat prea mull sensu! lexical. Asttel, el este definit ca ,un
punct de vedere, principiu, norma, pe baza carora se face o clasificare,
o definire, o apreciere" 3 sau rule or example by which correct
judgement can be made'"'.
Pe de alta parte, cuvilntul principia provine din limba latina
(principium) ~i define~te ,inceputul, originea", elementele avand in
exprimare moderna sensu! de ,element fundamental, idee, lege de
bazii pe care se intemeiaza o teorie ~tiintifica, un sistem doctrinar, o
norma de conduita" sau ,general truth or low at the bottom of other
lows; general reason for action". In forma de plural (principii) exprima
totalitatea legilor ~i notiunilor de baza ale unei discipline.
Prin urmare, un principiu are rolul de a ciiliiuzi un mod de actiune
sub aspect conceptual, pe cand un criteriu dirijeaza alegerea· sau
folosirea unor posibilitati, dintre multe allele existente, in functie de
scopul urmarit. Principiile constituie imperative Ia care se raporteaza
sensu! ~i scopul aqiunii de restaurare in timp ce criteriile aqioneaza ca
imperative care se referii Ia alegerea materialelor, a tehnicilor ~i
procedeelor de lucru cele mai adecvate. A~adar, restauratorul va urma in
actiunea sa profesionala principiile de lucru ce tin de deontologia
acestei activitii!i, pentru a nu comite erori de conceptie ~i. pe de altii
parte, va apela Ia criterii pentru alegerea celor mai bune materiale,
tehnici ~i procedee pentru a asigura eficienta muncii sale ~i a nu ajunge
Ia erori tehnice. Principiile sunt, de fapt, universale ~i ferme in domeniul
restaurarii 5•
3
***, Dic{ionarul explicativ al/imbii romcine, DEX, Editura Academiei,
Bucure~ti, 1975, s.v. criteriu.
4
M. Ph. West, Y.G. Endicotl, The New English Dictionary, ed. IV,
London, 1961.
Fran~oise Flieder, M. Duchein, Livres el dootments d'archives.
5
Sauveg<~rde et conservation. Cahiers techniques. MUSEES ET MONUMENTS,
6. Protection 1h1 patnmoine culture!. Paris, UNESCO, 1983, (Traducere
prescurlala >i comenlala in ,Probleme de Patologie a Car}ii, vol. XXIV,
Bucure.ti, !988, p. I08-120).
117
 Unul din autorii acestei dir!i 6 a demonstrat ca activitatea
restauratorului trebuie sa fie ci'iliiuzita de I 0 principii de baza care se
constituie ca un adeviirat decalog al profesionistului in restaurare.
Aceste principii sunt:
a. Principiul admiterii necesitatii tratamentului de restaurare.
in aplicarea acestui principiu trebuie sa fie tran~atii prin ,da" sau ,nu"
intrebarea daca un obiect ce prezintii anumite forme de degradare sau
denaturare fa\ii de aspectul initial trebuie sau nu sa fie restaurat. Din
aces! punct de vedere, obiectul istoric definut in arhive, biblioteci ~i
muzee poate prezenta diferite forme de degradare care sa pu~a
deopotriva in dificultate detinatorul, restauratorul sau c~nservatorul m
privin(a admiterii sau a respingerii tratamentulut. Astfel, m sttuafta unor
degradari aparent stabilizate sau poate chiar inactive s-ar putea
considera ca restaurarea ar afecta aspectul de vestigiu al trecutului ~i
patina istorica a obiectului, ceea ce ar determina respingerea ideii de
restaurare. Pede alta parte, s-ar putea ca, pentru unele obtecte medtte, sa
fie necesar cu prioritate un studio de prezentare ~i introducere in lit~­
ratura de specialitate ~i apoi sa se puna in discutie problema restaurarn.
Totodatii, investigatorul con~tiincios ar putea sa identifice forme subtile
de evolutie necontrolata a degradarii obiectului ~i sa insiste pentru
necesitatea restaurarii. Asemenea framantiiri au dus Ia ideea ca admiterea
restaurarii presupune ca deteriorarea sa fie in asemenea masura incat
obiectul sa nu mai poatii fi folosit sau in alte cazuri custodele de depozit
sau detinatorul pot sa ia in considerare executarea unei copii inso\ite de
retrag~rea originalului din circuit. fara a fi restaurat •
7
Al\i autori lasa in seama conservatorului decizia daca restaurarea
unui document este necesara sau daca obiectul poate sa fie conservat in
starea sa ,degradata" prin retragerea din circuitul consultarii ~i pastrarea
intr-un depozit special, in condi\ii climatice convenabile avandu-se in
vedere chiar o distincfie intre tratamentele de salvare (uscare dupa
calamitii(i, dezinfecfie) fara restaurare ~i tratamentele de restaurare'-
6 capacttatt restriinse de lucru a laboratorului. Prioritatile vor fi atunci
F. Oprea, Principii de buzd ale restauriirii documente/or istorice,
Revista Arhivelor nr. 4/1994, p. 380-390.
7 Wolfgang Wachter, Buchrestaurierung, Leipzig, 1983, 242 p. (Tradu-
cere prescurtatii ~i comentata in ,Probleme de Patologie a Car)ii", vol. XXII,
Bucure~ti, 1986, p. 297-300).
' Fran10oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
118
Sub autoritatea acestui principiu se atla, totodata, optiunea unei
restauran par(tale (a unui aspect. a unei parti etc.) sau admiterea unei
rest8'1lrari complete, precum ~i excluderea (neadmiterea) unor
tratamente acceptate in alte cazuri similare. Astfel, s-ar putea admite
restaurarea exclusiva a invelitorii de piele a scoar(ei unor volume sau
restaurarea ferecaturilor metalice fara desfacerea volumelor, dupii cum
se poate hotari - ~i eel mai adesea se practica - respingerea trata-
mentului de albire a hartiei.
. in general, admiterea sau respingerea necesitatii tratamentului Ia
obtectele de valoare deosebita este stabilita de o echipa tehnica din care
fac parte, in mod obligatoriu, definatorul sau custodele de depozit,
conservatorul, anahstul care a mvestigat cauzele ~i formele de degradare
~~ restauratorul, tar, dupii caz, pot sa fie invita(i ~i alti speciali~ti.
Comtsta va hotari in mod explicit - prin da sau nu - dacli restaurarea
este ne_c7sara ~i se va pronun(a ~i in privinta celorlalte principii ale
restauran! ce u!meaza a fi expose mai departe. Restaurarea nu poate fi
conceputa deca~ ca o acttvttate de echipa, in care restauratorul detine
rolul principal. In acest domeniu, trebuie sa existe o colaborare strii~sa
intre conservator, restaurator ~i investigatorul ~tiintific, fiecare din ei
aviind r~sponsabilitiifi proprii. Asumarea deciziei impusa de principiul
admttem necesttiitti tratamentului de catre o singura persoana este, eel
mat adesea, daunatoare sau, eel pufin. riscanta9
. b. Pr~ncipiul oportunitatii tratamentului, Acest principiu are de
solutwnat mtrebarea daca tratamentul de restaurare - hotiiriit ca tiind
necesar - trebuie sa fie executa! imediat sau intr-un viitor programat.
Soluponarea acestei situatii pare simpla numai Ia prima vedere
deoarece, in practica,_ a par elemente conjuncturale care intluenteaza
fundamentarea oppunu. Astfel, un document degradat grav, atlat )a
hmtta extstentet fizice, ar trebui sa fie restaurat imediat dar, pe de alta
parte, restauratorul_ se poate confrunta cu mai multe urgente care sa
concureze cu temetun egale. Asemenea situafii pot sii apara in cazul
colequlor calamttate (toc, inundatii, vandalism), dar ~i in situatia unei
determinate de tactori colaterali, cum ar fi nevoia de a folosi unele
documente in activitati ii'nediate sau, oricum, anterioare altora in care ar
putea fi solicitate celelalte.
9
Ibid.
119
 Pentru proteqia documentelor care a~Jeapta sa fie restaurate
trebuie sa tie concepute masuri speciale de ocrotire. Astfel, pentru
documentele inundate se recomanda congelarea lor in pungi de plastic
~i uscarea prin liofilizare 10, iar pentru filele friabile se utilizeaza
tehnica de capsulare''.
in unele situatii, prioritatea accesului Ia restaurare este determi-
nata de motive economice. Astfel, veniturile obtinute de pe urma
restaurarii prioritare a unui anumit document ar putea sa fie tentante
pentru solutionarea unor nevoi de aprovizionare urgente ~i ar putea
piasa in pozitie de a~teptare documente cu o degradare mai severa.
Efectul calculului economic in activitatea de restaurare necesita mult
discemamiint ~i este dificil de luat o hotarare chiar ~i in cazul extrem in
care se pune problema restaurarii unui unicat de mare valoare pentru
care ar fi nevoie sa se cheltuiascli o suma de bani egala cu cea necesara
pentru restaurarea unui numlir mare de clif\i mai putin valoroase •
12
Ar putea exista ~i cazuri de conditionare subiectiva a accesului
Ia restaurare, cum ar fi tentatia de a considera eli un document foarte
vechi este mull mai important deciit un document din ultimele decenii,
indiferent de concentrarea ~i semnificatia informatiilor continute ~i de
starea de degradare. Pe de alta parte, nu sun! rare situatiile de
manifestare a unor tendinte potrivit carora documente care se refera Ia
evenimente revolute sau condamnate de istoria contemporana sa fie
socotite lipsite de importan\li, sa se aprecieze ca nu merita atentia
restauratorului sau sa fie blamata persoana care ar cauta sa le pastreze.
Din aceste motive este necesara intocmirea unei liste cu obiectele
de restaurat ~i starea in care se afla, pentru ca optiunea sa se bazeze pe
10 Waters P., Procedures for Salvage of Water-Dammaged Libra/y
Material, Library of Congress, Washington, 1975, 30 p.
11Idem, Assessments of Lamination and Encapsulation, in: ,International
Conference on the Conservation of Library and Archive Materials and the
Gr•phic Arts", 1980, Society of Archivists and Institute of Paper Conservation,
Cambridge, London, 1980, p. 74-82.
12 G.D.M. Cunha, Conservation of Library Materials. A Manual and
Bibliography on the Care, Repair and Restoration of Library Materials.
Matuchen, 1967 (traducere prescurtatA ~i comentatA in ,Probleme de Patologie
a Cartii", vol. VIII, Bucure~ti, 1973, p. 169).
120
13
cunoa_~terea pri~rit3tilor concurente . Asemenea considerente lmpun
neces1tatea unu1 plan de accesibilitale Ia restaurare a documentelor
care sa (ma seama prioritar de starea de degradare ~i apoi de toate
celelalte aspecte.
c. Principiul investigarii starii de pastrare ~i conservare a
documentelor inainte de restaurare. inainte de inceperea oricarei
operatmm de restaurare este necesara investigarea starii de plistrare j
conservare a _obiectului su~ toate aspectele care definesc rezistenta !i
durabli1tatea m t1mp ~~ Ia tolos1re precum ~i in privinta cauzelor care
au provocat degradan sau in privinta evolutiei ~i intensitatii proce-
selor de detenorare.
. Necesitatea investigarii obiectului inainte de restaurare consti-
tme o. r;ac!Jca generala, iar importanta sa a fast subliniata in mod
exphc1t m hteratura de specialitate care indeamna Ja gasirea modului
celut ma1 avanlaJOS de restaurare prin investigare 14 Prin studiul
doc~mentului inainte de restaurare se va face descrierea obiectului, a
staru de conservare, anahza tuturor constituentilor, a aspectelor de
detenorare, fundamentarea alegerii tehnicilor de restaurare. Toate
aceste dat~ vor fi trecute intr-o fi~a tehnica deschisa ce urmeaza a fi
completata ~· cu tratamentele aplicate, iar Ia dosarul de investigare-
restaurare se vor anex ~ ~· fotografi1 executate inainte, pe flux sau dupa
1
finahzarea restauraru .. Este necesar ca in procesul investigarii sa se
1dent1fice valoarea 1stonca ~· documentara a obiectului, caracteristicile
maten~le, transformanle suferite ~i sa se finalizeze cu diagnoza exacta
a alteranlor structurale ~i functionale 16 ·
_ ~ste necesar, tara indoiala, sa fie analizate natura ~i gradul de
tmbatramre sau alterare a suportului grafic, natura ~i stabilitatea ceme-
lunlor ~· a plgmenylor, integritatea ~i stabilitatea Jegaturii volumelor
sa~ a montajulm m care se prezinta documentul, tipul ~i etlcienta
m•Jioacelor sau a fonnei de pastrare in care se afla documentu't.
Anahstul sau mvest•gatorul trebuie sa formuleze sugestii asupra
:~ Wolfgang Wachter, op. cit.
Wollg~ng w:achter, op. cit.
15
Franc;?1se Fllede_r. M. Duchein. op. cit.
16
V. Vmas, R. Vnms, Traditional Restoration Techniques: A RAMP
Study, PGI-88/WS/17, Paris, Unesco, 1988, p. 4-6.
121
•
 tratamentelor de restaurare pe care le recomandli precum ~i limite sau
excluderi de tratamente specitice. Toate aceste date se consemneazli,
17
de obicei in buletine de analizii •
d. Principiul raportarii Ia posibilitatile tehnice ~i profesionale
ale laboratorului. Acest principiu define~te necesitatea de a analiza in
ce masurli resursele de care dispune un laborator de restaurare
(materiale, instrumentar ~i aparatura, bani, nivelul progresului tehnic,
posibiliti'i\i de documentare in vederea adoptarn celor mat bune retete,
nivelul de calificare ~i expetienta concretli de lucru a restauratonlor)
sun! suficiente sau asiguratorii pentru a purcede fara riscuri Ia exe-
cutarea restaurarii. Speciali~ti de autoritate recomanda renuntarea Ia
orice tratament care solicitli resurse tehnice ~i umane care depa~esc
posibilitatile existente". Se considerli eli alegerea restauratorului
constituie 0 problema de mare importantli ce revme conservatorulut
care va tine seama de natura obiectului, problemele pe care le prezintli,
.,. D. t aproape posibil de starea sa ini{iala".
reputatia profesionalli ~i specialitatea restauratoru Iut . m acest punc
de vedere, executarea unei restaurari in conditii precare, cu mtjloace
improvizate sau de clitre persoane care nu sun! sufictent de stgure pe
meseria lor constituie, eel mai adesea, un rise semmficattv pentru
documente. Situatii de aceastli natura pot sa aparli Ia documente cu
alcatuire complexa cum ar fi unele manuscrise care au tiiblite de lemn
Ia coperte, invelitoare din piele sau materiale textile, fereclitura metahca
a scoartei, uneori omamentatli cu pietre sau email, pagtm ptctate etc.
in asemenea cazuri este necesara participarea pe speetahtatt a restau-
ratorilor obi~nuiti cu lucrul pe categoriile materiale respective. Cele
mai frecvente necazuri provin, insa, din abordarea restaurant de catre
persoane care nu au suficienta experienta de lucru independent ~i nu
sesizeazli momentul sau situatia in care ar putea gre~t. Tenbthsmul ~~
egocentrismul sun! dliunatoare oricarui restaurator. Succesul unei
restaurari corecte este asigurat in primul rand de consultarea colegtlor
~i a altor speciali~ti ~i, dupa caz, de executia unora din etapele
17 F. Oprea, Principii ale aplidirii tratamentelor chinyce ~n l~criirile ~~
restaurare, in ,Cercetari de Conservare ~~ Restaurare a PatnmomuiUI Muzeal •
vol. Ill, Bucure~ti, Muzeul National de lstorie, 1984, p. 25-32.
HIV. Vinas, R. Vinas, op. cit.
"Fran~oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
122
,.
I
restaunl.rii de catre altii mai calitica(i. Desigur eli, din aeest punct de
vedere, se ridicli problema responsabilitlitii privind tratamentul ~i
intregul complex de operatiuni. Din aceastli eauza, in oriee laborator
de [i§taurare este bine ca eel mai califieat sa fie numit sau sa fie
acceptat sa vegheze Ia calitatea lucrlirilor exeeutate de elitre eolegii cu
experientii de lueru insufieientli.
e. Principiul raportarii Ia forma inipala a obiectului. Orice
operatiune de restaurare trebuie sa i~i propunii readucerea obieetului
restaurat Ia tonna initialii, respectiv aeeea datli de creatorul sliu.
Avertismentele ~i recomandiirile legate de respectarea acestui principiu
sunt cele mai frecvente in literatura de specialitate. Astfel, chiar in
definitia restaurlirii este, eel mai adesea, cuprins aces! principiu fie ca
scop al restaurarii fie ca o eonditie esentiala 20 De pilda, intr-un foarte
documental diqionar de specialitate se scrie: Restaurare. Procesul de
readucere a unei ciirfi, document sau all material de arhivii, edt mai
$i alti autori aratii di scopul restaurlirii este de a restabili
integritatea fizica ~i functionala a lucrlirii prin remedierea alterarilor
care s-au produs, dar trebuie sa fie avut in vedere ~i un respect pentru
once adliugire complementarii care este o parte inseparabilli a istoriei
obiectului insu~i". Se admite eli restaurarea presupune, in orice eaz, o
modificare, dar insista eli scopul restaurlirii este de a transmite
obiectului restaurat cat mai multe din calitlitile obiectului deteriorat ~i
eli in cazul restaurarii unei carti ce apartine unei coleqii operatiunile
sa se execute in stilul acelei grupari de volume pentru a se evita
dtstonantele estetice, stilistice ~i funqionale, iar Ia restaurare sa se
utilizeze materiale originale ~i tehniei de epoci!n in satisfacerea
:!o V. Olleanu, Din istoria # aria ciir(ii. Lexicon, Bucure~ti, Editura
Enciclopedica, 1?92, p. 309, s.v. Restaurare: loana Burlacu et al., D1c(ionar
al ~·tim{elor lpeciale ale istoriei, Bucure~ti, Editura Stiinlifidi ~i Enciclopedica,
1982, ~- 200, s. v. Restaurare a documentelor.
-' M.T. Roberts, D. Etherington, Bookbinding and the Conservation of
Books. A Dictionary of Descriptive Terminology. Washington, 1982, s.v.
Restoration.
"v .
-- v·mas, R. Vinas, op. cit.
"Wolfgang Wachter, op. cit.
123
•

acestui principiu, restauratorul trebuie sa unnareasca respectarea ~i
recuperarea integritatii totale ~i absolute a operei restaurate, sa
urmareasca evitarea modificarilor reate sau aparente ale autenticitii!ii ~i
valorii documentare, eliminarea materialelor care mascheaza aspecte ale
operei ~i posibilitatile de interpretare corecta a acesteia, stabilizarea
elementelor originate degradate ~i reincorporarea tuturor fragmentelor
dispersate cu reconstructia p1ir\ilor lipsa cand acestea au fast precis
identificate ca au aparut ca efect al degradarii 24 . Se invoca sfaturile lui
Jean Moor ( \956) dupa care ,a restaura inseamna a permite conservarea
~i consultarea unei lucrari in condi!ii normale printr-un aport minim de
elemente noi ~i cu respect aproape absolut al elementelor vechi,
ansamblul redevenind solid ~i ramiiniind estetic". Decurgiind de aici,
autorii care au abordat aceasta problema sustin, cu deplin temei, ca
,piistrarea originalitatii documentului trebuie sa constituie grija cea mai
importanta a restauratorului" ~i ca nicio parte nu poate fi indepiirtata
25
doar din motive estetice deoarece integritatea ar fi compromisa .
Acest principiu exclude de Ia inceput orice tentatie de modificare
dimensionala a obiectului, cum ar fi taierea tran~elor laterale ale cartii
relegate, (operatiune practicata, din pacate, cu multa placere de legatorii
nefamiliarizati cu exigentele restauriirii), taierea de aliniere ,estetica" a
unor margini ale foilor volante ~i alte asemenea operatiuni.
Principiul raportarii Ia forma initiala (originara) a obiectului
obliga restauratorul sa recupereze orice fragment, oriciit de neinsemnat
~i sa-l integreze in ansamblul obiectului Ia locul potrivit. Aceasta
integrare, ca ~i asamblarea partilor fragmentate, cer multa intuitie, in
special cand locul fragmentului nu este destul de evident.
in numeroase cazuri, legatorii farii experienta in domeniul
restaurarii au tendinta ~i chiar practica de a renunta cu lejeritate Ia
copertele originate ale cartilor, registrelor ~i dosarelor purtatoare de
inscrisuri ,in beneficiul" unora noi.
in unele situatii, raportarea Ia forma originara a obiectului devine
o problema cu adevarat dificila. Astfel, unele documente cu o vechime
24
Carmen Crespo, R. Vinas, La preservacion y restauracion de
documentas y Iibras en papel. Un studio del Ramp con Directrices, Paris,
Unesco, P.G.I.- 84/WS/25, 1984, p. 46-47.
25
Fran9oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
124
I
~---·-
mare au suferit in timp moditicari semniticative ale aspcctului mitia\.
Cazuistica este bogata, dar ar putea fi grupatii, pentru cele mai multe
cazuri, dupa cum urmeaza:
..Consolidiiri >i repara(ii empirice. Unele documente au suportat in
trecut diferite operatiuni de consolidare, incepand cu lipirea sla~ierilor
cu hiirtie sau banda adeziva ~i terminand cu legarea sau relegarea
obiectului intr-a alta tehnica deciit cea initiala. Restauratorul are de
hotariit asupra a ceea ce mentine din elementele ~i tehnicile adaugate ~i
Ia care dintre ele renunta. Cel mai adesea, benzile adezive ~i hartia lipita
pentru consolidare sunt indepartate daca pe acestea nu s-a scris in
decursul timpului. La fel, se indeparteaza unele materiale de consolidare
~i montaj incompatibile, cum ar fi capsele de siirma care provoaca
apari!ia ruginii pe hiirtie.
Co/igatele. Documente create ~i pastrate pe o perioada de timp
ca unitii!i individuate, cu titluri independente, au fost,-ulterior, montate
sau legate ciite 2-3 sau chiar mai multe intr-un singur corpus (volum
de carte sau dosar de arhiva) ~i au intrat in evidentele de gestiune ~i in
bibliografia de specialitate in aceasta forma. Nu este u~or pentru
restaurator sa decida ce are de facut: sa reconstituie titlurile initiate ca
volume independente sau sa reconstituie coligatul? Cuviintul detina-
torului este decisiv in aceasta privinta.
lntetpoliiri de file In volume preexistente. 0 serie de documente
au suferit de-a lungul timpului interpolari de file noi printre cele vechi.
Este cazul, in special, al atlaselor geografice care au fast ,aduse Ia zi"
de catre unii detinatori din trecut prin interfolierea permanenta a unor
hiil'\i noi liinga cele vechi, astfel inciit atlasul respectiv poate sa cantina
hiirti ce se intind pe ciiteva secole ulterioare aparitiei obiectului original.
Colectionarul care a efectuat acest mixaj a urmarit utilitatea volumului
pentru sine ~i pentru geopolitica contemporana, dar modul cum a mixat
filele da obiectului un aspect heterogen (nu toate filele au aceea~i
marime ), iar cit11rea lor ca document pune, adesea, in incurcatura cerce-
tatorul. Pentru asemenea situatii este coree! sa se reconstituie obiectul in
fom1a sa originara, iar colile adaugate ulterior sa fie asamblate intr-un
volum separat, deoarece volumul originar este o unitate distincta de
biblioteca, iar eel de-al doilea este o coleqie de unitati volante.
Lipsuri par{iale ale suportului grafic. La numeroase documente
lipsesc paf\i semnificative din intreg, fapt ce descumpane~te logica
125
•
 restauratorului in privinta reconstituirii intregului. Se pot gasi, asttel,
documente cu format initial neidentificat, Ia care a mai ramas un singur
fragment, volume de c~e sau manuscrise Ia care s-au mai pastrat
cateva file sau, poate, numai una. Este diticil pentru restaurator sa
hotarasca ce are de tacut in asemenea situatii. Din practica inregistrata
Ia Arhivele Na(ionale se desprind ciiteva categorii de cazuri:
- Oocumente foi volante de fonnat mare (in general harti,
planuri, schite) Ia cares-au pierdut sferturi sau jumatati de coali\ dupa
Iinii de rupere neuniforme. In asemenea situa(ii, zona care lipse~te se
intrege~te cu material de completare piini\ Ia fonnatul deductibil sau Ia
un fonnat rectangular impus de fonnatul celorlalte piese ale colec(iei.
- Oocumente foi volante de format obi~nuit Ia care lipsesc unul
sau mai multe fragmente delimitate de liniile de pliere. In acest caz se
completeaza zonele !ipsa piina Ia intregirea suprafetei documentului in
limitele sale initiate.
- Lipsa unor file, cu aparitia de file nepereche, in fasciculele
cartilor sau manuscriselor ~i registrelor. In asemenea situa(ii se com-
pleteaza fila nepereche pe o Iatime de 2-3 em de Ia linia de pliere
pentru a se marca pozitia filei pierdute ~i pentru a se putea face
coaserea corecta a fasciculei in volumul restaurat.
- Lipsa partiala sau completa a scoartei drtii. Poate lipsi numai
cotorul, numai o coperta sau scoarta in intregime. Daca lipse~te o
singuri\ coperti\ se restaureaza legi\tura prin executarea ~i completarea
acesteia luiind ca model orientativ modelul celeilalte coperte. Cotorul
absent se poate reconstitui aviind ca inspiratie elementele de racord Ia
coperte ~i, eventual, stilul epocii. Daci\ scoarta lipse~te in intregime se
leagi\ volumul intr-o tehnica specitica datei ~i zonei geografice sau
culturale in care a fost creat volumul folosindu-se modele similare sau
apropiate.
f. Principiul compatibilitapi tratamentelor ~i operatiunilor.
Dincolo de compatibilitatea estetici\ ~i functionali\ a tratamentelor ~i
operatiunilor de restaurare, acest principiu statueaza aceea~i necesitate
pe care a impus-o in medicina: primum non nocere (mai intiii sa nu
faci rau ). Aceasta idee este sustinuti\ ~i de alti au tori care insista ca
restauratorul sa disceama cazuistica deoarece, ca ~i in medicina ,there
are no ilness, only patients" ~i care avertizeazi\ asupra nevoii de evitare
126
• •
a oricarui proces care implica modificari reale sau aparente ale valorii
autentice, specifice lucrarii, insistiindu-se ci\ restaurarea cere un foarte
dezvoltat simt al responsabilitatii, in virtutea caruia restauratorul trebuie
sa fie receptiv Ia criticism 26 In acest sens se invoci\ pericolul potential
ce poate decurge din aplicarea unor procedee empirice de conservare ~i
restaurare . Prudenta impune ca materialele pentru conservare ~i
27
restaurare sa fie utilizate numai dupi\ recomandarea chimistului ~i sa se
unnareasca atingerea rezistentei initiate tiniind coot de compatibilitate ~i
durabilitate 28 , iar alegerea procedeelor sa se faca dupa criteriul valorii
documentelor. Astfel, se pot accepta procedee rapide pentru periodice ~i
pentru documente arhivistice de serie, dar pentru manuscrise trebuie sa
fie folosite procedee sofisticate. Detenninarea compatibilitatii trebuie sa
se faca dupa anumite criterii de alegere a materialelor unnarind efica-
citatea ~i petmanenta tratamentului precum ~i stabilitatea, ~i inocuitatea
produselor ~i procedeelor de aplicare 29
Rezulta ca Ia restaurare trebuie sa se foloseasca materiale ~i
substante de cea mai buna calitate ~i numai dupa ce efectullor benefic
a fost confinnat de literatura de specialitate acreditata sau a fost
veriticat in laboratorul propriu de speciali~ti credibili. Referitor Ia
aceasta exigenta, exista un set distinct de principii speciale ale
aplicarii tratamentelor chi mice in lucrarile de restaurare"'.
g. Principiul reversibilitatii tratamentelor ¥i operatiunilor.
Acest principiu impune ca orice operatie de adaugire, completare sau
montare sa fie reversibili\ prin metode accesibile restauratorului.
Aceasta cerinta este impusi\ in mod special de doua motive:
a) Pede o parte reversibilitatea ofera posibilitatea reluarii Iucra-
rilor ~i tratamentelor de restaurare in cazul aparitiei unor noi degradari
26
V. Vinas, R. Vinas, op. cit.
27
G.D.M. Cuhna, op. cit.
2
1i Wolfga-ttg Wachter, op. cit.
29
Fran9oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
3
° F. Oprea, Principii ale aplidirii tratamentelor chimice in lucriirile
de restaurare, in ,Cercet3.ri de Conservare ~i Restaurare a Patrimoniului
Muzeal", vol. Ill, Bucure~ti, Muzeul National de lstorie, 1984, p. 25-32;
F. Oprea, lnvestiga{ia de lahorator - etapJ premergiitoare restauriirii, in
,Revista Arhivelor", anul LXII ( 1985), vol. XLVII, nr. 3, p. 291-30 I.
127

