Imagine Personala prin Mass-Media

Tudor Chirila

Echipa: Parvu Mirabela, Petrescu Alina, Radu Giorgiana, Scheianu Corina, Zahiu Cristina
 Biografie Tudor Chirila

Tudor Chirila s-a nascut in data de 28 mai 1974 in Bucuresti. Parintii acestuia sunt
Iarina Demian, actrita si regizoare si Ioan Chirila, celebrul jurnalist sportiv şi scriitor român
pe teme sportive.
Studiile sale nu s-au indrepatat spre muzica, cum parea logic, ci spre actorie, avand-o
ca model pe mama sa, Iarina Damian. In 1996 devine actor “cu acte in regula”, angajat al
Teatrului de Comedie din Bucuresti. A absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti.
Este unul dintre cei mai importanti actori ai generatiei sale.
Anul’96 este un an foarte important pentru Tudor Chirila. Ii intalneste intr-un bar pe
Liviu si Traian care isi doresc sa intemeieze o formatie. In 10 minute compun piesa “Nu am
chef azi” care a devenit hit-ul anului 1997. Primul concert al trupei Vama Veche a avut loc in
“Laptaria lui Enache.” Joaca lor muzicala a luat in timp amploare si s-a transformat in ceva
serios. Treptat succesul pare a reprezenta a doua identitate a trupei.
Cariera sa teatrala include aparitia in 2004 in rolul Domnului Charles din musical-ul
“Kiritza of Barzoieni” (V.Alecsandri), regia si adaptarea Iarina Demian. In 2003, Tudor a fost
Malvolio in spectacolul “A douasprezecea noapte” (William Shakespeare), regizat de Gelu
Colceag si in 2002, Stanley in “Brighton Beach Memoirs” (Neil Simon), in regia Iarinei
Demian.
In 2004, Tudor a primit premiul UNITER (cel mai important premiu de teatru din
Romania) pentru “Cel mai bun actor” pentru rolul Malvolio, din “A douasprezecea noapte”.
Talentul sau actoricesc poate fi urmarit in filmul “Milionari de weekend” (2003) unde
a fost Godzi. In 2001 a interpretat un personaj negativ intr-unul dintre episoadele serialulul
austriac “Comisarul Rex”, iar in 1999 a fost Valentin, unul dintre cele cinci roluri principale
din “Nordrand” (Austria-Germania-Elvetia), film selectat in cadrul Festivalului de Film de la
Venetia.
Trupa Vama Veche s-a desfiintat, rupandu-se in doua, Vama (din care fac parte Tudor
si Eugen Caminschi) si Trupa Veche ( in care au ramas Traian, Lapi si Liviu).
A cunoscut o puternica mediatizare in presa si din prisma relatiei amoroase cu
Andreea Raicu.
 Argument

In analiza de imagine am ales personajul Tudor Chirila deoarece reprezinta o

personalitate foarte complexa atat in ceea ce priveste aspectele pozitive cat si cele negative
ale personalitatii sale.
Nonconformist, destept si hazliu, impartindu-si viata intre teatru, muzica si film,
intotdeauna preocupat de diferite forme de expresie si refuzand sabloanele, Tudor Chirila
poate fi considerat o personalitate culturala, un lider de opinie al generatiei sale.
Statutul actual lui Tudor Chirila este de actor si cantaret.
Contextul in care il regasim in prezent pe Tudor Chirila este sustinut de scandalurile in
care este „bagat” de presa romaneasca, uneori chiar fara fond, fara a fi luate in calcul
numeroasele evenimente culturale la care acesta participa in calitate de fondator si nu numai.
Cateva scandaluri in care acesta a fost implicat:
1.Scandalul sexual din Cluj, din Nana Club, in care a fost implicat impreuna cu mai
multi adjuncti ai politiei locale si fotbalisti
2.Anuntul investirii si vanzarii actiunilor lui la Bursa de Valori Bucuresti
3.Implicarea lui in campania electorala: „Vama sustine porcul”, aparand in cadrul unei
conferinte de presa cu un porc.
4.Certurile cu fosta iubita (Andreea Raicu), in plina strada, imobilizand masina
acesteia
5.Procesul ce avea ca „subiect” drepturile de autor ale cantecelor trupei Vama, proces
pierdut de catre Tudor Chirila.
 Cadrele mediatice

Analiza mediatica include urmatoarele aspecte: cadrul mediatic, managementul

informatiei si al contextului, cat si roluri si contexte situationale.
Vom folosi drept cadru mediatic resurse preluate din mediul on-line (anexa 1). Astfel,
in cazul de fata cadrele mediatice pot fi de doua tipuri: formale (presa on-line) si informale
(diversele bloguri). Aceleasi cadre mediatice au fost utilizate si in monitorizarea de presa
(anexa 2).
Monitorizarea presei on-line a reliefat o imagine foarte complexa a personalitatii lui
Tudor Chirila atat cu aspecte pozitive cat si cu aspecte negative. Conditia personalitatii lui
Tudor Chirila reiese atat din presa din mediul on-line cat si de pe bloguri.
Principala diferenta in raport cu media traditionale, consideram ca se leaga de faptul ca
blogurile, forumurile, retelele de socializare si site-urile reprezinta mai curand o forma de
discurs cultural, spre deosebire de media traditionale care sunt prin excelenta informative.
Mediul online serveste la conectarea unui individ si a existentei sale cotidiene la lumea
exterioara, intr-o modalitate ritualica, simbolica si, in ultima instanta, mitica.
Plecam de la premisa ca autorii blogurilor sunt caracterizati de un anumit fel de
prezenta publica, in sensul goffmanian de „reprezentare”, o punere in scena a unei identitati
individuale sau colective. Ei se adreseaza unor categorii de public care participa la randul lor
la acest dialog virtual. Toate noile forme de media (fie ca este vorba despre pagini web,
bloguri, forumuri sau retele de socializare) dau posibilitatea participantilor sa reactioneze si 
sa se implice in conversatii, prin intermediul comentariilor.
Din analiza generala a cadrelor mediatice putem concluziona ca Tudor Chirila, la fel
ca orice personalitate publica, este apreciat de unii si blamat de altii; foarte putini dintre
jurnalisti reusind sa fie impartiali.
In ceea ce priveste aspectele surprinse in presa on-line, Tudor si-a creat o imagine
neutra. Acest lucru a fost accentuat de refuzul sau de a colaboara pe cai oficiale cu presa,
majoritatea informatiilor fiind preluate de presa de pe blogul sau personal. El s-a bazat mai
mult pe elementul de branding personal mentionat anterior. In cazul cadrelor formale din
presa on-line putem spune ca cea mai mare parte a articolelor care contin informatii sau stiri
cu privire la personalitatea aleasa fac de fapt referire la procesul in care acesta a fost implicat.
Totodata sunt si articole care se axeaza pe cariera sa actoriceasca sau pe latura sa sociala unde
se poate mentiona Cruciada Culturii. Actualmente, nu se vorbeste foarte mult despre actorul,
Tudor Chirila. Multa lume il stie prin prisma faptului ca este solistul trupei Vama.
Pe de alta parte in social media, imaginea lui e mult mai nuantata. Analiza blogurilor a
fost realizata prin raportarea acestora la blogul personal al lui Tudor Chirila. Pe blogul
personal, Tudor Chirila vorbeste despre lectia pe care o invata zilnic in teatru. “Fac teatru
pentru mine, in primul rand. Si ce e si mai frumos este ca daca esti corect cu personajele tale
si cinstit cu ele, lectiile de viata pe care ti le ofera sunt dintre cele mai pertinente.” Din aceasta
marturie ne putem da seama ca pentru el teatrul, la fel ca muzica reprezinta o meserie facuta
din placere si cu devotament.
Tudor Chirila este surprins in viata cotidiana sub doua aspecte: cea de om public si cea
a eului intim.
Tudor Chirila in ipostaza de persoana publica, poate fi considerat un model, fiind
caracterizat de catre Crin Antonescu drept un „ reper moral”, un lider de opinie al generatiei
sale. Totodata Tudor este un om al contrastelor, al polilor opusi deoarece putem vorbi de doua
personalitati ale sale. Desi blamat si controversat, pe de-o parte, Tudor Chirila ramane o
emblema, un model activ in directionarea tinerilor către valorile autentice. Atentia este
atributul indentificator pentru personalitatea sa. Indiferent de mijloace, indiferent de loc ii
place sa fie ascultat si sa isi impuna puctul de vedere.
Sensibilitatea sa reprezinta puntea de legatura intre eul public si eul privat al lui
Tudor Chirila fapt ce poate fi dedus din afirmatia urmatoare: „Nu sunt un om al vreunei
extreme. Sunt un om pe care multi il considera arogant. Nu inteleg de unde a pornit chestia
asta, oricum nu fac mari eforturi sa schimb perceptia oamenilor despre mine. Celor care vor sa
ma cunoasca si altfel le recomand blogul, pentru ca acolo scriu dezbracat de orice fel de
influente externe. Oricum, nu-mi lipseste o doza de realism, nici o doza de romantism, iar din
cand in cand am si accente de revolutionar. Nu sunt nici Che Guevara, nici tanarul Werther al
lui Goethe, nici negutatorul din Venetia – al lui Shakespeare – Shylock”.
Ipostaza publica a lui Tudor Chirila este una sensibila, fapt ce reiese atat din
activitatile cu caracter social si educativ in care s-a implicat cat si din relatia apropiata cu
fanii, relatie pe care incearca sa o consolideze prin intermediul blogului personal sau a
prezentei sale destul de active pe conturile de facebook sau twitter.
Din punct de vedere al vietii personale, actorul se autocaracterizeaza ca fiind o
persoana aroganta. Scopul arogantei sale este de a a masca timiditatea si singuratatea.
Totodata in cadrul unui interviu a afirmat ca nu are o gasca de prieteni, ci doar vreo 2-3.
 La fel ca orice alta fiinta umana are modele si valori pe care le-a urmarit de-a lungul
timpul, modele care au contribuit la conturarea personalitatii sale. Ii place indeosebi sa asculte
muzica de calitate precum: Guns’N Roses, Queen, Metallica, ACDC, dar si sa citesca
literatura de calitate.
Reusind sa lase deoparte subiectivatea, Tudor Chirila gaseste puterea sa isi recunoasca
defectele, lucru ce da dovada de simt critic. Intr-un exces de sinceritate a recunoscut in cadrul
unui interviu ca ambitia nu constituie punctul sau forte: „ N-am învăţat în şcoală să am
rabdare. N-am învăţat în şcoală să fiu mai profund şi să mă preocupe lucrurile mai importante.
N-am învăţat în şcoală să mă preocup numai de treaba mea, să nu mă abată de la drum lucruri
colaterale, n-am învăţat în şcoală să nu mă uit în curtea altuia. N-am învăţat în şcoală o
grămadă de lucruri care ţin de un bun-simţ de viaţă, pe care de multe ori profesorii nu au avut
timp să ni-l transmită. La 16 ani crezi că le ştii pe toate. N-am învăţat în şcoală că nu le ştiu pe
toate.”
Indiferent cat de expusa a fost viata sa privata si cat de intens au fost mediatizate
diferite aspecte ale vietii sale publice, Tudor Chirila a reusit sa-si pastreze latura umana si
sensibilitatea la cote inalte. In viziunea sa iubirea a devenit un lux in societatea actuala: ” in
conditiile unei societati in care lucrurile si valorile sunt in permanenta rotire cu o viteza
enorma, este din ce in ce mai greu sa fii consecvent in iubirea ta si sa fii consecvent in iubirea
de durabilitate.”
Pe blogul personal vorbeste despre diferenta dintre artistul Tudor Chirila si omul
Tudor Chirila, precizand intr-un post intitulat "Explicatii despre mine" ca nu stie nimic despre
iubire.
"Oamenii care cred ca artistul e obligat sa se identifice cu propria opera. Oamenii care,
in mod aberant, cred ca daca am scris Epilog, este doar consecinta a faptului ca stiu totul
despre iubire. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu stiu absolut nimic. Ma zbat in aceeasi
cautare ca si cei mai multi dintre voi" marturiseste Chirila pe blog.
"As vrea sa fie limpede pentru toata lumea: nu sunt cum sunt cantecele mele. Nici n-
am cum. Iar pe de alta parte, bucati mari din cantecele mele vin din mine. Din frustrarile,
fricile si indoielile mele. ", mai spune artistul, care-i indeamna pe cititori sa pastreze o doza de
relativitate in ceea ce priveste adevarul despre semenii lor.”
Concluzionand, Tudor Chirila este unul din oamenii sensibili si echilibrati care
apreciaza lucrurile simple, pline de valoare si profunzime. Cu toate acestea, imaginea sa
reflecata de mass-media este de multe ori negativa, aspect sustinut de scandalurile din presa
cu care numele sau este asociat.
 Caracterizare de roluri

