Culegere - Final PDF

1.
CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC AL

CENTRALELOR TERMOELECTRICE CU ABUR
1.1. Elemente metodologice
1.1.1. Ecuaţiile de bilanţ masic şi energetic
Considerând un sistem termic sau termomecanic (Figura 1.1), pus în

evidenţă cu ajutorul unui contur de bilanţ, putem defini forma generală a ecuaţiilor
ce stau la baza calculului termic al centralelor termoelectrice, ce funcţionează în
regim permanent staţionar (fără acumulare). Acestea sunt:
¾ ecuaţia de bilanţ masic (1.1);
¾ ecuaţia de bilanţ energetic (termic) (1.2).
P1’ P2’ Pj’ Pu’
D1’ h1’ D1’’ h1’’

D2’ h2’ D2’’ h2’’
Dj’ hj’ Dj’’ hj’’
Dm’ hm’ Dn’’ hn’’
P1’’ P2’’ Pj’’ Pv’’
Figura 1.1: Sistem termic sau termomecanic
D – debitul de agent [kg/s] P – putere (termică, mecanică sau electrică) [kW]

h – entalpia raportată [kJ/kg] 1’, 2’, j’, m’, u’ – intrări 1’’, 2’’, j’’, n’’, v’’ – ieşiri
m n
∑D = ∑D
j =1
j'
j =1
j '' (1.1)
m u n v
∑j =1
D j' ⋅ h j' + ∑
j =1
Pj ' = ∑
j =1
D j '' ⋅ h j '' + ∑P
j =1
j '' (1.2)
1.1.2. Destinderea în turbină
Se consideră un corp de turbină în care intră debitul D0, cu entalpia h0.

Corpul de turbină are prevăzute „n” extracţii de abur, extracţia „j” fiind
caracterizată de debitul de abur Dj şi entalpia hj. Ultima extracţie reprezintă ieşirea
din corp. Turbina dezvoltă puterea internă Pint.
D0
D0 − ∑D
j =1
p, j
h0
Pint
Dp,1 Dp,2
h1 h2 Dp,j D
p,j+1
hj Dp,n
hj+1 hn
Figura 1.1: Destinderea într-un corp de turbină cu abur
Utilizând relaţiile generice ce definesc bilanţul masic (1.1) şi energetic

(1.2) se vom determina două relaţii, echivalente, de calcul a Pint:
1. Vom considera carcasa turbinei ca fiind conturul de bilanţ utilizat în
scrierea ecuaţiilor de bilanţ masic (1.3) şi energetic (1.4). Introducând
(1.3) în (1.4) obţinem prima formă de explicitare a Pint (1.5).
n
D0 = ∑D
j =1
p, j (1.3)
n
D0 ⋅ h0 = ∑D j =1
p, j ⋅ h j + Pint (1.4)
n n n n
Pint = D0 ⋅ h0 − ∑
j =1
D p, j ⋅ h j = ∑j =1
D p, j ⋅ h0 − ∑
j =1
D p, j ⋅ h j = ∑D
j =1
p, j ⋅ (h0 − h j ) (1.5)
2. De data aceasta vom considera drept contur de bilanţ zona de turbină

cuprinsă între prizele „j” şi „j+1”. Utilizând ecuaţiile de bilanţ masic şi
energetic obţinem relaţia (1.6). Prin prelucrarea acesteia (1.7) obţinem
relaţia de calcul a puterii interne produse pe o zonă de turbină (1.8).
Evident, Pint se poate scrie ca suma puterilor interne produse pe fiecare
zonă a turbinei (1.9). În relaţia (1.9) Dp,0 = 0.
 j   j +1 
 D0 −
 ∑ D p , j  ⋅ h j = D p , j +1 ⋅ h j +1 +  D0 −
  ∑ D p , j  ⋅ h j +1 + Pint, j , j +1
 (1.6)
 j =1   j =1 
 j   j 
 D0 −
 ∑D p, j
 ⋅ h j =  D0 −
  ∑D p, j
 ⋅ h j +1 + Pint, j , j +1
 (1.7)
 j =1   j =1 
 j 
Pint, j , j +1 =  D0 −
 ∑D p, j (
 ⋅ h j − h j +1

) (1.8)
 j =1 
n −1 n −1  j 
Pint = ∑P int, j , j +1 ∑
=  D0 −
 ∑D p, j (
 ⋅ h j − h j +1

) (1.9)
j =0 j =0  j =0 
Observaţie: Relaţia (1.8) indică faptul că puterea internă pe o zonă a

turbinei este dată de produsul între debitul masic de abur ce tranzitează acea zonă şi
căderea de entalpie pe zona respectivă.
1.2. Probleme rezolvate
1.2.1. Se consideră o schema de bază a unei CTE cu un singur preîncălzitor

regenerativ: a) de amestec, b) de suprafaţă cu scurgerea condensului în cascadă, c)
de suprafaţă cu repompare a condensului secundar. Se cunosc: p1 = 100 bar, t1 =
500 °C, p3 = 0,05 bar, h5 = 270 kJ/kg, h6 = 245 kJ/kg, h2 = (h1 + h3)/2, debitul de
abur Dab = 10 kg/s, randamentul intern al turbinei cu abur (TA) ηiTA = 80 %,
randamentul mecanic ηm = 99 %, randamentul generatorului electric ηg = 98 %,
randamentul cazanului ηcaz = 90 %, puterea calorifică inferioară a combustibilului
Hi = 10000 kJ/kg, încălzirea apei de răcire în condensator ∆tc = 10 °C, căldura
specifică a apei la presiune constantă cp = 4,2 kJ/kg/K.
Se fac următoarele ipoteze simplificatoare şi de calcul:
• se neglijează creşterea de entalpie în pompe;
• se neglijează pierderile de presiune şi de entalpie pe conducte.
Să se determine:
• parametrii termodinamici în punctele caracteristice ale ciclului;
• trasarea în diagramele h-s şi t-s a destinderii aburului în TA;
• debitul de abur extras de la priza turbinei pentru preîncălzirea regenerativă:
Dp [kg/s];
• puterile necesare construirii diagramei Sankey [kW];
• debitul de combustibil: Bs [kg/s];
• debitul de apă de răcire necesar răcirii condensatorului: Dar [kg/s];
• randamentul termic ηt [%] şi randamentul global brut al ciclului ηbrut [%]
Rezolvare:
Din tabelele de proprietăţii termodinamice pentru apă/abur sau din

programe specializate ce calculează aceste proprietăţi se determină, pentru început,
entalpia (h1), entropia (s1) şi volumul specific (v1) în punctul 1 al schemei în funcţie
de presiunea (p1) şi temperatura (t1) ce caracterizează acest punct:
h1, s1, v1 = f(p1, t1) ⇒ h1 = 3374 [kJ/kg], s1 = 6,597 [kJ/kg/K], v1 = 0,0328 [m3/kg].
Entalpia teoretică la ieşirea din turbină h3t = f(p3, s3t = s1) = 2011 [kJ/kg].
ηiTA este raportul între căderea reală şi cea teoretică de entalpie:
TA
H reala h −h  kJ 
ηiTA = = 1 3 ⇒ h3 = h1 − ηiTA ⋅ (h1 − h3t ) = 2283,6  
H teoretica h1 − h3t
TA
 kg 
v3, x3 = f(p3, h3) ⇒ v3 = 24,97 [m3/kg]; x3 = 0,8855 > 0,86.
h +h  kJ 
h2 = 1 3 = 2828,8  
2  kg 
h4 = f(p4 = p3, x = 0) = 137,8 [kJ/kg].
1
3
3t
3t 3
Diagrama: entalpie – entropie (h-s) Diagrama: temperatură – entropie (t-s)
• Bilanţul masic:
D3 = Dab – Dp; D4 = D3 = Dab – Dp;
D5 = D2 + D4 = Dab.
• Bilanţul energetic pe preîncălzitor:
D2 ⋅ h2 + D4 ⋅ h4 = D5 ⋅ h5
• Rezultă:
( )
D p ⋅ h2 + Dab − D p ⋅ h4 = Dab ⋅ h5
Dab ⋅ (h5 − h4 )  kg 
Dp = = 0,491  
h 2 − h4  s 
a) preîncălzitor regenerativ de amestec
D3 = Dab – Dp; D6 = D2 = Dp;
D4 = D3 + D6 = Dab; D5 = D4 = Dab.
D2 ⋅ h2 + D4 ⋅ h4 = D5 ⋅ h5 + D6 ⋅ h6
• Rezultă:
D p ⋅ h2 + Dab ⋅ h4 = Dab ⋅ h5 + D p ⋅ h6
Dab ⋅ (h5 − h4 )  kg 
Dp = = 0,5118  
h2 − h6  s 
b) preîncălzitor regenerativ de suprafaţă cu scurgerea condensului în cascadă

D3 = Dab – Dp; D4 = D3 = Dab – Dp;
D6 = D2 = Dp; D7 = D6 = Dp;
D8 = D4 = Dab– Dp; D5 = D7 + D8 = Dab.
• Bilanţul energetic pe preîncălzitor
(Obs.: conturul de bilanţ include PCS):
D2 ⋅ h2 + D4 ⋅ h4 = D5 ⋅ h5
• Rezultă:
( )
D p ⋅ h2 + Dab − D p ⋅ h4 = Dab ⋅ h5
Dab ⋅ (h5 − h4 )  kg 
Dp = = 0,491  
h 2 − h4  s 
c) preîncălzitor regenerativ de suprafaţă cu repompare a condensului secundar
Pb
Pi Pm
Pcc Pt1
∆Pg
∆Pm
∆Pcaz Pt2
Diagrama Sankey (diagrama fluxurilor energetice)
¾ Bilanţul energetic pe TA:

Puterea internă dezvoltată de TA:
( )
Pi = Dab ⋅ (h1 − h2 ) + Dab − D p ⋅ (h2 − h3 ) = 10636 [kW ]
Puterea mecanică:
Pm = Pi ⋅η m = 10530 [kW ]
Puterea la borne:
Pb = Pm ⋅η g = 10319 [kW ]
Pierderile mecanice:
∆Pm = Pi − Pm = Pi ⋅ (1 − η m ) = 106 [kW ]
Pierderile la generator:
( )
∆Pg = Pm − Pb = Pm ⋅ 1 − η g = 211 [kW ]
¾ Bilanţul energetic pe cazan:

Puterea termică intrată în ciclu:
Pt1 = Dab ⋅ (h1 − h5 ) = 31040 [kW ]
Puterea termică dezvoltată prin arderea (chimică) combustibilului:
Pcc = Bs ⋅ H i [kW ] ;
Randamentul cazanului:
P
ηcazan = t1 [−] ;
Pcc
Pcc Pt1 D ⋅ (h − h )  kg 
⇒ Bs = = = ab 1 5 = 3,449  
H i η cazan ⋅ H i ηcazan ⋅ H i  s 
Pcc = Bs ⋅ H i = 34489 [kW ] ;
∆Pcazan = Pcc − Pt1 = Pcc ⋅ (1 − η cazan ) = 3449 [kW ] ;
¾ Bilanţul energetic pe condensator:

• Pentru cazurile a) şi c):
D3 ⋅ h3 = Pt 2 + D4 ⋅ h4 [kW ]
( ) ( )
Ţinând cont de bilanţul masic ⇒ Dab − D p ⋅ h3 = Pt 2 + Dab − D p ⋅ h4
⇒ Puterea termică evacuată din ciclu la sursa rece (la condensator):
( )
Pt 2 = Dab − D p ⋅ (h3 − h4 ) = 20404 [kW ]
Puterea termică evacuată din ciclu (Pt2) este egală cu puterea termică preluată de
apa de răcire:
Pt 2  kg 
Pt 2 = Dar ⋅ c p ⋅ ∆tc [kW ] ⇒ Dar = = 485,8  
c p ⋅ ∆tc  s 
• Pentru cazul b):
D3 ⋅ h3 + D6 ⋅ h6 = Pt 2 + D4 ⋅ h4 [kW ]
( )
Ţinând cont de bilanţul masic ⇒ Dab − D p ⋅ h3 + D p ⋅ h6 = Pt 2 + Dab ⋅ h4
( )
Pt 2 = Dab − D p ⋅ (h3 − h4 ) + D p ⋅ (h6 − h4 ) = 20414,6 [kW ]
Pt 2  kg 
Dar = = 486,1  
c p ⋅ ∆t c  s 
¾ Calculul randamentelor:
• randamentul termic al ciclului ηt [-]
P
η t = i = 0.343 [-] ⇒ ηt = 34,3 [%]
Pt1
• randamentul global brut al ciclului ηbrut [%]
P
ηbrut = ηcazan ⋅ηt ⋅η m ⋅η g = b = 0,299 [-] ⇒ ηbrut = 29,9 [%]
Pcc
Observaţii:
În cazul b) ecuaţiile de bilanţ energetic puteau fi gândite în modul următor:
într-un schimbător de căldură de suprafaţă (preîncălzitor, condensator), puterea
termică cedată este egală cu puterea termică primită. Astfel:
o pentru SC de suprafaţă, puterea termică cedată de aburul care
condensează ( D p ⋅ (h2 − h6 ) ) este egală cu puterea termică preluată de
apă (condensul principal) pentru a se încălzii (( Dab ⋅ (h5 − h4 ) )):
D p ⋅ (h2 − h6 ) = Dab ⋅ (h5 − h4 )
o analog, pentru condensator putem scrie:
Pt 2 = D3 ⋅ (h3 − h4 ) + D6 ⋅ (h6 − h4 ) ⇒
( )
Pt 2 = Dab − D p ⋅ (h3 − h4 ) + D p ⋅ (h6 − h4 )
În cazul c), dacă am fi ţinut cont de creşterea de entalpie în PCS (pompa de
condens secundar), în conturul de bilanţ considerat ar fi avut în plus ca putere
intrată puterea internă a PCS ( Pi PCS = D p ⋅ (h7 − h6 ) ), datorită antrenării acesteia cu
ajutorul unui motor electric (energie intrată în contur).
În cazul c), dacă nu s-ar cunoaşte h5, şi am ţine cont, eventual, şi de PCS,
ecuaţiile de bilanţ energetic ar fi următoarele:
o ecuaţia de bilanţ pentru calculul Dp, considerând suprafaţa exterioară a
schimbătorului de căldură drept contur de bilanţ:
D2 ⋅ h2 + D4 ⋅ h4 = D6 ⋅ h6 + D8 ⋅ h8 ⇒
( ) ( )
D p ⋅ h2 + Dab − D p ⋅ h4 = D p ⋅ h6 + Dab − D p ⋅ h8
o pentru calculul h5 se va scrie ecuaţia de bilanţ energetic considerând
drept contur de bilanţ punctul de injecţie a condensului secundar în
linia de condens principal:
( )
D8 ⋅ h8 + D7 ⋅ h7 = D5 ⋅ h5 ⇒ Dab − D p ⋅ h8 + D p ⋅ h7 = Dab ⋅ h5
1.2.2. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

Se cunosc:
• entalpiile, exprimate în [kJ/kg]: h0 = 3400; h1 = 3000; h2 = 2700; h3 = 2300;
h4 = h5 =150; h6 = 500; h7 = 800; h8 = 820; h9 = 475;
• debitul de abur viu: D0 = 10 [kg/s];
• încălzirea apei de răcire în condensator: ∆tar = 10 [°C];
• căldura specifică a apei de răcire: cp,ar = 4,2 [kJ/kg/K];
• randamentul mecanic al pompei de alimentare (PA): ηm,PA = 95 [%];
• randamentul cuplei hidraulice a PA: ηkh = 97 [%];
• randamentul motorului electric ce antrenează PA: ηm,el = 97 [%];
D0 D0 D0-Dp1
D0 D0-Dp1-Dp2
0 Pb 0 Pb
Dp1 3 Dp1 3 D0-Dp1-Dp2
1 1
Dp2 Dp2
D0 2
2
8
8 4
4 5
7 6
7 6 5
D0 D0-Dp1 D0-Dp1
9
9 Dp2
Se cer(e):
• să se realizeze bilanţul masic pe ciclu
• debitele de abur extrase din turbină pentru preîncălzire: Dp1 şi Dp2 [kg/s]
• puterea internă dezvoltată de turbină între cele două prize: Pi,1-2 [kW]
• puterea termică evacuată la sursa rece a ciclului: Pt2 [kW]
• debitul masic de apă de răcire la condensator: Dar [kg/s]
• puterea internă cerută de pompa de alimentare (PA): Pi,7-8 [kW]
• puterea consumată de motorului electric ce antrenează PA: Pme,7-8 [kW]
Rezolvare:
• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

