Tehnici de Restaurare

Studiu

Cetatea Calnic

Macovei Ana-Ancuta Grupa 53B

Sem 1 , 2009
 Cetatea Calnic este amplasata in satul cu acelasi nume, pe drumul dintre Sibiu si Sebes,la
aproximaiv 30 km de Sibiu.Afost domeniu nobiliar pana in 1430.construita de Chyl de
Kelling,apoi cumparata de comunitatea locala,iar asta in lista patrimoniului Unesco.

Ca specific la aceasta cetatea este combinatia dintre resedinta nobiliara, avand ca simbol
donjonul, si fortificatia comunitatii satesti libere, a carei interventie constructiva este marcata de
camarile adosate zidului de incinta.

Construita initial ca resedinta nobiliara, in ultima treime a secolului al XIII-lea, de catre comitele
Chyl de Kelling (pomenit documentar la 1269), Cetatea din Calnic a fost conceputa cu un masiv
turn locuinta de plan rectangular, protejat de o incinta ovala, fortificata cu un turn de aparare
spre sud si un turn al portii in partea nordica. Sistemul de aparare era intregit de santul cu apa
ce inconjura cetatea. Donjonul mai pastreaza bolta semicilindrica de la nivelul pivnitei, iar la
etaj, in sala principala, se pot observa urmele vechiului semineu. Pe latura estica a constructiei
se afla o bifora (fereastra realizata din piatra profilata), element de plastica arhitectonica databil
la sfarsitul romanicului si inceputul goticului.

Resedinta a nobililor sasi pana in 1430, cetatea a fost vanduta de ultimii descendenti ai familiei
nobiliare comunitatii taranilor din Calnic, care, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, au
inceput inaltarea unei noi centuri de ziduri, au fortificat turnul portii cu o barbacana, iar in
curtea interioara, pe fundatiile unei constructii mai vechi, au ridicat o capela. In interiorul
capelei se conserva fragmente de fresca de la inceputul secolului al XVI-lea, iar pe latura de vest
se pastreaza tribuna de lemn, decorata cu panouri pictate in stilul floral renascentist de factura
populara si datata in 1733. In curtea interioara au fost construite, de-a lungul zidurilor, camari
pentru provizii pentru vremuri de restriste. Ridicarea celei de-a doua incinte in secolul al XVI-lea
a necesitat supraetajarea donjonului (devenit simplu turn de aparare) cu doua niveluri, atingand
o inaltime de peste 20 de metri, asigurand astfel eficienta armelor de foc dincolo de zidul
exterior.

Cetatea a fost restaurata de Directia monumentelor istorice in anii 1961 - 1964, santierul fiind
condus de arhitectul Stefan Bals. Concomitent cu lucrarile de restaurare, au fost efectuate
sapaturi arheologice de catre Radu Heitel. In apropierea cetatii se afla fosta casa parohiala
evanghelica, edificiu ridicat in secolul al XVI-lea si marit la 1779. Urcand pe alee, pe langa casa
parohiala, se ajunge la biserica mare a sasilor, amplasata in mijlocul cimitirului. Construita in
secolul al XVI-lea, de catre comunitatea sateasca, Biserica din deal a fost mult transformata in
 1

secolul al XIX-lea, avand acum o infatisare neogotica. In cor se pastreaza cateva elemente
desculptura din faza initiala: doua tabernacole si portalul sacristiei, precum si coloane angajate
ce sustineau o bolta (acum disparuta). Tot aici se afla doua strane baroce pictate, databile in a
doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Tribuna vestica a bisericii adaposteste o orga datand din
1867 (constructor Carl Hesse, Viena).
 2

In spatiile din cetate au fost organizate mai multe expozitii documentare si de arta, iar
capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. In aceeasi
ambianta s-au desfasurat concerte de orga si auditii de muzica medievala, renascentista sau
baroca. In fosta casa parohiala se afla biblioteca documentara a Asociatiei.

In prezent, se deruleaza lucrari de restaurare a casei parohiale, finantate anul trecut de

Ministerul Culturii. In 2003 au fost conduse lucrari de amenajare pentru spatiile expozitionale si
pentru cazare, cetatea fiind transformata intr-un centru cultural stiintific international.

In timpul lucrarilor de restaurare a fost descoperit ancadramentul bioartit al unei ferestre cu

cate trei lobi in fiecare dintre cele doua parti ,care indica o faza gotica timpurie.Prin lucrarile de
decapare au scos la iveala existent intr-o prima etapa a trei ferestre dreptunghiulare usor
arcuite in partea superioara pe peretele de vest si un ape peretele sudic.Cele doua ferestre
gotice vizibile s astazi , au fost construite ulterior si dateaza din de la mijlocul secolului XIV-lea.

Turnul portii, turnul din incinta au fost in exter reconditionata varulaia lasand in unele zone
tencuiala aparenta pentru marturie a ceea ce a fost,zidul de incinta a fost lasata tencuiala
aparenta vizibila suferind doar tratamente si completari.Schimbari au suferit si structura de
lemn din varful turnului ,treptele care se folosesc pentru ajungerea in turn si balustradele de
lemn su fost inlocuite, tretate chimic impotriva agentilor chimici si externi.
3