Pentru a evidentiat modul in care personajul este recepatat de publicul consumator de

media am apelat la conceptul de fata si fatada. Imaginea pe care personalitatea si-o contureaza
se rasfrange adeseori asupra imaginii pe individul si-o face depre aceasta. De-a lungul
timpului Tudor Chirla s-a dovedit a fi o persoana careia ii place sa adopte un stil
neconventional, nonconformist. Nu poarta haine sau insemne speciale care sa ne conduca cu
gandul la o anumita functie, ba din contra stilul sau este cat se poate de simplu, singurul
accesoriu care nu ii lispese sunt ochelarii de soare.
Din analiza facuta, cat si imaginea pe care ne-am construit-o despre Tudor Chirila nu
reiese ca acesta ar folosi o serie de stereotipii discursive. Lasand la o parte prejudecatile care
exista in media romaneasca despre acesta putem afirma ca este un individ a carui comunicare
in contextul social nu a fost perturbata. Singurul lucru negativ pentru care a fost deseori
blamat de presa si de cei din jur e reprezentat de gesturile obsecene pe care avea obiceiul sa le
arate la spectacole. Desi nu mai face parte din formatia Vama Veche , personalitatea sa este
deseori asociata cu acesta formatie fapt ce creeaza o confuzie intre imaginea actuala
individuala a lui Tdor Chirila si cea colectiva a fostei trupe.
Per ansamblu infatisarea sa ne ofera informatii relevante cu privire la meseria de
cantaret. Atitudinea pe care si-a construit-o si care a fost oferita de catre media consumatorilor
sai este una a unui individ infatuat, vulgar, impulsiv si sfidator.
Realizarea fatadei i-a fost destul de facila lui Tudor, cu atat mai mult cu cat el este de
meserie actor. Practic, fatada sa este construita din replicile acide pe care acesta le-a oferit in
decursul timpului jurnalistilor. Acestea reprezinta de fapt un instrument de autoaparare a unei
personalitati mult prea sensibile. De fiecare data cand a avut ceva de spus s-a folosit de
dreptul sau la replica exprimandu-si parerea indeosebi pe blogul personal. De ce numai in
acest media online? Pentru ca este un mediu care ii confera siguranta si familiaritate. De aici,
jurnalistii de scandal află lucruri la limita eticii profesionale pe care le fac publice pentru a
vinde articolul, emisiunea de televiziune sau pentru a-şi face din nume un renume în sensul
amintit.
In ceea ce priveste statutul social al lui Tudor Chirila, acesta este vazut ca actor si
cantaret. Mai nou acestora doua se poate adauga imaginea unui om de cultura, unui om
rational implicat in activitati cu caracter social si cultural. Datorita proiectului “Chirila in
licee” imaginea sa si implicit statul sau social s-au schimbat.
 Analiza SWOT

In urma analizei mediatice, am realizat o reprezentare de tip SWOT care sa contina

principalele trasaturi de imagine ale lui Tudor Chirila identificate in mass-media online
romaneasca.

PUNCTE TARI
- prezenta activa in educatia adolescentilor
- sensibil la problemele actuale ale societatii
- stil nonconformist, neconventional
- ambitios
- creativ

PUNCTE SLABE
- proiectele sale nu au o foarte mare vizibilitate
- infatuat
- vulgar
- sensibil (motiv pentru care face frecvent apel la dreptul sau la replica, fapt ce constituie
un mecanism de autoaparare)

OPORTUNITATI
- crearea unei imagini pozitive prin implicarea in activitati cu caracter cultural si social
- mentinerea unei relatii apropiate cu fanii fapt ce ii ofera vizibiliate si apreciere in randul
acestora.

AMENINTARI
- e sfidator si impulsiv fapt ce a condus la numeroase scandaluri in presa.
- poarta inca amprenta trupei Vama Veche ceea ce creeaza o confuzie intre imaginea
actuala individuala a lui Tdor Chirila si cea colectiva a trupei
 Concluzii

Concluzia cercetarii noastre este ca omul-vedeta Tudor Chirila a fost implicat in

mai multe scandaluri decat in campanii sociale, fapt care a condus la generarea unei
imagini negative expusa in mass-media. De aceea am decis sa realizam o campanie de
reabilitare a imaginii acestuia care sa ofere o mai buna vizibilitate proiectelor sale si
totodata sa estompeze caracterul vulgar si infatuat afisat de catre Tudor Chirila.
In acest scop ne propunem sa prezentam publicului o alta latura a sa. Elementele
cheie pe care se bazeaza succesul acestui proiect sunt prezenta activa a lui Tudor in
educatia adolescentilor, sensibilitatea la problemele actuale ale societatii, precum si stilul
nonconformist, ambitia si creativitatea sa.
 Campania de imagine

Campania de imagine va fi lansata in mediul online romanesc si se va desfasura pana

la sfarsitul acestui an. Campania va fi realizata si outdoor cu ajutorul unui spot tv si a unuia
radio.
Obiectivul campaniei este consolidarea imaginii pozitive a lui Tudor Chirila, noua
execuţie având rolul de a afirma poziţionarea lui ca susţinand formarea şi menţinerea unor
„legături profunde” cu admiratorii muzicii lui si cu publicul tanar, care are nevoie de o
educatie culturala.

Realizarea unui pseudoeveniment

Prima etapa a campaniei o va constitui un pseudoeveniment: relansarea Cruciadei
Culturii. Se incearca transmiterea de mesaje cat mai simple, dar extrem de emotionale,
concentrata sub platforma de comunicare a „legaturilor profunde intre oameni”, un consumer
insight extrem de relevant şi anume: „nici un efort nu e prea mare atunci când vine vorba de
educatie”.  
Blogurile sunt folosite drept canal pentru a transmite anumite informatii, blogurile
profesionistilor sau ale celor care le folosesc ca o platforma de relatii publice, fiind angajati in
ceea ce John Thompson numea  „managementul vizibilitatii”, iar Goffman „managementul
impresiilor”, atat de important in viata sociala.
Cateva exemple concludente le constituie blogurile vedetelor TV sau ale artistilor,
Mircea Badea, Cabral sau Tudor Chirila fiind cele mai cunoscute cazuri. Acest tip de discurs a
fost reperat in 15 dintre blogurile analizate, avand si cea mai mare pondere - 37,5%
„Cruciada Culturii" este o campanie in care Tudor Chirila isi propune sa elimine
amenintarile existente la adresa culturii.  
Proiectul este o lupta impotriva lispei de cultura, a superficialului si a mizeriei
intelectuale care trebuie contracarate. Sub umbrela acestui proiect ne-am gandit ca putem sa
initiem mai multe evenimente prin care sa stimulam consumul de cultura.  Oferta de cultura
de care dispunem este una mediocra, asa ca proiectul s-a nascut dintr-o necesitate si mai putin
dintr-o idee.
 In acest sens, Tudor Chirila va posta pe blogul personal la scurt timp dupa inceperea
campaniei de promovare a „Cruciadei Culturii” un spot in care da foc unui televizor pe care
ruleaza imagini din televiziunile romanesti, cu personaje lipsite de respect, urmand ca
articolul sa fie preluat si pe alte bloguri si site-uri de stiri.
Mai mult, proiectul isi doreste sa fie si o platfoma de socializare culturala,
un „facebook cultural", care sa reuneasca artisti consacrati si sa sprijine, deopotriva, tinerii
care propun proiecte culturale. 
Pe langa „Batalia viorii", primul eveniment din seria „Cruciada Culturii", proiectul va
desfasura in acest an si alte evenimente in Bucuresti, in luna mai fiind organizata expozitia
„Bucuresti, oras-muzeu". 
Pentru sprijinirea si finantarea proiectului, ne vom adresa Ministerului Culturii,
precum si companiilor care vor dori sa se alature initiativei, in schimbul beneficiilor de
imagine pe care le putem aduce.   

Strategia de endorsement
A doua etapa a campaniei de imagine este centrata asupra unei strategii de
endorsement.
Atat proiectul Cruciada Culturii cat si campania initiata de ziarul Jurnalul National
aduc in prim plan lipsa acuta de cultura in randul romanilor si se axeaza pe incercarea de
rezolva sau diminua aceasta problema extrem de actuala si de evidenta in societatea in care
traim.
Jurnalul National ofera in fiecare zi de joi cate un roman din colectia 100 de carti pe
care trebuie sa le ai in biblioteca, stimuland astfel intoarcerea la lectura de calitate si la
adevaratele capodopere ale literaturii romanesti.
Pentru o mai buna vizibilitate a ambelor campanii, am initiat o strategie de
endorsement care il plaseaza pe Tudor Chirila drept personaj garant in cadrul campaniei
initiate de Jurnalul National.
In acest scop, Tudor va promova campania atat pe blogul sau cat si in cadrul clipurilor
publlicitare difuzate saptamanal pe diferite posturi de televiziune precum Antena1 .Totodata
aceasta campanie va fi promovata si prin intermediul afiselor publicitare care vor fi postate in
principalele statii de metrou si capitala.
Astfel, se va realiza la nivelul publicului tinta o identificare a lui Tudor cu intregul
concept de cultura, pornind de la lectura si patrunzand treptat in ariile sustinute de Cruciada
Culturii.
 Public placement
Pentru a linistii scandalurile aparute odata cu desfiintarea trupei sale, Tudor Chirila va
participa in exclusivitate pentru revista Story la un cover story care sa expuna relatia sa cu
fostii colegi din trupa Vama Veche.
Astfel, presa va face cunoscuta si versiunea lui Tudor cu privire la ce a provocat
aceasta ruptura si care este adevarul din spatele procesului.

Concluzii
Aceasta campanie de imagine pune accentul pe evidentierea trasaturilor pozitive ale lui
Tudor Chirila, in special asupra laturii sale culturale. Pentru imbunatatirea imaginii publice
am apelat mai intai la eul sau privat, pe care l-am individualizat si l-am transferat asupra
ipostazei de persoana publica prin tehnicile de pseudoeveniment, startegii de endorsement si
public placement.
Anexa 1 – Banca de date
Anexa 2 – Mapa de materiale si analiza
 Am inclus in aceasta anexa toate materialele media utilizate precum si analiza detaliata
a celor mai relevante dintre acestea.

Scrisoare catre liceeni

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-
cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o
sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si
tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai
pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu
va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai
putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar
n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei
continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi
orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre
voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa
reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe
acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul
ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti
cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un
Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau
priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e
vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le
sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti
scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O
 sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care
acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este
Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in
Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna
cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un
mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se
va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei,
cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il
veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un
exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie.
Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor
si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar
banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla.
Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra
in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi
scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru
trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita,
orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu
mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara
nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va
opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu
vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-
au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu
noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns
pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va
invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi,
 Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata
Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e
imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si
raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de
oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea
sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi
aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de
bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati.
Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va
drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca
veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le
schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu.
Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor,
atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi
am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si
Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i
invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri,
dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe
acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi.
Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii
vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta
cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

 Analiza
Articolul incepe cu o naratiune la persoana I plural („Noi am pierdut”), pentru ca in
aceeasi secventa sa treaca la persoana a-II-a atunci când vorbeste cu altii, adica cu cei care vor
citi articolul de pe blog, prin marcatorii („Voi...”) , incercand sa faca o comparatie intre ceea
ce a fost si ceea ce ar trebui sa urmeze, iar mai apoi sa foloseasca persoana I singular, cand
povesteste despre el insusi- „stiu ca ati aflat”. Aceasta dramatizare a naratiunii se realizeaza
prin introducerea in plina redare neutra a ideilor, a unei formule, prin care el se detaseaza de
text, pentru ca deprinderile lui cotidiene sunt altele ori ca dincolo de cuvinte el vede obiecte si
fiinte, la care se refera. Deci comunica despre o realitate si se comunica, adica arata unde este
el in aceasta realitate.
Urmatoarea secventa pastreaza planul naratiunii la persoana III , dar in acelasi registru
al dramatizarii propune un alt tip de detasare, adresandu-se celor care consuma mesajul prin
„toti”. Aduce in discutie principiul tactului, prin care poti capta publicul, apelând la intrebari
retorice („Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii
gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un
cartier sufocat de inundatii?”) la care tinerii citirori ar trebui sa gaseasca raspunsul, si
incercand sa stabileasca o relatie cu interlocutorul sau, pe care va incerca sa il invete cum sa
procedeze pentru a-si scoate la suprafata ambitia si talentele.
Ambiguitatea pare a se rezolva la nivelul oralitatii, caci bloggerul Tudor Chirila trece
la registrul favorit, incercand o sensibilizare a tanarului ce isi are educatia inca in formare.
Incearca sa il convinga de faptul ca cititul nu este daunator, dimpotriva.
Secventele urmatoare ar trebui analizate in acelasi demers strategic de realizare a
coerentei discursului, avand in vedere faptul ca toate alineatele incep cu un indemn adresat
direct cititorului, fara ocolisuri, fara a lasa loc de interpretat, pentru a evoca intr-un monolog
amintiri despre sine in alte contexte comunicationale, dar in situatii similare cu acelasi tip de
interlocutori.
Oralitatea se manifesta rareori prin constructii frastice “canonice”, deoarece de cele
mai multe ori ea contine structuri discursive marcate de fenomene de suspensie, anacolut,
structuri hibride deosebit de originale. Dezordinea aparenta din discursul natural se manifesta
la nivelul codarii, de aceea in analiza unor astfel de interactiuni este greu de stabilit unitatea
de sens, delimitarea secventelor si, implicit, stabilirea unitatilor si a coerentei discursive.
Intreruperile sunt marci esentiale ale oralitatii, la care se alatura intr-un inventar: elipsele,
ezitarile, adica acele mijloace de realizare a coerentei in scop interactional. Mecanismele
reparatorii sunt corectarea erorilor ca resurse interactionale, reprizele (Schegloff),
reformularile parafrastice, in special, in situatiile de interactiune fata in fata. Totusi aceasta
dezordine aparenta este marcata de o serie de reguli, a caror natura poate fi observata si in
scris, fenomenele remarcate anterior se inscriu insa in puneri in scena care prin uz au devenit
de rutina, ceea ce genereaza aspecte ritualice.
Oralitatea acestui articol de pe blogul personal al lui Tudor Chirila este construita intr-
un mesaj ca un arti-fact unde se manifesta marcile adresarii directe, prin repetitii, elipse, dar si
prin figuri de stil. Totusi cel mai izbutit joc este al „vocilor” narative care fac un scenariu al
unui trilog, specific spectacolului mediatic.
In concluzie, putem considera acest text un „Decalog” al educatiei, avand in vedere
indemnurile adresate si explicatia pentru care s-a facut acest demers. Toate aceste strategii
sunt utilizate pentru a desemna tipul de problema generata de adresantii povestirii sale, cu
scopul evident de atrage atentia cititorului de a-l urmari in continuare.
Articol preluat de pe http://life.hotnews.ro/stiri-showbiz-7024439-tudor-chirila-nu-mai-are-
voie-cante-piesele-trupei-vama-veche-nu-ramane-decat-supunem-acestei-decizii.htm

Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele trupei Vama Veche / Nu ne ramane decat
sa ne supunem acestei decizii

"Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne ramane decat sa
ne supunem acestei decizii", a declarat Tudor Chirila pe blogul sau, dupa Inalta Curte de
Casatie si Justitie a hotarat ca fostul solist al trupei Vama Veche nu va mai avea voie sa cante
piesele vechi fara acordul fostilor colegi de formatie. "N-are rost sa spun ca am scris toate
textele cantecelor, mai putin vreo trei", adauga artistul.
Conform Mediafax, Tudor Chirila si trupa Vama nu mai au voie sa interpreteze
cantece din repertoriul Vama Veche fara acordul fostilor colegi de trupa. Conform deciziei,
membrii formatiei Vama sunt obligati sa plateasca 15.000 euro despagubiri, precum si
cheltuielile de judecata.
Hotararea este definitiva si irevocabila si marcheaza sfarsitul unui proces inceput in
decembrie 2006, cand Traian Balanescu, Razvan "Lapi" Lupu si Liviu Manescu au actionat in
instanta membrii trupei Vama, pentru incalcarea drepturilor de autor.
"Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar sa ne fie respectate drepturile. Din
pacate, acest lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabila, asa cum ne-am dorit. Hotararea
instantei de judecata ne bucura, mai ales pentru ca ea constituie un inceput important pentru
muzica romaneasca. De acum inainte, compozitorii romani se vor putea folosi de acest
precedent pentru a-si proteja drepturile atunci cand acestea sunt incalcate de catre alti artisti,
organizatori de spectacole sau alti utilizatori", au declarat Traian Balanescu, Razvan "Lapi"
Lupu si Liviu Manescu, citati de Mediafax.
"Un proces implica doua perceptii. Una obiectiva, rece si una sentimentala. Obiectiv,
am pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei
colegi fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca
nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne
ramane decat sa ne supunem acestei decizii", spune Tudor Chirila pe blogul sau.
"N-are niciun rost sa explic cat si cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se
vor gasi "critici" care vor rastalmaci. N-are rost sa spun ca am scris toate textele cantecelor,
mai putin vreo trei, si n-are rost sa mai spun ca am compus peste cincisprezece dintre ele de
unul singur. Aceste lucruri nu conteaza caci pe declaratiile de la Uniunea Compozitorilor scrie
clar muzica si text Vama Veche. In justitie actele conteaza si nu adevarul din spatele lor chiar
daca e demonstrabil", mai spune Tudor, care precizeaza ca nu este "revoltat".
"Sunt indurerat si atat. [...] Durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi renunta la
a-mi redobandi dreptul de a interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri le-am
scris".
Tudor Chirila a vorbit despre fostii sai colegi intr-un interviu video realizat de
HotNews.ro anul trecut, ca mentine o relatie civilizata cu membrii din Trupa Veche. "Noi ne
mai intalnim, ne salutam. Suntem in 2009, in lumea civilizata. Cred ca era mai important sa
analizam toti de ce am ajuns aici. Si sa ne vedem toti partea de vina. [...] Oricum, nu regret
nici un moment, nici o actiune de-a mea. Si sunt lucruri pe care le-am facut impreuna, pe care
nu ni le poate lua nimeni. Alea sunt facute, bune, puse deoparte. Lumea asculta in continuare
"Nu am chef azi". Daca noi suntem impreuna sau nu, nu mai conteaza chestia asta. Ia un CD
lumea si asculta. Si-l da jos de pe torente, circula, e pe YouTube, nu poti, e acolo. Restul e...
tacere..."
Formatia Vama Veche s-a destramat in 2006, in urmare unor conflicte intre membrii
trupei. Cei cinci membri aveau sa puna bazele a doua noi trupe: Vama (Tudor Chirila si
Eugen Caminschi) si Trupa Veche (Traian Balanescu, Razvan "Lapi" Lupu si Liviu
Manescu).
 Analiza
Acest articol, parte dintr-un interviu acordat de Tudor Chirila in urma destramarii
trupei Vama Veche, trupa in care el era solist, incepe chiar cu replicile acestuia, la persoana I
singular, ca in aceeasi secventa sa treaca la persoana I plural (“nu ne ramane”, “ne supunem”).
Articolul face referire la toti membrii formatiei, ce vor trebui sa se conformeze cu decizia
luata de judecatori. In aceeasi secventa ne este relatata o alta replica a cantaretului, in care isi
cere drepturile de autor, si aceasta relatata tot la persoana I singular. Cand relatarea se face la
persoana I, apare si o anumita doza de subiectivitate determinata de identitatea dintre personaj
si narator. Actiunile narate se desfasoara intr-un anumit timp si spatiu si vizeaza atat trecutul,
cat si viitorul, in ceea ce priveste luarea deciziilor din partea lui Tudr Chirila. Faptele relatate
au fost prezentate cronologic (in ordinea in care s-au petrecut in timp).
Remarcam, de asemenea, si prezenta persoanei a IIIa singular, atunci cand autorul
articolului da “detaliile scenice”, completand spusele lui Tudor cu date referitoare la proces,
date preuate din diverse surse.
Concluzia reporterului este formulata in baza unei scurte biografii a ceea ce a fost
formatia Vama Veche, o “reintoarcere la origini”, pentru a se reaminti de unde s-a plecat si
unde s-a ajuns in prezent.
Construindu-se in mare parte din replicile artistului, articolul incearca sa ii scoata
acestuia in evidenta latura de om public, fiind inca unul din “drepturile sale la replica” de care
se foloseste pentru a-si justifica deciziile. Aceasta trasatura a lui Tudor scoate in evidenta
latura sensibila a lui (“sunt indurerat si atat”) si punctul slab reprezentat de formatia in care a
activat cu putin timp in urma.
Articol preluat de pe : http://www.timeoutbucuresti.ro/muzica/6354/5737933/vama-veche-
interzisa-lui-tudor-chirila.html

Vama Veche, interzisă lui Tudor Chirilă

Timeout, 11 martie 2010

Conform unei decizii definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), Tudor
Chirilă şi trupa Vama nu mai au voie să interpreteze piesele din repertoriul Vama Veche fără
acordul foştilor lor colegi de trupă, ei fiind obligaţi totdată să plătească acestora daune morale
de 15.000 de euro
Procesul a carui decizie definitivă şi irevocabila a fost dată ieri (10 martie)a început în
decembrie 2006, când Traian Bălănescu, Răzvan "Lapi" Lupu şi Liviu Mănescu au acţionat în
instanţă membrii trupei Vama, pentru încălcarea drepturilor de autor asupra pieselor Vama
Veche.
Prin decizia din 10 martie, ICCJ a confirmat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin
care s-a stabilit că trupa Vama a încălcat legea drepturilor de autor asupra pieselor din
repertoriul fostei formaţii Vama Veche. Astfel, instanţa a decis că formaţia Vama a interpretat
în concertele proprii o serie de cântece compuse de Liviu Mănescu, Traian Bălănescu şi
Răzvan Lupu, fără a fi obţinut în prealabil acordul acestora.
"Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar să ne fie respectate drepturile. Din
păcate, acest lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabilă, aşa cum ne-am dorit. Hotărârea
instanţei de judecată ne bucură, mai ales pentru că ea constituie un început important pentru
muzica românească. De acum înainte, compozitorii români se vor putea folosi de acest
precedent pentru a-şi proteja drepturile atunci când acestea sunt încălcate de către alţi artişti,
organizatori de spectacole sau alţi utilizatori", au declarat Traian Bălănescu, Răzvan "Lapi"
Lupu şi Liviu Mănescu.
 Analiza
Articolul a carui face referire la controversatul proces in care solistul fostei trupe
Vama Veche este implicat. Tiltlul scurt are rolul de a soca publicul si in special fanii
actorului.
Astfel, inca din chapeau aflam decizia tribunalului care a hotarat ca trupa membrii
trupei Vama “nu mai au voie să interpreteze piesele din repertoriul Vama Veche fără
acordul foştilor lor colegi de trupă „ . Dupa cum se poate observa din citatul oferit textul
naratiunii este scris la persoana a III a plural.
In secventa a doua a textului, autorul articolului incearca sa improspateze memoria
consumatorului de produs media oferindu-i acestuia informatii neutre si generale cu privire la
momentul inceperii procesului.
In tot articolul sunt comunicate si se comunica informatii legate de proces fapt evident
si din urmatorul citat, scris de data aceasta la persoana a IIIa singular :” instanţa a decis că
formaţia Vama a interpretat în concertele proprii o serie de cântece compuse de Liviu
Mănescu, Traian Bălănescu şi Răzvan Lupu, fără a fi obţinut în prealabil acordul acestora.”
Ultima secventa a articolului este una personala , scrisa la persoana I plural , si
reprezinta declaratia oficiala a fostilor colegi de trupa ai lui Tudor Chirila cu privire la proces
„ noi nu ne-am dorit acest proces”, dar si informatii referitoare la incercarile de a rezolva
acea problema pe cale amiabila.
In concluzie putem deduce din aceste declaratii faptul ca acestia nu au spirit
revolutionar si ca in numele vremurilor frumoase cand erau colegi au incercat sa rezolve intr-
o maniera delicata si placuta respectiva problema.
Articol preluat de pe: http://www.feminis.ro/divertisment/vedete/tudor-chirila-nu-stiu-
nimic-despre-iubire-7094

Tudor Chirila: "Nu stiu nimic despre iubire"

4 februarie 2010

Tudor Chirila vorbeste pe blogul personal despre diferenta dintre artistul Tudor Chirila
si omul cu acelasi nume, precizand intr-un post intitulat "Explicatii despre mine" ca nu stie
nimic despre iubire.
"Oamenii care cred ca artistul e obligat sa se identifice cu propria opera. Oamenii care,
in mod aberant, cred ca daca am scris Epilog, este doar consecinta a faptului ca stiu totul
despre iubire. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu stiu absolut nimic. Ma zbat in aceeasi
cautare ca si cei mai multi dintre voi" spune Chirila pe blog.
"As vrea sa fie limpede pentru toata lumea: nu sunt cum sunt cantecele mele. Nici n-
am cum. Iar pe de alta parte, bucati mari din cantecele mele vin din mine. Din frustrarile,
fricile si indoielile mele. ", mai spune artistul, care-i indeamna pe cititori sa pastreze o doza de
relativitate in ceea ce priveste adevarul despre semenii lor.
"Traim intr-o vreme a etichetelor. Le lipim cu usurinta pe fruntile preopinentilor nostri
fara sa ne gandim prea mult. Ala e rau, ala e prost, ala e fascinant, ala e idiot, celalat e
fermecator. Adesea informatiile pe baza carora aplicam judecati de valoare sunt infime. Pofta
de a judeca e insa de neostoit. (...) Renuntati sa va improprietariti cu adevaruri incontestabile
in ceea ce-i priveste pe semenii vostri. Adevarul e o chestie de perspectiva. Iar perspectivele
se schimba. In functie de locul pe care ni-l alegem ca sa privim. ", spune Chirila in finalul
postului.
 Analiza
Pentru a contura a diferenta intre eul public si eul privat a lui Tudor Chirila, am
selectat un articol aparut pe site-ul feminis.ro in care Tudor lasa orice bariera si vorbeste
despre sine, cautand sa se gaseasca si sa se regaseasca atat ca om si ca artist.
Textul este construit prin imbinarea unor citate de pe blogul personalul al artistului
dintr-un post numit „Explicatii despre mine”, se poate spune ca jurnalistul ce a redactat acest
material a dorit sa-l aduca in fara publicului inainte de toate pe Tudor omul, si nu actorul sau
cantaretul.
Titlul articolului „ Nu stiu nimic despre iubire”, pastreaza nota personala, fiind scris
la persoana I singular si ilustreaza o interaciune cu cititorii mult mai mae, o interactiune de
la om la om.
Pe parcursul articolului Tudor vorbeste despre diferenta intre om si artist si despre
cat de usor artistii sunt depersonalizati de catre publicul lor ce ii identifica si regasesc intr-o
imagine publica creata dupa steoretipuri si reguli „ traim intr-o lume a etichetelor”. In cele din
urma, Tudor se detaseaza de tot ceea ce reprezinta imaginea sa in memoria colectiva si afirma
„As vrea sa fie limpede pentru toata lumea: nu sunt cum sunt cantecele mele. Nici n-am cum”
conturandu-si astfel eul intim.
 Alte articole de care s-a tinut cont in anlaiza mass-media

1. Articol preluat de pe : http://www.mediafax.ro/life-inedit/tudor-chirila-nu-mai-are-

voie-sa-cante-piesele-vama-veche-5737799

Tudor Chirilă nu mai are voie să cânte piesele Vama Veche

Mediafax, 11 martie 2010

Decizia ICCJ a fost dată pe 10 martie, fiind o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Procesul a început în decembrie 2006, când Traian Bălănescu, Răzvan "Lapi" Lupu şi
Liviu Mănescu au acţionat în instanţă membrii trupei Vama, pentru încălcarea
drepturilor de autor asupra pieselor Vama Veche.