saupeam •sura perfectionatii
. tehnice. Repetarea restaurarii este,..oricum,
d
necesitate determinata de faptul eli restaurarea este o acttvttate e facsimil in care sa se reconstituie textul in stilul originalului, dar acest
0
intretinere. . .. d ·d
'b) Pede alta parte, reversibilizarea salveaza sttuatn e acct ente
tehnice privind aplicarea gre~ita a unortratamente sau operatmm.
Speciali~ti de reputatie at domemulutmststa ca restaurar~a-~~ se
faca prin procedee care sa tina cont de pnnctpml rever;;bthta(n pe
care 11 considera un imperativ fundamental al restauraru care trebute
sa primeze in fata rentabilitatii". . lmaginea virtuala poate sa fie imprimata obtinand astfel un facsimil de
Reversibilitatea este o problema avuta in vedere de once
restaurator, in special ciind lucreaza cu obiecte cu o constttu(te
comp lexa. • J'n asemenea situatii se procedeazala demontarea
. .. - . obtectulut
. a) .
intr-o ordine inversa celei parcurse Ia montarea tnt(tala (ongm!'r , tar
remontarea finala, dupa restaurarea partilor, va p~rcurge cu hdelttate
etapele montarii de inceput. Din aceasta cauza, mamte de a aborda
restaurarea unor asemenea obiecte este necesara reconstttutrea pla-
nului de montare urmat (sau presupus ell a fost urmat) de creatorul
obiectului, apoi elaborarea planului de dem?ntare, sub toate aspectele
sale (reversibilizarea lipiturilor, decuplarea tmbmanlor mecamce etc.)
~i a planului de remontare. . .
h. Principiul interdictiei completarii textulu•. absent (p1erdut).
Acest principiu statueaza ell restauratorul nu are vote sa pr?cedeze Ia
completarea textului in zonele in care acesta ltpse~te_ datonta ltpsunlor
din suportul grafic sau ca urmare a degradam scnsulut. De~t extsta
unele pareri care accepta reconstruc(ia documentulut degradat: mclustv
in ceea ce prive~te grafia absenta, dar cu recunoa~terea adaugmlor fa\ll
de originall•, opinia generala insista_ca in mciun caz nu trebute retu~ata
linia unui desen sau a unei miniatun ~· met sa se rescne un text al unet
parti care a fost deteriorata deoarece s-ar denatura autenttcttatea pteset.
Di~ acelea~i motive, lizibilitatea unui text nu trebuie sa fie alterata!'·
in situatia in care documentul original este insottt sau are m alta
parte 0 transcriere sau o traducere a textului integral al pteset, executata
31 V. Vinas, R. Vinas, op. cit.
32 Franc;:oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
33 Wolfgang Wachter, op. cit.
34 Cannen Crespo, V. Vinas, op. cit.
35 Fran~oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
128
• •
In vremea dind nu suferise degradari ale textulu1, se poate executa un
fapt trebuie sa tie considerat numai ca un studiu sau o propunere
priy,ind imaginea pe care documentul a avut-o initial. Pentru imaginile
nontextuale pot sa existe ~i alte solutii. Astfel, ca urmare a progresului
de prelucrare automata a informatiilor a aparut posibilitatea de a se
restaura imaginile fotograftce cu ajutorul calculatorului electronic.
Restaurarea se executa, insa, in plan virtual ~i nu pe obiectul original.
reconstituire a documentului fotografic. Tinand cont de munca facsimi-
listului ~i respectand preocuparile sale trebuie sa se considere inexacta
definitia potrivit careia facsimilistul este confundat cu restauratorul de
vreme ce primul este prezentat drept ,one who restores a book or
binding in such a maner that it retains its contemporary appearence"36
Respectarea acestui principiu constituie pentru restaurator un act
de mare responsabilitate de Ia care nu se poate abate tara riscul unor
grave prejudicii ad use documentului restaurat.
Pentru imaginile nontextuale pot sa existe ~i exceptii. Astfel, in
cazul documentelor topografice tara relevanta juridica, este posibila,
uneori, completarea unor aspecte cu creion negru ~i numai pe zona
suportului grafic adaugat prin restaurare de completare. Este, in
special, cazul unor marcaje grafice privind drumuri, hotare, chenare
liniare ~i alte asemenea insemnari care au un traseu drept sau
deductibil ~i care a fost segmental de absenta (pierderea) suportului. in
aceasta situatie se atla ~i zonele de exprimare graficii a viilor, livezilor,
suprafetelor lacustre sau marine ~i altele care au o reprezentare
topogratica uniforma. La fel, se pot completa ~i unele planuri sau
schite tehnice unde liniile desenului sunt discontinue ca urmare a
degradarii suportului, mai ales eli, in acest caz, restauratorul ar putea
sa fie ajutat ~i de anumite exprimari matematice ale dimensiunilor
(scara planului sau a hartii). Trebuie sa se faca, totu~i, precizarea cain
cazurile in care interventia de completare a imaginilor nontextuale
discutate mai sus este posibila, restauratorul o face intotdeauna intr-o
36
M.T. Roberts, D. Etherington, Bookbinding and the CollServation of
Books. A Dictionary of Descriptive Terminology, Washington, Library of
Congress, 1982, p. 96, s.v. facsimilist.
129
 forma discreta, reversibila ~i identificabila Ia ppma vedere ca ceva
adaugat cu buna intentie Ia documentul original. In practica, asemen:a
interven(ii se executa, in special, pe obiectele. destinate expuneru m
muzee ~i expozitii pentru a proteja efectul estelle~~ emot1v al acestora.
in contextul excep(iilor privind imaginile nontextuale se 1mpune
precizarea expresa eli restauratorul de manuscrise. ~i documente nu va
proceda sub niciun motiv Ia reintegrarea p1cturu rrumaturale care a
inregistrat pierderi in suprafa(a. . . .
i. Principiul eviden(ierii discrete a tratamentelor ~· mter-
venpilor de restaurare. Tentatia de a asigura prin restaurare o lucrare
perfecta sub aspectul identitatii absolute intre partea ongmala ~~ paf\lle
adaugate risca sa puna in discu(ie autent1c1tatea ob1ectulm restaurat.
Sub acest aspect opinia generala impune ca restaurarea sa fie
evidenta Ia prima vedere37 , iar plif\ile care lipsesc sa se inlocuiasca
(sau sa se completeze) cu materiale de aceea~i natura intr-un mod
discret, dar aparent38 , avand grija ca Ia reconstituirea elementelor hpsa
sa se foloseasca materiale de calitate recunoscuta care, cand sunt
incorporate in lucrare, sa poata fi u~or identiticate ca neformand parte
39
integranta din original .
Din opiniile prezentate rezulta ca restauratorul va proceda in a~a
fel incat interventiile sale de consolidare ~i completare sa fie obser-
vabile Ia o analiza discreta rarli. a fi necesare mijloace sofisticate de
cercetare. Astfel, culorile materialului adaugat vor avea o tonalitate cu
cca. 10% mai scazutli. sau u~or diferita fa\ii de original. La unele
obiecte tridimensionale, cum ar fi pece(ile atamate sau unele montaje
din scoarta cartii, completarea cu material nou se face dupa un plan
u~or denivelat fata de planul originalului. Cand partea care s-a pastrat
din original are o suprafa\ii mai mare atunci zona adaugata va fi u~or
adiincita. Ciind partea adaugata are o suprafa\ii mai mare atunc1 partea
originala va ramane u~or adiincitli. in scop de protectie Ia eroziune.
j. Principiul intocmirii, pastrarii ~i accesibilitatii docu-
mentatiei tehnice de restaurare. Acest principiu impune obhgatla ca
pentru documentul restaurat - ~i in mod special pentru documentele de
37Wolfgang Wachter, op. cit.
" Fran9oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
39
V. Vinas, R. Vinas, op. cit.
130
• •
valoare deosebita - sa se intocmeasca un ,dosar de res tau rare" c<:~rc sa
contina: rezultatele investigatiei de laborator privind starea docu-
mentului inainte de restaurare, formele de degradare prezente ~i
cauz:!Ole acestora, inclusiv nivelul noxelor existente (microorganisme,
pH, substante corosive sau poluante etc.); fotografii generate sau de
detaliu, inainte de restaurare, pe fluxul lucrarilor de restaurare ~i dupa
restaurare, tratamentele de restaurare aplicate, data restaurarii,
laboratorul ~i restauratorul, indica(ii de pastrare ~i conservare a
obiectului dupa restaurare, inclusiv recomandari de limitare a folosirii,
ciind este cazul, eventual un facsimil de reconstituire, cu men(ionarea
numelui autorului.
Nevoia intocmiri i documenta(iei tehnice ~i a dosarului de
restaurare este impusa de numero~i autori de specialitate care cer ca
inregistrarea intregii activitati de restaurare sa se faca intr-un dosar
exhaustiv 40 sau eel putin intr-o fi~a tehnica unica ce urmeaza a se
completa in mod e~alonat de investigator ~i apoi de restaurator, care se
vor ingriji ~i de executarea unor fotografii inainte de restaurare, pe
flux ~i dupa restaurare 41 • Documentatia de restaurare, corect alcatuita,
42
trebuie sa se pastreze
Dosarul de restaurare este mai complex in cazul unor documente
foarte importante sau pentru care s-au aplicat tehnici cu o semnificatie
speciala. in mod obi~nuit, asemenea dosare se constituie in materi~le
de baza pentru publicarea unor lucrari de specialitate care marcheaza
restaurarea ca etapa importanta in viata documentului sau care aduc
contributii Ia modul in care pot sa fie restaurate anumite tipuri de
documente.
ln cazul documentelor administrative curente - care prezinta in
linii mari acelea~i caracteristici fizico-mecanice ~i cbimice precum ~i
forme de degradare, in general, repetabile - elaborarea unui dosar de
restaurare sotisticat pentru tiecare document in parte ar duce Ia crearea
unei arhive tehnice mult mai voluminoase deciit arhiva restaurata ~i ar
crea probleme legate de depozitarea ~i eviden(a acesteia tara a mai
40
Ibidem.
Fran~;oise Flieder, M. Duchein, op. cit.
41
"Wolfgang Wachter, op. cit.
131
considera imensul volum de munca solicitat pentru realizarea acestei
documenta(ii. Astfel, un dosar de arhiva administrativa de aproximativ
I 00 de file ar putea sa con tina cca. 70 de documente diferite. Daca
pentru fiecare document se realizeaza o documentatie de restaurare de
eel pu(in cinci file (buletine de analiza, fotogratii, retete aplicate) ar
rezulta o documentatie de 350 file. Un laborator care lucreaza cu o
capacitate de restaurare de I 00.000 tile/an ar produce o documentatie
tehnica de 3-4 ori mai voluminoasa deciit arhiva restaurata, fapt ce ar
necesita triplarea spatiului de depozitare. Din aceasta cauza, in cazul
arhivelor administrative obi~nuite, datele specifice dosamlui de restaurare
se consemneaza in forma sintetica intr-un registru de laborator.
7.2. Principii specijice de aplicare
a tratamentelor chimice in lucriirile de restaurare43
Chimia este o ~tiin(ii cu largi disponibilitati in practica restaurarii.
Tratamentele chimice se utilizeaza in vederea atingerii a patru obiective
fundamentale, dupa cum urmeaza:
- Inactivarea formelor de degradare provocate de agenti fizici,
chimici ~i biotici, cum ar fi poluarea, fotosensibilitatea, corodarea,
biodeteriorarea.
- Stabilizarea proceselor deja declan~ate de slabire a rezistentei
fizico-mecanice ~i chimice a obiectelor in intregul lor sau pe
componente diferen(iate, cum ar fi oxidarea unor paqi metalice,
imbatranirea accelerata a unor componente organice etc.
- Reintegrarea structurii materiale a obiectelor prin completari
~i acoperiri de suprafa(a sau de volum, zonale sau generale.
- improspatarea imaginii ini(iale a obiectelor sau a unor parti din
acestea prin aqiuni de curatire ~i reactivare a unor componente al caror
aspect s-a estompat cu timpul sau care a suferit denaturari avansate.
43
F. Oprea, Principii ale ap/iciirii tralamente/or chimice in lucrdrile de
restaurare, in .,Cercetari de Conservare !?i Restaurare a Patrimoniului Muzeal",
vol. Ill, Bucure~ti, Muzeul Na(ional de lstorie, 1984, p. 25-32; F. Oprea,
lnvestiga{ia de laborator- etapii premergiitoare restaurtirii, Revista Arhivelor,
anul LXII (1985), vol. XLVII, nr. 3, p. 291-301.
132
~onjunctura complexa de aplicare a tratamentelor chimict: in
lucranle de_ restaurare impune respectarea atat a principoilor generale
ale restaurano, prezentate anterior, cat §i a unor principii specitice
dupii.cum uomeaza: '
. . S~ilici~tea tratamentelor. Folosirea Ia intamplare a substan(elor
chomoce on lucranle de restaurare nu este permisa. Trebuie sa existe 0
relatoe specifica ~i directa intre scopul tratamentului ~i substanta utili-
zat!i pentru a nu opera tratamente daunatoare, inutile sau rara efect.
. . Specificitatea tratamentelor trebuie sa fie in(eleasa §i in sens
hmotatov: tratamentul sa nu produca efecte rnai mari sau mai numeroase
decat cele a~teptate.
. Eficienta tratamentului. Principiul eficien(ei s-ar putea suprapune
paf\oal cu pnncopoul speciticit!itii, in sensu! ca Ia un anumit efect se
cere un anumit ~ratament specific. Eficienta se refera, mai degraba, Ia
gradul de reu~ota a scopuluo propus ~i Ia func(ionalitatea §i u~urin(a de
f~losore ultenoara a oboectuluo tratat. De exemplu, invelirea scoaqei cu
panza este o ac(oune mao eficoenta deciit lnvelirea cu hartie.
Sufi~ienta dozei. in general, tehnologiile de lucru pentru trata-
mentele hzoco-chtmice .aplicate in lucrarile de restaurare stabilesc
doze cuprinse intre valori minime ~i maxime. lnvestiga(ia de Jaborator
prealabola restaurarii, trebuie sa stabileasca, pe langa alte aspecte d~
ngoare, doza necesara ~i strict suficient!i deoarece superdozele pot
avea efecte nedonte sau choar contraindicate
in striinsa corelatie cu doza trebuie sa fi~ durata tratamentului care
se va subordona principiului suficientei. Orice exces poate conduce Ia
accodente tehnoce dupa cum orice insuficien(a, Juata ca doza sau ca
durata de tratament, se poate solda cu nereu~ite.
Durabilitatea _tratamentului. Acest principiu este impus de
necesotatea ca matenalul sau tratamentul de consolidare ori eel de
marire a rezistentei fata de agresiuni viitoare sa constituie 0 aqiune cu
efecte_ de duralnhtate cat mai mari sau cat mai indelungate.
In ceea ce prive~te materialele de completare ~i consolidare
acestea trebuie s_a . aiba caracteristici de permanen!a ~i indici d~
durabolotat~ specohco matenalelor cu termen de pastrare indelungat sau
contmuu. In caz contrar ac(iunea de restaurare va trebui sa fie reluata
mai repede deciit ar fi de a~teptat.
133
•
 in privinta remanentei de substante chimice dupa tratament,
situatiile sunt de doua feluri: pe de o parte exista tratamente chi mice Ia
care nu se admit remanente sau se cere ca nivelul acestora sa fie cat
mai redus; pe de alta parte exista tratamente in privinta dlrora se cere
o anumita remanenta de stopare ~i neutralizare a unor agresiuni
viitoare. Pentru primul caz este ilustrativa cerinta de a se elimina
urmele de clor ramase dupa albirea documentelor; pentru eel de-al
doilea caz este ilustrativa cerinta ca dupa operatia de neutralizare a
hiirtiei sa ramiina in masa acesteia o cantitate de substanta echivalenta
cu 2%CaC0 3 .
Stabilitatea tratamentului. Folosirea oriciirei substante in lu-
criirile de restaurare sau conservare trebuie sa ofere garantia eli aceasta
nu va inregistra in timp denaturari chimice ~i ca nu va intra in reactie
cu materialele structurale ale obiectului tratat. De exemplu, policlorura
de vinil are o buna durabilitate in timp, dar nu se folose~te in lucriirile
de restaurare deoarece emana clor ln mod discret ~i continuo.
Securitatea in folosire ~i aplicare. Acest principiu se refera atiit
Ia crearea unor conditii care sa protejeze operatorul, dar, in egala
masura, se refera ~i Ia crearea tuturor garantiilor eli In timpul
tratamentului nu pot sa aparii accidente care sa compromita sau sa
distruga obiectul de patrimoniu. De exemplu, eel mai eficient pesticid
- oxidul de etilena- nu se folose~te Ia tratarea depozitelor de carte ~i
documente deoarece, pe langa toxicitatea ridicata, este un produs
inflamabil ~i exploziv ..
Limitarea remanentei toxice Ia doze admise. Aceasta cerinta
constituie o necesitate care asigura securitatea personalului ce va
pastra in continuare sau va folosi in vreun fel obiectele de patrimoniu
tratate. Din acest motiv, o serie de pesticide organo-mercurice de mare
eficienta in inactivarea germenilor biologici nu sunt folosite pentru
dezinfectia ~i dezinsec(ia obiectelor de patrimoniu cultural.
Limitarea Ia minimum a partilor tratate. Acest principiu se
coreleaza, in buna masura, cu principiul general a! admiterii necesitatii
tratamentului dar, in cazul de fa(ii principiul limitarii Ia minimum
impune folosirea tratamentului numai Ia zonele efectiv deteriorate ~i
nu Ia intregul ansamblu a! obiectului. De exemplu, atunci ciind s-a
admis un tratament de albire a hiirtiei, principiul limitarii Ia minimum
134
obliga ca acest tratament sa fie aplicat numai zonal ~i nu pe lntreaga
suprafa(a.
Probarea prealabila a tratamentului. Lucrarile ~i tratamentele
de .estaurare au o frecven(i\ inegala: unele sunt lucriiri curente in
privinta carora restauratorul ,este in mana buna" in vreme ce altele apar
foarte rar sau sunt cu totul noi pentru restaurator. Dacii in primul caz
restauratorul lucreaza tara emotii deoarece ~tie in detaliu Ia ce sa se
~tepte, in ultimul caz este necesara o masura prealabila de asigurare
care consta in probarea tratamentului pe materiale asemanatoare sau
comparabile cu materialul din structura obiectului de patrimoniu
cultural. Probarea prealabila, pe materiale asemaniitoare lipsite de
valoare, va pune in eviden(i\ detaliile de desta~urare ~i comportament
ale reactantilor. Riscul de mal praxis, prezent in permanenta ln munca
restauratorilor - mai ales a celor tineri - are cea mai inalta cota de
apari(ie in cazullucrarilor rare sau a celor noi.
Garantarea gradului de puritate a substantelor folosite. in
general, in activitatea de restaurare se lucreaza cu substante chimic pure
sau cu puritate tehnica ~tiuta. in unele situatii se merge piina .Ia
· precizarea producatorului deoarece o serie de produse constituie patente ·
de fabricatie despre care, in eel mai bun caz, se ~tie ciite ceva asupra
structurii chimice, dar nu se ~tie tot- ba, uneori, nu se ~tie nimic -, iar
Ia stabilirea unei retete de lucru inlocuitorii prost ale~i pot sa creeze
efecte contrare nedorite cu aparitie imediata sau intiirziata. Un bun
exemplu in aceasta ultima privin(i\ il constituie folosirea in trecut a
benzilor autoadezive (scotch) in restaurarea hiirtiei. Aceste tipuri de
benzi, mai devreme sau mai tiirziu, au avut efecte dezastruoase asupra
hiirtiei pe care au fost aplicate: au distrus pigmentul de scriere, au
produs pe suportul gratic, dupa caz, fie lichefieri cleioase, fie o zgura
cafenie greu de indepiirtat ~i au oxidat fibrele celulozice aducandu-le Ia
o culoare galben-maronie ireversibila.
7.3. Criterii de stabi/ire a prioritii(ilor de restaurare
Numarul de documente care necesita restaurare este eel mat
adesea destul de ridicat. Pe de alta parte, capacitatea de lucru a unui
laborator de restaurare este limitata. Din aceste motive documentele ce
135
urmeaza a fi planificate pentru restaurare se l~teaza. pe prioriUiti. De
exemplu, Ia Arhivele Nationale dm Washmgton se utdtzeaza urmatorul
sistem de prioritati:
1 Documente cu valoare intrinseca foarte mare sau mare, care
sunt de;eriorate, degradate sau care vor fi Ia mare rise daca tratamentul
de restaurare este amiinat. . . , .
2. D ocu mente care necesita interven\Je operattva mamte de
folosire in activitati de fotografiere, microfilmare sau expunere.
3. Documente aflate pe un suport ce se detenoreaza ~~ ale caror
informatii pot sa se piarda daca nu se executa restaurarea.
4. Documente cerute in mod curent ~~ care ar putea sa se
degradeze prin utilizare obi~nuita. . .
s. Documente cu valoare intrinseca moderata sau mtca ~~ care ar
putea sa se degradeze prin folosire.

