O metoda de rezolvare a unor ecuatii care contin module

Atunci cand rezolvam ecuatii care contin module, principala grija este sa eliminam modulele si
sa obtinem astfel o ecuatie algebrica pe care stim cum sa o rezolvam.
Putem sa eliminam modulul unei expresii algebrice daca cunoastem semnul expresiei, ceea ce
nu este intotdeauna simplu, uneori, avand nevoie de multe calcule.
De exemplu avem de rezolvat ecuatia: ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3.
Pentru a elimina cele trei module folosind semnul expresiilor din modul avem nevoie de timp si
de multe calcule.
Va voi prezenta in continuare o metoda simpla de rezolvare a acestui tip de ecuatii.
In rezolvarea ecuatiei | x | = a, in R, unde a R, intalnim trei cazuri :
1. daca a < 0, ecuatia | x | = a nu are solutii, este imposibila.
2. daca a = 0, ecuatia | x | = 0 are solutia x = 0, S = {0}.
3. daca a > 0, ecuatia | x | = a  x = a sau x = -a, ecuatia are doua solutii, S={-a,a }.

Procedand similar putem rezolva ecuatii de forma:

a) | 2 – x | = 3;
b) || 2x + 3|- 5| = 9;
c) ||| 5x- 1|- 4| - 3 | = 2;
d) ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3.

Rezolvare:
a) | 2 – x | = 3  2 – x = 3 sau 2 – x = - 3  - x = 3 - 2 sau - x = - 3 - 2  x = - 1 sau x = 5 
 S ={-1, 5};
b) || 2x + 3| - 5| = 9  |2x + 3| - 5 = 9 sau |2x + 3| - 5 = - 9  |2x + 3| = 14 sau |2x + 3| = - 4
| 2x + 3 | = 14  2x + 3 = 14 sau 2x + 3 = -14  2x = 14 – 3 sau 2x = - 14 - 3 
11 17  17 11 
x= sau x = -  S 1 =  ,  .
2 2  2 2
|2x + 3| = - 4 (ecuatie imposibila deoarece – 4 < 0)  S 2 = Ø

 17 11 
Deci S = S 1  S 2 =  , 
 2 2
c) |||5x – 1| - 4| - 3| = 2  ||5x – 1| - 4 | - 3 = 2 sau ||5x – 1| - 4 | - 3 = - 2 
 ||5x – 1| - 4| = 5 sau ||5x – 1|- 4| = 1  |5x – 1| - 4 = 5 sau |5x – 1| - 4= - 5 sau |5x – 1| - 4 = 1
sau |5x – 1| - 4 = - 1  |5x - 1| = 9 sau |5x - 1| = -1 sau |5x - 1| = 5 sau |5x - 1| =3
8  8 
|5x – 1| = 9  5x – 1 = 9 sau 5x - 1= - 9  x = 2 sau x = -  S 1 =  , 2 .
5  5 
|5x -1| = - 1(ecuatie imposibila deoarece – 1 < 0)  S 2 = Ø

6 4  4 6
|5x – 1| = 5  5x - 1 = 5 sau 5x - 1 = - 5  x = sau x = -  S 3 =  ,  .
5 5  5 5
4 2 4 2
|5x -1| = 3  5x – 1 = 3 sau 5x – 1 = - 3  x = sau x = -  S 4 =  ,  .
5 5 5 5

 8 4 2 4 6 
Deci S = S 1  S 2  S 3  S 4 =  , ,  , , , 2
 5 5 5 5 5 
d) ||| 2x – 1| - 9 | - 5 | = 3  ||2x – 1| - 9 | - 5 = 3 sau ||2x – 1| - 9 | - 5 = - 3 
 ||2x – 1| - 9 |= 8 sau ||2x – 1| - 9 |= 2  |2x – 1| - 9 = 8 sau |2x – 1| - 9 = - 8 sau |2x – 1| - 9 = 2
sau |2x – 1| - 9 = - 2  |2x – 1| = 17 sau |2x - 1| = 1 sau |2x - 1| = 11 sau |2x - 1| = 7
|2x – 1| = 17  2x – 1 = 17 sau 2x - 1= - 17  x = 9 sau x = - 8  S 1 =  8, 9.
|2x – 1| = 1  2x – 1 = 1 sau 2x - 1= - 1  x = 1 sau x = 0  S 2 = {0, 1}

|2x – 1| = 11  2x - 1 = 11 sau 2x - 1 = - 11  x = 6 sau x = - 5  S 3 =  5, 6.

|2x – 1| = 7  2x – 1 = 7 sau 2x – 1 = - 7  x = 4 sau x = - 3  S 4 =  3, 4 .

Deci S = S 1  S 2  S 3  S 4 = {-8, -5, -3, 0, 1, 4, 6, 9}.

Pentru consolidare rezolvati urmatoarele ecuatiile:

|x – 3 | = 12 ; |3x – 7| = 2 ; |7- 3x| = 5 ; |2x + 3 |= 0 ; || 2x -3 | + 1| = 6; |||1 – x| + 1|- 12| = 6
 Formule utile:
n(n  1)
1+2+3+     n 
2
n (n  1)(2n  1)
1 2 2 2      n 2 
6
n(n  1) 2
1 3 2 3      n 3  [ ]
2
Modulul numerelor reale Proprietăţi:
 x, x  0
x 
 x , x  0
x x
1. x  0, x  R 2. x  y  x   y 3. x   x 4. x  y  x  y 5. 
y y
6. x  a  a  x  a, a  0 7. x  a  x  (,a]  [a, ), a  0 8. x  y  x  y

Partea întreagă
1.x = [x]+{x}, x  R , [x]  Z şi {x}  [0,1)
2. [x]  x< [x]+1, [x] = a  a  x < a+1
3. [x+k]=[x]+k, x  R, k  Z
4. {x+k}={x}, x  R, k  Z
 Identitati si inegalitati

1. Identitati:

Fie a, b, c  R si m, n N
a) (a  b) 2 = a 2  2ab + b 2 ,
b) (a  b) 3 = a 3  3a 2 b + 3ab 2  b 3 ,
c) a 2 - b 2 = (a – b)(a + b),
d) a 3  b 3 = (a  b)( a 2  ab + b 2 ),
e) a n - b n = (a – b)(a n1 + a n 2 b + ... + ab n 2 + b n1 )
f) a 2m1 + b 2m1 = (a + b)(a 2m - a 2m 1 b + a 2m 2 b - ... - ab 2m1 + b 2m )
g) a 2m - b 2m = (a m - b m )(a m + b m )
h) (a + b + c) 2 = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2bc + 2ca.

2. Inegalitati:

q q
a) daca 0 < a  b atunci a p  b p (p  R  ) si a  b (q R)
b) a  b  a  b  a  b , a, b  R
c) a  b  ...  l  a + b +...+ l  a, b, ... , l  R
ma  nb
d) daca a < b si a, b, m, n > 0 atunci a < <b
mn
e) a 2 + b 2 + c 2  ab + bc + ca,  a, b, c R
f) a 3 + b 3 + c 3  3abc,  a, b, c  R
a 1  a 2  ...  a n n
g)  a 1a 2 ...a n , a 1 , a 2 , ... , a n  R
n
h) (1 + a)(1 + b)...(1 + t) > 1 + (a + b + ... +t),  a, b, ... , t  0
i) 1 - a n < n(1 – a) , a > 0,
j) n n1 > (n + 1) n , 3 < n  N,
n
 n 1 *
k) n n < n! <   , n N ,
 2 
l) (a 1 + a 2 + ... + a n )(b 12 + b 22 + ... + b 2n )  (a 1 b 1 + a 2 b 2 + ... + a n b n ) 2 , a 1 ,b 1 , ... , a n ,b n  R,
2 2 2

m) daca 0 < a < 1 si x < y atunci a x > a y ,

n) daca a > 0 si x < y atunci a x < a y ,
o) daca 0 < a < 1 si x < y atunci log a x > log a y ,
p) daca a > 0 si x < y atunci log a x < log a y .
 MUL ŢIMI; RELAŢII
Mulţimea e un ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea
elementelor, fie prin formularea unor proprietăţi caracteristice lor şi numai lor.
Exemple:
1. C = {mulţimea caietelor şcolare}
2. M= {0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}
3. E= {e, l, v elementele cuvântului elev}
4. D = {x/x este elev în clasa a VIII a}
Observaţie: un element într-o mulţime apare numai o singură dată.
Exemple:
1. 9 ∈ M ;12 ∉ M se citeşte 9 aparţine mulţimii M, respectiv 12 nu aparţine mulţimii M
2. e ∈ E , a ∉ E
3. B = { x / x ∈ N , x ≤ 3}
Mulţimea care nu are nici un element se numeşte mulţimea vidă. Mulţimea vidă este
cu Ø.
Observaţie. Există o singură mulţime vidă.
O mulţime A este inclusă într-o mulţime B dacă şi numai dacă fiecare element al lui
element şi pentru mulţimea B.
Notaţie: A⊂B şi se citeşte „A este inclus în B”
D ⊄ V , şi citeşte „D nu este inclus în V”
O mulţime A este submulţime a mulţimii B dacă toate elementele lui A sunt şi în B, s
altfel A este inclus în B.
Mulţimea Ø este submulţime pentru oricare mulţime .
Exemple P = {1,2,3,4}; Q = {1,2,3} Q ⊆ P
Două mulţimi sunt egale dacă au aceleaşi elemente.
Notaţie: A = B
Mulţimea în care se află toate elementele mulţimilor A şi B, şi numai ale lor (fiecare elem
comun mulţimilor figurând o singură dată), se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B.
Astfel: A ∪ B = {x / x ∈ A sau x ∈ B}
Notaţie: se citeşte „reuniunea mulţimilor A şi B”.
Exemple: A = {1,3,5} iar B = 1,2,5} atunci A ∪ B = {1,2,3,5,} (se iau toate elementele o sin
dată).
Diferenţa
Mulţimea elementelor care aparţin mulţimii A, dar care nu aparţin mulţimii B, se num
diferenţa dintre mulţimile A şi B.
Astfel: A − B = {x / x ∈ A şi x ∉ B}
Notaţie: A − B sau A\B şi se numeşte „diferenţa mulţimilor A şi B”.
Exemple: A = {1,3,5} iar B = {1,2,5} atunci A − B = {3} .

MULŢIMI FINITE, MULŢIMI INFINITE

Observăm că există mulţimi vide şi mulţimi cu un număr finit de elemente, numite mulţimi fini
Cardinalul unei mulţimi finite este numărul finit de elemente, numite mulţimi finite.
 Două mulţimi sunt disjuncte dacă intersecţia lor este mulţimea vidă.
Exemple: P = {2,8,7} iar Q = {1,3,5} P ∩ Q = φ
Reuniunea
Mulţimea în care se află toate elementele mulţimilor A şi B, şi numai ale lor (fiecare elemen
comun mulţimilor figurând o singură dată), se numeşte reuniunea mulţimilor A şi B.
Astfel: A ∪ B = {x / x ∈ A sau x ∈ B}
Notaţie: se citeşte „reuniunea mulţimilor A şi B”.
Exemple: A = {1,3,5} iar B = 1,2,5} atunci A ∪ B = {1,2,3,5,} (se iau toate elementele o singur
dată).

1. Asociativitatea reuniunii si a intersecţiei:

A (B C)=(A B) C A (B C)=(A B) C
2. Comutativitatea reuniunii si a intersecţiei:
A B=B A A B=B A
3. Idempotenţa reuniunii si intersecţiei:
A A=A A A=A
4. A Ø=A A Ø=Ø
5. Distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie:
A (B C)=(A B) (A C)
6. Distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune:
A (B C)=(A B) (A C)
7. A,B E, (A B)= A B
(A B)= A B
8. A E, ( A)=A
9. A\B= (A B)
10. A\(B C)=(A\B)\C
A\(B C)=(A\B) (A\C)
(A B)\C=(A\C) (B\C)
(A B)\C=A (B\C)=(A\C) B
11. A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B C)=(A×B) (A×C)
A×(B\C)=(A×B)\ (A×C)
A×B≠B×A
A B ⇔ ( x) (x ∈ A=>x ∈ B)
A B ⇔ ( x)((x ∈ A) (x B))
x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B)
x ∈ A B ⇔ (x ∈ A) (x ∈ B)
x ∈ C EA ⇔ (x ∈ E) (x A)
x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A) (x B)
10
 Puteri si radicali.

1. Prin puterea n a unui numar real a intelegem numarul a n = a·a· ... ·a (n  N)

n
a se numeste baza, iar n N se numeste exponent.
1
Daca a  0 avem a 0 = 1, a  n = n .
a

2. Prin radacina de ordin n sau radical de ordin n, n  N, n  2 a unui numar a > 0 intelegem un
1
numar real, pe care il notam cu n
a = a si care are proprietatea ( n a ) n = a.
n

Proprietati - puteri:
Fie n, m N, a, b  R *
an
a) a n a m = a nm , b) (a n ) m = a nm , c) = a nm , d) (ab) n = a n ·b n ,
am
n
a an
e)   = n .
b b

Proprietati - radicali:
Fie a, b >0, n, m  N, n, m  2,
a na
a) n ab = n a · n b , b) n = n , c) n
a nm = a m , d) ( n a ) m = n a m ,
b b
e) n
a m = nk a mk , f) n m
a = nm a .

3. Daca a<0, n  3, n N impar, se numeste radical de ordinul n al lui a, numarul negativ notat
n
a care are proprietatea ca ( n a ) n = a.

Obs.: Proprietatile date in cazul radicalilor din numere pozitive sunt valabile si pentru radicalii de
ordin impar din numere negative.

4. A  B si A  B se numesc radicali dubli. In anumite conditii acestia se descompun in

suma sau diferenta de radicali simpli.

Daca A 2 - B= C 2 (este un patrat perfect) atunci:

AC AC AC AC

A B = + si A B = -
2 2 2 2

5. O expresie care contine radicali se numeste conjugata unei alte expresii care contine radicali, daca
produsul celor doua expresii se poate scrie fara radicali.
Cele doua expresii se numesc conjugate.
Exemple:
a) a > 0, b  R atunci a +b si a - b sunt conjugate deoarece ( a +b)( a - b) = a - b 2 ,

b) a, b >0 atunci a + b si a - b sunt conjugate deoarece ( a + b )( a - b ) = a – b.

6. Puteri cu exponent rational:

m
m m
a) Puteri cu exponent rational pozitiv: definim a n = n a m , a  0 si Q,  0 , n  2,
n n
m

n
1 1 m m
b) Puteri cu exponent rational negativ: definim a = m = , a > 0 si Q,  0 , n2
n
am n n
an
Proprietati ale puterilor cu exponent rational
m p
Daca a > 0, b > 0 si ,  Q avem:
n q
m m p
m p m p m m m m p
q

n q an an  m q 
n
a) a ·a = a , n
b) (ab) =a ·b ,n n
c)    m , d)  a n  = a n q
,
b  
bn
m
m p
n
a n

q
e) p
 a .
q
a

Alte proprietati
1
n
a) Daca 0 < a < 1 si n  2, n  N atunci 0 < a < 1  0 < a n < 1.
1
n
b) Daca a > 1 si n  2, n  N atunci 1 < a 1 <an.

Pornind de la aceste proprietati putem stabili urmatoarele:

a) Daca 0 < a < 1 si x  Q, x > 0 atunci 0 < a x < 1.

b) Daca a > 1 si x  Q, x > 0 atunci a x > 1.
c) Daca 0 < a < 1 si x  Q, x < 0 atunci a x > 1 .
d) Daca a > 1 si x  Q, x < 0 atunci 0 < a x < 1.
e) (  x)  Q avem 1 x =1.
 Functii – definitie, proprietati, functii elementare

1. Fiind date doua multimi X si Y spunem ca am definit o functie (aplicatie) pe X cu valori in Y daca
fiecarui element x  X facem sa-i corespunda un singur element y  Y.
f
Vom nota y = f(x) sau f: X  Y sau X  Y.
x – se numeste variabila sau argument,
y – se numeste valoarea functiei,
X – se numeste multimea de definitie
Y – se numeste multimea valorilor functiei.

2. Daca X  R si Y  R vom spune ca f este functie reala de variabila reala.

3. Daca X 1 este o submultime a lui X (X 1  X) functia f 1 definita pe X 1 si egala cu f pe aceasta

submultime (f 1 (x) = f(x) (  ) x  X 1 ) se numeste restrictia lui f la X 1 .
Invers, f se numeste prelungirea lui f 1 pe X.

4. Spunem ca functia f: X  Y este strict descrescatoare daca (  ) x 1 , x 2  A, x 1  x 2 avem

f ( x 1 )  f (x 2 )
< 0.
x1  x 2

5. Spunem ca functia f: X  Y este strict crescatoare daca (  ) x 1 , x 2  A, x 1  x 2 avem

f ( x 1 )  f (x 2 )
> 0.
x1  x 2

6. Spunem ca functia f: X  Y este injectiva daca este verificata una din urmatoarele conditii:

a) (  ) x 1 , x 2  X, x 1  x 2  f(x 1 )  f(x 2 ) sau

b) (  ) x 1 , x 2  X, astfel incat f(x 1 ) = f(x 2 )  x 1 = x 2 sau
c) (  ) y  Y ecuatia f(x) = y are cel mult o solutie in X.

Cele trei conditii sunt echivalente. In rezolvarea exercitiilor poate fi folosita oricare din ele.

7. Spunem ca functia f: X  Y este surjectiva daca este satisfacuta una din urmatoarele conditii:

a) (  ) y  Y, (  ) x  X astfel incat f(x) = y sau

b) (  ) y  Y ecuatia f(x) = y are cel putin o solutie in X.

8. O functie f: X  Y este bijectiva daca este injectiva si surjectiva.

9. f: X  Y este bijectiva  (  ) y  Y ecuatia f(x) = y are o singura solutie in X.

10. f: X  Y este marginita daca exista doua numere reale m, M astfel incat (  ) x  X avem
11. Daca f : X  Y si g : Y  Z , spunem ca urmatoarea functie notata gof : X  Z unde
(gof )(x )  g (f ( x )) se numeste compusa functiilor f si g.

12. 1X este functia identica definita pe X: 1x : X  X , 1X ( x )  x .

13. Spunem ca functia f : X  Y este inversabila daca exista o functie g : Y  X astfel incat
(gof )(x)  1X (x) si (fog)( y)  1Y ( y) .
Inversa functiei f se noteaza cu f 1 .

14. Functia f : X  Y este inversabila daca si numai daca f este bijectiva.

15. Functia f : X  Y este para daca f(x) = f(-x) (  ) x  X (X este o multime simetrica fata de 0).

16. Functia f : X  Y este impara daca f(x) = - f(x) (  ) x  X (X este o multime simetrica fata de 0).

17. Functia f : X  Y este periodica, de perioada T, daca (  ) T R * astfel incat

f(x + T) = f(x) (  ) x  X.
Cel mai mic dintre aceste numere T pozitive se noteaza cu T * si se numeste perioada principala.
ƒ : E → F si A⊂ E, B ⊂ E, atunci
ƒ(A) ={y ∈ F ⏐ ∃ x ∈ A a.i. ƒ(x)=y}
ƒ-1 (B) = {x ∈ E ⏐ƒ(x)∈ B}.

Funcţia de gradul I
Definiţie:f:R  R,f(x)=ax+b,a  0 , a,b  R , se numeşte funcţia de gradul I
Proprietăţi:Dacă a>0 f este strict crescătoare
Dacă a<0 f este strict descrescătoare
A ( ,  )  G f  f ( )  

Dacă printr-un procedeu oarecare facem ca oricărui element din mulţimea A să-i corespundă un
singur element dintr-o altă mulţime B, spunem că am definit o funcţie de la A la B.
A se numeşte mulţimea (domeniul) de definiţie a funcţiei.
B se numeşte mulţimea în care funcţia ia valori (codomeniul).
Procedeul se numeşte lege de corespondenţă

Notaţie : f :A→B citit “ f definit pe A cu valori în B”

Exemplu: f :ℝ→ℝ, f(x)=2x+3

Observaţie : Pentru a caracteriza o funcţie trebuie date trei elemente :

1) mulţimea de definiţie ;
 2) legea de corespondenţă ;
3) mulţimea în care ia valori ;

Două funcţii sunt egale dacă:

1) au aceeaşi mulţime de definiţie
2) f(x)=g(x) pentru orice element din mulţimea de definiţie ;
3) iau valori în aceeaşi mulţime.

Mulţimea de puncte având coordonatele în plan (x,y), unde x este un element din mulţimea de
definiţie A, iar y=f(x) se numeşte graficul funcţiei f.
O funcţie f :ℝ→ℝ descrisă de o lege de forma f(x)= ax+b , unde a şi b sunt constante reale, se
numeşte funcţie liniară.
Observaţie: Graficul unei funcţii liniare este o dreaptă.
Pentru reprezentarea grafică a unei funcţii liniare urmărim algoritmul :
1) Se calculează f(0)=b. Se reprezintă punctul (0,b). Acest punct reprezinţă punctul de
intersecţie dintre graficul funcţiei şi axa ordonatelor Oy.
−b
2) Se rezolvă ecuaţia ax+b=0. Se reprezintă punctul ( , 0) .Acest punct reprezintă punctul de
a
intersecţie dintre graficul funcţiei şi axa absciselor Ox.
3) Se trasează dreapta care uneşte cele două puncte obţinute şi astfel se trasează graficul
funcţiei liniare f(x)= ax+b.

Observaţii :
1) Dacă a=0 şi b ≠ 0 obţinem funcţii de genul f(x)=b ale căror grafice sunt paralele cu axa Ox.
Aceste funcţii se numesc constante nenule.
2) Dacă a ≠ 0 şi b=0, se obţin funcţii de forma f(x)=ax , funcţii care trec prin originea sistemului
de axe.
3) Pentru a=b=0, se obţine ca grafic chiar axa absciselor Ox.

Proprietăţi ale funcţiilor liniare :

Fie funcţia f :A→B definită printr-o relaţie f(x).
Proprietatea 1: Dacă pentru oricare ar fi r,s∈A cu r > s , avem f ( r ) > f ( s ) şi spunem că
funcţia este strict crescătoare
Proprietatea 2: Dacă pentru oricare ar fi r,s∈A cu r > s , avem f ( r ) < f ( s ) şi spunem că
funcţia este strict descrescătoare.
Observaţie: În general, o funcţie descrisă de legea f(x)= ax+b poate fi:
- strict crescătoare dacă a > 0 ,
- constantă dacă a=0,
- strict descrescătoare dacă a < 0 .
 O ecuaţie este o propoziţie cu o variabilă (propoziţiile cu o singură variabilă se mai numesc şi
predicate) în care apare , o singură dată semnul de egal.
Exemplu: 2x-1=5 cu x ∈ {0, 2,3,5}
2x + 3
= 1; x ∈ R
2x2 −1
O ecuaţie cu o necunoscută are forma generală: S(x)=D(x), x∈M; necunoscuta fiind x, iar S şi D
se numesc membrul stâng şi respectiv membrul drept al ecuaţiei, iar M este mulţimea soluţiilor
ecuaţiei.

Observaţii:
1. Orice valoare din mulţimea M poate fi înlocuită în ecuaţie şi se poate obţine o propoziţie
adevărată sau falsă. Dacă propoziţia obţinută este adevărată atunci valoarea respectivă este soluţie
a ecuaţiei.
2. Prin rezolvarea ecuaţiei înţelegem găsirea tuturor soluţiilor ecuaţiei, din mulţimea M.

Exemplu: din 2x-1=5, x ∈ {0, 2,3,5} prin înlocuirea lui x obţinem o propoziţie adevărată doar
pentru x=3.
Două ecuaţii sunt echivalente dacă au aceleaşi soluţii .
Notaţie : " ⇔ " semnul echivalenţei dispus între două ecuaţii, adică : S(x)=D(x) ⇔
S '( x ) = D '( x )
Există o serie de proprietăţi pe care ne bazăm în rezolvare şi pe care folosindu-le obţinem
ecuaţii echivalente şi astfel găsim mulţimea de soluţii ale ecuaţiei.
Proprietate : Adunând la (sau scăzând din) ambii membri ai unei ecuaţii acelaşi număr real
obţinem o ecuaţie echivalentă cu prima.
Consecinţă : Se pot trece termenii unei ecuaţii din membrul stâng în membrul drept şi invers
schimbând doar semnul termenului.
Exemplu : 3x+1=2x+1 ⏐ +(-1) ⇔ 3x=2x
Proprietate : Înmulţind (sau împărţind) ambii membri ai unei ecuaţii cu acelaşi număr real,
diferit de zero, se obţine o ecuaţie echivalentă.
Exemplu : 4x-2=5 ⏐ 2 ⇔ 8x-4=10
Proprietate : O ecuaţie este nedeterminată dacă există mai mult de o valoare din mulţimea M
care generează propoziţii adevărate prin înlocuire în ecuaţie.
Exemplu : 2x-1=(6x-2)-4x+1, x∈ℝ echivalent cu 0=0, adică adevărat pentru orice x real.

ECUA ŢIA DE GRADUL I

O ecuaţie de forma ax+b=0, x∈ℝ în care a ≠ 0 ; a,b∈ℝ poartă denumirea de ecuaţie de gradul
b
I cu o necunoscută. Soluţia ecuaţiei este unică , x = −
a
2
Exemplu : 2x-2=0 ⇔2x=2 ⇔ x = ⇔ x=1
2
 SISTEME DE ECUA ŢII DE GRADUL I
Un sistem de ecuaţii reprezintă o colecţie de două sau mai multe ecuaţii care au aceleaşi
necunoscute.

Observaţie : Dacă în ecuaţii necunoscutele sunt la puterea 1, atunci sistemul este un sistem de
ecuaţii de gradul I.
Rezolvarea unui sistem de ecuaţii se bazează pe proprietăţile enunţate la capitolul ecuaţii.
Astfel, distingem două metode devenite clasice :
1.Metoda substituţiei :
Se exprimă una din necunoscute dintr-o ecuaţie şi se înlocuieşte în cea de-a doua rezultând o
ecuaţie cu o singură necunoscută care se rezolvă şi apoi se exprimă şi cea de-a doua necunoscută.

2. Metoda reducerii:
Se înmulţesc ecuaţiile cu expresii a căror valoare este astfel aleasă încât în urma adunării
ecuaţiilor obţinute , să rezulte o ecuaţie cu o singură necunoscută.

ECUA ŢIA DE GRADUL AL-II-LEA

Ecuaţia de forma ax 2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ R, a ≠ 0, x ∈ R poartă denumirea de ecuaţie de gradul
al II-lea. Se numeşte soluţie a ei un număr real ∝ astfel încât : aα 2 + bα + c = 0
Rezolvarea ecuaţiei de gradul al II-lea:
Se calculează discriminantul ecuaţiei cu formula: Δ = b 2 − 4ac
În funcţie de semnul acestuia, avem cazurile:
I. Δ < 0 ⇒ ecuaţia nu admite soluţii reale
b
II. Δ = 0 ⇒ ecuaţia are o rădăcină reală dublă: x = −
2a
−b + b 2 − 4ac −b − b 2 − 4ac
III. Δ > 0 ⇒ ecuaţia are două rădăcini reale distincte: x1 = x2 =
2a 2a
INECUA ŢII
O relaţie de tipul f(x) rel. g(x), unde rel. reprezintă o relaţie de tipul <, >, ≤, ≥ iar f(x) şi g(x) sunt
funcţii definite pe numere reale cu valori reale se numeşte inecuaţie.
A rezolva o inecuaţie înseamnă a găsi toate valorile lui x∈ℝ, pentru care este adevărată inegalitatea. Pentru
rezolvare se transformă inecuaţia în inecuaţii echivalente mai simple pe baza unor proprietăţi ale inecuaţiilor.
Proprietăţi:
1. Dacă a < b , atunci a + c < b + c si a − c < b − c
2. Dacă a < b şi c > 0 , atunci a ⋅ c < b ⋅ c şi a : c < b : c
3. Dacă a < b şi c < 0 , atunci a ⋅ c > b ⋅ c şi a : c > b : c
4. Dacă vrem, în loc de a < b putem scrie şi b > a
Observaţie: Aceleaşi proprietăţi sunt valabile şi dacă înlocuim semnul < cu ≤ sau semnul >
cu ≥ .
Două sau mai multe inecuaţii grupate se numesc sistem de inecuaţii.
A rezolva un sistem de inecuaţii înseamnă găsirea acelor valori ale necunoscutei care
îndeplinesc simultan condiţiile din inecuaţiile respective. Aceste valori se determină prin
rezolvarea fiecărei inecuaţii şi apoi determinarea prin operaţia de intersecţie a mulţimii de soluţii
comune.
 Ecuatia de gradul al II-lea. Relatiile lui Viete

1. Ecuatia de forma ax2 + bx + c = 0, a, b, c R, a  0 se numeste ecuatia generala de gradul II cu

coeficienti reali in necunoscuta x.
Numerele reale a, b, c se numesc coeficienti ai ecuatiei generale.
Ecuatiile in care b = 0 sau c = 0 se numesc ecuatii incomplete.