Prin decizia din 10 martie, ICCJ a confirmat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a
stabilit că trupa Vama a încălcat legea drepturilor de autor asupra pieselor din repertoriul
fostei formaţii Vama Veche. Astfel, instanţa a decis că formaţia Vama a interpretat în
concertele proprii o serie de cântece compuse de Liviu Mănescu, Traian Bălănescu şi
Răzvan Lupu, fără a fi obţinut în prealabil acordul acestora.

Conform deciziei, membrii formaţiei Vama au fost obligaţi la plata sumei de 15.000 euro
despăgubiri şi a cheltuielilor de judecată. De asemenea, instanţa le-a interzis membrilor
formaţiei Vama să mai interpreteze pe viitor piesele Vama Veche, fără acordul autorilor
acestora.

Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar să ne fie respectate drepturile. Din păcate, acest
lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabilă, aşa cum ne-am dorit. Hotărârea instanţei de
judecată ne bucură, mai ales pentru că ea constituie un început important pentru muzica
românească. De acum înainte, compozitorii români se vor putea folosi de acest precedent
pentru a-şi proteja drepturile atunci când acestea sunt încălcate de către alţi artişti,
organizatori de spectacole sau alţi utilizatori", au declarat Traian Bălănescu, Răzvan "Lapi"
Lupu şi Liviu Mănescu.

De asemenea, aceştia au precizat că nu vor interzice niciunui artist să interpreteze piesele, atât
timp cât acest lucru va fi făcut în baza unui contract legal.

Formaţia Vama Veche s-a despărţit în urmă cu mai bine de patru ani, ca urmare a unor
conflicte între membrii trupei. Tudor Chirilă, alături de Eugen Caminschi, au pus bazele
formaţiei Vama, iar Traian Bălănescu, Răzvan "Lapi" Lupu şi Liviu Mănescu au înfiinţat
Trupa Veche.

2. Articol preluat de pe :
http://www.adevarul.ro/actualitate/Tudor_Chirila_nu_mai_are_voie_sa_cante_melodii
le_trupei_-Vama_Veche_0_223178022.html
Tudor Chirilă nu mai are voie să cânte melodiile trupei “Vama Veche”

Adevarul, 11 martie 2010

Procesul dintre membrii fostei formaţii “Vama Veche” şi noua trupă a lui Tudor Chirilă,
“Vama”, s-a încheiat cu sentinţa definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
pronunţată miercuri.

La mai bine de trei ani de la demararea procesului, Instanţa Supremă a stabilit că trupa
“Vama” a încălcat legea drepturilor de autor asupra pieselor din repertoriul fostei formaţii
“Vama Veche”. Astfel, instanţa a decis că “Vama” a interpretat în concertele proprii o serie de
cantece compuse de Liviu Mănescu, Traian Bălănescu şi Razvan Lupu (componenţi ai fostei
trupe “Vama Veche”), fără acordul acestora.

În consecinţă, Curtea Supremă le-a interzis membrilor formaţiei “Vama” să mai cânte piesele
“Vama Veche”, fără acordul compozitorilor. De asemenea, membrii trupei “Vama” au fost
obligaţi să plătească 15.000 de euro despăgubiri şi cheltuielile de judecată.

 “Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar să ne fie respectate drepturile. Din pacate,
acest lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabilă, aşa cum ne-am dorit.  Am luat legătura cu
Tudor Chirilă, i-am spus că poate cânta piesele noastre în urma unei înţelegeri, unui contract
de interpretare. Nici n-a vrut să audă. El a considerat că poate face treaba asta fără acordul
nostru”, a declarat Liviu Mănescu de la “Vama Veche” pentru “Adevărul”.

Procesul a început în decembrie 2006 când, Liviu Mănescu, Traian Bălănescu şi Răzvan 
Lupu, au acţionat în instanţă membrii formaţiei “Vama”  pentru încălcarea drepturilor de
autor asupra pieselor “Vama Veche”. “Hotărârea instanţei de ne bucură mai ales pentru că ea
constituie un început important pentru muzica românească. De acum înainte, compozitorii
români se vor putea folosi de acest precedent pentru a-şi proteja drepturile atunci când acestea
sunt încălcate de către alţi artişti, organizatori de spectacole sau alţi utilizatori”, au declarat 
Liviu Mănescu, Traian Bălănescu şi Răzvan Lupu.

3. Articol preluat de pe : http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/tudor-chirila-

despre-procesul-cu-vama-veche-eu-am-scris-textele-melodiilor-sunt-indurerat-
94050.html

Tudor Chirilă despre procesul cu Vama Veche: "Eu am scris textele melodiilor, sunt
îndurerat"

Cancan, 12 martie

"Cred că sunt momente în care trebuie să-ţi recunoşti sentimentele şi să le accepţi. Dar
durerea de astăzi mă face să vă promit că nu voi renunţa la a-mi redobândi dreptul de a
interpreta piesele la care am muncit şi ale căror versuri le-am scris. Sunt îndurerat şi atât. S-ar
putea vorbi multe despre proces şi precedentul creat căci da, s-a creat un precedent periculos
fiindcă procese similare se vor judeca după modelul acesta" a mărturisit artistul pe blogul său.

4. Articol preluat de pe: http://ionet.info/tudor-chirila-nu-mai-are-voie-sa-cante-

piesele-vama-veche/

Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele Vama Veche

March 14, 2010 Stiri

Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele din repertoriul trupei Vama Veche fara
acordul fostilor colegi, informeaza Agentia Mediafax.

Decizia apartine ICCJ si este definitiva si irevocabila. Aceasta decizie confirma hotararea
Curtii de Apel Bucuresti care a stabilit ca trupa Vama a incalcat legea drepturilor de autor
cantand piesele din repertoriul trupei Vama Veche.

Potriviti deciziei din 10 martie, componentii trupei Vama sunt obligati la plata sumei de
15.000 de euro despagubiri si la plata cheltuielilor de judecata.

5. Articol preluat de pe : http://www.ziare.com/articole/chirila+drepturi+autor

Tudor Chirila nu mai are voie sa cante piesele Vama Veche

Joi, 11 Martie 2010, ora 15:20

Cantaretul Tudor Chirila a pierdut procesul cu fostii sai colegi din trupa Vama Veche si
urmeaza sa plateasca despagubiri si cheltuieli de judecata in valoare de 15.000 de euro,
potrivit avocatului reclamantilor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat, miercuri, o hotarare definitiva si irevocabila in

procesul intentat in urma cu trei ani de membrii trupei Vama Veche formatiei Vama, al carei
solist este Tudor Chirila, pentru incalcarea drepturilor de autor asupra pieselor Vama Veche.

Pe langa suma pe care o are de platit, Tudor Chirila si trupa Vama nu mai au voie sa
interpreteze piesele fara acordul formatiei Vama Veche.

"Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar sa ne fie respectate drepturile. Din pacate,
acest lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabila, asa cum ne-am dorit. Hotararea instantei de
judecata ne bucura, mai ales pentru ca ea constituie un inceput important pentru muzica
romaneasca.

De acum inainte, compozitorii romani se vor putea folosi de acest precedent pentru a-si
proteja drepturile atunci cand acestea sunt incalcate de catre alti artisti, organizatori de
spectacole sau alti utilizatori", spun Liviu Manescu, Traian Balanescu si Razvan "Lapi" Lupu,
fostii colegi ai lui Chirila in Vama Veche.
In ceea ce priveste melodiile fostei trupe Vama Veche, cei trei subliniaza ca nu vor interzice
niciunui alt artist sa le interpreteze piesele, daca acesta o va face in baza unui contract de
interpretare legal incheiat cu autorii.

6. Articol preluat de pe :http://vamaveche.wordpress.com/2010/03/11/s-a-incheiat-

procesul-dintre-vama-si-trupa-veche/

S-a incheiat procesul dintre Vama si Trupa Veche

2010 March 11 — vamaveche

Cantaretul Tudor Chirila a pierdut procesul cu fostii sai colegi din trupa Vama Veche si
urmeaza sa plateasca despagubiri si cheltuieli de judecata in valoare de 15.000 de euro,
potrivit avocatului reclamantilor citat de NewsIn.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat, miercuri, o hotarare definitiva si irevocabila in

procesul intentat in urma cu trei ani de membrii trupei Vama Veche formatiei Vama, al carei
solist este Tudor Chirila, pentru incalcarea drepturilor de autor asupra pieselor Vama Veche.
Pe langa suma pe care o are de platit, Tudor Chirila si trupa Vama nu mai au voie sa
interpreteze piesele fara acordul formatiei Vama Veche.

“Noi nu ne-am dorit acest proces, am vrut doar sa ne fie respectate drepturile. Din pacate,
acest lucru nu s-a putut realiza pe cale amiabila, asa cum ne-am dorit. Hotararea instantei de
judecata ne bucura, mai ales pentru ca ea constituie un inceput important pentru muzica
romaneasca. De acum inainte, compozitorii romani se vor putea folosi de acest precedent
pentru a-si proteja drepturile atunci cand acestea sunt incalcate de catre alti artisti,
organizatori de spectacole sau alti utilizatori”, spun Liviu Manescu, Traian Balanescu si
Razvan “Lapi” Lupu, fostii colegi ai lui Chirila in Vama Veche.

In ceea ce priveste melodiile fostei trupe Vama Veche, cei trei subliniaza ca nu vor interzice
niciunui alt artist sa le interpreteze piesele, daca acesta o va face in baza unui contract de
interpretare legal incheiat cu autorii.

“Tudor Chirila s-a folosit de piese, imediat dupa destramarea trupei, fara sa existe o astfel de
intelegere legala. Mai mult, a si incheiat contracte folosindu-se de numele Vama Veche”, a
declarat, pentru NewsIn, Manescu.

7. Articol preluat de pe: http://simonamuresan.blogspot.com/2010/03/chirila-

pierdut-procesul-cu-fostii.html

Chirila a pierdut procesul cu fostii colegi de trupa

11 martie 2010

Trupa Vama, in frunte cu Tudor Chirila, a pierdut procesul cu fostii sai colegi din Vama
Veche (Trupa Veche acum), fiind obligati sa le plateasca suma de 15.000 euro despagubiri
plus cheltuielile de judecata.
Instanta a stabilit ca trupa Vama a incalcat legea drepturilor de autor asupra pieselor din
repertoriul fostei formatii Vama Veche si ca a interpretat in concertele proprii o serie de
cantece compuse de componentii fostei trupe Vama Veche fara a fi obtinut in prealabil
acordul acestora.
De asemenea instanta le-a interzis membrilor formatiei Vama sa mai interpreteze pe viitor
piesele Vama Veche, fara acordul autorilor acestora.
Procesul a inceput in decembrie 2006 cand, Liviu Manescu, Traian Balanescu si Razvan
Lupu, au dat in judecata membrii formatiei Vama, al carei solist este Tudor Chirila.

8. Articol preluat de pe :http://stratula.wordpress.com/2010/03/12/o-mizerie-care-

chiar-ma-doare-astazi-despre-vama-veche/

O mizerie care chiar ma doare. Astazi despre Vama Veche …

12 martie 2010
By stratula

Nu stiu daca a fost cea mai buna trupa din ultimii 20 de ani dar cu siguranta este una dintre ele
iar daca membrii trupei erau mai buni sau mai slabi in meseria lor, nu am competenta sa
comentez, un lucru este sigur: Vama Veche a insemnat Tudor Chirila , unul dintre putinii
artisti romani in adevaratul sens al cuvantului, cu cele bune si cu cele rele. Am lucrat cu el si
ma simt onorat. Fara textele , muzica , interpretarea, sensibilitatea lui extrema Vama Veche
era inca o chiftea din cele multe care se perinda prin peisajul autohton iar fostii lui colegi si
prieteni stiu asta.
O asemenea mizerie nici nu stiu daca mai exista scrisa in istoria muzicii si slava domnului,
trupe ca Black Sabbath, Judas Priest, Iron Maiden sau Deep Purple , ca sa enumar doar
primele exemple care imi vin in minte, au mers mai departe atat ele cat si solistii vocali care s-
au separat la un moment dat interpretand live piesele care i-au facut celebri fiecare in parte .
Exista un principiu simplu in industria muzicii , cu exceptii desigur. Canti ce vrei , declari ce
ai cantat, platesti, iar banii ii impart organismele de gestiune colectiva . Numai niste romani
tampiti si orgoliosi puteau sa se intoarca impotriva firii si, de ce nu, a business ului in care
sant implicati.
Sa nu il lasi pe Chirila sa cante Vara Asta, Am 18 Ani, Epilog sau mai stiu eu ce piesa este ca
si cum nu l-ai lasa pe Edison sa aprinda lumina in camera, e ca si cum ai stinge lumina in tot
cartierul pentru ca in urma deciziei de astazi a ICCJ avem cu totii de pierdut si santem mai
saraci sufleteste.

