Criterii şi sisteme de sortare a lemnului arborilor doborâti

Standardele conţinând specificaţiile tehnice detaliate corespunzătoare

sortimentelor de lemn brut realizabile la sortarea masei lemnoase exploatate au
fost elaborate pe baza datelor referitoare la caracteristicile lemnului speciilor
noastre forestiere şi ţinând cont de cerinţele utilizatorilor.
De-a lungul timpului, cunoaşterea tot mai aprofundată a structurii şi
proprietăţilor lemnului, ca şi progresele tehnologice din industrie au făcut
necesară revizuirea şi îmbunătăţirea permenentă a acestora.
Conform prevederilor standardelor respective, sortarea lemnului
arborilor doborâţi se poate face în baza a trei criterii:criteriul dimensional,
criteriul calitativ şi criteriul utilizare. Aceasta înseamnă că sortimentele de lemn
brut sunt definite prin anumite dimensiuni, prin anumite elemente de ordin
calitativ, ca şi prin anumite direcţii de utilizare.
Criteriul dimensional urmăreşte ca piesele ce vor rezulta să aibă
dimensiunile prevăzute în standarde. Funcţie de natura sortimentului,
dimensiunile considerate pot fi: diametrul minim la capătul subţire fără coajă,
lungimea minimă, lungimea maximă, trepte de lungimi, abateri limită ş.a. În
principiu, în toate cazurile analiza efectuată de sortator porneşte de la ţelul
de încadrare a pieselor în sortimentele cu diametrul şi lungimea cele mai mari,
care sunt şi cele mai valoroase.
Criteriul calitativ are ca obiect analiza defectelor, din punct de vedere
al naturii, mărimii, poziţiei şi frecvenţei acestora, piesele analizate trebuind să
corespundă cerinţelor ce urmează a fi satisfăcute la locul utilizării, conform
prevederilor standardelor.
Criteriul utilizare are în vedere destinaţia sortimentelor de lemn brut ce
se obţin din masa lemnoasă supusă sortării.
Sistemele de sortare se definesc în raport de criteriile folosite la
efectuarea operaţiei de sortare.
Se disting trei sistemede sortare:
dimensional-calitativ; dimensional-utilizare; dimensional-calitativ-
utilizare

Standardele româneşti au la bază sistemul de sortare dimensional-

calitativ-utilizare, în cadrul căruia toate cele trei criterii sunt luate în considerare
de operator concomitent.
Criteriul utilizare este concretizat în însăşi denumirile sortimentului de
lemn brut şi ale claselor de calitate aferente acestuia.
Luăm în acest sens ca exemplu standardul privind lemnul brut rotund de
răşinoase pentru industrializare, a cărui denumire, după cum se observă, exprimă
cu claritate utilizarea (pentru industrializare). Precizări în plus aduc denumirile
claselor de calitate (lemn de rezonanţă; lemn pentru furnir estetic; lemn pentru
furnir tehnic; lemn pentru cherestea şi alteproduse).
Întrucât utilizările posibile ale lemnului sunt numeroase, numărul de
sortimente de lemn brut diferenţiate este şi el mare. În baza criteriului
dimensional, în standarde sunt de asemenea precizate, pe clase de calitate,
valorile diametrului minim la capătul subţire şi lungimii minime ale pieselor de
lemn rotund. Se mai redau valorile supralungimii şi abaterilor limită admise la
lungimea nominală. În ceea ce priveşte calitatea, aceasta este definită prin
precizarea în cazul fiecărei clase a condiţiilor de admisibilitatea a defectelor
lemnului.De reţinut că unele elemente de ordin calitativ, precum culoarea,
regularitatea inelelor de creştere, lăţimea alburnului, lăţimea redusă a inelelor
anuale la unele specii ori dimpotrivă lăţimea sporită a acestora la alte specii ş.a.,
care pot conferi o valoare de întrebuinţare superioară faţă de cea a lemnului de
calitate curentă, lipsesc sau nu sunt avute în vedere în modcorespunzător.
Normele Uniunii Europene
consacrate definirii sortimentelor de lemn brut prezintă deosebiri
însemnate faţă de standardele româneşti.
Fac obiectul sortării în cadrul acestora lemnul de stejar, fag, plop, frasin,
paltin, din rândul speciilor foioase şi de molid,brad, pin, larice, duglas, din
rândul speciilor răşinoase.
Ca regulă generală, în cazul fiecărei specii sunt diferenţiate patru clase
de calitate şi anume: clasa A, de calitate excepţională; clasa B, de calitate
curentă; clasa C, de calitate inferioară; şi clasa D, în care se includ piese care nu
pot fi încadrate în primele trei clase.
Criteriile în baza cărora se constituie sortimentele de lemn brut sunt
numai două şi anume celdimensional şi cel calitativ. Este deci folosit sistemul de
sortare dimensional-calitativ.
În cazul criteriului calitativ, pe lângă caracteristicile luate în mod
obişnuit în considerare şi în standardele româneşti, suntde asemenea avute în
vedere lăţimea alburnului şi omogenitatea culorii (la stejar), precum şi lăţimea
inelelor anuale (la stejar,fag, molid, brad, pin, larice, duglas).
Pe ansamblu, standardele Uniunii Europene se remarcă printr-o anumită
tipizare a caracteristicilor, ceea ce le face mai uşor de aplicat. O simplificare
deosebită rezultă din absenţa criteriului utilizare. Este de la sine înţeles că, în
concordanţă cuprevederile acestor standarde, producătorul manifestă acelaşi
interes de a realiza sortimente cât mai valoroase, în concordanţăcu cerinţele
pieţii.
Procedele sortării lemnului arborilor doborâţi