D3 = D0 – Dp1– Dp2; D9 = Dp2; D4 = D3 + D9 = D0 – Dp1; D5 = D4 = D0 – Dp1;
D6 = D5 = D0 – Dp1; D7 = D1 + D6 = D0; D8 = D7 = D0.
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de amestec:
D6 ⋅ h6 + D1 ⋅ h1 = D7 ⋅ h7
( D0 − D p1 ) ⋅ h6 + D p1 ⋅ h1 = D0 ⋅ h7
D0 ⋅ (h7 − h6 ) 10 ⋅ (800 − 500)  kg 
D p1 = = = 1,2  
h1 − h6 3000 − 500  s 
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de suprafaţă:
D5 ⋅ h5 + D2 ⋅ h2 = D6 ⋅ h6 + D9 ⋅ h9
( D0 − D p1 ) ⋅ h5 + D p 2 ⋅ h2 = ( D0 − D p1 ) ⋅ h6 + D p 2 ⋅ h9
D p 2 ⋅ (h2 − h9 ) = ( D0 − D p1 ) ⋅ (h6 − h5 )
( D0 − D p1 ) ⋅ (h6 − h5 )
(10 − 1,2) ⋅ (500 − 150)  kg 
Dp2 = = = 1,384  
h2 − h9 2700 − 475  s 
• Bilanţul energetic pe zona de turbină cuprinsă între cele două prize:
( D0 − D p1 ) ⋅ h1 = ( D0 − D p1 ) ⋅ h2 + Pi ,1− 2
Pi ,1− 2 = ( D0 − D p1 ) ⋅ (h1 − h2 ) = (10 − 1,2) ⋅ (3000 − 2700) = 2640 [kW ]
• Bilanţul energetic pe condensator:
D3 ⋅ h3 + D9 ⋅ h9 = Pt 2 + D4 ⋅ h4 [kW ] ⇒
(D 0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h3 + D p 2 ⋅ h9 = Pt 2 + (D0 − D p1 ) ⋅ h4
( ) ( )
Pt 2 = D0 − D p1 − D p 2 ⋅ h3 + D p 2 ⋅ h9 − D0 − D p1 ⋅ h4 = 16394,2 [kW ]
Pt 2 16394,2  kg 
Pt 2 = Dar ⋅ c p ⋅ ∆tc [kW ] ⇒ Dar = == = 390,34  
c p ⋅ ∆t c 4,2 ⋅ 10  s 
• Bilanţul energetic pe pompa de alimentare (între punctele 7 şi 8):
D7 ⋅ h7 + Pi ,7 −8 = D8 ⋅ h8 ⇒ D0 ⋅ h7 + Pi , 7 −8 = D0 ⋅ h8
Pi , 7 −8 = D0 ⋅ (h8 − h7 ) = 10 ⋅ (820 − 800) = 200 [kW ]
• Bilanţul energetic pe ansamblul PA / motor electric:
Pi ,7 −8 200
Pme, 7 −8 = = = 224 [kW ]
η m ,el ⋅ η kh ⋅ η m , PA ⋅ 0,97 ⋅ 0,97 ⋅ 0,95

Se cunosc:
h4 = h5 =150; h6 = h7 = 500; h8 = 800; h9 = 785;
• randamentul mecanic: ηm = 0,99; randamentul generatorului electric: ηg = 0,98;
• randamentul cazanului: ηcaz = 90 [%];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 10000 [kJ/kg].
D0 D0 D0-Dp1
0 D0 D0-Dp1-Dp2
Pb 0 Pb
1 1
Dp2 Dp2
2 2
4 4
6 5 8 7 6 5
8 7
D0 D0 D0-Dp1-Dp2
9 9 Dp1
Se cer(e):
• debitele de abur extrase din turbină pentru preîncălzire: Dp1 şi Dp2 [kg/s]
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb [kW]
• debitul de combustibil: Bs [kg/s]
TA
• lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur (TA): lsp [kJ/kg]
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur: esp [kJ/kg]
• consumul specific de combustibil: bsp [kg/kWhe]
• consumul specific de abur al grupului turbogenerator: dsp [kg/kWhe]
Rezolvare:

D3 = D0 – Dp1– Dp2; D5 = D4 = D3 = D0 – Dp1– Dp2; D9 = Dp1; D6 = D2 + D5 +
D9 = Dp2 + D0 – Dp1– Dp2 + Dp1 = D0; D8 = D7 = D0.
D1 ⋅ h1 + D7 ⋅ h7 = D8 ⋅ h8 + D9 ⋅ h9
D p1 ⋅ h1 + D0 ⋅ h7 = D0 ⋅ h8 + D p1 ⋅ h9
D0 ⋅ (h8 − h7 ) = D p1 ⋅ (h1 − h9 )
D0 ⋅ (h8 − h7 ) 10 ⋅ (800 − 500)  kg 
D p1 = = = 1,354  
h1 − h9 3000 − 785  s 
D2 ⋅ h2 + D5 ⋅ h5 + D9 ⋅ h9 = D6 ⋅ h6
D p 2 ⋅ h2 + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h5 + D p1 ⋅ h9 = D0 ⋅ h6
D0 ⋅ (h6 − h5 ) − D p1 ⋅ (h9 − h5 )
Dp 2 =
h2 − h5
10 ⋅ (500 − 150) − 1,354 ⋅ (785 − 150)  kg 
D p2 = = 1,035  
2700 − 150  s 
• Bilanţul energetic pe turbina cu abur:
PiTA = D0 ⋅ (h0 − h1 ) + ( D0 − D p1 ) ⋅ (h1 − h2 ) + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ (h2 − h3 ) [kW ]
PiTA = 10 ⋅ (3400 − 3000) + (10 − 1,354) ⋅ (3000 − 2700) +
(10 − 1,354 − 1,035) ⋅ (2700 − 2300) = 9638,2 [kW ]
Puterea la borne:
Pb = PiTA ⋅ η m ⋅η g = 9638,2 ⋅ 0,99 ⋅ 0,98 = 9351 [kW ]
• Bilanţul energetic pe cazan:
Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h8 ) = 10 ⋅ (3400 − 800) = 26000 [kW ]
Debitul masic de combustibil:
Pcc Pt1 D ⋅ (h0 − h8 ) 10 ⋅ (3400 − 800)  kg 
Bs = = = 0 = = 2,889  
H i η cazan ⋅ H i η caz ⋅ H i 0.9 ⋅ 10000  s 
• Calculul indicatorilor specifici:
TA P TA 9638,2  kJ 
l sp = i = = 963,82  
D0 10  kg 
Pb 9351  kJ 
e sp = = = 935,1   ;
D0 10  kg 
Bs 2,889  kg 
bsp = ⋅ 3600 = ⋅ 3600 = 1,1122  combustibil 
Pb 9351  kWhe 
D0 10  kg 
d sp = ⋅ 3600 = ⋅ 3600 = 3,8496  combustibil 
Pb 9351  kWhe 
• Observaţii:
esp = lspTA ⋅ η m ⋅ η g
D0 1  kg 
d sp = ⋅ 3600 = ⋅ 3600  combustibil 
Pb e sp  kWhe 

Se cunosc:
h4 = h5 =150; h6 = 500; h7 = 800; h9 = 785; h10 = 475;
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb = 10 000 [kW]
D0 D0 D0-Dp1
D0 D0-Dp1-Dp2
0 Pb 0 Pb
Dp1 3 D0-Dp1-Dp2
Dp1 3
1
1 Dp2
Dp2
D0 2
2 8
8 4
4 7 6 5
7 6 5
D0 D0 D0
9 10
9 10 Dp1 Dp1+Dp2
Se cer(e):
• să se realizeze bilanţul masic pe ciclu în mărimi absolute şi în mărimi raportate;
• debitele de abur, extrase din turbină pentru preîncălzire, raportate (la debitul de
abur viu): ap1 şi ap2 [-];
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur: esp [kg/s];
• debitul de abur viu: D0 [kg/s];
• debitele de abur extrase din turbină pentru preîncălzire: Dp1 şi Dp2 [kg/s];
• puterea termică evacuată la sursa rece a ciclului: Pt2 [kW];
Rezolvare:

D3 = D0 – Dp1– Dp2; D9 = Dp1; D10 = Dp1 + Dp2; D4 = D3 + D10 = D0 – Dp1– Dp2
+ Dp1 + Dp2 = D0; D5 = D4 = D0; D6 = D5 = D0; D7 = D6 = D0; D8 = D7 = D0
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de suprafaţă alimentat de la priza 1:
D6 ⋅ h6 + D1 ⋅ h1 = D7 ⋅ h7 + D9 ⋅ h9
D0 ⋅ h6 + D p1 ⋅ h1 = D0 ⋅ h7 + D p1 ⋅ h9 ; se împarte ecuaţia la D0 ⇒
[1] ⋅ h6 + [a p1 ] ⋅ h1 = [1] ⋅ h7 + [a p1 ] ⋅ h9
[1] ⋅ (h7 − h6 ) = [a p1 ] ⋅ (h1 − h9 )
[1] ⋅ (h7 − h6 ) 800 − 500
a p1 = = = 0,1354
h1 − h9 3000 − 785
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de suprafaţă alimentat de la priza 2:
D2 ⋅ h2 + D5 ⋅ h5 + D9 ⋅ h9 = D6 ⋅ h6 + D10 ⋅ h10
D p 2 ⋅ h2 + D0 ⋅ h5 + D p1 ⋅ h9 = D0 ⋅ h6 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h10 ; se împarte la D0 ⇒
[a p 2 ] ⋅ h2 + [1] ⋅ h5 + [a p1 ] ⋅ h9 = [1] ⋅ h6 + [a p1 + a p 2 ] ⋅ h10
[1] ⋅ (h6 − h5 ) − [a p1 ] ⋅ (h9 − h10 )
ap2 =
h2 − h10
(500 − 150) − 0,1354 ⋅ (785 − 475)
a p2 = = 0,1384
2700 − 475
PiTA = D0 ⋅ (h0 − h1 ) + ( D0 − D p1 ) ⋅ (h1 − h2 ) + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ ( h2 − h3 ) [kW ]
Se împarte ecuaţia de mai sus la D0 ⇒
Pi TA
lspTA = = [1] ⋅ (h0 − h1 ) + [1 − a p1 ] ⋅ (h1 − h2 ) + [1 − a p1 − a p 2 ] ⋅ (h2 − h3 )
D0
TA
l sp = (3400 − 3000) + [1 − 0,1354] ⋅ (3000 − 2700) +
+ [1 − 0,1354 − 0,1384] ⋅ (2700 − 2300) = 949,9 [kJ/kg]
Pb  kJ 
e sp = TA
= l sp ⋅η m ⋅η g = 949,9 ⋅ 0,99 ⋅ 0,98 = 921,6   ⇒
D0  kg 
P 10000  kg 
D0 = b = = 10,85  
e sp 921,6  s 
D p1 = D0 ⋅ [a p1 ] = 10,85 ⋅ 0,1354 = 1,469 [kg/s]
D p 2 = D0 ⋅ [a p 2 ] = 10,85 ⋅ 0,1384 = 1,502 [kg/s]
D3 ⋅ h3 + D10 ⋅ h10 = Pt 2 + D4 ⋅ h4 [kW ] ⇒
(D 0 )
− D p1 − D p 2 ⋅ h3 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h10 = Pt 2 + D0 ⋅ h4
( )
Pt 2 = D0 − D p1 − D p 2 ⋅ h3 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h10 − D0 ⋅ h4 [kW ]
Pt 2 = (10 − 1,469 − 1,502) ⋅ 2300 + (1,469 + 1,502) ⋅ 475 − 10 ⋅ 150 = 16078 [kW ]
Obs.: Puterea termică evacuată la condensator, raportată la debitul de abur viu este
P 16078  kJ 
qt 2 = t 2 = = 1481,8  
D0 10,85  kg 

Se cunosc:
h4 = h5 =150; h6 = 500; h10 = h11 = 475;
• puterea electrică la bornele generatorului: D0 = 10 [kg/s];
• debitul de abur în punctul 1: Dp1 = 1,2 [kg/s];
• creşterea de presiune în pompa de alimentare: ∆p8-9 = 180 [bar];
• densitatea medie a apei în pompa de alimentare: ρapă = 870 [kg/m3];
• randamentul intern al pompei de alimentare: ηPA = 0,8 [-];
• randamentul cazanului: ηcazan = 0,89 [-]
D0
D0 D0-Dp1
0 D0-Dp1-Dp2
Pb 0 D0
12 Pb
12

1 1
Dp2 2 Dp2 2
D0
9 9
4 4 D0-Dp1-Dp2
8 7 5 8 7 D0-Dp1-Dp2 5
6 D0 D0-Dp1 6 D0-Dp1-Dp2
10
10 11
11 D p2
Se cer(e):
• să se realizeze bilanţul masic pe ciclu;
• debitul de abur în punctul 2: Dp2 [kg/s]
• entalpia în punctul 7: h7 [kJ/kg]
• randamentul conductelor: η conducte [-]
tg
• consumul specific de căldură al grupului turbo-generator: qsp [kJt/kWhe]
• consumul specific de căldură al grupului turbogenerator şi circuitului termic:
q1, sp [kJt/kWhe]
brut
• consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină: q sp [kJt/kWhe]
Rezolvare:

D3 = D0 – Dp1– Dp2; D6 = D5 = D4 = D3 = D0 – Dp1– Dp2; D11 = D10 = Dp2; D7 =
D6 + D11 = D0 – Dp1; D8 = D1 + D7 = Dp1 + (D0 – Dp1) = D0; D9 = D8 = D0.
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de suprafaţă (repomparea condensului):
D2 ⋅ h2 + D5 ⋅ h5 = D6 ⋅ h6 + D10 ⋅ h10
D p 2 ⋅ h2 + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h5 = ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + D p 2 ⋅ h10 ;
( D0 − D p1 ) ⋅ ( h6 − h5 )
(10 − 1,2) ⋅ (500 − 150)  kg 
D p2 = = = 1,2198  
(h2 − h5 ) − (h6 − h10 ) (2700 − 150) − (500 − 475)  s 
• Bilanţul energetic în punctul de injecţie al condensului secundar:
D6 ⋅ h6 + D11 ⋅ h11 = D7 ⋅ h7
( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + D p 2 ⋅ h11 = ( D0 − D p1 ) ⋅ h7
( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + D p 2 ⋅ h11  kJ 
h7 = = 496,53  
D0 − D p1  kg 
D7 ⋅ h7 + D1 ⋅ h1 = D8 ⋅ h8
( D0 − D p1 ) ⋅ h7 + D p1 ⋅ h1 = D0 ⋅ h8
( D0 − D p1 ) ⋅ h7 + D p1 ⋅ h1  kJ 
h8 = = 796,95  
D0  kg 
• Calculul creşterii de entalpie în pompa de alimentare (între punctele 8 şi 9)
N   m3   m3 
∆p8−9  2  ⋅ v8−9   ∆p8−9 [bar ] ⋅ v8−9  
 kJ  m   kg  ⋅ 1 =  kg  ⋅ 100
∆h8−9   =
 kg  η PA [−] 10 3
η PA [−]
∆p8−9 ⋅ v8−9 ∆p8−9 180 ⋅ 100  kJ 
∆h8−9 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = = 25,86  kg  ⇒
η PA η PA ⋅ ρ apa 0,8 ⋅ 870  
h9 = h8 + ∆h8−9 = 796,95 + 25,86 = 822,81 [kJ/kg]
• Puterea termică intrată în ciclul apă/abur, la cazan:
Pt1cazan = Pt ,9−0 = D0 ⋅ (h0 − h9 ) = 10 ⋅ (3400 − 822,81) = 25771,9 [kW]
• Puterea termică pierdută în conductele de legătură cazan-turbină:
∆Pconducte = ∆Pt ,0−12 = D0 ⋅ (h0 − h12 ) = 10 ⋅ (3400 − 3395) = 50 [kW]
• Randamentul conductelor:
P turbina P cazan − ∆Pconducte ∆P 50
η conducte = t1cazan = t1 cazan
= 1 − conducte
cazan
=1− = 0,998
Pt1 Pt1 ∆Pt1 25771,9
• Consumul specific de căldură al grupului turbogenerator:
tg P turbina Pt1cazan − ∆Pconducte 25771,9 − 50  kJ t 
q sp = t1 = = = 2,858  
Pb Pb 9000  kJ e 
tg Pt1turbina  kJ t 
q sp = ⋅ 3600 = 2,858 ⋅ 3600 = 10288,8  
Pb  kWhe 
• Consumul specific de căldură al grupului turbogenerator şi circuitului termic:
P cazan 25771,9  kJ 
q1, sp = t1 = = 2,8635  t 
Pb 9000  kJ e 
Pt1cazan  kJ t 
q1, sp = ⋅ 3600 = 2,8635 ⋅ 3600 = 10308,6
 
