Cuvinte pe care ar trebui sa le eviti

23 noiembrie 2015 de Karyn Maria Taulescu 5 comentarii

„În urma unor cercetări destul de amănunţite, atât teoretice cât şi practice, am constatat că sunt câteva cuvinte
prin care ne blocăm drumul spre realizare sau împlinire. Ne blocăm drumul spre creație și dăruire, spre
manifestarea divinului din noi.
În această serie de articole vă voi prezenta cât mai detaliat aceste cuvinte („sper”, „încerc”, „nu…”, „dar…”,
„sărut-mâna”) pentru a înţelege atât din punct de vedere psihologic cât şi din punctul de vedere al conştiinţei
cuantice, cum şi cât de uşor ne creăm subtil realitatea înconjurătoare. Veți descoperi cum ne autosabotăm și cum
trăim nefericirea și suferința din interior spre exterior.
Am văzut oameni care se străduiesc să-şi creeze o viaţă frumoasă şi de multe ori nu reuşesc în totalitate, mai apar
„coborâşuri”. Am văzut cum aceste cuvinte blocante îi duc în starea de neputinţă, necredinţă, neîmplinire. Stând
în aceste stări ceva timp ajung şi la deznădejde – virusul principal care îi ţine pe loc, adică în stagnare.
Folosim cuvinte pentru că ne-am obişnuit aşa, am auzit la unii sau la alţii, sau aşa e civilizat, frumos, etc, dar în
spatele lor stă o forţă la nivel cuantic care ne duce să trăim ceea ce rostim.
Vă recomand să vă observaţi vocabularul şi înainte să rostiţi astfel de cuvinte blocante să vă gândiţi la
consecinţe.
1. Sper…
Cuvântul „sper” este un cuvânt prin care laşi loc la îndoială. Când spui „sper” nu eşti sigur că se va împlini ceea
ce vrei. Este un cuvânt blocant deoarece te opreşte în registrul fluxului neîmplinirii. Când spui „sper” pleci la
drum cu „frâna de mână trasă”. Pentru a da drumul la frâna de mână, vă recomand să folosiţi „CRED” în loc
de „sper” şi veţi vedea ce simţiţi în interiorul fiinţei voastre. Practica conştientă va face diferenţa.
Vă spun ce am constatat eu: când spun „CRED” parcă din interiorul meu se ridică forţa vieţii şi din zona
pieptului, anahatei, iese afară ca un curent care se duce direct în locul unde se va împlini acea dorinţă, sau ceea
ce îmi propun.
Când spun „sper” acea forţă rămâne în interiorul meu, ca şi cum aşteaptă ceva prin care să declanşezi împlinirea.
Prin cuvântul „sper” nesiguranţa duce la îndoială. Apar întrebări de genul: „Oare o fi…, oare nu o fi…, oare ce
să fac…?”.Această nesiguranță te face să stai pe loc și să nu înaintezi.
Diminuând sau eliminând acest cuvânt din vocabularul vostru veţi trăi acceptarea că sunteţi creatorii realităţii
voastre, deveniţi responsabili şi împăcaţi pentru că ştiţi că puteţi schimba orice vreţi.
Speranța este un cuvânt victimă, care nu este pentru viitor ci este din trecut. Acest cuvânt te duce în starea de
victimă și te oprește de la a face alegeri cu Liberul Arbitru.
Când trăiești sub influența lui „sper”, aceasta indică faptul că nu ai încredere în tine și aștepți ca altul să te
îndrume, să te călăuzească, te lași la aprecierea altora și mereu vei lua decizii din personalitatea limitată.
Când trăiești sub influența lui „CRED” vei lua decizii din sine, vei avea forța necesară pentru a decide, a alege, a
face ce vrei tu pentru tine și experiența vieții tale pe toate planurile.
2. Încerc…
„Încerc” este tot un cuvânt blocant, la fel de des folosit ca „sper” şi cu aceeaşi conotaţie și anume că, nu ai
încredere în tine că vei reuşi.
Când spui „încerc” tu de fapt te duci pe o buclă a succesului până la un punct după care cazi tot în eșec.
Imaginați-vă sau uitați-vă la un cerc. De oriunde porniți pe el în cerc te duce tot acolo.
Când folosești cuvântul „încerc” subconștientul tău indică că încă nu vrei cu adevărat să creezi acea realitate.
Este o mare diferență atunci când rostești „încerc să iau examenul X”, și „vreau să iau examenul X”.
Experimentați să vedeți ce se întâmplă în realitatea voastră.