9. Articol preluat de pe : http://www.adevarul.it/stiri/life-style/tudor-chirila-se-

supune-curtii-justitie

Tudor Chirilă se supune Curţii de Justiţie

de Sinziana Boaru in data de 13 Martie, 2010 - 11:28

„Instanţa a decis şi nu ne rămâne decât să ne supunem acestei decizii“, a scris Tudor Chirilă
pe blogul personal, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că nu mai are voie să
interpreteze piesele din repertoriul Vama Veche fără acordul foştilor colegi de trupă.
În plus, Chirilă şi formaţia Vama sunt obligaţi, prin decizia definitivă, să plătească daune
morale de 15.000 de euro foştilor membri ai formaţiei Vama Veche. Cântăreţul susţine pe
blogul personal că a scris textele melodiilor Vama Veche.
„N-are niciun rost să explic cât şi cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se vor găsi
«critici» care vor răstălmăci. N-are rost să spun că am scris toate textele cântecelor, mai puţin
vreo trei, şi n-are rost să mai spun că am compus peste cincisprezece dintre ele de unul
singur", scrie Chirilă.
„Aceste lucruri nu contează, căci pe declaraţiile de la Uniunea Compozitorilor scrie clar
«muzică şi text Vama Veche». În justiţie, actele contează şi nu adevărul din spatele lor, chiar
dacă e demonstrabil", mai scrie interpretul.
Procesul pentru piesele din repertoriul Vama Veche a început în decembrie 2006, când Traian
Bălănescu, Răzvan „Lapi" Lupu şi Liviu Mănescu au acţionat în instanţă membrii trupei
Vama, pentru încălcarea drepturilor de autor.

10. Articol preluat de pe: : www.feminis.ro

Tudor Chirila: "Nu exista prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese
vesnice"

Tudor Chirila a raspuns pe blog la acuzatiile fostilor colegi de trupa care ii cer sa plateasca
daune morale de 15.000 de euro si ii interzic sa mai cante melodiile din repertoriul Vama
Veche fara acordul lor prealabil.

"Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti recunosti sentimentele si sa le accepti. Dar
durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi renunta la a-mi redobandi dreptul de a
interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri le-am scris. Sunt indurerat si atat. S-ar
putea vorbi multe despre proces si precedentul creat caci da, s-a creat un precedent periculos
fiindca procese similare se vor judeca dupa modelul acesta" a marturisit artistul pe blogul sau.

Artistul se declara extrem de suparat intrucat spune ca toate versurile melodiilor au fost scrise
de el si spune ca ii vine in minte o declaratie a unuia dintre secretarii ONU, U-Thant: "Nu
exista prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese vesnice".

11. Articol preluat de pe :http://www.flagrantct.ro/tudor-chirila-a-pierdut-procesul-cu-

%e2%80%9evama%e2%80%9d/

Tudor Chirila a pierdut procesul cu „Vama”

Miercuri, 24 martie

Cântaretul Tudor Chirila a pierdut procesul cu fostii sai colegi din trupa Vama Veche si
urmeaza sa plateasca despagubiri si cheltuieli de judecata in valoare de 15.000 de euro,
potrivit avocatului reclamantilor. inalta Curte de Casatie si Justitie a dat, miercuri, o hotarâre
definitiva si irevocabila in procesul intentat in urma cu trei ani de membrii trupei Vama Veche
formatiei Vama, al carei solist este Tudor Chirila, pentru incalcarea drepturilor de autor
asupra pieselor Vama Veche. Pe lânga suma pe care o are de platit, Tudor Chirila si trupa
Vama nu mai au voie sa interpreteze piesele fara acordul formatiei Vama Veche. „Noi nu ne-
am dorit acest proces, am vrut doar sa ne fie respectate drepturile. Din pacate, acest lucru nu
s-a putut realiza pe cale amiabila, asa cum ne-am dorit. Hotarârea instantei de judecata ne
bucura, mai ales pentru ca ea constituie un inceput important pentru muzica româneasca. De
acum inainte, compozitorii români se vor putea folosi de acest precedent pentru a-si proteja
drepturile atunci când acestea sunt incalcate de catre alti artisti, organizatori de spectacole sau
alti utilizatori”, spun Liviu Manescu, Traian Balanescu si Razvan „Lapi” Lupu, fostii colegi ai
lui Chirila in Vama Veche. in ceea ce priveste melodiile fostei trupe Vama Veche, cei trei
subliniaza ca nu vor interzice niciunui alt artist sa le interpreteze piesele, daca acesta o va face
in baza unui contract de interpretare legal incheiat cu autorii. „Tudor Chirila s-a folosit de
piese, imediat dupa destramarea trupei, fara sa existe o astfel de intelegere legala. Mai mult, a
si incheiat contracte folosindu-se de numele Vama Veche”, a declarat Manescu. Tudor Chirila
nu a putut fi contactat pâna la ora transmiterii acestei stiri. Vama Veche, care s-a destramat in
septembrie 2006, a fost una dintre cele mai populare trupe lansate in România dupa
1990. Componentii ei si-au câstigat fanii atât datorita sound-ului inconfundabil, cu accente
romantice, cât si versurilor iesite din „canoanele” simpliste ale majoritatii pieselor autohtone.

12. Articol preluat de pe : http://tudorchirila.blogspot.com/2010/03/despre-proces.html

Despre proces
12 martie 2010
Un proces implica doua perceptii. Una obiectiva, rece si una sentimentala. Obiectiv, am
pierdut dreptul de a interpreta cantecele pe care le-am compus impreuna cu fostii mei colegi
fara sa cer si sa obtin acordul acestora. Ideea acestui acord mai ales, am privit-o ca
nejustificata si absurda. Nu pot accepta sa-mi rascumpar munca. Instanta a decis insa, si nu ne
ramane decat sa ne supunem acestei decizii.

Sentimental, iarasi nu sunt foarte multe lucruri de spus. Si asta pentru ca in asemenea
momente esti foarte singur. Dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat
de participantii la acel proiect.
N-are niciun rost sa explic cat si cum am muncit la proiectul Vama Veche. Mereu se vor gasi
"critici" care vor rastalmaci. N-are rost sa spun ca am scris toate textele cantecelor, mai putin
vreo trei, si n-are rost sa mai spun ca am compus peste cincisprezece dintre ele de unul singur.
Aceste lucruri nu conteaza caci pe declaratiile de la Uniunea Compozitorilor scrie clar muzica
si text Vama Veche. In justitie actele conteaza si nu adevarul din spatele lor chiar daca e
demonstrabil. Nu, dimensiunea implicarii intr-un proiect nu poate fi inteleasa decat de
participantii la acel proiect.

Poate ca oamenii se asteptau sa-mi urlu ndereptatea prin presa si sa arunc cu pietre in Justitia
romana. Nici gand. Am crescut intr-o familie in care s-au predat mereu lectiile discretiei si ale
demnitatii.

Nu sunt revoltat acum. Nu. Sunt indurerat si atat. S-ar putea vorbi multe despre proces si
precedentul creat caci da, s-a creat un precedent periculos fiindca procese similare se vor
judeca dupa modelul acesta.

Imi vine in minte acum o declaratie a unuia dintre secretarii ONU, U-Thant: Nu exista
prietenii vesnice, nu exista dusmanii vesnice, exista interese vesnice.

Ceva pentru tinerii care vor sa faca o trupa. Daca as fi extrem de furios v-as spune sa aveti
grija atunci cand va apucati de muzica. Sa semnati contracte intre voi si sa aveti grija sa va
inscrieti compozitiile exact asa cum au fost facute si poate v-as mai spune sa va delimitati clar
obligatiile si drepturile in cadrul trupei, ca sa nu aveti surprize mai tarziu si poate v-as sugera
sa semnati un acord de interpretare, in caz ca va despartiti.

Daca v-as spune asta as fi insa cel mai mare IDIOT. Si atunci va spun asa: daca faceti o trupa
fiti fericiti pentru fiecare moment, pentru fiecare clipa de reusita. Bucurati-va si plutiti dupa
primul vostru concert, faceti muzica pe care o simtiti si incredeti-va unii in altii si jurati-va
dragoste pana la moarte. Impartiti totul ca fratii si nu lasati pe nimeni sa stea intre voi si
muzica voastra. Nimic sa nu abata cursul pasiunii voastre, transformati fiecare nota in
prietenie. S-ar putea sa dureze pana la moarte sau doar zece ani. Dar daca nu incepeti din
iubire atunci n-o sa scrieti niciodata Nu am chef azi sau Epilog.

Am sa inchei spunand din nou ca ma doare. Cred ca sunt momente in care trebuie sa-ti
recunosti sentimentele si sa le accepti. Dar durerea de astazi ma face sa va promit ca nu voi
renunta la a-mi redobandi dreptul de a interpreta piesele la care am muncit si ale caror versuri
le-am scris.

Pana atunci ne vedem la concerte si intr-o saptamana, doua, va invitam sa ascultati pe

radiourile care il vor difuza, noul single VAMA. Se numeste Cantec de gasit.

Am sa ies putin, acum. Dupa ziua de azi am nevoie de o plimbare. Si de putina iubire pe care
s-o respir. Am s-o iau usor pe stradute si-am sa ma indrept spre Champ du Mars. Rue de
l'Exposition, rue St. Dominique, avenue Rapp.... Dintr-o data - surpriza cunoscuta dar mereu
neasteptata- se va ridica in fata mea turnul, eternul turn, ca un simbol falic se va ridica in
noapte, idolul la care se inchina toti indragostitii Parisului si care respira acum acelasi aer cu
mine.

13. Articol preluat de pe: http://www.cabral.ro/tag/tudor-chirila

Off…

12 March 2010

Tribunalul a hotarat, Vama nu mai are voie sa cante melodiile Vama Veche. Ok, asta cred ca
inseamna si ca Trupa Veche nu mai are dreptul asta, dar e doar o banuiala. Si a mai decis ca
Tudor trebuie sa plateasca vechilor colegi din trupa Vama Veche suma de 15.000 euro. Ok,
asta e stirea.

Am invatat in timp sa nu ma reped sa trag concluzii universal-valabile, ci sa raportez la

nivelul meu, sa incerc sa vad ce inseamna pentru mine.

Si verdictul cade rece si distant la inceput, si-apoi imi filtrez gandurile si-mi rezulta… ca de-
acum incolo nu voi mai asculta niciodata live piesele-alea, nu voi mai urla cu gura pan’ la
urechi ca Nu am chef azi, nu voi mai inchide ochii mormaind “vrei soare, soare iti dau!”, n-o
sa mai intind larg mainile asemeni tuturor celor din sala aia, mergand cu ei Pe sarma, nu voi
mai avea din nou 18 ani, nu-i voi mai spune necunoscutului sau necunoscutei de langa mine –
deveniti amandoi brusc prieteni – cum vreau sa ma trezesc din somn… toate astea si multe
altele nu vor mai fi.

Oricum, la cele mai recente concerte Vama au fost foarte putine piese dintre cele vechi, caci
astea noi s-au lipit de sufletul umanilor uimitor de repede…
Probabil ca cineva se asteapta sa croncan ceva despre acest verdict, sa ma dau destept asa cum
s-au dat multi dupa ce a fost publicata stirea de catre toata lumea, cu o ciudata bucurie,
parca…

Tudor mi-e prieten, Lapi e si el din alta gasca aproape mie… din punctul meu de vedere e
treaba lor. Dar cand vine vorba de concerte devine si treaba mea, si asta ma oftica.

Cum mi-ar fi placut mie? Mi-ar fi placut sa-si gaseasca si Trupa Veche un solist beton (Cel de
Sus mi-e martor ca am incercat sa ajut, cat si cum am putut), sa cante si ei in continuare
piesele si sa-i necajesc amical, pe rand, spunandu-le ca parca VST suna mai bine la ceilalti…
caci asta i-ar fi ambitionat, stiu asta (si oricum m-ar fi mistocarit crunt inapoi).

Dar n-a fost sa fie. Eu inca sper…

14. Articol preluat de pe :

http://www.tabu.ro/articol_7304/tudor_chirila_din_nou_fata_in_fata_cu_iarina_demia
n.html

Tudor Chirilă din nou faţă în faţă cu Iarina Demian

10 Martie 2010 de Cristina Bazavan

Cea mai recentă montare regizorală a Iarinei Demian marchează şi întoarcerea sa la

actorie, după 6 ani. Spectacolul se numeşte “O lume pe dos” şi are la bază 3 piese într-un
act (“Preludiu şi Liebestod” de  Terrence McNally, „Problema” de A. R. Gurney jr şi
„Naomi în camera de zi” de Christopher Durang). În fiecare dintre piese, Tudor Chirilă
joacă un alt rol.  Pe Iarina Demian şi Tudor Chirilă i-am întâlnit la mijlocul lui februarie la
o sesiune de interviuri pentru promovarea piesei lor. Deşi pare straniu, e prima sesiune de
acest gen din teatrul românesc. Întâlnirea cu ei s-a transformat într-un spectacol în care
mamă şi fiu s-au completat şi s-au oglindit unul în celălalt. Uneori cu încăpăţânare, alteori
cu perfecţionism, dar întotdeauna cu foarte multă dragoste şi înţelegere.
Prolog.
În care se explică de ce se înţeleg atât de bine pe scenă (şi în afara ei) Tudor Chirilă şi Iarina
Demian.

