Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autori:
- Corina Lungu, coordonator, consultant superior ME, grad didactic superior;
- Igor Şarov, doctor în istorie, decanul facultăţii de Istorie şi Filozofie, USM;
- Tatiana Mistreanu,doctor în pedagogie, DMETS mun. Chişinău, grad didactic
superior;
- Galina Gumen, şefa Centrului Metodic, DRÎTS Briceni, Grad Didactic Doi
Recenzenţi:
- Ludmila Tihonov, doctor în ştiinţe, ULIM;
- Vera Balan, director LT „P. Ştefănucă”, or. Ialoveni, grad didactic superior;
STRUCTURA PROGRAMEI
I. PRELIMINARII
Obiectivele generale ale examenului;
Statutul disciplinei în cadrul sesiunii de examene
Competenţe de evaluat
Standarde de evaluare /SE/
Obiective de evaluare /OE/
II. CONŢINUTURI DE EVALUAT
Subiecte unice propuse pentru examenul de absolvire a gimnaziului
Personalităţi şi surse istorice, care derivă din lista subiectelor unice;
Tematici orientative de eseuri structurate.
III. MODEL DE TEST
Matricea de evaluare;
Model de test;
Barem de corectare.
IV. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ.
I. PRELIMINARII
Finalitatea Istoriei, ca disciplină şcolară, are la fază formarea la elevi a
competenţelor de analiză şi evaluare a evenimentelor şi faptelor istorice, care au
marcat spaţiul naţional şi cel universal, dezvoltarea abilităţilor de a gândi critic,
precum şi cultivarea sentimentului de încadrare în dimensiunea european, care ar fi
deschisă către restul lumii.
În acest context, examenul de absolvire a studiilor gimnaziale la Istoria
românilor şi universală, oferă şanse absolvenţilor să confirme competenţele obţinute pe
parcursul studiilor gimnaziale şi anume, de înţelegere şi reprezentare a timpului şi
spaţiului istoric, utilizare adecvată a limbajului de specialitate, în baza analizei şi
interpretării surselor istorice, determinare a relaţiilor de cauzalitate în istorie şi
elaborare de eseu istoric, pornind de la o tratare structurat a subiectului.
Statutul disciplinei
Istoria românilor şi universală are, în cadrul examenelor de absolvire a studiilor
gimnaziale, statut de disciplină obligatorie, pentru toţii absolvenţii.
Examenul la Istoria românilor şi universală se va desfăşura sub forma unei
probe scrise, cu o durat de 2 ore astronomice (120 min).
Competenţe de evaluat
Evaluarea competenţelor formate la elevi pe parcursul studiilor gimnaziale prin
intermediul educaţiei istorice vizează realizarea competenţelor specifice ale disciplinei:
înţelegerea şi utilizarea adecvat a limbajului de specialitate;
înţelegerea şi reprezentarea timpului şi spaţiului istoric;
cunoaşterea şi interpretarea surselor istorice;
determinarea relaţiilor de cauzalitate şi schimbare în istorie;
manifestarea atitudinii faţă de impactul evenimentelor istorice asupra societăţii.
21. RSSM. Economie şi societate (1944 -1991). Foametea din anii 1946-1947 şi
deportările staliniste.
22. Republica Moldova în 20 de ani de independenţă. Cursul Republicii Moldova
spre integrarea europeană.