Rezolvarea ecuatiilor
 b
Cazul 1: b  0, c = 0, ax2 + bx = 0  S = 0,  .
 a
Cazul 2: b = 0 ; c  0: ax2 + c = 0
c  c
i) Daca - < 0  S = Ø in R si S =   i   in C (ecuatia nu are solutii reale dar are
a  a
solutii numere complexe).
c  c
ii) Daca -  0  S =   .
a  a
Cazul 3: b  0, c  0: a x2 + b x + c = 0
 b  i   
i) Daca  < 0 atunci S = Ø in R si S =   in C (ecuatia nu are solutii reale dar are
 2a 
solutii numere complexe).
 b
ii) Daca  = 0 atunci S =    , solutie dubla,
 2a 
 b   
iii) Daca  > 0 atunci S =  .
 2 a 
Relatiile lui Viete:

Fie ecuatia ax2 + bx + c = 0, a, b, c R, a  0. Fie x 1 , x2 radacinile ecuatiei. S = x 1 + x2 si P = x1 · x2

 b
 x 1  x 2   a
Relatiile lui Viete : 
x x  c
 1 2 a

- daca  > 0 atunci ecuatia are doua radacini reale diferite, x1  x2,

- daca  < 0 atunci ecuatia are doua radacini complexe diferite, x 1  x 2,

- daca  > 0 , P < 0 atunci radacinile au semne diferite.( x1 < 0, x2 > 0),

- daca  > 0, P > 0 atunci radacinile au acelasi semn si anume semnul lui S,

- daca  > 0, P < 0, S = 0 atunci x1 = - x 2 adica radacinile sunt opuse.

- daca  > 0, P = 0 atunci x1 = 0 iar x2 are semnul lui S.

 B. Functii elementare

X Y
Functia (multimea (multimea Proprietati
de valorilor
definitie) functiei f)
Functia putere i) R a) R  daca
f(x) = x n , 2  n  N n este par a) n par
Graficul functiei f b) R daca 1. f este descrescatoare pe R  si crescatoare
a) n par n este pe R 
impar 2. f nu este injectiva pe R dar restrictiile lui f
y
la R  si la R  sunt functii injective
3. f: R  R  este surjectiva
ii) R  R 4. f: R  R  nu este bijectiva dar restrictiile
O x
f R  : R   R  si f R  : R   R  sunt
bijective
5. f: R  R  este para

b) n impar
b) n impar
y y
1. f este crescatoare pe R
2. f este injectiva pe R
O
3. f: R  R este surjectiva
4. f: R  R este bijectiva
5. f: R  R este inversabila iar inversa ei este
x
f 1 : R  R, f 1 (x) = n x
6. f: R  R este impara

Functia radical a) R  a) R 
f(x) = n x , 2  n, n  N daca n par daca n par
Graficul functiei f a) n par
a) n par 1. f este crescatoare
2. f este injectiva
y 3. f este surjectiva
4. f este bijectiva
5. f: R   R  este inversabila iar inversa ei
este f 1 : R   R  , f 1 (x) = x n
O x

b) n impar b) R daca b) R daca b) n impar

n impar n impar 1. f este crescatoare
y
2. f este injectiva
O 3. f este surjectiva
4. f este bijectiva
5. f: R  R este inversabila iar inversa ei este
x f 1 : R  R, f 1 (x) = x n
6. f este impara
Functia exponentiala
f(x) = a x , a > 0, a  1 R (0, +  )

a) a > 1 a) a > 1
1. f este strict crescatoare
y
2. f este injectiva
3. f este surjectiva
4. f este bijectiva
5. f: R  (0, +  ) este inversabila iar inversa ei
O x este f 1 :(0, +  )  R, f 1 (x) = log a x.

b) a (0, 1) b) a (0, 1)
1. f este strict descrescatoare
y 2. f este injectiva
3. f este surjectiva
4. f este bijectiva
5. f: R  (0, +  ) este inversabila iar inversa ei
O x este f 1 :(0, +  )  R, f 1 (x) = log a x.

Functia logaritmica
f(x) = log a x, a > 0, a  1 (0, +  ) R
a) a > 1 a) a > 1

y 1. f este strict crescatoare

2. f este injectiva
3. f este surjectiva
O x
4. f este bijectiva
5. f: R  (0, +  ) este inversabila iar inversa ei
este f 1 :R  (0, +  ), f 1 (x) = a x

b) a (0, 1) b) a (0, 1)

1. f este strict descrescatoare

y 2. f este injectiva
3. f este surjectiva
x 4. f este bijectiva
5. f: R  (0, +  ) este inversabila iar inversa ei
O
este f 1 : R  (0, +  ), f 1 (x) = a x
Functia sinus R [-1, 1] 1. f este surjectiva
f(x) = sin x 2. f nu este injectiva
3. f este periodica cu perioada T= 2k  , k  Z
T * = 2  este perioada principala.
x
4. f este impara
1 y
5. f este marginita
-π/2 3π/2   
6. Fie sin:  ,   [-1,1] restrictia lui f la
 2 2
π/2   
intervalul  ,  . Avem urmatoarele
-1  2 2
proprietati:
a) functia este bijectiva
  
b) inversa functiei este arcsin:[-1,1]   , 
 2 2
Functia cosinus R [-1, 1] 1. f este surjectiva
f(x) = cos x 2. f nu este injectiva
x
3. f este periodica cu perioada T= 2k  , k  Z
T * = 2  este perioada principala.
1 2π
-- π π 4. f este para
5. f este marginita
6. Fie cos: [0,  ]  [-1,1] restrictia lui f la
- π/2 O y intervalul [0,  ]. Avem urmatoarele proprietati:
π/2 3π/2
-1 a) functia este bijectiva
b) inversa functiei este arccos:[-1,1]  [0,  ]
Functia tangenta R-    k R 1. f este surjectiva
f(x) = tg x 2  2. f nu este injectiva
k Z 3. f este periodica cu perioada T = k  , k  Z
y y T * =  este perioada principala.
4. f este impara
-π/2 O π   
5. Fie tg:   ,   R restrictia lui f la
 2 2
π/2 3π/2 x
  
intervalul   ,  . Avem urmatoarele
 2 2
proprietati:
a) functia este bijectiva
  
b) inversa functiei este arctg:R    , 
 2 2
Functia cotangenta R- k R 1. f este surjectiva
f(x) = ctg x kZ 2. f nu este injectiva
3. f este periodica cu perioada T = k  , k  Z
y y T * =  este perioada principala.
4. f este impara
π 2π 5. Fie tg: 0,   R restrictia lui f la intervalul
0,  . Avem urmatoarele proprietati:
O π/2 3π/2 x
a) functia este bijectiva
Functia arcsinus [-1, 1]    1. f este surjectiva
f(x) = arcsin x  2 , 2  2. f este injectiva
3. f este bijectiva
4. f este inversabila iar inversa este
  
f 1 :  ,   [-1,1], f 1 (x) = sin x
 2 2
5. f este impara
6. f este marginita
Functia arccosinus [-1, 1] [0,  ] 1. f este surjectiva
f(x) = arccos x 2. f este injectiva
3. f este bijectiva
4. f este inversabila iar inversa este
f 1 : [0,  ]  [-1,1], f 1 (x) = cos x
5. f este marginita
Functia arctangenta R    1. f este surjectiva
f(x) = arctg x  ,  2. f este injectiva
 2 2
3. f este bijectiva
4. f este inversabila iar inversa este
  
f 1 :   ,   R, f 1 (x) = tg x
 2 2
5. f este impara
6. f este marginita
Functia arccotangenta R 0,  1. f este surjectiva
f(x) = arcctg 2. f este injectiva
3. f este bijectiva
4. f este inversabila iar inversa este
f 1 : 0,   R, f 1 (x) = ctg x
5. f este marginita
 Formule de calcul
(a  b)  a  2ab  b
2 2 2

(a  b) 2  a 2  2ab  b 2
a 2  b 2  (a  b)(a  b)
a 3 b 3  (a  b)(a 2  ab  b 2 )
a 3 b 3  (a  b)(a 2  ab  b 2 )
(a+b) 3  a 3  3a 2 b  3ab 2  b 3
(a-b) 3  a 3  3a 2 b  3ab 2  b 3
a n b n  (a  b)(a n1  a n2 b      b n1 )

Funcţia de gradul II
Definiţie:f:R  R,f(x)=ax bx  c, a  0 ,a,b,c  R se numeşte funcţia de gradul II
2

Maximul sau minimul funcţiei de gradul II

 b
Dacă a<0 atunci f max  , realizat pentru x =
4a 2a
 b b 
Dacă a >0 atunci f min  , realizat pentru x = ;Vârful parabolei V( , )
4a 2a 2a 4a
b 
Ecuaţia de gradul II:ax 2 bx  c  0 ;x 1, 2  ,   b 2  4ac
2a
b c
Relaţiile lui Viete:x 1  x2  , x1  x2 
a a
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi diferite.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale şi egale.
Dacă   0  ecuaţia nu are rădăcini reale.
Dacă   0  ecuaţia are rădăcini reale.
Intervale de monotonie :a<0
x b
 
2a
f(x) 
4a
a>0
x b
 
2a
f(x) 
4a
 Semnul funcţiei de gradul II
0
x - x1 x2 
f(x) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
0
x - x 1  x2 
f(x) semnul lui a 0 semnul lui a
0
x - 
f(x) semnul lui a

Imaginea funcţiei de gr.II


a<0,Imf=(  , ]
4a

a>0, Imf=[ , )
4a

⎛ b Δ⎞
Graficul funcţiei este o parabolă de vârf V ⎜ − ,− ⎟ , unde
⎝ 2a 4a ⎠
Δ = b2 − 4ac
a〉 0 f este convexă;

Δ〈0 ; x1,x2 ∈ C
f(x) >0, ∀x ∈ R ;

⎛ b Δ⎞
V⎜− ,− ⎟ - punct
⎝ 2a 4a ⎠
de minim;
 Δ = 0 , x1=x2 ∈ R
f(x) ≥ 0, ∀x ∈ R ;
b
f(x)=0 ⇔ x = −
2a

Δ〉 0, x1 ≠ x 2 ∈ R f(x) ≥ 0,
∀x ∈ (−∞, x1 ] ∪ [ x 2 ,+∞) ;
f(x)<0, ∀x ∈ ( x1 , x 2 )

⎛ b ⎞
Pentru x ∈ ⎜ − ∞,− ⎟ funcţia este strict descrescătoare;
⎝ 2a ⎠
b
Pentru x ∈ [− ,+∞), funcţia este strict crescătoare
2a

a<0 funcţia este concavă

Δ 〈0 ; x1,x2 ∈ C

f(x) <0, ∀x ∈ R ;

⎛ b Δ⎞
V⎜− ,− ⎟ - punct de
⎝ 2a 4a ⎠
maxim
 Δ = 0 , x1=x2 ∈ R

f(x) ≤ 0, ∀x ∈ R ;
b
f(x)=0 ⇔ x = −
2a

Δ〉 0, x1 ≠ x 2 ∈ R
f(x) ≥ 0, ∀x ∈ [ x1 , x 2 ] ;
f(x)<0,
∀x ∈ (−∞, x1 ) ∪ ( x 2 ,+∞)

⎛ b ⎞
Pentru x ∈ ⎜ − ∞,− ⎟ funcţia este strict crescătoare;
⎝ 2a ⎠
b
Pentru x ∈ [− ,+∞), funcţia este strict descrescătoare.
2a

⎛ X= - b ⎞
⎜ ⎟ ESTE AXA DE SIMETRIE
⎝ 2a ⎠

EGALAND DOUA FUNCTII INSEMNA CA GRAFICELE SE INTERSECTEAZA

 Aplicatii ale semnului functiei de gradul al II -lea

Avem de rezolvat urmatoarea problema:

Fie ecuatia de gradul al II - lea: x 2 + (m + 3)x + 2m + 2 = 0, unde m  R este parametru.

Sa se determine valorile lui m  R pentru care:
a) Ecuatia are radacini reale mai mici decat 1.
b) Ecuatia are radacini reale mai mari decat 1.
c) Ecuatia are o radacina reala mai mica decat 1 si cealalta mai mare decat 1.
d) Ecuatia are doua radacini reale care se afla in intervalul ( - 1, 1).

Prezentam in continuare rezolvarea acestor tipuri de probleme in cazul general.

Fie ecuatia ax 2 + bx + c = 0, a, b, c R.
Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2 daca si numai daca a  0 si   0
Consideram functia f: R  R f(x) = ax 2 + bx + c si folosim tabloul semnului lui f:
x 1 , x 2 radacinile functiei. Consideram x 1  x 2

x S
- x1 x2 +
2
f(x) semnul lui “ a “ 0 semn contrar 0 semnul lui “ a “
lui “ a “
af(x) + + + 0 - - - 0 + + + +
S x1  x 2
S = x1 + x2  = se afla intre radacinile functiei.
2 2
Deci pentru x  (-  , x 1 )  ( x 2 , +  ) avem af(x) > 0 si pentru x  (x 1 , x 2 ) avem af(x) < 0.

1. Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2 si x 1 <  , x 2 <  ,   R un numar fixat.

x S
- x1 x2  +
2
f(x)
semnul lui “ a “ 0 semn contrar 0 semnul lui “ a “
lui “ a “ f(  )

x 1 <  si x 2 <   af(  )>0. Ceea ce inseamna ca  se afla in intervalul (-  , x 1 ) sau (x 2 ,+  ).

S
Pentru ca  sa se afle in intervalul (x 2 ,+  ) se impune conditia suplimentara <  .
2
 a  0
  0

Deci ecuatia are 2 radacini reale mai mici decat  daca si numai daca  .
af ( )  0
S / 2  
Rezolvand aceste sistem obtinem solutiile pentru punctul a).
 2. Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2 si x 1 >  , x 2 >  ,   R un numar fixat.
x S
-  x1 x2 +
2
f(x) semnul lui “ a “ 0 semn contrar 0 semnul lui “ a “
f(  ) lui “ a “
In acest caz se mentin primele 3 conditii prezentate la cazul 1 iar a patra se inlocuieste
S
cu >  deoarece in acest caz trebuie ca  sa se afle in intervalul (-  , x 1 ).
2
a  0
  0

Deci ecuatia are 2 radacini reale mai mari decat  daca si numai daca  .
 af (  )  0
S / 2  
Rezolvand aceste sistem obtinem solutiile pentru punctul b).

3. Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2 si x 1 <  < x 2 ,   R un numar fixat.

x - x1  x2 +
f(x) semnul lui “ a “ 0 semn contrar 0 semnul lui “ a “
lui “ a “
f(  )
In acest caz se mentine prima conditie prezentata la cazul 1.
Functia trebuie sa aiba doua radacinii reale diferite   > 0
x 1 <  < x 2  af(  ) < 0.
a  0

Deci ecuatia are 2 radacini reale x 1 , x 2 si x 1 <  < x 2 daca si numai daca    0 .
af ( )  0

Rezolvand aceste sistem obtinem solutiile pentru punctul c).

4. Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2  ( ,  ),  ,   R doua numere fixate.

x -  x1 x2  +
f(x) semnul lui “ a “ 0 semn contrar 0 semnul lui “ a “
lui “ a “
f(  ) f(  )
In acest caz se mentin primele 2 conditii prezentate la cazul 1.
S
Deoarece x 1 >  , x 2 >  rezulta af(  ) > 0 si >  ( cf rationament cazul 2).
2
S
Deoarece x 1 <  , x 2 <  rezulta af(  ) > 0 si <  ( cf rationament cazul 1).
2
a  0
  0

af (  )  0
Ecuatia are doua radacini reale x 1 , x 2  ( ,  ) daca si numai daca  .
af ( )  0
S / 2  

S / 2  
Rezolvarea problemei date:
x 2 + (m + 3)x + 2m + 2 = 0, m  R,
Avem :
a = 1  0 pentru orice m  R
 = (m + 3) 2 - 4(2m + 2) = m 2 + 6m + 9 – 8m – 8 = m 2 - 2m + 1 = (m – 1) 2
 0 pentru orice m  R
Fie x 1 , x 2 radacinile reale ale ecuatiei
S = - (m + 3) = - m - 3 ( din relatiile lui Viete).
a  0
  0

a) x 1 , x 2 < 1. Suntem in cazul 1 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul  .
 af (  )  0
S / 2  
Conditiile a  0 si   0 sunt satisfacute pentru orice m  R. Deci raman ultimele 2 conditii 
1  f (1)  0
 1 2  (m  3 )  1  2m  2  0  3m  6  0  3m  6 m   2
  m  3     
 2 1  m  3  2  m  3  2  m  5 m   5
 m ( -2, +  ).
a  0
  0

b) x 1 , x 2 > 1. Suntem in cazul 2 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul 
af ( )  0
S / 2  
Conditiile a  0 si   0 sunt satisfacute pentru orice m  R. Deci raman ultimele 2 conditii 
1  f (1)  0
 1 2  (m  3)  1  2m  2  0  3m  6  0  3m  6 m   2
  m  3     
 2  1   m  3  2   m  3  2  m   5  m   5

 m Ø.
a  0

c) x 1 < 1 < x 2 . Suntem in cazul 3 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul    0
af (  )  0

Conditia a  0 este satisfacuta pentru orice m  R. Deci raman ultimele 2 conditii 
(m  1) 2  0 m  1 m  1 m  1 m  1
  2    
1  f (1)  0 1  (m  3)  1  2m  2  0  3m  6  0  3  6 m   2

 m ( -  , - 2).

a  0
  0

af ( )  0
d) – 1 < x 1  x 2 < 1. Suntem in cazul 4 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul 
af ( )  0
S / 2  

S / 2  
Conditiile a  0 si   0 sunt satisfacute pentru orice m  R. Deci raman ultimele 4 conditii 
 1  f (1)  0
1  f (1)  0 ( 1) 2  ( m  3)  ( 1)  2m  2  0 m  0 m  0
  2  3m  6  0 m   2
 m  3 1  (m  3)  1  2m  2  0  
  1       
 2   m  3  2 m   1 m   1
 m  3  m  3  2 m  5 m  5
 1 
 2
 m  (0, +  )  (- 2, +  )  (-  , - 1)  (- 5, +  ) = Ø

Exercitiu:

Fie ecuatia 4mx 2 + 4(1 - 2m)x + 3(m – 1) = 0, m  R parametru.

Sa se determine valorile lui m  R pentru care:
a) Ecuatia are radacini reale mai mici decat 1.
b) Ecuatia are radacini reale mai mari decat 1.
c) Ecuatia are o radacina reala mai mica decat 1 si cealalta mai mare decat 1.
d) Ambele radacini sa fie subunitare

Avem :
a = 4m
 = 16(1 - 2m) 2 - 48m(m - 1) = 16 – 64m + 64m 2 – 48m 2 + 48m = 16m 2 - 16m + 16 =
= 16(m 2 - m + 1)
  0  m 2 - m + 1  0,  1 = 1 – 4 = - 3 < 0. Deci m 2 - m + 1 > 0 pentru orice m  R 
  > 0 pentru orice m  R
Fie x 1 , x 2 radacinile reale ale ecuatiei
4(1  2m ) 2m  1
S=- = ( din relatiile lui Viete).
4m m
a  0
  0

a) x 1 , x 2 < 1. Suntem in cazul 1 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul  .
af ( )  0
S / 2  
Conditia   0 este satisfacuta pentru orice m  R 
4m  0
4m  f (1)  0 m  0 m  0
  2 
  4m(4m  1  4(1  2m )  1  3(m  1))  0  4m(4m  4  8m  3m  3)  0
  2m  1  2m 0 1
 2m  1  1  
 2m
m  0

4m( m  1)  0
Studiem semnul functiei 4m(- m+ 1) pe R

m - 0 1 +
m - - - 0 + + + + + +
-m +1 + + + + + 0 - - - -
4m(- m+ 1) - - - 0 + 0 - - - -

Deci 4m(- m+ 1) > 0 pentru m  (0, 1)

m  0
Revenim la sistemul de ecuatii si obtinem   m  (0, 1).
m  (0,1)
a  0
  0

b) x 1 , x 2 > 1. Suntem in cazul 2 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul 
af (  )  0
S / 2  
Conditia   0 este satisfacuta pentru orice m R. 
4m  0
4m  f (1)  0 m  0
 
  4mf (1)  0
  2m  1  2m
 2m  1  1 
 2m
2m – 1 > 2m  0m > 1 imposibil  m  Ø.
a  0

c) x 1 < 1 < x 2 . Suntem in cazul 3 rezulta ca trebuie sa rezolvam sistemul    0
af (  )  0

Conditia  > 0 este satisfacuta pentru orice m  R 
4m  0 m  0 m  0
  2
 
4m  f (1)  0 4m( 4m  1  4(1  2m )  1  3(m  1))  0 4m( m  1)  0
m  0
  m  ( -  , 0)  ( 1, +  )
m  ( ,0)  (1, )

d) Radacinile sunt subunitare  – 1 < x 1  x 2 < 1. Suntem in cazul 4 rezulta ca trebuie sa

a  0
  0

af ( )  0
rezolvam sistemul 
af ( )  0
S / 2  

S / 2  
Conditia  > 0 este satisfacuta pentru orice m  R 
 4m  0
1  f ( 1)  0
 m  0
1  f (1)  0  2
 4m( 4m  ( 1)  4(1  2m )  ( 1)  3( m  1))  0

  2m  1  1  4m( 4m  12  4(1  2m )  1  3(m  1))  0 
 2m  2m  1  2m
 
  2m  1  2m
 2m  1  1
 2m
m  0 m  0
4m(4m  4  8m  3m  3)  0 4m(15m  7 )  0
 
 4m( m  1)  0  m  (0,1)
4m  1 
 m  1
0  1  4

Studiem semnul functiei 4m(15m - 7) pe R

m 7
- 0 +
15
m - - - 0 + + + + + +
15m - 7 - - - - - 0 + + + +
4m(15m - 7) + + + 0 - 0 + + + +

 7 
Deci 4m(15m - 7) > 0 pentru m  (-  , 0)   , 
 15 
m  0

m  ( ,0)   7 , 
  15 
Revenim la sistemul de ecuatii si obtinem  
m  (0,1)
 1 
m   , 
 4 
  7  1   7 
 m    ,0    ,   (0, 1)   ,   (- 5, +  ) =  ,1 
  15  4   15 
1 7
( deoarece 0 < < < 1).
4 15

Exercitiu propus spre rezolvare:

Fie ecuatia mx 2 - (3m + 1)x + 2m + 1 = 0, m  R parametru.

Sa se determine valorile lui m  R pentru care:
a) Ecuatia are radacini reale mai mari decat 2.
b) Ecuatia are o radacina reala mai mica decat 2 si cealalta mai mare decat 2.
c) Ambele radacini reale sa fie in intervalul ( - 1, 2).
 Progresii aritmetice
Definiţie: Se numeşte progresie aritmetică un şir de numere reale a n în care diferenţa
oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant r, numit raţia progresiei
aritmetice:a n1 an  r , n  1
Se spune că numerele a 1 , a2 ,  , an sunt în progresie aritmetică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii aritmetice.
(a1  a n )n
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice:S n 
2
Trei numere x 1 , x 2 , x 3 se scriu în progresie aritmetică de forma :
x 1 = u – r, x 2 = u, x 3 = u + r ; u,r  R .
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie aritmetică astfel:
x 1 = u – 3r, x 2 = u – r , x 3 = u + r , x 4 = u + 3r, u,r  R .

1. Spunem ca sirul de numere a 1 , a 2 , a 3 , …, a n , … este o progresie aritmetica daca pentru orice

k  2 avem a k 1 = a k + r, unde r este un numar constant, r  0, numit ratie.

2. Proprietatile progresiei aritmetice:

a n 1  a n 1
a) a n = ,  n  2  a n – a n1 = a n 1 - a n ,  n  2,
2
b) a n = a 1 + (n – 1)r,  n  2,
c) ak = ap + (k – p)r,  k, p  2,
a  a n  n
d) Sn = 1 ,  n  2 unde S n =a 1 + a 2 + a 3 + … + a n (suma primilor n termeni ai progresiei
2
aritmetice).

Să se determine numărul real x , ştiind că x − 3, 4, x + 3 sunt trei termeni consecutivi ai unei progresii
aritmetice.
2 x = 8 ⇒ x = 4.

3. Spunem ca sirul de numere b1, b2, b3, …, bn, …, (b n  0), este o progresie geometrica daca
pentru orice k  2 avem bk+1 = bk ·q, unde q este un numar constant, q  0, numit ratie.

4. Proprietatile progresiei geometrice:

a) b n 1 /b n = b n /b n1 ,  n  2  b n2 = b n1 ·b n 1 ,  n  2,
b) b n = b 1 ·q n1 ,  n  2,
c) b k = b p ·q k p ,  k, p  2,
b n q  b 1 b n1  b 1
d) S n = = , q  1,  n  2, unde S n = b 1 + b 2 + b 3 + ...+ b n (suma primilor n
q1 q1
termeni ai progresiei geometrice).
 2

Progresii geometrice
Definiţie : Se numeşte progresie geometrică un şir de numere reale b n , b1  0 în care
raportul oricăror doi termeni consecutivi este un număr constant q, numit raţia progresiei
b
geometrice: n 1  q ,q  0
bn
Se spune că numerele b 1 , b2 ,  , bn sunt în progresie geometrică dacă ele sunt termenii
consecutivi ai unei progresii geometrice.
Teoremă:şirul (bn ) n1 este progresie geometrică  bn  bn1  bn1 , n  2
2

Termenul general al unei progresii geometrice:b n  b1  q n1

Prop.:Numerele a,b,c sunt în progresie geometrică  b 2  a  c
b1 (q n  1)
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice: S n  ,q  1 sau
q 1
S n  n  b1 , dacă q = 1
Trei numere x 1 , x2 , x3 se scriu în progresie geometrică de forma :
u
x1 , x 2  u , x 3  u  q, q  0
q
Patru numere x 1 , x 2 , x 3 , x 4 se scriu în progresie geometrică de forma:
u u
x1 = 3
, x 2  , x 3  u  q, x 4  u  q 3 , q  0
q q

4
PENTRU M1 Numere complexe

Multimea numerelor complexe est multimea C = {z z  a  ib, a, b  R , i 2  1} .

Daca z = a + ib, a, b  R, a este partea reala a lui z si ib este partea imaginara, iar b se numeste
coeficientul partii imaginare.
Notam a = Re(z) si b = Im(z).
Modulul numarului complex z = a + ib, a, b  R, este z = a 2  b 2 .
Doua numere complexe z = a + ib si z’ = c + id sunt egale  Re(z) = Re(z’) si Im(z) = Im(z’),
a  c
adica  .
b  d
Daca z = a + ib, a, b  R atunci M(a, b) este imaginea lui z in planul complex.
Daca M(a, b) este un punct din planul complex atunci z = a + ib este afixul lui M.

Adunarea numerelor complexe:

Daca z = a + ib si z'= c + id atunci z + z' = (a + c) + i(b + d).

Proprietatile adunarii:

Adunarea este:
- asociativa,
- comutativa,
- admite element neutru pe 0 = 0 + i0 si
- orice numar z = a + ib are ca simetric numarul – z = - a – ib.

