Pestele vedenie (cu oglinzi

retrovizoare)
 “Pestele-vedenie” cu ochi tubulari care traieste in Pacific se foloseste de
lentile si de oglinzi retrovizoare pentru a vedea in apele adanci si intunecate
ale oceanului.

De peste 120 de ani, cercetatorii au aflat de existenta acestei ciudate

vietati, insa niciun specimen nu a fost capturat in viata. Asta pana de
curand, cand o echipa de zoologi de la universitatea Tuebing din Germania
a prins un exemplar viu, in insula Tonga din Pacific. Testele au confirmat ca
Dolichopteryx longipes este prima vertebrata din istoria cunoscuta care a
dezvoltat oglinzi si lentile pentru a focusa putinele crampeie de lumina din
adancurile oceanului si a se orienta mai bine in spatiu. “In aproape 500 de
milione de ani de evolutie a vertebratelor – perioada in care s-au dezvoltat
si au evoluat o multime de specii – acest peste este prima vietuitoare care a
rezolvat una dintre problemele fundamentale de optica: cum sa alcatuiesti o
imagine, sa vezi si sa te misti pe baza ei, folosindu-te de o oglinda”.

“Pestele-vedenie” este denumirea populara pentru Barreleyes – o specie de

pesti mici, foarte scumpi la vedere (de unde li se trage si porecla), care arata
bizar si traiesc la mare adancime in apele Atlanticului, Pacificului si
Oceanului Indian. La o prima vedere,acesta pare sa aiba 4 ochi, dar din
punct de vedere tehnic detine doar 2, fiecare dintre acestia impartiti in doua
parti conectate. Una dintre parti este indreptata in sus si capteaza
franturile foarte slabe de lumina, de la suprafata apei, aflata la o distanta
de cel putin 1.000 de metri deasupra habitatului obisnuit al pestelui.
Cealalta parte focuseaza lumina si se foloseste de aceasta pentru a vedea in
fata. Acesti tip de ochi “diverticulari” sunt unici printre toate speciile de
vertebrate din lume.
VEDEREA IN
INTUNERIC

Tapetum Lucidem - celule reflectorizante in spatele retinei

Pisicile, ca si cainii, au un strat de celule pe spatele ochilor, numit tapetum

lucidum sau "tapet stralucitor". Pe masura ce lumina patrunde in ochi
(prin cornee, camera anterioara, pupila, lentila, corpul ventricular, retina),
acest strat actioneaza ca o oglinda, reflectand lumina inapoi, catre celulele
retinei, astfel incat pisica poate folosi mai bine lumina disponibila decat
oamenii. Acest strat de celule creaza efectul de ochi stralucitori
noaptea.Ochii lor nu sunt stralucitori, ci pur si simplu reflecta lumina
farurilor.
Focalizarea pe miscare

In cazul in care ceva misca in raza ei vizuala, pisica vede "tulbure"

obiectele nemiscate intrucat ochii ei contin celule care focalizeaza pe
obiectele in miscare, asa cum aparat de fotografiat regleaza "sharp"-ul
pentru a surprinde in clar obiectul dorit in detrimentul altor obiecte
inconjuratoare, care apar in fotografie usor incetosate. Astfel se explica de
ce pisica se poate juca ore in sir cu obiecte care se misca.

Tapetum-ul este motivul pentru care ochii cainilor stralucesc

noaptea.Desi tapetum-ul imbunatateste vederea la intuneric, el este totodata
responsabil si pentru imprastierea unei parti din lumina ajunsa la ochi.
 Oamenii de ştiinţă au descoperit că ochii renilor arctici îşi schimbă culoarea

de la un anotimp la altul: galbeni-aurii vara, ei devin albaştri iarna - o adaptare la

modificarea intensităţii luminii şi care îi ajută să îşi detecteze mai uşor prădătorii. Acest
proces îi ajută pe reni vadă cât mai bine în condiţiile de lumină specifice iernii, respectiv
verii arctice. Vara, în Arctica, este lumină aproape tot timpul, în vreme ce iarna este
aproape mereu întuneric şi semiîntuneric, iar modificările la nivelul ochiului renului
reprezintă adaptări la aceste condiţii extreme. Renii din Arctica, la fel ca multe alte
animale, au în ochi un strat de ţesut reflectorizant numit tapetum lucidum (TL), situat în
spatele retinei şi care reflectă lumina înapoi spre retină, pentru a îmbunătăţi percepţia
vizuală în timpul nopţii. Schimbându-şi culoarea, TL poate reflecta diferite lungimi de
undă ale luminii. Este pentru prima dată când este dovedită o asemenea schimbare de
culoare a ochilor la un mamifer. Cercetătorii cred că această adaptare ar oferi renilor un
avantaj în timpul lungii ierni întunecoase din Arctica, permiţându-le să-şi găsească mai
uşor hrana şi să repereze mai uşor prădătorii. Schimbarea culorii ar putea fi produsă de
modificarea presiunii din interiorul ochiului; iarna, presiunea creşte, probabil datorită
dilatării permanente a pupilei (pupila se dilată în condiţii de lumină slabă, pentru a lăsa
să ajungă cât mai multă lumină la retină); care împiedică drenarea naturală a fluidului
din globul ocular. Fluidul comprimă TL, reducând spaţiul dinte fibrele de colagen din
ţesut şi, astfel, TL reflectă radiaţii cu lungime de undă mai mică din lumina albăstruie a
iernii arctice. Cercetări precedente ale aceloraşi specialişti arătaseră că renii arctici sunt
capabili să vadă şi în ultraviolet (un tip de radiaţie luminoasă care există din abundenţă
în lumina arctică, dar nu poate fi percepută de ochiul uman) şi că folosesc această
capcitate pentru a găsi hrană şi a-şi detecta prădătorii. Se crede că reflexia albastră a
ochilor în timpul iernii favorizează şi sensibilitatea vizuală în ultraviolet.

Insectele au în general ochi compuși, formați din mii sau chiar zeci de mii de mici
lentile dispuse ca structura unui fagure. Fiecare lentilă captează o parte din imagine iar
toate aceste mici imagini sunt compuse pentru a crea imaginea completă. Unele insecte
(albinele, fluturii) pot vedea inclusiv în ultraviolet iar libelula procesează imaginile atât
de repede încât mișcările normale îi apar cu încetinitorul. În general, ochii compuși sunt
foarte eficienți în detectarea mișcărilor, de aceea ne este și foarte dificil să prindem o
muscă sau un țânțar.