Personalităţi istorice
Istoria românilor Istoria românilor
Ion Inculeţ Woodrow Wilson
Pan Halippa Adolf Hitler
Nicolae Titulescu Iosif Stalin
Ferdinand I Franklin Delano Roosevelt
Ion Antonescu Charles de Gaulle
Regele Mihai Margaret Thatcher
Mircea Snegur Mihail Gorbaciov
Maria Cebotari Albert Einstein
Emil Loteanu Bill Geit
Maria Bieşu
„1. Noi cerem unirea tuturor germanilor într-o Germanie Mare, conform cu dreptul
popoarelor de a dispune de ei înşişi. 2. Noi cerem egalitatea de drepturi pentru poporul
german faţă de alte naţiuni şi anularea tratatului de la Versailles şi de la Saint-
Germain. 3. Noi pretindem pământuri şi un spaţiu [colonii] pentru a ne hrăni poporul şi
a răspunde excedentului nostru de populaţie. Nu pot fi cetăţeni decât fraţii de rasă. Nu
pot fi fraţi de rasă decât aceia care sunt din sânge german, fără deosebire de
confesiune. Nici un evreu, deci, nu poate fi un frate de rasă. [...] 5. Cine nu este
cetăţean, nu poate trăi în Germania decât ca oaspete şi trebuie să fie supus
reglementărilor asupra străinilor.”
Programul Partidului naţional-socialist, 1920
Art. 5 Românii, fără deosebire de origine etnică, de limbă sau de religie, se bucură de
libertatea conştiinţei, învăţămînt, libertatea presei, întrunirilor, de libera asociaţie şi de
toate… drepturile stabilite prin legi
Art. 8 Nu se admite în Senat nici o deosebire de naştere sau clase sociale.
Art. 11 Libertatea individuală este garantată.
Art. 14 Nici o pedeapsă nu poate fi înfiinţată sau aplicată decît în puterea unei legi.”
(Constituţia de la 1923 din România)
„Art. 1. Înaltele Părţi Contractante declară solemn în numele popoarelor lor respective
că condamnă recursul la război pentru regularea diferendelor internaţionale şi renunţă
la el ca instrument de politică naţională în relaţiunile lor mutuale.
Art. 2. Înaltele Părţi Contractante recunosc că regularea sau rezolvarea tuturor
diferendelor sau conflictelor de orice natură sau de orice origine ar fi ele care se vor
putea ivi între ele, nu va trebui niciodată urmărită decât prin mijloace pacifice.
Art. 3. Prezentul tratat va fi ratificat de Înaltele Părţi Contractante desemnate în
preambul, conform cerinţelor constituţiilor lor respective şi va lua efect de îndată ce
toate instrumentele de ratificare vor fi fost depuse la Washington. (...)”
(Pactul Briand-Kellogg, Paris, 27 august 1928)
.„În decembrie 1929, dornic să accelereze procesul, Stalin anunţă „lichidarea clasei
chiaburilor”. Acum, ţăranii nu mai au de ales de cât între colhoz şi „deschiaburire”. Or,
criteriile care-l definesc pe chiabur sunt flexibile: faptul că cineva recurge la mâna de
lucru plătită refuză colectivizarea parcelei sale de pământ, chir şi faptul că este
credincios poate fi de ajuns pentru ca el să fie desemnat chiabur. În ianuarie 1930, o
comisie a Biroului Politic condusă de Molotov organizează colectivizarea „pentru
fiecare sat sunt fixate „cote de chiaburi” (curând, şi de simpatizanţi ai lor), iar o troikă
formată din secretarul organizaţiei locale de partid, un membru al sovietului
(primăriei) şi un ofiţer GPU nu mai are altceva de făcut decât să întocmească listele
cuprinzând numele acestor nenorociţi. „Chiaburii” sunt împărţiţi în trei categorii: unii
sunt executaţi (cca. 30 000) sau închişi, iar familiile lor sunt deportate; alţii sunt doar
deportaţi; ultimii, consideraţi „neduşmănoşi”, sunt afectaţi pe lângă diferite şantiere
din regiune. În total, au fost „deschiaburite” un milion de cămine – aproximativ 4 %
din totalul exploataţiilor agricole.”
Courtois Stefane. Dicţionarul comunismului.
Iaşi, Polirom, 2008.
„Art. 1. Grecia, România, Turcia şi Iugoslavia îş-i garantează mutual securitatea uturor
fruntariilor lor balcanice.