Pb  kWhe 
• Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului:
P cazan 25771,9
Ptc = t1 = = 28957,2 [kW]
η cazan 0,89
• Consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină:
brut P 28957,2  kJ 
q sp = tc = = 3,2175  t 
Pb 9000  kJ e 
brut Ptc  kJ t 
q sp = ⋅ 3600 = 3,2175 ⋅ 3600 = 11583  
Pb  kWhe 

Se cunosc:
• entalpiile, exprimate în [kJ/kg]: h2 = 2700; h4 = h5 = 150; h6 = 500; h11 = h10 =
475; h12 = 600;
• debitul de abur în punctul 1 (la priza 1): Dp1 = 1,25 [kg/s];
• creşterea de entalpie în pompa de alimentare: ∆h8-9 = 26 [kJ/kg];
• debitul de combustibil: Bs = 2,9 [kg/s];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 10000 [kJ/kg];
• randamentul cazanului: ηcaz = 0,9 [-];
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb = 9400 [kW]
• încălzirea apei de răcire în condensator: ∆tar = 10 [°C];
• căldura specifică a apei de răcire: cp,ar = 4,2 [kJ/kg/K];
D0 D0-Dp1
D0
0 D0 D0-Dp1-Dp2
Pb 0 Pb
3 Dp1 3 D0-Dp1-Dp2
1 1
2 Dp2 2
D0
9 9
4 4 D0-Dp1-Dp2
8 7 8 7 D0-Dp1-Dp2 5
5
D0 D0 6 D0-Dp1-Dp2
6 10
10 11 D +D
11 Dp1 12 p1 p2
12
Se cer(e):
• puterea internă cerută de pompa de alimentare (PA): Pi,8-9 [kW]
• puterea termică evacuată la sursa rece a ciclului: Pt2 [kW]
• puterea internă dezvoltată de turbină între ultima priză şi ieşirea din turbină:
Pi TA
, 2 −3 [kW]
• puterea internă dezvoltată între intrarea în turbină şi ultima priză: Pi TA

, 0− 2 [kW]
• debitul masic de apă de răcire la condensator: Dar [kg/s]

• multiplul de apă de răcire: mar [-]
Rezolvare:

D3 = D0 – Dp1– Dp2; D6 = D5 = D4 = D3 = D0 – Dp1– Dp2; D12 = Dp1; D11 = D10
= D12 + D2 = Dp1 + Dp2; D7 = D6 + D11 = D0; D9 = D8 = D7 = D0.
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de suprafaţă (repomparea condensului):
D2 ⋅ h2 + D5 ⋅ h5 + D12 ⋅ h12 = D6 ⋅ h6 + D10 ⋅ h10
D p 2 ⋅ h2 + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h5 + D p1 ⋅ h12 =
= ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h10
( D0 − D p1 ) ⋅ ( h6 − h5 ) − D p1 ⋅ (h12 − h10 )
 kg 
D p2 = = 1,1286  
(h6 − h5 ) + (h2 − h10 )  s 
• Bilanţul energetic în punctul de injecţie al condensului secundar:
D6 ⋅ h6 + D11 ⋅ h11 = D7 ⋅ h7
( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h11 = D0 ⋅ h7
( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h6 + ( D p1 + D p 2 ) ⋅ h11  kJ 
h7 = = 494,05  
D0  kg 
• Bilanţul energetic pe pompa de alimentare (între punctele 8 şi 9):
D8 ⋅ h8 + Pi ,8−9 = D9 ⋅ h9 ⇒ D0 ⋅ h8 + Pi ,8−9 = D0 ⋅ h9
Pi ,8−9 = D0 ⋅ (h9 − h8 ) = D0 ⋅ ∆h8−9 = 10 ⋅ 26 = 260 [kW ]
• Bilanţul energetic pe cazanul (generatorul) de abur:
Puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului:
Pcc = Bs ⋅ H i = 2,9 ⋅ 10000 = 29000 [kW ]
Puterea termică primită de apă/abur la cazan:
Pt1 = Pcc ⋅ η cazan = B s ⋅ H i ⋅ η cazan = 2,9 ⋅ 10000 ⋅ 0,9 = 26100 [kW ]
• Bilanţul energetic pe turbina cu abur şi generatorul electric:
Pb 9400
PiTA = = = 9688,7 [kW ]
η m ⋅ η g 0,99 ⋅ 0,98
• Bilanţul energetic pe ciclu:
Pt1 + Pi ,8−9 = PiTA + Pt 2 ⇒
Pt 2 = Pt1 + Pi ,8−9 − PiTA = 26100 + 260 − 9688,7 = 16671,3 [kW ]
( ) (
D3 ⋅ h3 = Pt 2 + D4 ⋅ h4 [kW ] ⇒ D0 − D p1 − D p 2 ⋅ h3 = Pt 2 + D0 − D p1 − D p 2 ⋅ h4)
( )
Pt 2 + D0 − D p1 − D p 2 ⋅ h4  kJ 
h3 = = 2337,4  
D0 − D p1 − D p 2  kg 
• Bilanţul energetic pe zone de turbină:
puterea internă dezvoltată de turbină între ultima priză şi ieşirea din turbină:
, 2 −3 = ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ ( h2 − h3 ) = 2763,5 [kW ]
PiTA
puterea internă dezvoltată între intrarea în turbină şi ultima priză:
PiTA , 2 −3 = 9688,7 − 2763,5 = 6925,2 [kW ]
TA
, 0 − 2 = Pi − PiTA
Pt 2 = Pt1 + Pi ,8−9 − PiTA = 26100 + 260 − 9688,7 = 16671,3 [kW ]
Pt 2 16671,3  kg 
Pt 2 = Dar ⋅ c p ⋅ ∆tc [kW ] ⇒ Dar = = = 396,94  
c p ⋅ ∆t c 4,2 ⋅ 10  s 
Dar Dar 396,94
⇒ mar = = = = 52,08 [-]
D3 D0 − D p1 − D p 2 10 − 1,25 − 1,1286
1.2.7. Se consideră ciclul cu supraîncălzire intermediară din figura

următoare. Considerăm că turbina este simplă, fără prize. Se cunosc: parametrii
aburului viu p1 = 100 bar şi t1 = 500 °C, presiunea de supraîncălzire intermediară
pSÎI = p2 = 25 bar, temperatura de supraîncălzire intermediară tSÎI = t3 = 500 °C,
presiunea la condensator pcondensator = p4 = 0,05 bar, debitul de abur viu Dab = 10
kg/s, randamentul intern al CIP (corpul de înaltă presiune) al turbinei cu abur (TA)
η iCIP = 80 %, randamentul intern al CMJP (corpul de înaltă şi joasă presiune) al TA
η iCMJP = 80 %, randamentul mecanic ηm = 99 %, randamentul generatorului electric
ηg = 98 %, randamentul cazanului ηcaz = 90 %, puterea calorifică inferioară a
combustibilului Hi = 10000 kJ/kg.
SÎI
Cazan
2 4
PA 5
Să se determine:
• parametrii termodinamici ai aburului în punctele caracteristice ale ciclului;
• să se traseze procesul termodinamic de destindere în turbină în diagramele:
h-s (entalpie - entropie) şi t-s (temperatura - entropie).
• randamentul: termic ηt şi randamentul global brut ηbrut.
Rezolvare:
Entalpia teoretică la ieşirea din CIP: h2t = f(p2 = pSÎI, s2t = s1) = 2982 [kJ/kg].
 kJ 
h2 = h1 − η iCIP ⋅ (h1 − h2t ) = 3060,4  
 kg 
t2, v2 = f(p2 = pSÎI, h2) ⇒ t2 = 322 °C, v2 = 0,1037 [m3/kg], s3 = 6,732 [kJ/kg/K].
h3, s3, v3 = f(p3 = p2 = pSÎI, t3 = tSÎI) ⇒ h3 = 3462 [kJ/kg], s3 = 7,323 [kJ/kg/K], v3 =
0,14 [m3/kg].
Entalpia teoretică la ieşirea din CMJP: h4t = f(pcondensator, s4t = s3) = 2233 [kJ/kg].
 kJ 
h4 = h3 − η iCMJP ⋅ (h3 − h4t ) = 2478,8  
 kg 
t4, s4, v4 = f(p4 = pcondensator, h4) ⇒ t4 = 32,9 [°C], s4 = 8,125 [kJ/kg/K], v4 = 27,23
[m3/kg], x4 = 0,966.
h5 = f(p5 = p4 = pcondensator, x = 0) = 137,8 [kJ/kg].
3 1 3
1
2
2t
2
2t
x=1
x=0,966
4t 4
4t
Diagrama: entalpie – entropie (h-s) Diagrama: temperatură – entropie (t-s)
¾ Bilanţul masic:
D1 = D2 = D3 = D4 = D5 = Dab

Pi = Dab ⋅ (h1 − h2 ) + Dab ⋅ (h3 − h4 ) = 12968 [kW ]
Puterea mecanică:
Pm = Pi ⋅ η m = 12838 [kW ]
Puterea la borne:
Pb = Pm ⋅ η g = 12582 [kW ]
∆Pm = Pi − Pm = Pi ⋅ (1 − η m ) = 130 [kW ]
( )
∆Pg = Pm − Pb = Pm ⋅ 1 − η g = 256 [kW ]

Pt1 = Dab ⋅ (h1 − h5 ) + Dab ⋅ (h3 − h2 ) = 36378 [kW ]
Pcc Pt1  kg 
Bs = = = 4,042  
H i η cazan ⋅ H i  s 
Pcc = B s ⋅ H i = 40420 [kW ] ;
¾ Bilanţul energetic pe condensator:

D4 ⋅ h4 = Pt 2 + D5 ⋅ h5 [kW ] ⇒ Dab ⋅ h4 = Pt 2 + Dab ⋅ h5
Pt 2 = Dab ⋅ (h4 − h5 ) = 23410 [kW ]
P
η t = i = 0.356 [-] ⇒ η t = 35,6 [%]
Pt1
P
η brut = η cazan ⋅ η t ⋅ η m ⋅ η g = b = 0,311 [-] ⇒ η brut = 31,1 [%]
Pcc

Se cunosc:
• entalpiile, exprimate în [kJ/kg]: h0 = 3400; h1 = 3395; h2 = h16 = 3095; h3 =
3090; h4 = 3485; h5 = 3480; h6 = 2940; h7 = 2400; h8 = h9 =150; h10 = 670; h12
= 950; h13 = 3090; h14 = 925; h15 = 2935;
• creşterea de presiune în pompa de alimentare: ∆pPA = 200 [bar];
• volumul specific mediu al apei în pompa de alimentare: vPA = 0,00115 [m3/kg];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 10000 [kJ/kg];
• randamentul cazanului: ηcaz = 0,9 [-];
D0-Dp1-Dp2
D0 D0-Dp1
0 D0 D0-Dp1
1 5 Pb
4 0
D0 1 5 Pb
4
CIP CMJP
CIP CMJP
3
2 3
6 D0-Dp1 2 D0 6
12 7 D0 12 7 D0-Dp1-Dp2
13 Dp1 16 13 Dp1 16
14 Dp2 Dp2
14
Dp1
11 15 D0 11 15 8
8
10 9 10 9
D0 D0-Dp1-Dp2
Se cere:
• puterea internă dezvoltată de CIP al TA: Pi TA
, CIP [kW]
• puterea internă dezvoltată de CMP al TA: Pi TA

, CMP [kW]
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb [kW]

• puterea termică primită de apă/abur la sursa caldă a ciclului: Pt1 [kW]
• debitul masic de combustibil: Bs [kg/s];
Rezolvare:

D2 = D1 = D0; D13 = D16 = Dp1; D15 = D6 = Dp2; D3 = D2 - D16 = D0 – Dp1; D5 =
D4 = D3 = D0 – Dp1; D7 = D5 - D6 = D0 – Dp1 – Dp2; D9 = D8 = D7 = D0 – Dp1 –
Dp2; D14 = D13 = Dp1; D10 = D9 + D14 + D15 = D0; D12 = D11 = D10 = D0.
• Calculul creşterii de entalpie în pompa de alimentare (între punctele 10 şi 11)
∆p PA ⋅ v PA 200 ⋅ 0,00115  kJ 
∆hPA = ∆h10−11 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 28   ⇒
η PA 0,82  kg 
h11 = h10 + ∆hPA = 670 + 28 = 698 [kJ/kg]
D13 ⋅ h13 + D11 ⋅ h11 = D14 ⋅ h14 + D12 ⋅ h12
D p1 ⋅ h13 + D0 ⋅ h11 = D p1 ⋅ h14 + D0 ⋅ h12
D p1 ⋅ (h13 − h14 ) = D0 ⋅ (h12 − h11 )
D0 ⋅ (h12 − h11 ) 100 ⋅ (950 − 698)  kg 
D p1 = = = 11,64  
h13 − h14 3090 − 925  s 
D9 ⋅ h9 + D15 ⋅ h15 + D14 ⋅ h14 = D10 ⋅ h10
( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ h9 + D p 2 ⋅ h15 + D p1 ⋅ h14 = D0 ⋅ h10
D0 ⋅ (h10 − h9 ) − D p1 ⋅ (h14 − h9 )  kg 
D p2 = = 15,43  
h15 − h9  s 
• Bilanţul energetic pe CIP al TA:
,CIP = D0 ⋅ ( h1 − h2 ) = 100 ⋅ (3395 − 3095) = 30000 [kW ]
PiTA
• Bilanţul energetic pe CMP al TA:
,CMP = ( D0 − D p1 ) ⋅ ( h5 − h6 ) + ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ ( h6 − h7 ) = 87096,6 [kW ]
PiTA
• Bilanţul energetic pe TA:
,CIP + Pi ,CMP = 30000 + 87096,6 = 117096,6 [kW ]
PiTA = PiTA TA
• Bilanţul energetic pe turbina cu abur şi generatorul electric:

Pb = PiTA ⋅ η m ⋅ η g = 117096,6 ⋅ 0,99 ⋅ 0,98 = 113607,1 [kW ]
• Bilanţul energetic pe cazanul (generatorul) de abur:
- Puterea termică primită de apă/abur la cazan:
Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h12 ) + ( D0 − D p1 ) ⋅ (h 4 − h3 ) = 282402,2 [kW ]
- Debitul masic de combustibil:
P Pt1 282402,2  kg 
B s = cc = = = 26,1484  
H i η cazan ⋅ H i 0,9 ⋅ 12000  s 
Observaţie : Pt1 = Pcc ⋅ η cazan = B s ⋅ H i ⋅ η cazan
1.2.9. Se consideră ciclul cu turbină cu abur cu supraîncălzire

intermediară din figură.
Se cunosc:
• entalpiile, exprimate în [kJ/kg]: h0 = 3430; h1 = 3080; h1t = 3015; h3 = 3160;
h4 = 2770; h7 = 350; h8 = 620.
• randamentul cazanului: ηcazan = 0,9 [-];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 12500 [kJ/kg].
• debitul masic de combustibil: Bs = 29 [kg/s];
Ipoteze simplificatoare :
- se neglijează creşterile de entalpie în pompe;
- se neglijează pierderile de presiune şi de entalpie pe conducte.
Se cere:
• debitul de abur în punctul 3: Dp1 [kg/s];
• puterea internă produsă între prizele CMJP: PiTA
,3− 4 [kW];
• randamentul intern al CIP (corpul de înaltă presiune): η iCIP [-]

• entalpia la ieşirea din SÎI: h2 [kJ/kg].
2
D0
0
SÎI
CIP CMJP
1 5
Dp1 3
Dp2
4
6
8 7
Se cere:
• puterea internă produsă între prizele CMJP: PiTA
,3− 4 [kW];
• randamentul intern al CIP (corpul de înaltă presiune): η iCIP [-]

• entalpia la ieşirea din SÎI: h2 [kJ/kg].
Rezolvare:
• Bilanţul masic este următorul:

D2 = D1 = D0; D5 = D0 – Dp1– Dp2; D9 = Dp2; D6 = D5 + D9 = D0 – Dp1; D7 = D6 =
D0 – Dp1; D8 = D3 + D7 = D0.
D3 ⋅ h3 + D7 ⋅ h7 = D8 ⋅ h8 ⇒ D p1 ⋅ h3 + ( D0 − D p1 ) ⋅ h7 = D0 ⋅ h8
D0 ⋅ ( h8 − h7 ) 100 ⋅ (620 − 350)  kg 
D p1 = = = 9,6085  
h3 − h7 3160 − 350  s 
• Bilanţul energetic între prizele CMJP:
puterea internă dezvoltată de turbină între prizele CMJP:
, 3− 4 = ( D0 − D p1 ) ⋅ ( h3 − h4 ) = (100 − 9,6085) ⋅ (3160 − 2770) = 35253 [kW ]
PiTA
• Randamentul intern al CIP:
h0 − h1 3430 − 3080
η iCIP = = = 0,8434 [-]
h0 − h1t 3430 − 3015
Pt1 = B s ⋅ H i ⋅ η cazan = 29 ⋅ 12500 ⋅ 0,9 = 326250 [kW ]
Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h8 ) + Pt1SII
puterea termică preluată de supraîncălzitorul intermediar:
Pt1SII = Pt1 − D0 ⋅ (h0 − h8 ) = 326250 − 100 ⋅ (3430 − 620) = 45250 [kW ]
dar, Pt1SII = D0 ⋅ (h2 − h1 ) ⇒
Pt1SII + D0 ⋅ h1 45250 + 100 ⋅ 3080  kJ 
h2 = = = 3532,5  
D0 100  kg 

intermediară din problema precedentă; se menţin ipotezele simplificatoare.
Se cunosc:
• entalpiile, exprimate în [kJ/kg]: h0 = 3430; h1 = 3080; h4 = 2770; h6 = 140; h7 =
350; h8 = 620; h9 = 325.
• debitul de abur în punctul 3: Dp1 = 9 [kg/s];
• cota de putere termică preluată de supraîncălzitorul intermediar (SÎI) din totalul
puterii termice intrate în ciclu = 0,14 [-];
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb = 140 000 [kW].
• produsul între randamentul mecanic şi cel al generatorului: η m ⋅ η g = 0,9775 ;
Se cere:
• entalpia la ieşirea din SÎI: h2 [kJ/kg];
• puterea internă produsă între intrarea în CMJP şi ultima priză: PiTA
, 2 − 4 [kW];
• puterea internă produsă între ultima priză şi ieşirea din CMJP: PiTA
, 4 − 5 [kW];
• entalpia la ieşirea din turbină: h5 [kJ/kg];
Rezolvare:
• Bilanţul masic este cel de la problema precedentă.

D4 ⋅ h4 + D6 ⋅ h6 = D9 ⋅ h9 + D7 ⋅ h7 ⇒ ( D0 − D p1 ) ⋅ (h7 − h6 ) = D p 2 ⋅ ( h4 − h9 )
( D0 − D p1 ) ⋅ (h7 − h6 ) (100 − 9) ⋅ (350 − 140)  kg 
D p2 = = = 7,816  
h4 − h9 2770 − 325  s 
cota de putere termică preluată de SÎI din totalul puterii termice intrate în ciclu:
Pt1SII P SII
= 0,14 ⇒ Pt1 = t1
Pt1 0,14
puterea termică intrată în ciclu:
Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h8 ) + Pt1SII
Pt1SII 0,86 SII
⇒ = D0 ⋅ (h0 − h8 ) + Pt1SII ⇒ ⋅ Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h8 ) ⇒
0,14 0,14
0,14 0,14
Pt1SII = ⋅ D0 ⋅ (h0 − h8 ) = ⋅ 100 ⋅ (3430 − 620 ) = 45744,2 [kW ]
0,86 0,86
dar, Pt1SII = D0 ⋅ (h2 − h1 ) ⇒
Pt1SII + D0 ⋅ h1 45744,2 + 100 ⋅ 3080  kJ 
h2 = = = 3537,4  
D0 100  kg 
• Bilanţul energetic între intrarea în CMJP şi ultima priză:
puterea internă produsă între intrarea în CMJP şi ultima priză:
PiTA
, 2 − 4 = D0 ⋅ ( h2 − h3 ) + ( D0 − D p1 ) ⋅ ( h3 − h4 )
, 2 − 4 = 100 ⋅ (3537,4 − 3160) + (100 − 9) ⋅ (3160 − 2770) = 73230 [kW ] .

PiTA
Puterea internă dezvoltată de CIP:
Pi CIP = D0 ⋅ (h0 − h1 ) = 100 ⋅ (3430 − 3080) = 35000 [kW ]
Puterea internă dezvoltată de TA (CIP + CMJP):
Pb 140000
PiTA = = = 143222,5 [kW ]
η m ⋅ η g 0,9775
PiTA = Pi CIP + PiTA TA
, 2 − 4 + Pi , 4 − 5 ⇒
Puterea internă produsă între ultima priză şi ieşirea din CMJP:
PiTA , 2 − 4 = 143222,5 − 35000 − 73230 = 34992,5 [kW ]
TA
, 4 −5 = Pi − PiCIP − PiTA
, 4 −5 = ( D0 − D p1 − D p 2 ) ⋅ ( h4 − h5 ) [kW ] ⇒
PiTA
Entalpia la ieşirea din turbină:
PiTA
, 4−5 34992,5  kJ 
h5 = h4 − = 2770 − = 2349,3  .
D0 − D p1 − D p 2 100 − 9 − 7,816  kg 

Se cunosc:
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb = 140 000 [kW];
• randamentul mecanic: η m = 0,984 ;
• randamentul generatorului electric: η g = 0,993 ;
Se cere:
• să se calculeze puterile necesare construirii diagramei Sankey (diagrama
fluxurilor energetice);
• randamentul termic al ciclului: ηt;
tg
• consumul specific de căldură al grupului turbogenerator: q sp ;
q1, sp ;
brut
• consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină: q sp ;
TA
• lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur: l sp ;
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur: e sp .
Rezolvare:

Pt1cazan = D0 ⋅ (h0 − h8 ) + Pt1SII = D0 ⋅ (h0 − h8 ) + D0 ⋅ (h2 − h1 )
Pt1cazan = 100 ⋅ (3430 − 620) + 100 ⋅ (3550 − 3080) = 281000 + 47000 = 328000 [kW ]
puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului:
P cazan 328000
Ptc = t1 = = 364444,4 [kW ]
η cazan 0,9
• Bilanţul energetic pe grupul turbo-generator:
Puterea mecanică:
P
PmTA = b = 142276,4 [kW ]
ηm
Puterea internă dezvoltată de turbina cu abur:
Pb 140000
PiTA = = = 143279,4 [kW ]
η m ⋅ η g 0,984 ⋅ 0,993
• Observaţie:
Ipoteză 1: se neglijează pierderile de entalpie pe conducte ⇒ se neglijează
pierderile de putere pe conducte ⇒ ∆Pconducte = 0;
Ipoteză 2: se neglijează creşterile de entalpie în pompe ⇒ se neglijează puterea
cerută de pompe;
• randamentul termic al ciclului:
PiTA 143279,4
η termic = = = 0,4368 [-] = 43,68 [%]
Pt1cazan 328000
• consumul specific de abur al grupului turbogenerator:
D 100  kg 
d sp = 3600 ⋅ 0 = 3600 ⋅ = 2,5714  
Pb 140000  kWh 
• consumul specific de căldură al grupului turbogenerator:
tg Pt1turbina Pt1cazan − ∆Pconducte Pt1cazan 328000  kJ 
q sp = = = = = 2,3428  t 
Pb Pb Pb 140000  kJ e 
turbina
tg P  kJ 
q sp = t1 ⋅ 3600 = 2,3428 ⋅ 3600 = 8434,3  t 
Pb  kWh 
P cazan 328000  kJ 
q1, sp = t1 ⋅ 3600 = ⋅ 3600 = 8434,3  t 
Pb 140000  kWh 
Observaţie: Datorită faptului că ∆Pconducte = 0 (ipoteza 1) ⇒ q sp
tg
= q1, sp
• consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină:
brut P 364444,4  kJ 
q sp = tc ⋅ 3600 = ⋅ 3600 = 9371,4  t 
Pb 140000  kWh 
• lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur:
TA PiTA 143279,4  kJ 
l sp = = = 1432,8  
D0 100  kg 
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur:
P 140000  kJ 
e sp = b = = 1400   ; (Observaţie: l spTA
= PiTA ⋅ η m ⋅ η g )
D0 100  kg 

Se cunosc:
• consumul specific de abur al grupului turbogenerator: dsp = 2,6 [kg/kWh];
tg
• consumul specific de căldură al grupului turbogenerator: q sp = 8430 [kJ/kWh];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 12500 [kJ/kg]
Se cere:
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur: e sp [kJ/kg];
TA
• lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur: l sp [kJ/kg];
brut
• consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină: q sp [kJ/kWh];
• puterea termică intrată în ciclu (primită de apă/abur) raportată la D0: q1 [kJ/kg];
• consumul specific de combustibil al centralei: bsp = [g/kWh];
• randamentul termic al ciclului: ηt [%];
• randamentul efectiv absolut al ciclului: η efectiv _ absolut ;
• randamentul global brut al ciclului: η global _ brut ;
Rezolvare:

D D0 3600  kg 
d sp = 3600 ⋅ 0 = 3600 ⋅ = ⇒
Pb D0 ⋅ e sp e sp  kWh 
• energia electrică specifică dezvoltată de turbina cu abur:
3600 3600  kJ 
e sp = = = 1384,6  
d sp 2,6  kg 
• lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur:
P TA Pi ⋅ η m ⋅ η g
TA
TA Pb e sp 1384,6  kJ 
l sp = i = = = = = 1388,1  
D0 D0 ⋅ η m ⋅ η g D0 ⋅ η m ⋅ η g η m ⋅ η g 0,9975  kg 
• consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină:
tg
brut Ptc Pt1 q sp 8430  kJ 
q sp = ⋅ 3600 = ⋅ 3600 = = = 9366,7  t 
Pb Pb ⋅ η cazan η cazan 0,9  kWh 
• puterea termică intrată în ciclu (primită de apă/abur) raportată la D0:
tg
q sp P t1 P b Pt1 D 0 ⋅ q 1
din = ⋅ = = = q1⇒
d sp Pb D 0 D 0 D0
tg
q sp 8430  kJ 
q1 = = = 3242,3  
d sp 2,6  kg 
• consumul specific de combustibil al centralei:
B [kg / s ]  g 
bsp = s ⋅ 3600 ⋅ 10 3   ⇒
Pb [kW ]  kWh 
brut 3
B ⋅ Hi P ⋅ 3600 ⋅ 10 3 q sp ⋅ 10 9366,7 ⋅ 10 3  g 
bsp = s ⋅ 3600 ⋅ 10 3 = tc = = = 749  
Pb ⋅ H i Pb ⋅ H i Hi 12500  kWh 
TA TA
P TA D0 ⋅ l sp l sp 1388,1
η termic = i = TA
= TA
= = 0,4281 [-] = 42,81 [%]
Pt1 D0 ⋅ q1 q1 3242 ,3
Observaţie: Pt1turbina = Pt1cazan = Pt1 ; η conducte = 1 (din ipoteză)
• randamentul efectiv absolut al ciclului:
TA TA
Pb Pb D0 ⋅ e sp e sp 1384,6
η efectiv _ absolut = turbina = = TA
= TA = = 0,427 [-] = 42,7 [%]
Pt1 Pt1 D0 ⋅ q1 q1 3242,3
• randamentul global brut al ciclului:
P P ⋅ η cazan Pb ⋅ η cazan ⋅ η conducte
η global _ brut = b = b cazan = = η efectiv _ absolut ⋅ η cazan ⋅ η conducte
Ptc Pt1 Pt1turbina
η global _ brut = 0,427 ⋅ 0,9 ⋅ 1 = 0,3843 [-] = 38,43 [%]

Se cunosc:
• puterea electrică la bornele generatorului: Pb = 35 000 [kW];
• consumul specific de combustibil al centralei: bsp = 1029 [g/kWh];
• puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi = 12000 [kJ/kg]
• entalpiile exprimate în [kJ/kg]: h0 = 3400; h3 = 2650; h5 = 150; h6 = 320; h9 =
650; h9 = 673; h10 = 475;
• debitele de abur la prizele 1 şi 2: Dp1 = 2,3 [kg/s]; Dp2 = 2,8 [kg/s];
D0
0 Pb
Dp1 4
1
Dp2
2 Dp3 3
9 5
8 7 6
10
Se cere:
• debitul de abur viu: D0 [kg/s];
• consumul specific de abur al grupului turbogenerator: dsp [kg/kWh];
• debitul de abur extras la priza 3: Dp3 [kg/s];
• puterea termică evacuată la condensator: Pt2 [kW].
Rezolvare:
D5 = D4 = D0 – Dp1 – Dp2 – Dp3; D10 = Dp2; D6 = D3 + D5 + D10 = D0 – Dp1; D7 = D6
= D0 – Dp1; D8 = D1 + D7 = D0; D9 = D8 = D0.
consumul specific de combustibil al centralei:
B [kg / s ]  g  bsp ⋅ Pb 1029 ⋅ 35000  kg 
bsp = s ⋅ 3600 ⋅ 10 3   ⇒ Bs = 3
= 3
= 10  
Pb [kW ]  kWh  3600 ⋅ 10 3600 ⋅ 10  s 
Pt1 = B s ⋅ H i ⋅ η cazan = 10 ⋅ 12000 ⋅ 0,9 = 108000 [kW ]
Pt1 = D0 ⋅ (h0 − h9 ) ⇒
Pt1 108000  kg 
D0 = = = 39,6  
h0 − h9 3400 − 673  s 
D 39,6  kg 
d sp = 3600 ⋅ 0 = 3600 ⋅ = 4,073  
Pb 35000  kWh 
• Bilanţul energetic pe preîncălzitorul de amestec alimentat de la priza 3:
D3 ⋅ h3 + D5 ⋅ h5 + D10 ⋅ h10 = D6 ⋅ h6
D p 3 ⋅ h3 + ( D0 − D p1 − D p 2 − D p 3 ) ⋅ h5 + D p 2 ⋅ h10 = ( D0 − D p1 ) ⋅ h6 ⇒
D p 3 = 2,2 [ kg / s ]
• Bilanţul energetic pe grupul turbo-generator:
puterea internă dezvoltată de turbina cu abur:
Pb 35000
PiTA = = = 35934,3 [kW ]
η m ⋅ η g 0,974
• Puterea internă primită de pompa de alimentare:
8 −9 = D0 ⋅ ( h9 − h 8 ) = 39,6 ⋅ (673 − 650) = 910,8 [kW ]
Pi ,PA
• Bilanţul energetic pe ciclu (diagrama Sankey):
Pt1 + Pi ,PA
8−9 = Pi
TA
+ Pt 2 ⇒
puterea termică evacuată la condensator
Pt 2 = Pt1 + Pi ,PA
8 −9 − Pi
TA
= 108000 + 910,8 − 35934,3 = 72976,5 [kW ]
1.2.14. Se consideră o centrală electrică de termoficare (CET) ce
alimentează cu abur de 6 bar, de la contrapresiunea TA, un consumator industrial.
Consumatorul termic nu returnează condensul. Apa de adaus ce suplineşte
condensul nereturnat este introdusă în cazan prin intermediul unui sistem de
preîncălzire, echivalat cu un schimbător de căldură (SC) de amestec, ce foloseşte
abur de la contrapresiunea turbinei. Considerăm că turbina este simplă, fără prize.
Se cunosc: parametrii aburului viu p1 = 100 bar şi t1 = 500 °C, entalpia la intrarea şi
ieşirea din SC h4 = 137,8 kJ/kg şi h5 = 670 kJ/kg, debitul de abur viu Dab = 10 kg/s,
randamentul intern al turbinei cu abur (TA) ηiTA = 80 %, randamentul mecanic ηm =
99 %, randamentul generatorului electric ηg = 98 %, randamentul cazanului ηcaz =
90 %, puterea calorifică inferioară a combustibilului Hi = 10000 kJ/kg.
Să se realizeze schema termică de calcul şi să se determine:

• parametrii termodinamici ai aburului la intrarea şi ieşirea din TA;
• debitul de abur necesar preîncălzirii apei de adaos (D2 = Dp [kg/s]) şi cel
trimis către consumatorul termic industrial (D3 = Dct [kg/s]);
• randamentul: termic ηt, global brut ηbrut şi indicele de termoficare y.
Rezolvare:
Entalpia teoretică la ieşirea din turbină h2t = f(p2, s2t = s1) = 2686 [kJ/kg].
 kJ 
h2 = h3 = h1 − η iTA ⋅ (h1 − h2t ) = 2823,6  
 kg 
t2, v2 = f(p2, h2) ⇒ t2 = 188 °C, v2 = 0,3417 [m3/kg], abur supraîncălzit.
D1 = Dab, D2 = Dp,
D3 = D1 – D2 = Dab – Dp,
D4 = D3 = Dab – Dp,
D5 = D2 + D4 = Dab – Dp.
D2 ⋅ h2 + D4 ⋅ h4 = D5 ⋅ h5
( )
D p ⋅ h2 + Dab − D p ⋅ h4 = Dab ⋅ h5
Dab ⋅ (h5 − h4 )  kg 
⇒ Dp = = 1,982  
h2 − h 4  s 
 kg 
Dcons = D3 = Dab − D p = 8,018  
 s 
Pb
Pi Pm
Pcc Pt1
∆Pg
∆P m
∆Pcaz Pct
Diagrama Sankey (diagrama fluxurilor energetice)

Pi = Dab ⋅ (h1 − h2 ) = 5504 [kW ]
Puterea mecanică:
Pm = Pi ⋅ η m = 5449 [kW ]
Puterea la borne:
Pb = Pm ⋅ η g = 5340 [kW ]
∆Pm = Pi − Pm = Pi ⋅ (1 − η m ) = 55 [kW ]
( )
∆Pg = Pm − Pb = Pm ⋅ 1 − η g = 109 [kW ]

Pt1 = Dab ⋅ (h1 − h5 ) = 27040 [kW ]
Pcc Pt1 D ⋅ (h1 − h5 )  kg 
Bs = = = ab = 3,004  
H i η cazan ⋅ H i η cazan ⋅ H i  s 
Pcc = B s ⋅ H i = 30044 [kW ] ;
¾ Bilanţul energetic pe consumatorul termic:

D3 ⋅ h3 = Pct + D 4 ⋅ h4 [kW ]
( ) (
Ţinând cont de bilanţul masic ⇒ Dab − D p ⋅ h3 = Pct + Dab − D p ⋅ h4 )
⇒ Puterea termică transmisă consumatorului termic (efect util pentru ciclu):
( )
Pct = Dab − D p ⋅ (h3 − h4 ) = 21536 [kW ]
P + Pct
ηt = i = 1 [-] ⇒ η t = 100 [%]
Pt1
P
η brut = η cazan ⋅ η t ⋅ η m ⋅ η g = b = 0,873 [-] ⇒ η brut = 87,3 [%]
Pcc
• indicele de termoficare (cogenerare) y [-]
P
y = b = 0,248 [-]
Pct
Observaţie:
În cazul cogenerării, randamentul termic al ciclului nu mai reprezintă un
indice important. În cazul acesta se recomandă calculul indicelui de termoficare.
2. CALCULUL DE ANTEPROIECTARE A CTE CU ABUR
2.0. Introducere
Scopul capitolului este realizarea unui calcul preliminar de proiectare a

circuitului termic pentru un grup de condensaţie, aparţinând unei Centrale
TermoElectrice (CTE) cu abur.
Datele iniţiale pentru calcul (tema de proiect):

¾ Puterea nominală la borne: Pb [kW];
¾ Numărul de grupuri al centralei: ng [-];
¾ Presiunea aburului viu: p0 [bar];
¾ Temperatura aburului viu: t0 [°C];
¾ Temperatura de supraîncălzire intermediară: tSÎI [°C];
¾ Temperatura medie anuală a râului (fluviu, mare): trâu [°C];
¾ Temperatura apei de la instalaţia de răcire: tIR [°C];
¾ Cota apei de râu: crâu [-];
¾ Puterea calorifică inferioară a combustibilului: Hi [kJ/kg];
Etapele pentru realizarea calculului sunt:

2.1. Calculul presiunii la condensator;
2.2. Estimarea presiunilor la prizele turbinei
o Predeterminarea numărului de trepte de preîncălzire regenerativă;
o Preliminarea temperaturii apei de alimentare;
o Preliminarea creşterilor de entalpie pe linia de preîncălzire
intermediară;
o Alegerea locului degazorului şi a pompei de alimentare în schemă;
o Preliminarea parametrilor termodinamici din circuitul de preîncălzire
regenerativă;
o Determinare presiunilor la prizele turbinei.
2.3. Destinderea în turbina cu abur
o Alegerea presiunii din camera treptei de reglare a CIP;
o Alegerea pierderilor de presiune şi de entalpie pe conductele;
o Predeterminarea debitului de abur;
o Determinarea randamentelor interne ale turbinei cu abur;
o Determinarea entalpiilor la prizele turbinei;
o Alegerea numărului de fluxuri a CJP. Calculul secţiunii de eşapare din
CJP;
o Determinarea pierderilor mecanice şi la generator;
o Perfecţionarea schemei de preîncălzire în zona PIP;
o Antrenarea pompei de alimentare (EPA sau TPA).
2.4. Calculul debitelor raportate de abur extrase din turbină;
2.5. Calculul indicatorilor grupului.
2.1. Alegerea presiunii la condensator
În cazul centralelor electrice deosebim 3 tipuri de circuite de răcire:

¾ circuit deschis - cu apă preluată dintr-o sursă naturală (râu, fluviu,
mare) şi returnată către aceeaşi sursă;
¾ circuit închis, cu instalaţie de răcire (turn de răcire umed sau uscat, iaz
de răcire, etc.) - utilizat în cazul inexistenţei unei surse naturale
importante de apă de răcire în apropierea centralei;
¾ circuit mixt – ales în cazul în care există o sursă naturală importantă de
apă de răcire în apropierea centralei, dar debitul maxim posibil a fi
prelevat din această sursă este mai mic decât debitul de apă de răcire
total cerut de centrală.
Considerând cazul răcirii în circuit mixt (cel mai complet din punct de
vedere al calculului propus), presiunea la condensator se determină în funcţie de:
• temperatura apei provenite de la râu (fluviu, mare): trâu [°C]
• temperatura apei provenite de la instalaţia de răcire: tIR [°C]
• cota apei de râu: crâu [-]
Pentru calculul temperaturii apei de răcire la intrarea în condensator

(tR1) vom scrie ecuaţiile de bilanţ masic (2.1) şi termic (2.2), integrând bazinul de
apă rece într-un contur de bilanţ (figura 2.1). Astfel, debitul total de apă de răcire al
centralei (DRT) este suma dintre debitul de apă de răcire provenit de la râu (Drâu) şi
debitul de apă de răcire provenit de la instalaţia de răcire (DIR) (2.1).
condensator
alţi răcitori
DRC, tR2
PT
IR
DRC, tR1 DIR, tIR
DRT, tR1 Drâu, trâu
PR
bazin de râu
apă rece
Figura 2.1: Schemă, simplificată, de calcul a presiunii la condensator
IR – instalaţie de răcire; PR – pompă de răcire; PT – pompă de turn;
DRT = Drâu + DIR (2.1)
Drâu ⋅ hrâu + D IR ⋅ hIR = D RT ⋅ h R1 = (D râu + D IR ) ⋅ h R1 (2.2)

Putem raporta ecuaţia (2.2) la căldura specifică a apei, dacă facem ipoteza
că aceasta are o variaţie insignifiantă cu presiunea şi temperatura pe domeniul de
presiuni şi temperaturi întâlnit pe parte de apă de răcire. Astfel ecuaţia (2.2) devine:
Drâu ⋅ t râu + D IR ⋅ t IR = D RT ⋅ t R1 = (Drâu + D IR ) ⋅ t R1 (2.3)
În funcţie de crâu (2.4) şi utilizând (2.1) putem calcula cota apei provenite
de la instalaţia de răcire (cIR) (2.5):
Drâu
crâu = (2.4)
DRT
D IR D RT − D râu
c IR = = = 1 − c râu (2.5)
D RT D RT
Raportând ecuaţia (2.3) la DRT şi folosindu-ne de (2.4) şi (2.5) obţinem

relaţia de calcul a temperaturii apei la intrarea în condensator (tR1):
t [°C]
tc = tsat(pc)
δtc
tR2
∆tc
tR1
0 Q [kW]
t R1 = c râu ⋅ t râu + c IR ⋅ t IR = c râu ⋅ t râu + (1 − c râu ) ⋅ t IR (2.6)
Diferenţele de temperatură ∆tC (2.7) şi δtC (2.8), puse în evidenţă de

diagrama de transfer de căldură a condensatorului (figura 2.2), se aleg dintr-un
interval de valori uzuale obţinut în urma calculelor tehnico-economice realizate de
constructorii de centrale (tabelul 2.1).
∆t C = t R 2 − t R1 (2.7)
δt C = t C − t R 2 = t sat ( p C ) − t R 2 (2.8)
Figura 2.2: Diagrama de schimb de căldură t-Q a condensatorului
Astfel, din (2.7) şi (2.8) rezultă temperatura de condensare a aburului (tC),

care reprezintă de fapt temperatura de saturaţie a aburului la presiunea din
condensator tsat(pC) :
t C = t sat ( p C ) = t R 2 + δt C = t R1 + ∆t C + δt C (2.9)
Tabelul 2.1: Valorile încălzirii optime a apei în condensator
Tipul circuitului Încălzirea optimă a apei

Tipul grupului
de răcire în condensator, ∆tC [°C]
deschis (5) 8 ÷ 9 (10)
cu utilizare de durată a părţii de condensaţie închis (9) 10 ÷ 12
mixt 9 ÷ 11
cu utilizare redusă a părţii de condensaţie (grupuri
închis 12 ÷ 14
de vârf sau turbine de termoficare în condensaţie)
Pentru alegerea diferenţei minime de temperatură a condensatorului

recomandăm următorul interval de valori: δtC = 3 ÷ 5 [°C].
Ţinând cont de valorile recomandate pentru ∆tC (tabelul 2.1) şi δtC, precum
şi de valoarea calculată pentru tR1 (1.6), vom determina un interval de temperaturi
optim pentru tC (2.10, 2.11) (t Cmin , t Cmax ) , din care rezultă intervalul optim pentru
presiunea la condensator (2.12, 2.13): pC ∈ ( pCmin , pCmax ) . Acest interval se
determinată cu ajutorul tabelelor de proprietăţi termodinamice ale apei/aburului sau
a programelor de calcul realizate pentru determinarea acestor proprietăţi.
t Cmin = t sat ( p Cmin ) = t R1 + ∆t Cmin + δt Cmin (2.10)
tCmax = t sat ( pCmax ) = t R1 + ∆tCmax + δtCmax (2.11)
t sat ( p Cmin ) ⇒ p Cmin (2.12)
t sat ( pCmax ) ⇒ pCmax (2.13)
În final pC este aleasă din intervalul optim rezultat: p C ∈ p Cmin , p Cmax . ( )

Pentru uşurinţa calculului se recomandă alegerea unei valori a presiunii care să
corespundă unei izobare marcate în diagrama h [kJ/kg] - s [kJ/kg/K] sau în tabelele
de proprietăţi apă / abur (de preferat o valoare cu o singură cifră semnificativă)
aflată spre mijlocul intervalului.
Revenind la tC, aceasta se determină, utilizând aceleaşi tabele sau programe

de calcul a proprietăţilor termodinamice ale apei / aburului, funcţie de pC (la
saturaţie): t C = t sat ( pC ) .
tR2 se fixează considerând o valoare, de preferat număr întreg, pentru ∆tC

(din intervalul optim) t R 2 = t R1 + ∆t C , astfel încât valoarea rezultată pentru δtC
( δt C = t C − t R 2 ) să se afle de asemenea în intervalul optim corespunzător.
Evident, în cazul răcirii în circuit deschis crâu = 1 şi cIR = 0, iar în cazul

răcirii în circuit închis crâu = 0 şi cIR = 1.
2.2. Estimarea presiunilor la prizele turbinei
Preîncălzirea regenerativă a apei este principala metodă de creştere a

randamentului unui ciclu cu abur Rankine – Hirn. Datorită acestui fapt, metoda este
folosită la marea majoritate a Centralelor TermoElectrice (CTE) şi Centralelor
Electrice de Termoficare (CET). La centralele de condensaţie, metoda este folosită
pentru creşterea randamentului; la grupurile de cogenerare, se urmăreşte mărirea
indicelui de termoficare.
Circuitul de preîncălzire încălzeşte apa de alimentare, cu ajutorul aburului

extras de la prizele turbinei, fiind format din schimbătoare de căldură:
• prin amestec (Degazorul - D); acestea au, pe lângă rolul de preîncălzire, şi pe
acela de a degaza termic apa de alimentare a cazanului.
• prin suprafaţă; După poziţia lor în raport cu ansamblul D - Pompă de
Alimentare (PA), acestea sunt de două feluri:
- Preîncălzitoare de Joasă Presiune (PJP), situate în amonte de D;
- Preîncălzitoare de Înaltă Presiune (PIP), situate în aval de PA.;
Numerotarea aparatelor de schimb de căldură în schema termică se face

conform numărului extracţiei de abur din turbină, începând, fie de la priza cu cea
mai înaltă presiune, fie de la aceea cu cea mai joasă presiune (în cazul de faţa
preferăm să numerotăm aparatele începând cu priza cea mai joasă presiune).
Optimizarea tehnico-economică a preîncălzirii regenerative ţine seama de

următoarele efecte contrarii la creşterea numărului de trepte de preîncălzire:
• Creşte eficienţa instalaţiei;
• Creşte complexitatea turbinei, a schemei şi deci investiţia în echipamente.
2.2.1. Numărul de trepte de preîncălzire regenerativă.
Numărul de trepte de preîncălzire regenerativă variază în funcţie de

mărimea grupului de la 6 la 9 pentru grupurile cu supraîncălzire intermediară.
Pentru grupurile mici numărul de trepte recomandat fiind 6 ÷ 7, iar pentru grupurile
mari 7 ÷ 9. Pe tipuri de aparate, structura schemei termice de preîncălzire trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- Trebuie să existe cel puţin un aparat de schimb de căldură prin amestec
pentru „degazarea termică”.
- Numărul de PIP-uri trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu numărul de
PJP-uri (exceptând degazorul).
În figura 2.3 este dat un exemplu de schemă de preîncălzire regenerativă cu
scurgere în cascadă a condensului secundar.
PIP8
PIP7
REC
PIP6 PJP4 PJP3 PJP2 PJP1
DEG5
Figura 2.3: Exemplu de schemă de preîncălzire regenerativă
2.2.2. Estimarea temperaturii de alimentare.
Temperatura de alimentare se va alege din intervalul rezultat din intersecţia

intervalelor obţinute din optimizarea:
- liniei de preîncălzire regenerativă şi
- supraîncălzirii intermediare.
Alegerea numărului de prize din CIP
Schema de preîncălzire este dictată de capacitatea constructorului de

turbine de a practica sau nu o priză de preîncălzire în CIP. Astfel pentru grupurile
mici şi mijlocii se preferă ca ultima treaptă de preîncălzire să fie alimentată de la
ieşirea din CIP, iar pentru grupurile mari, cu parametrii ridicaţi, este de preferat
alimentarea ultimei trepte de preîncălzire de la o priză realizată în CIP.
Pentru grupurile subcritice fără priză în CIP
În ceea ce priveşte preîncălzirea regenerativă, din punct de vedere statistic,

ea se alege astfel încât să aparţină unui interval dat (2.14), (2.15):
t al ,max = t cd +
z max
z max + 1
( )
⋅ t s , pT − t cd ⋅ 0,78 (2.14)
z min
t al ,min = t cd +
z min + 1
( )
⋅ t s , pT − t cd ⋅ 0,72 (2.15)
unde: tal,max este temperatura de alimentare maximă;

tal,min este temperatura de alimentare minimă;
zmax este numărul maxim de trepte de preîncălzire;
zmin este numărul minim de trepte de preîncălzire;
ts,pT este temperatura de saturaţie la presiunea din tambur (≅ 1,1·p0);
tcd este temperatura de condensaţie plus creşterea de temperatură pe
recuperatoarele de abur (5 °C);
Din punctul de vedere al presiunii de supraîncălzire intermediară (pSÎI),

aceasta este şi presiune de extracţie pentru preîncălzire. Ea este aleasă din
intervalul următor (2.16):
pSfÎIãrã prizã în CIP