Inmultirea numerelor complexe

Daca z = a + ib si z'= c + id atunci z·z'= (ac - bd) + i(ad + bc).

Proprietati:

Inmultirea este:
- asociativa,
- comutativa,
- admite element neutru pe 1 = 1 + i0 si
a b
- orice numar z = a + ib, z  0 are ca invers numarul z 1 = 2
2
- 2 i .
a b a  b2
Inmultirea este distributiva fata se adunare: z(z’ + z”) = zz’ + zz”,  z, z’, z”  C.

Puterile numarului i

Puterile lui i au patru valori: i, -1, -i si 1.

In general un numar natural n raportat la impartirea la 4 poate fi de forma:
n = 4k, n = 4k + 1, n = 4k + 2, n = 4k + 3.
Atunci avem: i 4k = 1, i 4k 1 = i, i 4k  2 = -1, i 4k  3 = -i.
Conjugatul unui numar complex

Daca z = a + ib este un numar complex atunci z = a – ib se numeste conjugatul lui z.

Proprietati:

 z + z = 2a = 2Re(z), z - z = 2bi = 2Im(z)i,  z  C,

 z  z' = z  z ' ,  z, z'  C,
 z  z' = z  z' ,  z, z'  C,
2
 z· z = a 2 + b 2 = z ,  z  C,
z z  z' z  z'
 = = 2
,  z, z'  C,
z' z'z' z'
z n = z  ,  z  C,
n

____
z z
  = ,  z  C.
 z'  z '

Modulul unui numar complex

 z  C, z = a + ib avem z = a 2  b 2 modulul lui z , z = z  z .

Proprietati:
2
 z = z  z  C; z· z = z ,  z C 1. z  0, z  C 2. z  z 3. z1  z 2  z1  z 2
 z  z'  z  z'  z, z'  C.
 z - z'  z  z'  z  z'  z, z'  C.
n
 z  z' = z · z'  z, z'  C; z n = z  z C
z z
 =  z, z'  C, z'  0;
z' z'

Exemple:

1. Sa se determine x, y  R astfel incat (2x + y) + 3xi = (x + 1) – 6i.

Rezolvare:
 2x  y  x  1 x  y  1  x  2
    .
 3 x  6  x  2 y  3

2. Daca z = (x + 1) – 3xi si z = 3 5 . Sa se afle x  R.

Rezolvare:
z= ( x  1) 2  9x 2 si z = 3 5  (x + 1) 2 + 9x 2 = 45  x 2 + 2x + 1 + 9x 2 = 45 
 1  21
 10x 2 + 2x – 44= 0  5x 2 + x – 22= 0,  = 1 + 440 = 441, x 1, 2 =  x 1 = -2,2, x 2 = 2
10
 3. Daca z = 4 + 3i sa se afle z 10 .

Rezolvare:
10
z = 16  9 = 5  z 10 = z = 5 10

4. Sa se calculeze i 100 + i 101 + i 102 + i 103 .

Rezolvare:
i 100 + i 101 + i 102 + i 103 = i 100 (1 + i + i 2 + i 3 ) = i 100 (1 + i – 1 - i) = 0.

5. Sa se calculeze i 2012 + i 2012 .

Rezolvare:
1 1
i 2012 = i 4  504 = 1. i 2012 + 2012
=1+ = 2.
i 1

8 i
6. Sa se calculeze modulul numarului z = .
7  4i

Rezolvare:
8i 64  1 65
z= = = = 1.
7  4i 49  16 65

1 i 3
7. Daca z = . Sa se demonstreze ca z 2 = z .
2

Rezolvare:
1 3 1 3
z=  iz =  i.
2 2 2 2
2
2
 1 3  1 3 1 3 1 3 3 1 3
z =   i  = + i 2 - 2· · i= - - i=  i = z.
 2 2  4 4 2 2 4 4 2 2 2

Numere complexe sub formă trigonometrică

Forma trigonometrică a numerelor complexe:
b
z = r(cos t + i sin t ) ,r = a 2  b 2 , tgt  ;r-raza polară;t-argument redus,t  [0,2 )
a
M(a,b)-reprezintă imaginea geometrică a numărului complex z = a+bi
Operaţii:
z 1  r1 (cos t1  i sin t1 ), z 2  r2 (cos t 2  i sin t 2 )
z 1 z 2  r1r2 [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 ) ], z n  r n (cos nt  i sin nt )
z1 r1
 [cos(t1  t 2 )  i sin(t1  t 2 )]
z 2 r2
t  2k t  2k
n
z  z k  n r (cos  i sin ), k  {0,1,  , n  1}
n n
 Permutari Aranjamente Combinari

Avem de rezolvat urmatoarea problema:

Intr-o clasa cu 20 de banci se afla 20 de elevi din care 12 fete si 8 baieti.

a) in cate moduri se pot aseza cei 20 de elevi in banci?
b) in cate moduri se pot aseza cele 12 fete in banci?
c) in cate moduri se pot alege 2 elevi pentru a participa la un concurs cu o clasa paralela?
d) in cate moduri se poate alege o grupa de 3 elevi formata din 2 fete si un baiat pentru a
participa la un concurs cu o clasa paralela?

Apare intrebarea “Ce notiuni trebuie sa folosim pentru rezolvarea problemei: permutari,
aranjamente sau combinari ?” Pentru a raspunde corect trebuie ca aceste notiuni sa fie intelese
foarte bine iar diferentele dintre ele clarificate.

Fie A o multime finita, nevida, ce contine n elemente.

O permutare a multimi A este o multime ordonata ce contine elementele lui A. Astfel fiecarui
element i s-a fixat un loc pe care-l ocupa in multimea respectiva.
Numarul de permutari ale lui A se noteaza P n , se citeste “permutari de n” si are formula:
P n = 1·2·3· ... ·(n - 1)·n = n!.

O submultime ordonata a lui A de k elemente (k  n) se numeste aranjament de n luate cate k.

Numarul aranjamentelor de n luate cate k se noteaza A kn , se citeste “aranjamente de n luate cate
k (k  n)” si este dat de formula:
A kn = n(n-1)(n-2)…(n-k+1).
Astfel A nn = P n = n!.

O submultime a lui A de k elemente (k  n) se numeste combinare de n elemente luate cate k

Numarul combinarilor de n luate cate k se noteaza C kn si se citeste “ combinari de n luate cate k
(k  n)” si este dat de formula:
Ak n(n  1)  ...  (n  k  1)
C kn = n sau C kn = .
Pk 1  2  ...  k
Astfel diferenta dintre un aranjament de n elemente luate cate k (A kn ) si o combinare de n
elemente luate cate k (C kn ) este data de faptul ca un aranjament este o multime ordonata.

Exemplu:
Fie A= {1, 2, 3}. Sa se scrie toate aranjamentele si toate combinarile formate din 2 elemente ale
multimii A.
Aranjamentele de 3 luate cate 2 sunt: {1, 2}, {2, 1}, {1, 3}, {3, 1}, {2, 3}, {3, 2} si numarul lor este
dat de A 23 = 3·2 = 6.
A 23 6
Combinarile de 3 luate cate 2 sunt: {1, 2}, {1, 3}, {2, 3} si numarul lor este dat de C 23 = = =3
P2 2!
Revenim la problema de mai sus:

a) Fiecare mod in care se pot aseza cei 20 de elevi in banci constituie o multime ordonata (locul
fiecarui elev este fixat) a celor 20 elevi. Deci fiecare mod este o permutare. Numarul modurilor in
care se pot aseza cei 20 elevi in banci este P 20 = 20!.

b) Fiecare mod in care se pot aseza cele 12 de fete in banci constituie o submultime ordonata
(locul fiecarei fete este fixat) de 12 fete din cei 20 elevi. Deci fiecare mod este un aranjament de
20 luate cate 12. Numarul modurilor in care se pot aseza cele 12 fete in banci este
A 12
20 =20·19·...·9.

c) In alegerea celor 2 elevi nu conteaza ordinea in care acestia se aleg. Deci un mod de a alege 2
elevi din cei 20 este o combinare de 20 luate cate 2. Numarul modurilor in care se pot alege cei 2
20  19
elevi este C 220 = = 190.
1 2

d) Modul in care de pot alege 2 fete din cele 12 reprezinta o combinare de 12 luate cate 2.
2 12  11
Numarul modurilor de a alege cele 2 fete este C 12 = = 66. Aceste se completeaza cu 1 baiat.
1 2
Modul in care se poat alege 1 baiat este o combinare de 8 luate cate 1. Numarul modurilor de a
8
alege 1 baiat este C 18 = = 8. Atunci numarul modurilor in care se poate forma aceasta grupa
1
este
2
C 12 · C 18 = 66·8 = 528.

Exercitii:

1. In cate moduri se pot aranja 10 carti diferite pe un raft?

Solutie:
Un mod in care se pot aranja cele 10 carti pe raft reprezinta o permutare de 10 elemente.
Deci numarul de moduri in care se pot aranja cele 10 carti este P 10 = 10! .

2. In cate moduri se pot aranja 10 carti pe un raft stiind ca 3 sunt dintre ele sunt scrise de
acelasi autor si trebuie sa stea una langa alta?

Solutie:
Cele trei volume se pot aseza in P 3 = 3! moduri. Dupa aranjarea celor 3 volume aceste vor fi
considerate ca o singura carte si deci avem de aranjat 8 elemente care se face in P 8 = 8!
moduri. Deci numarul de moduri in care se pot aranja cele 10 carti este
P 3 · P 8 = 3!·8!.
 3. Avem o colectie de 4 carti diferite scrise de un autor si alte 6 carti diferite scrise de alt
autor. In cate moduri putem alege 4 carti din care 2 scrise de un autor si celelate 2 scrise
de celalat autor.

Solutie:
4 3
Din cele 4 carti scrise de primul autor se pot alege 2 carti in C 24 = = 6 moduri si se
1 2
65
completeaza cu inca 2 din cele 6 scrise de cel de-al doile autor in C 26 = = 15 moduri.
1 2
Deci cele 4 carti se pot alege in C 24 · C 26 = 6·15 = 90 moduri.

4. Se considera multimea A = {1, 2, 3 , 4} din care se formeaza numere din 4 cifre distincte
de forma abcd . Sa se determine numarul de astfel de numere care se pot forma stiind ca:
a) a = 1, b) a  2, c) a = 1, b = 2, c) a = 1, b = 2, d = 3.

Solutie:
a) a fiind fixat fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
3 cifre (acestea pot lua doar valorile 2, 3, 4 deoarece a, b, c si d sunt distincte). Numarul de
moduri in care pot fi date valori celor 3 cifre este 3!. Deci numarul acestor numere este
3! = 1·2·3 = 6.

b) Numarul acestor numere este dat de numarul tuturor numerelor care se pot forma din
cele 4 cifre adica 4!. Din acesta se scad numerele care incep cu cifra 2 adica 3!(conform
rationamentlui de la punctul a)). Deci raspunsul este 4! – 3! = 1·2·3·4 - 1·2·3 = 18.

c) a si b fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
2 cifre. Numarul de moduri in care pot fi date valori celor 2 cifre este 2!. Deci numarul
acestor numere este 2! = 1·2= 2.

d) a, b si d fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le ia c.

c nu poate lua decat valoarea 4 deoarece cifrele sunt distincte. Deci avem un singur numar.

5. Se considera multimea A = {1, 2, 3 , 4, 5} din care se formeaza numere din 4 cifre distincte
de forma abcd . Sa se determine numarul de astfel de numere care se pot forma stiind ca:
a) a = 1, b) a  1, c) a = 2, b = 3, d) b = 1, c = 3, d = 5.

Solutie:
a) a fiind fixat fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
3 cifre (acestea pot lua doar valorile 2, 3, 4, 5 deoarece a, b, c si d sunt distincte). Numarul de
moduri in care pot fi date valori celor 3 cifre este A 34 . Deci numarul acestor numere este
A 34 = 4·3·2 = 24.

b) Numarul acestor numere este dat de numarul tuturor numerelor care se pot forma din
cele 5 cifre adica A 45 . Din acesta se scad numerele care incep cu cifra 1 adica A 34 . Deci
raspunsul este A 45 – A 34 = 5·4·3·2 - 4·3·2 = 96.
 c) a si b fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
2 cifre. Numarul de moduri in care pot fi date valori celor 2 cifre este A 23 (2 si 3 fiind valorile
lui a respectiv b numai pot fi luate de c si d). Deci numarul acestor numere este A 23 = 3·2= 6.

d) b, c si d fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le ia a.

a nu poate lua decat valoarile 2 sau 4 deoarece cifrele sunt distincte. Deci avem doua numere.

6. Se considera multimea A = {1, 2, 3 , 4, 5} din care se formeaza numere din 4 cifre care se
pot repeta de forma abcd . Sa se determine numarul de astfel de numere care se pot
forma daca:
a) a = 1, b) a  1, c) a = 2, b = 3, c) b = 1, c = 3, d = 5.

Solutie:
a) a fiind fixat, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
3 cifre. Acestea pot lua orice valoare din A deoarece a, b, c si d nu sunt distincte.
Deci fiecare cifra poate lua 5 valori. Numarul de moduri in care pot fi date valori celor 3 cifre
este 5·5·5 = 5 3 = 125

b) Numarul acestor numere este dat de numarul tuturor numerelor care se pot forma din
cele 5 cifre adica 5·5·5·5 = 5 4 . Din acesta se scad numerele care incep cu cifra 1 adica
5 3 (conform rationamentului de la punctul a)). Deci raspunsul este 5 4 – 5 3 = 5 3 ·4 = 500.

c) a si b fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le iau celelalte
2 cifre. Numarul de moduri in care pot fi date valori celor 2 cifre este 5·5= 25. Deci numarul
acestor numere este 25.

d) b, c si d fiind fixate, fiecare astfel de numar este determinat de valorile pe care le ia a.

Deoarece cifrele se pot repeta a poate lua toate valorile lui A. Deci avem 5 numere.
 Combinatorica. Binomul lui Newton

1. Produsul 1·2·3·…·n il notam n! si se citeste n factorial. Prin conventie 0! = 1.

2. Proprietati:
a. (n+1)! = (n+1)·n!,
b. (n+1)! – n! = n·n!,
1 1 n
c. - = .
n! (n  1)! (n  1)!

3 Fie A={a 1 ,a 2 , …, a n } o multime nevida care contine n elemente. Se numeste permutare a

multimii A, multimea ce contine elementele lui A carora li s-au fixat un loc pe care-l ocupa in
multimea. Multimea permutarilor lui A se noteaza cu P n si se calculeaza astfel P n = n!

4. Fie A ={a 1 ,a 2 , …, a n } o multime nevida care contine n elemente. O permutare este un sir de
numere determinat de functia injectiva f:{1, 2, …, n}  A reprezentata prin tabloul,
1 2............i ..........n 
  unde daca i  j  a i  a j , care fixeaza locul fiecarui element
 a1 a 2 ..........a i ........a n 

6. Fie A o multime nevida care contine n elemente. O submultime ordonata a lui A de k elemente
(k  n) se numeste aranjament de n luate cate k.

Numarul acestor submultimi se noteaza A kn si se citeste “aranjamente de n luate cate k” si se

calculeaza astfel A kn = n(n-1)(n-2)…(n-k+1).

7. Formule uzuale:

a. A kn = n A kn 11 , A kn = n(n-1) A kn22 ;

n!
b. A kn = ;
(n  k )!

c. A kn = (n-k+1) A kn 1 ;

d. A nn = P n .

8. Fie A o multime nevida care contine n elemente. O submultime a lui A de k elemente (n  k) se

numeste combinare de n elemente luate cate k.

Numarul acestor submultimi se noteaza C kn si se citeste “ combinari de n luate cate k” si se

A kn n(n  1)  ...  (n  k  1)
calculeaza astfel C kn = sau C kn = .
Pk 1  2  ...  k
9. Formule uzuale:
a. C 0n = C nn = 1,

n!
b. C kn = ,
k! (n  k )!

c. C kn = C nn  k (C kn , C nn  k combinari complementare);

nk k
d. C kn 1 = Cn,
k1

n k 1
e. C kn = C n1 ,
k

f. C kn = C kn 1 + C kn 11

10. Binomul lui Newton: (a+b) n = C 0n a n + C 1n a n 1 b+ C 2n a n 2 b 2 + …+C nn  1 ab n 1 + C nn b n .

, C 1n , C 2n , …, C nn  1 , C nn se numesc coeficienti binomiali.

C11. Pentru n = 2 si n = 3 avem:

2
= a 2 + 2ab + b 2 ;
3
= a 3 + 3a 2 b + 3ab 2 + b 3 ;
(a+b)
12. (a-b) n = C 0n a n - C 1n a n 1 b+ C 2n a n 2 b 2 + … + (-1) k C kn a n k b k + … + (-1) n C nn b n .
(a+b)

13. Formule:
1 2 n 1 n n
C nn+ C n + C n + … + C n + C n = 2 .
C nn + C 2n + C 4n + … = C 1n + C 3n + C 5n + … = 2 n 1 .

14. Termenul de ordinul k+1 din dezvoltarea Binomului lui Newton (a + b) n se noteaza T k 1 si
T k1 = C kn a n k b k .

avem
14. Termenul de ordinul k+1 din dezvoltarea Binomului lui Newton (a - b) n se noteaza T k 1 si
T k 1 = (-1) k C kn a n k b k .

Fie numerele reale a si b si numarul natural nenul n. Avem:

n
(a + b) n = C n0 a n + C n1 a n −1b + ... + C nk a n − k b k + ... + C nn b n + ∑ C nk a n − k b k
k =0
n −1 n−2 n −3
( a − b) = a − C a
n n 1
n b+C a
2
n b −C a
2 3
n b + ... + (−1) k C nk a n −k b k + ... + (−1) n C nn b n .
3
 Logaritmi

1. Fie A, a  R, A > 0, a > 0, a  1. Se numeste logaritm in baza a din numarul real A, numarul
log a A
notat log a A cu proprietatea a =A.
X
Astfel spus log a A = X  a = A.
Daca a = 10 atunci se utilizeaza notatia lg A (logaritm zecimal) .
Daca a = e atunci se utilizeaza notatia ln A (logaritm natural).

Proprietati:

Fie a > 0, a  1,

a) log a 1 = 0;
b) log a a = 1;
c) log a a  =  , ;
1
d) log a = - log a (A>0)
A
e) log a (A·B) = log a A+ log a B (A>0, B>0);
A
f) log a = log a A- log a B (A>0, B>0);
B
g) log a (A 1 ·A 2 ·…·A n ) = log a A 1 + log a A 2 +…+ log a A n (A 1 >0, A 2 >0,…,A n >0);
h) log a A n = n· log a A (A > 0);
1
i) log a n A = log a A (A > 0, n  2, n  N)
n

log b A
Formula de schimbare a bazei: log a A = unde A > 0, a > 0, a  1, b > 0, b  1 iar a este baza
log b a
veche si b este baza noua.

1
Caz particular: log a b = sau log a b·log b a = 1 unde a, b > 0, a  1, b  1
log b a
Tipuri de ecuaţii:

1. a f ( x ) = b, a〉 0, a ≠ 1, b〉 0 ⇒ f ( x) = log a b
2. a f ( x ) = a g ( x ) , a〉 0, a ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x)
3. a f ( x ) = b g ( x ) , a, b〉 0, a, b ≠ 1 ⇒ f ( x) = g ( x) ⋅ log a b
4. ecuaţii exponenţiale reductibile la ecuaţii algebrice printr-o
substituţie.
5. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei
exponenţiale.

Inecuaţii
a>1, a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≤ g ( x)

a ∈ (0,1) a f ( x ) ≤ a g ( x ) ⇒ f ( x) ≥ g ( x)
 FUNCTIA LOGARITMICĂ

Def: f:(0,∞) →R, f(x)= log a x , a〉 0, a ≠ 1 ,x>0

Dacă a 〉1 ⇒ f este strict crescătoare

x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〈 log a x 2
Dacă a ∈ (0,1) ⇒ f este strict descrescătoare
x1 〈 x 2 ⇒ log a x1 〉 log a x 2
Proprietăţi:
Fie a,b c ∈ (0, ∞ ), a, b, c ≠ 1, x, y ∈ (0, ∞), m ∈ R

a y
= x 〉 0 ⇒ y = log a x
log a x ⋅ y = log a x + log a y
x
log a = log a x − log a y
y
 Rezolvarea ecuatiilor exponentiale

Ecuatiile exponentiale sunt ecuatiile care contin necunoscuta x ca exponent al unor puteri d
baza fixa.

Cateva tipuri de ecuatii:

1. Ecuatii de tipul a f ( x ) = a  unde a>0, a  1, iar f(x) este o functie de gradul I sau II ,
a f ( x ) = a   f(x)=  .

Exemple:
i) 2 3 x  2 = 2,
ii)5 2 x  6 = 25,
2
iii) 3 x  3 x  2 = 9.

Rezolvare:
1  1
i) 2 3 x  2 = 2  3x + 2 = 1  3x = -1  x = -  S =   .
3  3
2 x  6 2 x  6 2
ii) 5 = 25  5 = 5  - 2x + 6 = 2  2x = 4  x = 2  S = {2}.
x 2 3 x 2 x2 3 x 2
iii) 3 = 9 3 = 3 2  x 2 +3x - 2 = 2  x 2 +3x - 4= 0,  = 9 + 16 = 25,
35
x 1 ,2 =  x 1 = - 4, x 2 = 1  S = {- 4, 1}.
2

2. a f ( x ) =b unde a>0, a  1, b>0 iar f(x) este o functie de gradul I a f ( x ) =b  f(x)= log a b.
(Observatie: Cazul 2 este o generalizare a cazului 1)

Exemple:
i) 2 x  3 = 5,
ii) 3 2 x  3 = 6.

Rezolvare:
5 5
i) 2 x 3 = 5  x + 3 = log 2 5  x = log 2 5 - 3  x = log 2 5 - log 2 2 3  x = log 2 3
 x = log 2
2 8
 5
 S = log 2 
 8
6
ii) 3 2 x  3 = 6  2x + 3 = log 3 6  2x = log 3 6 - 3  2x = log 3 6 - log 3 3 3  2x = log 3 
33
2 1 2 2 2  2
 2x = log 3  x = log 3  x = log 3  x = log 3  S = log 3 .
9 2 9 9 3  3 
3. a f ( x ) = a g ( x ) unde a>0, a  1, f si g functii de gradul I sau II . Se rezolva ecuatia f(x) = g(x).

Exemplu:
i) 2 3 x  2 = 2  x 6 ,
2
ii) 5 x  2 x 1 = 5  x  5 ,
2 2
ii)3 x  2 x 7 = 3 x  5

Rezolvare:
i) 2 3 x  2 = 2  x6  3x + 2 = - x - 6  4x = - 8  x = - 2  S = { - 2}.
2
ii) 5 x  2 x 1 = 5  x11  x 2 + 2x + 1 = - x + 11  x 2 + 3x – 10= 0,  = 9 + 40 = 49,
 3 7
x 1 ,2 =  x 1 = -5, x 2 = 2 Deci S = {- 5, 2}.
2
2 2
iii) 3 x  2 x 7 = 3 x  5  x 2 + 2x + 7 = x 2 + 5  2x = - 2  x = - 1  S = { - 1}.

4. a f ( x ) =b g ( x )  log a a f ( x ) = log a b g( x )  f(x) = g(x)log a b. Se rezolva aceasta ultima ecuatie

algebrica.

Exemple:
i) 3 2 x 1 = 2 x ,
ii) 5 x6 = 3 x1

Rezolvare:
1
i) 3 2 x 1 = 2 x  2x +1= log 3 2 x  2x = xlog 3 2 - 1  x(2 - log 3 2)= - 1  x = 
( 2  log 3 2 )
 
1 1 
 1 
 x=  x=-  S =  
(log 3 9  log 3 2 )
log 3
9  log 3 9 
2  2 

ii) 5 x6 = 3 x1  x + 6 = log 5 3 x1  x + 6 = (x – 1) log 5 3  x(1 - log 5 3)= - 6 - log 5 3 
 
 ( 6  log 5 3 )  (log 5 5 6  log 5 3 )  log 5 ( 5 6  3 ) 6
  log 5 ( 5  3 ) 
x= x= x= S = 
( 1  log 5 3 ) (log 5 5  log 5 3 ) 5  5 
log 5 log 5
3  3 
5. Alt tip de ecuatii exponentiale care se pot reduce la cazul 1 sau cazul 2
Exemplu:
i) 5 x1 + 5 x 2 = 150,
ii) 3 x - 2·3 x 2 +3 x 3 =30,
iii)2 x1 - 3·2 x 2 + 5·2 x 3 = 6.

Rezolvare:
i) 5 x1 + 5 x 2 = 150  5 x1 + 5·5 x1 = 150  5 x1 (1 + 5)= 150  6·5 x1 = 150  5 x1 =25 
 5 x1 =5 2  x + 1 = 2  x = 1  S = { 1},
ii) 3 x - 2·3 x 2 +3 x 3 =30  3 x - 2·3 2 ·3 x + 3·3 x =30  3 x (1- 18 + 27) = 30 
 10·3 x = 30  3 x = 3  x = 1  S = { 1},
iii)2 x1 - 3·2 x 2 + 5·2 x 3 = 6  2 x1 - 3·2·2 x1 + 5·2 2 ·2 x1 = 6  2 x1 (1 – 6 + 20)= 6  15·2 x1 =6 
2 2 2 2 2
 2 x1 =  x + 1 = log 2  x = log 2 - 1  x = log 2 - log 2 2  x = log 2 
5 5 5 5 10
1  1
 x = log 2  S = log 2 
5  5

5. Ecuatii exponentiale care se pot aduce sub forma unei ecuatii de gradul II

Exemple:
i) 4 x - 3·2 x - 4 = 0,
ii) 3 x - 3 1 x - 2 = 0.

Rezolvare:
i) 4 x - 3·2 x - 4 = 0  (2 2 ) x - 3·2 x - 4 = 0  (2 x ) 2 - 3·2 x - 4 = 0
35
Notam 2 x = u . Conditie de rezolvare u > 0  u 2 - 3u - 4 = 0,  = 9 + 16 = 25, u 1 ,2 = ,
2
u 1 = -1< 0 si u 2 = 4 > 0  singura solutie a ecuatiei este u 2 . u 2 = 4  2 x = 4  x = 2  S = {2}.
3
ii) 3 x - 3 1 x - 2 = 0  3 x - x - 2 = 0  (3 x ) 2 - 3 - 2·3 x = 0  (3 x ) 2 - 2·3 x - 3= 0.
3
24
Notam 3 x = u. Conditie de rezolvare u > 0  u 2 - 2u - 3 = 0,  = 4 + 12 = 16, u 1, 2 = ,
2
u 1 = -1 < 0 si u 2 = 3  singura solutie a ecuatiei este u 2 . u 2 = 3  3 x = 3  x= 1  S = {1}.
log a a m
= m, log a b m
= m log a b
log b 1
log a b = c
, = log b a
log c a log a b
a log b c
= c log b a
, x = a log a x

log a 1 = 0, log a a = 1.
Tipuri de ecuaţii:

1. log f ( x ) g ( x) = b, f , g 〉 0, f ≠ 1 ⇒ g ( x) = f ( x) b
2. log a f ( x) = log a g ( x) ⇒ f ( x) = g ( x)
3. log a f ( x) = log b g ( x) ⇒ f ( x) = a b
log g ( x )

4. ecuaţii logaritmice reductibile la ecuaţii algebrice printr-o

substituţie.
5. ecuaţii ce se rezolvă utilizând monotonia funcţiei logaritmice.

Inecuaţii

a>1, log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≤ g ( x)

a ∈ (0,1) log a f ( x) ≤ log a g ( x) ⇒ f ( x) ≥ g ( x)
Ecuatiile irationale sunt ecuatiile care contin necunoscuta x sub semnul radical.
Etape in rezolvarea ecuatiilor irationale:
1. Analizam radicalii din ecuatie pentru a stabili daca trebuie impuse conditii de existenta a
acestor radicali . Daca avem radicali de ordin par atunci trebuie impuse asemenea
conditii (expl.: expresia de sub radical trebuie sa fie  0) . Solutia finala trebuie sa
verifice aceste conditii;
2. Eliminam radicalii prin diferite metode: ridicare la putere, introducerea unor
necunoscute auxiliare si rezolvarea unui sistem de ecuatii, etc.;
3. Vom ajunge in final la o ecuatie algebrica de gradul I, II sau mai mare care trebuie
rezolvata;
4. Verificam daca solutiile gasite verifica conditiile impuse la 1 si astfel determinam solutiile
ecuatiei irationale.