Art. 2. Înaltele părţi contractante se angajează să se sfătuiască asupra măsurilor de luat
faţă de eventualitatea ce ar putea afecta interesele lor aşa cum sunt definite prin
prezentul acord.”
Pactul Înţelegeri Balcanice, semnat la 9 februarie 1934.
„…De ce l-au ajutat Chamberlain şi Daladier pe Hitler să-şi atingă scopul? Sperau să-l
liniştească dându-i o parte din Cehoslovacia. Vroiau să direcţioneze agresiunea
Germaniei înspre Est, spre URSS… Drept rezultat, URSSS era singură în faţa
ameninţării naziste crescînde. În această situaţie, URSS a trebuit să încheie un tratat de
neagresiune cu Germania… care i-a oferit URSSS timp să-şi întărească apărarea.”
(Citat în R. Rees, The Modern World, London, Heinemann,1996)
„Ostaşi, V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc
la biruinţă. Să şterg pata de dezonoare din cartea neamului şi umbra de umilire de pe
fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a bisericii,
lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul. Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi. Reîmpliniri în trupul
ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile
voastre.
Ostaşi, Plecaţi azi pe drumul biruinţei lui Ştefan cel Mare, ca să cuprindeţi cu jertfa
voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor. Înainte! Fiţi mândri că veacurile
ne-au lăsat aici straja dreptăţii şi zid de cetate creştină. Fiţi vrednici de trecutul
românesc.”
(Ordinul de zi către armată, semnat de generalul
Ion Antonescu, 22 iunie 1941)
„(…) În bătălia de al Moscova Armata Roşie, pentru prima oară în decursul celor şase
luni de război, a cauzat cea mai mare înfrângere grupării principale a trupelor
hitleriste…
Zdrobirea trupelor hitleriste lîngă Moscova a avut o mare însemnătate internaţională.
În toate ţările Coaliţiei antihitleriste masele populare au întimpinat cu mult entuziasm
ştirea despre această remarcabilă victorie a armatelor sovietice. Omenirea progresistă
îşi lega de această victorie speranţele de izbăvire de robia fascistă...”
(Din amintirile Mareşalului Jucov despre Bătălia de lîngă Moscova)
„Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu
poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea Ţării de la o catastrofă
totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu
Naţiunile Unite. Români, un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să
aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a Ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite.
România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele
Unite ale Americii [...]. Români, dictatura a luat sfârşit şi cu ea toate asupririle.”
(Din proclamaţia regelui României Mihai I
către ţară la 23 august 1944.)
„Îndată după al Doilea Război Mondial, (...), democraţia părea că avea să triumfe în
lume (...). Foarte rapid reculul se face simţit în Europa de Est o dată cu apariţia
democraţiilor populare (lovitura de stat de la Praga, din 1948) şi extinderea
comunismului pe celelalte continente. Regimurile marxist-leniniste se proclamă
democraţii reale, deoarece consideră că se întemeiază pe suveranitatea unui popor
omogen din punct de vedere sociologic (antagonismele de clasă sunt suprimate o dată
cu colectivizarea) şi ideologic (convingerea comună în privinţa organizării vieţii
colective). Dar, în fapt, aceste regimuri nu permit libera exprimare a poporului, nici
exercitarea drepturilor sale.”
B.Compagnon, A.Thévenin, O cronologie a secolului XX
„Art.1. Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt
înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în
spiritul fraternităţii.
(…) Art.3. Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea
persoanei sale.
(…) Art.7. Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o
protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi
împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.
(…) Art.15. Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrara de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba
cetăţenia.
(…) Art.18. Orice om are dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie, …
precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu
alţii, atît în mod public, cît şi prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea
riturilor.
(…) Art.19. Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept
include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a
căuta, de primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de
frontierele de stat.”