Iarina Demian: Între doi oameni care au şi relaţie de sânge, dar şi profesională, pot fi N
situaţii limită, dar nu există trădare. Şi în profesia asta a noastra, în special, sunt foarte mulţi
trădători. Ai nevoie să ştii că cineva lângă tine trage alături de tine chiar dacă te cerţi la
disperare. Oamenii inteligenţi ajung la concluzia că un lucru e mai bun decât altul şi disputa
se încheie, dar nu se trădează. Între noi nu mai e vorba de mamă, tată, fiu, văr. E vorba de o
echipă care are o bază ca asta.

Actul 1
În care Tudor Chirilă îşi construieşte rolul dirijorului din “Preludiu şi Liebestod”, prima din
cele 3 piese. Pe muzica lui Wagner pentru Tristan şi Isolda.

Tudor Chirilă: Foarte mult m-am chinuit cu rolul ăsta.

În primul rând emoţional, pentru că am simţit nişte lucruri în comun din viata mea cu
personajul ăsta. Şi te sperie când e vorba să te joci pe tine.
Apoi  tehnic. E vorba de un dirijor. N-am putut să mă urc pe scenă şi să fac pantomimă. Am
studiat un dirijor care mi-a placut foarte mult, Mariss Jansons, care a venit in festivalul
Enescu chiar cu Wagner – Tristan şi Isolda.
A fost un semn. Bun. Noi repetam, eram la lectura textului în care se vorbea de Wagner şi în
festival a venit exact asta.

Iarina: Am avut nişte emoţii imense când am mers la concert.

Tudor: Am luat înregistrarea de la TVR de la camera care a stat chiar pe dirijor. L-am studiat
seri la rind. Calculatorul meu e plin de însemnări despre gestică (“desface braţele”, “arcuieşte
mâna”), dar şi de metafore care să dea substanţă gesturilor (“învăluieşte o femeie pe după
gât”). O parte din ele se află şi în caietul program. Şi când l-am învăţat destul de bine, am
putut să aduc gesturi din mine sau din personaj. Nu mai era o corporalitate mimetică, era una
filtrată. Dar a fost foarte greu să ajung la asta. La un moment dat nu mă mai ocupam decât de
“dirijat”.

Iarina: Aici a fost conflictul dintre noi.

Tudor: Un conflict mare. Da.

Iarina: Făcea prea mult. Mult prea mult.

Tudor: Dar eu ştiam asta. Şi explicam: “Fac mult acum ca să am de unde topi mai târziu.” Cu
rolul eram destul de înainte la un moment dat, după aia am rămas în urmă şi am devenit
“dirijor”. Au fost două chestii până s-au unit: dirijorul ca şi corporalitate, şi dirijorul ca şi
minte. Şi a mai fost ceva foarte greu: să nu cânţi vorbele când vorbeşti pe muzică.
Cu asta s-a luptat foarte mult regizorul din mama: “Tu trebuie să te lupti cu Wagner. Să fii un
contrapunct la muzica lui.” S-a luptat cu toată lumea pe chestia asta.

Iarina: La un moment dat nici nu mai juca. Dar eu am înţeles foarte bine că întâi trebuie să
înveţe să dirijeze ca să se liniştească. Pe de altă parte, trecea timpul şi era tot cu gestica amplă
de dirijor. Şi treceam prin toate stările posibile. Dar până la urma totul a fost foarte bine.

Tudor: Rolul s-a salvat în ultimele 5 -6 repetiţii.

Iarina: A fost un moment foarte greu pentru mine, nu ţi l-am spus niciodată. Totul a ieşit
foarte bine până la secvenţa în care rememorează dirijorul o partidă de sex, la Milano.

Tudor: Da, îmi tot venea să cânt vorbele.

Iarina: Era ceva în-gro-zi-tor. Şi mă gândeam “Doamne, ce să fac?”

Tudor: Mi-a ieşit într-un final, dar cred că am mai lucrat pe rol şi după primele spectacole,
după ce am văzut şi reacţia publicului.

Iarina: Tudor e încăpăţinat, dar are inteligenţa scenică de a pricepe că e mai bine ceva decât
altceva. După o dispută, vorbeşte inteligenţa scenică din el. Nu mă întâlnesc foarte des cu
actori inteligenţi pe scenă.

Tudor: Zic NU din prima, după care e un proces foarte lung până la DA, desi ştiu că e posibil
să fie bine, că nimeni nu-ţi vrea răul. Nici mama ta, nici un regizor. Dar, la mine, NU vine şi
din faptul că merg foarte mult pe instinct, în prima fază a formării unui rol. Ştiu că instinctul
nu e tot timpul corect, dar tind să-l cred. Iar acasă mă mai gândesc “Hmm…Bine, hai”. Dar
acum sunt un instrument mult mai bun decât în urmă cu câţiva ani. N-am mai negat chiar aşa
de mult. Cred că vine odată cu vârsta.

15. Articol preluat de pe: http://www.femeia.ro/vedete/viata-de-vedeta/interviu-cu-

tudor-chirila-si-iarina-demian.html

Interviu cu Tudor Chirila si Iarina Demian

Ma aflam in sufrageria Iarinei Demian, cand am auzit toate astea. S-au povestit multe la o
cafea facuta la ibric si sorbita din cescute roz. Iarina Demian povesteste cu vocea clara a
omului obisnuit cu scena.

In fata mea, Tudor e acelasi pe care-l auzeam in boxe, cand porneam la drum, in studentie, pe
Calul din Marlboro. Imi zice sa ne vedem la un interviu peste 10 ani. Poate atunci mi-ar putea
spune cum s-a hotarat sa renunte la copilul din el.

Dar deja imi acceptase interviul, iar eu ma asezasem comod pe canapeaua sufrageriei de pe 1
Mai, sa ascult tot ce Iarina Demian si Tudor imi spuneau acum, pe muzica de camera foto.

Copilul si scena
T: Cand am urcat prima data pe scena, aveam 6 ani, mama si Sanda Toma ma-mparteau in
"Cercul de creta caucazian". Primul spectacol, in care am vazut-o pe mama, a fost "Presul", de
Baiesu. Rasul ei inconfundabil starnea aplauze. Era ceva senzational. Mi-aduc aminte si de
cum era teatrul, atunci, pentru mine. Ceva fabulos.

I: E foarte ciudat. Eu am jucat "Presul" ani de zile. Am ajuns la 700 de spectacole. Am jucat
gravida cu Tudor pana-n luna a 8-a. Imi facusera niste pantaloni largi. Dupa ce am nascut, am
reluat "Presul" si Tudor l-a vazut.

T: Mie asta mi se pare un record care nu mai poate fi atins azi, pe atunci teatrul era singura
forma de divertisment. Gasca No.1. Asta e foarte clar! Fane, Jean, Florin Motoc, Florin, Sam,
Laurentiu, ii stiu pe toti. Prima gasca de prieteni e gasca de la bloc. De pana-n 10 ani. Atunci
ne-am mutat din Mihai Bravu si, pentru mine, a fost foarte nasol. De gasca aia de prieteni o
sa-mi aduc aminte ca de-o copilarie asa cum o descrie Cartarescu in "Mendebilul". Aia e
copilaria mea. Facusem o gasca atat de puternica, incat, dupa clasa a V-a, n-am mai reusit sa-
mi fac prieteni ca pana atunci.

Ne vizitam, iti mai fura cate unu' ceva, inventam tot ce am fi putut avea la bunici. Eram copii
cu cheia de gat, parintii nu erau toata ziua acasa. Noi aveam o femeie care avea grija de noi.
Cand ma chema, la ora 1:00, la masa, ma scotea din sarite si tortura cea mai mare era ca ea sa
ajunga jos dupa mine si eu sa urc, prin spatele blocului, sa ma caute pe jos, sa urce si eu sa-i
spun "va astept in fata usii, dar usa e-nchisa". Saraca, doamna Marioara…

I: Eu nu am avut prieteni. Nici copilarie nu prea am avut, fiindca munceam mult. Cei zece ani
de coregrafie si pian nu mi-au lasat prea mult timp liber pentru joaca, alaturi de o gasca de
copii. Aveam, in schimb, un pod plin de cutii si de lucruri vechi, care ne fascinau si pe care
bunica nu ne dadea voie sa le atingem. De o gasca de prieteni, nici nu putea fi vorba. Timpul
nu mi-a ajuns niciodata pentru cate voiam sa fac. Baietii mei, in schimb, au avut parte de
joaca in curtea interioara a blocului de pe Mihai Bravu, unde am locuit o vreme, si unde se
petreceau adevarate "orgii": batai cu tevi de plastic, dar si cu rangi de fier, gasite prin curte,
incheiate apoteotic cu buze sparte si cu capete plesnite, sau ochirea trecatorilor, cu celebrele
cracane confectionate de fiecare participant la razboiul strazii. Copiii nu voiau sa mai urce in
casa. Urcau doar daca se loveau, atunci veneau sa solicite ajutorul parintilor. Tudor a venit
intr-o seara cu o buza de trei ori mai mare si a trebuit sa-l duc la spital. Se infectase rau de tot.

16. Articol preluat de pe: http://www.feminis.ro/divertisment/vedete/tudor-chirila-nu-

stiu-nimic-despre-iubire-7094

Tudor Chirila: "Nu stiu nimic despre iubire"

4 februarie 2010

Tudor Chirila vorbeste pe blogul personal despre diferenta dintre artistul Tudor Chirila si
omul cu acelasi nume, precizand intr-un post intitulat "Explicatii despre mine" ca nu stie
nimic despre iubire.
"Oamenii care cred ca artistul e obligat sa se identifice cu propria opera. Oamenii care, in mod
aberant, cred ca daca am scris Epilog, este doar consecinta a faptului ca stiu totul despre
iubire. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar nu stiu absolut nimic. Ma zbat in aceeasi cautare ca
si cei mai multi dintre voi" spune Chirila pe blog.

"As vrea sa fie limpede pentru toata lumea: nu sunt cum sunt cantecele mele. Nici n-am cum.
Iar pe de alta parte, bucati mari din cantecele mele vin din mine. Din frustrarile, fricile si
indoielile mele. ", mai spune artistul, care-i indeamna pe cititori sa pastreze o doza de
relativitate in ceea ce priveste adevarul despre semenii lor.

"Traim intr-o vreme a etichetelor. Le lipim cu usurinta pe fruntile preopinentilor nostri fara sa
ne gandim prea mult. Ala e rau, ala e prost, ala e fascinant, ala e idiot, celalat e fermecator.
Adesea informatiile pe baza carora aplicam judecati de valoare sunt infime. Pofta de a judeca
e insa de neostoit. (...) Renuntati sa va improprietariti cu adevaruri incontestabile in ceea ce-i
priveste pe semenii vostri. Adevarul e o chestie de perspectiva. Iar perspectivele se schimba.
In functie de locul pe care ni-l alegem ca sa privim. ", spune Chirila in finalul postului.

17. Articol preluat de pe : www.unica.ro

„Cruciada culturii" povestită de Tudor Chirilă

14 ianuarie 2010 Nicoleta Găleteanu

„România este pe moarte", nu din cauza crizei economice, cât a celei culturale.
„Mediocritatea, prostul gust, vulgarul, toate au lansat o ofensivă fără precedent împotriva
Frumosului"... descrie Tudor Chirilă nivelul cultural din România.
„Cruciada Culturii" este o campanie iniţiată de Tudor Chirilă care îşi propune să elimine
aceste ameninţări la adresa culturii.

Întrebat despre scopul acestei iniţiative, deşi este uşor de intuit răspunsul, artistul descrie în
termeni foarte duri nivelul mediocru la care se află cultura în România.
„Proiectul este o luptă împotriva subculturii, a superficialului şi a mizeriei intelectuale care
trebuie contracarate. Sub umbrela acestui proiect ne-am gândit că putem să iniţiem mai multe
evenimente prin care să stimulăm consumul de cultură", explică Tudor Chirilă.

„Oferta de cultură de care dispunem este una mediocră, aşa că proiectul s-a născut dintr-o
necesitate şi mai puţin dintr-o idee. Programele culturale de la televizor sunt aproape
inexistente, iar puţinele care există sunt difuzate la ore <hilare>", mai spune artistul.
Mai mult, proiectul îşi doreşte să fie şi o platfoma de socializare culturală, un „facebook
cultural", care să reunească artişti consacraţi şi să sprijine, deopotrivă, tinerii care propun
proiecte culturale.
„Avem artişti autentici în România, dar subcultura reuşeşte să sape breşe între oamenii care
luptă pentru cultură", consideră Tudor Chirilă.

„Bătălia Viorii” este prima „confruntare" din cadrul Cruciadei Culturii. Joi, 14 februarie,
Ateneul Român va fi gazda unui recital de excepţie, susţinut de violonista Sarah Chang,
alături de pianistul Andrew von Oeyen.
De asemenea, evenimentul îi va aduce în audiţie exclusivă pe contratenorul Philip Jaroussky
şi pianistul Boris Berezovsky.

Cruciadă Culturii" include alte şapte proiecte, care se vor desfăşura în acest an.
Pe lângă „Bătălia viorii", primul eveniment din seria „Cruciada Culturii", proiectul va
desfăşura în acest an şi alte evenimente în Bucureşti, în luna mai fiind organizată expoziţia
„Bucureşti, oraşul-muzeu".
Pentru sprijinirea şi finanţarea proiectului, organizatorii se vor adresa Ministerului Culturii,
precum şi companiilor care vor dori să se alăture iniţiativei, în schimbul beneficiilor de
imagine pe care le aduce campania.