Fig. 33.b. Manual muzical (sec. XIX) dupii restaurare

7.4. Metode 5i tehnologii de restaurare

Restaurarea documentelor constituie o specialitate distincta de

Fig. 33.a. Manual muzical (sec. XIX) inainte de restaurare
44 ••*, Handbook, National Archives and Records Administration,
Office of the National Archives, Washington D.C., 1990, Chap. 4, Part 3,
Section I,§ 37, Fig. 4-2 Conservahon pnonues.
136
proteqie ~i recuperare a documentelor degradate. Procedurile de
restaurare folosesc tehnologii adecvate care se aplica in mod diterentiat
asupra documentelor in functie de specificul lor tehnico-material ~i de
categoriile de degradare ~i deteriorare existente. Restauratorul ur-
miire~te, conduce ~i executa, dupii caz, lucrarile ~i tratamentele de
restaurare intre care cele mai importante sunt urmatoarele:
I. Analizele preliminare ~i documentatia specifica necesara
restaurarii. Aceastii documentatie este in mod special necesarii Ia
restaurarea documentelor de importanta deosebita sau care prezinta
forme de degradare complexii.
2. RestaurJirea volumelor de documente tara desfacerea com-
pleta. in asemenea situatii, impuse de cazuistica reala, restauratorul se
confrunta cu diticultati specitice de protejare a restului volumului,
neafectat de degradari.
3. Restaurarea cu desfacerea completa a volumelor este cea mai
complicalii deoarece desfacerea este in sine o specialitate de demontare
137

•
cali!icata ~i de remontare in acee~i forma dupa finalizarea lucrarilor ~i
tratamentelor aplicate Ia nivel de fila ~i Ia nivelul altor elemente
componente (tab lite de lemn, invelitoare de piele sau alt matenal,
ferecatura etc.).
4. Restaurarea cernelurilor ~i pigmen(ilor, in special in cazul in
care acestea au devenit corosive sau sufera fenomene de desprindere
de pe suport.
5. Restaurarea documentelor volante (hiirtie sau pergament). In
acest domeniu tehnologiile ~i retetele de lucru au devenit adevarate
specialitati: curatire tehnid!, albire a hiirtiei, neutralizare a aciditatii,
reincleiere, completare a golurilor etc.
6. Restaurarea fotografiilor afectate de degradarea suportulut
papetar sau a stratului fotosensibil. . . .
7. Restaurarea pecetilor istorice (matrice ~~ amprente s1g1lare).
7.5. Tehnici de legiitorie a dosarelor
in cadrul laboratorului de restaurare a documentelor exista
intotdeauna o etapa de flux in care lucrarile de legatorie manuala
executate asupra volumelor (dosare, registre) devin importante sau
chiar dominante.
Exista apoi o mare cantitate de dosare cu documente volante, iar
pastrarea ~i conservarea acestora pe te1men indelungat neces1ta a fi
legate in unita(i arhivistice durabile45 . . .
Totodata, repararea, reconditionarea sau confec(lonarea dm nou
a unor cutii ~i casete de proteqie speciala a documentelor intra in
atributiile atelierului de legatorie.
7.6. Organizarea atelierelor # laboratoarelor de restaurare
Activitatea de pastrare ~i conservare a documentelor impune,
prin specificul sau ~i prin amploarea lucrarilor ~i tratamentelor tehmce,
organizarea de ateliere ~i laboratoare distincte in care lucreaza un
personal specializat.
Cea mai importanta problema pentru functionarea unor astfel de
ser~cii, ateliere ~i laboratoare o constituie formarea ~i mentinerea Ia
nivel de performanta a unui corp protesional de tehnicieni ~i exper(i.
Aceasta problema nu este u~oara deoarece domeniul conservarii ~i
,
restaurarii documentelor de arhiva este slujit de o breasla minuscula,
iar riscul discontinuitatii de personal ramiine o amenintare continua.
Problematica esentiala ce trebuie a fi · rezolvata pentru orga-
. nizarea ~i funqionarea corespunzatoare a atelierelor ~i laboratoarelor
de restaurare cere un management atent ~i continuu. Principalele
aspecte avute in vedere sunt urmatoarele:
I. Solutionarea exigentelor normativ juridice de organizare ~i
autorizare a locului de munca. Sub acest aspect sunt necesare atiit
avize specifice pe linie de inspectia muncii cat ~i autorizare pentru
lucrul cu obiecte de patrimoniu cultural.
2. Dimensionarea, compartimentarea ~i amenajarea spatiilor de
lucru in a~a fel inciit acestea sa raspunda ciit mai bine fluxului
tehnologic ~i intereselor de protectie ~i asigurare a documentelor.
3. Asigurarea retelelor de instalatii tehnice specifice pentru
funqionarea aparaturii ~i echipamentelor precum ~i pentru mentinerea
unui microclimat corespunzator pastrarii ~i proteqiei documentelor pe
timpul cat se afla in laborator.
4. Asigurarea mobilierului tehnic special (mese de restaurare,
plan~ete de lucru etc.).
5. Dotarea cu dispozitive, ma~ini, utilaje, aparate, scule comune
~i instrumentar tehnic specific.
6. Asigurarea cu vase ~i recipiente de tratament pentru lucrarile
ce implica folosirea de materiale ln solutii apoase sau de alta natura.
7. Asigurarea ritmica a materialelor ~i substantelor necesare
pentru toate categoriile de lucrari.

45
Din punctul de vedere al criteriilor de legatorie exista unitati arhivistice
preconstituite (de exemplu, registrele ~i caietele, care au fostlegate Tnainte ~e
a ft scrise) ~i uniUiti arhivistice constituite dupa elaborarea documentelor tn
sistem de foi volante.
138
139
 numesc coplatoare, iar reproducerile ob~inute pnn act:asta tdmolog,1e
se numesc fotocopii (care sunt altceva dedit fotogratiile).
8. MICROFILMUL DE ASIGURARE-
MIJLOC DE PROTECTIE Sl CONSERV ARE
A DOCUMENTELOR; PERSPECTIVA METODEI
MICROFILMARII iN RAPORT CU NOlLE
TEHNOLOGII Sl TIPURI DE DOCUMENTE TEHNICE

Microfilmarea se inscrie in programul marilor institutii de arhivii 1

~i bibliotecii de a transfera informatiile documentelor pe alte suporturi.
Ideea de transfer al informatiilor pe suporturi noi in vederea
asiguriirii pe termen indelungat are o veche traditie in practicile de
recopiere a documentelor. Fiirii recopiere succesivii ~i repetatii de-a
lungul timpului 1 civilizatia de azi nu ar fi beneficial de marile scrieri j£~-J~;~
ale antichitiitii. In Evul Mediu recopierea documentelor, uneori in mai
multe exemplare, se executa in centre de transcriere organizate in
\Dj!: !_ '_:._i
manastiri, in ateliere speciale numite scriptorii. - / '!
in vremea noastrii existii mai multe tehnologii de transter, dupii
cum urmeazii:
l. Microfilmarea, respectiv realizarea de c6pii pe ba-ndii de film '
de 35 mm latime sau pe coli de film numite, dupa caz, microfi~e sau .:~·-~~-·-- ~~~~r'~~.
ultramicrofi~e. Microfi~a are formatul unui sfert de coalii de scris
( = F01mat A,) ~i cuprinde cca. I 00 de imagini in vreme ce ultramicrofi~a
are formatul unei ciir\i de joe ~i cuprinde cca. 1000 de imagini de text.
2. Scanarea cu scopul de a produce imagini digitale sau text sau
ambele tipuri de transfer ~i reproducere a informatiei.
3. Copierea in sistem electrostatic pentru transterul informatiei
pe alte hiirtii. in limbaj comun, in limba romana, aceste c6pii se numesc
xerografii. Denumirea respectivii decurge de Ia faptul cii tehnologia a
fost lansatii in deceniul cinci al secolului XX de firma Xerox. In
conditiile in care de-a lungul timpului numeroase alte societiiti
comerciale au lansat pe piata aparate similare de copiere, aceastii
denumire nu mai este justiticatii. De aceea, in limbajul tarilor
dezvoltate ~i in standardizarea intemationalii tehnologia se nume~te Fig. 34. Copist Ia masa de lucru, inconjurat de instrumentele de scris 2
fotocopiere (sau fotocopiere electrostatica), aparatele de lucru se
1
1
Miniatura, Condica Manastirii Dintrunlemn, ANIC, Colec\ia Manuscrise,
Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Na!ionale, art. 5 lit. e). 445, lila 419.
140 141

•
 4. Fotogratierea prin tehnici traditionale in vederea realizarii de
fotogratii, cli~ee ~i plan~e de film.
5. Tiparul, respectiv asigurarea unor tiraje mari de exemplare ale
unei scrieri dintre care unele merg Ia depozitul legal de piistrare
permanenta. Cu ajutorul tiparului se publica edi\ii de documente care
constituie o garantie de eel mai inalt grad pentru pastrarea informatiilor
din acele izvoare istorice.
8. I. Scopul microjilmiirii documente/or
Din punctul de vedere al conservarii, microfilmarea este o
metoda de conservare altemativa fata de procedurile clasice, in sensu!
ca ultimele accentueaza pastrarea originalelor in vreme ce prima se
constituie ca o metoda complementara de pastrare a infof!Ilatiei pentru
eventualitatea nedorita in care originalul ar fi distrus. In acest sens
informatia din documente este asigurata Ia pastrare indelungata prin
transfer de pe suportul grafic pe pelicula de film de 35 mm latime.
Acest transfer se executa prin tehnici fotografice clasice.
Scopul microfilmarii este multiplu, putiind lua urmatoarele forme:
- Microfilmarea de asigurare urmare~te executarea unei copii
de asigurare cu inalte performante calitative care confera peliculei ~i
imaginjlor realizate o durata de viatii mai mare de 500 de ani] 1,ceastii
copie de asigurare constituie 0 garantie a pastrarii informatiei pentru
situatia in care documentul original ar suferi degradari grave sau ar fi
pierdut ori distrus din diferite motive. De fapt, asigurarea informatiei
se face atilt prin alegerea ~i procesarea peliculei ciit ~i prin perspectiva
recopierii ciit mai rare a acesteia Ia expirarea duratei de viata care
trebuie sa se intiimple Ia perioade de timp ciit mai mari.
- Microfilmarea de folosire. Realizarea uneia sau mai multor
copii de folosire care sa permita accesul nestiinjenit ~i ciit mai larg al
persoanelor interesate Ia informatie in conditiile protejarii originalului.
Sub acest aspect, copiile de folosire permit ca informatia sa tie acce-
sibilii Ia locul, in timpul ~i in modul eel mai potrivit pentru utilizatori.
3
ISO 18901:2002 (E)- Imaging material- Processed silver-gelatin
type black-and-white films- Specifications for stability.
142
I•
- Microfilmarea de completare. Realizarea unei copii de com-
pletare sau de reconstituire a unor fonduri ~i coleqii de documente
prin importul de microfilme din alte depozite sau prin schimburi
red'proce.
- Microfilmarea de inlocuire. Realizarea unei copii de inlocuire
in cazul unor documente efemere numeroase, cum ar fi multitudinea de
chitante bancare.
8.2. Principiile microfilmiirii
Microfilmarea documentelor din fondurile ~i colectiile Arhivelor
Nationale este o aC\iune de amploare care ar putea sa se transforme
intr-un factor de degradare pe scara larga a documentelor. Din acest
motiv programul de microfilmare in ansamblul sau ~i toate ope-
ratiunile fluxului tehnologic se subordoneazii urmatoarelor principii:
I. lnformatia este transpusa ~i coditicata pe microfilm intr-o ma-
niera care sii satisfaca exigentele de acces ale majoritatii utilizatorilor.
2. Documentele originate nu sunt deteriorate in procesul mi-
crofilmiirii.
3. Ca urmare a eticientei activitatii de microfilmare documentele
originale vor fi protejate de solicitiiri ulterioare pentru folosire sau
coprere.
4. Copiile de microfilm realizate raspund cerintelor de folosire ~i
accesibilitate petermen ciit mai indelungat.
8.3. Prioritii(ile de microfilmare
Microfilmarea documentelor este o operatiune scumpa ~i ane-
voioasa. Din acest motiv Qli_crofilmarea s_e deruleaza dupa un ~og@l!l_
multianual in cadrul caruia sunt stabilite, pe de o parte, pr0ritii\ile_§i
urgentele, iar pe de alta parte, sistemul de Jl.auiiJ:ir_e _a_c_Qnti_ouitatii .li
procesului in~Q£1 Cll WIUIYFile-saU: colectiile mari planificate pe mai
mt.iltlaril·- ---
Se planlfica in mod prioritar Ia microtilmare documentele pe
baza um1atoarelor criterii considerate, de regula, impreunii:
143
•
.-
"' valoare ~tiintitica ~i istorica mare sau deosebitii probata prin Stratul fotosensibil este diterit Ia dtl(mtele tipun de tilme alb-

t
hime precum ~i prin continutul, ~i raritatea informatiei; negro sau color.
-- fragilitate sau stare de degradare avansatli; La filmul alb-negru clasic stratul fotosensibil este format din
- frecventa in folosire. geletinli in care se atla halogenurli de argint. Un asemenea film se
nume~te film gelatino-argentic ~i are o mare durabilitate Ia conservare.
Din aces! motiv filmul gelatino-argentic este folosit Ia executarea
8.4. Pregiitirea documentelor pentru microfilmare
microfilmelor de asigurare.
Pelicula de microfilm de asigurare - marcata de producator,
Documentele ce urmeazli a fi supuse operatiunii de microfilmare
dupli caz, cu formula ,safety" sau ,security" - mai trebuie sli inde-
sunt preglitite conform reglementiirilor standard de procesare arhivisticli
plineascli doua conditii: sa fie neperforatii ~i sa aibii latimea de 35 mm.
~i, dupli caz, sunt restaurate.
Lungimea peliculei de film folosita Ia microfilmarea in arhive este de
Procesarea arhivistica se referli Ia fondarea corectli, ordonarea,
c~;Y,,25..m. -~ _
numerotarea filelor, certificarea, cotarea ~i inventarierea tuturor uni-
Alte fiftne alb-negru au stratul fotosensibil alclituit din com-
tiitilor arhivistice.
binatii mai putin durabile, dar mai ieftine. A~a sunt filmul diazo ~i
Restaurarea este o operatiune absolut necesarli pentru docu-
filmul vezicular.. Filmul diazo are in stratul fotosensibil o substantli
mentele degradate care ar avea de suferit ~i mai mult prin manipullirile
chtmtcli mat pu(tn stabila in timp. La tilmul vezicular imaginea se
de transport ~i expunere pe aparatele de microfilmare sau care ar face
formeazli cu ajutorul unui sistem de vezicule microscopice a cil.ror
imposibilli microfilmarea.
densitate variabila in masa emulsiei realizeaza jocul de lumini ~i
Preglitirea documentelor pentru microfilmare se finalizeazli cu
umbre necesare formlirii imaginii.
elaborarea unui plan melodic in care detinlitorul precizeazli detaliile de
De regula, microfilmul diazo ~i microfilmul vezicular se folosesc
care trebuie sli tina cont operatorul de Ia laborator pe timpul executlirii
pentru realizarea copiilor de serviciu ~i folosire.
microfilmlirii, cum ar fi: informatii despre evidentli, ordinea microtil-
mlirii, precizliri privind numlirul sau cola ce se atribuie microfilmului
de inceput pentru lotul de documente trimis, regimul dubletelor sau al 8.6. Executarea microfilmiirii
filelor albe din unele dosare etc.
Odatli cu documentele se trimit Ia microfilmare ~i instrumentele . . Mic!otilmarea propriu-zisli se realizeaza in laboratorul de spe-
de eviden\A. ctahtate. In aces! scop aparatul de microfilmare se incarcli, de regula,
cu o rolli de film de 25 m pe care se executa inregistrarile fotografice.
Un prim cli~eu poartli o imagine privind calitatea inregistrarii.
8.5. Microfilmul
Aceastli imagine se nume~te mira ~i permite evaluarea rezolutiei
filmului. .
Din punct de vedere tehnic, microfilmul este un material
Mira standard petmite evaluarea calitli(ii imaginii prin citirea
stratificat: are o peliculil. suport pe care se afla un strat de emulsie
numarului de ,linii pe milimetru" ce pot fi observate in mod distinct Ia
fotosensibilit
Pelicula suport s-a fabricat Ia inceput din nitrat de celulozli, dar o analiza microscopicli. Un film de calitate superioarli permite citirea a
acest material este inflamabil a~a eli a fost inlocuit cu acetal de cca. 150 linii/mm, dar Ia filmul de arhivli aces! parametru nu trebuie sli
scadli sub 100 de linii pe milimetru.
celulozli, iar mai tarziu cu poliester.
144 145

•
 ,--·-·-...-., La terminarea rolei de microfilm exista, de asemenea, o succc-
-~~!!~·.;.;,;;~! -~--······-···:...
siune de imagini tehnice cu ajutorul carora se aratii cola unitiiplor
arhivistice microfilmate, star~itul rolei ~i cota acesteia precum ~i cota
........... .....-........_._....... ,......... .
Atii\IEL& ~l\(NI.LI
rolei. urmiitoare in care se continua microtilmarea fondului .
! Dtlv.TIA.IWfl:[ll,>.W,-.,----
Cadrele de inceput ~ide slar~it sunt vizibile cu ochiulliber.
Pe traseul microtilmarii pot sa mai apara ~i alte imagini tehnice.
':~~---- De exemplu, atunci ciind se microtilmeazii un document de format mare
a ciirui suprafata este preluatii pe microfilm in mai multe imagini se
Ordinea imaginilor de ghidare de Ia capul rolei de microfilm incepe cu o schema de orientare privind succesiunea cadrelor preluate
dupa acel document a~a cum se arata in figura de mai jos.
2 n

Cadrele (cli~eele) de text din rola de microtilm numerolate individual de Ia I Ian

I 2 3

--
--~--~ .. ;,

__. ...,.._ ..
~£...... ~ ......
4 5 6

-,. ___ 7 8 9

Fig. 36. Schema de orienlare

pentru succesiunea cadrelor preluate
Ordinea imaginilor de ghidare de Ia sfii~itul rolei de microfilm
dupa un document de format mare
Fig. 35. Succesiunea imaginilor tehnice
~i a cadrelor de text intr-o rola de microfilm. De regula, la fiecare fond sau colectie se microtilmeazii mai intiii
documentele ~i apoi inventarele.
Capul rolei de microfilm are o succesiune de imagini tehnice cu in situatii exceptionale, la rolele de microfilm se executa mi-
ajutorul carora se identifica sensu! de rulare ~i cota rolei, _institutia crofilmare de completare. in asemenea situatii pelicula de completare
detinatoare a documentelor, date despre fond sau colectte, ann extremt va purta aceea~i cota de rola, iar pe imaginile de ghidare ale peliculei
~i numiirul inventarului. . suplimentare se vor face mentiuni corespunziitoare.
Urmeazii inregistrarea pe film a paginilor de text, fie pagma cu pa-
gina, fie ciite doua pagini a~a cum se prezintii la deschiderea volumului.
Fiecare imagine inregistrata pe film se nume~te cadru de 8.7~"Procesarea # copierea microfilme/or
microfilm ~i este numerotata individual - in mod automat - cu cifre
arabe de la l la n. Procesarea microfilmelor se refera Ia un ciclu de lucrari de
Pe masa de microfilmare, in dreptul documentului exista laborator executate asupra tilmului clasic folosit la filmare. in aceasta
intotdeauna un reper metric (o rigla gradata in centimetri ~i milimetri) etapii se realizeaza revelarea imaginii, fixarea acesteia, spalarea
care ajuta cititorulla evaluarea dimensiunilor reale ale documentului. fihnului in vederea eliminarii sarurilor excedentare ~i uscarea filmului.
146 147

• •
 Toate aceste operatiuni sunt importante pentru calitatea filmului ~i
rezistenta acestuia Ia pastrare indelungata.
0 importanta speciala o are etapa de spalare a filmului. De
regula, Ia filmul comercial aceasta etapa dureaza 2-3 minute. La tilmul
de arhiva ~i in mod special Ia tilmul de asigurare spalarea trebuie sa
dureze cca. 15-20 minute pentru a elimina complet sarurile excedentare
ramase nefolosite in procesele de prelucrare a filmului.
Copierea microfilmelor. In procesul microfilmarii se realizeaza
pelicula de inceput dupa care se executa inca una sau doua copii.
0
Exista in acest sens 1-2 exemplare negative de asigurare care se scot
din folosire ~i se depoziteaza in locuri special protejate. Se executa, de
asemenea, inca 1-2 exemplare de serviciu pentru laborator (un negativ
master folosit in eventualitatea unor cereri de recopiere) ~i pentru sala
de studiu (un exemplar pozitiv).
Filmul realizat direct de pe documentul original se nume~te
negativ master sau film de generatia I. Un film copiat de pe acesta va
fi un film de generatia a \1-a. In mod similar, un film copiat de pe
ultimul va deveni un film de generatia a 111-a. Este important de ~tiut
ca insu~irile calitative ale filmului scad prin recopiere, astfel ca Ia
generatiile unnatoare de recopiere acuratetea imaginii are de suferit.
8.8. Contro/ul calitii(ii microjilmelor
Calitatea imaginii din microfilmele de arhiva se stabile~te pe mai
multe criterii: arhivistice, mecanice, fotografice, chimice.
Calitatea arhivisticli este evaluata dupa corectitudinea imaginilor
de ghidare, a cotelor, a succesiunii imaginilor de text in ordinea tireasca
din documente, a numerotarii cadrelor, a prezentei etalonului metric de
evaluare a gradului de reducere a imaginii ~i a oricaror alte elemente ce
tin de evidenta arhivistica ~i de accesulla infonnatie.
Calitatea mecanicli a filmului este evaluata sub mai multe
aspecte: dislocari de emulsie, zgarieturi, ruperi ~i sla~ieri, prezenta ~i
calitatea lipiturilor peliculei, prezenta amprentelor pe film etc.
Microfilmul trebuie sa aiba capete de protectie (pelicula neimprimata)
decca. 1-1,5 m Ia inceputul ~i Ia slar~itul rolei.
148
•
Calitatea fotograficli se evalueaza dupa calitatea tllmului ~i
corespon~enta acestuia cu interesul pastrarii pe termen indelungat,
corecta. mcadrare in spa(iu a imaginii microfilmate, claritatea ~i
curii('ema fundalulm, claritatea imaginii, expunere, lizibilitate, densi-
tatea. fllmului, contrastul vizual ~i rezolutia filmului, suprapuneri de
tmagmt etc.
Calitatea procesarii chimice se evalueaza dupa defecte de
prel~crare cum ar fi:_ subdevelopare, supradevelopare, pete de apa, exces
de sarun reztdual~. In mod special se executa teste de verificare privind
concentratta de ttosulfat rezidual existent pe film dupii prelucrare.
Aceasta concentratie nu trebuie sa depa~easca valoarea de 0,014 g/m.p.
Ia pehcula de pohester ~~ 0,030 g/m.p. Ia pelicula acetat4 •
8.9. Piistrarea $i conservarea
microjilmelor de asigurare
Microfilmul de asigurare de generatia I constituie a~a-numitul
fond de asigurare care se depoziteaza ~i se pasJreazii in depozite spe-
ctale: cu atmosfera nepoluata. Depozitele sunt dotate cu echipamente
de chmallzare, care asigurii un regim tennic de 14-18"C ~i o umiditate
relativa a aerului de 40-50%.
Pe timpul manipuliirii rolelor de microfilm de asigurare se folo-
sesc manu~i albe de bumbac.
Rolele aflate in fondul de asigurare nu au regim de folosire.
Asupra rolelor din fondul de asigurare se executa trei operatiuni:
trata~entul de achmattzare Ia introducerea in depozit, controlul periodic
al stam de conservare ~i recopierea de conservare.
Tra!amentul de aclimatizare. La introducerea in depozit cutiile
cu mtcrohlm se supun unei durate de aclimatizare (acomodare cli-
maticii) in care materialul ~i spatiul interior al cutiei intra in echilibru
climatic cu microctimatul depozitului. in acest scop cutiile sunt
a~ezate pe rafturi cu capacele intredeschise sau a~ezate alaturi astfel
incat echilibrarea climatica sa aqioneze atat asupra aerului din cutie
4
ISO 1890L2<J?2 (E).- Imaging material- Processed silver-gelatin
type black-and-whtle hlms- Spectftcahons for stability.
149
cat ~i asupra peliculei. Durata de aclimatizare este de 1-4 saptiimiini.
Nerespectarea aclimatizarii conduce Ia realizarea in cutiile de pastrare
a unui criptoclimat (eli mat ascuns) impropriu care favorizeaza dez-
voltarea mucegaiurilor ~i degradarea peliculei.
Aclimatizarea este necesara ~i in cazul in care - in mod
exceptional - cutia cu rola de microfilm este transferatii dintr-un
depozit mai rece in alt spatiu mai cald, daca diferenta termica este mai
mare de s•c. De astii data aclimatizarea dureaza cca. 20-30 de minute
~i se va executa cu cutia inchisa.
Controlul periodic al stlirii de conservare este determinat de
faptul ca pe timpul pastrarii microfilmele se pot degrada din nume-
roase cauze: manipulare defectuoasa, hidratare excesiva ~i mucegai ce
apare in medii umede sau Ia nerespectarea procedurii de aclimatizare,
rascoacerea peliculei in conditii termice improprii, pete de coroziune
~i arsura determinate de poluare sau de procesare incorecta etc.
Controlul periodic al starii de conservare se efectueaza in mod
e~alonat pe loturi determinate astfel inciit Ia fiecare doi ani sa se
verifice e~antioane reprezentative de 20% din numarul total de role •
5 .
De fiecare data, in lotul anual de verificare intra ~i 2% din lotul
verificat anterior.
Controlul periodic al starii de conservare urmare~te, de regula,
acele~i aspecte ca ~i controlul tehnic de calitate Ia care se adauga o
atentie speciala pentru eventuala prezenta a mucegaiului pe film sau a
unor pete de coroziune maronii sau ro~ietice (arsura filmului) determi-
nate de tiosulfatul rezidual excesiv. in conditii corecte de depozitare
nu trebuie s~ apara niciun fel de probleme. Daca situatia se prezinta in
mod diferit, in functie de rezultatul verificarii se organizeaza delndata
masuri de remediere.
Recopierea de conservare este o actiune foarte rara. Microfil-
mele din fondul de asigurare se recopiaza pentru lnlocuire in situatia
in care au fost identificate forme de degradare cu prilejul controlului
periodic sau Ia expirarea duratei de viata a peliculei care este
specificatii in standardele tehnice.
5 STAS 10997-77 lnformare $i documentare. Microcopii ge/atino-
argentice pefilm. Prelucrare $i conservare pentru arhivare.
ISO
8.1 0. Microjilmarea $i tehnologia digita/ii
. Microfilmarea este prin excelenta un program de conservare a
mfermat•ilor istorice deoarece microfilmele de asigurare alb-negru au
o durata de vJa(li de ma1 multe secole dacii au fost realizate In conditii
tehnolog1ce perfmmante ~i daca sunt pastrate In mediu protejat. De-~i
pnn recop1ere acest gen de documente - realizate prin tehnologii
analog1ce- sufera o fo~rte u~oara scadere a calitatii imaginii, se are in
vedere ca recop1en etect1ve se fac atiit de rar inciit, in conditii de
pastrare corecte nu apar niciun fel de probleme.
Exista__ ~i_ _unele dezavantaje ale microfilmarii. De exemplu
absenta une1 tehnologii de realizare a unor filme color care sa rezist~
Ia pastrare pe termen indelungat face ca aspectele de culoare ale docu-
mentelor originale sa nu poata fi pastrate. lnformatiile din microfilme
neces1ta pentru citire aparate speciale cu posibilitati de marire ~i
prmect•e a •magmu, Jar accesul Ia informatie se face prin derularea
manuala a filmului_
Pede alta parte, reproducerile digitale sunt considerate deocamdata
l~propru pentru pastrare pe termen atiit de indelungat, dar au avantajul
~a Ia recop1ere nu se petrece niciun fel de alterare a imaginii deoarece
mreg1strarea d•g•tala are Ia baza procese matematice exacte.
Programul de copiere digitala a documentelor are insa doua mari
~van!aJe: pede o parte, permite stocarea unui volum imens de informatii
~n baze de date~·- in arhive dectronice care ocupa un volum insignifiartt
m raport cu arh1vele clasJce; pe de alta parte, regasirea informatiei
depozit~te in bazele de date ale calculatoarelor electronice este fo~rte
rap1da. In plus, conteaza ~i disponibilitatile calculatorului electronic de a
fi cuplat Ia alte sisteme ~i aparate de transfer, transmitere ta distanta
cop1ere ~· reproducere a intormatiilor
, . '
151
•