(Declaraţia universală a drepturilor omului, 1948)
„Una din cauzele majore ale acestui succes a fost realizarea unui control sever asupra
calităţii producţiei, utilizarea tehnicilor de conducere şi a metodelor de producţie din
Occident. Japonia a ieşit învingătoare datorită gradului înalt de instruire a populaţiei,
numărului mare de ingineri în domeniul electronicii şi industriei constructoare de
maşini, întreprinderilor meşteşugăreşti rentabile şi celor gigante, numite zaibatsu. Alt
factor a fost dorinţa oamenilor de a munci din răsputeri, însoţită de sentimentul
loialităţii faţă de companie. Litigiile între muncitori şi patroni se aplanau prin metoda
compromisului, dominînd respectul reciproc.”
(Paul Kenedy)
„John F. Kennedy a murit. In Dallas, statul Texas, preşedintele Statelor Unite este lovit
de trei gloanţe de puşcă, trase de unul sau de mai mulţi atentatori. […].Uciderea
preşedintelui John F. Kennedy reprezintă una dintre cele mai oribile infracţiuni comise
în secolul XX. Pentru întreaga lume apuseană, Kennedy este omul care aduce speranţa
într-un viitor mai bun. Motivele pentru care a fost comis atentatul rămân învăluite în
mister. Există, totuşi, speculaţii că ar fi existat mai mulţi atentatori şi că ar fi fost vorba
despre o crimă comisă din ordinul mafiei.”
Cronica ilustrată a omenirii vol. 14. De la războiul rece
la coexistenţă (1961-1973). Bucureşti: Editura Litera, 2011.
„Este logic ca Statele Unite ale Americii să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a
ajuta lumea să-şi regăsească sănătatea economică normală fără de care aceasta nu
poate dobândi nici stabilitate politică, nici pace asigurată. Acţiunea noastră nu este
îndreptată împotriva nici unei ţări, nici unei doctrine, ci împotriva foametei, sărăciei,
disperării şi haosului. Scopul nostru trebuie să fie renaşterea unei economii mondiale
sănătoase pentru a permite stabilirea de condiţii politice şi sociale propice instituţiilor
libere. O asemenea asistenţă nu trebuie furnizată în tranşe, pe măsură ce crizele
izbucnesc […]
Orice guvern care va fi dispus să ne ajute în acest scop va găsi liderii americani dispuşi
să colaboreze. Orice guvern care va manevra pentru a paraliza redresarea altor state, nu
se poate aştepta la un ajutor din partea noastră[…]”
Extras din Planul Marshall prezentat la 5 iunie 1947
„… După victoria conservatorilor la alegerile din mai 1979, devine prima femeie şef
de guvern din Europa. Promovează o politică neoliberală care permite relansarea
creşterii economice, dar provoacă o amplă rată a şomajului şi o vie nemulţămire
socială. Guvernul condus de Margaret Thatcher respinge statutul –providenţă şi
acţiunea sindicală şi promovează iniţiativa individuală şi profitul:stricta reglementare a
dreptului la grevă, reducerea impozitelor pe veniturile mari, limitarea cheltuielilor
publice etc. Supranumită „Doamna de fier”, ea nu cedează în faţa teroriştilor irlandezi
ai IRA, care încearcă să o asasineze la Brighton (octombrie 1984), nici în faţa
minerilor, în ciuda unor greve ce au durat un an de zile (1984-1985). Revenind de două
ori în fruntea guvernului,după victoriile conservatorilor din 1982 şi 1987, devine o
figură foarte nepopulară din cauza noului impozit local pe cap de locuitor pe care îl
introduce în aprilie 1990, iar în noiembrie 1990 demisionează.”
