Facultatea de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei Grigoruţă Elena Iuliana

PIPP, An.II, Gr.1 Literatură romană

DESPĂRŢIREA ÎN SILABE

Despărţirea în silabe şi la capăt de rând

Despărţirea în silabe a unor cuvinte are scopul de apune în evidenţă structura lor silabică
şi, în cazul poeziei, metrica bazată pe ea. Ea se face cu ajutorul cratimei şi se foloseşte în unele
opere literare pentru a reproduce rostirea sacadată: Im-be-ci-lu-le!.

Ortografia este intresată însă mai ales de despărţirea la capăt de rând, care nu coincide
totdeuna cu despărţirea în silabe a cuvintelor. Când la sfârsitul unui rând dintr-un text nu mai
încape în ăntregime un cuvânt sau un grup de cuvinte, elementele în această situaţie pot fi trecute
integral pe rândul urmator.

Despărţirea grupurilor de cuvinte şi a abrevierilor

Pentru păstrarea unităţii lor,

1.nu se despart la sfârşit de rând, ci se trec integral pe rândul următor:

- abrevierile – scrise legat(UNESCO), sau despărţite prin blancuri(S N C F R), prin

puncte(a.c) ori prin cratimă(N-V) (nu: a.-c., U-NESCO, S|NCFR)

- derivatele – scrise cu cratimă de la abrevieri: R.A.T.B-ist (nu: R.A.T.B.-| ist)

- numele proprii de persoane: Popescu (nu: Po-pescu)

2.se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt ci să se treacă pe rândul următor:

Ion Popescu, nu: Ion| Popescu.

Despărţirea în silabe în interiorul cuvintelor

Despărţirea în silabe a cuvintelor la capăt de rând se face după reguli care diferă, parţial de
regulile despărţirii în silabe, precum si de la limba română.

Sunt posibile două modalităţi de despărţire a cuvintelor la capăt de rând: pe baza

pronunţării şi pe baza structurii morfologice a cuvintelor.

Normele actuale prevăd despărţirea după pronunţare.

Este acceptată şi despărţirea după structură, însă cu unele restricţii faţă de DOOM1.
Facultatea de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei Grigoruţă Elena Iuliana
PIPP, An.II, Gr.1 Literatură romană

Dintre cele doua modalităţi de despărţire a cuvintelor la sfârşit de rând:

-despărţirea dupa pronunţare se poate aplica la toate cuvintele, inclusiv la cuvintele

“formate”;

-despărţirea după structură se poate aplica doar cuvintelor “formate”;

Despărţirea după pronunţare

Regulile despărţirii în scris după pronunţare se referă la litere, dar privesc pronunţarea
cuvintelor în tempo lent şi au drept criteria valorile literelor în limba română.

Litere-vocale

La despărţirea la capăt de rand care implică litere-vocale trebuie să se aibă în vedere că:

- literele e, i, o, u, w şi y notează atât sunete-vocale propriu-zise, cât şi semivocale,

despărţirea depinzând de valoarea lor;

În principiu, în cazul literelor-vocale:

-două litere-vocale care notează vocale propriu- zise se despart;

-când literele e, i, o, u, w sau y notează o semivocală. Despărţirea se face înaintea lor;

Literele vocale care notează diftongi şi triftongi nu se despart.

Două litere-vocale alăturate care notează vocale propriu-zise se despart – cu alte cuvinte,
vocalel în hiat se despart.

Cele două vocale pot fi:

- identice: ale-e, alco-ol;

- diferite: ba-obab, hârâ-it;

În succesiunile de litere în care e, i, o, u, sau y notează o semivocală aceasta trece la

sevcenţa următoare când se află

-după o vocală propriu-zisă, iar e, i, o, u sau y fac parte dintr-un

-diftong ascendent: agre-ează, ace-ea;

-triftong: tă-iai, vo-iau;

-după un diftong ascendant: dumnea-ei.

Facultatea de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei Grigoruţă Elena Iuliana
PIPP, An.II, Gr.1 Literatură romană

Litere consoane

Această despărţire se referă la consoanele aflate între vocale.

Regulile generale privind despărţirea literelor-consoane sunt:

-o consoană între litere-vocale trece la secvenţa urmatoare;

-în succesiunile de două-patru consoane, despărţirea se face de regulă după prima

consoană;

-în succesiunile de cinci consoane, despărţirea se face dupa a doua consoană;

Exceptii:

În succesiunile de două consoane:

1. Trec impreună la secvenţa următoare succesiunile de consoane care au al doilea element

l sau r şi ca prim element b, c, d, f, g, h, p, t şi v: ca-blu, pro-clama, co-dru, cu-pru etc.

2. Nu se despart consoanele duble: caudi-llo.

În succesiunile de trei consoane despărţirea se face după primele două consoane:

lp-t: sculp-ta, mp-t: somp-tuos, mp-ţ: redemp-ţiune, nc-ş: linc-şii, nc-t: punc-ţie, nd-v:
sand-vici, rc-t: arc-tic, rt-f: jert-fă.