3.

CIRCUITE DE CONDIŢIONARE(CAP 7)

Scopul principal al unui circuit de condiţionare este de a modifica semnalul de ieşire al

senzorului la parametrii ceruţi de sistemul de achiziţie a datelor, în principal de convertorul
A/D. În continuare vom enumera câteva din cele mai importante cerinţe ale majorităţi
sistemelor de achiziţie a datelor:

1. Semnalul de intrare în sistem trebuie să fie o tensiune. Deoarece convertoarele

A/D lucrează în tensiune, mărimea de intrare în sistem trebuie să fie o tensiune
proporţională cu mărimea fizică măsurată de senzor.
2. Domeniul dinamic al semnalului de intrare trebuie să fie cât mai apropiat de
domeniul dinamic al sistemului de achiziţie pentru ca rezoluţia convertorului
A/D să fie maximă.
3. Impedanţa de intrare a sistemului de achiziţie trebuie să fie cât mai mică.
4. Lărgimea de bandă a semnalului de intrare trebuie să fie limitată la mai puţin
de jumătate din rata de eşantionare a convertorului A/D

Pe lângă aceste cerinţe principale mai există şi alte cerinţe ce sunt determinate de tipul
aplicaţiei. Unele dintre acestea sunt:

Izolarea semnalului
În unele aplicaţii este necesară izolarea galvanică a senzorului de sursa de tensiune.
Aceasta se poate face în două moduri: magnetic sau optic. Izolarea magnetică se
realizează prin plasarea în circuit a unui transformator. În cazul izolării prin metode
optice în circuit se va plasa un LED şi un fotodetector.

Preprocesarea semnalului
În multe cazuri este utilă o preprocesare a semnalului de intrare în sistemul de achiziţie
a datelor. În funcţie de aplicaţie, preprocesarea poate micşora timpul de achiziţie, poate
executa anumite funcţii ale sistemului de achiziţiei simplificându-i structura internă,
poate micşora rata de eşantionare, etc. De exemplu un accelerometru generează o
tensiune proporţională cu valoarea acceleraţiei obiectului monitorizat, dar pentru o
anumită aplicaţie este suficientă doar informaţia dacă acceleraţia corpului este mai
mare sau mai mică decât o anumită valoare. În aceste condiţii circuitul de preprocesare
va compara valoarea de la ieşirea senzorului cu valoarea dorită şi va genera sistemului
de achiziţie un semnal în termeni de adevărat sau fals – practic va genera tensiune doar
când valoarea acceleraţiei este mai mare decât valoare de prag (în acest caz nu mai
este nevoie de convertorul A/D).

Eliminarea semnalelor nedorite

Este de preferat ca semnalul de intrare în sistem să fie cât mai bine „curăţat” de
semnalul de zgomot înainte ca acesta să fie amplificat şi digitizat.

Deoarece semnalul de intrare în sistem trebuie să fie o tensiune, în continuare vom analiza
câteva circuite de conversie a semnalului în tensiune electrică

68
 3.1. Conversia tensiune – tensiune
În general semnalul de ieşire a senzorilor este o tensiune electrică. Deci în principiu nu ar mai
fi nevoie de un circuit de conversie a semnalului, dar poate fi necesară o modificare a
domeniului dinamic, ori o reducere a lărgimii de bandă a semnalului. Prezentăm în continuare
câteva din circuitele utilizate în conversia tensiune – tensiune.

3.1.1. Amplificatoarele

3.1.1.1. Amplificatoare inversoare

Cele mai obişnuite circuite folosite în condiţionarea semnalului sunt amplificatoarele

inversoare, figura 2.67

Figura 2.67 Amplificator inversor

RF
Factorul de amplificare este dat de raportul - . Mărimea semnalului de ieşire al senzorului
R1
poate fi adus la nivelul cerut de sistemul de achiziţie alegând anumite valori pentru
rezistenţele din circuit. Amplificatorul inversor va determina şi o modificare a impedanţei de
intrare în sistem de la aproximativ R 1 la o impedanţă aproape egală cu zero. Este important de
subliniat faptul că amplitudinea semnalului de ieşire a amplificatorului inversor este limitată
de tensiunea de alimentare a amplificatorului, figura 2.68.