18. Adresa: http://www.viva.ro/printare/Stiri/Tudor-Chirila-porneste-Cruciada-

Culturii.html?a=3864/1189758&p=1

Tudor Chirila porneste Cruciada Culturii

14martie 2010

Sarah Chang, unul dintre cei mai mari violonisti ai lumii, este primul aliat al Cruciadei
Culturii declansata de Tudor Chirila si Agentia de Vise impotriva a tot ceea ce inseamna
mediocritate, prost gust, facil sau valori inversate.

Sub conducerea ei, pe 14 februarie iubitorii muzicii clasice vor porni Batalia viorii. Incepand
cu ora 19:00, Ateneul Roman va fi gazda unui recital de exceptie sustinut de Sarah Chang
alaturi de pianistul Andrew von Oeyen.
Dupa ce au incantat publicul celor mai mari orase ale lumii, Sarah Chang si Andrew von
Oeyen vin la Bucuresti cu un program de recital deosebit:
Cesar Franck - Sonata in La major pentru vioara si pian
Christopher Theofanidis - Fantezie
Johannes Brahms - Sonata nr. 3 op. 108 in re minor pentru vioara si pian.

Biletele pentru recital vor fi puse in vanzare in reteaua Eventim.

Batalia viorii este doar prima lupta din cadrul Cruciadei Culturii. Noi teritorii asteapta sa fie
cucerite. Noi cruciati vor lupta, an de an, pentru cauza frumosului.

19. Articol luat de pe : http://cultura.inmures.ro/proiecte/detalii-proiect/detalii-

proiect/article/2786/1751.html

Interviu cu Tudor Chirilă

05.02.10 | Dialoguri online RO

“Este foarte greu să îţi găseşti un echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă, care
presupune doar să acumulezi şi să ai, mai puţin să contempli.” Tudor Chirilă

Cine este Tudor Chirilă în 2010?

Sunt un bărbat care încearcă să se perfecţioneze, să evolueze în plan individual făcându-şi

profesia, iar profesia mea este cea de actor, în subsidiar, muzician, iar dincolo de asta, să
încerc să fac lucruri frumoase. Cred că eu sunt ceea ce voi face. Mă poţi întreba cine am fost
în 2010, pe 31 decembrie anul viitor, pentru că pentru anul acesta mi-am făcut o listă şi voi
vedea atunci ce am împlinit.

Ce este Cruciada Culturii şi împotriva cui este ea îndreptată?

În mare, ea este îndreptată împotriva urâtului. Nu e o mişcare care ne aparţine nouă, ci cred
că, fiecare o avea latentă înlăuntrul lui şi luptă să recâştige nişte teritorii pe care frumosul se
pare că le-a pierdut. Cruciada Culturii luptă să unifice oamenii de cultură, să îi facă să plece
de pe insulele lor şi să se adune pe un tărâm comun, de unde cei care aspiră la frumos să poată
să îi vadă în întregime, uniţi, nu să vadă un arhipelag. Cred că urâtul a săpat breşe în rândul
frumosului şi atunci, frumosul a devenit un arhipelag de insuliţe pe care fiecare stă izolat şi
încearcă să se descurce în plan individual. Vom încerca să creăm un spaţiu comun tuturor
celor care încearcă să se regăsească aici. E o mişcare la care poţi adera fără să faci ceva
anume, în mod special. Cred că trebuie să ştim mai multe unii despre aţii şi pentru asta vom
încerca să creăm tot felul de locuri de întâlnire.

Esti un artist extrem de activ în direcţionarea tinerilor către valorile autentice. Crezi că
poţi face faţă valului de de-esenţializare sistematizată a tot ceea ce înseamnă valoare în
România?

Nu îmi propun să mă lupt cu un val. Mai degrabă cred că trebuie să faci un aikido decât să te
lupţi cu un val foarte mare, iar aikido în acest caz este să faci surfing, să fii deasupra valului,
să îl eviţi într-un fel sau altul. Eu încerc doar să fac nişte lucruri frumoase, înconjurat de nişte
oameni frumoşi iar dacă vom avea mai mulţi prozeliţi va fi bine. Eu nu fac acest lucru
neapărat pentru tineret, eu o fac mai degrabă pentru mine. Mai am foarte multe lucruri de
învăţat şi chiar sunt destul de egoist încât să o fac exclusiv de dragul unui public şi nu am
pretenţia că sunt un om cultivat. Sunt un om care are foarte multe de învăţat. Sunt cărţi
importante pe care nu le-am citit, sunt muzici pe care nu le-am ascultat, sunt pictori pe care îi
ştiu, poate, prea puţin. E greu să acoperi totul într-o viaţă de om, dar poţi să încerci. Eu plec
de la premiza că nu poţi fi inspirat dacă nu cunoşti. Nu poţi să te hrăneşti tu, ca om care te
exprimi, dintr-un bagaj minim şi atunci, de multe ori, trebuie să ai timp să acumulezi. Faptul
că noi o aducem pe Sarah Chang, iar eu pot să fiu în acea sală şi să o ascult este un cadou pe
care mi-l fac în primul rând mie. Nu neg o formă de egoism în această iniţiativă, dar atâta
vreme cât ea slujeşte cuiva e foarte bine. Cruciada Culturii este a noastră, e în fiecare dintre
noi. Nu e nevoie de adeziuni, de carnet de membru, e nevoie doar să fim uniţi. Andrei Pleşu
spunea că niciodată nu trebuie să eviţi o posibilă întâlnire, pentru că întâlnirile sunt cele care
te schimbă. Şi are foarte mare dreptate. 

Îndemnai, pe blogul tău, să omorâm "sindromul Caragiale". De unde crezi că trebuie să

începem?

De la hăhăiala asta incredibilă, continuă. Toată lumea alege acuma să facă mişto de chestia
asta cu atacurile energetice. Eu m-aş feri să fac mişto. Cred că se pierde substanţa faptului că
un învins alege să îşi justifice în asemenea mod o înfrângere. Acest lucru ar trebui să ne sperie
mai ales dacă ne gândim că cinci milioane de români s-au putut uita la un asemenea om. Dar
ar trebui să ne gândim dacă nu cumva există şi un sâmbure de adevăr în chestiunea cu
bioenergia. Televiziuni precum Discovery au realizat documentare prin care încearcă să
explice fenomenul, iar noi am început o hăhăială continuă care nu o să ne aducă nimic bun,
eventual nişte bancuri şi lamentabila situaţie în care ne aflăm. Probabil că dacă Einstein făcea
Experimentul Philadelphia în România era luat în râs şi începea toată lumea să hăhăie. Cred
că un alt tip de apropiere de subiect ne-ar fi prins mai bine. 

Ai refuzat titlul de model, acordat de Crin Antonescu, la acel important moment

electoral. În ce măsură crezi că politicul poate oferi modele de urmat?

La noi, în niciun fel de măsură, dacă vorbim doar de noi. Dacă vorbim de Obama, de Angela
Merkel sau de diverse figuri politice care au însemnat ceva, putem discuta. Dar la noi, nu. 

Înainte de a fi solistul trupei Vama, eşti actor. În care dintre ipostaze te simţi mai
autentic?

E greu de răspuns la întrebarea asta. Autentic nu are grade de comparaţie. Autenticul trebuie
să existe în tine şi să nu fie subiectul unei declinări în grade de comparaţie. Cred că autentic
eşti când eşti sincer şi original. Cred că ambele sunt conţinute în definiţia autenticului. Eu
încerc să fiu autentic atât în teatru cât şi în muzică. Câteodată e mai uşor în teatru pentru că
acolo eşti până la urmă expresia ta vie. În muzică influenţele pot fi transmise în asemenea fel
încât oamenii să îţi înţeleagă greşit originalitatea. E foarte greu să încerci să joci şi să îl imiţi
pe Lawrence Olivier, în timp ce e foarte uşor ca muzica ta să sune ca Pink Floyd. Este uşor,
dar complet fals şi nu are relevanţă. În teatru e mai greu să te joci cu influenţele, dar în muzică
e mai uşor să te joci şi să ajungi într-un loc în care poţi fi acuzat de falsitate.
Te-ai gândit să aduni textele scrise pe blogul tău într-o carte?

M-am gândit. Nu ar fi o chestie foarte complicată deoarece există material pentru o carte, dar
mi-aş dori o carte mai specială din punct de vedere estetic. Mi-aş dori o carte eveniment.
Dincolo de asta, nu pot să spun că sunt muţumit într-un procent atât de mare încât să consider
că sunt pregătit la momentul acesta pentru un debut literar. Ar fi mai degrabă un bussines
probabil, alăturând un sponsor imaginii mele şi scoţând o carte. E bun şi un bussines pentru că
trebuie să trăim din ce muncim, dar mai stau puţin, mă mai gândesc.

Cine şi unde va fi Tudor Chirilă în 2020?

În 2020? Sper că mă voi plimba cu copilul meu pe plajă, împăcat cu mine însumi. Este un
lucru foarte greu, dar ar trebui să pot ajunge în situaţia asta, deşi este foarte greu în momentul
de faţă. Nu mă întreba de ce. Îl citez din nou pe Andrei Pleşu şi spun că lumea scrie din ce în
ce mai puţin despre iubire, iar valorile mari precum dragostea sau familia se redimensionează.
Noi suntem robii unei goane profesionale, alergăm fără oprire şi, deşi ne bucurăm de toată
chestia asta, nu ai cum să nu îţi scape anumite lucruri. Este foarte greu să îţi găseşti un
echilibru mai ales în cultura occidentală prezentă care presupune doar să acumulezi şi să ai,
mai puţin să contempli. Noi uităm să contemplăm. Poate că o contemplare mai mare şi
posibilitatea de a ne privi pe noi profund, nu superficial cum o facem de obicei, ar putea să ne
ajute sa ajungem într-o situaţie în care să spui: peste 10 ani am să fiu aşa!”

Despre Tudor Chirilă

Tudor Chirilă s-a născut la Bucureşti, în data de 28 mai 1974, fiind fiul jurnalistului sportiv
Ioan Chirilă şi al actriţei Iarina Demian. Este fostul solist vocal al trupei Vama Veche şi
actualul solist al trupei Vama. În 1996 a absolvit UNATC, secţia Actorie. Cariera lui Tudor
Chirilă în teatru include apariţii în muzicalul „Chiriţa of Barzoveni editia de gradinita”
(după Vasile Alecsandri), regia şi adaptarea fiind realizată de Iarina Demian, în rolul
Domnului Charles[2]. În 2003, Tudor a interpretat rolul lui Malvolio în „A douăsprezecea
noapte” (de William Shakespeare), regizat de Gelu Colceag. A jucat în piesa Ferdinand al
VIII-lea Regele Spaniei (după N. V. Gogol). În 2004, Tudor a primit premiul UNITER pentru
„Cel mai bun actor ” în rolul său din „A douăsprezecea noapte ”. A jucat în filme precum
„Milionari de Weekend” (2003), regia Cătălin Saizescu, şi în unul dintre episoadele
serialulul european „Comisarul Rex” (2001, Austria).Tudor Chirilă a jucat, în anul 2006, în
rolul lui Sandu - Alexandru Pârvulescu, în filmul Legături bolnăvicioase, alături de Ioana
Barbu. 

Interviu realizat de Laurenţiu Blaga

20. Articol luat de pe: http://www.formula-as.ro/2010/906/lumea-romaneasca-24/tudor-

chirila-sunt-inchis-in-cochilie-trebuie-sa-invat-sa-ies-la-soare-12138

Tudor Chirila - "Sunt inchis in cochilie. Trebuie sa invat sa ies la soare"

- Dupa o perioada de discreta "tacere", a inceput anul 2010 in forta. Premiera piesei "O lume
pe dos" la Teatrul de Comedie, implicarea in proiectul "Cruciada culturii", proiecte muzicale
si... multa speranta in viitor -
Echilibru pe banchize de gheata

- Premiera piesei "O lume pe dos", de la Teatrul de Comedie, e pusa in scena de mama ta,
actrita Iarina Damian, care iti este si colega de scena. Cum e sa lucrezi in familie?