9. METODE DE COMBATERE A FACTORILOR
DE RISC Sl A NOXELOR CE POT PERI CUT A
STAREA FIZICA SIINTEGRITATEA
DOCUMENTELOR DE ARHIV A
Intre factorii de rise ~i noxele ce pot periclita starea fizica ~i
integritatea documentelor se inscriu numero~i factori biologici, fizico-
mecanici ~i chimici. Dintre ace~tia factorii biologici sunt cei mai
penculo~i'. in funqie de natura acestora existi! mai multe metode de
combatere2•
9.1. Capturarea §i eliminarea mecanicii
Metoda urmi!re~te eliminarea fizica a biodeteriogenilor din mediul
de conservare prin aspirarea prafului, plasarea de curse de prindere
(pentru insecte ~i rozi!toare), perierea ~i ri!zuirea suprafetelor (pentru
licheni) etc. Metodele de capturare ~i eliminare mecanica conduc Ia
diminuarea populatiilor daunatoare (mai pu(ini spori, mai pu(ine forme
vegetative, mai pu(ine oua ~i larve de insecte, mai pu(ine rozatoare etc.),
dar ~i Ia dezechilibrarea raporturilor dintre sexe, cu efecte benefice
asupra reducerii capacitatii de reproducere.
9.2. Atmosfera modificatii
Atmosfera nom1ala favorizeaza dezvoltarea daunatorilor. Exista,
insa, ciiteva metode de moditicare a compozitiei atmosferei din mediul
de pastrare astfel inciit aceasta sa conduca Ia distrugerea daunatorilor de
orice fel. Modificarea atrnosferei poate sa fie realizata prin tratamente
specifice in spatii ermetice (etuve, containere, vitrine, saci impermeabili
1
Florea Oprea, Biologie pentro consefVarea ~·i restaurarea patrimoniului
cultural, Bucu~ti, Editura Maiko, 2006, 535 p.
2
Idem, p. 467-485.
152
• •
Ia gaze etc.), unde se realizeaza eliminarea oxigenului sau marirea
exagerata a propor(iei unuia dintre gazele componenle.
Reducerea proportiei de oxigen cu ajutorul absorban(ilor
chiftlici are efecte insecticide sau fungicide, in functie de durata tinerii
sub control a atmosferei moditicate. Astfel, dupa o saptamiina, 'intr-o
atmosfera care contine 0, I %-0,3% oxigen, toate insectele prezente in
mod obi~nuit in arhive, biblioteci ~i muzee sunt distruse de~i, Ia
ciuperci, rezultatele sunt inegale.
Atmosfera cu dioxid de carbon constituie un mediu insecticid
demonstrat de mai multe laboratoare, iar in unele dintre acestea
metoda este folosita in mod curent pentru dezinsectia materialelor·in-
etuve de tratament.
Atmosfera cu azot este un mediu insecticid eficient. De exemplu,
atmosfera cu azot a fost eficienta fa(ii de termite in urmatoarele conditii
de lucru Ia etuva: oxigen mai pu(in de 1%, umiditatea relativa-de 35-50%
~i temperatura de 25-35"C.
9.3. Atmosfera intoxicatii
Tehnologia de intoxicare a atmosferei cu ajutorul unor substante
chimice specifice face parte din domeniul combaterii daunatorilor,
cunoscut in practici! sub numele de ODD (dezinfec(ie-dezinseqie-deratizare).
Principalele metode de intoxicare a aerului sunt gazarea
(aldehida formica, oxid de etilena, acid cianhidric etc:), fumigarea,
numita ~i aerosolizare sau nebulizare (administrarea de vapori,
aerosoli sau microparticule de substante preparate in faza lichida),
sublimarea (esteri fenolici, naftalina).
9.4. Temperaturile excesive
Temperaturf.supramaximale, respectiv supraincalzirea (umeda
sau uscata), au efecte distrugatoare atiit asupra insectelor ciit ~i asupra
microorganismelor daunatoare. Asemenea temperaturi se realizeaza pe
cale instrumentala, in aparate de constructie speciala. Unele cercetari
au stabilit ca temperaturi excesive, cu efect insecticid asupra lemnului
nepictat, pot sa fie obtinute prin insolatie (solarizare) in aer liber.
153
 Temperaturi subminimale avute in vedere pentru combaterea
biodeteriorarii sunt temperaturi de congelare, iar metodologia de folo-
sire mai este cunoscuta ~i sub numele de crioterapie (gr. Krios = ger).
De regula, temperaturile cerute pentru aceasta tehnologie trebuie sa
coboare mult sub O"C, iar pentru aceasta se folosesc aparate ~i
instalatii de congelare. Congelarea este recomandata ~i ca o metoda de
prevenire a biodeteriorarii microbiene a materialelor inundate (arhive,
biblioteci etc.) pentru a caror uscare este nevoie de un timp mai
indelungat sau pentru care se are in vedere uscarea e~alonata, pe tran~e
de introducere Ia laborator. Exista chiar o sugestie de folosire a
conditiilor naturale exteme de congelare in aer tiber a materialelor ~i
obiectelor de colectie in vederea blocarii temporare a proceselor de
biodeteriorare microbiana ~i fungica (lat. fongus = ciuperca). 0
asemenea posibilitate este aplicabila pe timp de iama.
9.5. Umiditatea relativd
Umiditatea relativa a aerului favorizeaza instalarea focarelor de
biodeteriorare atunci ciind depa~e~te nivelul de 68-70%. in asemenea
situatii se instaleaza ciupercile de mucegai, dar ~i unele insecte dintre
care un grup- numit psocoptere- este considerat un bun indicator de
umiditate in mediul de conservare. Modificarea umidita{ii relative a
aerului in sens favorabil conservarii este posibila pe mai multe cai.
Prevenirea ~i eliminarea afluxului de apil din inciiperi conduce
Ia reducerea umiditatii relative a aerului. in acest sens sunt importante
masuri precum ar fi solu{ionarea fronturilor de intiltra{ie ascendentii
(ape prezente Ia baza cladirii) sau descendentii (ape meteorice sau de
avarie a instalatiilor), evitarea depozitarii unor materiale umede alaturi
de documente, evitarea spalarii fi-ecvente cu apa a pavimentelor ~i alte
situatii care sporesc umiditatea relativa a aerului ~i care determina
hidratarea excesiva a materialelor.
0 atentie speciala trebuie sa fie acordata reabilitarii higroscopice
a spatiilor dezinfectate sau dezinsectizate prin tratamente cu solutii
apoase de substante active deoarece, pe durata tratamentului, mediul a
fost putemic hidratat, iar dupa aerisirea nesatisfiicatoare este favo-
rizatii declan~area focarelor de mucegai.
154
Uscarea materialelor hidratate sau inundate. in star~ normala
de pastrare materialele sunt greu de atacat de catre microorganisme
(bacterii ~i ciuperci) ~i chiar de ciltre unele insecte. De exemplu,
ciullof'rcile ~i cele mai multe larve de insecte nu cresc pe lemnul care
are mai putin de 20% apa. Din acest motiv, materialele hidratate sau
inundate trebuie sa fie aduse, prin uscare controlata, Ia umiditatea de
echilibru, aflata sub nivelul cerut pentru dezvoltarea ciupercilor ~i
bacteriilor. in situatia in care nu este posibila uscarea materialelor in
maximum 12-14 zile de Ia momentul inundarii, se organizeaza masuri
de stabilizare a proceselor de degradare prin congelarea obiectelor
afectate, urmata de uscarea e~alonata prin tehnologii adecvate.
Reabilitarea ~i stabilizarea regimului higrometric. Biodete-
riorarea se instaleaza, de regula, in conjuncturi climatice cuprinse intre
limite favorabile pentru daunatori ~i agresive pentru colectiile supuse
pastrarii. Interventia de conservare consta in defazarea conjuncturii
climatice in a~a tel inca! registrul umiditatii relative favorabile
biodeteriogenilor este eliminat sau blocat, fiind avantajata instalarea
regimului higrometric optim pentru coleqii.
Conjunctura Conjuncturli
climatica agresiva climaticli optima
pentru coleqii pentru coleqii
Conjunctura Conjunctura
climatica opiima climatici! optima
pentru pentru
biodderiorare biodeteriorare
68-100% 40-68% 68-100%
Fig. 37. Det3zarea conjunclurii higrometrice
Regimul higrometric excesiv al unei incaperi sau al unei incinte
poate sa fie controlat, reabilitat ~i stabilizat prin mai multe metode: incal-
zire, aerisire dirijata, utilizarea desicantilor chimici, climatizare tehnica.
fnciilzirea aerului intr-a inca~re se asociaza intotdeauna cu
scaderea umiditatii relative datorita proprietatii aerului cald de a-~i
155
•
 ridica punctul de roua, respectiv temperatura Ia care se realizeaza mecanisme de circulatie a aerului in aparat sau instalatie. De regula,
saturatia cu vapori de apa. aparatele sau instalatiile de climatizare sunt programate sa controleze
Aerisirea dirijatii consta in executarea schimbului de aer dintre atiit umiditatea relativa ciit ~i temperatura.
incapere ~i exterior numai atunci cand aerul exterior are o temperatura • Protectia materialelor containerizate. Spatiile ermetizate de
mai mica deciit eel interior. in caz contrar, un regim de aerisire care pastrare a unor obiecte de patrimoniu cultural (containere, casete,
aduce in incaperi aer mai cald va aduce, totodata, ~i mai multa apa vitrine, pungi de folie plastica etc.), se atla sub intluenta temperaturii
deoarece umiditatea absolutli a aerului mai cald este mai mare. Ajuns externe deoarece peretii acestora nu constituie un izolator termic. in
in interior ~i coborandu-~i temperatura Ia specificul incaperii aeru] asemenea conditii, Ia scaderea temperaturii umiditatea relativa intema
acesta va inregistra o umiditate relativa crescutli, uneori mull mai mare cre~te necontrolat, ajungiind destul de repede Ia hidratarea materialului
decal umiditatea preexistentli in incapere. pastrat sau Ia depunerea condensului pe suprafetele neabsorbante. Prin
urmare, in spatiul ermetizat s-a instalat efectul de camera umeda.
Aerisirea Exista insa ~i situatii inverse cand ridicarea temperaturii interne a
reduce
< spatiului ermetizat determina coborarea excesiva a umiditlitii relative
Corect! (Este mai
umezeala ~i, fire~te, deshidratarea materialului din interior.
din interior mica dedt)
Problematica protectiei higrometrice a spatiilor ermetizate a
Aerisirea
preocupat in ultima jumatate de secol numero~i conservatori de
poate fi Temperatura - Temperatura patrimoniu cultural.
Riscant! riscanta pentru (Este egaiA incaperii
D11d mediului 0 formula generalizata de control static al umiditatii relative in
microdimatul cu) aerisite
containere este folosirea silicagelului. Alte experiente rec~rg Ia sisteme
extern
interior
Aerisirea de ambalaj ~i containe1izare neermetizate, Ia care comunicarea intre
spore~te > criptoclimatul internal ambalajului ~i microclimatul depozitului sau al
Diiunltor! umiditatca (Este mai spatiului de pastrare este permisa printr-un sistem de perforatii libere
relativa din mare dedit)
interior
sau protejate cu sita pentru prevenirea accesului insectelor. Exista ~i
unele retete de extragere a apei prin electroliza cu ajutorul unei
- Fig. 38. Optiunile aerisirii dirijate membrane de polimeri.
Momentul lnchiderii containerului sau at ambalajului, respectiv
Uscarea chimicii a aerului este o altli metoda de reglare a momentul ermelizarii are o importantii deosebitli pentru regimul
umiditlitii relative. Pentru aceasta se pot folosi clorura de calciu higroscopic interior. Avantajos este ca inchiderea sa se faca in conditii
(CaCl 2 siccum), silicagelul etc. higrotermice in care aerul sa cantina cat mai putina umiditate absoluta.
Climatizarea tehnicii se bazeaza pe folosirea unor aparate sau De exemplu, inchiderea unui container intr-a atmosfera cu temperatura
instalatii speciale care au anumite suprafete reci pe care condenseaza de I S"C ~i UR de 40% va asigura in aerul interior 6,5 g apa/mc aer.
vaporii de apa din aerul incaperii. Aceste suprafete sunt tinute reci de un Aceasta stare higrometrica nu poate sa treaca peste valoarea de 68% a
circuit de gaze (freon etc.) care functioneaza ca o pompa de ciildura: umiditatii relative deciit Ia 9, 4"C, conditie mai greu de atins In cladiri.
absorb ciildura Ia decompresiune ~i o pierd Ia compresiune. Aduse prin Un alt aspect important al protec(iei higroscopice a spa(iilor
compresare in faza lichida, gazele respective sunt foarte reci. in aceastli containerizate il constituie procedura de aclimatizare a deschiderii ~i
stare ele circuli\ prin conductele de racire a suprafetelor de captare a relnchide;ii spatiilor ermetizate in procesul folosirii obiectelor astfel
vaporilor de apa. Apa rezultatli din condensare este evacuata, iar conti- pastrate. In asemenea situatii este esentiala aclimatizarea containerului
nuitatea procesului de condensare-evacuare a apei este asigurata prin inainte de deschidere ~i controlul climatic Ia reinchidere.
156 157

,,,.