69
 Figura 2.68 Limitarea tensiunii de ieşire a amplificatorului
La fel ca în cazul domeniului dinamic, amplificatorul inversor va limita şi lărgimea de
bandă a semnalului. Amplificatorul operaţional are un produs amplificare – bandă constant şi
este specificat de producător. Dacă de exemplu produsul amplificare – bandă are valoarea de 3
MHz, şi factorul de amplificare este setat la 100 atunci lărgimea de bandă a semnalului de
ieşire a amplificatorului va fi de 30 kHz (100 �30kHz = 3MHz )
Un alt factor important de limitare este zgomotul. Toate amplificatoarele operaţionale
introduc în semnalul de ieşire un semnal de zgomot. Mărimea şi caracteristicile semnalului de
zgomot sunt specificate de producător. Zgomotul introdus se datorează agitaţiei termice şi are
valoarea Vzgomot = 4kTBR , unde k este constanta lui Boltzmann, T este temperatura, B este
2

lărgimea de bandă şi R este valoarea rezistenţei. Subliniem faptul că valoarea semnalului de

zgomot va fi cu atât mai mare cu cât valoarea rezistenţei este mai mare.
Un alt factor de limitare este tensiunea de offset a amplificatorului operaţional. La
toate amplificatoarele operaţionale apare o cădere de tensiune între terminalul inversor şi cel
neinversor. Această tensiune (numită tensiune de offset) este apoi amplificată ca şi cum ar face
parte din tensiunea generată de senzor.

3.1.1.2. Amplificatoare neinversoare

O altă configuraţie des folosită a amplificatorului este prezentată în figura 2.69.

Figura 2.69 Amplificatorul neinversor

70
 R1
Factorul de amplificare a acestui circuit este dat de raportul 1 + . Impedanţa de
R2
intrare tinde spre infinit (este limitată numai de impedanţa de intrare a amplificatorului
operaţional) iar impedanţa de ieşire este aproximativ egală cu zero. Acest circuit este ideal
pentru senzorii care au o impedanţă de ieşire mare şi deci sunt influenţaţi de curentul
consumat la intrare de sistemului de achiziţie a datelor.
Dacă R1 = 0 şi R2 este deschis (îndepărtat), atunci factorul de amplificare este egal cu
unu. Acest tip de circuit, prezentat în figura 2.70, este denumit în mod uzual buffer cu câştig
unu sau în mod simplu buffer.

Figura 2.70 Buffer cu câştig unu

3.1.1.3. Adunarea şi scăderea semnalelor

Amplificatoarele operaţionale pot fi folosite la adunarea a două sau a mai multor

semnale, figura 2.71.

Figura 2.71 Amplificatoare sumatoare

RF R R
Tensiunea de ieşire a acestui circuit este Vout = V1 + V2 F + V3 F . Circuitul
R1 R2 R3
poate fi folosit la combinarea mai multor semnale provenite de la mai mulţi senzori, de
exemplu de la o reţea de microfoane.
Amplificatoarele operaţionale pot fi folosite de asemenea şi la operaţia de scădere a
două semnale, figura 2.72.

71
 Figura 2.72 Amplificator diferenţial

Acest tip de circuit este folosit în mod frecvent la îndepărtarea semnalelor de offset
nedorite. Se poate folosi şi la eliminarea diferenţei de tensiune dintre masa senzorului şi masa
sistemului de achiziţie (aşa numita buclă de masă).
R2
Tensiunea de ieşire a circuitului este dată de formula Vout = ( V2 - V1 ) ,unde V2 ar
R1
putea fi tensiunea de ieşire a senzorului iar V1 tensiunea ce trebuie eliminată.

3.1.2. Filtre trece sus şi filtre trece jos

Configuraţia amplificatoarelor operaţionale poate fi modificată astfel încât să limiteze

banda de frecvenţă semnalului de intrare. Astfel că rezistorul de reacţie poate fi înlocuit cu un
circuit format dintr-un condensator şi o rezistenţă, figura 2.74.

Figura 2.74 Filtru unipolar trece jos

În urma înlocuirilor făcute factorul de amplificare a circuitului va fi:

1
Av = H 0
f ,
1+ j
f0
unde
R2
H0 = - ,
R1
1
f0 = - frecvenţa de rezonanţă a circuitului nou introdus.
2p R2C

72
 Se consideră ca fiind frecvenţa limită superioară, frecvenţa f 0 pentru care atenuarea
semnalului nu este mai mare de 30%, figura 2.75

Figura 2.75 Răspunsul în frecvenţă pentru un filtru trece jos

Pentru a se obţine un filtru trece sus, rezistenţa de intrare a amplicatorului operaţional va fi

înlocuită cu un circuit format dintr-un condensator legat în serie cu un rezistor, figura 2.76.