= (0,24 ÷ 0,26 ) ⋅ p0 (2.16)
unde p0 este presiunea aburului viu.
Modul de calcul al temperaturii de alimentare(tal) (după ultimul PIP):

- se calculează presiunea aburului la aparat (paparat) ţinând cont de pierderile
de presiune pe conducta de legătură între turbină şi preîncălzitor (circa 5 %
din presiunea de la priză) (2.17);
- se citeşte temperatura de saturaţie (tsat_ap) la presiunea de la aparat;
- tal se obţine prin diferenţa între temperatura de saturaţie de mai sus şi
diferenţa minimă de temperatură pe aparat (δt = 3 °C) (2.18).
- se obţine un interval pentru tal corespunzător intervalului de presiuni
optimizat din punct de vedere al supraîncălzirii intermediare (2.16);
paparat = 0,95 ⋅ pSfÎIãrã prizã în CIP

(2.17)
tal = tsat _ ap − δt (2.18)
tal se va alege din intervalul obţinut prin intersecţia intervalelor legate de

preîncălzirea regenerativă (2.14), (2.15), respectiv supraîncălzirea intermediară
(2.18).
Pentru grupurile subcritice cu priză în CIP
În acest caz se separă presiunea de supraîncălzire intermediară de

temperatura apei de alimentare la intrarea în cazan (figura 2.4).
Temperatura de alimentare se alege în acest caz dintr-un interval dat de

optimizarea preîncălzirii regenerative(2.19), (2.20).
t al ,max = t cd +
z max
z max + 1
( )
⋅ t s , pT − t cd ⋅ 0,85 (2.19)
t al ,min = t cd +
z min
z min + 1
( )
⋅ t s , pT − t cd ⋅ 0,77 (2.20)
CIP
Figura 2.4: Exemplu de schemă de preîncălzire regenerativă cu priză în CIP
Presiunea de supraîncălzire intermediară (pSÎI) este în intervalul:
p ScuÎI prizã în CIP

= (0,14 ÷ 0,16 ) ⋅ p0 (2.16a)
Pentru grupurile cu parametrii supracritici, temperatura de alimentare se alege în

intervalul următor (2.21):
tal ∈ (260 ÷ 310)°C (2.21)
În final se va alege o valoare din intervalul rezultat pentru tal. Se va calcula

presiunea la priza turbinei (ieşire sau priză în CIP) (2.18), (2.17).
2.2.3. Alegerea presiunii la degazor
Pentru alegerea presiunii la degazor se parcurg următoarele etape:

- se prelimină creşterea de temperatură pe aparat (∆tPJP), neglijând într-
o primă etapă creşterea de temperatură în pompe (2.22);
tal − tcd
∆t PJP = (2.22)
z + 0,8 ÷ 1
unde: z este numărul de trepte de preîncălzire regenerativă ales.
Definitivarea z se face ţinându-se seama ca ∆tPJP trebuie să aparţină

intervalului 22 ÷ 32 °C.
Observaţie: Formula de mai sus ţine cont de faptul că PIP-urile alimentate

de la prize situate înainte de supraîncălzirea intermediară au o creştere mai mare de
entalpie (temperatură). Creşterea de entalpie (temperatură) este distribuită uniform
pe celelalte PIP-uri şi PJP-uri (inclusiv degazor).
- se calculează temperatura de saturaţie din degazor tdeg (2.23) şi se
determină presiunea de saturaţie (pdeg) corespunzătoare tdeg
tdeg = tcd + ∆t PJP ⋅ ( zPJP + 1) (2.23)

unde zPJP este numărul de PJP-uri
Alegerea valorii pentru zPJP se face urmărindu-se satisfacerea condiţiei

p deg ∈ (4 ,10 )bar .
2.2.4. Calculul parametrilor termodinamici pe linia de preîncălzire

regenerativă
Calculul parametrilor pe linia de condens principal
Calculul presiunilor se face ţinându-se cont de următoarele elemente:

- Pompele de condens asigură presiunea de injecţie în degazor, deci acoperă
pierderile de presiune legate de circulaţia apei pe linia PJP (∆pPJP=1÷2 bar
pe aparat şi suprapresiunea de injecţie în degazor 1÷2 bar);
- Pompa de alimentare asigură presiunea aburului viu, deci acoperă
pierderile de presiune pe linia PIP (∆pPIP =1,5÷2,5 bar pe aparat) şi cazan;
Pierderile de presiune în cazan (∆pcaz) sunt calculate raportat la presiunea aburului
viu (p0):
- ∆p caz = (0,2 ÷ 0,25) ⋅ p 0 - cazanele cu tambur (cu trecere multiplă);
- ∆p caz = (0,25 ÷ 0,3) ⋅ p 0 - cazanele cu străbatere forţată unică.
p0 < 140 ÷ 165 bar ⇒ cazan cu circulaţie naturală multiplă

140 bar < p0 < 185 bar ⇒ cazan cu circulaţie forţată multiplă
p0 > 185 bar sau p0 > 137 bar la grupuri cu pornire rapidă ⇒ cazan cu străbatere
forţată unică.
Creşterea de entalpie pe PJP-uri (∆iPJP) se calculează cu formula (2.24):
ideg − icd
∆i PJP = (2.24)
z PJP + 1
unde ideg este entalpia la saturaţie (x=0), corespunzătoare pdeg;
icd este funcţie de tcd şi pcd; pcd = pdeg + (1,5 ÷ 2) + z PJP ⋅ ∆p PJP + 1
Presiunea de refulare a pompei de alimentare (pref) este dată de (2.25):
pref = p0 + ∆pcaz + zPIP ⋅ ∆pPIP (2.25)
Preliminarea creşterii de entalpie în Pompa de Alimentare (∆iPA) se face cu

următoarea formulă (2.26):
( pref − padm ) ⋅ vmed
∆iPA = ⋅100 (2.26)
η PA
unde: padm este presiunea de admisie în pompă (padm = pdeg) [bar];
vmed este volumul specific mediu în pompă [m3/kg]; se poate alege v’(pdeg)
ηPA este randamentul intern al pompei (0,75÷0,85) [-].
Creşterea de entalpie pe PIP-uri (∆iPIP) este:

- ∆i PIP = ∆i PJP - pentru PIP-urile alimentate de după supraîncălzirea
intermediară;
- PIP-urile alimentate înainte supraîncălzirea intermediară preiau în mod
egal restul de creştere de entalpie până la ial;
Se calculează restul parametrilor termodinamici pe linia de condens

principal, cunoscându-se presiunea şi entalpia în fiecare punct.
Determinarea presiunilor la prizele turbinei
t [°C]
1
tsat(paparat)
δt
2 4
3
0 Q [kW]
SR COND DS
3 4
Figura 2.5: Exemplu de schemă de preîncălzire regenerativă cu priză în CIP
t sat ( p apara ) = t 4 + δt (2.27)

unde tsat(paprat) este temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii
aburului la aparatul schimbător de căldură (SC) (PIP sau PJP);
t4 este temperatura de ieşire a apei din SC (figura 2.5);
δt este diferenţa minimă de temperatură pe aparat;
δt la PJP-uri este 4÷6°C (PJP nu au DS):
δt la PIP-uri:
- Fără desupraîncălzitoare înglobate este 6 ÷ 9 °C;
- Cu desupraîncălzitoare înglobate este 1 ÷ 5 °C;
Din tsat(paparat) se determină paparat.

Presiunea la priza din turbină ce alimentează SC se calculează ţinând cont
de pierderile de presiune de pe parcurs (2.28).
p priza , j = 1,05 ⋅ paparat , j (2.28)

unde j reprezintă numărul SC corespunzător.
Determinarea parametrilor pe linia de condens secundar
Se poate neglija pierderea de presiune pe parte de abur în SC (2.29).
pcondens , j = paparat , j (2.29)

unde pcondens,j reprezintă presiunea condensului secundar al SC;
Temperatura pe parte de condens secundar se poate calcula ca medie

ponderată între tsat(paparat) şi temperatura apei la intrarea în aparat (t3) (figura 2.5)
(2.30). Valori recomandate pentru coeficienţii „m” şi „n” din relaţia (2.30):
• în cazul SC fără subrăcitor: m = 9, n = 1;
• în cazul SC cu subrăcitor neperformant: m = 1, n = 1;
• în cazul SC cu subrăcitor performant: m = 1, iar n = 2, 3 sau 4.
m ⋅ t sat ( paparat ) + n ⋅ t3
t2 = (2.30)
m+n
Pentru presiunile şi temperaturile de pe linia de condens secundar se citesc

ceilalţi parametrii.
2.2.5. Alegerea presiunii aburului la ieşirea din CMP
Pentru alegerea presiunii aburului la ieşirea din CMP se ţine cont că:
¾ la ieşirea din CMP este obligatorie o priză de preîncălzire regenerativă;
¾ numărul maxim de prize din CJP este 3;
¾ orientativ presiunea, în [bar], la ieşirea din CMP, se alege în jurul valorii
Pbg [MW ]
date de raportul: (obs.: expresia nu reprezintă o formulă de
100
calcul a presiunii, deci nu trebuie să se verifice dimensional).
2.3. Destinderea în turbina cu abur
2.3.1. Etapele de calcul
Pentru exemplificarea destinderii se consideră schema cea mai generală a

unui grup de condensaţie cu supraîncălzire intermediară. În continuare mersul de
calcul referitor la destinderea în turbină va fi raportat la notaţiile din figura 2.6.
7 VIR
0
1 VR
6 9 10
2 8
GE
SÎI
GA
5 3
4
11
Cd
Figura 2.6: Schema termică de calcul a destinderii în turbina de abur

cu supraîncălzire intermediară. Puncte caracteristice
Calculul destinderii în turbina cu abur presupune aflarea parametrilor

termodinamici ai aburului în punctele caracteristice ale ciclului aflate pe traseul
destinderii între ieşirea din cazan şi intrarea în condensatorul de abur. Acest lucru
implică cunoaşterea:
¾ parametrilor aburului viu la ieşirea din cazan: presiune şi temperatură
(punctul 0); date de proiect;
¾ temperaturii de SÎI (punctul 6), ieşirea din SÎI; dată de proiect;
¾ presiunea de SÎI (punctul 4), ieşirea din CIP; valoare optimizată;
¾ presiunea aburului la ieşirea din CMP (punctul 9); valoare aleasă de
către proiectant (a se vedea paragraful 2.2.5);
¾ presiunea la condensator (punctul 11); valoare calculată de către
proiectant;
¾ pierderilor de presiune şi de entalpie (sau de temperatură) pe
conductele de legătură între:
• cazan şi CIP: traseele 0 – 1 şi 1 – 2;
• CIP şi SÎI: traseul 4 – 5;
• SÎI şi CMP: traseele 6 – 7 şi 7 - 8;
• CMP şi CJP: traseul 9 – 10.
¾ pierderii de presiune pe SÎI: traseul 5 – 6;
¾ randamentelor interne (izentropice) ale:
• treptei de reglare a CIP: η iCIP
,TR
• treptelor de presiune din CIP: η iCIP
,TP
• CMP (trepte de presiune): η iCMP

• CJP (trepte de presiune): η iCJP
2.3.2 Alegerea presiunii din camera treptei de reglare a CIP
Presiunea în camera treptei de reglare (pTR = p3) se va alege astfel încât să

fie îndeplinită relaţia (2.31). Intervalul considerat corespunde căderii teoretice de
entalpie pe treapta de reglare de tip Rateau. Recomandăm începerea căutării în
jurul valorii pTR = p 3 = 0,85 ⋅ p 2 .
 kJ 
H tTR = h2 − h3t = (45 ÷ 65)  (2.31)
 kg 
2.3.3. Alegerea pierderilor de presiune şi de entalpie pe conducte
Pierderile de presiune şi de entalpie pe conductele de legătură între cazan-

CIP-SÎI-CMP-CJP se aleg, într-o primă etapă, în funcţie de experienţa
proiectantului şi de tipul circuitului termic. În tabelul 2.2 sunt propuse valorile
acestor pierderi valabile în cazul a două tipuri de circuite termice:
9 CTE cu abur supraîncălzit, în condensaţie, cu supraîncălzire
intermediară;
9 CTE de termoficare urbană, în condensaţie, cu supraîncălzire
intermediară, în schemă bloc.
Tabelul 2.2 : Valori orientative ale pierderilor de presiune şi de entalpie

pe conductele de legătură între cazan-CIP-SÎI-CMP-CJP
Traseul: i - j 0-1 1-2 4-5 5-6

∆pi-j [bar] (0,04 ÷ 0,06)·p0 0,05·p1 (0,03 ÷ 0,04)·pSÎI (0,03 ÷ 0,05)·pSÎI
∆hi-j [kJ/kg] 3÷5 0 2÷4 Obs.: t6 = tSÎI
Traseul: i - j 6-7 7-8 9 - 10

∆pi-j [bar] (0,02 ÷ 0,03)·pSÎI 0,02·p7 (0,02 ÷ 0,03)·p9
∆hi-j [kJ/kg] 4÷6 0 0
2.3.4. Predeterminarea debitului de abur
Randamentul intern al treptei de reglare şi cel al treptelor de presiune

depind de debitul masic de abur prelucrat de acestea. În cazul proiectării unui grup
energetic cunoaştem puterea electrică ce dorim a fi produsă de generatorul turbinei,
debitul de abur fiind o necunoscută. Totuşi, pentru determinarea acestuia avem
nevoie de randamentele interne, pe corpuri, ale turbinei. Rezultă necesitatea
utilizării unui calcul iterativ pentru determinarea debitului de abur (Dab [kg/s])
produs de generatorul de abur (cazanul de abur). Într-o primă aproximaţie se va
folosi Dab rezultat din calculul schemei “Pantzer”.
Schema “Pantzer” realizează un calcul termic simplificat al unei CTE sau

CET. Scopurile acestui calcul sunt predeterminarea:
• Dab cu o eroare destul de bună;
• indicilor specifici ce caracterizează centrala considerată.
Calculul schemei “Pantzer” se realizează prin considerarea următoarelor

ipoteze simplificatoare şi de calcul:
a) La ciclurile de simple, fără supraîncălzire intermediară, se înlocuieşte linia
de preîncălzire regenerativă cu un aparat de schimb de căldură alimentat de
la o priză fictivă. Această priză are entalpia egală cu media aritmetică a
entalpiilor de la prima şi ultima priză a turbinei.
b) La ciclurile cu supraîncălzire intermediară, sistemul de preîncălzire
regenerativă se înlocuieşte cu două aparate alimentate de la prize fictive în
felul următor:
• circuitul de preîncălzire regenerativă alimentat de la prize cu presiune
mai mare decât cea a supraîncălzirii intermediare se înlocuieşte cu un
aparat de schimb de căldură alimentat de la o priză fictivă a cărei
entalpie este egală cu media aritmetică dintre entalpiile prizei de cea
mai înaltă presiune şi prizei situate înainte de supraîncălzirea
intermediară;
• circuitul de preîncălzire regenerativă alimentat din prize cu presiune
mai mică decât presiunea de supraîncălzire intermediară se înlocuieşte
cu un aparat de schimb de căldură alimentat de la o priză fictivă având
entalpia egală cu media aritmetică a entalpiilor prizelor de cea mai
mică şi cea mai mare presiune dintre prizele care alimentează zona
respectivă;
c) În cazul în care există consumatori de căldură alimentaţi cu abur din
turbină, nu se mai poate face o simplificare a calculului circuitului de
preîncălzire regenerativă după modelul de mai sus. În acest caz, în afară de
criteriile de la punctele de mai sus, circuitul de preîncălzire regenerativă se
împarte în zone delimitate de prizele de termoficare.
În cazul în care nu se realizează calcului schemei “Pantzer”, proiectantul