Cateva tipuri de ecuatii:

1. Ecuatii de tipul n ax  b = c, unde a, b, c  R,

a) n = 2(nr. par)  ax  b = c trebuie impuse conditii de rezolvare ax + b  0 si c  0
deoarece nu sunt definiti radicalii de ordin par din numere negative.

Exemple:
i) x  3 = 2 .
Rezolvare:
Conditie de rezolvare x + 3 > 0  x > - 3.
( x  3 ) 2 = 2 2  x + 3 = 4  x = 1 > - 3. Deci x = 1 verifica conditia de rezolvare  S = {1}.

ii) x  3 = -5.
Rezolvare:
Deoarece x  3  0 si – 5 < 0  ecuatia nu are solutii  S = Ø.

b) n = 3 (nr. impar)  3 ax  b = c nu trebuie impuse conditii de rezolvare deoarece sunt

definiti radicalii de ordin impar din numere negative

Exemple:
i) 3 2 x  5 = 3.
Rezolvare:
Avand radicali de ordinul 3 nu sunt necesare conditii de existenta a radicalilor.
3
2 x  5 = 3  ( 3 2 x  5 ) 3 = 3 3  2x + 5 = 27  2x = 22  x = 11 S = {11}.

ii) 3 3 x  2 = - 2.
Rezolvare:
Avand radicali de ordinul 3 nu sunt necesare conditii de existenta a radicalilor.
3
3 x  2 = - 2  ( 3 3 x  2 ) 3 = ( -2) 3  3x - 2 = - 8  3x = - 6  x = - 2  S = { - 2}.
ii) x  1 + x  3 = - 3.
Rezolvare:
 x  1  0
Deoarece   x  1 + x  3  0 iar – 3 <0  ecuatia nu are solutii.
 x  3  0
b) n = 3 (nr. impar)  3 ax  b  3 ax  b = e, nu trebuie impuse conditii de rezolvare
deoarece sunt definiti radicalii de ordin impar din numere negative.
Se noteaza 3 ax  b = u si 3 ax  b = v si avem de rezolvat un sistem de 2 ecuatii in u si v.
A doua ecuatie se obtine prin ridicarea la puterea a 3-a a necunoscutelor u si v care se
inmultesc cu coeficienti astfel incat prin adunare/scadere sa eliminam necunoscuta x.

Exemplu:
3
x  1 + 3 2x  1 = 1

Rezolvare:
Avand radicali de ordinul 3 nu sunt necesare conditii de existenta a radicalilor.
Notam 3 x  1 = u; 3 2 x  1 =v 

u  v  1 v  1  u v  1  u
 3 3  3 3
  3 3 2

 2u  v   1  2 u  ( 1  u )   1  2u  ( u  3u  3u  1 )  1
v  1  u v  1  u v  1  u v  1  u
 3 2
 2
 sau  2
3u  3u  3u  0 u( u  u  1 )  0 u  0 u  u  1  0

v  1  u
 2 Sistemul nu are solutii reale deoarece ecuatia u 2 - u + 1 = 0 nu are solutii reale
u  u  1  0
pentru ca  = 1- 4 = - 3 <0

v  1  u v  1 3 2 x  1  1 2 x  1  1 x  1
   3    S= {1}.
u  0 u  0  x  1  0 x  1  0 x  1
 Statistică şi probabilitaţi

Consideram un lot de numere x1, x 2 ,…. x n .

x1 + x 2 + ... + x n 1 n
Media acestui lot este M= = ∑ x1 .
n n i =1

( x1 − M ) 2 + ( x 2 − M ) 2 + .... + ( x n − M ) 2 1 n
Dispersia lotului este D=
n
= ∑ ( x1 − M ) 2 .
n i =1

Proprietati ale probabilitatii

Fie U o multime (numita universe) si δ partile multimii U.Elementele lui δ se numesc
evenimente.Fie P o functie definite pe δ cu valori in [0,1] .tripletul (U, δ ,P) este un camp
de probabilitate daca, ∀ A,B evenimente din δ ,avem:
1)P( ∅ )=0
2)A ⊂ B ⇒ P( A) ≤ P( B)
3)P(A ∪ B) = P( A) + P( B) − P( A ∩ B)
4)A ∩ B = ∅ ⇒ P( A ∪ B) = P( A) + P( B)
Fie U={ x1, x 2 ,..., x n }un univers finit si P o probabilitate pe δ = Ρ(U ) .
Notam Pi = P({xi }), i = 1,2,3,..., n .Atunci:
1)Suma probabilitatilor evenimentelor elementare este:
n n
P1 + P2 + ... + Pn = 1 = ∑ Pi = ∑ P({xi }) = ∑ P({x})
i =1 i =1 x =U
2)Probabilitatea oricarui eveniment este suma probabilitatilor evenimentelor elementare pe
care le include,adica P(A)= ∑ ( P{x}) ,A ⊂ U
x∈ A
[ A]
Intr-un camp de evenimente egal probabile (U,P), ∀A ∈ δ avem P(A)=
[U ]
nr.cazurilor. favorabile.evenimentului
P(A)=
nr.total.de.cazuri
 Vectori şi operaţii cu vectori

Definiţie:
Se numeşte segment orientat, o pereche ordonată de
puncte din plan;
Se numeşte vector, mulţimea tuturor segmentelor
orientate care au aceeaşi direcţie, aceeaşi lungime şi acelaşi
sens cu ale unui segment orientat.
Observaţii:
Orice vector AB se caracterizează prin:
- modul(lungime,normă), dat de lungimea segmentului
AB;
- direcţie, dată de dreapta AB sau orice dreaptă paralelă
cu aceasta;
- sens, indicat printr-o săgeată de la originea A la
extremitatea B.
Notaţii: AB vectorul cu originea A şi extremitatea B;
AB = ( x − x 0 ) 2 + ( y − y 0 ) 2 - modulul vectorului AB unde
A(x0,y0), B(x.y).
Definiţie:
Se numesc vectori egali, vectorii care au aceeaşi direcţie,
acelaşi sens şi acelaşi modul. Doi vectori se numesc opuşi dacă
au aceeaşi direcţie, acelaşi modul şi sensuri contrare:
- AB = BA .
Adunarea vectorilor se poate face după regula triunghiului sau
după regula paralelogramului:
JJJG G G
Fie punctele A ( 2, −1) şi B ( −1,3 ) . Să se determine numerele reale a şi b astfel încât AB = a i + b j .
JJJG G G G G
A B = ( − 1 − 2 ) i + ( 3 + 1 ) j = − 3 i + 4 j ⇒ a = − 3, b = 4 .
λ ⋅ v = 0 ⇔ λ = 0 sau v = 0, ∀λ ∈ R
Daca λ ≠ 0, v ≠ 0 ⇒ λ ⋅ v = λ ⋅ v , λ ⋅ v are direcţia şi sensul

vectorului v dacă λ 〉 0 şi sens opus lui v dacă λ 〈0 .

Definiţie:
Doi vectori se numesc coliniari dacă cel puţin unul este nul sau
dacă amândoi sunt nenuli şi au aceeaşi direcţie. În caz contrar
se numesc necoliniari.

vectori coliniari vectori necoliniari

Teoremă:
Fie u ≠ 0 şi v un vector oarecare.
Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ R a.i. v = λ ⋅ u .
 Punctele A, B, C sunt coliniare
⇔ AB si AC sunt coliniari ⇔ ∃λ ∈ Ra.i. AB = λ ⋅ AC .

AB CD ⇔ AB si CD sunt coliniari;
Dacă u şi v sunt vectori necoliniari atunci
∃x, y ∈ R a.i. x ⋅ u + y ⋅ v = 0 ⇔ x = y = 0 .

Teoremă: Fie a şi b doi vectori necoliniari. Oricare ar fi

vectorul v , există α , β ∈ R(unice) astfel încât v = α ⋅ a + β ⋅ b .
Vectorii a şi b formează o bază.
α , β se numesc coordonatele vectorului v în baza a, b . ( )
Definiţie:
Fie XOY un reper cartezian. Considerăm punctele A(1,0),

B(0,1). Vectorii i = OA si j = OB se numesc versorii axelor

de coordonate. Ei au modulul egal cu 1, direcţiile axelor şi
sensurile semiaxelor pozitive cu OX şi OY.

( )
Baza i, j se numeşte bază ortonormată.

GG G G G G G JG
( )
În reperul cartezian O, i, j se consideră vectorii u = −3i + 2 j şi v = 5i − j. Să se determine
G G
coordonatele vectorului 5u + 3v .
G G G G G G G
5u + 3v = −15i + 10 j + 15i − 3 j = 7 j . Coordonatele cerute sunt ( 0,7 ) .
 v = A' B ' + A' ' B ' ' = x ⋅ i + y ⋅ j x=xB- xA, y=yB- yA
v = prOX v ⋅ i + prOY v ⋅ j AB = ( x B − x A ) 2 + ( y B − y A ) 2
Teoremă:
Fie u ( x, y ), v( x' , y ' ) . Atunci:
1) u + v are coordonatele (x+x’.y+y’);
2) ∀λ ∈ R, λ ⋅ v are coordonatele ( λ x’, λ y’);
3) u ( x, y ), v( x' , y ' ) sunt coliniari
x y
⇔ = = k , x' , y ' ≠ 0. ⇔ xy '− x' y = 0.
x' y '
4) Produsul scalar a doi vectori nenuli.

u ⋅ v = u ⋅ v ⋅ cos α unde α = m(u, v), α ∈ [0, π ].

x ⋅ x'+ y ⋅ y '
cos α =
x + y 2 ⋅ ( x' ) 2 + ( y ' ) 2
2

π π
α ∈ [0, ] ⇒ u ⋅ v ≥ 0; α ∈ ( , π ] ⇒ u ⋅ v〈0
2 2
Fie u ( x, y ), v( x' , y ' ) nenuli. Atunci:
u ⋅ v = 0 ⇔ u ⊥ v ⇔ x ⋅ x'+ y ⋅ y ' = 0.

2
u ⋅ u = u ≥ 0, ∀u.

u ⋅ u = 0 ⇔ u = 0.

i ⋅ i = j ⋅ j = 1; i ⋅ j = 0.
Vectori de poziţie. Dacă rA , rB
sunt vectori de poziţie, atunci: AB = rB − rA

În reperul cartezian xOy se consideră punctele A ( 4, −8 ) şi B ( 6,3) . Să se determine coordonatele

vectorului OA + OB .
JJJG JJJG G G G G G G JJJG JJJG
( ) ( )
OA + OB = 4i − 8 j + 6i + 3 j = 10i − 5 j . Vectorul OA + OB are coordonatele (10, −5 ) .
 Ecuatia dreptei intr-un reper ortogonal

O dreapta din plan, intr-un reper ortogonal, este determinata in urmatoarele doua situatii:
a) Se cunosc un punct al dreptei si directia dreptei sau
b) Se cunosc doua puncte ale dreptei.

Analizam fiecare caz in parte:

a) Ecuatia dreptei cand cunoastem un punct si directia.


1. Dreapta d care trece prin punctul A(x 0 , y 0 ) si are directia vectorului u (a, b),  0, b  0
   x  x0 y  y0
sau u = a i +b j are ecuatia :  (1)
a b

Daca a = 0 ecuatia dreptei d este: x = x 0 .

Daca b = 0 ecuatia dreptei d este: y = y 0 .

Exemplu: Daca se cunosc A(1, -3) si vectorul u (2, 5) atunci ecuatia dreptei d, care
 x1 y  3
trece prin punctul A si are directia data de u , este:  .
2 5

2. Dreapta d care trece prin A(x 0 , y 0 ) si panta m are ecuatia:

y – y 0 = m(x – x 0 ) (2)

Exemplu: Daca se cunosc A(2, 3) si panta m = - 3, atunci ecuatia dreptei d, care trece prin
punctul A si are panta m, este: y – 3 = -3(x – 3).

3. Dreapta d care trece prin A(x 0 , y 0 ) si este paralela cu dreapta d': ax + by + c = 0.

a a
Panta dreptei d' este md’ = - . Din d || d’  md’ = md. Deci md = - si d are ecuatia:
b b
a
y – y 0 = - (x – x 0 ) (3)
b

Exemplu: Daca se cunosc A(2, 3) si d': 2x – y + 5 = 0 atunci ecuatia dreptei d care trece
2
prin punctul A si este paralela cu d', este d: y – 3 = - (x - 2)  d: y – 3 = 2(x - 2).
1

4. Dreapta d trece prin A (x 0 , y 0 ) si este perpendiculara pe dreapta d' de panta md’.

1
In acest caz : md = - si folosim formula (2)
m d'
 Exemplu: Daca se cunosc A(2, 3) si dreapta d': 2x – y +5 = 0, d'  d , atunci ecuatia
dreptei d care trece prin punctul A si este perpendiculara pe d', este d: y – 3 = md (x - 2).
a 2 1 1 1
md’ = - = - = 2  md = - = -  d: y – 3 = - (x - 2).
b 1 m d' 2 2


5. Dreapta d care trece prin A(x 0 , y 0 ) si este perpendiculara pe directia vectorului u (a, b),
  
a  0, b  0 sau u = a i +b j are ecuatia:

x  x0 y  y 0
 (4)
b a

Exemplu: Daca se cunosc A(1, -3) si vectorul u (2, 5) atunci ecuatia dreptei d, care
 x1 y  3
trece prin punctul A si este perpendiculara pe directia vectorului u , este  .
5 2

b) Ecuatia dreptei cand cunoastem doua puncte A(x 1 , y 1 ) si B (x 2 , y 2 ) cu: x 1  x 2 si y 1  y 2

situate pe dreapta.

Dreapta AB are ecuatia:

y  y1 x  x1
1.  (5)
y 2  y 1 x 2  x1

sau

x y 1
2. x1 y1 1=0 (6)
x2 y2 1

Exemplu: Ecuatia dreptei AB unde A (2 , 3) si B (-1, 4) este :

y3 x2
  -3(y – 3) = x – 2  - 3y + 9 = x - 2  x + 3y – 11 = 0 sau
4 3 1 2

x y 1
2 3 1 = 0  3x + 8 – y + 3 -4x – 2 y = 0  -x – 3y + 11 = 0  x +3y -11 = 0.
1 4 1
 Formule trigonometrice

1. cos 2 x + sin 2 x =1,

1 
2. 1 + tg 2 x= 2
x   k ,
cos x 2
1
3. 1 + ctg 2 x = , x k.
sin 2 x

4. sin (x  y) = sin x·cos y  sin y·cos x;

5. cos (x  y) = cos x·cos y  sin x·sin y;

6. sin 2x = 2sin x·cos x;

7. cos 2x = cos 2 x - sin 2 x din care rezulta:

8. cos 2x = 2 cos 2 x – 1; cos 2x = 1 – 2 sin 2 x si

1  cos 2x 1  cos 2x
9. │cos x│= ; │sin x│= .
2 2

Alte formule:

tgx  tgy ctgx  ctgy  1

10. tg(x  y) = ; ctg(x  y) = ;
1  tgxtgy ctgx  ctgy

2tgx ctg 2 x  1
11. tg 2x = ; ctg 2x = ;
1  tg 2 x 2ctgx

x x x
2tg 2tg 1  tg 2
12. tg x = 2
; sin x = ; 2 cos x = 2.
x 2 2 x 2 x
1  tg 1  tg 1  tg
2 2 2
Formule de transformare a sumei in produs:

ab ab ab ab

13. sin a + sin b = 2sin cos ; sin a - sin b = 2sin cos ;
2 2 2 2

ab ab ab ab

14. cos a + cos b = 2cos cos ; cos a - cos b = - 2sin sin ;
2 2 2 2

sin(a  b ) sin(a  b )
15. tg a +tg b = ; tg a – tg b = ;
cos a cos b cos a cos b
 sin(a  b ) sin(b  a )
16. ctg a + ctg b = ; ctg a - ctg b = .
sin a sin b sin a sin b

Formule de transformarea produsului in suma:

sin(a  b )  sin(a  b )
17. sin a cos b = ;
2
cos(a  b )  cos(a  b )
18. cos a cos b = ;
2
cos(a  b )  cos(a  b )
19. sin a sin b = .
2
Să se calculeze sin 2 130D + cos 2 50D .

( )
Deoarece sin130D = sin 180D − 50D = sin 50D ⇒ sin 2 50D + cos 2 50D = 1.

Să se calculeze sin170D − sin10D

( )
sin170D = sin 180D − 10D = sin10D ⇒ sin10D − sin10D = 0 .
 Functii trigonometrice

Semnul funcţiilor trigonometrice:

⎡ π π⎤
, ⎥ → [− 1,1]
Sin: ⎢ −
⎣ 2 2⎦

⎡ π π⎤
arcsin:[-1,1]→ ⎢− , ⎥
⎣ 2 2⎦

[ ] [
Cos: 0, π → − 1,1 ]

arccos:[-1,1] → [0, π ]
 ⎛ π π⎞
Tg: ⎜ − , ⎟→R
⎝ 2 2⎠

⎛ π π⎞
arctg:R→ ⎜ − , ⎟
⎝ 2 2⎠

Reducerea la un unghi ascuţit

π
Fie u ∈ (0, ) Notăm sgn f= semnul funcţiei f; cof = cofuncţia lui f
2
⎧ π
sgn f ( k ± u ) ⋅ sin u, k = par
⎛ π ⎞ ⎪⎪ 2
sin ⎜ k ± u ⎟ = ⎨ Analog pentru
⎝ 2 ⎠ ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cos u, k = impar
⎪⎩ 2
celelalte;
⎧ π
⎪ sgn f (k ± u ) ⋅ f (u ), k = par
π ⎪ 2
În general, f ( k ± u ) = ⎨
2 ⎪sgn f (k π ± u ) ⋅ cof (u ), k = impar
⎪⎩ 2
Ecuaţii trigonometrice
Fie x un unghi, a un număr real şi k ∈ Z .

sin x = a, a ≤ 1 ⇒ x = (−1) k arcsin a + kπ , dacă a ∈ [0,1]

= ( − 1)
k +1
arcsin a + kπ , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

cos x = a, a ≤ 1 ⇒ x = ± arccos a + 2kπ , dacă a ∈ [0,1]

= ± arccos a + ( 2 k + 1)π , dac ă a ∈ [ − 1,0 ]

tgx = a, a ∈ R ⇒ x = arctga + kπ

arcsin(sin x) = a ⇒ x = (−1) k a + kπ
arccos(cos x) = a ⇒ x = ± a + 2kπ
arctg (tgx) = a ⇒ x = a + kπ

sin f ( x) = sin g ( x) ⇒ f ( x) = (−1) k g ( x) + kπ

cos f ( x) = cos g ( x) ⇒ f ( x) = ± g ( x) + 2kπ
tgf ( x) = tgg ( x) ⇒ f ( x) = g ( x) + kπ , k ∈ Z

Ecuaţii trigonometrice reductibile la ecuaţii care conţin aceeaşi

funcţie a aceluiaşi unghi;
Ecuaţii omogene în sin x şi cos x de forma: asin x+bcos x=0; asin2
x+bsin x .cos x+ ccos2 x=0
Ecuaţii trigonometrice care se rezolvă prin descompuneri în factori;
Ecuaţii simetrice în sin x şi cos x;
Ecuaţii de forma:
c
a sin x + b cos x + c = 0 : a ⇒ sin x + tgϕ cos x = − ⇒
a
c
x + ϕ = (−1) k arcsin(− cos ϕ ) + kπ
a
a sin x + b cos x ≤ a2 + b2
Observaţie importantă: Prin ridicarea la putere a unei ecuaţii
trigonometrice pot apărea soluţii străine iar prin împărţirea unei ecuaţii
trigonometrice se pot pierde soluţii;
 FORMULE TRIGONOMETRICE

sin 2 α + cos 2 α = 1 ⇒ cos α = ± 1 − sin 2 α ;

1. α ∈ R
sin α = ± 1 − cos α2

2.
sin α 1 − cos 2 α 1
tgα = ± =± ⇒ tg 2α + 1 = ;
1 − sin 2 α cos α cos 2 α
1 tgα
3. cos α = ± ; sin α = ± ;
1 + tg 2α 1 + tg 2α
4. cos(α + β ) = cos α cos β − sin α sin β ;
5. cos(α − β ) = cos α cos β + sin α sin β ;
6. sin(α + β ) = sin α cos β + sin β cos α ;
7. sin(α − β ) = sin α cos β − sin β cos α ;
tgα + tgβ tgα − tgβ
8. tg (α + β ) = ; tg (α − β ) = ;
1 − tgα ⋅ tgβ 1 + tgα ⋅ tgβ
9.
ctgα ⋅ ctgβ − 1 ctgα ⋅ ctgβ + 1
ctg (α + β ) = ; ctg (α − β ) = ;
ctgα + ctgβ ctgα − ctgβ

10. sin 2α = 2 sin α cos α ;

11. cos 2α = cos 2 α − sin 2 α = 2 cos 2 α − 1 = 1 − 2 sin 2 α
1 + cos 2α 1 − cos 2α
12. cos 2 α = ; sin 2 α = ;
2 2
α 1 + cos α α 1 − cos α
13. cos = ± ; sin = ± ;
2 2 2 2
α 1 − cos α α 1 + cos α
14. tg = ± ; ctg = ±
2 1 + cos α 2 1 − cos α
2tgα ctg α − 1
2
15. tg 2α = ; ctg 2α = ;
1 − tg α
2
2ctgα
 α α
2tg 1 − tg 2
16. tgα = 2 ; ctgα = 2;
α α
1 − tg 2
2tg
2 2
17.
3tgα − tg 3α
sin 3α = 3 sin α − 4 sin α ; 3
tg 3α =
1 − 3tg 2α
ctg 3α − 3ctgα
cos 3α = 4 cos 3 α − 3 cos α ; ctg 3α = ;
3ctg 2α − 1
α sin α 1 − cos α 1
18. tg = = = ;
2 1 + cos α sin α α
ctg
2
α α
2tg 1 − tg 2
19. sin α = 2 ; cos α = 2;
2 α 2 α
1 + tg 1 + tg
2 2

a+b a−b
sin a + sin b = 2 sin ⋅ cos
2 2
a−b a+b
sin a − sin b = 2 sin ⋅ cos
2 2

a+b a−b
cos a − cos b = −2 sin ⋅ sin
2 2
a−b a+b
cos a + cos b = 2 sin ⋅ cos
2 2

sin( a + b)
tga + tgb =
cos a ⋅ cos b
sin( a − b) sin(a + b)
tga − tgb = ctga + ctgb =
cos a ⋅ cos b sin a ⋅ sin b
sin(b − a )
ctga − ctgb =
sin a ⋅ sin b
 sin( a + b) + sin( a − b)
sin a ⋅ cos b =
2
cos(a + b) + cos(a − b)
cos a ⋅ cos b =
2

cos( a − b) − cos( a + b)
sin a ⋅ sin b =
2

arcsin x + arcsin y = arcsin( x 1 − y 2 + y 1 − x 2 )

π π
arcsin x+arccos x= arctg x +arcctg x=
2 2
1 π
arctg x+arctg = arccos(-x)= π -arccos x
x 2
 ECUAŢIILE DREPTEI ÎN PLAN
1. Ecuaţia carteziană generală a dreptei:
ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x0,y0) ∈ d ⇔ a ⋅ x0 + b ⋅ y 0 + c = 0
2. Ecuaţia dreptei determinată de punctele A(x1,y1), B(x2,y2):
y − y1 x − x1
=
y 2 − y1 x 2 − x1
Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctele A ( 2, −1) şi B (1, −2 ) .
Calcul direct. Ecuaţia dreptei AB : x − y − 3 = 0.
3. Ecuaţia dreptei determinată de un punct M(x0,y0) şi o
direcţie dată( are panta m)
y-y0=m(x-x0)
4. Ecuaţia explicită a dreptei (ecuaţia normală):
y − y1
y=mx+n, unde m = tgϕ = 2 este panta
x 2 − x1
dreptei şi n este ordonata la origine.
x y
5. Ecuaţia dreptei prin tăieturi: + = 1, a, b ≠ 0.
a b

6. Fie (d): y=mx+n şi (d’): y=m’x+n’

Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ m=m’şi n ≠ n’.
Dreptele d şi d’ coincid ⇔ m=m’şi n=n’.
Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare ⇔ mm’= -1.
Tangenta unghiului ϕ a celor două drepte este
m − m'
tgϕ =
1 + m ⋅ m'
7. Fie d: ax+by+c=0 şi d’: a’x+b’y+c’=0 cu a’,b’,c’ ≠ 0. şi
θ = m(〈 d , d ' )
a b c
Dreptele d şi d’ sunt paralele ⇔ = ≠
a ' b' c '
G G G G G G
Să se determine numărul real a ştiind că vectorii u = 2i + a j şi v = 3i + ( a − 2 ) j sunt coliniari.
G G 2 a
Vectorii u , v sunt coliniari ⇔ = ⇒ a = −4.
3 a−2
S ă se determine numărul real a , ştiind că dreptele 2 x − y + 3 = 0 şi ax + 2 y + 5 = 0 sunt paralele.

2 1
Din condiţia de paralelism a dreptelor = − rezultă a = −4.
a 2
 a b c
Dreptele d şi d’ coincid ⇔ = =
a ' b' c '
a b
Dreptele d şi d’ sunt concurente ⇔ ≠ ⇔
a ' b'
ab’-ba’ ≠ 0.
v ⋅ v' a ⋅ a ' +b ⋅ b '
cos θ = = unde
2 2 2 2
v ⋅ v' a +b ⋅ a ' +b'

v (−b , a ), v' (−b' , a ' ) sunt vectorii directori ai dreptelor

d şi d’.
Dreptele d şi d’ sunt perpendiculare,
d ⊥ d ' ⇔ a ⋅ a ' +b ⋅ b ' = 0
8. Fie punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3), D(x4,y4) în plan.
Dreptele AB şi CD sunt paralele, AB|| CD
⇔ ∃α ∈ R*, a.î AB = α CD sau mAB=mCD.
Dreptele AB şi CD sunt perpendiculare,
AB ⊥ CD ⇔ AB ⋅ CD = 0
Condiţia ca punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3) să fie
coliniare este:

y 3 − y1 x − x1
= 3
y 2 − y1 x 2 − x1
9. Distanţa dintre punctele A(x1,y1) şi B(x2,y2) este

AB= (x2 − x1 ) + ( y2 − y1 )
2 2

Distanţa de la un punct M0(x0,y0) la o dreaptă h de ecuaţie

(h): ax+by+c=0 este dată de:
ax0 + by 0 + c
d ( M 0 , h) = .
a2 + b2
 Elemente de trigonometrie
Cercul trigonometric
Un unghi cu vârful în centrul unui cerc care subîntinde un arc de cerc de lungime
egalã cu raza cercului are mãsura 1 radian. Unghiul cu vârful în centrul cercului de razã
l
R, care subîntinde un arc de lungime l are mãsura radiani. Relaþia între mãsura în
R
t α
radiani, t ºi mãsura în grade a unghiurilor, α, este = .
π 180
Considerãm un sistem de coordonate ortogonale în plan cu originea în O.
Un cerc de razã 1 cu centrul în origine pe care s-a stabilit un sens de parcurs
(invers acelor ceasornicului), se numeºte cerc trigonometric. Prin convenþie, numim
sens trigonometric sau pozitiv sensul invers acelor de ceas.

Fie cercul trigonometric C, fie A, B douã puncte pe C ºi l i Z. Arcul orientat cu

originea în A, extremitatea în B, de mãsurã l este „drumul“ pe C de lungime l care se
parcurge de la A la B în sens pozitiv dacã l > 0 sau în sens negativ dacã l < 0.
Notãm arcul orientat prin ( » AB, l ) sau »AB , dacã mãsura l este cunoscutã.
Un numãr l i (–π, π] se numeºte mãsurã principalã a unui arc orientat de mãsurã x,
dacã existã k gm astfel încât x = l + 2kπ.