Figura 2.76 Filtru unipolar trece sus

Factorul de amplificare a amplificatorului va deveni:

f
j
f0
Av = H 0 ,
f
1+ j
f0
unde
R2
H0 = - ,
R1
1
f0 = - frecvenţa de rezonanţă a circuitului nou introdus
2p R1C
Răspunsul în frecvenţă a filtrului este prezentat în figura 2.77.

73
 Figura 2.77 Răspunsul în frecvenţă a unui filtru unipolar trece sus

Filtrele de ordin superior, ce au în mod implicit un factor de atenuare mai accentuat, se

pot obţine prin cascadarea a mai multor filtre de ordinul întâi. Alternativ filtrele de ordin
superior se pot construi şi prin includerea în circuit a mai multor perechi de condensator /
rezistenţă.

3.2. Conversia curent – tensiune

Pentru anumiţi senzori, semnalul de ieşire nu va fi sub forma de tensiune electrică ci

de curent electric. Cel mai comun senzor de acest tip este fotodioda: va genera un curent
electric proporţional cu intensitatea luminoasă incidentă. Pentru acest tip de senzor circuitul
de condiţionare va converti curentul electric într-o tensiune electrică proporţională. Circuitul
de conversie ales va trebui sa aibă o impedanţă de intrare cât mai mică, pentru a nu consuma
curentul generat de senzor.
Pentru realizarea acestei conversii, în mod uzual, se va folosi un amplificator inversor
deoarece un amplificator inversor va consuma foarte puţin curent, figura 2.78.

Figura 2.78 Fotocelulă conectată la un circuit de conversie curent-tensiune.

De observat faptul că circuitul este identic cu un amplificator neinversor la care s-a

înlăturat rezistenta de intrare. Cu cât va creşte intensitatea luminii incidente pe fotodiodă
cu atât va creşte curentul generat de fotodiodă şi în mod proporţional va creşte tensiunea
de ieşire a circuitului de condiţionare Vout = I s R .

3.3. Conversia rezistenţă electrică – tensiune

Există senzori ce au ca răspuns la interacţiunea cu un măsurand modificarea valorii

rezistenţei. Ca exemplu amintim senzorii FSR - îşi modifică valoarea rezistenţei în funcţie de
intensitatea forţei aplicate, termistorii - îşi modifică valoarea rezistenţei în funcţie de
temperatură, etc. În toate aceste cazuri este necesară conversia rezistenţei dispozitivului într-o
tensiune electrică măsurabilă. În continuare prezentăm câteva circuite de conversie.

74
 Există două modalităţi de conversie a rezistenţei în tensiune electrică. Prima şi cea mai
simplă cale este de a aplica o tensiune unui sistem compus dintr-un rezistor de referinţă şi
rezistorul senzorului conform figurii 2.79.

Figura 2.79 Conversia resistenţă – tensiune

Căderea de tensiune de pe senzor (sau de pe rezistenţa de referinţă) este trecută apoi printr-un
buffer (amplificator cu factor de amplificare unu). Tensiunea de ieşire a circuitului va fi:

RM 1
Vout = Vref = V
RM + RF RM ref
1+
RF

Problema ce apare folosind această metodă de măsurare a rezistenţei este aceea că

amplificatorul va amplifica întreaga cădere de tensiune de pe senzor. Ar fi mult mai indicat
dacă s-ar putea amplifica numai variaţia tensiunii ce apare ca urmare a modificării rezistenţei
senzorului. Acest lucru se poate obţine prin folosirea unei punţi de măsură, figura 2.80.
Dacă considerăm Rx = R0(1+ δ), atunci valoarea tensiunii de ieşire va fi:

n2
Vout = Vref  ,
2n + 1

unde pentru o utilizare mai precisă n < 50, iar δ reprezintă variaţia rezistenţei senzorului
corespunzătoare unei anumite acţiuni fizice.

75
 V nR 0
re f

R 0 R 0

V out

R 0 R x

nR 0

Figura 2.80 Punte de rezistenţe conectată la un amplificator operaţional

În continuare vom prezenta modul de conversie a variaţiei rezistenţei a unui senzor FSR
în tensiune electrică.
Metoda de interfaţare a FSR-ului cu sistemul de achiziţie a datelor este prezentată în
figura 2.81.