poate face o aproximaţie “mai grosieră” pentru predeterminarea valorii Dab. Într-o
primă aproximaţie proiectantul va alege acest debit corelat cu Pbg [kW] (dată de
proiect), alegându-şi totodată, din experienţa sa, o valoare pentru debitul specific
de abur ( d spabur ) produs de cazan (2.32). Sugerăm alegerea d spabur în intervalul:
 t 
d spabur ∈ (2,4 ÷ 3,2)  . Facem observaţia că d spabur creşte cu scăderea Pbg.
 MW ⋅ h 
t   t 
Dab   = Pbg [MW ]⋅ d spabur   (2.32)
h  MWh 
2.3.5. Determinarea randamentelor interne ale turbinei cu abur
Calculul este făcut în ipoteza neglijării pierderilor de abur (în special prin
labirinţi).
Determinarea randamentului intern al treptei de reglare a CIP
Treapta de reglare (TR) a CIP poate fi de tip: Curtis sau Rateau. Aceasta
are rolul de a regla debitul de abur intrat în turbină.
Treapta de reglare de tip Curtis are două rânduri de palete mobile, faţă de
treapta de reglare de tip Rateau ce are un singur rând. Această configuraţie îi
permite realizarea unei căderi mai mare de entalpie pe treaptă şi micşorarea în acest
fel a lungimii turbinei, a numărului de trepte de presiune şi implicit a investiţiei în
turbină. Dezavantajul faţă de treapta de reglare de tip Rateau îl reprezintă
randamentul intern mai mic.
(2.33), (2.34) şi (2.35) reprezintă relaţii de calcul ale randamentelor

interne corespunzătoare treptei de reglarea a CIP ( η iTR [-]):
• (2.33) → relaţie de calcul a randamentului intern al treptei RATEAU
• (2.34) → relaţie de calcul a randamentului intern al treptei CURTIS
• (2.35) → relaţie de calcul a randamentului intern al treptei RATEAU,
recomandată în special pentru grupuri cu puteri mai mari de 200 MW.
2 ⋅ 10 − 4 p 2 ⋅ 10 5
η iTR _ RATEAU = 0,83 − (2.33)
D2 v2
2 ⋅ 10 − 4 p 2 ⋅ 10 5
η iTR _ CURTIS = 0,8 − (2.34)
D2 v2
0,15
η iTR = 0,9 − (2.35)
Qv , 2
Qv , 2 = D 2 ⋅ v 2 (2.36)
D2 [kg/s]: debitul masic de abur v2 [m3/kg]: volumul specific la intrarea în TR

p [bar]: presiunea la intrarea în TR Qv,2 [m3/s]: debitul volumic la intrarea în TR
În figura 2.7 se prezintă variaţia η iTR [%] în funcţie de Qv,2 [m3/s],

utilizând relaţia (2.35).
88
86
84
Randamentul intern al TR [%]
82
80
78
76
74
72
70
68
66
64
62
60
58
56
54
52
0,4 1 1,6 2,2 2,8 3,4 4 4,6 5,2 5,8 6,4 7 7,6 8,2 8,8 9,4 10
3
Debit volumic de abur [m /s]
Figura 2.7: Variaţia randamentului intern al treptei de reglare a CIP în funcţie de debitul volumic
Determinarea randamentului intern al treptelor de presiune ale CIP şi CMP
Randamentul intern volumic al treptelor de presiune (TP) ale CIP şi CMP

se poate determina cu ajutorul relaţiei semiempirice (2.37), funcţie de debitul
volumic de abur mediu geometric (calculat între intrarea “i” şi ieşirea “e” din TP)
şi de căderea teoretică de entalpie pe treptele de presiune (TP) H tTP .
Pentru aproximarea debitelor de abur la prize se consideră că la fiecare
priză de după SÎI se extrage un debit de abur pentru preîncălzire de 0,04 % din
debitul de abur viu. Debitul de abur extras din turbină înainte de preîncălzirea
regenerativă se va alege într-o primă aproximaţie 0,1 % din debitul de abur viu.
 0,5   H tTP − 600 

ηiTP 
, v =  0,925 −
 ⋅ 1 +  (2.37)
 Dm ⋅ vm   20000 
Dm = Di ⋅ De (2.38)
v m = vi ⋅ ve (2.39)
În cazul TP din CIP, conform notaţiilor din fig. 2.6, relaţiile (2.38) şi (2.39)
devin: DmTP ,CIP = D3 ⋅ D4 , respectiv vmTP ,CIP = v3 ⋅ v4 , iar H tTP ,CIP = h3 − h4t .
Analog, în cazul TP din CMP, vom utiliza în (2.37) următoarele relaţii:
DmTP ,CMP = D8 ⋅ D9 , vmTP ,CMP = v8 ⋅ v9 , H tTP , CMP = h8 − h9t .
86
85
Ht = 700
84
Randamentul intern al TP [%]
83 Ht = 550
82
81 Ht [kJ/kg]
80
79
78
77 Ht = 400
76
Ht = 250
75
74
3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7
Debit volumic de abur mediu geometric [m 3 /s]
Figura 2.8: Nomogramă de calcul a randamentului intern

al grupului de trepte de presiune, la debite volumice mice
În figurile 2.8 şi 2.9 s-a reprezentat grafic, utilizând relaţia (2.37), variaţia
η TP
i,v funcţie de produsul Dm ⋅ v m (debitul volumic de abur mediu geometric),
pentru diferite valori ale H tTP .
Datorită faptului că aburul iese din (ultima treaptă de presiune din) CIP,
respectiv din CMP cu o anumită viteză axială (c2a [m/s]), energia cinetică a acestuia
( ∆hrez [kJ/kg]) devine o pierdere externă pentru turbină (pierdere reziduală de
entalpie) şi se cuantifică conform relaţiei (2.40).
Observaţie: c2a ieşirea din CIP se poate alege între 50 şi 70 [m/s], iar c2a
ieşirea din CMP între 80 şi 120 [m/s].
c22a
∆hrez = (2.40)
2000
Entalpia reală la ieşirea din turbină (entalpia frânată) ţine cont de ∆hrez ;
aceasta se obţine prin adăugarea valorii pierderilor reziduale ( ∆hrez ) la entalpia de
ieşire din turbină calculată cu ajutorul ηiTP
, v (2.41) (2.42).
h4frânatã = h4 + ∆hrez
CIP
(2.41)
h9frânatã = h9 + ∆hrez
CMP
(2.42)
93
Ht = 850
92
Ht = 700
Randamentul intern al TP [%]
91
90
89
Ht = 550 Ht [kJ/kg]
88
87 Ht = 400
86
Ht = 250
85
84
7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49 52 55 58 61 64 67 70
3
Debit volumic de abur mediu geometric [m /s]
Figura 2.9: Nomogramă de calcul a randamentului intern

al grupului de trepte de presiune, la debite volumice mari
Determinarea randamentului intern al CJP
Randamentul intern “uscat” al CJP se va determina cu ajutorul relaţiei

semiempirice (2.43), funcţie de căderea teoretică de entalpie pe corp ( H tCJP ).
 H tCJP − 400 
ηiCJP 
,uscat = 0,87 ⋅ 1 +
 (2.43)
 10000 
Ţinând cont de faptul că, în general, zona finală a destinderii din CJP se
află sub curba de saturaţie, ηiCJP
,uscat se va corecta cu un factor ce ţine cont de efectul
umidităţii ( kumiditate ), obţinându-se astfel randamentul “umed” al CJP (2.44).

kumiditate (2.45) depinde de raportul între căderea reală de entalpie în zona umedă
CJP
( H umed ) şi căderea teoretică de entalpie în CJP ( H tCJP = h10 − h11t ), precum şi de
umiditatea medie în zona umedă.
H CJP 1
Observaţie: în calcule simplificate se va considera umedCJP
≅ .
Ht 2
η iCJP
,umed = η i ,uscat ⋅ k umiditate
CJP
(2.44)
CJP
H umed 1 − x11
kumiditate = 1 − (0,8 ÷ 0,9) ⋅ ⋅ (2.45)
H tCJP 2
CJP
Evident, entalpia reală la ieşirea din CJP va ţine cont de ∆hrez (2.46).
CJP
∆hrez =
c22a
2000
(
⋅ x11 ⋅ 0,65 ⋅ x11 + 0,35 ) (2.46)
Observaţie: c2a la ieşirea din CJP se poate alege între 200 şi 280 [m/s];
crescătoare cu puterea la borne.
2.3.6. Determinarea entalpiilor la prizele turbinei
p0
0
h [kJ/kg]
p1
1
0t1
0t p2
2
0t2 1t
p3
3
2t
0t3
s [kJ/kg/K]
Figura 2.10: Determinarea entalpiilor la prizele turbinei (ha şi hc) într-un corp cu două prize
Pentru exemplificarea modului de determinare a entalpiilor la prizele

turbinei considerăm un corp de turbină cu două prize (1 şi 2), intrările şi ieşirile din
corp fiind puse în evidenţă de punctele 0 şi 3 (Figura 2.10). Modul de calcul este
acelaşi oricare ar fi numărul de prize în corpul de turbină.
Observaţie: Pentru CIP, dacă este cazul (priză în CIP), se va considera în
locul corpului de turbină doar zona treptelor de presiune.
Se consideră cunoscute presiunile la intrarea şi ieşirea din corp (p1 şi p3),

precum şi presiunile la prizele turbinei (p1 şi p2), din calculul circuitului de
preîncălzire regenerativă (vezi paragraful 2.2). De asemenea se cunosc: parametrii
aburului la intrarea în corpul de turbină (p0, t0, h0, s0, v0), debitul masic la intrarea
în corp (exact sau aproximat), precum şi extracţiile la prize (exacte sau aproximate)
(Figura 2.10). Randamentele interne se vor calcula conform paragrafului anterior.
Se vor exemplifica trei metode de calcul al entalpiilor la prize. Expunerea

metodelor se va face în ordinea crescătoare a rigurozităţii şi exactităţii în calcul:
1. Randamentul intern va fi unul echivalent pe întreg corpul de turbină
(ηi). Din (2.47) va rezulta relaţia generică de calcul a entalpiilor la
prize: (2.48). În aceasta din urmă entalpiile teoretice se vor determina
conform (2.49).
h0 − h j
ηi = , unde j = 1, 2, 3 (2.47)
h0 − h0tj
h j = h0 − ηi ⋅ (h0 − h0tj ) , unde j = 1, 2, 3 (2.48)
h0tj = f ( p j , s0 ) , unde j = 1, 2, 3 (2.49)
2. Se păstrează modul de calcul al randamentul intern de la punctul

anterior, dar entalpiile la prizele turbinei se determină astfel:
h j − h j +1
ηi = , unde j = 0, 1, 2 (2.50)
h j − h jt
h j +1 = h j − ηi ⋅ (h j − h jt ) , unde j = 0, 1, 2 (2.51)
h jt = f ( p j +1 , s j ) , unde j = 0, 1, 2 (2.52)
3. Modul de calcul al entalpiilor la prizele turbinei este acelaşi cu cel

prezentat la punctul anterior. Deosebirea constă în faptul că de data
aceasta randamentul intern se va calcula pe fiecare zonă de turbină în
parte (2.53). Definiţie: zona de turbină reprezintă porţiunea de turbină
cuprinsă între două prize.
h j +1 = h j − ηi , j +1 ⋅ (h j − h jt ) , unde j = 0, 1, 2 (2.53)
Observaţie: Chiar dacă ηi se va calcula pe zone de turbină, H tTP din

relaţia (2.37) şi H tCJP din relaţia (2.43) reprezintă căderile teoretice de
entalpie pe întregul corp de turbină. În cazul CIP, H tTP reprezintă căderea
teoretică de entalpie pe toate treptele de presiune din CIP.
2.3.7. Calculul secţiunii de eşapare şi alegerea numărului de fluxuri CJP.
Pentru alegerea secţiunii finale şi a nfl:

• se exprimă debitul volumic la ieşirea din CJP ( V&11 ) în două moduri
după cum este prezentat în (2.54);
• secţiunea de eşapare din CJP ( Ω11 ) se calculează utilizând (2.55)
• din relaţiile (2.54) şi (2.55) se determină relaţia de calcul a vitezei
axiale la ieşirea din turbină (c2a) (2.56), folosită pentru determinarea nfl.
START
se alege c2a în (2.46) nu

da proiectant
se alege nfl ∈ {1, 2, 4, 6}
se alege (dm, lp)

(Tabelul 2.3) (dm· lp) ↓ (dm· lp) ↑
nu c2a calculat da nu
se calculează c2a > c2a ales
folosind relaţia (2.56)
da
proiectant
c2a calculat cu (2.56) nu

≅ c2a ales în (2.46)
da
se calculează Ω (2.54) STOP
Figura 2.11: Organigramă de determinare a: nfl, Ω11 şi c2a
Qv ,11 = D11 ⋅ v11 = Ω11 ⋅ c 2 a (2.54)
Ω11 = π ⋅ d m ⋅ l p ⋅τ p ⋅ n fl (2.55)
Qv ,11 D11 ⋅ v11

c 2a = = (2.56)
Ω11 π ⋅ d m ⋅ l p ⋅ τ p ⋅ n fl
Numărul de fluxuri a CJP (nfl) se determină cunoscând în prealabil

perechile de valori (diametru mediu, lungime) (dm, lp) disponibile pentru paleta
finală a CJP (Tabelul 2.3) şi factorul de îngustare a paletei (τp ≅ 0,995).
Tabelul 2.3 : Grupuri de perechi de valori (dm, lp)
dm [m] 1,85 1,92 2 2,15 2,195 2,26 2,47 2,55 2,45 2,55
lp [m] 0,55 0,57 0,665 0,75 0,785 0,86 0,87 0,95 1,05 1,05
Modul de determinare a nfl, Ω11 şi a c2a este iterativ (Figura 2.11).

Observaţie: produsul (d m ⋅ l p ) ⋅ n fl şi c2a cresc cu puterea grupului.
2.3.8 Determinarea pierderilor mecanice şi la generator
Pierderile la generator (∆Pg) şi cele mecanice (∆Pm) [kW] se pot estima

utilizând relaţiile (2.57) şi (2.58). Acestea au rezultat prin interpolarea valorilor
reprezentate în graficele date de Kostiuk şi Frolov (1986). Domeniul de puteri este
de peste 3500 [kW] până la circa 800 000 [kW].
2
( Pb )−0, 0253*ln( Pb )+2, 7366)
∆Pg = e( 0,0365*ln (2.57)
2
∆Pm = e ( −0,0111*ln ( Pm )+0,83*ln( Pm )−1, 7318)
(2.58)
Cu ajutorul relaţiei (2.59) se determină puterea mecanică produsă de

turbină (Pm [kW]), iar din (2.60) (Figura 2.12) rezultă valoarea randamentului
generatorului electric (ηg).
Pm = Pb + ∆Pg (2.59)
Pg
ηg = (2.60)
Pm
Puterea internă dezvoltată de turbină (putere grup turbogenerator) (Pint

[kW]) se calculează cu relaţia (2.61), iar randamentul mecanic (ηm) rezultă din
(2.62).
98,9
Randament generator electric [%]
98,8
98,7
98,6
98,5
98,4
98,3
0 100 200 300 400 500 600 700
Pute re la borne , Pb [MW]
Figura 2.12: Nomogramă de calcul a randamentului generatorului electric

Pentru uşurinţa calculului prezentăm în Figura 2.13 nomograma de calcul
a ηm funcţie de Pb.
Observaţie: În relaţiile (2.57 ÷ 2.62), puterile şi pierderile de putere se

exprimă în [kW].
Pint = Pm + ∆Pm (2.61)
Pm
ηm = (2.62)
Pint
99,8
99,7
Randament mecanic [%]
99,6
99,5
99,4
99,3
99,2
0 100 200 300 400 500 600 700
Pute re la borne , Pb [MW]
Figura 2.13: Nomogramă de calcul a randamentului mecanic
2.3.9. Perfecţionări ale schemei de preîncălzire regenerativă
Pentru o transformare exergetică mai bună (cu diferenţă finită de

temperatură mai mică) a căldurii de la aburul extras din turbină la apa de
alimentare se folosesc desupraîncălzitoare separate pentru PIP-urile alimentate
după supraîncălzirea intermediară cu grad de supraîncălzire ridicat. Acest fapt, din
cauză că aburul pentru aceste aparate ar ajunge cu un grad de supraîncălzire prea
mare. În continuare sunt prezentate exemple de scheme perfecţionate (figura 2.14).
Temperatura aburului la ieşirea din DS este mai mare cu 15÷25 °C faţă de

temperatura apei la ieşirea din ultimul PIP. Entalpia la ieşirea din DS se va
determina funcţie de presiune şi temperatură.
CIP CMP CIP CMP
Figura 2.14: Perfecţionări ale schemei de preîncălzire în zona PIP
2.3.10. Alegerea soluţiei de antrenare pentru pompa de alimentare
Antrenarea pompei de alimentare (PA) se poate cu ajutorul unui motor

electric (EPA – electropomă de alimentare) sau a unei turbine cu abur (TPA –
turbopompă de alimentare).
Pentru puteri mai mici de 300 ÷ 350 MW se preferă utilizarea EPA, iar
pentru grupuri cu puteri mai mari se recomandă folosirea TPA (figura 2.15).
Aburul necesar antrenării TPA se extrage de la o priză de preîncălzire

regenerativă cu presiunea de circa 3 ÷ 6 bar.
Debitul de abur extras de la priza turbinei principale pentru antrenarea

TPA este dat de următoarea formulă (2.63):
D1 ⋅ (h2 − h1 )
D3 = (2.63)
ηm ⋅ (h3 − h4 )
unde D3 (DTPA) este debitul de abur (absolut sau raportat) extras din
turbina principală pentru TPA (vezi figura);
D1 este debitul de apă din pompă;
h1, h2 reprezintă entalpiile apei la intrarea, respectiv ieşirea din PA;
h3, h4 reprezintă entalpiile aburului la intrarea, respectiv ieşirea din turbina
de antrenare a pompei;
ηm este randamentul mecanic al turbinei TPA, care include şi randamentul
cuplei hidraulice şi / sau a reductorului de turaţie (96 ÷ 98 %);
1
3
2
4
5
Figura 2.15: Schema de antrenare cu TPA
Randamentul intern al turbinei de antrenare a TPA se presupune a fi egal

cu randamentul intern al CJP, iar presiunea de condensaţie este egală cu presiunea
din condensatorul principal. Condensul rezultat este trimis la condensatorul
principal.
2.4. Calculul debitelor de abur extrase din turbină.
2.4.1. Bilanţurile masice şi energetice pe aparate
Calculul debutului de abur pentru cele două tipuri de aparate de schimb de

căldură se face prin bilanţ masic şi energetic în mărimi absolute sau relative. Pentru
efectuarea unui bilanţ sunt necesare următoarele etape. Stabilirea:
- conturului de bilanţ (acesta delimitează echipamentul vizat şi permite
identificarea intrărilor şi ieşirilor din contur);
- condiţiilor de referinţă (acestea se aleg astfel încât să se respecte principiul
al doilea al termodinamicii, iar ecuaţia de bilanţ sa fie cât mai simplă);
- ecuaţiei matematice care stabileşte egalitatea între intrări pe de o parte şi
producţie şi ieşiri pe de altă parte.
În continuare condiţiile de referinţă sunt cele pentru care au fost stabilite

entalpiile din tabelele de proprietăţi termodinamice ale apei – aburului.
Pentru aparatele de schimb de căldură prin amestec.