Fie C cercul trigonometric de centru O.

Numim unghi orientat o pereche ordonatã de semidrepte cu originea în O împreunã
cu un sens de rotaþie precizat. Spunem cã unghiul este orientat pozitiv dacã sensul de
rotaþie este cel trigonometric ºi este orientat negativ în caz contrar.
Mãsura unui unghi orientat este mãsura principalã a arcului orientat în acelaºi sens,
delimitat pe cercul trigonometric de laturile unghiului.
Douã unghiuri orientate sunt congruente dacã au aceeaºi mãsurã.
Funcþii trigonometrice
Într-un cerc trigonometric C de centru O, fie
O
A(1, 0) i C. Unui numãr real t i se asociazã un punct
M(cost, sint) i C, care are mãsura arcului orientat ¼
AM
egalã cu t.
Avem: –1 T cos t T 1; –1 T sin t T 1

Identitatea fundamentalã a trigonometriei: sin2t + cos2t = 1.

Corespondenþa t a sint, definitã pe Z cu valori în intervalul

[–1, 1] se numeºte funcþia sinus.
Funcþia sinus are perioda principalã T = 2π;
sin (t + 2π) = sin t, ∀ t i Z.
Sinus este o funcþie imparã: sin(–t) = –sint, t iZ.
 Corespondenþa t a cost, definitã pe Z cu valori în intervalul [–1, 1] se numeºte
funcþia cosinus.

Funcþia cosinus are perioada principalã T = 2π ; cos(t + 2π) = cost, ∀ t i Z.

Cosinus este o funcþie parã: cos(–t) = cost, t iZ.

RS
Funcþia t a tg t definitã pe Z \ ( 2k + 1)
π UV
k ∈m cu valori în Z, tg t =
sin t
, se
numeºte tangentã.
T 2 W cos t

Funcþia tangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.

π
Funcþia tangentã este imparã: tg(–t) = –tg t, ∀ t ≠ ( 2k + 1) , k ∈ m .
2
cos t
Funcþia t a ctg t definitã pe Z \ {k π | k ∈ m} cu valori în Z, ctg t = , se numeºte
sin t
cotangentã.
Funcþia cotangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.
Funcþia cotangentã este imparã: ctg(–t) = –ctg t, ∀ t ≠ k π, k ∈ m .

Reducerea la primul cadran

cos t0 = –cos (π – t0)

sin t0 = sin (π – t0)

sin(π + α) = –sinα; cos(π + α) = –cosα; sin(2π – α) = –sinα; cos(2π – α) = –cosα;

Identitãþi trigonometrice:
cos(a + b) = cosa · cosb H sina · sinb; sin(a ± b) = sina · cosb ± sinb · cosa;
1 + cos 2a 1 − cos 2a
cos2a = cos2a – sin2a; sin2a = 2sina · cosa; cos 2 a = ; sin 2 a = ;
2 2
tg a + tg b tg a − tg b
tg (a + b) = ; tg (a − b ) = ;
1 − tg a ⋅ tg b 1 + tg a ⋅ tg b
 t t t
2tg 1 − tg 2 2tg
2tg a sin t = 2 cos t = 2 tg t = 2
tg 2a = ; t ; t ; t .
1 − tg 2 a 1 + tg 2 1 + tg 2 1 − tg 2
2 2 2
Formulele de transformare a unei sume sau diferenþe în produs sunt:
a+b a−b a−b a+b ;
sin a + sin b = 2sin ⋅ cos ; sin a − sin b = 2sin ⋅ cos
2 2 2 2
a+b a−b a+b a−b
cos a + cos b = 2cos ⋅ cos ; cos a − cos b = −2sin ⋅ sin .
2 2 2 2

Ecuaþii trigonometrice
Ecuaþiile sin t = a ; cos t = a ; tg t = m se numesc ecuaþii trigonometrice fundamentale.
Se vor rezolva numai ecuaþii trigonometrice a cãror soluþie se obþine folosind valorile
principale ale funcþiilor trigonometrice ºi reducerea la primul cadran pe cercul trigonometric.

Relaþii metrice în triunghiul oarecare

Considerãm ∆ABC cu laturile a, b, c ºi ha înãlþimea coborâtã din vârful A pe latura BC.
a b c
Teorema sinusurilor: = = = 2R , R fiind raza cercului circumscris ∆ABC.
sin A sin B sin C
Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 – 2bc · cosA.
a+b+c
Formula lui Heron. Notãm p = . Aria ∆ABC este S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) .
2
a × ha ab × sin C abc
Aria ∆ABC este S = = = = rp , unde r este raza cercului înscris.
2 2 4R
A ( p − b)( p − c) A p( p − a)
sin = , cos = .
2 bc 2 bc

Să se calculeze aria triunghiului ABC ştiind că AC = 2, m ( BAC ) = 30° şi AB = 4 .

AC ⋅ AB ⋅ sin A
Aria ∆ABC = = 2.
2
AB 3
Se aplică teorema sinusurilor. = 2 R ⇒ = 2 R ⇒ R = 3.
sin C 1
2
Se consideră triunghiul ABC, având aria egală cu 15. Să se calculeze sin A , ştiind că AB = 6 şi AC = 10.
AB ⋅ AC ⋅ sin A 1
Aria + ABC = = 15 ⇒ sin A = .
2 2

Se consideră triunghiul ABC cu AB = 4, AC = 7 şi BC = 3 . Să se calculeze măsura unghiului B.

AB 2 + BC 2 − AC 2 3
Se aplică teorema cosinusului în triunghiul ABC ⇒ cos B = = .
2 AB ⋅ BC 2
Să se demonstreze că, în orice triunghi dreptunghic ABC de arie S şi ipotenuză de lungime a , este
adevărată identitatea a 2 sin B sin C = 2 S .

AC = a sin B, AB = a sin C ⇒ 2 S = AB ⋅ AC = a 2 sin B sin C .

Teoremă:Vectorii u şi v sunt coliniari ⇔    R a.i. v =  ⋅ u .
Punctele A, B, C sunt coliniare     R a.i. AB =  AC
AB CD     R a.i. AB =  AC
Produsul scalar a doi vectori .
u  v  u  v cos(u, v)

u  x1 i  y1 j , v  x2 i  y 2 j  u  v  x1 x2  y1 y 2 , u  x1  y1
2 2

Daca u, v  0 ,atunci u  v  u  v  0

Ecuaţiile dreptei în plan

Ecuaţia carteziană generală a dreptei:ax+by+c=0 (d)
Punctul M(x M ,y M )  d ⇔a  x M + by M  c  0

Ecuaţia dreptei determinată de două puncte distincte:A( x A , y A ) ,B(x B , y B )

x y 1
AB: x A y A 1 =0
xB yB 1
Ecuaţia dreptei determinată de un punct A(x A , y A ) şi panta m : y-y A  m( x  x A )
Dreptele d 1 ,d 2 sunt paralele  md1  md 2
Dreptele d 1 ,d 2 sunt perpendiculare  md1  md 2 = -1
Distanţa dintre punctele A(x A , y A ) ,B(x B , y B ) :AB= ( x B  x A ) 2  ( y B  y A ) 2
Distanţa de la punctul A(x A , y A ) la dreapta h:ax+by+c=0:
ax A  by A  c
d(A,h)=
a2  b2
xA yA 1
Punctele A,B,C sunt coliniare  x B yB 1  0
xC yC 1

Permutări
Definiţie:Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A  {1,2,  , n} orice funcţie
bijectivă  : A  A.
1 2  n 
   
 (1)  (2)     (n) 

1 2    n 
e   
1 2    n  se numeşte permutarea identică de gradul n.

7
S n reprezintă mulţimea permutărilor de gradul n.
Produsul(compunerea) a două permutări:Fie  ,  S n
   : A  A, (   )(k )   ( (k ))
Proprietăţi:
1) ( )   ( ),  , ,   S n
2) e  e   ,   S n
3)   S n ,  1  S n a.i. 1   1  e ,  1 se numeşte inversa permutării 
Puterile unei permutări: Fie  S n  definim  n   n1 , n  N  ( 0  e)
Prop.: Fie  S n   m n   mn , ( m ) n   mn , m, n  N
Inversiunile unei permutări:
Definiţie: Fie   S n şi i,j  {1,2,  , n} , i j .Perechea (i,j) se numeşte inversiune a
permutării  dacă  (i) ( j ) .Numărul inversiunilor permutării  se notează cu m(  ).
Definiţii:Se numeşte semnul permutării  ,numărul  ( )  (1) m( )
Permutarea  se numeşte permutare pară dacă  ( )  1
Permutarea  se numeşte permutare impară dacă  ( )  1
Propoziţie:  ( )   ( ) ( ),  ,  S n
1 2    i j    n 
Permutarea  ij    se numeşte transpoziţie.
1 2    j i    n 
Proprietăţi:
1
1)  ij   ji 2) ( ij ) 2  e 3)  ij   ij 4)  ( ij )  1

MATRICE.
⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a + x b + y⎞
Adunarea matricelor ⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝c d ⎠ ⎝z t ⎠ ⎝c + z d +t ⎠
⎛ x y⎞ ⎛a⋅ x a ⋅ y⎞
a ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ z t ⎠ ⎝ a ⋅ z a ⋅t ⎠
Înmulţirea matricelor
⎛a b ⎞ ⎛ x y⎞ ⎛a ⋅ x + b ⋅ z a ⋅ y + b⋅t ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ c d ⎠ ⎝ z t ⎠ ⎝c ⋅ x + d ⋅ z c ⋅ y + d ⋅t ⎠
T
⎛a b ⎞ ⎛a c ⎞
Transpusa unei matrice ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝c d ⎠ ⎝b d ⎠
Sistemul ordonat de elemente (a11, a22 ,  , ann ) se numeşte diagonala principală a matricei
A,iar sistemul ordonat de elemente (a1n ,  , an1 ) se numeşte diagonala secundară a
matricei A.

100      0   000      0 
   
 010      0   000      0 
In = -matricea unitate de ordinul n ; Om,n =  -matricea nulă
   
   
 000      1   000      0 
   
Proprietăţi ale operaţiilor cu matrice.:
1)A+B=B+A , A, B  M m,n (C ) (comutativitate)
2)(A+B)+C = A+(B+C) , A, B, C  M m,n (C ) (asociativitate)
3)A+ Om,n = Om,n +A = A , A  M m,n (C )
4) A  M m.n (C ), ( A)  M m,n (C ) a.î. A+(-A) = (-A)+A= Om,n , A  M m,n (C )
5)(AB)C = A(BC) , A  M m,n (C ), B  M n, p (C ), C  M p,q (C ) (asociativitate)
6)a)A(B+C) = AB+AC , A  M m,n (C ), B, C  M n, p (C ) (distributivitatea înmulţirii faţă de
adunare)
b)(B+C)A = BA+CA, B, C  M m,n (C ), A  M n, p (C )
7) AI n  I n A  A, A  M n (C )
8)a(bA) = (ab)A, a, b  C, A  M m,n (C )
9)(a+b)A=aA+bA, a, b  C, A  M m,n (C )
10)a(A+B)=aA+aB, a  C, A, B  M m,n (C )
11)aA = Om,n  a  0 sau A= Om,n
12) t ( t A)  A, t ( A  B) t A t B , t (aA) a t A, t ( AB) t B t A
Puterile unei matrice:Fie A  M n (C )
Definim A0  I n , A1  A, A2  A  A, A3  A2  A,  , An  An1  A, n  N 
a b 
Relaţia Hamilton-Cayley: A2  (a  d ) A  (ad  bc) I 2  O2 ,unde A   
c d 
 1 a
Se consideră matricele M a =   , unde a ∈ \ .
0 1
Să se calculeze det ( M1 + M 2 ) .
Să se calculeze M a2 , unde M a2 = M a ⋅ M a .
Să se determine matricele X ∈ M2 ( \ ) pentru care M a X = XM a , oricare ar fi a ∈ \ .

 2 3
a) M 1 + M 2 =   ; det ( M 1 + M 2 ) = 4 .
 0 2

 1 2a 
b) M a2 =  .
0 1 

x y  x + az y + at   x ax + y 
c) X =  , Ma X =   , XM a =  ;
z t  z t   z az + t 
x y
x + az = x, y + at = ax + y, z = z , t = az + t , ∀a ∈ R ; obţinem z = 0, t = x , deci X =   , pentru
0 x
x, y ∈ R , oarecare.

1 0 0  1 1 1
   
Se consideră matricele I 3 =  0 1 0  şi X =  0 1 1 din M3 ( R ) . Se notează X n =  

X ⋅ X ⋅ ... ⋅ X
0 0 1  0 0 1 de n ori
   
n ∈`∗ .
Să se calculeze X 2 .
Să se determine inversa matricei X .
Să se determine numărul real r astfel încât X 3 = 3 X 2 + rX + I 3 .

1 2 3
 
1. a) X =  0 1 2 
2

0 0 1
 

1 0 0   1 −1 0 
  −1  
b) det ( X ) = 1, X = 1 1 0  , X =  0 1 −1 .
t

1 1 1  0 0 1 
   

1 3 6 r + 4 6+ r 9+ r
   
c) X =  0 1 3  , 3 X + rX + I 3 =  0
3 2
r + 4 6 + r  . Identificând elementele, ∀a, b, c ∈ R ,
0 0 1  0 r + 4 
   0
obţinem r = −3 .
  a11a12 ......a1n 
 
 a 21a 22 ......a 2 n 
A=  -matrice cu m linii şi n coloane; A  (aij ) i 1,m
.................... 
  j 1, n
 a a .....a 
 m1 m 2 mn 

A  M m,n (C ) ,unde M m,n (C ) -reprezintă mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane cu

elemente din C.
t
A  M n,m (C ) -reprezintă transpusa lui A şi se obţine din A prin schimbarea liniilor în
coloane(sau a coloanelor în linii).
Dacă m = n atunci matricea se numeşte pătratică de ordinul n şi are forma
 a11a12 ......a1n 
 
 a 21a 22 ......a 2 n 
A=  - A  M n (C )
.................... 
 
 a a .....a 
 n1 n 2 nn 

Tr(A)= a11  a22      ann -reprezintă urma matricei A

DETERMINANŢI.
a b
= a⋅ d −b⋅ c;
c d
a b c
d e f = a⋅e⋅i + d ⋅ h⋅c + g ⋅b⋅ f − c⋅e⋅ g − f ⋅ h⋅ a −i ⋅b⋅ d
g h i

Proprietăţi:
1. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul
matricei transpuse;
2. Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice
sunt nule, atunci determinantul matricei este nul;
3. Dacă într-o matrice schimbăm două linii(sau coloane) între
ele obţinem o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
4. Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice atunci
determinantul său este nul;
 .
a b
 ad  bc (determinantul de ordinul doi)
c d
Determinantul de ordinul trei(regula lui Sarrus)
a b c
d e f  aei  dhc  gbf  ceg  fha  ibd
g h i
a b c
d e f
5. Dacă toate elementele unei linii(sau coloane) ale unei
matrice sunt înmulţite cu un element a, obţinem o matrice al
cărei determinant este egal cu a înmulţit cu determinantul
matricei iniţiale.
6. Dacă elementele a două linii(sau coloane) ale unei matrice
sunt proporţionale atunci determinantul matricei este nul;
7. Dacă la o matrice pătratică A de ordin n presupunem că
' ''
elementele unei linii i sunt de forma aij = aij +aij
atunci det A = det A’ +det A’’;
8. Dacă o linie (sau coloană) a unei matrice pătratice este o
combinaţie liniară de celelate linii(sau coloane) atunci
determinantul matricei este nul.
9. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm
elementele altei linii (sau coloane) înmulţite cu acelaşi element
se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;

1 1 1
a b c = (b − a )(c − a )(c − b) ;
a2 b2 c2
11. Dacă într-un determinant toate elementele de deasupra
diagonalei principale sau de dedesubtul ei sunt egale cu zero,
atunci determinantul este egal cu a ⋅ c ⋅ f
a 0 0
b c 0 = a⋅c⋅ f
d e f
12. Factor comun
a⋅x a⋅ y a⋅z x y z
b⋅ m b⋅ n b ⋅ p = a ⋅b ⋅ m n p
u v r u v r
  a b   1 0
1. Se consideră mulţimea M =  A ( a, b ) =   a,b ∈ \  şi matricea I 2 =  .
  −b a − b   0 1
Să se calculeze determinantul matricei A(1,1) .
b) Să se demonstreze că dacă A, B ∈M , atunci A + B ∈ M .
c) Să se arate că det ( I 2 − A ( 0, b ) ) ≠ 0 , oricare ar fi b ∈ \ .

 1 1
a) A (1,1) =   ; det A (1,1) = 1 .
 −1 0 
 a1 + a2 b1 + b2 
b) A + B =   , cu elemente din \ ⇒ AB ∈ M .
 − ( b1 + b2 ) a1 + a2 − ( b1 + b2 )2 

 0 b   1 −b 
c) A ( 0, b ) =   , I 2 − A ( 0, b ) =   ; det ( I 2 − A ( 0, b ) ) = 1 + b + b
2
 −b −b  b 1+ b
2
 1 3
1 + b + b 2 =  b +  + > 0, ∀b ∈ R .
 2 4
 a b   1 0
Se consideră mulţimea M =   a, b, c ∈  şi matricea I 2 =  .
 b c   0 1
a) Să se arate că I 2 ∈ M .
Ştiind că A, B ∈ M , să se arate că A + B ∈ M .
c) Să se demonstreze că det ( AB − BA) ≥ 0 , oricare ar fi A, B ∈ M .

a) a = c = 1, b = 0 ; 0,1∈ \ .

a + a b1 + b2 
b) A + B =  1 2  . Elementele sunt numere reale.
 b1 + b2 c1 + c2 

 0 a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2 c1 

c) AB − BA =  ;
 −(a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2 c1 ) 0 
det ( AB − BA) = (a1b2 − a2b1 + b1c2 − b2c1 )2 ≥ 0 .
1 0 a b 
Se consideră matricele I 2 =   şi A =   din M2 ( R ) . Se notează A = A ⋅ A .
2
0 1 c d 
 a 2 + bc ab + bd 
a) Să se calculeze A2 . A2 =  .
b) Să se verifice că A2 = ( a + d ) A − ( ad − bc ) I 2 .  ac + cd bc + d 2 

c) Ştiind că a + d ≠ 0 şi M ∈ M2 ( \ ) cu A2 M = MA2 , să se demonstreze că AM = MA .

 a 2 + ad ab + bd   a 2 + bc ab + bd 
b) ( a + d) A =    ; ( a + d ) A − ( ad − bc ) I 2 =  .
 ad + d 2   ac + cd bc + d 2 
 ac + cd  

c) A2 M = ( a + d ) AM − ( ad − bc ) M ; MA2 = ( a + d ) MA − ( ad − bc ) M ; a + d ≠ 0 ⇒ AM = MA .
 8. Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A adunăm elementele altei linii (sau coloane)
înmulţite cu acelaşi element se obţine o matrice al cărei determinant este egal cu
determinantul matricei iniţiale;
a b c a b c a b c
9) d  m e  n f p  d e f m n p
g h i g h i g h i
10)det(A  B)  det A  det B ,  A,B  M n (C )

Definiţie:Fie A  (aij )  M n (C ) .Se numeşte minor asociat elementului aij ,1  i, j  n

determinantul matricei obţinute din A prin eliminarea liniei i şi a coloanei j.Se notează
acest minor cu M ij .
Numărul Aij  (1) i  j M ij se numeşte complementul algebric al elementului a ij .

Rangul unei matrice

Fie A ∈ M m , n (C ) , r ∈ N, 1 ≤ r ≤ min(m, n) .
Definiţie: Se numeşte minor de ordinul r al matricei A,
determinantul format cu elementele matricei A situate la
intersecţia celor r linii şi r coloane.
Definiţie: Fie A ≠ Om , n o matrice . Numărul natural r este
rangul matricei A ⇔ există un minor de ordinul r al lui A,
nenul iar toţi minorii de ordin mai mare decât r+1 (dacă există)
sunt nuli.
Teorema: Matricea A are rangul r ⇔ există un minor de
ordin r al lui A iar toţi minorii de ordin r+1 sunt zero.
Teorema: Fie A ∈ M m, n (C ), B ∈ M n , s (C ) . Atunci orice minor
de ordinul k , 1 ≤ k ≤ min(m, s) al lui AB se poate scrie ca o
combinaţie liniară de minorii de ordinul k al lui A (sau B).
Teorema: Rangul produsului a două matrice este mai mic sau
egal cu rangul fiecărei matrice.
Definiţie: ∈ M n (C ) . A este inversabilă ⇔ det A ≠ 0.( A este
nesingulară).
Teorema: Inversa unei matrice dacă există este unică.
Observaţii: 1) det (A·B) =det A· det B.
1
2) A−1 = ⋅ A*
det A
τ
( A→A → A* = ((−1)i+ j dij)i, j → A−1 )
3) A-1 ∈ M n ( Z ) ⇔ det A = ± 1 .
Matrice inversabile
Inversa unei matrice :A  M n (C ) se numeşte inversabilă dacă există o matrice notată
A 1 M n (C ) a.i. A  A1  A1  A  I n
Teoremă:A  M n (C )inversabilă  det A  0
1
A 1  A ,A  adjuncta matricei A. A  se obţine din t A înlocuind fiecare element cu
det A
complementul său algebric.
Dacă A,B  M n (C ) sunt inversabile,atunci au loc relaţiile: a)(A 1 ) 1 = A
b)(AB) 1  B 1 A1
Stabilirea rangului unei matrice:
Se ia determinantul de ordinul k-1 şi se bordează cu o
linie (respectiv cu o coloană). Dacă noul determinant este nul
rezultă că ultima linie(respectiv coloană )este combinaţie
liniară de celelalte linii (respectiv coloane).
Teorema: Un determinant este nul ⇔ una din coloanele
(respectiv linii) este o combinaţie liniară de celelalte
coloane(respectiv linii).
Teorema: Rangul r al unei matrice A este egal cu numărul
maxim de coloane(respectiv linii) care se pot alege dintre
coloanele (respectiv liniile) lui A astfel încât nici una dintre ele
să nu fie combinaţie liniară a celorlalte.

Sisteme de ecuaţii liniare

Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute

este:
⎧a11 x1 + a12 x2 + ........... + a1n xn = b1
⎪
(1 ⎨............................................. sau
⎪a x + a x + .......... + a x = b
⎩ m1 1 m2 2 mn n m

∑ j =1
a ij x j = bi

Unde A (aij) 1 ≤ i ≤ m , 1 ≤ j ≤ n - matricea coeficienţilor

necunoscutelor.
⎛ a11 ... a1n b1 ⎞
⎜ ⎟
Matricea A = ⎜ ... ⎟ se numeşte matricea extinsă
⎜a ⎟
⎝ m1 .... amn bm ⎠
a sistemului.
Definiţie: Un sistem de numere α1 ,α 2 ,.......α n se numeşte
soluţie a sistemului (1) ⇔
n

∑a
j =1
ij α j = b i , i = 1, m .

Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil ⇔ nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil ⇔ are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat ⇔ are o
singură soluţie;
 - Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat ⇔ are o
infinitate de soluţii;

Rezolvarea matriceală a unui sistem

Fie A, B ∈ M n (C ) .

1 n
A−1 A ⋅ X = B ⇒ X = A−1 ⋅ B ⇒ X j = ⋅ ∑ aij ⋅ bi , j = 1, n .
det A i =1

Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:

Teorema lui Cramer: Dacă det A not Δ ≠ 0 , atunci sistemul
Δi
AX=B are o soluţie unică Xi= .
Δ

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare

este compatibil ⇔ rangul matricei sistemului este egal cu
rangul matricei extinse.

Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este

compatibil ⇔ toţi minorii caracteristici sunt nuli.

Notăm cu m-numărul de ecuaţii;

n- numărul de necunoscute;
r -rangul matricei coeficienţilor.

I m=n=r Sistem compatibil Δ≠0

determinat
II m=r 〈 n Sistem compatibil Minorul
nedeterminat principal este
nenul
Sistem compatibil Dacă toţi
determinat sau minorii
III n=r 〈 m caracteristici
sunt nuli
 Sistem Există cel
incompatibil puţin un minor
caracteristic
nenul
IV r 〈 n, r 〈 m Sistem compatibil Dacă toţi
nedeterminat sau minorii
caracteristici
sunt nuli
Sistem Există cel
incompatibil puţin un minor
caracteristic
nenul

Teorema: Un sistem liniar şi omogen admite numai soluţia

banală ⇔ Δ ≠ 0

 x+ y+z=2

Se consideră sistemul  2 x + y − z = 3 , unde a ∈ \ .
x − y + 2z = a

Să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
Pentru a = 0 să se rezolve sistemul.
Să se determine a ∈ \ astfel încât soluţia sistemului să verifice relaţia x = y + z .
a) ∆ = −7 .
b) ∆ x = −7, ∆ y = −7, ∆ z = 0 ; x = 1, y = 1, z = 0 .
c) x = y + z = 1 ; y = 1, z = 0 ⇒ a = 0 .
x + 4 y + 4 z = 15

Se consideră sistemul 3 x + ( a + 4 ) y + 5 z = 22 , unde a ∈ R .
 3x + 2 y + ( 3 − a ) z = 16

Pentru a = 1 să se calculeze determinantul matricei asociate sistemului.
Să se arate că tripletul ( 7,1,1) nu poate fi soluţie a sistemului, oricare ar fi a ∈ \ .
Să se determine soluţia ( x0 , y0 , z0 ) a sistemului pentru care y0 + z0 = 3 .

1 4 4
a) det A1 = 3 5 5 . det A1 = 0 (are 2 coloane egale).
3 2 2

b) A doua ecuaţie are soluţia dată pentru a = 8 , iar a treia pentru a = 10 .

c) Dacă y + z = 3 ⇒ x = 3 (din prima ecuaţie); scăzând ultimele 2 ecuaţii ⇒ 2 ( y + z ) + a ( y + z ) = 6 ,

deci a = 0; y + z = 3, 2 y + 3z = 7 ⇔ y = 2, z = 1 .
Definiţie: Fie A  O m,n o matrice . Numărul natural r este rangul matricei A ⇔ există un
minor de ordinul r al lui A,nenul, iar toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă
există)sunt nuli.
Teoremă: Matricea A are rangul r  există un minor de ordin r al lui A, nenul , iar toţi
minorii de ordin r+1(dacă există)obtinuţi prin bordarea(adaugarea unei linii şi a unei
coloane)minorului de ordin r cu elementele corespunzatoare ale uneia dintre liniile şi
uneia dintre coloanele rămase sunt zero.
Sisteme de ecuaţii liniare
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute:
a11 x1  a12 x 2      a1n x n  b1
a x  a x      a x  b
 21 1 22 2 2n n 2

                                  
a m1 x1  a m 2 x 2      a mn x n  bm
a ij -coeficienţii necunoscutelor, x 1 , x2 ,  , xn - necunoscute, b 1 , b2 ,  , bm -termenii liberi

 a11a12 ......a1n   a11a12 ......a1n b1 

   
 a 21a 22 ......a 2 n   a 21a 22 ......a 2 n b2 
A=  -matricea sistemului, A =  -matricea extinsă
....................  .................... 
   
 a a .....a   a a .....a b 
 m1 m 2 mn   m1 m 2 mn m 

 b1   x1 
   
 b2  x 
B=   matricea coloană a termenilor liberi,X=  2  .matricea necunoscutelor.
.... ...
   
b  x 
 m  n
AX=B -forma matriceală a sistemului
Definiţie:
- Un sistem se numeşte incompatibil dacă nu are soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil dacă are cel puţin o soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil determinat dacă are o singură soluţie;
- Un sistem se numeşte compatibil nedeterminat dacă are mai mult de o soluţie.
Rezolvarea sistemelor prin metoda lui Cramer:
Un sistem de ecuaţii liniare este de tip Cramer dacă numărul de ecuaţii este egal cu
numărul de necunoscute şi determinantul matricei sistemului este nenul.
Teorema lui Cramer: Dacă det A notat   0 , atunci sistemul AX=B are o soluţie

unică x i = i ,unde  i se obţine înlocuind coloana i cu coloana termenilor liberi.