În funcţie de metoda de exploatare adoptată, sortarea lemnului arborilor

doborâţi se poate efectua în parchet, pe platforma primară sau în centrul de
sortare şi preindustrializare. Indiferent de locul unde se face această operaţie, în
raport de elementele care intervin sistematic în desfăşurarea ei, se deosebesc
următoarele procedee de sortare:
- sortarea lemnului din trunchi sau fus;
- sortarea lemnului din coroană
;- sortarea lemnului doborât-depreciat;
- sortarea şi resortarea lemnului de foc.
Sortarea lemnului din trunchi sau fus
După doborârea arborilor şi curăţirea lor de crăci, se procedează la
identificarea defectelor existente. Prin deplasare de-a lungul lor, de la cioată spre
vârf şi în sens invers, se cercetează prezenţa eventualelor defecte exterioare,
urmărindu-se natura, frecvenţa, poziţia şi gravitatea acestora, distanţa dintre
defectele neadmise la sortimentele de lemn rotund. Se au în vedere în primul
rând curbura, gelivura, putregaiul, cancerul, gâlmele, nodurile,crăpăturile,
ovalitatea, fibra răsucită, lăbărţarea, înfurcirea etc. Sunt apoi luate în considerare
defectele interioare, făcându-se observaţii asupra capetelor şi crestăturilor de
topor din punctele care oferă unele indicii. Pot fi astfel depistate defecte ca
putregai, răscoacere, rulură, cadranură, inimă roşie şi stelată, albăstreală,
încindere ş.a.După identificarea defectelor, se trece la stabilirea sortimentelor de
lemn brut pe clase de calitate, şi însemnarea locurilor de secţionare cu cretă
forestieră sau prin crestare cu toporul în coajă. La stabilirea locului de secţionare
se caută să se diminueze pe cât posibil defectele prin repartizarea proporţională a
lor în sortimentele vecine şi să nu se declaseze porţiunile apte pentru lemn de
lucru în lemn de foc. Însemnarea se face de la capătul gros spre vârf, deoarece
partea dinspre baza trunchiului conţine lemnul cel mai bun şi în cantitatea cea
mai mare.
Sortarea lemnului din coroană
se execută în cazul arborilor de foioase, întrucât ramurile acestora deţin o
cotă importantă în volumul total şi sunt apte pentru realizarea de lemn de mină,
lemn pentru plăci din aşchii şi plăci din fibre, lemn pentru prelucrare pe cale
chimică, araci de vie, tutori ş.a. Se examinează fiecare cracă groasă şi se
marchează sortimentele de lemn de lucru, restul constituindu-l lemnul de foc.
Sortarea lemnului doborât-depreciat
Ca urmare a execuţiei defectuoase a lucrărilor de exploatare, îndeosebi a
doborârii arborilor, lemnul poate suferi deprecieri, uneori grave, prin rupere
transversală şi despicare longitudinală. Se pot astfel înregistra declasări ale
masei lemnoase şi pierderi valorice însemnate. În locul unor sortimente de lemn
de lucru superioare, în afara lemnului de foc se mai poate obţine doar lemn
pentru plăci din aşchii şi plăci din fibre, pentru industria celulozei şi
hârtiei.Acest procedeu de sortare capătă o importanţă majoră, concomitent cu o
creştere semnificativă a gradului de periculozitate în ceea ce priveşte fasonarea,
în cazul arboretelor cu doborâturi de vânt şi rupturi de zăpadă.
Sortarea şi resortarea lemnului de foc
constituie o modalitate de creştere a gradului de valorificare ca lemn de
lucru a masei lemnnoase, permiţând ca din lemnul destinat iniţial drept material
combustibil sau pentru mangalizare, să poată fi realizate unele sortimente de
valoare sporită. Astfel de sortimente pot rezulta prin reanalizarea bucată cu
bucată a pieselor delemn de foc şi execuţia unui plus de manoperă, pentru
despicarea pieselor rotunde, ca şi pentru îndepărtarea eventualelor porţiuni cu
defecte neadmise, ca noduri putrede, putregai, coajă înfundată ş.a.