9.6. Radia{iile
Radiatiile ultraviolete au actiune letala, in special fatii de
bacteriile de pe suprafetele contaminate (lemn, piatrii), dar ~i fa\3 de
alge ~i ciuperci. Activitatea germicida a razelor ultravio,Jete este
maxima Ia lungimi de unda de 275-230 nm ~i in conditii de umiditate
3
relativa sub 50-60%.
Radiatiile gama sunt radiatii ionizante. lnvestigarea posibili-
tiitilor de folosire a radiatiilor gama pentru iradierea colectiilor de
patrimoniu cultural in scopuri de dezinfectie ~i dezinseqie i~i are
inceputurile Ia jumiitatea secolului XX. in contextul preocuparilor de
acest fel, a fost investigata ~i tehnologia de dezinfeqie ~i dezinseqie a
documentelor istorice Ia Arhivele Nationale din Romania.
Dozele active de iradiere sunt cuprinse intre 4 ~i 8 Kgy, cele
mici fiind insecticide, iar cele mari fiind fungicide. Pentru efecte
bactericide sunt necesare doze de peste 32-35 Kgy.
Radiatiile gama au avantajul de a fi penetrante fiind, in acest
mod, foarte eficiente Ia tratarea lemnului biodeteriorat. in privinta
altor categorii de materiale, s-a constatat ca modificiirile produse in
structura obiectelor tratate (hartie, pergament) sunt inacceptabile, cu
exceptia dezinsectiilor, pentru care doza activii de radiatii este mai
redusa in raport cu tratamentele de dezinfectie.
Microundele sunt unde electromagnetice avand o frecven\3
situatii in banda de 300 MHz-30 GHz, cu o lungime de unda asociatii
cuprinsa intre I m panii Ia cativa em. Experiente de utilizare a
microundelor pentru uscarea ~i dezinfeqia lemnului atacat de
Merulius /achrymans ~i a documentelor grafice deteriorate par sa
deschida perspective promitatoare pentru utilizarea acestui factor fizic
in domeniul proteqiei patrimoniului cultural.
Curentii electromagnetici de inaltii frecventil (cca. 10 MHz) au
fost utilizati, cu bune rezultate, pentru uscarea ~i inactivarea ciupercilor
de mucegai pe un fond mare de carte inundata in anul 1947. Cercetari
sistematice efectuate mai tiirziu aveau sa confirme eficienta metodei.
Cite~te nanometri. Un nanometru este egal cu 10· metri sau
9
3
0,000000000 I m. in denumiri mai vechi valoarea unui nanometru esle de
I milimicron sau 10 A (=Angstromi).
158
9.7. /ntoxicarea substratului $i a hranei
1
... Tehnica de intoxicare a substratului se referii Ia priifuiri sau
acopenn ltchtde ale suprafetelor pe care se mi~ca sau se dezvoltii
biodeteri_ogenii. lntoxicarea hranei se referii, tie Ia impregnarea mate-
nalelor tolostte ca hrana de ciitre biodeteriogeni (lemnul, de exemplu),
fie Ia mstalarea de momeli hranitoare toxice.
9.8. Substan{ele utilizate in tratamentele
de dezinfec{ie, dezinsec{ie $i deratizare (DDD)
Tratamentele. chi mice de dezinfeqie, dezinseqie ~i deratizare
(DDD) au conslltwt multa vreme un program complex de prevenire,
combatere ~· eradtcare a agentilor biodeteriogeni din mediile de
conservare a obiectelor de patrimoniu cultural.
Practica utilizarii tratamentelor chimice pentru distrugerea dau-
natonlor dm arhtve, biblioteci ~i muzee este bazata pe folosirea unor
substante toxice cuprinse sub numele generic de pesticide (lat. pestis =
moltmii; caedere = a ucide) sau biocide, care sunt folosite de multa
vreme in agricultura ~i in alte domenii. Dupa organismele pe care le
dtstrug sau le mactiveaza, pesticidele pot fi universale sau alteori
specitice: bactericide, fungicide, insecticide, raticide. Bacteri~idele ~;
fungtctdele se mat numesc ~· substante dezinfectante.
Pesticidele utilizate in activitatea de conservare a patrimoniului
cultural trebwe sa satisfacii anumite criterii:
• Activitate mare ~i efect rapid in doze mici fata de dauniitorii
care trebwe sa fie distru~i.
. . • Putere. de penetratie mare in masa obiectelor tratate pentru a
macttva agen!ll de bwdeteriorare instalati in profunzime.
• Compatibilitate bunii cu structura materiala a obiectelor tratate
pentru a nu provoca denaturari sau alterari fizico-chimice
. •. Siguraniil in utilizare pentru a nu apare riscuri. de explozie,
mcendm sau mtoxicatii.
• Lipsa remanentei toxice pe obiectele tratate.
• Preturi de cost acceptabile, in raport cu scopul urmarit.
159
•
 Din lunga lista de pesticide existente numai o parte redusa se
preteaza Ia folosirea in muzee, biblioteci ~i arhive pentru, tratarea
mediilor de conservare a colectiilor de patrimoniu cultural. In unele
situatii insectele dobandesc rezistenta simpla, incruci~ata sau multipla
Ia pesticide; dobandirea rezistentei incruci~ate sau multiple semnifica
faptul ca rezistenta Ia un insecticid se asociaza cu rezistenta ~i fata de
alte substante toxice. Cea mai raspandita este rezistenta fata de insecti-
cidele organo-clorurate. De exemplu, o su~a de gandac de bucatarie
(B/atella germanica) a dobandit rezistenta fata de clordan, dar a
dovedit, totodata, rezistenta asociata fata de dieldrin, aldrin, heptaclor. ·
Folosirea pesticidelor constituie o activitate cu grad de rise ridicat,
specifica domeniilor de utilizare a substantelor toxice. Din acest motiv
activitatea de dezinfeqie, dezinsectie ~i deratizare se executa de
speciali~ti care cunosc bine efectele toxice ale substantelor implicate,
evalueaza in mod corespunzator actiunea substantelor asupra obiectelor
de patrimoniu tratate ~i sunt con~tienti de obligatiile legale pe care le au
in privinta regimului de lucru cu asemenea substante.
Pesticidele se administreaza in diferite moduri: tratamente indi-
viduate prin imersie (cufundare in solutii) sau pensulare, tratamente
generate prin gazarea spatiilor, pulverizare de aerosoli (aerosolizare)
in atmosfera sau pe suprafete de lucru ~i de circulatie, prafuirea cailor
de acces, momeli toxice.
Pesticide universale. Substan(ele numite pesticide universale
distrug toate categori ile de daunatori: microorganisme, insecte, roza-
toare. Cele mai folosite sunt urmatoarele:
Oxidul de etilenii. Acesta este o substanta gazoasa, putemic
toxica, cu punctul de lichefiere Ia I 0,73"C. Este solubil in eter ~i in alti
solventi organici, in uleiuri naturale ~i sintetice ~i in apa.
Oxidul de etilena amestecat cu aerul este inflamabil in limite
ample de 3-80%. In prezenta unor scantei electrice produse de intre-
rupatoarele electrice sau chiar de soneria telefonului ori de descarcarea
electrostatica a vestimentatiei din materiale plastice, poate sa provoace
incendii sau explozii in spatiile gazate. Acela~i eveniment se poate
produce in conditii de supraincalzire.
Aceasta substanta este inflamabila ~i in solutii apoase in con-
centratii mai mari de 5%. Riscul de incendiu sau de explozie se poate
reduce prin diluarea oxidului de etilena cu un gaz inert cum este
160
azotul, dioxidul de carbon sau hidrocarburile halogenate. in practica
tehnologica se utilizeaza asemenea amestecuri cu un continut de oxid
de.¥tilena de maximum 10%.
Oxidul de etilena este activ fata de bacterii, ciuperci microscopice
in forme vegetative sau sporulate precum ~i impotriva insectelor ~i
rozatoarelor.
Spectrul de aqiune al acestei substante depinde in mare masura de
umiditate, temperatura, puterea de penetratie in diferite materiale doza
fumigantului ~i durata de tratament. in acest sens se recomanda t~mpe­
ratura de 20-JO"C, umiditatea relativa mai mare de 30% ~i o doza de
cca. 160 gim.c. aer pentru scopuri insecticide ~i 250-800 gim.c. in scopuri
microbicide. Durata de tratament este de 6-12 ore, in funqie de doza.
Pentru a se asigura controlul tehnologic ~i penetratia gazului in
masa obiectului sau a materialului tratat oxidul de etilena diluat se
administreaza in etuve cu regim de reglare termica ~i conditii de
vacuum.
Substanta altereaza in limite modeste proprietatile fizice ale
hiirtiei. Pergamentul nu sufera modificari decelabile dar, dupa tratament,
devine mai sensibil Ia atacuri microbiene ulterioare. Oxidul de etilena
atecteaza substantele plastice, mai ales cand este folosit in amestec cu
freon.
Amestec de oxid de etilenii ~·i bromurii de metil. Preparatul are o
aqiune sinergica fata de insecte ~i microorganisme in combinatia oxid
de etilena 5% plus bromura de metil I 0%.
Pentar:lorfenolul ~i compu~ii sai - sarea de sodiu (Pentaclorfonolatul
de sodiu), cunoscut sub numeroase denumiri comerciale (Preventol P,
Preventol PN, Dowicid EC7, Santobrit, Hyamine), Pentac/Oijenol-laural
(denumiri comerciale Mystox LSL, Mystox LPL) ca ~i amestecurile
de y-HCH + pentaclotjenol (denumire comerciala, Xylamon) - au o
putemica actiune biocida. Cel mai utilizat preparat este pentaclorfenolatul
de sodiu. Acesta este o substanta pulverulenta, puternic toxica, cu
miros specific, u~or solubila in apa ~i in alcool. Nu atecteaza rezistenta
mecanica a hartiei, dar o ingalbene~te u~or. Se folose~te, de obicei, in
solutii alcoolice sau apoase, in concentratii de 0,5-1%, administrat
prin imersie sau cu ajutorul pensulei. Este folosit in mod preferential
in tratarea lemnului.
Prod use microbicide sunt cele care distrug bacteriile (substante
bactericide) ~i ciupercile de mucegai sau putregai (substante fungicide).
161
 Aldehida formica (Formaldehida, formolul, formalina). in con-
ditii normale aidehida formica este un gaz incolor, cu miros neplacut,
intepator, astixiant. Formaldehida actioneaza asupra bacteriilor ~i
ciupercilor aflate in forma vegetativa ~i in forma de spori, ultimii fiind
insa mai rezistenti.
Pentru dezinfectie substanta se obtine, fie prin sublimarea, Ia
cald, a polimerilor sai (paraformaldehida), fie prin fierberea solutiei
apoase de aldehida formica 37% (formalina).
Aldehida formica are o putere de penettatie relativ redusa, ceea
ce limiteaza activitatea sa microbicida care se manifesta, mai ales, Ia
suprafata materialului ttatat. in condi(ii de vid forta sa penetranta este
mult sporita ~i eficacitatea este mull mai mare.
Asupra hartiei manifesta o u~oara reducere a insu~irilor fizico-
mecanice, iar folosirea sa pentru dezinfec(ia pergamentelor ~i pielii
animale este contraindicata deoarece spore~te rigiditatea materialelor
ca urmare a formarii de pun(i metilenice intre catenele polipeptidice.
Tratamentul de dezinfectie are o eficien(a buna in conditii de
temperatura de 25-30°C ~i umiditate relativa mai mare de 50%, chiar
peste 80-90%.
Doza activa este cuprinsa intre 15 g!m.c. ~i I 00 g/m.c., in funqie
de porozitatea materialelor ~i de starea fiziologica a germenilor,
dozele mai mari folosindu-se pentru sporogeni ~i pentru materiale
absorbante.
Durata de ttatament este de minim I 0 ore, fiind practice intervale
de 24-48 ore.
in functie de natura materialului, se poate aplica ~i in tratamente
umede in concentratia de I% substanta activa. Dupa aerisirea sau dupa
uscarea materialului tratat substanta nu manifesta niciun fel de rema-
nenta in material.
Avand in vedere riscurile mai mici ce decurg din folosirea
aldehidei formice, comparativ cu oxidul de etilena, aceasta substanta
are o larga folosire.
Bromura de cetil-piridinii, cunoscuta in comert ca solu(ie
alcoolica in concentratia de 10-20%, sub denumirea de ,Bromocet",
are o larga utilizare in practica medicala. in laboratoarele de conservare
~i restaurare se folose~te ca dezinfectant prin imersie in solutii apoase,
i in concentratia de 0,5-1 %, iar durata de tratament este de cateva minute.
! 162
6.
Nu are eleele negative asupra materialelor tratate ~i nu are remanenta
toxica. Este, in plus, un detergent bun care ajuta Ia spalarea obiectelor
trat!te. Se poate aplica ~i in dezinfectia spatiilor prin pulverizare in
solutii apoase sau amestecuri de apa-alcool in doza activa de 0, I%.
Cu efecte oarecum similare se folose~te ~i clorura de cetil-piridina.
Mertiolatul de sodiu, a carui denumire chi mica este etil-mercuri-
tio-salicilatul de sodiu, contine 49% mercur. Este o pulbere alba,
cristalina, cu miros de usturoi, foarte penetrant. Este cunoscut ~i sub
numele de Merfen sau Mercasept. In solutie are reaqie alcalina
(pH = 9,8). Are putere bactericida ~i fungicida in doza de 0,5-1% in
solutie ~i se preteaza Ia folosirea pentru imersie, pensulare ~i interfoliaj
cu hiirtii umede impregnate pentru dezinfeqia unor volume.
Efectul concentratiei depinde de timpul de expunere, iar durata
de tratament este de minim cinci minute.
Are o toxicitate scazuta comparativ cu alti compu~i organo-
mercurici.
Oxidul de propilenii. Este un lichid incolor cu punctul de fierbere
(vaporizare) Ia 35°C. Este solubil in apa, alcool, eter. Este intlamabil.
Are efecte fungicide ~i bactericide fiind folosit in spa(ii restranse in
concentratia de 0,5 mg!cc pentru prevenirea evolutiilor biodeteriogene
in cutii, capsule ~i pungi cu instrumentar steril sau aile materiale. Se
preteaza Ia dezinfeqia obiectelor de patrimoniu cultural in spatii
restranse (pungi de folii plastice). Durate de tratament este de 24 ore.
Cloramina T. (Cioramida acidului para-toluen-sulfonic). Este o
pulbere alba sau u~or galbuie, cu miros slab de clor ~i cu gust amar
nepliicut. Este solubila _in apa avand reactie u~or alcalina. Continutul
de clor este de 25%. lncalzita repede se descompune exploziv, iar
solutiile de cloramina T cu o concentratie mai mare de I%o nu sunt
stabile in timp, pH-ullor, initial alcalin, coborand sub valoarea 7.
Cloramina T se folose~te Ia albirea ~i dezinfectarea materialelor
celulozice in concentratia de 2% ~i ca dezinfectant al spatiilor prin
aerosolizare (doza I g/15-20 me.). Timpul de expunere este de o ora.
Substanta decoloreaza pigmentii.
Puterea sa dezinfectanta cat ~i oxidanta este sporita de cateva ori
prin activare cu amoniac, sulfat de amoniu, clorura de amoniu sau acid
clorhidric. Activarea consta in amestecul de solutii de cloramina T ~i
substanta de activare in raport de 1/1. Astfel, cloramina Tin concen-
tratia de I%o amestecata in parti egale cu acid clorhidric I %o are eleele
163
 microbicide to tale actionand, in acela~i timp, ~i ca agent de albire. De
asemenea, stabilitatea solu(iilor de cloramina T activata este mai mare.
In func(ie de interes ~i de necesiHitile de lucru, cloramina T se folo-
se~te ocazionalin operatiunile de dezinfeqie.
Siirurile de amoniu cuaternar au dovedit atilt proprieta(i de
detergent cat ~i o capacitate bactericida ~i fungicidll. foarte buna. Aceste
substante poarta denumiri diferite: tetrabaze de amoniu, slipunuri
cationice, slipunuri inerte, detergenti cationici. Din aceasta categorie au
fost experimentate in diferite laboratoare rnai multe substante care au
dovedit eficien(ll. in lucrlirile de dezintectie. Dintre acestea, cea mai
cunoscutll. este clorur~ de alchil-dimetil-benzil-amoniu (denumiri co-
merciale Preventol R50, Nebulib QC, Vitalub QC 50, Sintosept QR 15
etc.), activa fata de bacterii, ciuperci, alge ~i licheni.
In experiente flicute Ia Arhivele Nationale cele mai bune rezultate
dezinfectante, fata de bacterii ~i ciuperci au fost obtinute cu solutii de
clorura de alchil-trimetil amoniu I%. Alte substante se folosesc in
acele~i concentratii de~i puterea lor dezinfectantll. este ceva mai redusli.
Aceste preparate, in solutii apoase de 80%, pot fi administrate, in doze
de 4 cm3/mc, ~i ca aerosoli pentru dezinfectia spa(iilor.
Fiind detergenti ~i disociindu-se cu mare u~urintli in anioni ~i
cationi, aceste substante au efect spumant de splilare ~i dezinfeqie; ca
urmare aplicarea lor este convenabilli in etapa initialli de restaurare, in
procesul de splilare ~i curlitire.
Substan(ele nu degradeazli materialele dar, din cauza efectului
muiant, sllibe~te par(ial gradul de incleiere al hartiilor.
Rii~ina de conifere. Valoarea dezinfectanta a rli~inii de conifere
este subliniatli de utilizarea, inca din Antichitate, a fumigatiilor cu
ienupar in focarele de boli epidemice. 0 echipa de cercetiitori romani
a abordat, in anul 1955, posibilitatea folosirii rli~inii de brad proaspete
pentru distrugerea unor germeni microbieni. Rezultatele au fost
spectaculoase, demonstrandu-se experimental eli 2 g de rli~ina vola-
tilizata Ia cald intr-un un metru cub de aer conduc Ia o inhibitie totalli
a germenilor de orice fel dupli o expunere de 15-20 de minute. S-a
constatat, de asemenea, ell emulsii alcoolice I% de ra~ina inactiveazli
complet cre~terile microbiene. Efectul acestui material este remarcabil,
in cazul fumigatiilor (I g/mc, Ia o expunere de 10-15 minute), fata de
germenii sporulati din genu! Bacillus (Bacillus anthracis, Bacillus subtilis).
164
1111.
lncluderea rli$inii de brad (3 grame) in compozitia de crema
elaborata de British Museum pentru tratarea piei lor tabaci te ( a$a-numita
reteta leather dressing) ii confera acesteia proprietati dezinfectante.
"* Oxidifenilul (Ortofenil-fenol) este un praf de culoare roza, solubil
in alcool, ~i in baze; nu se dizolvli bine in apa. Are miros slab de
cauciuc. In concentratia de 0,5-1 %o are o putemicli aqiune microbicida.
Alte preparate fungicide: Un focar complex de mucegai aplirut
pe un perete tencuit poate sa fie inactivat folosind zeama burgundii
(I 0 grame CuS04 + I litru apli + 12 grame Na2 C0 3 ). La Muzeul
Satului din Bucure~ti se utilizeaza, de multa vreme, pentru tratarea
lemnului, un amestec de bicromat de potasiu ~i sulfat de cupru. In
Polonia s-a utilizat ca preparat antifungic pentru distrugerea sporilor
din aer solutia alcoolica de p-clor-m-cresolin concentratia de 5%.
Produse insecticide sun! active pentru distrugere'a insectelor in
toate stadiile de dezvoltare.
Acidu/ cianhidric (HCN, acid prusic) este un lichid incolor,
foarte volatil, cu miros specific de migdale amare. Este mai u~or decat
aerul. Are punctul de fierbere (vaporizare) Ia 26,5"C, iar eel de
soliditicare este de -15"C. Este solubil in alcool ~i eter.
Doza leta Ia pentru om este sub 50 miligrame.
Produsul comercial este constituit din containere speciale in care
se aflli material poros (discuri, plachete etc.) imbibate cu 35-40% acid
cianhidric ~i substante indicatoare (brom, clor, cloropicrina etc.) lacri-
mogene.
In lucrlirile de dezinsec(ie ~i deratizare s-a lucrat cu doze de 0,5-l%
substantli activa in aer, ceea ce implica 18-28 grame preparat/mc., cu o
duratli de tratament de 24 ore urmata de aerisire timp de eel. pu(in
3 zile. Timpul de degajare completa a acidului cianhidric din materiale
este cuprins intre 5 ~i 30 zile. Din acest motiv accesul in spatiile tratate
se face numai dupli controlul chimic cu ajutorul probei de benzidina.
Temperatura optima de tratament este de 15"C, in niciun caz mai
mica de I 0-11 "C.
Produsul este puternic penetrant ~i are o eticacitate insecticida ~i
raticida exceptionala
De regula, acidul cianhidric nu afecteazli materialele tratate ~i nu
lasa remanente toxice. Cu toate acestea, au fost inregistrate fenomene de
voalare severli a ti1mului gelatino-argentic neexpus, aflat in casete1e de
livrare primite de Ia producator.
165
•
 Bromura de metil. Este un gaz incolor, cu punctul de fierbere
(vaporizare) Ia 4,5"C. Este solubil in alcool, eter, cloroform, sulfura de
carbon. Este putin solubil in apa, dar in prezenta acesteia hidrolizeaza
cu formare de acid bromhidric. Este mai greu dedit aerul aviind
densitatea de I, 732. Nu are miros. Este un insecticid eticace, relativ
destul de stabil.
Pentru tratamente de dezinseqie conditiile cele mai bune sunt de
15-20°C. Doza de tratament este de 60-100 g/mc, cu o durata de
actiune de 24 ore.
· in urma tratamentului proprietatile mecanice ale hfutiei scad cu ·
cca. 20-25%.
Bromura de etil este un lichid incolor, volatil. Punctul de
fierbere (vaporizare) este de 38,4°C. La 10-11 •c incepe sa treaca fn
stare gazoasa ~i se absoarbe u~or in materiale. Este mai greu deciit
aerul. Este sol ubi lin apa I%, iar in a! cool, eter ~i cloroform se dizolva
in ori ce cantitate. Nu arde in stare lichida ~i nu explodeaza in stare
gazoasa. Valoarea sa insecticida se realizeaza prin fumigatie cu o doza
de tratament de 70 g/mc.
Nu degradeaza materialele.
Formiatul de metil este, in conditii normale, un lichid incolor,
toxic, inflamabil, cu miros slab. Punctul de fierbere (vaporizare) este
de 31 ,5"C. Are densitatea de 0,74 Ia I5°C. Este solubil in apa piina Ia
raportul I :3,3, iar in alcool in orice concentratie. Are efecte insecticide
~i larvicide folosindu-se in concentratia de I 00 cm /mc. Se folose~te in
3
amestec cu dioxid de carbon sau cu tetracloruril de carbon pentru a
preveni aprinderea. Se poate folosi in etuve, in saci de folie plasticll
sau se poate aplica in depozite prin atamarea de bucati de piinza
imbibate cu substan\11.
Lindanul (sinonime: Gamexan, HCH, izomerul gama al hexaclor-
ciclohexanului,) este o pulbere alba cu miros caracteristic de mucegai,
insolubil in apa, u~or solubil in alcooli ~i alti solventi organici in
proportii variabile. Este un insecticid puternic care aqioneazil. prin
sublimare. Se administreaza in doza de I ,5 glmc, iar durata de tratament
este de 24 ore.
lmpuritatile de izomeri alfa ~i beta ai hexaclor-ciclohexanului
oxideazil. elementele metalice ale obiectelor, motiv pentru care se
impune folosirea unui produs cat mai pur pentru lucrari de dezinsectie.
166
Piretrinele ~i piretroizii. Piretrinele sau, simplu, piretrul este un
insecticid de contact obtinut, initial, din florile plantelor Pyrethrum
...
cinerariaefolium ~i Pyretrum roseum. Se folose~te sub forma de
pulbere, de suspensie sau ca butelii pulverizatoare (spray).
Fiind un insecticid de contact, are o buna eficacitate, in special,
asupra insectelor care traiesc libere, dar nu asupra insectelor xilofage,
ascunse in profunzimea lemnului. Doza activa este de 2-3 g/mp.
Produse raticide. Au aqiune letala asupra rozatoarelor (~oareci,
~obolani). in afara de pesticidele universale ~i de gazele toxice cu
aqiune insecticida, impotriva rozatoarelor se folosesc ~i unele preparate
cu actiune raticida specificil.
in privinta tratamentelor raticide exista o particularitate: fata de
un tratament radical, care omoara imediat animalele, se prefera un
tratament care are actiune leota, de 1-2 zile piina Ia moartea dauna-
torilor. Explicatia este simplil: s-a constatat ca moartea unui ~obolan
otravit avertizeazil populatia care evita momelile sau locurile de rise;
daca animalul otravit nu manifesta simptome de intoxicare deciit dupa
1-2 zile, exista timp suficient ca intreaga populatie de animate sa cada
victima preparatului toxic.
Alfa-nafiil-tio-ureea (ANTU) este o substanta cristalinli, incolora,
insolubila in apa. Se folose~te in amestec cu pudra de talc, in con-
centratia de I% administrata in momeli sau pentru pulverizarea
vizuinilor. Comparativ cu alte otravuri, ANTU are, in doze mici, o
aqiune selectiva pronuntata asupra rozatoarelor. Din acest motiv
produsul se mai nume~te, in termeni comuni, ~oricioaica.
Doza mortala pentru ~obolan este de 4-5 mg. Folosirea de doze
subletale duce Ia rezisten\11. Dupa administrarea dozei ~obolanii mor Ia
12-72 de ore.
Fiind folosita in doze mici, riscul pentru om ~i animate este
mtmm.
Cumarina (Benzo-alfa-pirona) se prezinta sub forma de cristale
rombice, cu miro£.de !an cosit. Se tolose~te in amestec cu pudra de talc,
in concentratia de 0,5-1% ~i are o aqiune hemoragica, anticoagulanta,
provociind moartea rozatoarelor in ciiteva zile. Se administreaza ca
momeli sau prafuiri ale vizuinilor. Prima doza, chiar masiva, nu
dauneaza animalelor; a doua doza, insil, chiar foarte mica, provoaca
hemoragie spontana care determina moartea animalelor.
167
•
 Acest preparat este toxic ~i pentru alte mamifere ~i pasari.
Momeala uscata nu-~i pierde eficacitatea.
Fosfora de zinc (denumiri comerciale Fosfina, Delicia, Phostoxin)
este un praf cenu~iu inchis, cu un continut de 24% fosfor ~i 76% zinc. ·•
Produsul tehnic contine, de obicei, 14-18% fosfor. Densitatea este 4,72.
Este insolubila in apa, alcool, slab solubila in alcalii ~i uleiuri. Este u~or
solubila in acizi, chiar slabi: Ia dizolvare fosfura de zinc degaja hidrogen
fosforat (PH 3). Pe aceasta proprietate se bazeaza folosirea fosfurii de
zinc in deratizare: ajunsa in stomac, substanta se dizolva in sucul gastric,
bogat in acid clorhidric ~i degaja hidrogen fosforat, foarte toxic.
Substanta are efecte insecticide ~i raticide. Doza letala de fos-
fura de zinc este de 15-30 mg pentru ~obolan sau, altfel exprimat,
75-150 mg/kilocorp. Preparatul se administreaz1i in momeli cu 3%
fosfura de zinc.
0 re(etii tradi(ionalii de combatere a rozatoarelor o constituie ANEXE
folosirea unor momeli ali men tare (carne, sal am etc.) otravite superficial
cu o pulbere obtinuta din rizomi de cucuta (cucuta-de-apa, Cicuta
virosa; cucuta, Conium macu/aJum), uscati pana Ia deshidratare
completa ~i macinati. Preparatul este aroma! cu putin unt de cacao.
Cucuta contine un alcaloid toxic (cicutina) ~i este cunoscuta de multa
vreme ca planta otravitoare. intr-adevar, din aceasta planta a fost
obtinuta otrava bauta de Socrate (470-399 i.Hr.), condamnat Ia moarte
de catre statui atenian, ~i tot zeama sa este invocata, ca arma a crimei,
intr-o tragedie shakespeariana.

l.
168

•
 Anexa nr. I

EXTRAS
din
LEGEA ARHIVELOR NATIONALE
Nr. 16/1996

Art. 12.- Creatorii ~i de]iniilorii de documente sun! obliga]i sa pastreze

documentele create sau detinute in conditii corespunz3toare. asigurandu-le
impotriva distrugerii, degradarii. sustragerii ori comercializarii in alte conditii
decal cele prevazute de lege. •
Persoanele juridice creatoare ~i de~in3toare de documente sunt obligate
sa le pastreze in spatii special amenajate pentru arhiv3. Noile constructii ale
creatorilor ~i detinatorilor de arhiva vor fi avizate de c3tre Arhivele Nationale
sau direqiile jude]ene ale Arhivelor Nationale, dupa caz, numai dacii au spatii
prevA.zute pentru p3strarea documentelor.
Arhivele Nationale ~i directiile judetene ale Arhivelor Nationale pot
prelungi termenul de piistrare a documentelor Ia detinatori pana Ia asigurarea
spatiilor necesare preluiirii lor.
Depozitele de arhiva vor fi dotate, in functie de formatul ~i de suportul
documentelor, cu mijloace adecvate de pAslrare ~~ de protejare a acestora,
precum ~~ cu mijloace, instalatii ~i sisteme de prevenire ~i stingere a incendiilor.
~
i
! Art. 18'. - Creatorii ~i/sau detinatorii de documente, persoane juridice,
care l~i schimbA regimul de proprietate sau i~i modi fica obiectul de activitate,
precum ~~ noii de~inAtori care preiau patrimoniul au obligatia sA displlna masuri
pentru piistrarea, conservarea ~i evidenta arhivei, in conditiile prevAzute de
prezenta lege.

Art. 22.- Documentele ... a caror integritate fizica este in pericol nu se

dau in cercetare.
Fac parte din aceasUi categorie documentele care:
'
~-
1
c) sunt int;:o stare necorespunzatoare de conservare, situatie stabi !ita
de comisia de specialitate ~i consemnatA intr-un proces verbal;
d) nu sunt prelucrate arhivistic.

171

'• •
 Anexa nr. 2
EXTRAS
din
INSTRUCTIUNI
privind activitatea de arhivA
Ia crealorii ~i de!inatorii de documente
1
Pistrarea documentelor;
organizarea depozitului de arhivi
Art. 81.- Creatorii ~i de(in~torii de documenle sunl obliga(i sli p~slreze
documentele in conditii corespunzatoare, asigunlndu-le impotriva distrugerii,
degrad3rii, sustragerii ori comercializarii in alte situatii decdt cele prevazute
de lege.
Art. 82 - Documentele de arhiv~ se p~streaz~ in depozite construite
special sau in inc3peri amenajate in acest scop, cu asigurarea conditiilor
necesare pentru pastrarea corespunz3toare a documentelor ~i pentru protec~ia
lor fa\li de ac(iunea agentilor de deteriorare: praf, lumina solar~. solicit~ri Ia
uzura mecanica, variatii de temperatura ~i umiditate, temperaturi excesive,
surse de infeqie sau intre(inere a agen(ilor biologici, pericol de foe, inunda(ii
sau infiltra(ii de apli.
Art. 83.- Noile construqii ale creatorilor ~i detin~torilor de arhivii vor
fi avizate numai in cazul in care au spatii previzute pentru p3strarea arhivei.
Elementele de rezistentA ale constructiei vor fi dimensionate conform
standardelor in vigoare, !in§.ndu-se seama ca. inc3rcarea cu arhiva (numai in
zona rafturilor) se apropie ca valoare de sarcina data de h§.rtia depozitata in vrac.
Art. 84. - Depozitele vor fi dotate cu rafturi, rastele, dulapuri ~i aile
mijloace de depozitare specifice, de preferin~a din metal acoperit cu vopsele
stabile, anticorosive ~i rara emanatii.
Art. 85. - Dimensionarea elementelor de p3strare a arhivei (rafturi,
dulapuri etc.) se va face in funqie de dimensiunile materialului suport (h3rtie,
lilm etc.), ale materialelor de protectie (cutii, containere etc.), ale spatiului din
constructie aferent, asigur8ndu-se accesulla materia lui depozitat ~i posibilitatea
unei evacuAri rap ide in caz de necesitate.
1
•••, Arhivele Na{ionale, editia 1996.
172
'•
Se recomanda amplasarea rafturilor perpendicular pe sursa de lumina,
iar iluminatul artificial va urmari culoarul dintre rafturi.
Se vor lua masuri pentru asigurarea stabilitAtii sistemelor de depozitare.
_.Art. 86.- intre pere~i ~i rafturi, ca ~~ intre rafluri se asigura un spa~iu
hber de 0,7- 0,8 m l~time. in depozitele mari se pot organiza ~i coridoare de
I ,5-2 m l~(ime, pe lungimea sau pe la(imea depozitului, pentru manevrarea
documentelor.
Art. 87.- Pentru depozite mai mari de 50 rnp este necesara organizarea
de camere de lucru lang~ depozit.
Art. 88.- Toate depozitele de arhivii mai inalte de 2,4 m se doteaza cu
sc~ri de arhiv~. in func(ie de necesilii\i, depozilele pot fi dotate ~i cu
carucioare de transport interior.
Art. 89. - Pentru protejarea irnpolriva degrad~rii, documentele se
introduc in cutii de carton, mape, plicuri, tuburi etc. in raport de natura ~i
dimensiunea lor.
Art. 90. - A~ezarea documentelor in rafturi se face pe man~eta de
indosariere sau pe man~eta inferioar3.
Art. 91. - fn cazul in care creatorul detine documente de mai multe
tipuri (h8rtie, tilme, fotografii, benzi magnetice etc.) acestea se depoziteaz3
pe categorii, dependente de natura materiaiA a acestora, astfel inc3t p3strarea
~i conservarea lor sa poata (1 organizata in mod corespunzator.
Art. 92. - Depozitele de benzi magnetice nu vor avea in apropiere
c8mpuri magnetice.
Art. 93. - in depozitele de arhiv~ continiind documente scrise trebuie s~
se asigure un microclimat caracterizat prin temperaturi cuprinse intre 15-24°C,
iar umiditatea relativll de 50-60%.
Art. 95. - Pentru m3surarea ~i urm3rirea parametrilor de microclimat,
depozitele vor ti dotate cu aparate de control (termometre, higrometre ~i aiLe
asemenea), iar citirile vor fi consemnate intr-un caiet de depozit.
Art. 96. - Ferestrele vor fi -asigurate impotriva luminii solare prin
perdele de doc sau aile sisteme parasolare (gearnuri absorbante, obloane etc.).
A11. 97.- Depozitele, atunci c3nd nu dis pun de instalatii de climatizare
sau centrale de ventilatie, se vor aerisi natural. Aceast3 aerisire se va efectua
atunci c3nd umiditatea atmosferic3 se incadreaza in limitele specificate Ia art.
93, tara a se depa~i 1-3 schimburi de aer/ora, iar viteza curentului de aer se va
inscrie in lirnitele de 0,1-0,3 m/secund~.
Art. 98. - in timpul opera(iunilor de leg~lorie aplicate dosarelor se
indeparteazA corpurile metalice (ace, agrafe, ~ine de indosariere etc.)~
cusatura de legaturii se aphca Ia distan\li de eel pu(in 12-15 mm de Ia partea
scrisa spre margine. in cazul in care marginea de indosariere este mai mica de
15 mm se lipe~te o alonja de indosariere.
173
•
 Art. 99. - in depozitele de arhiva se vor asigura curil!enia ~i ordinea Art. 107.- in cazuri deosebite, creatorii ~i detinatorii de documente pot
interioara, pentru a se evita insalubrizarea acestora sau instalarea de focare solicita consullanlil de specialitate Arhivelor Na1ionale ~i direcliilor judetene,
biologice (roz3toare, insecte, mucegai); in cazul semnalarii pericolului de dupa caz, pentru organizarea unor masuri de conservare, asigurare ~i protectie
degradare a documentelor se iau masuri de inHiturare a acestuia, cer3ndu-se, a d<!tumentelor pe care le de!in.
in cazurile deosebite, sprijinul Arhivelor Nationale. Orice situatie de calamitate In depozitele de documente se comunica
inlalurarea agenlilor daunatori se face prin desprilfuire, curalire meca- imedial Arhivelor Na!ionale sau direqiilor jude1ene, dupa caz.
nica, dezinsectie ~i deratizare. Desprafuirea documentelor se face cu perii Art. 108. - Dosarele preluate de Ia compartimentele de munca se
moi sau tampoane, iar absorbtia prafului rezultat, cu aspiratoare electrice. organizeaza in depozitul de arhiva pe ani ~i. In cadrul anului, pe
DezinfeC\ia, dezinsec!ia ~i deratizarea depozitelor de arhiva se fac ori de cale compartimente ~i termene de p3strare.
ori este nevoie ~~eel putin o data Ia 5 ani. Pe ratluri, dosarele se a~eazii de sus in jos ~ide Ia stiinga Ia dreapla.
Este interzisa pistrarea oricaror alte materiale ce nu apartin depozitelor · Raflurile ~i polilele se numeroleaza.
de arhiva.
Reparatiile interioare, zugrAvelile ~i lucrArile de intretinere a depozitului
de arhivA se fac ori de c3te ori este nevoie, asigur.indu-se In permanentA igiena
incaperilor ~i functionarea normala a instalatiilor electrice ~i sanitare.
Art. 100. - Pentru prevenirea incendiilor se intert:ice folosirea focului
deschis, a radiatoarelor, re~ourilor, fumatului in incinta depozitului, precum ~i
utilizarea comutatoarelor, intrerupatoarelor sau altor instalatii electrice delecte.
Art. I0 I. - Camerele de lucru, depozitele de arhiva, ca ~i terenul
lnvecinat constructiei de arhiva vor fi mentinute in ordine ~i cur3tenie, cu
pilslrarea Iibera a cailor de acces, a locurilor din apropierea gurilor de apa ~i a
instala~iilor de stingere a incendiilor.
A11. I 02. - Depozitele ~i celelalle incaperi din vecinillalea aceslora vor
fi previlzute cu slingaloare portabile, cu incilrcatura de dioxid de carbon ~i
praf sau gaze inerte, asigur3ndu-se toate celelalte conditii necesare stingerii
incendiilor, prevazute in normele de stat In vigoare.
Depozitele vor fi prevazute cu mijloace de alannare ~i semnalizare
antiincendiu, iar dupa caz ~i cu instalatii de stingere automata a incendiilor.
Art. I 03. - Creatorii ~i detinatorii de documente sunt obligati sa
pastreze in stare perfecta de funqionare utilajul ~i materialele de prevenire ~i
stingere a incendiilor, pe care le au in dotare ~i sa controleze periodic
existenta ~i starea de functionare a acestora.
Art. 104. - Ferestrele ~i alte locuri de acces vor fi previizute cu gratii
care sa previn:l. efractia in depozite.
Art. 105.- La manipularea ~i transportul documentelor se iau masurile
de protectie necesare asigur3rii arhivei pe toata durata transportului.
Art. I 06. - Crealorii ~i de!iniitorii de documente au obliga!ia sa
comunice Arhivelor Nationale sau direqiilor judelene intentia de a construi
sau amenaja depozite de arhiva, pentru a primi confirmarea locurilor unde
urmeaza sa amplaseze depozitele de arhiva.