Teorema lui Kronecker- Capelli: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ rangul
matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil ⇔ toţi minorii
caracteristici sunt nuli.
 Rezolvarea sistemelor liniare de n ecuatii cu n necunoscute, cu parametru
Fie A matricea atasata sistemului.

pasul 1. Calculam det (A) si si rezolvam ecuatia det(A)= 0.

pasul 2. Pentru valorile parametrilor pentru care det(A)  0 sistemul este compatibil determinat,
adica are solutie unica si il rezolvam.

pasul 3. Pentru valorile parametrilor pentru care det(A) = 0 continuam rezolvarea sistemului
pentru fiecare caz in parte astfel:
a) determinam rangul lui A cautand un minor al lui A diferit de 0 (determinant principal).
b) calculam determinantii caracteristici, daca exista (determinantii obtinuti prin bordarea
determinantului principal cu o linie si termenii liberi). Determinam valorile
parametrilor care anuleaza determinantii caracteristici daca este cazul.
c) Pentru cazurile in care toti determinantii caracteristici sunt nuli sistemul este
compatibil nedeterminat si se rezolva sistemul. Daca exista cel putin un determinant
caracteristic nenul atunci sistemul este incompatibil.

Observatie:
a), b) si c) se pot repeta de mai multe ori pe parcursul rezolvarii. (vezi exemplul 3)

Exemplul 1:

Sa se studieze compatibilitatea acestui sistem in R, in functie de m, si sa se determine solutiile

acestui sistem in cazul in care acestea exista.

x  y  z  6

x  y  z  3 , m R.
mx  y  z  3m


Rezolvare:
 1  1 1 1 1 1
 
Pasul 1. A =  1 1 1  . det (A) = 1 1 1 = 1 – m + 1 – m – 1 + 1 = 2 – 2m
 m 1 1 m 1 1
 
det (A) = 0  2 – 2m = 0  m = 1.

Pasul 2. m  1  det A = 0. Deci pentru m R –{1} sistemul este compatibil determinat, adica
are solutie unica.
Determinam aceasta solutie. Calculam dx, dy si dz.
6 1 1
dx = 3  1 1 = 6 + 3m +6 + 3m - 12 + 3 = 6m + 3
3m 2  1
 1 6 1
dy = 1 3 1 = - 3+ 6m + 3m – 3m – 3m + 6 = 3m + 3;
m 3m  1
1 1 6
dz = 1  1 3 = - 3m + 3m + 12 + 6m - 6 – 3m = 3m + 6.
m 2 3m
6m  3 3( 2m  1) 3m  3 3(m  1) 3m  6 3(m  2)
x= = ;y= = ; z= = 
2  2m 2(1  m ) 2  2m 2(1  m ) 2  2m 2(1  m )
 3( 2m  1) 3(m  1) 3(m  2)  
 S =  ; ;   .
 2(1  m ) 2(1  m) 2(1  m)  
x  y  z  6

Pasul 3. Daca m = 1. In acest caz sistemul devine x  y  z  3 care nu mai depinde de
x  y  z  3

parametrul m. det (A) = 0.

a) Determinam rangul lui A

1 1
dp = = 1 + 1= 2  0. RangA =2 iar sistemul are doua ecuatii principale si una secundara.
1 1
1 1 6
b) Vom avea un determinant caracteristic: d c = 1 1 3=3-3+6-6-3+3=0
1 1 3
c) d c = 0  sistemul este compatibil nedeterminat. Notam z = a si avem de rezolvat sistemul

x  y  a  6 x  y  6  a
 
x  y  a  3  x  y  3  a
z  a z  a
 
6a 1 9  2a
dx = = 6 - a + 3 - a = 9 – 2a  x =
3a 1 2
1 6a 3 3
dy = =3-a-6+a=-3 y= =-
1 3a 2 2
 9  2a 3 
Deci S =  ,  , a   unde a R oarecare.
 2 2 
Deci
 daca m R –{1} sistemul este compatibil determinat si are solutia unica
 3( 2m  1) 3(m  1) 3(m  2)  
S =  ; ;   .
 2(1  m ) 2(1  m) 2(1  m)  
  daca m = 1 sistemul este compatibil nedeterminat si are solutiile
 9  2a 3 
S =  ,  , a   unde a R oarecare.
 2 2 

Exemplul 2

Sa se studieze compatibilitatea acestui sistem in R, in functie de a si b, si sa se determine

solutiile acestui sistem in cazul in care acestea exista.

ax  y  z  4

x  2y  3z  6 , a, b R.
 3 x  y  2z  b


Rezolvare:
a 1 1  a 1 1
 
Pasul 1. A =  1 2 3  . det (A) = 1 2 3 = - 4a + 9 - 1 – 6 + 3a + 2 = - a + 4.
 3  1  2 3 1  2
 
det(A) = 0  - a + 4 = 0  a=4.

Pasul 2. Daca a  4  det(A)  0. Deci pentru a  R –{4} sistemul este compatibil determinat,
adica are solutie unica.
Determinam aceasta solutie. Calculam dx, dy si dz.
4 1 1
dx = 6 2 3 = - 16 + 3b - 6 – 2b + 12 + 12 = b + 2
b 1  2
a 4 1
dy = 1 6 3 = - 12a + 36 + b – 18 – 3ab + 8= 26 – 12a – 3ab + b
3 b 2
a 1 4
dz = 1 2 6 = 2ab + 18 – 4 – 24 + 6a – b = 6a – b + 2ab - 10
3 1 b
b2 26  12a  3ab  b 6a  b  2ab  10
x= ;y= ; z= 
4a 4a 4a
 b  2 26  12a  3ab  b 6a  b  2ab  10  
 S =  ; ;  .
 4  a 4a 4a 

4 x  y  z  4

Pasul 3. Daca a=4 sistemul devine x  2y  3z  6 care depinde de parametrul b si det (A)=0.
 3 x  y  2z  b

 a) Determinam rangul lui A

4 1
dp = = 8 - 1= 7  0  rangul lui A este 2. Sistemul are doua ecuatii principale si una
1 2
secundara.

4 1 4
b) Vom avea un determinant caracteristic: d c = 1 2 6 = 8b + 18 - 4 - 24 + 24 - b = 7b + 14
3 1 b
d c = 0  7b + 14 = 0  b = -2

c) Daca b  - 2 atunci sistemul este incompatibil  S = Ø.

Daca b = -2  d c = 0  sistemul este compatibil nedeterminat. Notam z = p si avem de

rezolvat sistemul

4 x  y  p  4 4 x  y  4  p
 
x  2y  3p  6  x  2y  6  3p
z  p z  p
 
4p 1 p2
dx = = 8 – 2p - 6 + 3p = p + 2  x =
6  3p 2 7
4 4p 20  11p
dy = = 24 – 12p - 4 + p = - 11p + 20  y =
1 6  3p 7
 p  2 20  11p  
Deci S =  , , p   unde p R oarecare.
 7 7 

Deci
 daca a R –{4} si b R sistemul este compatibil determinat si are solutia unica
 b  2 26  12a  3ab  b 6a  b  2ab  10  
S =  ; ;  .
 a  4 a4 a4 
 daca a = 4 si b = -2 , sistemul este compatibil nedeterminat si are solutiile
 p  2 20  11p  
S =  , , p   unde p R oarecare.
 7 7 
 daca a = 4 si b R –{- 2} sistemul este incompatibil si S = Ø.
 l3
Exemplu
Sa se studieze compatibilitatea acestui sistem in R, in functie de a si b, si sa se determine
solutiile acestui sistem in cazul in care acestea exista.

x  y  z  0

ax  y  z  a  1 , a, b R.
x  y  bz  1

Rezolvare:

1 1 1 1 1 1
 
Pasul 1. A =  a 1 1  . det (A) = a 1 1 = b + 1 + a – 1 - 1 - ab = b – 1 + a – ab =
1 1 b 1 1 b
 
=b – 1 – a(b – 1) = (1 – a) (b – 1). det(A) = 0  a = 1 sau b = 1.

Pasul 2. Daca a  1 si b  1  det(A)  0. Deci sistemul este compatibil determinat, adica are
solutie unica.
Determinam aceasta solutie:

Calculam dx, dy si dz.

0 1 1
dx = a  1 1 1 = - 1 + a - 1 + 1 – b(a - 1) = (a – 1)(1 – b) = (1 – a)(b – 1)
1 1 b
1 0 1
dy = a a  1 1 = b(a – 1) – a – a + 1 + 1 = b(a – 1) – 2(a – 1) = (a – 1)(b – 2)
1 1 b
1 1 0
dz = a 1 a  1 = - 1 + a – 1 – a + 1 + a = a - 1
1 1 1
(a  1)(1  b) (a  1)(b  2) b  2 a1 1
x= = 1; y = = ; z= = 
(a  1)(1  b) (a  1)(1  b ) 1  b (a  1)(1  b) 1  b
 b  2 1  
 S =  1; ;  .
 1  b 1  b  

Pasul 3. Aici avem mai multe cazuri:

Cazul I: a = 1, b = 1,
Cazul II: a = 1, b  1
Cazul III: a  1 , b= 1

Vom parcurge pasii a), b) si c) penru fiecare caz in parte.

 x  y  z  0

Cazul I: a=1, b = 1 sistemul devine x  y  z  0 si det (A)=0.
 x  y  z  1

a) Determinam rangul lui A
1 1
Minorii de ordin 2 ai lui A sunt de forma = 0  rang A < 2
1 1
Avem d p = 1  rang A = 1, avem un sistem format dintr –o ecuatie principala si doua ecuatii
secundare.

b) Calculam determinantii caracteristici. Acestia sunt de forma:

1 0 1 0
= 0 sau =-1
1 0 1 1
1 0
c) Determinantul caracteristic  0  sistemul este incompatibil  S = Ø.
1 1

x  y  z  0

Cazul II: a = 1, b  1. Sistemul devine x  y  z  0 , det (A) = 0.
x  y  bz  1

a) Determinam rangul lui A
1 1
dp = = b - 1  0  rangul lui A este 2. Sistemul are doua ecuatii principale si una
1 b
secundara.
1 1 0
b) Vom avea un determinant caracteristic: d c = 1 1 0 = - 1 + 1 = 0
1 b 1
c) d c = 0  sistemul este compatibil nedeterminat. Notam x = p si avem de rezolvat sistemul

x  p x  p
 
p  y  z  0  y  z  p
p  y  bz  1 y  bz  1  p
 
p 1 p(1  b )  1
dy = = -bp + 1 + p = p(1-b) + 1  y =
1p b b1
1 p 1
dz = = - 1 – p + p = - 1 z =
1 1p b 1
 p(1  b)  1 1 
Deci S =  p, ,   unde p R oarecare.
 b1 b  1 
 x  y  z  0

Cazul III: a  1 , b= 1. Sistemul devine ax  y  z  a  1 , det (A) = 0.
 x  y  z  1

a) Determinam rangul lui A
1 1
dp = = 1 - a  0  rangul lui A este 2. Sistemul are doua ecuatii principale si una
a 1
secundara.
1 1 0
b) Vom avea un determinant caracteristic: d c = a 1 a  1 = - 1 + a - 1 – a + 1 + a= a - 1  0
1 1 1
c) d c  0  sistemul este incompatibil  S = Ø.

Deci
 daca a, b R –{1} sistemul este compatibil determinat si are solutia unica
 b  2 1  
S =  1; ;  .
 1  b 1  b  
 daca a = 1 si b R –{1}, sistemul este compatibil nedeterminat si are solutiile
 p(1  b)  1 1 
S =   p, ,   unde p R oarecare.
 b1 b  1 
 daca a  R si b= 1 sistemul este incompatibil si S = Ø.
 Valorile functiilor trigonometrice in cazuri particulare

Studiul matematicii presupune memorarea anumitor rezultate, formule, relatii, etc.

Orice lectie sau capitol are un trunchi de informatii de baza care trebuie memorat, restul
informatiilor se pot deduce.
Astfel in anumite situatii, cand trebuie sa memoram informatii noi, este posibil sa stabilim o
legatura cu alte cunostiinte invatate anterior sau sa stabilim anumite repere care sa ne ajute sa
le retinem.
Nu de putine ori vi s-a intamplat sa incurcati valorile functiilor trigonometrice sin x, cos x, tg x
   
si ctg x cand x ia valorile particulare 0  , 30  , 45  , 60  , 90  sau in radiani 0, , , , .
6 4 3 2
Va voi prezenta mai jos un procedeu prin care in cateva zeci de secunde puteti scrie cele 20 de
valori fara sa le incurcati.
 
Stim ca pe intervalul 0,  functia sinus este strict crescatoare de la 0 la 1.
 2

Deci sin 0 = 0 si sin = 1. Mai raman de determinat 3 valori.
2
Ordinea 1 2 3
 
x 30 45 60 
sin x 1 1 2 3

2 2 2 2

Valorile lui sin x sunt fractii cu numitorul 2 si numaratorul egal cu radical din numarul ce
exprima locul lui x in multimea ordonata { 30  , 45  , 60  } .
Astfel avem:

x 0 30  45  60  90 
sin x 1 1 2 3
0  1
2 2 2 2

Pentru a determina valorile lui cos x plecam de la faptul ca functia cosinus este descrescatoare
 
pe 0,  de la 1 la 0, iar valorile luate in interiorul intervalului sunt aceleasi numere ca in
 2
cazul functie sinus.

Astfel avem:
x 0 30  45  60  90 
cos x 3 2 1 1
1  0
2 2 2 2
 sin x cos x 1
Stim ca tg x = si ctg x = = .
cos x sin x tg x
Astfel avem si valorile tangentei si cotangentei:

x 0 30  45  60  90 
tg x 1 3
0  1 3 Nu exista
3 3
ctg x 3
Nu exista 3 1 0
3
 Elemente de geometrie şi trigonometrie
Formule trigonometrice.Proprietăţi.
sin 2 x  cos 2 x  1, x  R
-1  sin x  1, x  R -1  cos x  1, x  R
sin(x+2k  )  sin x , x  R, k  Z cos(x+2k  )  cos x, x  R, k  
sin(a+b)=sinacosb+sinbcosa cos(a+b)=cosacosb-sinasinb
sin(a-b)=sinacosb-sinbcosb cos(a-b)=cosacosb+sinasinb
sin2x=2sinxcosx, cos2x=cos 2 x  sin 2 x
 
sin (  x)  cos x cos (  x)  sin x
2 2
ab a b ab a b
sina+sinb=2sin cos cosa+cosb=2cos cos
2 2 2 2
a b ab a b ab
sina-sinb=2sin cos cosa-cosb= -2sin sin
2 2 2 2
sin x cos x
tgx= , cos x  0 ctgx= , sin x  0
cos x sin x
tg(x+k  )  tgx ctg(x+k  )  ctgx
 
tg (  x)  ctgx ctg (  x)  tgx
2 2
tga  tgb tga  tgb
tg(a+b)= tg(a-b)=
1  tgatgb 1  tgatgb
2tgx
tg2x=
1  tg 2 x
x x
2tg 1  tg 2
sinx = 2 cosx = 2
x x
1  tg 2 1  tg 2
2 2
Valori principale ale funcţiilor trigonometrice
x 0      3 2
6 4 3 2 2
sinx 0 1 2 3 1 0 -1 0
2 2 2
cosx 1 3 2 1 0 -1 0 1
2 2 2
tgx 0 3 1 3 - 0 - 0
3
ctgx - 3 1 3 0 - 0 -
3
Semnele funcţiilor trig.
sin:+,+,-,- tg.,ctg.:+,-+,-
cos:+,-,-,+

12
sin(-x)= -sinx (impară) cos(-x)=cosx(pară)
tg(-x)= -tgx ctg(-x)= -ctgx

Funcţii trigonometrice inverse

 
arcsin:[-1,1]→ [ , ] arcsin(-x)= -arcsinx
2 2
 
arcsin(sinx)=x, x  [ , ] sin(arcsinx)=x,x  [1,1]
2 2
arccos:[-1,1]  [0,  ] arccos(-x)=   arccos x
arccos(cosx)=x, x  [0,  ] cos(arccosx)=x, x  [1,1]

arcsinx+arccosx= , x  [1,1]
2
 
arctg:R  ( , ) arctg(-x)= -arctgx
2 2
 
arctg(tgx)=x, x  ( , ) tg(arctgx)=x, x  R
2 2
arcctg:R  (0,  ) arcctg(-x)=   arcctgx
arcctg(ctgx)=x, x  (0,  ) ctg(arcctgx)=x, x  R

arctgx+arcctgx= , x  R
2
Ecuaţii trigonometrice
sinx = a,a  [1,1]  x  {(1) k arcsin a  k , k  }
cosx = b,b  [1,1]  x { arccos b  2k , k  }
tgx = c,c  R  x {arctgc  k , k  }
ctgx = d,d  R  x {arcctgd  k , k  }
sinax = sinbx  ax  (1) k bx  k , k  
cosax = cosbx  ax  bx  2k , k  
tgax = tgbx  ax  bx  k , k  
ctgax = ctgbx  ax  bx  k , k  
a b c
Teorema sinusurilor:   =2R,unde R este raza cercului circumscris
sin A sin B sin C
triunghiului.
Teorema cosinusului:a 2  b 2  c 2  2bc cos A
Aria unui triunghi:
bh AB  AC sin( AB, AC ) abc
A A A   p( p  a)( p  b)( p  c) ,p=
2 2 2
xA yA 1
 c c l2 3
A ABC  ,   x B y B 1 A dreptunghic  1 2 A echilateral 
2 2 4
xC y C 1

13
 abc
Raza cercului circumscris unui triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului
4S
S
Raza cercului înscris într-un triunghi:R= ,unde S este aria triunghiului iar
p
abc
p=
2
 Aplicatii ale trigonometriei in geometrie

1. Notatii: In  ABC avem urmatoarele notatii:

r
ha ma

B
C

Masurile unghiurilor  , B̂ , Ĉ se noteaza m(  ) = A, m( B̂ ) = B, m( Ĉ ) = C.

Lungimile laturilor opuse ungiurilor  , B̂ , Ĉ se noteaza cu a, b, c, adica AB= c, AC= b, BC= a,
2p = a+ b+ c (p este semiperimetrul  ABC) ,
S = aria  ABC.
Lungimile medianelor duse din varfurile A, B, C se noteaza cu m a , m b respectiv m c .
Lungimile inaltimilor duse din varfurile A, B, C se noteaza cu h a , h b respectiv h c .
Raza cercului circumscris  ABC se noteaza cu R.
Raza cercului inscris in  ABC se noteaza cu r.

a b c
2. Teorema sinusurilor: = = = 2R.
sin A sin B sin C

2(b 2  c 2 )  a 2 2(a 2  c 2 )  b 2 2(a 2  b 2 )  c 2

3. Teorema medianei: m 2a = , m 2b = , m 2c = .
4 4 4

4. Teorema cosinusului: a 2 = b 2 +c 2 -2bc·cos A, b 2 = a 2 +c 2 -2ac·cos B, c 2 = a 2 +b 2 -2ab·cos C.

ah a bh b ch c
5. S = = = .
2 2 2

ac sin B ab sin C bc sin A

6. S = = = .
2 2 2
2 2
a sin B sin C b sin A sin C c 2 sin A sin B
7. S = = = .
2 sin A 2 sin B 2 sin C
8. Formula lu Heron: S = p(p  a )(p  b )(p  c) .

9. S = rp.

abc
10. S = .
4R

A (p  b )(p  c) A p (p  a )
11. sin = , cos = .
2 bc 2 bc
 Structuri algebrice

1. Fie M  Ø. Se numeste lege de compozitie interna pe M orice functie f: MxM  M.

Daca x, y  M atunci f(x,y) este compusul elementelor x si y prin legea f.

2. Fie “*” o lege de compozitie definita pe M  Ø si A  M, A  Ø. Spunem ca A este parte stabila a

lui M in raport cu legea “*” daca oricare ar fi x, y din A avem x*y  A.

3. Proprietati ale legilor de compozitie:

Fie M  Ø pe care s-a definit legea de compozitie interna “*”.
 Comutativitatea: spunem ca legea de compozitie “*” este comutativa daca  x, y  M,
avem x*y = y*x.
 Asociativitatea: spunem ca legea de compozitie “*” este asociativa daca  x, y, z  M, avem
(x*y)*z = x*(y*z).
 Element neutru: spunem ca e  M este element neutru al legii de compozitie “*” daca
 x  M avem x*e = e*x = x.

4. Fie M  Ø pe care s-a definit o lege de compozitie interna notata

Spunem ca legea “*” defineste pe M o structura algebrica de daca:
a) legea “*” este asociativa pe M;
b) legea “*” admite element neutru in M.
Monoidul se noteaza (M,*).

5. Un monoid (M,*) se numeste monoid comutativ daca legea “*” este comutativa.

6. Fie (M,*) un monoid cu element neutru e. Spunem ca x  M este simetrizabil in raport cu legea “*”
daca exista x' M astfel incat x*x'=x'*x = e. x' se numeste simetricul lui x.

7. Fie G o multime nevida pe care s-a definit o lege de compozitie notata *”.
Spunem ca legea de compozitie „*”defineste o structura de grup pe multimea G daca:
i) legea „*” este asociativa;
ii) legea „*” are element neutru notat cu e;
iii) orice element x al lui G este simetrizabil.

Spunem ca (G,*) este grup daca (G,*) este un monoid cu toate elementele simetrizabile.
Daca G este o multime finita grupul se numeste grup finit si numarul de elemente al lui G reprezinta
ordinul grupului.
Daca legea „*” este comutativa spune ca G este grup comutativ sau abelian.

8. Reguli de calcul intr-un grup:

Fie (G,·) un grup multiplicativ atunci avem:
i) Daca x, y  G atunci (x·y) 1 = y 1 ·x 1 ,
ii) Daca x, y, z G si x·z = y·z  x = y (simplificare la dreapta),
iii) Daca x, y, z  G si z·x = z·y  x = y (simplificare la stanga),
iv) Daca a, b  G atunci: ecuatia a·x = b are solutie unica x = a 1 b,
ecuatia x·a = b are solutie unica x = b 1 a.

9. Fie (G,*) un grup si H  G parte stabila a lui G. Daca (H,*) este un grup fata de aplicatia indusa
spunem ca (H,*) este subgrup al lui (G,*).
10. Fie (G,  ) este un grup finit si a  G. Se numeste ordinul elementului a cel mai mic numar n  N *
pentru care a n = e si se scrie ord a = n.
Daca ord a = 1 atunci a = e.

11. Fie (G 1 ,  ) si (G 2 , T) doua grupuri. Se numeste morfism de la grupul (G 1 ,  ) la grupul (G 2 , T)

o functie f :G 1  G 2 astfel incat f(x  y) = f(x)Tf(y) pentru orice x,y  G 1 .
Daca f este morfism bijectiv atunci f se numeste izomorfism.
Un izomorfism definit pe acelasi grup (de la grupul (G,*) la grupul (G,*)) se numeste automorfism.

12. Consideram o multime A  Ø inzestrata cu doua legi de compozitie interna notate cu “+”, “·”.
(A, +, · ) este un inel daca:
i) (A, +) este grup abelian,
ii) (A, · ) este monoid,
iii) legea “·” este distributiva fata de legea “+” , adica:
x·(y+z) = x·y + x·z (distributiva la stanga) si
(y+z)·x = y·x + z·x (distributiva la dreapta).
Daca legea “·” este comutativa spune ca (A, +, · ) este inel abelian sau comutativ.

13. Daca A este un inel si x,y  A doua elemente diferite de elementul 0 (x  0,y  0) au proprietatea
x·y = 0 spunem ca x si y sunt divizori ai lui 0 iar inelul A are divizori ai lui 0.

14. Un inel comutativ (A, +, · ) cu 0  1 si fara divizori ai lui zero se numeste domeniu de integritate.

15. Se numeste corp un inel (K, +,· ) in care 0  1 (elementul zero este diferit de elementul unitate) si
orice element x  K , x  0 este simetrizabil fata de inmultire (a doua lege a inelului).
Daca inmultirea este comutativa corpul se numeste corp comutativ.