Priviți în interiorul vostru să vedeți ce simțiți la fiecare rostirea a acestor fraze. Este o diferență colosală. Fiecare
își creează realitatea conform cuvintelor pe care le rostește. Deci când spui „încerc” îți creezi o realitatea unde
nu ai șanse să reușești 100% pentru că, de fapt încă nu vrei.
Când ai rostit cuvântul „încerc” tu de fapt pleci cu „frâna de mână” la mașină trasă, adică nu pleci cu toată
puterea înainte ci lași loc încercărilor să vină în calea ta. Asta pentru că din interior tu nu ai încredere că reușești,
iar concluzia finală din personalitatea este: să nu fie un eșec total ci să poți spune ție și altora că „am încercat,
dacă nu a mers, asta e!”
De aceea este un cuvânt blocant pentru că te ține pe loc, în stagnare și limitare. Faceți o analiză în vocabularul
vostru și în folosirea lui, măcar 7 zile. Veți descoperi în ce segmente ale vieții folosiți foarte des cuvântul
„încerc”. Acel sau acele segmente unde folosiți des acest cuvânt sunt dimensiunile în care nu aveți încredere în
voi, în prestația voastră sau aveți ceva programe și credințe false și limitative.
Succes în a depista acest cuvânt și a-l înlocui cu unul care vă deschide o linie de destin (potențial) unde veți fi
creatori, fericiți, împliniți și cu eficiență maximă.
3. Nu stiu, nu pot, nu am
Atunci când foloseşti negaţia în faţa celor mai puternice programe, te blochezi pe un flux de conştiinţă al
neîmplinirii. Astfel creezi în realitatea ta piedici prin care nu participi la crearea conștientă a realității tale.
Spun acestor cuvinte: Cuvinte prin care te auto-sabotezi ca să nu participi conștient la creația ta. Astfel te
sustragi de la responsabilitatea conștientă a creației. Prin folosirea acestor cuvinte tu de fapt îți dezvălui ție și
celor din jurul tău că, încă nu vrei să schimbi ceva în realitatea ta, că nu ai încredere în tine și în divinitate și că
nu ești conștient(ă) de potențialul divin din interiorul tău.
Veți observa atât la voi cât și la cei cu care intrați în contact o anumită negație pe un anumit segment din viață.
Acel segment este locul în care ai avut sau au avut eșecuri sau suferințe emoționale.
Pentru a nu mai suferi omul alege negația sau dorința de a nu se mai implica. Doar că această alegere te ține și îl
ține tot mai mult în suferință. Asta se întâmplă deoarece omul are implementat încă de la facere programul
creației cel mai puternic program din ființa sa. Atunci când nu creezi și te-ai închis, energetic vorbind pentru a
crea „te mănânci pe tine”, nu ai de unde să te încarci ca să mergi mai departe să scoți frumosul, esența și măreția
divină din interiorul tău.
Prin creație noi deschidem izvorul cu apă vie din interiorul nostru.
Când creezi ești mereu plin de bucurie, voie bună, vitalitate, mănânci foarte puțin, dormi puțin pentru că tu te
încarci cu apa vie din izvorul interior care este de o frecvență net superioară elementelor de hrană exterioară
corpului și minții.
Prin folosirea acestor negații te închizi ca într-o închisoare, unde nimic nu vine spre tine și nimic nu pleacă
dinspre tine. Peste tot găsim sintagma „dăruiește dacă vrei să primești”, adică vei crea în realitatea ta acele
oportunități pentru că ai deschis anumite fluxuri de conștiință prin care ființezi.
Observați-vă și înlocuiți negațiile pe care le folosiți în exprimare, observați segmentul din viața voastră unde sunt
des întâlnite și veți putea face curățenie, pace și lumină în crearea conștientă a realității voastre.

4. Sărut-mâna
Am ajuns și la acest cuvânt care este folosit foarte des și numai la noi în țară. Adică dacă treci peste granițele
țării, peste Prut și Dunăre nu mai este uzitat de cei de acolo. Cuvântul “sărut-mâna” este un cuvânt care
induce umilinţă şi te blochează pe un flux de conştiinţă al neputinţei.
Interesant, când am analizat acest cuvânt am avut un șoc aș putea spune, deoarece nu mă așteptam ca sub această
formă de politețe să se ducă energia vieții sau chi-ul pe frecvențe inferioare.
Astfel am început să analizez gestica, mimica și ce se ascunde sub aceast cuvânt.