174 175

•
 Anexa nr. 3
STUDIU METODOLOGIC
privind controlul tehnic de specialitate
In domeniul conservarii ~i restaurarii
fondurilor ~i coleqiilor de documente istorice
Controlul tehnic de specialitate in dom~niul conservArii ~i restaurlirii
fondurilor ~i coleqiilor de documente istorice se desfa~oara pe trei nivel1:1ri
distincte:
I. Controlul general
II. Verificarea starii de conservare a documentelor prin analiza statisticA
Ill. Control tehnologic asupra activitii(ii de atelier
I. CONTROLUL GENERAL
Aqiunea de control general um1ar~te starea generala de conservare a
fondurilor ~i colectiilor de documente ~i a conditiilor de depozitare a acestora.
Metodele folosite in actiunea de control general constau in observare nemijlocita
~i sondaj Ia raft: in locuri alese pe baze aleatorii.
Controlul general are urmatoarele obiective:
I. Starea arhivei (ordinea generalll, identiticarea focarelor de degradare,
listarea documentelor degradate, programarea Ia restaurare).
2. Necesarul de imprimate de protectie (cllm~i de protec(ie, cutii de
arhiva etc.).
3. Echipamentele de depozitare (tipologie, compatibilitate, stabilitate).
4. Microclimatul ~i igiena depozitelor.
5. Starea instalatiilor tehnice generale (sanitare, de incalzire, iluminat,
scurgeri pluviale) ~i speciale (alarmare, p.s.i., control climatic).
6. Starea spafiilor de depozitare (cladire, depozile, clli de acces).
7. Factorii de rise ai mediului lnvecinat (teren, construqii lnvecinate).
De regula, actiunile de control general se executa prin misiuni de scurtli
durata care presupun vizitarea generata a obiectivului in scopul inregistrarii
datelor ~i a situatiilor care contravin regulilor de protectie a documentelor.
I.
176
II. VERIFICAREA STARJI DE CONSERVARE
A DOCUMENTELOR PRIN ANALIZA STATISTIC..\ RAPIDA'
-• Metoda de verificare a stArii de conservare prin analiza statistidi rapida
porne~te de Ia faplul ca o analiza completa a stllrii arhivei nu este posibila in
timp real pentru · decizii specifice de conservare. Ca urmare, s-a recurs Ia
verificarea stArii de conservare a documentelor prin metoda e~antionului
reprezentativ. Aceasta metoda are avantajul de a diagnostica rapid~~ in mod
destul de realist starea unui grup de documente (fond sau coleqie) ~i de a
oferi date privitoare Ia Jucr3rile de conservare necesare.
Pentru verilicarea starii de conservare a documentelor prin analiza
statistica rapidA se parcurg urmatoarele etap~:
I. Cuno~terea instrumentelor de evidenta existente (inventarele fondului)
fn aceasta etap3. se identiticA instrumentele de evidenfi'i specificA
(inventarele) existente Ia detinAtorul fondului/colectiei. in continuare, se
studiaza cu griji'i aceste instrumente de evidenta cu scopul de a constata:
• Ciite instrumente de evidenfll exista pentru fondul (colectia) considerata.
• in ce fel se coreleaza inventarele in raport cu structura fondului
(colectiei).
• Care este sistemul de .,numar curent" (continuo, cu reluare pe ani etc.).
• Care este sistemul de cotare a unitatilor arhivistice.
• in ce mod se opereazA ~tergerea cotelor pentru documente absente
(lipsuri admise oficial) in rapm1 cu ~tergerea pozitiei de ,numar curent".
2. Organizarea masei statistice
Totalitatea unit3tilor arhivistice care alcatuiesc un fond sau o colectie
este consideratii o multime sau o masa statisticli omogena. Pentru obtinerea
unui e.!lantion reprezentativ din multime, asupra acesteia se poate executa o
extragere direct3 de unitAti arhivistice sau se poate executa o extragere de
1
Metodologia statistica a lOst folosit3 in arhivisticA pentru lucr3.ri de
selectionare a unor fonduri omogene din punct de vedere infOrmational (Felix
Hull, Utilisation des lechnmiques d 'echanlionage dans Ia conservation des
archives: elude RAMP el principes directeurs, PGI-81/WS/26, Paris, Unesco,
1981 ). Preocupiicile pentru promovarea analizei statistice in evaluarea stArii
de conservare a arhivelor sunt relativ rare .!li recente: J.P. Oddos (ed.), La
conservation. Principes et r€a/ites. Editions du Cercle de Ia Libraire, Paris,
1995, pp. 61-65; B. Lavedrine, f:valuation de /'eta/ des collections du service
des archives du .film a Bois-d'Arcy. Paris, Nouvelles de l'ARSAG no.l5,
decembre 1999, pp. 7-8; V. Hatzigeorgitl, Constat d'etat d'zm fonds
photographique, Paris, Nouvelles de I' ARSAG no. 15, decembre 1999, pp. 3-6.
177
•
 numere aleatoare. Cea de-a doua metoda este mult mai sigura ~i mai u~or de
realizat. Conditia esle ca toate unitlitile arhivistice sa fie tabelate intr-un sistem
de ,,numar curent.. continuo.
Se opereaza cu forrnularul Lista de coresponden{ii dintre numiiro/
curent continuu (atribuit fn scopul analizei statistice) 1;i cota documentelor ce
urmeazii a fi supuse extragerii in vederea consliluirii qantionului reprezentativ
(anexa nr. 3/i).
Acest fonnular contine 4 coloane: nr. crt. continuo, nr. crt. din inventar,
cola u.a. ~i ,observatii".
Coloana ,.nr. crt. continuo" este specifica formularului: ea incepe cu
cifra 1 ~i continua pana Ia epuizarea numaratorii. Coloanele ,nr. crl. din·
inventar" ~~,.cola u.a." sunt preluate din inventarul fondului (colectiei). fnre-
gistrarea in forrnular se face grupat: se completeaza rubricile prin inscrierea
datelor intr-o forma concentrata, pe secvente numerice neintrerupte, av3nd
grija ca pozitia ,nr. crt. continuo" sa inregistreze numerotarea in continuare.
De exemplu, Ia un inventar cu discontinuitAti de enumerare se va- proceda
dupa cum urmeazA:
Numar curent Numar curent Cota unitatii
Observatii
continuo din inventar arhivistice
I -37 1-37 Ill - 1/37 1/38- Iipsa
38-45 39-46 1/39- 1/46 1/47 -!ipsa
46 110 48-112 etc.
in final, numarul curentcontinuu va exprima marimea masei statistice
(= numarul de ,elemente", respectiv de unitati arhivistice) precum ~i relatia
cu secventa de cote din inventarul fondului (colectiei). in acest stadiu de
culegere a datelor se considera ca. masa statistica are at3t o structura omogena
dit ,c;i o marime definita de numarul de elemente pe care il exprima ultima
valoare numerica din rubrica ,nr. curent continuu".
3. Proiectarea e~antionului reprezentativ
Pentru proiectarea e,c;antionului reprezentativ se are in vedere ca. Ia extra-
~erea specifica se va opera cu un tabel de numere aleatoare (= int3mpltitoare).
In acest scop se completeaza datele inifiale din formularul ~antion repre-
zentativ (anexa nr. 3/2) dupa cum urmeaza:
• ,Lim ita superioara a numArului admis Ia extragere" are valoarea egal3
cu ultima valoare exprimata in rubrica .,numar curent continuu" din ,Lista de
corespondenf8", adica numaml care exprima mArimea masei slatistice.
• ,Secventa cifrica linala de cautare in tabel" este exprimata de numarul
aritmetic maxim care are tot atatea cifre ca ~i numarul care exprima marimea
178
I.
masei statistice. De exemplu, Ia omasa statistica de 1367 ,clemente" (unitati
arhivistice), secventa cilricii linala de cautare in tabel este 9999.
• ,Marimea e,c;antionului slabilit pentru extragere este determinata in
rapo11. cu intervalul de incredere ~i cu toleranta permisa. Este recomandat sa
se ajunga Ia intervale de incredere de 75-90%.
4. Extragerea e~antionului reprezentativ
Se opereaza, in continuare, cu formularul E$antion reprezentativ.
• Se alege tabelul de numere aleatoare (tabel grafic din manuale sau
tabel pe calculator). in situatia unui tabel gratic (anexa nr. 3/3) se stabile~te:
- Pozitia secventei numerice de cautare in tabel (in principiu, se poate
cauta pe secventa finaiA sau, alteori, pe secventa inifiala a num3.rului de mai
multe cifre prezent in tabel. De exemplu, intr-un label de numere cu 5 cifl·e,
c3utarea numerelor formate din trei cifre poate opera tie pe ultimele 3 cifre din
cele 5, tie pe primele 3 cilre din 5).
- Sensu! de cautare (de Ia locul de porn ire, ales intii.mplator, se
merge in sus sau in jos).
• Se extrage primul numar prin ,alegere pe nevazute" (tarn sa privim
in tabel, se a~eaza v3rful creionului pe acesta, undeva Ia int3mplare. NumArul
indicat de varrul creionului este primul numar extras. in situatii ambigue se
poate considera ca numarul extras este eel care se af13 imediat deasupra ~i
imediat in dreapta locului indicat de pozitia creionului).
• Se identifica, pe orizontal3, ,seria", iar pe verticala ,coloana" in
care se atla primul numar extras ~~ se inscriu cifrele indicatoare Ia pozitia
,seria/coloana trasa pentru inceperea extragerii" din formularul ,E~antion
reprezentativ".
• Se inscrie primul numiir extras in disuta de inceput din grila
,1. Numerele extrase''.
• Se continua extragerea prin identificarea unnatorului numar atlat in
sensu! de diutare pe tabelul de numere aieatoare ,c;i pe pozitia secventei
numerice alese, care este ega! sau mai mic fata de limita superioara a
numarului admis Ia extragere, a,c;a cum s-a stabilit anterior. Se procedeaza in
acest mod in continuare pana Ia completarea e~antionului stabilit.
5. A~ezarea in ordine crescatoare a numerelor extrase
Se lucreaza in continuare tot cu formularul E~antion reprezentativ.
• Pe o coafa ajutatoare (cioma) se marcheaza un cap-tabel cu rubrici
de sistematizare numerica pe intervalele 0-100, 101-200, 201-300 ~.a.m.d.
pana. Ia clasa numerica in care se include ~i num3rul care exprima marimea
masei statistice. Sub fiecare rubrica vor fi inscrise, in coloana verticala, in
ordinea extragerii. numerele extrase, potrivit apartenentei Ia clasa respectiva
(de exemplu, numarul 187 va fi inscris \a clasa 101-200).
179
•
 • La liecare coloana se stabile~te ordinea cresc3toare a nurnerelor, dupa
care acestea sunt inscrise in grila .,Extragerea cu repelitie" din partida .,II.
Ordonarea numerelor extrase pe baze aleatorii". Numerele care se repet3. se
inscriu Ia locul lor de ordine, dupA numArul pe care il repelA.
• Numerele ordonate confonn procedurii anterioare se transcriu in grila
.,Extragere tara repetitie". in acest caz, numerele care se repeta sunt eliminate ~i
ramane nwnai primul numar din fiecare repetitie.
• Totalul numerelor rezultate in grila .,Extragere tara repetitie" repre-
zintA marimea (reaiA) a e~antionului rezultat din extragere. Aceasta m3.rime
va fi inscrisA in datele ini~iale ale formularului ,E~antion reprezentativ" la
pozitia .,M3rimea e~ntionului stabilit pentru extragere".
6. -Pregatirea formularului ,Lista de verificare ~i 'inregistrare" ·
Acesl formular (anexa nr. 3/4) esle folosil Ia analiza propriu-zisl\ a
unit~tilor arhivistice. in acest scop formularul se completeaza 'in prealabil cu
urmatoarele date:
• in coloana ,nr. crt." se inscriu numerele din ,.extragerea tam repetitie''
operata 'in formularul E~antion reprezentativ.
• in coloana ,Unitatea arhivistica (cota)" se 'inscrie cola dedus~ din
fonnularul Lista de corespondenfd.
in acest stadiu avem lista unit3tilor arhivistice care alc3tuiesc e~ntionul
reprezenlaliv. Aceslea pot sA fie solicilale de Ia depozil penlru analizA specitica.
7. Executarea analizei directe a documentelor ~i inregistrarea date lor
• Se scot din raft sau din depozit unit~tile arhivistice 'inscrise 'in fonnu-
larui,.Lista de veriticare ~i inregistrare" (coloana I) ~i se analizeaza individual.
• La coloana 2 ,.Starea de conservare" se supune observatiei docu-
menlul (unilalea arhivistica) ~i se califica prin note de Ia I Ia 5 slarea de
conservare a tiecArei unitAfi arhivistice, dup~ cum urmeazA:
Nota 5 .............. Stare toarte bunA;
Nota 4 .............. Stare bunA;
Nota 3 .............. Stare proast~ de conservare. necesiH'i restaurare;
,. Nota 2 ............ Stare foarte proasta de conservare, necesita re-
~ tragerea din folosire ~i restaurarea urgenta;
- Nola I ............. Degradare irecuperabilA.
• La coloana nr. 3 ,Cauze, forme ~i aspecte esentiale de degradare sau
deteriorare se specifica forma, cauza sau aspectul observat sau identificat cu
cea mai mare frecventa sau intensitate (de exemplu, ,mucegai", ,.atac de
insecte", .,deteriorare mecanica severa" etc.);
• in coloanele 4-8 .,Lucrari ~i tratamente de protectie propuse" se 'inscrie
semnul •.X" in rubrica specifica daca sunt necesare, dupa caz, urmatoarele
tratamente:
I.
180
D ........... Dezinleqie (coloana 4);
.. CS ......... Cutie special a de proteqie individuali! a unitatii arhivislice
(coloana 5);
L ........... Lucri!ri de recondi!ionare ~i Iegare (relegare) a dosarului
sau volumului (coloana 6);
R ........... Lucr.lri speciale de reslaurare a unilA\ii arhivislice (coloana 7);
M .......... Necesitatea imperioasa de microtilmare 'in scop de protectie
a infonnatiilor atlate sub amenintare iminenta.
in cazul in care nu sunt necesare lucrari, caseta rubricii se completeaza
cu semnul ,.-".
·
8. Prelucrarea rezultatelor
• Detinirea generala a starii de conservare se stabile~te prin evaluare
cifrica dupa cum urmeaza: se face totalul notelor 'inscrise in coloana 2 ~i se
'imparte Ia numaruJ de clemente analizate. Rezulta o valoare medie cuprinsa
intre I ~i 5. Valorile mai mici de 4 indica o stare proasta de conservare in care
peste jumiitate din documente sunt deteriorate.
• Delinirea cauzelor, a formelor ~i a aspectelor esenfiale de degradare
este sintetizata pe baza repetabilitAtii formulelor 'inregistrate 'in coloana 3.
• Stabilirea lucriirilor ~i a tratamentelor de protectie a documentelor
se face prin analiza procentuala a necesit3tilor cumulate pe fiecare din
coloanele 4-8.
Ill. CONTROLUL TEHNOLOGIC
Controlul tehnologic urmare~te organizarea, managementul ~i calitatea
lucrarilor de conservare, restaurare, reconditionare ~i legiHorie desta~urate de
compartimentele sau atelierele specializate. Principalele aspecte urm3rite 'in
cadrul controlului tehnologic sunt unnatoarele:
-~A. ACTIVITA TEA DE LEGATORIE
• Evidenta necesitii!ilor de leg3torie (urgente, prioriUiti. lucrrtri curente).
• SituaJia atelierului propriu:
- dotare;,
- asig,.urare materiala ~i financiar~;
- 'incadrare, nivel de calificare a personalului.
• Lucrari executate cu teqi:
- partenerii de cooperare;
- costul lucrarilor;
- randament (rilm) de lucru.
181
•
 • Tipul de lucrari executate: Anexa nr.3/ I
DETINATORUL ARIIIVEI ...
- cu forte proprii; Fondui/Colectia/Partea struclu~aii": ................................ .
- cu terti. Carltitatea (ml/u.a.) ................... ::······· .. ······················
• Evident-a lucr3rilor executate. Anii extremi ............................. .
• Calitatea lucrarilor executale.
LISTA DE CORESPONDENTA
B. ACTIVIT A TEA DE RESTAURARE
dintre n~marul curent continuu (atribuit in scopul analizei statistice)
• Evidenta necesit~tilor de restaurare (urgente. priori tali, lucrnri curente). ~~ <:_ota documentelor ce urmeaza a ti supuse extragerii
• Situatia laboratorului propriu: m vederea constituirii e~antionului reprezentativ
- dotare~
Numar curent Numlir curent Cola uniti!tii
- asigurare materiala ~i fina~ciar3.; Observatii
continuu din inventar arhivistice
- incadrare, nivel de califlcare a personalului.
0 I 2 3
• Lucr3.ri executate cu terti sau in laboratorul central al Arhivelor
Nationale.
• Tipul de lucr3.ri executate;
- cu forte proprii;
- cu terti.
• Evidenta lucr3.rilor executate.
• Calitatea lucrArilor executate.

C. ACTIVIT A TEA DE CONSERV ARE

• DDD (dezinfeqie, dezinseqie, deratizare). '
• Desprafuire ~i igienli.
• Urin3rire climatologica a condifiilor de depozitare.
• Educalia de conservare (protectia documentelor in procesul folosirii).

I'
\

..

182 183
 Anexa nr. 3/2 A nexa nr. 3/3
NUMI'RE iNTAMPLATOARF•
ESANTION REPREZENTATIV
Seria I 2 3 4 5 6 7 8
I 78994 36244 02673 25475 84953 61793 50243 63423
pentru o mas! statisticS de ............ unitAti arhivistice 2·" 04909 58485 70786 93930 34830 73059 06823 80257
3 46582 73570 33004 51795 86477 46736 60460 70345
4 29242 89792 88634 60285 07190 07795 27011 85941
Tabel de numere aleatoare utilizat: ....................... -........ -.............. . 5 68\04 81339 97090 2060\ 78940 20228 22803 96070
Mirimea e~antionului reprezentativ stabilit pentru extragere: ...._........ . 6 17156 02182 82504 \9880 93747 80910 78260 25136
Secven\Jl cili·idi finala de cliutare Jn Tabel: .... :.............. · 7 50711 94789 07171 02103 99057 98775 37997 18325
8 39449 52409 75095 77720 39729 03205 09313 43545
Limita superioara a numArului admis Ia extragere ........... . 9 75629 82729 76916 72657 58992 32576 01154 84890
Seria/Coloana trasA pentru inceperea extragerii: ...... ./ ...... . \0 0\020 55151 36132 51971 32155 60735 64867 35424
II 08337 89989 24290 08618 66798 25889 52860 57375
12 76829 47229 19706 30094 69430 92399 98749 22081
I. NUMERELE EXTRASE 13 3~708 30641 21267 56501 95182 72442 21445 17276
14 89836 55817 56747 75195 068\8 83043 47403 58266
15 25903 61370 66081 54076 67442 52964 23823 02718
16 71345 03422 01015 68025 19703 77313 04555 83425
17 61454 92263 14647 08473 34124 \0740 40839 05620
18 80376 08909 30470 40200 46558 61742 \1643 92121
\9 45144 54373 05505 90074 24783 86299 20900 15144
20 12191 88527 58852 51175 11534 87218 04876 85584
21 62936 59120 73957 35969 21598 47287 39394 08778
22 31588 96798 43668 12611 01714 77266 55079 24690
23 20787 96048 84726 17512 39450 43618 30629 24356
24 45603 00745 84635 43079 52724 14262 05750 89373
II. ORDONAREA NUMERELOR EXTRASE PE BAZE ALEATOARE 25 31606 64782 34027 56734 09365 20008 93559 78384
26 \0452 33074 76718 99556 \6026 000\3 78411 95107
27 37016 64633 67301 50949 9\298 74968 7363\ 57397
A. Extragerea cu repetitie 97865 25409 37498 00816 99262 14471 10232
28 66725
29 07380 74438 82120 17890 40963 55757 13492 68294
30 71621 576~8 5~256 47702 74724 894\9 0~025 68519
]I 03466 13263 23917 20417 \Ill 5 52805 33072 -07723
32 12692 32931 97387 34822 53775 91674 76549 37635
33 52192 30941 44998 17833 94563 23062 95725 38463
34 5669\ 72529 66063 73570 86860 68125 40436 31303
35 74952 43041 58569 15677 78598 43520 97521 83248
36 18752 43693 32867 53017 22661 396\0 03796 02622
37 6\69\ 04944 43\11 28325 82319 65589 6604~ 9M98
B. Exlragerea fara repetitie 38 49197 63948 38947 60207 70667 39843 60607 15328
39 19436 ~7291 71684 74859 76501 93456 95714 92518
40 39143 64893 14606 13543 09621 68301 69817 52140
41 82244 67549 76491 09761 74494 9\307 64222 66592
42 55847 56155 42878 2370~ 97999 40131 52360 90398
43 94095 95970 07~26 25991 37584 56966 68623 83454
44 11751 69469 25521 44097 07511 88976 30122 67542
45 69902 0'&'995 27821 11758 64989 61902 32121 28165
46 21850 2;]52 25556 92161 23592 43294 \0479 37879
47 75850 46992 25165 55906 62339 ~8958 91717 15756
48 29648 220~6 42581 85677 20251 39641 65786 ~0689
Data: .............. . 82740 2~443 42734 25518 82827 35825 90288 32911
Analisl 49
50 36842 42092 52075 83926 42875 71500 69216 01350
• Reprodus dupa I·. Mills, Sta/J.,·flcal Methode, Columb1a Umvers•ty, 3n1 ed., N.Y., 1955.