16. Fie (A, +, · ) si (B, *,  ) doua inele (corpuri).

Un morfism de la (A, +, · ) la (B, *,  ) este o functie f: A  B astfel incat:
i) f(x + y) = f(x)*f(y)  x, y  A,
ii) f(x· y) = f(x)  f(y)  x, y  A,
ii) f(1 A ) = f(1 B ) .
Un morfism de inele (corpuri) se numeste izomorfism daca este bijectiv.
Rezumat:

Lege de Proprietatile legii de

Multime compozitie compozitie Structura
- asociativa (A, *)
(A, *)
-  element neutru „ 0” Monoid
Monoid comutativ
- comutativa
- asociativa
*: AxA  A
-  element neutru „ 0” (A, *)
Grup (A, *)
- orice element x al lui A este
Grup comutativ
simetrizabil.
- comutativa
- asociativa
-  element neutru „ 0” (A, *)
*: AxA  A - orice element x al lui A este Grup comutativ (A, *,  ) (A, *,  )
simetrizabil.
Inel Inel
- comutativa
A comutativ
- asociativa (A,  )
 : AxA  A -  element neutru „1” Monoid
- comutativa
- asociativa
-  element neutru „ 0”
*: AxA  A
- orice element x al lui A este
simetrizabil. (A, *) (A, *,  ) (A, *,  )
- comutativa Grup comutativ Corp Corp
- asociativa (A,  ) comutativ
-  element neutru Monoid
 : AxA  A - orice element x a lui A,
diferit de „0” este simetrizabil
- comutativa
 Grupuri
Definiţie:Fie  : M  M  M lege de compozitie pe M.O submultime nevidă H a lui M
,se numeşte parte stabilă a lui M în raport cu legea “  ”dacă x, y  H  x  y  H .
Proprietăţile legilor de compoziţie
Fie  : M  M  M lege de compoziţie pe M.
Legea “  “ se numeşte asociativă dacă (x  y)  z  x  ( y  z), x, y, z  M
Legea “  “ se numeşte comutativă dacă x  y  y  x, x, y  M
Legea “  “ admite element neutru dacă exista e  M a.i .x  e  e  x  x, x  M
Definiţie:Cuplul (M, ) formează un monoid dacă are proprietăţile:
1)(x  y)  z  x  ( y  z), x, y, z  M
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  M
Dacă în plus x  y  y  x, x, y  M atunci monoidul se numeşte comutativ.
Notaţie:U(M)={x  M / x este simetrizabil}
Definiţie:Cuplul (G, ) formează un grup dacă are proprietăţile:
1)(x  y)  z  x  ( y  z), x, y, z  G
2) există e  M a.i .x  e  e  x  x, x  G
3) x  G, x '  G a.i. x  x '  x '  x  e
Dacă în plus x  y  y  x, x, y  G atunci grupul se numeşte abelian sau comutativ.
Definiţie:Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea G este finită şi grup infinit ,în caz
contrar.
Se numeşte ordinul grupului G ,cardinalul mulţimii G(numărul de elemente din G).
Ordinul unui element
Definţie:Fie (G, ) un grup şi x  G .Cel mai mic număr natural nenul n cu proprietatea
x n  e se numeşte ordinul elementului x în grupul G.(ordx = n)
Subgrup
Definiţie:Fie (G, ) un grup.O submulţime nevidă H a lui G se numeşte subgrup al
grupului (G, ) dacă îndeplineşte condiţiile:
1) x, y  H  x  y  H .
2) x  H  x '  H
^ ^ ^
Grupul claselor de resturi modulo n, Z n  {1, 2,  , n  1}
( Z n ,)  grup abelian
^
( Z n ,) -monoid comutativ ,în care U (Z n )  {k  Z n / c.m.m.d .c.(k , n)  1}

Se consideră inelul ( ] 6 , +, ⋅) , unde ] 6 = 0,{

ˆ 1,
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5ˆ . }
Să se rezolve în ] 6 ecuaţia 2ˆ x + 5ˆ = 1ˆ .
a)
1ˆ 2ˆ 3ˆ
Să se calculeze determinantul 2ˆ 3ˆ 1ˆ în ] 6 .
b)
3ˆ 1ˆ 2ˆ

2ˆ x + y = 4ˆ
Să se rezolve în ] 6 sistemul de ecuaţii  .
c)  x + 2ˆ y = 5ˆ
Morfisme şi izomorfisme de grupuri
Definiţie:Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.O funcţie f:G  G ' se numeşte morfism de
grupuri dacă are loc conditia f( x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  G
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de grupuri.
Prop. Fie (G, ) şi (G ' ,) două grupuri.Dacă f:G  G ' este morfism de grupuri atunci:
1)f(e)=e ' unde e,e ' sunt elementele neutre din cele două grupuri.
2)f(x ' )  [ f ( x)]' x  G
Inele şi corpuri
Definiţie:Un triplet (A, ,) , unde A este o multime nevidă iar ,,  ” şi ,,  ” sunt două legi
de compozitie pe A,este inel dacă:
1) (A,  )este grup abelian
2) (A,  )este monoid
3)Legea ,,  ”este distributivă fata de legea ,,  ”:
x  (y  z)=(x  y)  (x  z),(y  z)  x  ( y  x)  ( z  x)x, y, z  A
Inelul (A, ,) , este fără divizori ai lui 0,dacă x. y  e  x  y  e ( e  element
neutru de la legea ,,  ”)
Un inel (A, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x  y  y  x, x, y  A
Un inel (A, ,) , comutativ,cu cel putin 2 elemente şi fără divizori ai lui 0, se
numeşte,domeniu de integritate .
Definiţie :Un inel (K, ,) cu e   e  se numeşte corp dacă x  K , x  e , x '  K a.i.
x  x '  x '  x  e (e , e fiind elementele neutre )
Un corp (K, ,) , se numeşte comutativ dacă satisface şi axioma: x  y  y  x, x, y  K
Obs.:Corpurile nu au divizori ai lui zero.
Morfisme şi izomorfisme de inele şi corpuri.
Definiţie :Fie (A, ,), ( A' ,) două inele.O funcţie f:A  A' se numeşte morfism de
inele dacă :
1)f( x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  A
1)f( x  y)  f ( x)  f ( y), x, y  A
3)f(e  )= e (e  , e fiind elementele neutre corespunzătoare legilor , )
Dacă în plus f este bijectivă atunci f se numeşte izomorfism de inele.
Definiţie:Fiind date corpurile K, K ' ,orice morfism(izomorfism) de inele de la K la
K ' ,se numeşte morfism(izomorfism)de corpuri.
Inele de polinoame
Forma algebrică a unui polinom:f = an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 , ai  A un
inel comutativ.
Definiţie:a  A se numeşte rădăcină a polinomului f dacă f(a)=0.
Teorema împărţirii cu rest:Fie K un corp comutativ,iar f şi g,cu g  0, polinoame din
K[X].Atunci există polinoamele q şi r din K[X] ,unic determinate,astfel încât f=gq+r cu
gradr<gradg.
Dacă r = 0,adică f = gq ,atunci spunem că polinomul g divide polinomul f.
Teorema restului: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] şi a un element din K
 restul împărţirii lui f la X-a este f(a).
Consecinţă:a este radăcină a lui f  X-a divide f.
Definiţie:Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N  pentru polinomul f  K[X ]
dacă (X-a) p divide pe f iar (X-a) p 1 nu divide pe f.
Teoremă: Elementul a  K este rădăcină de ordinul p  N  pentru polinomul
f  K[X ]  f (a)  0, f ' (a)  0,  , f ( p 1) (a)  0 şi f ( p ) (a)  0 ,unde f este fucţia
polinomială asociată polinomului f.
Polinoame cu coeficienţi reali
Teoremă:Fie f  R[X ] ,f  0 .Dacă z = a+ib,b  0 este o rădăcină complexă a lui f,atunci:
1) z = a-ib este de asemenea o rădăcină complexă a lui f
1)z şi z au acelaşi ordin de multiplicitate.
Obs. : ( X  z )( X  z ) / f
Polinoame cu coeficienţi raţionali
Teoremă :Fie f  Q[X ] , f  0 .Dacă x 0  a  b este o rădăcină a lui f,unde
a,b  Q, b 0, b  Q ,atunci
1) x0  a  b este de asemenea o rădăcină a lui f 2)x 0 , x 0 au acelaşi ordin de
multiplicitate.
Obs. : ( X  x0 )( X  x0 ) / f
Polinoame cu coeficienţi întregi
Teoremă :fie f= an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 ;f  Z [X ]
p
1)Dacă x 0  ( p, q numere prime între ele) este o rădăcină raţională a lui f,atunci
q
a)p divide termenul liber a 0
b)q divide pe a n
2)Dacă x 0  p este o rădăcină întreagă a lui f,atunci p este un divizor al lui a 0 .
Polinoame ireductibile
Definiţie:Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X] cu gradf>0 se numeşte
reductibil peste K dacă există g,q din K[X] cu gradg<gradf,gradq<gradf astfel încât f=gq.
Dacă f nu este reductibil peste K atunci se spune că f este ireductibil peste K.
Prop.:Polinoamele de grad 2 sau 3 din K[X] sunt ireductibile peste K  nu au rădăcini
în K.
Relaţiile lui Viete: Fie K un corp comutativ,f un polinom din K[X],
f = an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 .Dacă x1 , x2 ,  , xn sunt n rădăcini ale lui f în K
atunci f = an ( X  x1 )( X  x2 )    ( X  xn ) şi
x1  x2      xn  an1  an1
x1 x2  x1 x3      xn1 xn  an2 an1
.......................................................
x 1 x2    xn  (1) n a0 an1

16
  a2
 x1  x 2  x3  
 a3
Dacă f = a3 x  a2 x  a1 x  a0 , f  C[ X ]  
3 2
a1
 x1 x 2  x1 x3  x 2 x3 
 a3
 a
 x1 x 2 x3   0
 a3
 a3
 x1  x 2  x3  x 4   a
 4

 a2
 x1 x 2  x1 x3      x3 x 4  a
f=a 4 x 4  a3 x 3  a 2 x 2  a1 x  a 0 , f  C[ X ]   4

 a1
 x1 x 2 x3  x1 x 2 x 4  x1 x3 x 4  x 2 x3 x 4  
 a4
 a0
 x1 x 2 x3 x 4 
 a4
Ecuaţii reciproce
Definiţie:O ecuaţie de forma an x n  an1 x n1      a1 x  a0 , an  0 pentru care
ani  ai ,0  i  n se numeşte ecuaţie reciprocă de gradul n.
Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina -1.
Ecuaţia reciprocă de gradul IV are forma:a x 4  bx 3  cx 2  bx  a, a  0
1 1 1
Se împarte prin x 2 şi devine a ( x 2  2 )  b( x  )  c  0 ;notez x   t şi obţinem o
x x x
ecuaţie de gradul II.

Se consideră polinoamele f , g ∈ ] 5 [ X ] , f = (3a + 3b) X 2 + 2 X + 2 a + 3b şi g = 2 X 2 + 2 X + 3 a + 2 b.

a) Să se determine a, b ∈ ] 5 astfel încât cele două polinoame să fie egale.
b) Pentru a = b = 2 să se calculeze în ] suma f (0)
5
 + f (1) + f (2)
 + f (3)  + f (4)
 .

c) Pentru a = b = 2 să se rezolve în ] 5 ecuaţia f ( x) = 0 .

a) Egalând coeficienţii termenilor asemenea se obţin valorile a = 2 şi b = 2 .

 + f (1)
b) Se obţine f (0)  + f (2)
 + f (3)
 + f (4)
 = 0

c) Se rezolvă ecuaţia 2 x 2 + 2 x = 0 în ] 5 şi se obţin soluţiile x1 = 0 şi x2 = 4 .

Fie polinomul f = X 3 + aX 2 − aX − 4 , f ∈ \ [ X ] .

a) Să se determine a∈\ astfel încât x1 + x2 + x3 = −2 , unde x1 , x2 , x3 sunt rădăcinile reale ale

polinomului f .
b) Să se determine a∈\ astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul X 2 − 2 .
c) Să se determine a∈] pentru care polinomul f are o rădăcină raţională pozitivă.
a) Din relaţiile lui Viete rezultă a = 2.
b) Se obţine a = 2.
c) Rădăcinile raţionale posibile sunt printre divizorii termenului liber. Se obţin valorile a = −2 sau
a = −5 .
 În mulţimea R [ X ] se consideră polinomul f = X 3 + pX 2 + 1 cu rădăcinile x1 , x2 , x3 şi p ∈ \.
a) Să se calculeze f ( − p ) .
b) Să se determine p ∈ \ pentru care polinomul f este divizibil cu X − 1.
c) Să se calculeze în funcţie de p ∈ \ suma x14 + x24 + x34 .

x1 x2 + x2 x3 + x3 x1 1
A doua ecuaţie ⇔ = ; x1 x2 x3 = −4 .
x1 x2 x3 2

b) s1 = x1 + x2 + x3 , s2 = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 , s3 = x1 x2 x3 ; ecuaţia: x 3 − s1 x 2 + s2 x − s3 = 0 ecuaţia cerută:

x3 − 2 x 2 − 2 x + 4 = 0 , deci a = −2, b = −2, c = 4 .

( )
c) Ecuaţia devine: ( x − 2 ) x 2 − 2 = 0 cu soluţiile: x1 = 2, x2,3 = ± 2 . Soluţiile sistemului sunt
permutările acestora.

Se consideră polinomul f ∈ \ [ X ] , f = X 3 − 2 X 2 + aX + b cu rădăcinile x1 , x2 , x3 .

a) Pentru a = 1 şi b = 0 să se determine x1 , x2 , x3 .
b) Ştiind că x12 + x22 + x32 = 2 , să se arate că a = 1 .
c) Ştiind că f = ( X − x12 )( X − x22 )( X − x32 ) , să se determine numerele reale a şi b .
f (− p) = 1.

b) f (1) = 0 ⇔ 2 + p = 0 ⇔ p = −2 .

c) x1 + x2 + x3 = − p, x1 x2 + x1 x3 + x3 x2 = 0 ⇔ x12 + x22 + x32 = p 2 , x1 x2 x3 = −1 .

x12 x22 + x12 x32 + x22 x32 = 0 − 2 ⋅ ( −1) ⋅ ( − p ) = −2 p . x14 + x24 + x34 = p 4 + 4 p .

Şiruri de numere reale

Şir monoton (crescător sau descrescător)
Fie (an ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este crescător dacă: an  an1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict crescător dacă: an  an1 , n  N .
Şirul (a n ) este descrescător dacă: an  an1 , n  N .
Şirul (a n ) este strict descrescător dacă: an  an1 , n  N .
Şir mărginit
Fie (a n ) nN un şir de numere reale.
Şirul (a n ) este mărginit dacă:  ,   R a . i .  an   , n  N
Definiţie
Un şir care are limita finită se numeşte convergent.
Un şir care nu are limită sau care are limita infinită se numeşte divergent
Teoremă :Orice şir convergent este mărginit.
Consecinţă :Dacă un şir este nemărginit atunci el este divergent.
Teoremă Dacă un şir are limită, atunci orice subşir al său are aceeaşi limită.
Consecintă: dacă un şir conţine două subşiruri cu limite diferite, atunci şirul nu are
limită.
▪Teorema lui Weierstrass
Orice şir monoton şi mărginit este convergent.
▪Teorema cleştelui
Dacă xn  an  yn , n  k si lim xn  lim y n  l atunci lim a n  l .
n n n
▪ Criteriul raportului
a n 1
Fie (an ) nN un şir cu termeni strict pozitivi. Dacă lim  l  [0,1) atunci lim a n  0 .
n  a n 
n

a n 1
Daca lim  l  (1, ) sau l   atunci lim a n   .
n  an n 

 Lema lui Stolz-Cezaro

Fie (an ) nN şi (bn ) nN două şiruri de numere reale.
a  an
Dacă lim n 1  l (finit sau infinit) şi (bn ) nN este strict monoton şi nemărginit ,
n 1  bn
n  b

a
atunci lim n  l
n  b
n
▪ Criteriul radicalului
a
Fie (an ) nN un şir cu termeni strict pozitivi.Dacă lim n 1  l atunci lim n a n  l .
n  a n 
n
Şiruri remarcabile
0, dacă q  (1,1)
1, dacă q  1
 ,   0
lim q n   lim n   
n 
, dacă q  (1, )
n 
0,  0
nu există, dacă q  (,1]
lim n k a n  0 ,unde a  (1,1), k  N
n
n
 1
lim 1    e ; e  2,7178... este constanta lui Euler
n n
xn
 1  1
generalizare: lim 1    e dacă xn   ; lim 1  yn  yn  e dacă yn  0
n xn  n

sin x n tg xn
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n xn

arcsin x n arc tg x n
lim  1 dacă xn  0 , lim  1 dacă xn  0 ,
n  xn n  xn
 LIMITE DE FUNCŢII

Definiţie: O funcţie f:D ⊆ R → R are limită laterală la stânga (

respectiv la dreapta) în punctul de acumulare
x0 ⇔ există l s ∈ R (respectiv l d ∈ R) a. î. lim f(x)= l s ,
(respectiv lim f(x) = l d ).
x → x0 x → x0
x〈 x0 x〉 x0

Definiţie: Fie f:D ⊆ R → R , x0 ∈ D un punct de acumulare.

Funcţia f are limită în x0 ⇔ l s ( x0 ) = l d ( x0 )

Proprietăţi:
1. Dacă lim f(x) există, atunci această limită este unică.
x → x0
lim f ( x) = l .
2. Dacă lim f(x) =l atunci
x → x0
x → x0 Reciproc nu.

lim f ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = 0
3. Dacă
x → x0
4. Fie f,g:D ⊆ R → R , ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel
încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există

lim f ( x), lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x)

x → x0 , x → x0 x → x0 x → x0
 lim f ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = 0
3. Dacă
x → x0
4. Fie f,g:D ⊆ R → R , ∃ U o vecinătate a lui x0 ∈ D astfel
încât f(x) ≤ g(x) ∀x ∈ D ∩ U − {x0 } şi dacă există

lim f ( x), lim g ( x) ⇒ lim f ( x) 〈 lim g ( x)

x → x0 , x → x0 x → x0 x → x0

5. Dacă f ( x ) ≤ g ( x ) ≤ h ( x ) ∀ x ∈ D ∩ U − {x 0 } şi

∃ lim f ( x ) = lim h ( x ) = l ⇒ ∃ lim g ( x ) = l .

x→x0 x→x0 x→x0

6.
f ( x) − l ≤ g ( x) ∀ x ∈ D ∩ U − {x0 } şi

Dacă lim g ( x) = 0 ⇒ lim f ( x) = l

7. Dacă lim f ( x) = 0 şi ∃M 〉 0 a.î. g ( x) ≤ M .

⇒ lim f ( x) ⋅ g ( x) = 0

Dacă f ( x) ≥ g ( x) şi lim g ( x) = +∞
⇒ lim f ( x) = +∞.
8.
Dacă f ( x) ≤ g ( x) şi lim g ( x = −∞
⇒ lim f ( x) = −∞.

OPERAŢII CU FUNCŢII

Dacă există lim f ( x) = l1 , lim g ( x) = l2 şi au

l l
sens operatiile l1 + l2 , l1 − l2 , l1 ⋅ l2 , 1 , l1 2 , l1
l2
atunci:
1. lim(f(x) ± g(x))= l1 ± l 2 .
2. limf(x)g(x)= l1 ⋅ l 2
 f ( x) l1
3.lim =
g ( x) l 2
l
4.lim f ( x) g ( x ) = l1 2
5.lim f ( x) = l1

P(X)=a0xn + a1xn-1 + ……………..+an ,a0 ≠ 0

lim P( x) = a0 (±∞)
n

x⎯
⎯→ ±∞

0, dacă q ∈ (− 1,1)
x
lim
x ⎯⎯→ ∞
q = 1, dacă q=1

∞, dacă q>1
nu dacă q ≤ −1
există,

⎧
⎪0, dacă p 〈 q
⎪ a0
⎪ , dacă p = q
a 0 ⋅ x + a1 ⋅ x + ....... + a p ⎪⎪ b0
p p −1

lim q −1
=⎨ a0
x → ∞ b0 ⋅ x + b1 ⋅ x + ..... + bq
q
⎪∞ , dacă p 〉 q şi 〉 0
⎪ b0
⎪ a
⎪− ∞ , dacă p 〉 q şi 0 〈 0.
⎪⎩ b0

lim a =∞ lim ax = 0
x
a>1
x ⎯⎯→ ∞ x ⎯⎯→ −∞

a ∈ (0,1) lim a
x
=0 lim a
x
=∞
x ⎯⎯→ ∞ x⎯
⎯→ −∞

a>1 lim log

x ⎯⎯→ ∞
a x=∞ lim log
x ⎯⎯→ 0
a x = −∞

a ∈ (0,1) lim log a x = −∞ lim log a x=∞

x ⎯⎯→ ∞ x ⎯⎯→ 0

1 1 1 1
lim 0 lim 0 lim   lim  
x  x x  x x 0 x x 0 x
x 0 x 0

lim x  lim 3
x  lim 3
x  
x  x  x
 sin x sin u ( x )
lim
x ⎯⎯→ 0 x
=1
u x
lim
⎯⎯→ 0 u ( x )
( )
=1

tgx tgu ( x )
lim
x ⎯⎯→ 0 x
=1
u x
lim
( )⎯⎯→ 0 u ( x )
=1

arcsin x arcsin u ( x )
lim
x ⎯⎯→ 0 x
=1 lim
( )
u x ⎯⎯→ 0 u (x )
=1

arctgx arctgu ( x )
lim
x ⎯⎯→ 0 x
=1 lim
( )
u x ⎯⎯→ 0 u(x )
=1

1 1

lim (1 + x )
x ⎯⎯→ 0
x =e lim (1 + u(x )) ( ) = e
( )
u x ⎯⎯→ 0
u x

x u(x )
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞
lim ⎜1 + ⎟ = e lim ⎜⎜1 + ⎟ =0
x ⎯⎯→ ∞ ⎝ x⎠ u ( x ) ⎯⎯→ ∞ ⎝ u ( x ) ⎟⎠

ln (1 + x ) ln (1 + u ( x ))
lim
x ⎯⎯→ 0 x
=1 lim
( )
u x ⎯⎯→ 0 u (x )
=1

a x −1 au( x) − 1
lim
x ⎯⎯→ 0 x
= ln a lim
u(x ) ⎯
⎯→ 0 u (x )
= ln a

(1 + x )r − 1 = r (1 + u (x ))r − 1 = r
lim
x ⎯⎯→ 0 x lim
u ( x ) ⎯⎯→ 0 u (x )

u (x )
k
xk
lim x = 0
x ⎯⎯→ ∞ a
lim
u ( x ) ⎯⎯→ ∞ a
u(x )
=0

ln x ln u (x )
lim
x ⎯⎯→ ∞ xk
=0 lim u(x )
( )
u x ⎯⎯→ ∞
k
=0
  , daca a  1 0 , daca a  1
lim a x   lim a x  
x  0 , daca a  0,1 x  , daca a  0,1
 , daca a  1   , daca a  1
lim loga x   lim loga x  
x  - , daca a  0,1 x 0
x 0
 , daca a  0,1
 
lim arctg x  lim arctgx   lim arcctgx  0 lim arcctgx  
x  2 x  2 x  x 
x x
 1  1 1
lim 1    e lim 1    e lim 1  x  x  e
x  x x   x x 0

sin x tgx arcsin x arctg x

lim 1 lim 1 lim 1 lim 1
x 0 x x 0 x x  0 x x 0 x
ln1  x  a x 1
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1
x 0 x x 0 x
sin u ( x) tg u ( x) arcsin u ( x) arctg u ( x)
lim 1 lim 1 lim 1 lim 1
x 0 u ( x) x 0 u ( x) x  0 u ( x) x  0 u ( x)
ln 1  u ( x)  a u ( x)  1
lim 1 lim  ln a , a  0, a  1 unde lim u ( x)  0
x 0 u ( x) x 0 u ( x) x  x0

 0
Operaţii fără sens: , ,   ,0  ,1 ,0 0 ,  0
 0
 Asimptote
1.Asimptote verticale
Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este
asimptotă verticală la stanga pentru f,dacă lim f ( x)   sau lim f ( x)   .
x a x a
xa xa

Definiţie:Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a este

asimptotă verticală la dreapta pentru f,dacă lim f ( x)   sau lim f ( x)   .
x a x a
xa xa

Definiţie : Fie f :E  R, a  R punct de acumulare pentru E.Se spune că dreapta x = a

este asimptotă verticală pentru f dacă ea este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la
dreapta sau numai lateral.
2.Asimptote oblice
Teorema : Fie f :E  R, unde E conţine un interval de forma(a, )
Dreapta y=mx+n,m  0 este asimptotă oblică spre +  la graficul lui f dacă şi numai dacă
f ( x)
m,n sunt numere reale finite,unde m= lim , n  lim[ f ( x)  mx] .Analog la -  .
x  x x 

3.Asimptote orizontale
Dacă lim f ( x)  l , l număr finit atunci y = l este asimptotă orizontală spre +  la graficul
x 
lui f.
Analog la - 
Obs :O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontala cât şi oblică spre +  (-  )
 FUNCŢII CONTINUE

DEFINIŢIE. O funcţie f : D ⊂ R → R se numeşte continuă în

punctul de acumulare x0 ∈D ⇔ oricare ar fi vecinătatea V a lui f(x0) ,
există o vecinătate U a lui x0, astfel încât pentru orice
x ∈ U ∩ D ⇒ f(x) ∈ V.

DEFINIŢIE. f : D ⊂ R → R este continuă în x0 ∈ D ⇔ f are limită în

x0 şi lim f(x) = f(x0)
sau ls (x0 ) = ld (x0 ) = f(x0).
x0 se numeşte punct de continuitate.
Dacă funcţia nu este continuă în x0 ⇒ f.se numeşte discontinuă în x0
şi x0 se numeşte punct de discontinuitate. Acesta poate fi:
- punct de discontinuitate de prima speţă dacă ls (x0 ), ld (x0 )
finite, dar ≠ f(x0);
- punct de discontinuitate de a doua speţă dacă cel puţin o
limită laterală e infinită sau nu există.

DEFINIŢIE. f este continuă pe o mulţime ( interval) ⇔ este

continuă în fiecare punct a mulţimii ( intervalului).
• Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile lor de
definiţie.
Exemple de funcţii elementare: funcţia constantă c, funcţia
identică x, funcţia polinomială f(x) = a0xn + a1xn-1 + .......an , funcţia
raţională f(x)/g(x), funcţia radical n f ( x) , funcţia logaritmică log
f(x), funcţia putere xa, funcţia exponenţială ax, funcţiile
trigonometrice sin x, cos x, tg x, ctg x.

PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII

ÎNTR-UN PUNCT DE ACUMULARE

DEFINIŢIE. Fie f : D ⊂ R → R. Dacă f are limita

l ∈ R în punctul de acumulare x0 ∉ D ⇒
⎧ f ( x), x ∈ D
f: D ∪ { x0} →R, f(x) = ⎨
⎩l , x = x0

Teoremă: Fie f : D  R şi x0  D punct de acumulare pentru D  f continuă în x 0

 l s ( x0 )  l d ( x0 ) = f( x0 )
Teoremă:Funcţiile elementare sunt continue pe domeniile maxime de definiţie.
Operaţii cu funcţii continue
Teoremă:Fie f,g:D  R continue pe D
f
 f+g, f  g , ( g  0), f , max( f , g ), min( f , g ) sunt funcţii continue pe D.
g
Compunerea a două funcţii continue este o funcţie continuă.
Teoremă: Fie f:[a,b]  R o funcţie continuă a.î. f(a)f(b)<0   c  (a, b) pentru care
f(c)=0.
 este o funcţie continuă în x0 şi se numeşte prelungirea prin
continuitate a lui f în x0.

OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE

T1. Dacă f,g:D→R sunt continue în x0

( respectiv pe D) atunci f+g, αf, f•g,f/g, fg, f
sunt continue în x0 ( respectiv pe D); α ∈ R, g ≠ 0.

T2. Dacă f:D→R e continuă în x0 ∈D ( respectiv pe D) ⇒ f (x) e

continuă în x0 ∈ ( respectiv pe D).
Reciproca nu e valabilă.

T3. Fie f:D→R continuă în în x0 ∈A şi g:B →A continuă în x0 ∈B,

atunci g•f e continuă în x0 ∈A.

lim f( g (x) = f( lim g(x))

x→x0 x→x0

Orice funcţie continuă comută cu limita.

PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR CONTINUE PE UN INTERVAL

LEMĂ. Dacă f este o funcţie continuă pe un interval [ a,b] şi dacă are

valori de semne contrare la extremităţile intervalului
( f(a) • ( f(b) <0 ) atunci există cel puţin un punct c ∈ ( a,b)
astfel încât f(c) = 0.
• Dacă f este strict monotonă pe [ a,b] ⇒ ecuaţia f(x) = 0 are
cel mult o rădăcină în intervalul ( a, b).

f este strict monotonă ⇔ f: I →J - continuă

f(I) =J - surjectivă
f - injectivă
Orice funcţie continuă pe un interval compact este mărginită şi îşi
atinge marginile.
 STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII

PROP. O funcţie continuă pe un interval, care nu se anulează pe

acest interval păstrează semn constant pe el.
DEFINIŢIE. Fie f : I ⊂ R → R ( I = interval) f are proprietatea lui
Darboux.
⇔ ∀ a,b ∈ I cu a < b şi ∀ λ ∈ ( f(a), f(b)) sau λ ∈ ( f(b),
f(a)) ⇒∃ c ∈ ( a,b), a.î. f(c) = λ.

TEOREMĂ. Orice funcţie continuă pe un

interval are P.D.
Dacă f :I → R are P.D. atunci ⇒ f( I) e interval.
( Reciproca e în general falsă).

CONTINUITATEA FUNCŢIILOR INVERSE

T1. Fie f : I ⊂ R → R o funcţie monotonă a.î.

f( I) e interval. Atunci f este continuă.

T2. Orice funcţie continuă şi injectivă pe un

interval este strict monotonă pe acest interval.

T3. Fie f : I → R, I, J ⊂ R intervale.