Din Anne Carol, Dicţionar de istorie a secolului XX-lea)
,,Cunoscuta declaraţie a lui Mao Tse-tung despre Basarabia (ca teritoriu ocupat de
URSS), publicarea în românia a unei serii de cărţi..., intensificarea propagandei
burgheze au generat anumite tendinţe în jurul unei părţi a intelectualităţii RSSM... Cel
mai elocvent, acestea s-au manifestat în unele luări de cuvînt la congresul scriitorilor
din Moldova care a avut loc între 14-15 oct, a.c.Unii participanţi ai congresului,
scriitori, în special tovarăşi tineri, cum ar fi Busuioc, Malarciuc, Druţă, Osmotescu,
atingînd, în principiu corect, chestiunile despre necesitatea dezvoltării limbii
moldoveneşti, perfecţionarea manualelor, păstrarea monumentelor de cultură şi altele,
tratau intenţionat, în mod naţionalist, carenţele acestei probleme...În acest scop, au fost
menţionate exemple de predominare a firmelor scrise doar în limba rusă...În acelaşi
timp, se sublinia apartenenţa moldovenilor la naţiunile de limbă română, iar în unele
cuvîntări se simţeau sentimente filoromâneşti.”
(Din declaraţia lui I. Bodiul, prim-secretar al CC al PCM
adresată autorităţilor de la Moscova.1965)
„În momentul în care însăşi ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este
discreditată de politica dumneavoastră şi cînd ţara nastră este izolată de Europa, noi
ne-am hotărît să luam poziţie. Ne dăm perfect seama că făcînd aceasta ne riscăm
libertatea şi poate chear vieţile noastre. Dar simţim că e datoria noastră să apelăm la
Dvs. pentru a schimba cursul actual înainte de a fi prea tîrziu.
1. Comunitatea internaţională vă reproşează nerespectarea Actului final de la Helsinki,
pe care l-aţi semnat. Cetăţenii români vă reproşează nerecpectarea Constituţiei pe care
aţi jurat să o respectaţi. Iată faptele: (...)
2. Planificarea nu mai funcţionează în economia românească. (...)
3. Politica agricolă este de asemenea, în derută. (...)
4. Însuşi faptul că nemţii, ungurii şi evreii emigrează în masă arată că politica de
asimilare forţată trebuie să înceteze.
5. În sfârşit, sîntem îngrijoraţi profund că poziţia internaţională a României şi
prestigiul ei scad cu repeziciune. (...)”
(„Scrisoarea celor 6” adresată lui Nicolae Ceauşescu, martie 1989)
Ponderea
Ponderea
Ponderea
nr. itemi
nr. itemi
nr. itemi
nr. itemi
Puncte
Puncte
Puncte
Puncte
Domeniu
(%),
(%),
(%),
(%),
Model de test
Sursa B.
„…În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la
Uniunea Sovietică (Rusia), o parte din teritoriul ei – Basarabia, călcînd prin aceasta unitatea
seculară a Basarabiei, populată în principal de ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.
(…)
Acum, cînd slăbiciunea militară a URSS ţine de domeniul trecutului, iar situaţia
internaţională, care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor din trecut pentru a pune în
fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele
restabilirii adevărului să procedeze împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii
înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul Sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic
de chestiunea transmiterii către URSS a acelei părţi a Bucovinei, a cărei populaţie este legată
în marea sa majoritate de Ucraina Sovietică. (…) Un astfel de act ar fi cu atît mai just, cu cît
transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS ar reprezenta, este drept că numai într-o
măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei pierderi care a fost pricinuită URSS şi
populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia.
Guvernul URSS propune guvernului regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit cu harta
alăturată.
Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale
URSS şi că aceasta va da posibilitatea de rezolvare cale paşnică conflictul prelungit dintre
URSS şi România…”
(Nota ultimativă a Guvernului Sovietic adresată Guvernului Român, 26 iunie 1940)
Anexă
Legenda hărţii:
Barem de corectare
La completarea legendei:
1 punct pentru indicarea simbolului folosit pentru marcarea ter. Basarabiei. 1 p.
1 punct pentru indicarea cum a fost haşurat acest teritoriu. 1 p.
1 punct pentru indicarea simbolului folosit pentru marcarea ter. Bucovinei de 1 p.
Nord.
1 punct pentru indicarea cum a fost haşurat acest teritoriu. 1 p.
Total: . 68
puncte