184 !85

1 ••
•
 Anexa nr. 3/4 Anexa nr. 4
LIST A DE VERIFICARE Sl iNREGISTRARE
a stArii de conservare a documentelor

FonduUColec~ia ....................................................... . RECOMANDARI TEHNICE

Metoda de verificare folosita.: ....................................... . privind
lucrArile de legAtorie manuaiA
Unitatea Cauze, fonne ~~ aspecte Lucrari ~i tratamente a documentelor de arhivii
Nr. Starea de de proteqie f ropuse:
arhivistica esenfiale de degradare
crt. conservare sau deteriorare D cs L R M
(cota) I. GENERALITATI
0 I 2 3 4 5 6 7 8
1.1. Prezentele recomandAri tehnice 3 stabilesc condi!iile generale de
executare a lucrarilor de legatorie manuaiA a documentelor de arhiva pe
suport hartie.
1.2. Prin documente de arhivii pe suport hartie, se inleleg: acte, cores-
pondenlA oficiala ~i particulara, memorii, manuscrise ale lucnlrilor ~tiintifice,
liLerare ~i artistice, planuri, harti, fot<?grafii, jumale, chemari, proclamatii,
afi~e. schi(e, desene, proiecte, stampe ~i alte asemenea documente cu caracter
economic, istoric, ~tiintilic sau documentar.
1.3. Lucriirile de legiitorie manualii a documentelor de arhivii pe suport
h3rtie cuprind opera~iuni prehminare de recondiJionare ~i operatiWli de
legatorie propriu- zisa.
Opera{iunile pre/iminare constau in eliminarea corpurilor metalice
( capse. agrafe etc.), indepiirtarea impuritiililor de suprafa(A, netezirea,
consolidarea ~i repararea tilelor.
Opera{iuni/c de legiitorie propriu-zisii constau in legarea filelor indivi-
duate in dosare ~~volume, ca~erarea.pe suport a documentelor de format mare,
confeqionarea mijloacelor de proteqie a documentelor (mape, casete, cutii).
1.4. Lucrarile de legfttorie rnanuala a documentelor care fac pa11e din
Fondul Arhivistic Na{ional se executa de catre personal avizat de c3tre
Arhivele NaJionale sau de direqiile sale jude!ene. Avizarea se referii Ia
personalul de executie ~~ Ia tehnologia de lucru .
4

3
Recomand3rile tehnice privind lucr3rile de legiHorie manuala a docu-
mentelor de arhivii sunt elaborate in baza Legii nr. 1611996. art. 5 lit. a.
4
Avizarea fuenlionata are in vedere ca. personalul desemnat sa execute
legarea arhivei se inscrie ca personal insarcinat cu activitatea de arhiva, in
sensu I art. 23 din Legea nr. 16/1996. Faptul eli acest personal este intern sau
extern nu are relevanta deoarece el executa sarcini ale compartimentului de
arhiva al unei persoane juridice ~~ se supune acelor~i responsabilitAti de
competen(A ca ~i personalul propriu.
186 187
 ...... -
15. Lucrarile de legatorie manuala a documentelor de arhiva se
executA Ia sediul de!in3torului documentelor, respectiv Ia sediul arhivei.
I .6. Stabilirea documentelor care necesita legatorie manuala se face de
catre detinatorul documentelor. Predarea documentelor Ia operator/atelier se
face ~lonal, in tran~ mici, prin completarea fi~i de lucrari (vezi anexa nr. 4/1).
L7. Lucrarile de legatorie manuala trebuie sa asigure integritatea ~i
pastrarea autenticitatii ~i lizibilitatii documenlelor. in aces! scop operatiunile
aplicate se vor subordona urmAtoarelor principii:
1.7.1. Recuperarea tuturor elementelor, fragmentelor ~i partilor
originate ale documentelor degradate ~i asamblarea acestora lntr-o structura .
corespunzatoare de reintegrare.
1.7 .2. incadrarea atmonioasa a completArilor de structura lizica in
aspectul general al documentului.
\.7.3. Protejarea ~~ evitarea denaturlirii proprietA~ilor fizico-
chimice ~i mecanice ale suportului grafic, ale pigmentilor de scriere precum
~i ale elementelor decorative sau de montaj originate.
1.7.4. Asigurarea posibilitatii nestiinjenite de citire integrala a
textului ~i a notelor din documentele legate in dosare ~~ registre.
1.8. Documentele cu deteriorare avansata, provocata de actiunea unor
factori complec~i, se supun restaurarii in laboratoare autorizate. Pentru
protejarea ~i conservarea lor, p3na cind vor fi supuse restaurarii, se vor
confeqiona mijloace de protectie individuala sau alte forme specifice de
protectie care sl\ previna continuarea degradarii ~i dezintegrarii fizice a
acestora ~i sa asigure transportul Ia laborator in bune condi~ii.
2. MATERIALE
Pentru executarea lucrarilor de legatorie manuala a documentelor de
arhiva se folosesc materiale cu duratA de viatA indelungatA, dupa cum urmea.za:
2.1. Materiale pentru cusut:
- •Ill din tibre vegetale (bumbac, in, canepa).
2.2. Materiale pentru completare, consolidare, copertare ~i confeqionare
a mijloacelor de protectie:
h3rtie durabilA, diverse tipuri;
- cartoane diverse tipuri (de legatorie, dosar, duplex etc.);
panza de legatorie simpla ~i imitatie piele;
tifon ~i piinza albitii de bumbac;
piele tabacitA.
2.3. Adezivi:
- adezivi celulozici (CMC, metil-celuloza);
188
_.,.
aracet pentru h8.rtie;
clei de amidon.
-4Nota nr. 1 ·· Se intc:rzice utilizarea aracetului pentru constructii (cum ar ti, de
exemplu, ,.aracet pcntru zugn\vit", ,.aracet pentru lemn" etc.).
2.4. Materiale pentru scriere ~i inscrip~ionare:
bronz pe suport de folie sintetica (pentru poleit);
hiirtie copiativa (pentru imprimare titluri pe carton dosar);
tu~ (pentru etichete);
ere ion negru (pentru numerotarea filelor);
- creion cu pasta (pentru numerotarea filelor de h3rtii plastice sau
plastiliate).
Nota nr. 2 - Nu se foloscsc pentru inscriptionare instrumentele cu varf de
pasla dcoarece acestea contin cerneala fotosensibila (scrierea dispare in timp scurt).
3. LUCRARI
3.1. Lucriiri preliminare (Re<ondifionarea filelor)
Filele individuale, pastrate ca foi volante in arhivi! sau lilele dosarelor ~i
registrelor cu leg3tura deteriorata, care necesitA desfacere In vederea releg3rii,
se supun urm3toarelor operatiuni:
3.1.1. Se indeparteaza cu grija toate impuritatile de suprafata
(pulberi, impuritati grosiere etc.) ~i toate piesele metalice care nu apartin
documentelor (capse, agrafe, ~ine metal ice de dosar, invelitori ~i ambalaje de
h3rtie sau carto~ etc.).
3.1.2. Se depliazi! ~i se netezesc cutele ~i colturile filelor. La
nevoie se utilizeaza pentru netezire un fier de calcat de uz casnic reglat Ia
temperatura de I OS"C (pozitie de tem10stat Ia marcaj ,plastice").
3.1.3. Filele care prezint3 degradAri fizico-mecanice minore
(sffi~ieri,
rupturi, tilieturi etc.) se consolideaza, inainte de a fi introduse in
blocul de coasere, prin lipirea unor benzi de h3.rtie sub~ire pe zone care sa nu
acopere textul.
Nota nr. 3- Sc intcrzice consolidarca filelor cu bcnzi autoadezive (scotch) cu
excep~ia ector omologate pentru restaurare de laboratorul de spccialitate al Arhivelor
Na\ionale.
3.1.4. La filele al diror text acopera marginea de indosariere se
aplic3 o alonja marginaHi care sa previna prinderea textului in cus3.tura. in
general se urmAre~te ca intre linia textului ~i marginea de fixare a filelor in
cusatura sa existe un spa1iu de 12-15 mm lalime. Filele supradimensionate
189
•
- ~ -----~
prin aplicarea alonjei marginate se pliazA spre interiorul blocului. Lini~ de
pliere trebuie sa fie ascunsa in interiorul blocului Ia 2-3 mm de margtnile
volumului pentru a se preveni sectionarea prin eroziune.
3.1.5. Se interzice fasonarea margina!a a documentelor prin tliiere
sau tundere a filelor separate ori a blocului de file cusut.
3.2. Ca~rarea pe suport a documentelor de format mare
3.2.1. Prin documente de format mare, in. sensul prezentelor reco-
mandari tehnice, se in!eleg proiecte tehnice, hiif\i, schi\e, afi~e ~i alte asemenea,
care, prin forma ~~ dimensiunile lor, se deosebesc _?e_ fi_lele obi~nuite ale
dosarului de care apartin sau care se pastreaza in colecttt dtsttncte.
3.2.2. Documentele de format mare, cu grad avansat de degradare,
se recondi\ioneazli prin aplicarea opera1iunilor de Ia 3.1.
Nota nr. 4 -- La netezirea prin ca.lcare cu fierul cald se va avea in vedere ca.
h3rtia de calc crista! ~i h3rtia ozalid nu suporta tempcraturi exc~sive: calcul fonneazA
pustule de rascoacere, iar Ia hartia ozalid fondul se coloreaza Ia aceea~i culoare cu
scrisul compromi\ind imaginea.
- Eventualele fragmente se monteaz3 in pozitia de reintegrare ~i.
atunci c3.nd se considera necesar, documentele se c~ereaza pe suport dupa
cum urmeaza:
- Documentele scrise pe h3.rtie de calc sau pe calc p3nzat se ca~ereaza
2
pe suport de hartie japonezli de 9 glm (grosime 20-30 microni) sau pe mate-
rial ne1esut din fibre de poliester cu proprietiili similare.
Nota nr. 5 - Pentru ca~erarea calcului crista! se folose~te ca adeziv mono ~i
diacetat de celuloza in acetonA; folosirea adczivilor pe baza. de apa. pentru
recondi\ionarea documentdor scrisc pe hartie de calc crista! este insotita de dificultAti
!' majore provocate de deformarea excesiva. a acestui tip de hartie Ia umezire.
- Documentele scrise pe hartie ozalid se ~ereazli pe piinzli de tifon
i folosind ca adeziv preparate cu continut redus de apa cum ar ti cleiul de
If
amidon. cleiul de dextrina sau amestecuri ale acestora cu aracetul pentru h3.rtie.
Se evita adezivii cu continut ridicat de apa deoarece ac~tia solubilizeazA
pigmentul de IOnd estomp§.nd liniile de scriere.
- Documentele scrise sau imprimate pe h3.rtie obi~nuita sau pe h3.rtii
cartonate se ca~ereaz3 pe p3.nzA de tifon folosind unul din adezivii previizuti
Ia punctul 2.3.
3.2.3. Oupa uscarea adezivului ~i a ansarnblului document-suport
de ca~erare, documentul se fasoneaza prin indep3.rtarea excesului de suport
care nu se atla in suprapunere cu documentul. Exceptie fac situatiile in care
190
~f.
p3nza marginal! de ca~erare trebuie sa tie tixatA in forma de tiv in jurul
documentului.
3.3. Legarea dosarelor
Pentru legarea dosarelor se executA urm3toarele op~raliuni:
3.3.1. Se organizeazii blocul de file, in ordinea numeroti!rii filelor,
pe un dispozitiv unghiular (coltar) care sa asigure alinierea tilelor Ia cotor in
a~a tel incat ata de coasere sa Je cuprinda pe liecare.
3.3.2. Blocul de file se organizeazi! Ia dimensiunile medii ale majo-
ritiilii filelor ceil alci!tuiesc, dar nu mai mic de formatul A4 (210 x 297 mm).
3.3.3. Grupurile de file mai mici decat formatul A4 se repartizeazii
intr-o dispunere paf\ial suprapusli, solzite, astfel incat partida de file sa formeze
un montaj cu dimensiuni egale sau apropiate de formatul A4 ~i sa poata fi
foiletata. C3nd asemenea file subdimensionate sunt prea numeroase se vor
organiza mai multe serii de file solzite.
3.3.4. Unitii!ile de piistrare preconstituite (registre, condici etc.) ~i
dosarele intocmite din documente vechi, de format nestandardizat se leaga Ia
formatul ini{ial.
3.3.5. Filele care depa~esc formatul mediu a! blocului se pliazii in
zig-zag, in mod corespunz3.tor formatului dosarului. av3.nd grijA ca marginile
de pliere sa nu fie prinse In cusatura ~i sa tie pozitionate spre interior Ia o
distant3 de eel pu~in 3 mm de marginile exterioare ale filelor invecinate.
3.3.6. De regula, dosarele obi~nuite nu trebuie sii depa~easca 300 de
file (aprox:imativ 3 em grosime). Dosarele formate in mod predominant din file
pliate trebuie sa fie organizate din file mai pu~ine pentru a se evita realizarea de
volume cu deschidere greoaie. cand numarul filelor dintr-un dosar este mai
mare de 300 dosarul se leaga in mai multe volume separate.
3.3.7. De regula, Ia dosarele supuse desfacerii $i relegarii se
mentine coperta veche atunci cand acea coperta este purtatoare de inscrisuri
irnportante; in asemenea situatii coperta veche se monteaza sub cea noua.
3.3.8. Atunci c3nd este cazul, in fata blocului dosarului se a~eaza
,Foaia de fOlosire" ~i. eventual, foaia de opis, iar in spatele blocului se a~eaz3
,nota de certi licare" sau o fila alba care urmeaza. a fi completat3. de c3tre
detin3tor cu datele de certilicare a numarului de file.
3.3.9. De regula dosarele se cos in coperte de carton dosar ~i se
protejeazli Ia cotor au banda de piinza simpla de legatorie (piinzli crudii).
3.3.10. in cazuri deosebite, stabilite de beneficiar sau de specialistul
in conservare, dosarele se leaga in scoarte (coperte tari).
3.3.11. Co_aserea dosarelor alcatuite din file simple se lace prin
strapungere laterala. In cazul strapungerii, ata de coasere va traversa blocul
191
•
 de file Ia o departare de 6-1 0 mm de muchia cotorului, dar nu mai aproape de
10 mm de linia textului.
3.3.12. Dosarele alcatuite pe fascicule (caiete) se cos manual dupa
tehnica ,in lanr prin strapungerea filelor pe linia de pliere.
Nota nr. 6 - Sistemul de cusatura. prin surfilarc pe grupuri de file volante,
echivalente unui fascicul ("cusatura tAtArasclf'), nu este indicat in lucrarile de organizare
~i Iegare a arhivelor importante.
3.3.13. Coaser~a volumelor de arhiva cu regim de pastrare per-
manentA sau indelungata (dosare, registre etc.) se face numai cu atA vegetala
(bumbac, in sau c§nepA). Se interLice coaserea dosarelor cu atA sintetica, cu
sirma, coaserea mecanicA pe spiralA sau inele precum ~i incleierea (com-
pactarea) tara coasere a blocului de file.
3.4. Legarea volumelor
3.4.1. Volumele care au suferit degrad8.ri avansate se supun opera-
liunilor de reparare a legaturii, recondilionare a blocului de file sau de relegare
prin desfacere.
3.4.2. Repararea legaturii sau a blocului de file se executa, atunci
cind este posibil, tara desfacerea volumului, prin consolidarea zonelor slAbite
i folosind adezivi ~i materiale specifice.
' 3.4.3. Refacerea legaturii prin desfacere este precedata de
demontarea calificata a volumului ~i relegarea acestuia dupa o tehnica ~i cu
'· materiale asemanatoare originalului. in acest scop, inainte de desfacerea
legaturii se vor nota, se vor IB.ce scheme sau, dupa caz, se vor fotografia
aspectele specifice ale tehnicii de Iegare (tip, numar de ligamente de coasere,
capital-band sau alte clemente specifice) in vederea reproducerii sale exacte
in procesul de relegare.
in procesul opera~iunilor de relegare se protejeaza formatul initial
al volumului ~i este inter.cisa ,,rotunjirea", respectiv t3ierea blocului de ftle pe
fe1ele laterale (~nit).
in cazul volumelor Ia care coaserea precedent3 a blocului de file a
fost executatA cu s3.rrna sau capse metal ice se procedeaza la inliiturarea acestora
urmatA de coaserea manuala cu atA vegetalA.
in situa~ia unor volume sau structuri specifice de Iegare (piele
imprimatA, repusatA etc.) se recupereazA elementele originale care se refolosesc
Ia noua legatura.
3.4.4. in cazul relegarii volumelor bro~ate a caror coperta iniliala
de bro~are nu se poate reutiliza, aceasta va fi recuperata ~i va fi ata~ata Ia
blocul de file in pozitia ini1iali!, sub coperta noua sau sub fora1; dadi sectorul
192
i
,I
~~-
de cotor al copertei vechi contine clemente grafice acesta va fi decupal ~i va
fi montat sub coperta posterioarA.
3.4.5. La volumele nou constituite care se cos pentru prima oara,
blocul.de file se coase prin strapungere laterala sau dupa tehnica ,in Ian(.
Legarea in volum se face in coperte de carton imbrikate, dupA
caz. cu urmatoarele tipuri de materiale:
- inveliLOare completa de piinza special a de legatorie (pegamoid);
- invelitoare de h3rtie decorativa, cu intArire de p3nzA, piele sau
alte materiale Ia co11urile ~i Ia cotorul scoaqei (legatura Y,);
- invelitoare completa de piele tabacita.
Tipul de Iegiilura ~i materialele folosite vor fi adoptate cu acordul
sau Ia solicitarea beneficiarului.
3.4.6. Legarea volumelor vechi, cu legatura ini!iala in pergament
sau piele, care au o valoare culturaiA deosebita sau care sunt inregisLrate fn
eviden1ele de patrimoniu cultural national este de competenja laboratoarelor de
restaurare autorizate.
Detin3torii vor avea grija ca asemenea tipuri de volume sa nu fie
Jucrate in ateliere de legAtorie obi~nuite.
3.5. Confectionarea ~i folosirea mijloacelor de piistrare
3.5.1. Prin mijloace de pastrare a documentelor, in sensu! pre-
zentelor recomand3ri tehnice, se inteleg acele confeqii de cartonaje destinate
sa protejeze documentele individuate sau unit3tile arhivistice in timpu1
p3striirii indelungate. in categoria mij loacelor de pastrare intra cutiile de
arhiva, casetele, tocurile de carte, mapele de pastrare ~i allele.
3.5.2. Mijloacele de pastrare se confeqioneaza pe specificul docu-
rnentelor in vederea asigudrii acestora in timpul operatiunilor de manipulare
~i pentru protectia Ia depozitare impotriva prafului, a luminii sau a altar
factori de degradare. Toate mijloacele de pastrare trebuie sa asigure pastrarea
netensionatii a documentelor.
3.5.3. Pentru arhiva formatii din documente de tormat A4 se
·1
folosesc in mod obi~nuit cutii de arhiva executate industrial din carton
ondulat pliabil, proiectate, de regula, Ia dimensiunile de 25 x 35 x 12 em, cu
deschidere pe latura lungfl. Pe una din fetele mici ale cutiei este imprimat un i
;
chenar liniat in interior in vederea scrierii continutului cutiei. •
Nota nr. 7 _...De regula cutia de arhiva sc a~eaza in raft culcata pe latura lunga
in a~a fd 'inciit dosarclc din interior stau pc vcrticalc\, cu linia c.otorului i.n jos.
Formatul cutici cste compatibil cu li'l.timca politei de raft (Ia raftul s1mplu pollta arc
liitimca de 38 em, iar Ia ratlul dublu liltimea politei cste de 76 em). Grosimca de 12 em a
cutiei creeaza premiscle ca pe o polita de raft sa fie dcpozitate 8 cutii intr-o a~czare
193
•
 •
netcnsionatA (polita de raft are, in cele mai multe situatii, lungimea de I m din care
cele 8 cutii de arhiva ocupa 0,96 m). Totodata, dimensiunea de 25 em pe care o are
cutia pe inaltime este compatibila cu distanta pc vertical! intre poli(ele raft:ului. Astfel
eel mai adesea, politele rafturilur sunt montate Ia intervale de cca. 32 em. intr~
asemenea situatic, deasupra ~irului de cutii depuse pe o pol ita, nlm8ne un spatiu de 7 em
foarte util pentru accesulla cutii.
3.5.4. Documenlele foi volanle, pAslrale ca unitA!i distincte de
eviden!A, se introduc individual In cama~i de protectie (coli de hartie pliate ~i
inscriptionate), iar grupe de mai multe asemenea documente se introduc apoi
'in mape de carton sau in cutii.
3.5.5. Unitatile arhivistice constituite ca dosare bro~ate se introduc,
pe grupe de diteva dosare, in cutii sau mape din carton.
3.5.6. Documentele individuate de format mare (hArti, planuri,
schite etc.) care nu constituie file ale unui dosar ~i sunt p3strate In forma
pliata se introduc separat sau in grup, dupa caz, in mape sau cutii de carton de
dimensiuni corespunz3.toare.
3.5.7. Documentele de format mare, pastrate In forma rulala, se
introduc in cutii tubutare de dimensiuni corespunz3.toare cilindrului de rulare
at documentutui. intr-o cutie tubulara se introduce unul sau. eel molt. c3teva
documente rulate impreuna, in funqie de valoarea documentelor ~~ de
posibilitatile materiale sau de interesul beneficiarului.
Nota nr. 8- Cutia tubulara. cu capac care se inchide prin suprapunere partiala.
,.pe gat" este avantajoasa. deoarece creea:za posibilitatea ca sulul rulat sa ra.mana
paqial afar.l!. din toe putcind fi, astfel, mai U$Of de scos.
3.5.8. Pentru documentele de importanta deosebitA se confeqio-
neaza mape. cutii sau casete individuate de proteqie specilice, din materiate
durabile.
3.6. Scrierea lucrlirilor legate
3.6.1. Elementele de litlu sau de identificare a volumelor legate ~i
care sunt imbr3cate integral in piete sau p:inza speciala se scriu prin imprimare
cu folie aurie. Textul de scriere este stabilit de detin3torul unit3tii arhivistice.
3.6.2. La volumele legate in sistem Y.t se aplica pe copert3 o
etichetA alba necesara scrierii manuale a titlului unit3tii arhivistice. Scrierea
propriu-zisa a etichetei intra in sarcina detin3.torului arhivei.
3.6.3. La volumele legate In carton dosar scrierea elementelor de
identiticare se executa intotdeauna de catre detin3.torul arhivei.
3.6.4. in cazul In care vechea coperta a devenit inutilizabiHi,
legatorul manual o piistreaza lntotdeauna cu grija ~i o restiluie Ia depozit
194
impreuna cu liecare volum (dosar. registru) relegat pentru a fi tOlosita Ia
transcrierea riguroasa a cotelor de eviden{A arhivistica pe noua coperta.
4. RECEPTIA Sl VERIFICAREA
CALITATil LUCRARILOR
4.1. Verilicarea calita!ii lucrarilor legatorie se face pe piese individuate,
respecuv dosare. volume, aile unit3.ti arhivistice.
4.2. Verificarea calit3tii mijloacelor de pAstrare destinate unor docu-
mente individuate de importanta deosebita se face pe bucata, iar pentru
mijloacele de p3strare destinate pa.str3.rii unor grope mari de documente din
fonduri ~i coleqii diferite verificarea se face prin sondaj care sa acopere eel
putin 5% din totalullucrarilor.
4.3. La verilicarea calit3.tii lucrArilor vor fi avute in vedere unn3toarele:
- formatul, aspectut general al lucr:lrii, calitatea ~i functionalitatea;
- dimensiunile;
- modul cum au fost protejate documentele in timpul lucrArilor de
legatorie (integrilale, autenticitate, aspect);
- calitatea materialelor folosite;
- aplicarea elementelor de scriere ce cad in sarcina atelierului de 1eg3.torie;
- modul cufn au lOst respectate prezentele recomand3.ri tehnice in pArtile
referitoare Ia limitele de execu~ie.
Verilicarea se face cu ochiul tiber sau cu instrumente de analiza ~i
control, dupa caz.
5. DISPOZITII FINALE
5.1. Operatiunea de leg3torie manuata a documentelor se consemneaza
Ia sfiir~itul liecarui volum legal, pe for<at sau pe o fila alba montata special,
prin men{ionarea datdor importante (atelier, operator, data). Dupa caz, pentru
rapiditatea actiunii, se pot aplica etichete sau ~tampile de marcare complete
sau completabile cu datele specitice.
5.2. Prezentele recomandari tehnice sunt obligatorii pentru toate per-
soanele fizice sau juridice ~i pentru institutiile care ra.spund de evidenla,
seleqionarea. pastrarea ~i folosirea documentelor proprii ~i ale unita~ilor
subordonate sau care exercita atributii de indrumare ~i control. potrivit legii.
195
•
 -.
Anexa nr. 4/ I Anexa nr. 5

APROB ...
DETINATORUL ARHIVEI RECOMANDARI TEHNICE
Serviciul: ................................ . privind recuperarea ~i salvarea arhivei inundate •
Custodele (arhivarul): ................. .