Dacă f e bijectivă şi continuă atunci inversa sa
f-1 e continuă şi strict monotonă.
Funcţii derivabile
Definiţie:Fie f:D  R ,x 0  D punct de acumulare pentru D
f ( x)  f ( x0 )
Derivata într-un punct:f ' ( x0 ) = lim .
x  x0 x  x0
f este derivabilă în x 0 dacă limita precedentă există şi este finită.
▪Dacă f este derivabilă în x0 , graficul funcţiei are în punctul M 0 ( x0 , f ( x0 )) tangentă a
cărei pantă este f ' ( x0 ) .Ecuaţia tangentei este: y  f ( x0 )  f ' ( x0 )( x  x0 ) .
Teoremă:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru D  f este derivabilă în
f ( x)  f ( x0 )
punctul de acumulare x0  f s' ( x0 )  f d' ( x0 )  R (finite)  lim = .
x  x0
x x
x  x0
0

f ( x)  f ( x0 )
lim R.
x  x0
x x0
x  x0
Teoremă . Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Puncte de întoarcere.Puncte unghiulare.
Definiţii:Fie f:DR , x 0  D punct de acumulare pentru D.Punctul x 0 se numeşte punct
de întoarcere al funcţiei f, dacă f este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi
diferite în acest punct. Punctul x 0 se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x 0 ,are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată laterală este finită.
 Derivatele funcţiilor elementare
Functia Derivata
c 0
x 1
x n , n  N* nx n1

xr , r  R rx r 1
x 1
2 x
n
x 1
n n x n 1
ln x 1
x
ex ex

a x (a  0, a  1) a x ln a
sin x cos x
cos x  sin x
tg x 1
cos 2 x
ctg x 1
 2
sin x
arcsin x 1
1 x2
arccos x 1

1 x2
arctg x 1
1 x2
arcctg x 1

1 x2
Operaţii cu funcţii derivabile
f
Teoremă:Fie f,g:D  R derivabile pe D  f+g ,fg, (g  0 )sunt funcţii derivabile pe D.
g
Compunerea a două funcţii derivabile este o funcţie derivabilă.
Reguli de derivare
'
f f '  g  f  g'
( f  g )  f  g ; ( f  g )  f  g  f  g ; (  f )    f ;   
' ' ' ' ' ' ' '

g g2
( f  u) '  f ' (u)  u '
1
log a x = x ln a
(uv)’ =
v. uv-1.u’ + uv.v’.lnu
 Proprietăţile funcţiilor derivabile
Definiţie:Fie f:DR.Un punct x 0  D se numeşte punct de maxim local(respectiv de
minim local)al lui f dacă există o vecinătate U a punctului x 0 astfel încât
f(x)  f(x 0 )(respectiv f(x)  f(x 0 ) ) pentru orice x  D  U .
Dacă f(x)  f(x 0 )(respectiv f(x)  f(x 0 ) ) pentru orice x  D atunci x 0 se numeşte punct
de maxim absolut(respectiv minim absolut)
Teoremă . ( Fermat) Fie I un interval deschis şi x 0  I un punct de extrem al unei funcţii
ƒ: IR. Dacă ƒ este derivabilă în punctul x 0 atunci ƒ’(x 0 )=0.
Definiţie:O funcţie ƒ: [a, b] R (a< b) se numeşte funcţie Rolle dacă este continuă pe
intervalul compact [a, b] şi derivabilă pe intervalul deschis (a, b).
Teorema lui Rolle
Fie ƒ: [a, b] R, a< b o funcţie Rolle astfel încât ƒ(a)= ƒ(b), atunci există cel puţin un
punct c  (a, b) astfel încât ƒ’(c)=0.
Teorema(teorema lui J. Lagrange). Fie ƒ o funcţie Rolle pe un interval compact [a, b].
Atunci  c  (a, b) astfel încât ƒ(b)- ƒ(a)= (b- a)ƒ’(c)
Consecinţe:
1.Dacă o funcţie derivabilă are derivata nulă pe un interval atunci ea este constantă pe
acel interval.
2.Dacă două funcţii derivabile au derivatele egale pe un interval atunci ele diferă printr-o
constantă pe acel interval.
Rolul primei derivate
3. Fie f o funcţie derivabilă pe un interval I.
Dacă f ' ( x)  0( f ' ( x)  0), x  I , atunci f este strict crescătoare( crescătoare) pe I.
Dacă f ' ( x)  0( f ' ( x)  0), x  I , atunci f este strict descrescătoare(descrescătoare) pe I.
4.Fie f:D  R ,D interval şi x 0  D .Dacă
1)f este continuă în x 0
2)f este derivabilă pe D- {x0 }
3)există lim f ' ( x)  l  R
x  x0

atunci f are derivată în x 0 şi f ' ( x0 )  l .Dacă l  R atunci f este derivabilă în x 0 .

Observaţie: Cu ajutorul primei derivate se stabilesc intervalele de monotonie ale unei
funcţii derivabile şi se determină punctele de extrem local.
Rolul derivatei a doua
Teoremă: Fie f o funcţie de două ori derivabilă pe I.
Dacă f " ( x)  0, x  I , atunci f este convexă pe I.
Dacă f " ( x)  0, x  I , atunci f este concavă pe I.
Definiţie: Fie f o funcţie continuă pe I si x0  I punct interior intervalului. Spunem că x 0
este punct de inflexiune al graficului funcţiei dacă f este convexă pe o vecinătate stânga a
lui x 0 şi concavă pe o vecinătate dreapta a lui x 0 sau invers.
Observaţie:Cu ajutorul derivatei a doua se stabilesc intervalele de convexitate şi
concavitate şi se determină punctele de inflexiune.
 Formule de derivare a functiilor compuse

Daca u: D  E si g: E  R sunt derivabile pe domeniile lor de definitie atunci g  u : D  R este derivabila pe D

si (g  u)' = g' (u(x))·u' (x)  x  D.

Tabloul derivatelor functiilor compuse g(u(x)): D  R

Functia Derivata functiei Domeniul de derivabilitate D

u u'

n * n n1
u , n N (u )'= n·u ·u'

r
u , r R
r
(u )'= r·u ·u'
r 1 {x R | u(x) > 0}
u'
( u )'= {x R | u(x) > 0}
u 2 u

2n
u 1 {x R | u(x) > 0}
( 2 n u )'=
2n 2n u 2 n 1

2n  1
u 1
( 2 n  1 u )'= {x R | u(x) > 0}
2n  1
(2n  1) u 2n

u u u
e (e )' = e ·u'

u u u
a , a > 0, a  1 (a )' = a ·u'·ln a
u'
ln u (ln u)' =
u

log a u, a>0, a  1 u' {x R | u(x) > 0}

(log a u )' =
u ln a

sin u (sin u)' = u'cos u

cos u (cos u)' = - u'sin u

u' 
tg u (tg u)' = {x R | u(x)   k }
cos 2 u 2
u'
ctg u (ctg u)' =
sin 2 u {x R | u(x)  k }
u'
arcsin u (arcsin u)' = {x R | -1  u(x)  1}
1  u2
u'
arccos u (arccos u)' =
{x R | -1  u(x)  1}
1  u2
u'
arctg u (arctg u)' =
u2  1
u'
arcctg u (arcctg u)' =
u2  1
3

3
 STUDIUL FUNC

Proprietăţi generale ale funcţiilor derivabile .

1.Punctele de extrem ale unei funcţii.

Fie Ι un interval şi f:Ι → R.
Definiţie. Se numeşte punct de maxim (respectiv de minim)(local) al
funcţiei f , un punct a ∈ Ι pentru care există o vecinătate V a lui a
astfel încât f ( x ) ≤ f (a )(respectiv. f (x )) ≥ f (a )∀ x ∈ V.
• Un punct de maxim sau de minim se numeşte punct de extrem.
• a se numeşte punct de maxim(respectiv de minim) global dacă
f ( x ) ≤ f (a )(resp. f ( x ) ≥ f (a )) . ∀ x ∈ Ι.

Obs.1.O funcţie poate avea într-un interval mai multe puncte de

extrem.(vezi desenul).

Obs.2.O funcţie poate avea într-un punct a un maxim (local), fără a

avea în a cea mai mare valoare din interval.(vezi desenul
f (a ) < f (c ) ).

(a, f (a)), (c, f (c))

-puncte de maxim

(b, f (b),)(d, f (d)) -puncte de minim

TEOREMA LUI FERMAT

0
Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval Ι si x0 ∈ I un punct
de extrem,atunci f ' ( x0 ) = 0 .
Interpretare geometrică:
• Deoarece f ' ( x0 ) = 0 ⇒ tangenta la grafic în punctul (x 0 , f ( x0 ))
este paralelă cu OX.
Obs.1. Teorema este adevărată şi dacă funcţia este derivabilă numai
în punctele de extrem.
Obs.2. Condiţia ca punctul de extrem x0 să fie interior intervalului
este esenţială.
(dacă ar fi o extremitate a intervalului I atunci s-ar putea ca
f ' ( x0 ) ≠ 0 ). Ex. f ( x ) = x.
Obs.3. Reciproca T. lui FERMAT nu este adevărată.(se pot găsi
funcţii astfel încât f ' ( x0 ) = 0 dar x0 să nu fie punct de extrem).

• Soluţiile ecuaţiei f ' ( x ) = 0 se numesc puncte critice . Punctele de

extrem se găsesc printre acestea.
• Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente (dar nu si necesare)
pentru ca derivata într-un punct să fie nulă.
O altă teoremă care dă condiţii suficiente pentru ca derivata să se
anuleze este :
 TEOREMA LUI ROLLE.
Fie f : I → R, a, b ∈ I, a < b. Dacă:
1. f este continuă pe [a,b];
2. f este derivabilă pe (a, b ) ;
3. f (a ) = f (b ), atunci ∃ cel puţin un punct c ∈ (a, b ) a.î f ' (c ) = 0.

INTEPRETAREA GEOMETRICA

Dacă funcţia f are valori egale la extremităţile unui interval

[a,b], atunci există cel puţin un punct în care tangenta este paralelă
cu axa ox .

Consecinţa 1. Între două rădăcini ale unei funcţii derivabile se află

cel puţin o rădăcină a derivatei.
Consecinţa 2. Între două rădăcini consecutive ale derivatei se află
cel mult o rădăcină a funcţiei.

TEOREMA LUI LAGRANGE (sau a creşterilor finite)

Fie f : I → R,I (interval, a, b ∈ I, a < b. Dacă:

1. f este continuă pe [a, b]
2. f este derivabilă pe (a,b ), atunci există cel puţin un punct
c ∈ (a, b ) a.î să avem
f (b ) − f (a )
= f ' (c ).
b−a

INTERPRETAREA GEOMETRICĂ

Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct(cu excepţia

eventual,a extremităţilor) există cel puţin un punct de pe grafic(care
nu coincide cu extremităţile), în care tangenta este paralelă cu coarda
care uneşte extremităţile.

f (b ) − f (a )
tgα = tangenta la grafic în M are coeficientul.
b−a
unghiular f ' (c ) dar
f (b ) − f (a )
f ' (c ) =
b−a
Obs.1. Daca f (a ) = f (b ) ⇒ Teorema lui Rolle.

Consecinţa 1. Dacă o funcţie are derivata nula pe un interval,atunci

ea este constanta pe acest interval.
• Dacă o funcţie are derivata nula pe o reuniune disjuncta de
intervale proprietate nu mai rămâne adevărată în general.
⎧1, x ∈ (0,1)
Expl. f : (0,1) ∪ (2,3) f ( x ) = ⎨
⎩2, x ∈ (2,3)
Consecinţa 2. Dacă f si g sunt două funcţii derivabile pe un
interval I şi dacă au derivatele egale f ' = g ' atunci ele diferă
printr-o constantă. f − g = c. c ∈ R
• Dacă f si g sunt definite pe o reuniune disjunctă de intervale,
proprietatea e falsă în general. Expl. f ( x ) = tgx
⎧ ⎛ π⎞
⎪tgx + 1, x ∈ ⎜ 0, 2 ⎟
⎪ ⎝ ⎠
, g (x ) = ⎨
⎪tgx − 1, x ∈ ⎛⎜ π π ⎞⎟
⎪⎩ ⎝2 ⎠
Consecinţa 3.
Daca f ' ( x ) > 0 pe I ⇒ f e strict crescătoare pe I.
Daca f ' ( x ) < 0 pe I ⇒ f e strict descrescătoare I.
−
Consecinţa 4. f : i → R, x0 ∈ I Daca f s' ( x0 ) = f d' ( x0 ) = l ∈ R .
⇒ f are derivata în x0 şi = f ' ( x 0 ).
Dacă l < ∞ ⇒ f e derivabila in x0 .
Consecinţa 5.Daca f ' ( x ) ≠ 0 pe I ⇒ f ' păstrează semn constant pe
I.

ETAPELE REPREZENTĂRII
GRAFICULUI UNEI FUNCŢII

1. Domeniul de definiţie;
2. Intersecţia graficului cu axele de coordonate :
Intersectia cu axa Ox conţine puncte de forma{x,0},unde x este
o rădăcină a ecuaţiei f(x)=0 {daca există}.
Intersecţia cu axa Oy este un punct de forma {0,f{0}} {dacă
punctul 0 aparţine domeniului de definitie}
3. Studiul continuităţii funcţiei pe domeniul de definiţie :
Dacă funcţia este definită pe R se studiază limita funcţiei la
± ∞ iar dacă este definită pe un interval se studiază limita la
capetele intervalului.
4.Studiul primei derivate :
a. Calculul lui f’.
b. Rezolvarea ecuaţiei f’(x)=0.Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi
eventuale puncte de maxim sau de minim ale functiei ;
c. Stabilirea intervalelor pe care semnul lui f este constant.
Acestea reprezinta intervalele de monotonie pentru f.
5.Studiul derivatei a doua :
a.Se calculează f’’
b.Se rezolva ecuatia f’’(x)=0. Rădăcinile acestei ecuaţii vor fi
eventuale puncte de inflexiune ale graficului
c.Determinarea intervalelor pe care semnul lui f este constant.
Astfel,pe intervalele pe care f’’>0 functia este convexă şi pe
cele pe care f’’<0, funcţia eate concavă.
6.Asimptote :
a. Asimptotele orizontale sunt drepte de forma y=a, unde
a= lim f ( x) dacă cel puţin una din aceste limite are sens şi
x → ±∞
există în R.
b) Asimptotele verticale sunt drepte de forma x=x0, dacă există
cel puţin o limită laterală a funcţiei în x0, infinită.
c) Asimptotele oblice sunt drepte de forma y=mx+n, unde
f ( x)
m = lim ∈ R si n = lim ( f ( x) − mx) ∈ R , analog şi pentru
x →∞ x x →∞
-∞.
7. Tabelul de variaţie;
8. Trasarea graficului.
 S` se stabileasc` intervalele de monotonie ale func\iei f : D ® R:
a) f (x ) = x 2 - 4x ; b) f (x ) = 3x - x 3;

SoluĠie:
FuncĠiile sunt derivabile pe domeniul de definiĠie. Se studiază semnul primei derivate.
a) D , f c( x) 2 x 1, x  . Alcătuim tabelul de semn úi de monotonie pentru f.
1
x –f 2
+f
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0
b) D , f c( x) 3 3x 2 , x  . Tabelul de monotonie:
x –f –1 1 +f
f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – –
f (x) 1 0 1

S` se determine punctele de extrem pentru func\ia f : D ® R:

x
f (x ) = ; f (x ) = (x 2 - x +1) e-x
ln x
Solu ie:
e) D (0,f), f c( x) ln x 1, x  (0,f) . EcuaĠia f ′( x) = 0 este ln x = –1, cu soluĠia
x = e −1 . Tabelul de monotonie:
x –f e–1 +f
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0

1 x −1
f) D = (0, + ∞), f ′( x) = 1 − = , x ∈ (0, + ∞) . Rezultă tabelul:
x x
x 0 1 +f
f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + +
f (x) 1 0
S` se determine intervalele de convexitate ]i de concavitate pentru func\iile f : D ® R :
a) f (x ) = x 2 - 3x ; b) f (x ) =-3x 2 + 6x -11;
c) f (x ) = x 3 -12x ; d) f (x ) = 3x 2 - 2x 3 ;
SoluĠie
Se stabileúte semnul derivatei a doua a funcĠiei f.
a) D R , f c( x) 2 x  3, f cc( x) 2, x  .
Rezultă că funcĠia f este convexă pe .
b) D R, f c( x) 6 x  6, f cc( x) 6  0, x  .
Rezultă că funcĠia f este concavă pe .
c) D R, f c( x) 3x 2 12, f cc( x) 6 x, x  .
 PRIMITIVE

Primitive. Proprietăţi.
Fie I un interval din R.
Definiţia 1. Fie f: I → R. Se spune că f admite primitive pe I
dacă ∃ F : I →R astfel încât
a) F este derivabilă pe I;
b) F’(x) =f(x), ∀ x ε I.
F se numeşte primitiva lui f. ( I poate fi şi o reuniune finită disjunctă de
intervale).

Teorema 1.1 Fie f : I → R. Dacă F ,F

1 2
: I → R sunt
două primitive ale funcţiei f, atunci există o constantă c ∈ R
astfel încât F 1 ( x) = F 2 ( x) + c, ∀ x ∈ I.
Demonstraţie : Dacă F , F sunt primitive atunci F , F
1 2 1 2
sunt
'
derivabile ⇒ F ( x ) =
1 F ' ( x) = f ( x) ∀ x ε I
2
'
⇔ ( F − F ) ( x) = F ( x) − F ' ( x) = 0 , x ε I.
1 2
'
1 2

⇒ F ( x) − F ( x) = c , c= constantă
1 2
OBS 1. Fiind dată o primitivă F a unei funcţii, atunci orice primitivă F a
0

lui f are forma F = F0 + c , c= constantă

⇒ f admite o infinitate de primitive.
OBS 2. Teorema nu mai rămâne adevărată dacă I este o reuniune disjunctă
de intervale Expl: f: R- {0 }, f(x) = x²
⎧ x3
x3 ⎪⎪ + 1
3
F= , G= ⎨ 3
3 ⎪x + 2
⎩⎪ 3
F, G sunt primitive ale lui f dar F-G nu e constantă . Contradicţie cu T 1.1
OBS 3. Orice funcţie care admite primitive are Proprietatea lui Darboux.
Se ştie că derivata oricărei funcţii are Proprietatea lui Darboux , rezultă că f
are Proprietatea lui Darboux. F’ =f.
 F
P.D
P
C D

OBS 4. Dacă I este interval şi f(I) def { f ( x) / x ∈ I } nu este interval

atunci f nu admite primitive.
Dacă presupunem că f admite primitive atunci din OBS 3 rezultă că f are P
lui Darboux, rezultă f(I) este interval ceea ce este o contradicţie.
OBS 5. Orice funcţie continuă definită pe un interval admite primitive.

Definiţia 2. Fie f: I →R o funcţie care admite primitive.

Mulţimea tuturor primitivelor lui f se numeşte integrala
nedefinită a funcţiei f şi se notează prin simbolul ∫ f (x ) dx.
Operaţia de calculare a primitivelor unei funcţii(care admite
primitive ) se numeşte integrare.
Simbolul ∫ a fost propus pentru prima dată de Leibniz, în
1675.
Fie F(I)= { f : I → R} Pe această mulţime se introduc operaţiile
:
(f+g)(x) =f(x)+ g(x) ,
(αf)(x)=α.f(x) ∀ x ∈ R ,α constantă
C= { f : I → R / f ∈ R}

∫ f ( x ) dx = {F ∈ F ( I ) / F primitivă a lui }
f .
Teorema 1.2 Dacă f,g:I→ R sunt funcţii care admit
primitive şi α ∈ R, α ≠0, atunci funcţiile f+g, αf admit
de asemenea primitive şi au loc relaţiile:
∫(f+g) =∫f +∫g, ∫αf=α∫f, α≠0, ∫f =∫f +C

Formula de integrare prin părţi.

Teorema 1.1 Dacă f,g:R→R sunt funcţii derivabile cu

derivatele continue, atunci funcţiile fg, f’g, fg’ admit
primitive şi are loc relaţia:
∫ f(x)g’(x)dx =f(x)g(x)- ∫ f’(x)g(x)dx
Formula schimbării de variabilă
(sau metoda substituţiei).
Teoremă: Fie I,J intervale din R şi
ϕ : I → J , f : J → R , functii cu proprietat ile :
1) ϕ este derivabilă pe I;
2) f admite primitive. (Fie F o primitivă a sa.)
Atunci funcţia (f o ϕ ) ϕ ’ admite primitive, iar funcţia F o ϕ este o
primitivă a lui (f o ϕ ) ϕ ’ adică:

∫ f (ϕ (t )) ⋅ ϕ (t )dt = Fo ϕ + C
'

5. Integrarea funcţiilor trigonometrice

Calculul integralelor trigonometrice se poate face fie folosind

formula integrării prin părţi, fie metoda substituţiei. În acest caz
se pot face substituţiile:
1. Dacă funcţia este impară în sin x,
R(-sin x,cos x)=-R(sin x,cos x) atunci cos x=t.
2. Dacă funcţia este impară în cos x,
R(sin x,-cos x)=-R(sin x,cos x) atunci sin x=t.
3. Dacă funcţia este pară în raport cu ambele variabile R(-sin x,-cos
x) atunci tg x=t.
4. Dacă o funcţie nu se încadrează în cazurile 1,2,3,atunci se
utilizează substituţiile universale:

2t 1− t2 x
sin x = , cos x = unde t = tg
1+ t 2
1+ t2 2
5. Se mai pot folosi şi alte formule trigonometrice:
sin 2x=2sin x .cos x,
1 − cos 2 x 1 + cos 2 x
sin 2
x = cos 2
x =
2 2

Integrarea funcţiilor raţionale

Definiţie: O funcţie f:I→R , I interval, se numeşte raţională dacă

f ( x)
R(x)= , g ( x) ≠ 0, x ∈ I , unde f,g sunt funcţii polinomiale.
g ( x)
Dacă grad f ≥ grad g, atunci se efectuează împărţirea lui f la g
⇒ f=gq+r, 0 ≤ grad r<grad g şi deci
f ( x) r ( x)
R( x) = = q( x) + . Pentru R ( x ) se face
g ( x) g ( x)

scrierea ca suma de functii rationale simple .

PRIMITIVELE FUNCŢIILOR CONTINUE SIMPLE

1. ∫ cdx = c ⋅ x + C , c∈R

x n +1
∫ x dx = + C
n
2.
n +1

x α +1
3. ∫ x α dx =
α +1
+C

ax
4. ∫ a x dx =
ln a
+ C
 ∫e dx = e + C
x x
5.

1
6. ∫ x
dx = ln x + C

1
7. ∫ sin 2
x
dx = − ctgx + C

1
8. ∫ cos 2
x
dx = tgx + C

9. ∫ sin xdx = − cosx + C

10. ∫ cos xdx = sin x + C

1 1 x
11. ∫x 2
+a 2
dx = arctg + C
a a

1 1 x−a
12. ∫x 2
−a 2
dx =
2a
ln
x+a
+C

1
13. ∫ x +a2 2
dx = ln( x + a 2 + x 2 ) + C

1
14. ∫ x −a2 2
dx = ln x + x 2 − a 2 + C

1 x
15. ∫ a2 − x2
dx = arcsin
a
+C
16. ∫ tgxdx = − ln cos x + C

17. ∫ ctgxdx = ln sin x + C

18. x
∫ dx = x2 + a + C
2

x 2
+ a 2

19. x
∫ dx = x2 − a + C
2

x 2
− a 2

x
20. ∫ a −x2 2
dx = − a 2 − x 2 + C

x 2 2 a2
21. ∫ x2 + a2 dx =
2
x + a + ln x + x2 + a2 + C
2

x 2 2 a2
22. ∫ x2 − a2 dx =
2
x − a − ln x + x2 − a2 + C
2

x 2 a2 x
∫ a − x 2 dx = − + arcsin + C
2 2
23. a x
2 2 a

1 1
24. ∫ ax + b dx = a ln ax + b + C
25. 1 1 1
∫ ( ax + b) n
dx = −
( n − 1 )( ax + b ) n −1
⋅ + C
a

1 1 x2 + a2 − x2
∫ (x + a )
2 2 2
dx = 2
a ∫ (x 2
+ a2 )
2
+C =
26. '
1 1 1 ⎛ −1 ⎞
a2 ∫ x +a
2 2
dx − 2
a ∫ x ⋅ ⎜⎜
(
⎝2 x +a
2 2
)
⎟⎟ dx
⎠
 ⎧ 1
⎪∫ b Δ
dx, Δ〉 0
⎪ a[( x + ) − ( 2 2
) ]
27. 1 ⎪ 2a 2a
∫ ax 2 + bx + c ⎨
dx =
1
⎪
⎪∫
dx, Δ〈0
b 2 −Δ 2
⎪ a[( x + ) + ( ) ]
⎩ 2a 2a

2 ax + b
28. ∫ ax 2
+ bx + c
dx = ln ax 2 + bx + c + C

Ax + B m ( 2 ax + b ) + n
29. ∫ ax 2
+ bx + c
dx = ∫
ax 2 + bx + c
dx =

1
m ⋅ ln ax 2 + bx + c + n ⋅ ∫ dx
ax 2 + bx + c
 Noţiunea de primitivă
Definiţie: Fie I  R interval, f : I  R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I  R derivabilă pe I cu proprietatea F '(x) = f (x), x  I.
Teoremă.Orice funcţie continuă f : I  R posedă primitive pe I.
Teoremă:Fie f : I  R,I interval ,o funcţie care admite primitive pe I.Atunci f are
proprietatea lui Darboux.
Consecinţe:
1.Dacă g : I  R nu are proprietatea lui Darboux pe intervalul I,atunci g nu admite
primitive pe I.
2.Fie g : I  R.Dacă g(I)= {g ( x) / x  I } nu este interval atunci g nu admite primitive pe I.
3.Dacă g : I  R are discontinuităţi de prima speţă atunci g nu admite primitive pe I.
Tabel de integrale nedefinite
x n 1
   C ,n  N ,x  R
n
x dx
n 1
x a 1
   C ,a  R, a  1 ,x  (0, )
a
x
a 1
1
 xdx  ln x  C, x  (0, ) sau x (,0)
ax
   C , a 0, a  1, x  R
x
a dx
ln a
1 1 xa
 x 2  a 2  2a ln x  a  C, a  0, x  (,a) sau x (a, a) sau x  (a, )
1 1 x
 x 2  a 2 dx  a arctg a  C, a  0, x  R
1 x
 a 2  x 2 dx  arcsin a  C, a  0, x  (a, a)
1
 x a2 2
dx  ln( x  x 2  a 2 )  C , a  0, x  R

1
 x a2 2
dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0, x  (,a) sau x  (a, )

 sin xdx   cos x  C, x  R

 cos xdx  sin x  C, x  R
1
 cos xdx  tgx  C, cos x  0
2

1
 sin 2
x
dx  ctgx  C , sin x  0

24
 Integrala definită
Teoremă.Funcţiile continue pe un interval a, b sunt integrabile pe a, b .
Teoremă.Funcţiile monotone pe un interval a, b sunt integrabile pe a, b .
Proprietăţile funcţiilor integrabile.
a)(Proprietatea de linearitate)
Dacă f,g : [a.b]  R sunt integrabile şi   R 
b b b
1)   f ( x)  g ( x) dx   f ( x)dx   g ( x)dx
a a a
b b
2)  f ( x)dx    f ( x)dx
a a

b)Dacă f ( x)  0, x  a, b şi este integrabilă pe a, b , atunci  f ( x)dx  0 .

b

c)Dacă f ( x)  g ( x) pentru orice x  a, b şi dacă f şi g sunt integrabile pe a, b ,

b b
atunci  f ( x)dx   g ( x)dx
a a
d)(Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b] R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă,  c  (a, b) funcţiile
f1  f [a, c] şi f 2  f [c, b] sunt integrabile şi are loc formula:
c b b
a
f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx.
c a

e)Dacă funcţia f este integrabilă pe a, b , atunci şi f este integrabilă pe a, b şi

b b
 a
f ( x)dx   f ( x) dx .
a

Teoremă (Formula Leibniz - Newton)

Dacă f : [a, b] R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci pentru
orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b
 f ( x)dx  F ( x) a  F (b)  F (a) .
b
a

Teorema de medie Dacă f : [a, b]  R este o funcţie continuă, atunci există c[a, b] a.i.
b
a
f ( x)dx  (b  a) f (c) .
Teorema de existenţă a primitivelor unei funcţii continue
Dacă g : [a, b] R este o funcţie continuă,atunci funcţia G: [a, b]R,
x
G ( x)   g (t )dt , x  [a, b] are proprietăţile:
a
1)G este continuă pe [a, b] şi G(a) = 0
2)G este derivabilă pe [a, b] şi G ' ( x)  g ( x), x  [a, b]
'
x 
Reţinem:   g (t )dt   g ( x)
a 
Teoremă (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b] R cu f , g derivabile cu derivatele continue, atunci are loc formula de
b b
 fg ' dx  fg a   f ' gdx .
b
integrare prin părţi:
a a

Teoremă:Fie f:[-a,a]  R, a 0 o funcţie continuă.Atunci

a a
1)  f ( x)dx  2 f ( x)dx, dacă f este funcţie pară.
a 0
a
2)  f ( x)dx  0 ,dacă f este funcţie impară.
a

Teoremă:Fie f:R R o funcţie continuă de perioadă

a T T
T 0  
a
f ( x)dx   f ( x)dx, a  R
0
Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi graficul
funcţiei f : [a, b] R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: A  D    f ( x)dx .
b

2. În cazul f : [a, b] R continuă şi de semn oarecare, avem: A  D    | f ( x) | dx .

b

a
3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor
f , g : [a, b] R continue este calculată prin formula: A  D    | g ( x)  f ( x) | dx .
b

Volumul unui corp de rotaţie Fie f : [a, b] R o funcţie continuă, atunci corpul C f din
spaţiu obţinut prin rotirea graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin
b
formula: .V(C f )=   f 2 ( x)dx
a