- "O lume pe dos" a fost un proiect consumant, realizat din texte absolut inedite, care vorbesc
despre o tema recurenta a societatii: singuratatea. Cat de singuri suntem, de fapt, in lumea
asta, plina de dispozitive care sa ne faca sa ne simtim mai putin singuri. Cel mai complicat a
fost sa muncesc la trei roluri odata. Spectacolul se compune din trei piese, fiecare cu alt
personaj. E ca si cum ai pregati trei spectacole diferite in acelasi timp. E o situatie aproape
schizoida. Dincolo de faptul ca nu poti duce toate personajele la acelasi nivel de pregatire. Pe
o scara de la 1 la 10, unul o sa fie, poate, la 3, altul la 5 si celalalt la 7. Esti multumit de cel
care e la 7, il lasi putin, il iei pe cel care e la 3 si mai tragi de el si tot asa. E ca si cum pasesti
pe banchizele de gheata care se topesc si se desprind, picioarele ti se tot intind, pana ajungi
intr-un spagat urias. O echilibristica destul de dificila. In concluzie, a fost o incercare pe care
nu stiu dac-as mai repeta-o. Totusi, cred ca m-am achitat foarte bine de ea. Am constientizat
pericolul si m-am preocupat sa am grija de toti cei trei "copii" ai mei, sa nu-l vaduvesc pe
unul sau pe altul. Dar asta a insemnat multa munca. In iulie, am facut cu mama lecturi la
personajul din prima piesa: un dirijor care dirijeaza "Preludiu si Liebestod" de Wagner, si care
are un monolog interior, in legatura cu conditia lui si cu faptul ca nimic nu-i mai ajunge. Ca,
practic, tuturor nimic nu ne mai ajunge si nimic nu pare sa ne mai multumeasca. Ceea ce e
foarte grav. De multe ori, asta e chiar conditia tragica a artistului: nu-si mai ajunge, dar nici
nu poate altfel. Dupa etapa lecturilor, a venit etapa in care m-am chinuit foarte mult sa dirijez.
L-am studiat pe Mariss Jansons, dirijorul care a fost in Romania cu "Preludiu si Liebestod":
am obtinut inregistrarea de la TVR si am stat zile intregi pe calculator, analizand miscarile,
facand notite si asa mai departe. La un moment dat, s-a creat chiar un dezechilibru: ma luptam
atat de intens sa invat sa dirijez, incat neglijam actoria. Mama era cam disperata. Imi zicea:
"Mai lasa dirijatu asta, ca nu e atat de important." Dar pentru mine era important sa ajung sa-l
fac bine, sa fiu credibil, nu sa iasa un spectacol de pantomima. Pe de alta parte, nu voiam sa
dau mai mult formei personajului, in detrimentul aspectului interior. Al doilea personaj, cel
din "Problema", de A. R. Gurney Jr., mi-a venit mult mai usor sa-l fac. Acolo e vorba de un
cuplu care incearca sa faca tot ce e posibil ca sa-si salveze viata sentimentala si sexuala. Iar in
a treia piesa, "Naomi in camera de zi", de Christopher Durang, rolul principal il face mama. E
un rol de compozitie fabulos: o batrana, cel putin excentrica. Eu il joc pe baiatul ei si,
impreuna cu sotia mea, Simona Stoicescu, ii facem o vizita.

Afara din vizuini!

- Mai nou, numele tau e legat de "Cruciada Culturii", o declaratie de razboi impotriva
mediocritatii, a kitsch-ului, a vulgarului si a valorilor inversate. Ce te-a indemnat sa ridici
sabia?

- Traim intr-o lume urata, si nu doar la nivel estetic, desi considerentele estetice au o pondere
destul de mare. Oricat de optimisti am fi, uratul din jurul nostru se vede, castiga teren.

"Nu sunt un om foarte confortabil"

 
Exact cum ai spus: lipsa de valori, vulgaritate, prost gust. Popoarele mari au norocul de a avea
istoria in picioare, langa ei. Noi, si ce avem distrugem. Si nu ma refer numai la cladiri.
Oamenii de cultura de la noi si valorile adevarate stau ascunse. Ceea ce e frustrant, nu numai
pentru ei, dar si pentru toti cei ce traim in aceasta realitate! Si cum oamenii spun: "Nu-ti
place? Fa ceva ca sa schimbi situatia!", noi, cei de la "Agentia de Vise", ne-am apucat sa
facem ceva. Nu vreau sa-mi arog paternitatea acestei miscari. Important e ca ea a fost initiata.
Daca nu eram eu, sunt convins ca se gasea cineva care s-o demareze. Principiul de la care am
pornit a fost acela ca daca vom avea evenimente de tinuta, din ce in ce mai multe, oamenii vor
iesi in numar din ce in ce mai mare din vizuini. Asa cum s-au adunat la Sala Palatului, la
Festivalul Enescu. Au venit acolo ca niste fantome ale orasului. Asta era senzatia: ca
fantomele orasului au iesit pe strazi, si o lume frumoasa se plimba, din nou, intre Sala
Palatului si Ateneu. Or, noi ne dorim ca exodul acesta de lume frumoasa sa se repete din ce in
ce mai des si astfel sa nu mai avem impresia ca oamenii de cultura sunt niste mari umbre care
se ridica din morminte doar din cand in cand, rostesc cateva cuvinte si apoi se retrag la loc, in
sanctuare. Ofensiva acestor rele - mediocritatea, prostul gust, facilul, vulgarul, valorile
inversate - a sapat santuri si a largit brese intre oameni. Oamenii care fac cultura adevarata si
cei care consuma cultura nu mai stiu unii de altii. Asadar, rostul acestor evenimente adunate
sub umbrela "Cruciadei" este si acela de a-i face sa se cunoasca intre ei.

- Cu ce arme porniti la lupta?

- Concerte, spectacole, expozitii ... Vom incerca sa ne raspandim pe mai multe directii. Primul
"atac" a fost concertul din 14 februarie, sustinut de violonista Sarah Chang. Am inceput cu
muzica clasica, fiindca e un domeniu care ne e mai la indemana, si-am zis sa incepem cu ceva
ce stim mai bine. Dar, de pilda, in directia artelor plastice, va trebui sa ne consultam cu niste
specialisti.

Deschis pentru intalniri cu viata

 
De altfel, lucram deja la un proiect, "Bucuresti oras-muzeu", la care suntem ajutati de criticul
de arta Mircea Deac: vrem sa inlocuim 100-200 de panouri publicitare din oras cu reproduceri
din pictura universala. Si nu ne-am apucat sa facem lucrurile asa, de capul nostru. N-am intrat
pe Internet si n-am ales de-a valma niste picturi care apar mai des sau ne plac noua, personal.
Impreuna cu domnul Deac, am gandit un traseu, o acoperire vasta, de la Renastere la
modernism. Important e ca, dupa cum se dovedeste, nu suntem singuri. Oamenii incep sa vina
catre noi. Oricine doreste sa ni se alature e binevenit. Inclusiv persoane care vor sa ne sprijine
financiar. Trebuie sa se inteleaga ca, si la noi, cultura poate sa fie profitabila. Exact asa cum
se intampla in strainatate. Din pacate, patronajul sau mecenatul nu mai exista, si-atunci
trebuie sa demonstrezi cumva ca actul cultural poate sa fie si un business. Sa nu se inteleaga
ca eu pun semnul egal intre arta si bani si nimic mai mult. Spun doar ca nu e nevoie ca un
artist sa fie neaparat muritor de foame, ca o investitie in cultura nu trebuie sa insemne bani
aruncati pe fereastra si ca gesturile culturale trebuie sa fie subventionate. Sa nu mai auzim atat
de des cuvintele: "N-am bani".

- Oare ofensiva voastra nu a demarat cam tarziu? Crezi ca societatea romaneasca mai are
resurse sa se intoarca spre valorile adevarate?

- Sincer, nu ma mai prea intereseaza. Adica, nu mai privesc atat de larg lucrurile. Ceea ce ma
intereseaza este sa schimb cat mai multe lucruri din perspectiva mea, sa creez o lume mai
frumoasa, pentru cei din jur care vor asta, dar, in primul rand, pentru mine. "Cruciada culturii"
e si un demers egoist. Faptul ca eu m-am putut duce, pe 14 februarie, la un concert cu Sarah
Chang mi se pare ceva fantastic. Atat timp cat iesim pe 0% si nu pierdem bani, eu consider ca
am castigat.

- Esti "cineva", un muzician si-un actor cunoscut, popular, iubit. Nu ti-e greu sa mergi cu
jalba in bat pe la sponsori?

- Eu nu mai sufar de umilinte din astea. Nu ma mai umileste un refuz. Eu stiu cine e, de
exemplu, Sarah Chang, si daca omul la care ma duc nu stie sau nu vrea "sa stie"... sa fie
sanatos. Nenorocirea e ca atat timp cat o sa gandim numai in termeni de marketing, asa o sa
arate si lumea in care traim. Fiindca e clar ca Sarah Chang, desi e o reprezentanta de Top Ten
a muzicii clasice, n-o sa aduca acelasi profit ca AC/DC. Asta e realitatea.

- Campania asta nu-ti epuizeaza rezerva de energie?

- Nu risc asta. "Cruciada Culturii" e o initiativa a "Agentiei de Vise", nu a mea, personala,

deci eu nu fac asa de multe lucruri pe cat pare. Nici nu vreau ca meseria de cruciat sa devina
ocupatia mea principala. Eu trebuie sa fac teatru, sa scot un disc nou...

Cu sufletul la gura

- In urma cu cativa ani, imi spuneai ca iti doresti sa-ti traiesti viata intr-un ritm mai lejer. Ai
reusit?

- Nu. Cred ca mai lejer incepi sa traiesti cand incepi sa daruiesti mai mult.

In spectacol "O lume pe dos"

 
Iar eu n-am ajuns inca la punctul asta. Eu inca acumulez. Cand nu esti dispus sa daruiesti,
traiesti foarte mult pentru tine, ca sa-ti satisfaci niste nevoi de implinire. Esti tot timpul cu
sufletul la gura, vrei sa demonstrezi foarte multe, in tine nu e destula impacare... E un stil de
viata foarte consumant si care, cel putin pentru mine, costa foarte mult. Ma costa ca sunt
nemultumit interior, ma costa in sensul relatiilor cu cei apropiati. Nu sunt un om foarte
confortabil pentru cei din jurul meu.

- Joci intr-o piesa dedicata singuratatii. Te confrunti si in viata reala cu ea? Ti-e frica de ea
sau ai reusit sa o imblanzesti?

- Problema e sa n-ajungi sa te simti confortabil cu singuratatea. Pentru ca singuratatea e un

lucru oribil. Eu am fost langa oameni batrani si singuri si am vazut ce groaznica e
singuratatea. Dar confortul de comunicare de la batranete vine din felul in care iti traiesti
viata, pana atunci. Si aici intervine marea intrebare: cum sa-ti traiesti viata in asa fel incat sa-ti
satisfaci nevoile de evolutie si, in acelasi timp, sa si daruiesti destul ca sa ai pe cineva langa
tine?

- Dar pana sa ajungi batran...

- Pana sa ajung batran, am la dispozitie foarte multe forme, la fel de inselatoare, de a pacali
singuratatea. De exemplu, munca in exces. Bine, eu munceam si daca nu eram singur. Si nici
nu pot sa spun ca sunt un om singur, ca l-as mania pe Dumnezeu. Am prieteni, nu multi, dar
foarte apropiati, si mai am si o parte de familie. Rasucind perspectiva, normal, singur poti sa
fii si inconjurat de un stadion intreg de oameni. Eu am puseuri de singuratate. Si ele vin din
faptul ca eu nu sunt impacat cu mine insumi. Sunt singur, fiindca n-am facut inca pace cu
mine insumi, pe anumite planuri, si-atunci stau numai eu cu mine sa-mi rezolv disonantele
astea. Imi acord mult mai mult timp decat ar trebui. Poate ca investind in altii, in sensul
crestin, as avea mai mult de castigat, dar, din pacate, sunt inca in perioada pe care ti-am
descris-o mai devreme: aceea in care inca nu pot sa daruiesc.

Pe marginea gropii cu nisip

- Sa inteleg ca nici sa iubesti nu poti? Intr-un interviu din "Formula AS", ne-ai marturisit ca
inca nu stapanesti tehnica relatiilor indestructibile. Te mai intereseaza s-o deprinzi?

- Da, dar ma simt ca baietelul exclus din jocul celorlalti copii. Stau pe marginea gropii cu
nisip si ma uit la ei cum se joaca de-a mama si de-a tata, cum stau ei impreuna, si idealizez
niste valori familiale, care poate ca nu sunt asa cum le vad eu, insa, cu toate astea, vreau si eu
sa ma joc jocul asta, dar nu prea pot, fiindca nu stiu cum. Mi-am indus chiar si un sentiment
de vinovatie pe tema asta. Recunosc ca ma incearca clestele burghezului pacat al dezamagirii
ca, pana in clipa asta, eu n-am fost in stare sa-mi fac o familie. Imi asum esecul asta. Acum un
an, chiar priveam situatia ca pe o drama fara de intoarcere. Nici azi nu mi se pare prea
trandafirie, da nici nu poti sa faci prea tare pe nebunu si sa te plangi de o treaba, stiind ca tu,
de fapt, nu prea muncesti ca sa o faci sa mearga. Asa ca e mai bine sa accepti ca, poate,
deocamdata, anumite lucruri, pur si simplu, nu vrei sa le faci. E fals sa spui ca nu poti. Cam
orice se poate pe lumea asta. E mult mai onest sa recunosti adevarul: ca, in forul tau interior,
nu vrei inca acel lucru.

- De la o vreme incoace, viitorul luminos pare tot mai trist si innorat. Ce relatie ai cu el?

- Nu prea ma uit spre viitorul foarte indepartat. Privesc pe o distanta de maximum sase luni -
un an. Neprivind pe termen lung, n-am nici temeri uriase. In principiu, ceea ce vad acum e pe
un traseu de la bine spre si mai bine. Esential e ca n-am piedici mari in a ma deplasa, fiindca
n-am multe regrete, iar lucrurile pe care le regret le stiu. Ca uneori poti sa nici nu stii ce
regreti, atunci e tragic. Si mi-am propus si sa tin cont de indemnul pe care l-am auzit rostit de
Andrei Plesu: acela de a nu rata intalniri, de a fi deschis pentru intalniri. Caci intalnirile sunt
singurul lucru care ne impinge inainte, in viata. Or, eu nu pot sa pretind ca, pana acum, am
fost prea deschis spre intalnirile vietii. Eu sunt, mai degraba, un tip inchis in cochilie. Trebuie
deci sa invat sa mai ies "la soare".