FI:;>A DE LUCRARI DE LEGATORIE A. Probleme generate

C-da nr. •.••.•.•••. din •••..•••••..••.••.•••
I. lnundatia este un factor de calamitate. 0 arhiva inundata este o
arhivA calami latA.
Fondul (colectia) Nr. Lucri\ri specifice
Nr. 2. Evenimentul de inundare a arhivei se comunica in termen de 24 de
Crt. si cotele u.a. File solicitale •
ore Ia Arhivele Nationale.
3. Arhiva inundat3 trebuie sA fie supusa cit mai repede protecliei
speciale prin care sa se previna agravarea proceselor de degradare ~i sa se
recupereze documentele afectate.
Noti: Duca se fac interventii rapide .$i califlcate asupra unei arhive
_. inundate, ~ansa de recuperare ~·i salvare este decca. 95-98%.
4. Proteqia speciala a arhivei inundate se executa prin uscare c;li mai rapida.
NotA: 0 arhivii umedi'i. care nu a fOst uscatii complet i'n eel mull 15 zile
de Ia producerea inunda{iei, vaji invadatil de forme gra\'e de mucegai.
5. lnterventia de salvare a arhivei inundate ~i de revenire Ia normal se
deruleaza In urm3toarea ordine de urgent3:
- Urgenta 1: Document6le aflate sub apa sau sub amenin~area iminent3
a apei de inundatie; docurnentele arnenintate in mod iminent se evacueazi
cu prioritate.
- Urgent• II: Documentele aflate deasupra apei in depozite inundate.
- -
' Se va indica, dupil. caz: copertil. carton dosar, copertil. ng•dil. m panzil. spec1alil., Aceste documente se evacueazii temporar din depozit daca lucr3ri le de asanare
piele etc. a spatiilor impun o asemenea aqiune. Este important de ~tiut c3 mentinerea
documentelor deasupra apei sau In spa~ii cu resurse de umezeala conduce Ia
iNTOCMIT hidratarea h3rtiei unnata, dupa cca. 15 zile, de aparitia mucegaiurilor.
- Urgenta Ill: Mijloacele mobile de depozitare ~i conservare.
- Urgen1a 1'{: lnstalatiile tehnice afectate.
Primirea documentelor Restituirea documentelor
- Urgent• V: Cladirea ~i mijloacele lixe.
in atelierul de legil.torie de Ia atelierul de legiitorie
. ... . . . ... . ./ .......................... . ........... ./ ........................ .
(Datalsemnatura) (Data/semnil.tura) • Prezentele recomandari tehnice au fost difuzate in reteaua Arhivelor
~ Na!ionale cu nr. 4757 din 11.05.2005.
i
197
! 196

..
t
•
 6. Recuperarea documenlelor, pe urgentele I ~i II, are unmatoarele
prioritati:
Prioritate maximA: documentele cu regim de pAstrare pennanenta;
- Prioritate secundarA: documentele cu regim de pastrare temporara;
- Prioritate tertiara: instrumentele de evidenta.
7. Mijloacele ~obile de depozitare ~i conservare care, datorita
inundatiei, au devenit improprii pentru proteqia documentelor (cutii, ma~e
etc.) nu se mai folosesc ~i se vor scoate din mediul de depozitare a arhivei. In
situatia in care se intentioneaza refolosirea lor, acestea se vor usca in alte
spatii, separat de arhiva ~~ de documentele inundate.
8. Cladirea, instalatiile ~i echipamenlele de depozitare aflate in stare de
fixatie ~i care au suferit efectele inundatiei se supun controlului, asan3.rii,
reviziei ~~ reparatiilor specifice, dupa necesitAti.
9. Personalul care executa recuperarea arhivelor inundate este format
din personal de specialitate, personal de interventie ~i personal ajut3tor.
10. Personalul de specialitate este format din arhivi~ti ~~ speciali~ti in
conservarea documentelor. in situatia in care unitatea calamitatA nu are
speciali~ti, va solicita sprijinul Arhivelor Nationale.
II. Personalul de interventie este fonmal din speciali~li lehnici ~i
pompieri care au sarcina sa inactiveze sursa de apa ca factor de rise in ac~iune
distructiva, sa asigure funqionalitatea instalatiilor ~i echipamentelor tehnice
~i sa previna orice fel de riscuri penlru personal ~i penlru-documente.
12. Personalul ajulator este tormat din angajati ai institutiei (din alte
sectoare de munca) ~i voluntari (elevi, studenti, militari etc.) care lucrea:za
sub indrumarea personalului de speciahtate Ia recuperarea arhivei.
B. Forme de inundatie
in funcfie de cauza care o produce, inundafia poate avea trei forme
diferite:
t Inundatie cu ape pluviale (patrundere prin acoperi~, prin sislemele
de scurgere sau prin deschideri ale constructiei).
• Inundatie cu ape de avarie tehnica (ape curate ~i ape impure ce
provin din instalatiile tehnice ale cladirii).
• lnundatie cu ape de vii lura (ape curate ~i ape impure ce provin din
afara cladirii).
Tipul de inundatie are importantll speciala pentru fundamentarea
m3surilor tehnice ~~ manageriale privitoare Ia recuperarea ~i salvarea arhivei
j~
inundate.
198
l 199
I
! .
C. Constatarea inundatiei
La institutiile dotate cu sisteme de alannare Ia inundatie, asemenea
everrithente sunt constatate imediat ce a pomit ala1ma, dadi exista un aliter de
serviciu sau alta persoana cu sarcini similare care sa inregistreze evenimentul.
in lipsa unor dotari tehnice specitice inundarea arhivei este constatata
numai cu prilejul intr3rii in depozitul de documente. Daca exista un sistem
organizat prin care se intra ;ilnic in depozite atunci o inundatie poate sa fie
constatata in decurs de, eel mult, 24 ore de Ia momentul producerii. Daca
depozitele sunt vizitate sau controlate ocazional, o inundatie poate sa fie
descoperita cu mare int3rLiere ~i cu mari pagube pentru documente. Din acest
motiv vizitarea zilnica a depozitelor se impune ca o miisura specialii de
protec~ie curenta. Asemenea vizite trebuie sa se faca Ia prima ora a zilei de
munca. Dupa ploi torentiale sunt obligatorii vizite cat mai rapide Ia depozite,
eel mai lar<iu.dupa 16 ore.
Persoana care constata prima o inundatie are urm3toarele obliga~ii:
I. Actioneaza direct sau cheama imediat persoana abilitata sa opreasca
afluxul de apii. De multe ori situa~ia concret3 poate sa tie mai complicat3 ~i sa
necesite ajutor extern. Din acest motiv, riscul de inundatie trebuie sa tie
identilicat" din timp. iar ofiter.ul de serviciu sau persoana care indepline~te
functii similare trebuie sa lie instruiti In mod corespunz3tor.
2. Infbrmeaza cat mai repede ~eful nemijlocit. Initial informarea are
caracter rapid (verbala, telet0nic3, prin curier etc.), dar in urmiitoarele 24 ore
constatatorul t3ce raport scris asupra evenimentului.
D. Prima m3sur3: oprirea apei
Oprirea atluxului de apa poate avea trei aspecte, in func~ie de situatie:
- Oprirea prin inchiderea unui robinet local sau de distributie generala.
- Oprirea prin blocarea caii de piitrundere a apei (interventii rapide Ia
acoperi~, Ia baza cladirii sau in aile puncte pe unde patrunde apa).
- Oprirea natura Ia, ca urmare a consumiirii evenimentului generator de
inundatie.
Persoana care asigura oprirea apei trebuie sa consemneze constat3rile
~~ actiunile sale in forni3 scrisa (proces verbal, nota de constatare etc.).
E. Evacuarea apei de inundafie
De cele mai multe ori apa de inundatie se acumulea:za in anumite p3r~i
ale cl3dirii, iar evacuarea sa devine necesanl. in funqie de situatia concret3,
apa de inundatie se evacueaza, uneori, inainte de scoaterea documentelor de
•
- -
sub apa dar, in alte situatii, este justificatii scoaterea mai int3i a documentelor
$i abia dupa aceea se executa evacuarea apei. De fapt, in privinta evacu3.rii
apei de inundatie, responsabilul arhivei se poate confrunta cu una din
situatiile urmatoare:
I. Evacuarea activa a apei curate (ex. apa pluviala sau potabila);
operatiunea se poate face inainte de scoaterea arhivei din mediul inundat.
2. Evacuarea activ3. a apelor impure (ape menajere, ape maloase, ape _
poluate, ape contaminate)~ in acest caz este mai potrivit- din motivele speci-
ficate mai jos- sa se scoata mai intai documentele ~i apoi sa se evacueze apa.
j.
3. Controlul retragerii pasive a apelor: situatia de interventie este
deosebiH1 Ia retragerea apei curdle fata de retragerea apelor impure care lasa ·
depuneri pe documente ~i in depozit; in ultimul caz in timpul retragerii apelor
impure se actioneazA asupra arhivei cu jet uri moderate de apa curaHi, dirijate
cu grija, care sa ajute Ia evacuarea simultana a m§.lului ~i a altor impuritati.
4. inregistrarea faptului cA apa de inundatie (~urata sau impura) s-a
retras inainte de constatarea inundatiei. Situatii de acest fel apar in cazul
depozitelor in care se intra rar, iar constatarea evenimentului inundabil se
face cu int3rziere. Daca apa de inundatie a fost impura ~i a 18.sat depuneri de
m§.l care nus-au uscat este necesar ca, inainte de evacuarea arhivei calamitate_.
sa se re~urgA Ia folosireajeturilor de apa curata ca ~i in cazul precedent.
F. Scoatereadocumentelor de sub efectul apei
I. Scoaterea de sub apA
Scoaterea documentelor de sub apa este o masura preliminara care
implica scoaterea din apa, decolmatarea ~i scurgerea.
Scoaterea din apa curati nu pune decit o singura problema deosebita:
grija de a nu deschide dosarele ~i registrele sub niciun motiv p§.na c§.nd acestea
nu sunt scurse complet. Explicatia acestei interdictii este simpla: apa de
inundatie a udat unitatile arhivistice Ia exterior, iar marginile filelor s-au umtlat
~i s-au compacta! blocand accesul apei intre file; deschiderea dosarelor umede
ar deschide accesul apei acolo unde nu a p3truns mai inainte.
Decolmatarea unit3tilor arhivistice este necesara in cazul inundarii cu
ape impure. Operatiunea se executa tin3nd cu grija dosarul in pozitie inchisa
~i agitandu-1 u~or in apa de inundatie, cat mai aproape de suprafata pentru a
nu agita sedimentele. Materialele de colmatare (mal etc.) se desprind u~or ~i
raman in apil. in unele situatii - in special in cazul apelor infectate sau
contaminate - poate sa fie necesar ca decolmatarea sa se faca prin agitarea
u~oara a unitAtilor arhivistice in recipiente cu apa curata sau apa dezinfectanta
care se schimba periodic. Neglijarea opera1iunii de decolmatare complicA in
200
....
mod grav recuperarea ulterioara a documentelor. Dupa uscare, m3lul r3mas
..
pe documentele colmatate nu mai poate fi inl3turat in niciun fel, nici micar
prin reumezire .
Scurgerea apei din dosare ~i registre se executa prin a~ezarea acestora
pe planuri inclinate unde raman pana Ia eel mult 24 de ore. Scurgerea apei se
considera incheiata atunci c8nd documentele nu mai prezinta pelicula de apA
pe suprafata adica sunt zvantate.
2. Uscarea arhivei inundate
Operatiunile legate de recuperarea unei arhive inundate nu se opresc Ia
scurgerea apei ~i Ia zvantarea documentelor. Este necesara uscarea completA.
Este important de precizat ca. materialele structurale din hartia uda se usuca in
doua etape: mai int3i se usuca tibrele celulozice ~i mai apoi, cu o intarLiere
semnificativa, se usuca substan!ele de incleiere din masa h3rtiei ~i din
montajele specifice. Uscarea initiah'i este o uscare aparentA a h§.rtiei,
in~elatoare pentru necunosc3tori. Apa ramasa in materialele de incleiere va
reumecta fibrele celulozice ale dosarelor ~i registrelor daca nu se parcurge ~i
etapa usc3rii definitive.
Recuperarea arhivei inundate este obligatorie, tar necesitatea
operatiunii este impusa de valoarea patrimonial-culturala a colectiilor
calamitate: Uscarea arhivei este, insa, o opcratiune anevoioasa datoritA
timpului indelungat de aqiune, frontului de lucru destul de mare ca intindere
spa!ialA, canLitiilii de arhivA- deloc neglijabila- supusa aqiunii ~i numarului
mare de persoane implicate.
in functie de posibilitAti ~~ de situatia concreta se recomanda alegerea
uneia din urm3toarele proceduri de uscare a arhivei inundate:
a. Uscarea arhivei prin etalare pe suprafete deschise
UnitAtile arhivistice, bine scurse (zviintate), se ~eaza pe suprafete de
uscare in aer liber (pavimente curate, mese, polite de rafi necorosive etc.),
pozi!ioniindu-se deschise, Ia orizontaiA, una langa alta, nesuprapuse. Suprafeiele
de etalare neabsorbante (ciment, metal, melacart etc.) se acopera in prealabil cu
site de plastic sau alte materiale care sa previna f01marea de pelicula de
condens sub unitatea arhivistica pusa Ia uscare sau murdArirea documentelor.
Este IOarte important ca unit3tile arhivistice puse Ia uscat sa fie
foiletate u~or (prin v3nturare) in fiecare zi ~i sA se lase deschise pentru ziua
urmAtoare mereu in alta pozitie.
Spatiile de uscare vor fi aerisite in sistem natural sau artificial in regim
de eel putin ~ase ore pe zi.
201

b. Uscarea prin interfoliaj
Metoda se aplica. in cazul in care cantitatea de docurnente inundate este
foarte mica sau in cazul unitA~ilor arhivistice de irnportantA deosebitli.
Procedura de uscare presupune introducerea, din Joe in Joe, a unor h3.rtii
absorbante (hartie de filtru sau de sugativil, albe) printre filele dosarelor ~i
registrelor. Aceste hiirtii se schimbA periodic (zilnic). Pentru economic,
hartiile absorbante se usucil separat (in 11lte spa!ii) ~i se refolosesc.
c. Uscarea prin congelare prealabilil
Cerin~ de a asigura uscarea arhivei inundate in eel mult 15 zile de Ia'
producerea evenimentului se doved~te, adesea, greu de indeplinit. Pentru acest
motiv a fost elaboratil tehnologia de uscare prin congelare prealabilil: docu-
mentele umede, in grupuri (pachete) de cca. 20 em grosime, se ambaleazA in
pungi de plastic ~i se pilstreazA Ia congelator. Este important ca pungile sil fie
din plastic pentru a se preveni compaclarea pachetelor congelate. Totodata n~
se vor face pachete prea mari deoarece blocurile congelate vor necesita un limp
mare pentru dezghetare. MArimea congelatorului sau a camerelor de cOngelare
in care se trateaza ~i se protejeaza arhiva depinde de cantitatea de arhiva
inundata. Adesea este necesar sa se inchirieze congelatoare sau Camere de
congelare industriale. Documentele congelate rezista vreme indelungata tara sa
sufere degrad3ri semnificative. Din aceast;l stare se preiau ~i se usucli zilnic o
cantitate de documente a cilrei milrime depinde de capacitiltile de lucru
existente. PrOcesul de recuperare a documentelor congelate parcurge etapele de
decongelare - uscare. DupA decongelare procedura de uscare urmeazil una din
retetele prezentate mai sus. Exist3. insa ~~ re~ete modeme, de mare eticientA,
pentru recuperarea documentelor congelate, dar acestea necesita echipamente
sofisticate (uscarea Yn vid ~i uscarea prin liofilizare).
G. Asanarea spatiului de depozitare
Evenimentul inundatiei a afectat intr-o masurA mai mare sau mai mica ~i
spatiul de depozitare. Ca urmare este necesara asanarea acestuia ~i aducerea sa
Ia nivelul exigen~elor impuse de p3strarea in condi~ii corespunzAtoare a arhivei.
Lucrarile de asanare ~i reamenajare au in vedere:
- inlilturarea urmelor lasate de inunda!ie pe pere!i, pavimente ~i cili de
acces ~i executarea curllteniei generale.
- Prevenirea unor inundatii viitoare prin eliminarea sau blocarea cililor
de acces a! apei in depozit.
- Repararea instala!iilor utile.
202
• • • • • - '
Asigurarea instalatiilor de tranzil.
Dezafectarea instalafiilor vechi, neutilizabi!e.
Repararea, cur3tarea ~i amenajarea sistemului de rafturi.
H. Ordonarea ~i depozitarea arhivei recuperate
Arhiva recuperata dupa inurJqatie este in mare masura dezorganizalit
Aceasta dezorganizare se refer3. Ia desfiintarea inserierii fire~ti a dosarelor, Ia
fragmentarea ~~ rava~irea unor dosare, dar ~i Ia amestecarea pAf1.ilor structurale
sau a fondurilor care compun o arhiva. Av§.nd in vedere di arhiva, considerata
ca baza de informatii ~i ca gestiune specifica, nu poate fi tblositA in aceasta
stare, este necesara ordonarea pe baze ~~ pe principii arhivistice. Numai dupA o
asemenea ordonare se poate trece Ia dep<YL:itarea corespunzAtoare chiar dacii, in
prealabil, s-a recurs Ia o depozitare provizorie a documentelor dezorganizate.
Cu prilejul ordon3rii sau Ia finalizarea procesului, se procedeazA Ia
verificarea existentului ~i a slArii de conservare a arhivei calamitate. in urma
veriticArii trebuie sa rezulte:
- Cantitatea totala de arhivil calamitatil (fonduri, structuri de fond,
cantitii!i).
- Cantitatea totala de arhivil recuperatil (fonduri, structuri de fond,
cantitilti).
- lista unita~ilor arhivistice pierdute sau distruse de inundalie.
- Lista unitAtilor arhivistice care necesita lucrari de reconditionare-
leglitorie ~i. eventual, de restaurare in laboratoare de specialitate.
f. Raportul final asupra inundatiei
lnundarea arhivei este un eveniment exceplional ~i grav pentru regimul
de piistrare a arhivei. Revenirea Ia normal se incheie cu un raport scris care
trebuie sa cuprinda cauzele, etectele, amploarea, pierderile de documente ~~
materiale, deterioriiri ale cl3dirii ~i instalatiilor, efortul ~i cAile de salvare ~~
recuperare a documentelor, for{ele ~i mijloacele folosite, concluzii ~i mAsuri
de viitor.
Raportul va avea o forma sinteticA ~i va fi completat cu anexe pe
probleme. Dupa parc...IJrgerea procedurii de informare, decizie ~i inregistrare
raportul se arhiveazilln dosarul fondului (coleqiei) de arhivil.
0 copie a raportului, insotita de anexe pertinente, va fi trimisA Ia
Arhivele Nationa!e
203
•
 BIBLIOGRAFIE

t··

A. LUCRARI
Aurelian Sacerdotcanu, Arhivistica, Bucure~ti, Editura Didactica ~i
Pedagogicii, 1971, 330 p.
Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivd a bum1rilor culhwale, Bucu~ti,
Centrul de pregalire ~i formare a personalului din cullura, 1'!99.
Virgil Olteanu, Din istoria ~-; arta ciir{ii. Lexicon, Bucure~ti, Editura
Enciclopedica, 1992, 400 p.
•••. $tiin{a ~i tehnica in arhive (coord. F. Oprea), Bucure~ti, Arhivele
Statu lui, 1976, 202 p.
•••, Probleme de patologie a ciir{ii. Cu/egere de material documentar,
uz intern, Bucure~ti, voL I-XXXII, 1969-1990.
***, Dic(ionar a/ ~·tiin(elor speciale ale istoriei, Bucure~ti, Editura
Stiintifica ~i Enciclopedica, 1982, 268 p.
***, Din istoria arhivelor romdne$fi (coord.: M.R. Mocanu; text~~ ilustratii:
Adrian Adamache), Bucure~ti, Arhivele Statului, 1995, 119 p.

B. STUD II Sl ARTICOLE
8. Sanda Badilrilu. lon Comanescu, Mihail Fanescu, Mihai Lazarescu ~i
Gheorghe Ungureanu. lstoricul Arhivelor Statu/ui, in ,Arhivele Statu lui",
125 de ani de activitate, Bucure~ti, Direqia Generalli a Arhivelor Statului,
1957,p. 17-218.
9. Natalia Dri'ighici. Aspecte ale activitii;ii tehnice in Arhivele Statului, in
,Rev isla Arhivelor", nr. 3/1973, p. 555-560.
10. Corneliu Lungu, Eficien{a muncii de indrumare $i control Ia nivel de
ramura, In ,Revisla Arhivelor" nr. 211988, p. 217-219.
II. Florea Oprea. Piistrarea $i conservarea documentelor de arhivti, Bucure~ti,
Direqia General~ a Arhivelor Stalului, 1973 (Tiraj mulliplicat).
12. Florea Oprea, Contro/ul jlrctorilor de degradare a docwnentelor ->·i miisurile
de igienti a arhivelor in depozite, in .,Revista Arhivelor" nr. 211989,
Bucure~ti, Arhivele Slatului, p. 221-226.

205

•
 • • • • • 11
- -l
13. Florea Oprea, UNESCO: Studii RAMP. Bibliografie (/}, in ,Buletin de 26. Florea Oprea, Eseu usupra arhivisticii, in ***, Arhivele Na{ionale.
infonnare ~i documentare" nr. 3/1992, Bucure~ti, Arhivele Statului, p. 12-15. Centenar Aurelian Sacerdoteanu (1904-2004). Studii ~i documente (Red.
14. Florea Oprea, UNESCO: Studii RAMP. Bibliografie (//), in ,Buletin de ~- Andronie ~i M. lgnat), Ramnicu Yalcea, Editura Almarom, 2004, 168 p.,
infonnare ~i documentare" nr. 1/1993, Bucur~ti, Arhivele Starului, p. 34-39 p. 134-142.
15. Florea Oprea, UNESCO: Studii RAMP. Bib/iografie (1/1), in ,Buletin de 27. Florea Oprea, lstoricu/ # paleotehno/ogia suporh1.rilor de scriere rea/izate
infonnare ~i documentare" nr. 2/1993 Bucu~ti, Arhivele Statului, p. I 8-2 I. din materia/e de origine bioticii, in ,.Buletinul Centrului de Restaurare
16. Florea Oprea, Miisuri de recuperare a arhivelor inundate, in .,Revista Conservare, Ja~i, An II, nr. I -2/2004, p. 28-49.
Arhivelor" nr. 4/1975, Bucure~ti, Arhivele Statului, p. 452-454. 28. Florea Oprea, Determinismul strnctural a/ procese/or de degradare a
17."Florea Oprea, 0 problema de interes na1ional: Spa{ii/e de depozitare a documentelor medievale, in ,Hrisovul. Revista Facultiitii de Arhivistica",
arhivelor, in ,Revista Arhivelor" or. 2/ 1993, Bucure~ti, Arhivele X-XI, Serie noua, Bucure~ti, Academia de Politie ,AI.I. Cuza", Editura
Statului, p. I 02- I 06. Ministerului Administra!iei ~i Jnternelor, 2005, p. 339-356.
18. Florea Oprea, Spa{iile de arhivii in accep{iunea ~i practica Arhivelor
Na{ionale din Washington, in ,Buletin de informare ~i documentare C. ACTE NORMATIYE
arhivistica" nr. 611993, Bucure~ti, Arhivele Statului, p. 25-27.
19. Florea Oprea, Principii de bazd ale restaurJrii documentelor istorice, in 29. •••, Codul de deontologie arhivisticii (trad. F. Oprea), in ,Revista Arhivelor"
,Revista Arhivelor" nr. 4/1994, Bucure~ti, Arhivele Statului, p. 380-390. nr. 21 I997, Bucur~ti, Arhivele Nationale, p. 32- 36.
20. Florea Oprea, Con{inutul ~i evolu{ia conceptelor ~-;ale practicii de piistrare, 30. •••, Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Na(ionale, Monitorul Oficial, Partea I,
conservare # restaurare a arhivelor, ,.Arhiva Rom3neasca.", Tom I, Fasc. nr. 7 I din 9 aprilie 1996.
211995, Bucure~ti, Arhivele :;>tatului, p. 26-39.
21. Florea Oprea, Protec{ia Bunurilor culturale, Biblioteca, nr. 10/1997, D. ADRESE INTERNET
Bucure~ti, p. 281-282. 3 I. Conservation on line: http://palimpsest.stanford.edu/
22. Florea Oprea, Sjiddrile seco/ului XXI in domeniul conserviiriilprezerviirii
~i restauriirii arhivelor, in ,Simpozion international. Confruntarea cu ., 32. International Council on Archives, http://www.ica.org/
secolul XXI. Abordarea provocarilor din domeniul Arhivelor Militare",
33. The International Commiuee of the Blue Shield (I CBS)
http://www.ifia.org/blueshield.htm ..
(4-8 septembrie 1996), Bucure~ti, Editura Machiavelli, 1997, 222 p.,
p. 80-86 + 87-93.
I
23. Florea Oprea, Ptistrarea, conservarea, protec{ia $i api:irarea arhivelor
impotriva dezastrelor, in .,Buletin de infonnare ~i documentare" nr. 4/200 I,
Bucure~ti, Ministerul de lnterne. Secretariatul general. Se!Viciul lnformare- I
Documentare, p. 27-36".
24. Florea Oprea, Arhive/e Militart! }i importan{a !or na{iona/ii, in ,Document.
Buletinul Arhivelor Militare Romane", VI, 3.4 (21-22), Bucurejti, 2003,
p. 75-76.
25. Florea Oprea, Despre con{inutul tematic a/ invii(iimdntului de conservare a
arhivelor istorice, in ,.Hrisovul. Revista Facult.atii de Arhivistici", IX, Serie
noua, Bucurejti, Academia de Politie ,,AI. I. Cuza", Editura Ministerului
Administratiei ~i lntemelor, p. 88-97.

• Din motive care tin de ,specificul editurii" (l/?} autorul acestui studiu
nu a fost mentionat, numele sAu tiind lnlocuit cu formula ambigua ,Lucrare
realizata de Arhivele Na{iona/e ale Ministerului de Interne".
206 207

. •
 - - • " "
'-1 I
• I
• • - -
i
I,,
l

t
i
i
i'
!

Redactor: Mihaela N. STEFAN

Tehnoredactare: Vasilichia IONESCU
Coperta: Cornelia PRODAN
Bun de tipar: 03.03.2008; Coli tipar: 13
Format: 16/61 x 86
Editura Funda~iei Romtinia de MOine
Bulevardul Timi~oara, nr.58, Bucure~ti, Sector 6
Tei./Fax:0211444 20 91; www.spiruharet.ro
e~mail: contact@edituraromaniademaine.ro

•
 --
FLOREA OPREA CORNELIU-MIHAIL LUNGU
CONSERVAREA $1 RESTAURAREA
DOCUMENTELOR DE ARHIV A

..;-

-...