Am constatat cu stupoare cum spunând acest cuvânt te plasezi pe un flux de conștiință al umilinței, al stagnării.
Acest cuvânt folosit îți indică faptul că alții sunt superiori ție pe toate nivelurile. Folosind acest cuvânt ieși de
sub incidența fluxului în care „toți suntem egali, toți suntem eterni, toți suntem divini.” E adevărat că fiecare este
unic, creează, înțelege și experimentează diferit dar în esență toți suntem divini.
Folosind acest cuvânt transmiți universului că tu nu ești în stare să creezi sau să faci ceva în realitatea ta și că dai
altuia puterea ta. Adică altul poate face în locul tău și chiar mai bine. O adevărată iluzie. Nimeni nu poate face
ceva mai bine decât tine în realitatea ta. Deoarece tu ai toate pârghiile din interior pentru a-ți crea realitatea
interioară și apoi pe cea exterioară.
Umilința indică faptul că îti dai puterea în exterior și rămâi blocat pe un flux de conștiință inferior. Degeaba
aștepți să trăiești o viață minunată trăind în umilință. Așa ceva nu se poate. Primești de la univers acele energii
pe care le indici prin vocabular, stări, atitudini.
La polul opus stă cuvântul MULŢUMESC – care indică recunoștință și un salt cuantic pe un flux de conștiință
de frecvență superioară.
Faceți un exercițiu simplu. Folosiți ambele cuvinte în aceeași conversație, unul după altul dacă e posibil și vedeți
ce simțiți în interiorul vostru?
Eu personal am descoperit o discrepanță de la cer la pământ folosind aceste cuvinte unul după celălalt în
conversație. Fiți atenți la ce simțiți în interior, cum vi se schimbă starea de la un cuvânt la altul, vedeți ce gânduri
vă apar după ce folosiți cuvântul “sărut-mâna” și apoi “MULȚUMESC”. E foarte interesant să te observi și să
poți să modifici realitatea printr-un cuvânt sau altul.
Dați-vă voie să fiți observatorul conștient al vocabularului vostru și veți trăi divin, pentru că veți putea corecta și
vă veți putea elibera de pe fluxuri de conștiință blocante, limitative urcând pe fluxuri de conștiință de frecvență
înaltă.
5. Dar…
Când foloseşti cuvântul „dar”, anulezi tot ce ai spus mai înainte. De exemplu: „vreau să mă întâlnesc cu
tine, dar nu am timp”.
De fapt mesajul este „nu vreau să mă întâlnesc cu tine şi de aceea nu-mi fac timp”.
Folosind acest cuvânt devii bulversant pentru univers și deschizi fluxuri de conștiință contradictorii. Adică una
vrei să transmiți în exterior și alta transmiți.
Prin folosirea cuvântului „dar”, tu de fapt eviți transmiterea a ceea ce dorești cu adevărat, ceea ce indică că tu
conții și menții în tine, dualitatea. Prin folosirea acestui cuvânt rămâi ancorat în trecut și te scurgi de viața ta,
pentru că asta înseamnă dualitate. Când trăiești în dualitate rămâi ancorat în dimensiunea a treia și finalul vieții
este moartea.
Prin dar arăți nehotărârea, lipsa de autenticitate și evitarea asumării a ceea ce vrei să faci. Transmiți o stare
interioară de nesiguranță, frică, nehotărâre și te blochezi în fluxuri de conștiință de aceeași frecvență.
Folosind cuvântul „dar” în limbajul interior cât și în cel exterior, creezi oportunități ca „mintea limitată” sau
personalitatea ta, creată în această dimensiune să fie cea care decide în crearea realității personale. Făcând asta te
îndepărtezi de Sinele tău Divin și de Dumnezeu și deciziile legate despre tine, despre viața și trăirile tale vor fi
luate doar din mintea limitată. Atunci veți spune în stânga și în dreapta că nu puteți face ceva din motive
exterioare, că nu vă puteți crea singuri viața, că alții sunt de vină (sistemul, guvernul, familia, etc). Făcând
acestea iarăși intrați în mintea limitată.
Fiți observatorul vostru în folosirea limbajului propriu și veți descoperi carențele în deschiderea spre fluxuri de
conștiință în care realitatea se creează instant și la cote maxime pentru evoluția și împlinirea personală și
profesională.
Lumea din exterior este cea pe care o deschidem din interior iar cuvântul este cel care face posibil acest lucru
ușor, frumos și bine.”
Autor : psiholog Niculina Gheorghita