Figure 2.81 Un senzor FSR într-o configuraţie divizoare de tensiune

În acest caz RF din figura 12 va fi rezistenţa FSR-ului. O creştere a intensităţii forţei aplicate
va determina o scădere a valorii rezistenţei RF, deci o creştere a valorii tensiunii de ieşire.
Folosind acestă configuraţie tensiunea de ieşire nu va fi funcţie liniară de forţă Pentru a se
obţine un răspuns liniar, va trebui adoptată o altă configuraţie a circuitului de măsură.
O altă modalitate de măsurare este de a măsura curentul electric ce trece prin dispozitiv şi
apoi folosirea unui amplificator operaţional pentru conversia curentului în tensiune, figura
2.82.

76
 Figure 2.82 Măsurarea curentului din FSR

Intensitatea curentului prin FSR este proporţională cu intensitatea forţei aplicate pe

suprafaţa senzorului, pe un anumit interval această funcţie este una liniară. Tensiunea de ieşire
a circuitului va fi:
R
V out = - V ref .
RF
1
Deoarece R F = f   , tensiunea de ieşire Vout va fi proporţională cu forţa. Deoarece
F
intrarea neinversoare a amplificatorului operaţional este legată la masă, curentul ce trece prin
V ref
FSR va fi egal cu raportul , deci tensiunea de ieşire a circuitului va putea fi calculată cu
RF
relaţia: V out = RI .

3.4. Conversia capacitate – tensiune

Proprietăţile electrice ale condensatoarelor sunt folosite de majoritatea senzorilor

studiaţi până acum în conversia fenomenului fizic în semnal electric. Principalul motiv îl
constituie proprietatea funcţiei de transfer a condensatorului de a varia direct proporţional cu
distanţa dintre cele două armături ale condensatorului. Această proprietate a condensatorul îl
face deosebit de util în măsurătorile vibraţiilor de mică amplitudine. Condensatorul poate fi
folosit de asemenea şi la măsurările de distanţe relativ mari.
O altă proprietate a condensatoarelor este aceea că proprietăţile electrice ale
condensatorului sunt dependente de materialul dintre armături, adică dependentă de constanta
dielectrică a materialului. Astfel că senzorii capacitivi pot fi folosiţi la detectarea prezenţei
unor obiecte în interiorul armăturilor.
Capacitatea poate fi măsurată, la fel ca şi intensitatea curentului, în două moduri: printr-
un circuit divizor de tensiune sau o punte de măsură. In configuraţia circuitelor se vor folosi in
loc de rezistenţe condensatoare. Există totuşi o diferenţă, tensiunea trebuie să fie alternativă
deoarece condensatoarele blochează tensiunile continue. Deoarece impedanţa condensatorului
este invers proporţională cu frecvenţa trebuie să fim de asemenea atenţi la frecvenţa tensiunii
de referinţă: o frecvenţă prea mică va determina o impedanţă mare a senzorului, deci senzorul
va deveni foarte zgomotos, iar o frecvenţă prea mare va determina impedanţă mică a
senzorului existând pericolul ca semnalul generat de senzor să fie acoperit de zgomotul produs
de alte dispozitive.

3.5. Circuite adiţionale de condiţionare a semnalului

3.5.1. Comparatoare

În unele cazuri, nu este nevoie ca întreg spectrul semnalului generat de senzor sa fie
trimis sistemului de achiziţie a datelor. De exemplu în multe cazuri senzorul este folosit doar
ca un întrerupător (senzori FSR de contact), astfel că semnalul util este dat de prezenţa sau
absenţa semnalului generat de senzor peste o anumită valoare. În acest caz circuitul adiţional
va fi compus dintr-un comparator ce va compara tensiunea de ieşire a senzorului cu o tensiune
de prag Vth, figura 2.83.

77
 Figura 2.83 Senzor FSR într-o configuraţie cu un întrerupător

În cazul în care căderea de tensiune pe senzor este mai mare decât valoarea de prag V th,
tensiunea de ieşire a circuitului va fi maximă (de obicei 5V), iar dacă va fi mai mică decât
tensiunea de prag tensiunea de ieşire a circuitului va fi minimă (de obicei 0V).

78