Intrările şi ieşirile din conturul de bilanţ sunt (figura 2.16):
- Intrări - apa ce trebuie degazată, aburul de la priza turbinei, condensul
secundar;
- Ieşire apa preîncălzită şi degazată.
cd,i apa,i
apa,e
Figura 2.16: Aparat de schimb de căldură prin amestec
Ecuaţia de bilanţ masic este expresia relaţiei ΣDintrat = Σ|Dieşit| (2.64):
Dn + Dapa ,i + Dcd ,i = Dapa , e (2.64)
, unde Dn reprezintă debitul de abur extras de la priză;

Dapa,i reprezintă debitul de apă de intrare în degazor;
Dcd,i reprezintă debitul de condens secundar ce intră în degazor;
Dapa,e reprezintă debitul de apă ce iese din aparat.
Ecuaţia de bilanţ energetic este expresia relaţiei ΣQintrat = Σ|Qieşit| (2.65):
Dn ⋅ in + Dapa ,i ⋅ i apa ,i + Dcd ,i ⋅ icd ,i = Dapa ,e ⋅ iapa ,e (2.65)
, unde in reprezintă entalpia aburului extras de la priză pe contur;

iapa,i reprezintă entalpia apei la intrarea în degazor;
icd,i reprezintă entalpia condensului secundar;
iapa,e reprezintă entalpia apei la ieşirea din aparat.
Pentru aparatele de schimb de căldură prin suprafaţă.
Intrările şi ieşirile din conturul de bilanţ sunt (2.17):

- Intrări: apa de intrare, aburul de la priza turbinei, condensul scurs de la
alte aparate;
- Ieşiri: apa preîncălzită şi condensul secundar.
n
apa,e apa,i
cd,i cd,e
Figura 2.17: Aparat de schimb de căldură prin suprafaţă
Ecuaţiile de bilanţ masic pot fi scrise (2.66), (2.67):
Dapa ,i = Dapa ,e (2.66)
Dcd ,i + Dn = Dcd , e (2.67)

unde Dcd,e reprezintă debitul de condens secundar ce iese din aparat.
Ecuaţia de bilanţ energetic este expresia relaţiei ΣQcedat = |Qprimit| (2.68):
Dn ⋅ in + Dapa ,i ⋅ i apa ,i + Dcd ,i ⋅ icd ,i = Dapa ,e ⋅ iapa ,e + Dcd ,e ⋅ icd ,e (2.68)

icd,e reprezintă entalpia condensului secundar al aparatului de schimb de căldură.
2.4.2. Determinarea debitelor de abur
Pentru a determina debitele absolute sau relative absorbite de

preîncălzitoare trebuie rezolvat un sistem de ecuaţii cu z (numărul de
preîncălzitoare) necunoscute şi z ecuaţii. În cazul actualului proiect, debitele sunt
raportate la debitul de abur viu. Sistemul este liniar şi se poate rezolva analitic, dar
numărul mare de ecuaţii face dificil acest lucru. Se propune o metodă numerică de
rezolvare a sistemului, cu următoarele etape:
- Se calculează debitul necesar la preîncălzitorul de cea mai înaltă presiune a
aburului, care nu are condens secundar la intrare. Acesta se poate calcula
dintr-o ecuaţie liniară cu o necunoscută. Din această ecuaţie se obţine
debitul de condens secundar scurs în următorul aparat;
- Se calculează succesiv debitele de abur pe aparatele de schimb de căldură
din ecuaţii liniare cu o necunoscută.
Din cauza modului de rezolvare a sistemului de ecuaţii apar inconveniente

legate de propagarea erorilor. De aceea, sunt necesare verificări suplimentare:
bilanţuri pe ansamblul PIP + degazor cât şi pe întreaga linie de preîncălzire. Este
necesar să se lucreze cu un număr suficient de cifre semnificative.
Se calculează temperatura reală de alimentare, ţinându-se cont de

desupraîncălzitoarele separate de abur.
2.5 Calculul indicilor specifici
 j

1 − ∑ a  i
[1]  i =1 
h0
lsp
[a1] [a2]
h1 h2 [aj] [a ]
j+1
hj [an]
hj+1 hn
[acd m]
hcd m
hcds
[acd 1]
hcd 1
Figura 2.18: Destinderea aburului în turbină.
Lucrul mecanic specific dezvoltat de turbina cu abur (TA):
n  j
  kJ 
∑ a  ⋅ (h )
Pint
TA
lsp =
D0
= (h0 − h1 ) + ∑ 1 −

j =1 
i j − h j +1  kg 
 
(2.69)
i =1 
Energia electrică specifică dezvoltată de TA (putere la borne raportată la debitul

de abur viu D0 [kg/s]):
Pb Pint ⋅η m ⋅η g  kJ 
esp = = TA
= lsp ⋅η m ⋅η g  kg  (2.70)
D0 D0  
Puterea termică intrată în ciclu (primită de apă/abur) raportată la D0:
q1 =
Pt1cazan
D0
(
= (h0 − hal ) + 1 − a CIP CIP SII
)( SII
priza − a iesire ⋅ hiesire − hint rare )  kJ 
 kg  (2.71)
 
unde: a CIP
priza reprezintă debitul de abur raportat extras de la priza CIP; în cazul
în care nu avem priză în CIP a CIP

priza =0;
CIP
aiesire reprezintă debitul de abur raportat preluat de la ieşirea din CIP pentru
preîncălzirea regenerativă.
Puterea termică evacuată la sursa rece (condensator) raportată la D0:
( ) ∑ [a ( )]  kJ 
m
∆PCd TPA
q2 = = an ⋅ hn − hcds + cd , j ⋅ hcd , j − hcds + qcond  kg  (2.72)
D0 j =1  
TPA
unde: qcond este puterea termică evacuată la condensatorul TPA raportată la D0
Puterea termică pierdută pe conducte raportată la D0:
∆Pconducte  kJ 
qconducte =  kg  (2.73)
D0  
Consumul specific de abur al grupului turbogenerator:
D0 1  kg 
d sp = 3600 ⋅ = 3600 ⋅  kWh  (2.74)
Pb esp  
Consumul specific de căldură al grupului turbogenerator:
tg Pt1cazan − ∆Pconducte Pt1turbina q1TA q1cazan − qconducte  kJ t 

qsp = = = =   (2.75)
Pb Pb esp esp  kJ e 
Consumul specific de căldură al grupului turbogenerator şi circuitului termic:
tg
Pt1cazan q1cazan qsp  kJ t 
q1, sp = = =   (2.76)
Pb esp ηconducte  kJ e 
Consumul specific brut de căldură al blocului cazan-turbină:

brut Ptc Bs ⋅ H i q1,sp  kJ t 
qsp = = =   (2.77)
Pb Pb η cazan  kJ e 
Observaţie: Prin înmulţirea consumului specific de căldură exprimat în

 kJ t   kJ t 
  cu 3600 se obţine exprimarea acestuia în  .
 kJ e   kWh 
Consumul specific de combustibil al centralei:
brut
Bs qsp  kg 
bsp = =   (2.78)
Pb Hi  kJ e 
Consumul specific de combustibil convenţional al centralei:
brut
cc Bscc qsp  kg CC 
bsp = = cc   (2.79)
Pb Hi  kJ e 
Observaţii:
• Prin înmulţirea consumului specific de combustibil exprimat în
 kgCC  3  g 
  cu 3600 ⋅10 se obţine exprimarea acestuia în  ;
 kJ e   kWh 
• Puterea calorifică inferioară a combustibilului convenţional:
 kcal   kJ 
H iCC = 7000  ≅ 29310 
 kg   kg 
 g CC 
• bspcc ≅ 123 ⋅ qsp
centrala
 kWh 
 
Lucrul mecanic specific primit de pompa de alimentare (PA):
lspPA =
PintPA
D0
( PA
= [1] ⋅ hrefulare PA
− haspiratie )  kJ 
 kg  (2.80)
 
Randamentul efectiv absolut seminet al grupului la funcţionarea cu EPA:
lspPA
esp −
Pbse min eta Pb − PEPA η motor ⋅η AT ⋅η kh (2.81)
η cu _ EPA
efectiv _ absolut = = = [−]
se min et Pt1 Pt1 q1
unde: η motor reprezintă randamentul motorului electric ce antrenează

pompa de alimentare
η AT - randamentul amplificatorului de turaţie
η kh - randamentul cuplei hidraulice
Randamentul efectiv absolut al grupului la funcţionara cu TPA:
Pb esp
ηefectiv
cu _ TPA
_ absolut = = [−] (2.82)
Pt1 q1
Randamentul global seminet al grupului la funcţionarea cu EPA:
Pbse min eta

η global
cu _ EPA
_ se min et = = ηcazan ⋅ηconducte ⋅η cu _ TPA
efectiv _ absolut [−] (2.83)
Ptc se min et
Randamentul global brut al grupului la funcţionara cu TPA:
Pb
η global
cu _ TPA
_ brut = = η cazan ⋅η conducte ⋅η efectiv
cu _ TPA
_ absolut [−] (2.84)
Ptc
Remarcă: Cu ajutorul relaţiei (2.70) se determină D0. Cu D0 calculat se

determină debitele de abur, în valoare absolută, extrase la prize.
2.6. Aplicaţii: Calculul schemei Pantzer
2.6.1. Fie o Centrală TermoElectrică (CTE) care are o turbină cu abur fără
supraîncălzire intermediară. Circuitul de preîncălzire regenerativă este format din
şapte preîncălzitoare regenerative, şase de suprafaţă şi unul de amestec.
Se cunosc următorii parametrii:

• Presiunea aburului viu p0= 70 bar;
• Temperatura aburului viu t0= 540 °C;
• Debitul de abur viu D0= 100 kg / s;
• Presiunea de condensaţie pcd= 0,05 bar;
• Randamentul intern al turbinei ηi= 0,9;
• Entalpia apei de alimentare hal= 1040 kJ/kg;
• Entalpia la priza „a” ha= 3100 kJ / kg;
• Entalpia la priza „g” hg= 2500 kJ/kg;
• Randamentul mecanic al grupului turbogenerator ηm= 0,99;
• Randamentul generatorului electric al grupului ηg= 0,987;
Se cer:
• Puterea internă (Pi) şi cea electrică (Pel) a grupului;
• Consumul specific de abur (d) şi de căldură (q) al grupului.
Notă: Se vor neglija: pierderile de presiune şi entalpie de pe conductele de
transport şi creşterile de entalpie din pompele de circulaţie şi alimentare.
a
c 1
d e
fg
3
a b c d e f g 2
Figura 2.19. Schema termică de principiu a centralei.

Rezolvare:
Schema termică de principiu de la figura 2.19 se va simplifica prin înlocuirea liniei

de preîncălzire regenerativă cu un aparat de schimb de căldură (vezi figura 2.20).
Astfel, linia de preîncălzire regenerativă va fi înlocuită cu un aparat de schimb de
căldură alimentat de la priza fictivă „p1”.
p1 1
p1
3 2
Se calculează schema simplificată a ciclului urmărind următoarele etape:
I. Se calculează parametrii termodinamici legaţi de destinderea în turbină.
Se citesc la presiunea şi temperatura punctului 0 entalpia şi entropia.

h0(p0,t0) = h0(70 bar, 540 °C) =3508 kJ/kg;
s0(p0,t0) = s0(70 bar, 540 °C) = 6,922 kJ/kg/K;
Se citeşte punctul teoretic de final al destinderii:

h1t(p1,s0) = h1t (0,05 bar, 6,922 kJ/kg/K) = 2110 kJ/kg;
Se calculează entalpia reală la finalul destinderii în turbină:

h1 = h0 – ηi (h0 – h1t) = 3508 – 0,9· (3508 -2110) = 2250 kJ/kg;
II. Se calculează debitul de abur pentru preîncălzirea intermediară:
Entalpia punctului doi se citeşte pe curba de saturaţie x=0 la presiunea p2=p1:

h2 (p2, x2=0) = h2 (0,05 bar, x=0) = 138 kJ/kg;
Entalpia punctului 3 este entalpia de alimentare:
h3=hal=1040 kJ/kg;
Entalpia la priza 1 este egală cu media aritmetică dintre entalpiile la prizele „a” şi
„g”:
ha + hg 3100 + 2500
h p1 = = = 2800 kJ/kg
2 2
p1
3 2
Figura 2.21. Conturul de bilanţ pentru aparatul de schimb de căldură
Se stabileşte un contur de bilanţ (reprezentat de limitele aparatului de schimb de

căldură). Ecuaţia de bilanţ masic pentru acest contur este:
Dp1+ D2= D3 sau D2 = D3 - Dp1 ;
Ecuaţia de bilanţ energetic în acest caz este :
Dp1·hp1 + D2·h2 = D3·h3 sau Dp1·hp1 + (D3 - Dp1) ·h2 = D3·h3 ,
h3 − h2 1040 − 138
de unde D p1 = D 3 ⋅ = 100 ⋅ = 33,88kg / s ;
h p1 − h 2 2800 − 138
D2 = D1 = D3 – Dp1 = 100-33,88 = 66,12 kg/s;
III. Calculul parametrilor ciclului:
Calculul puterii interne a ciclului:

Pi = D0· (h0 – hp1) +D1· (hp1 –h1) = 100· (3508 – 2800) + 66,12· (2800 – 2250) = 107
166 kW
Calculul puterii electrice debitate de generator:

Pel = Pi·ηm·ηg = 107 166·0,99·0,987 = 104 715 kW;
Calculul consumului specific de abur raportat la debitul de abur viu:

D 100
d1 = 0 = = 9,5497·10-4 kgabur / kW;
Pel 104715
Calculul consumului specific de abur raportat la debitul de abur de la condensator:
D 66,12
d2 = 1 = = 6,3143·10-4 kgabur / kW;
Pel 104715
Calculul consumului de căldură al ciclului:
Q=D0·(h0-h3)= 100·(3508-1040)=246 800 kWt;
Calculul consumului specific de căldură a ciclului:
Q 246800
q= = = 2.3569 kWt / kWe;
Pel 104715
2.6.2. Fie o Centrală TermoElectrică (CTE) care are o turbină cu abur cu

supraîncălzire intermediară. Circuitul de preîncălzire regenerativă este format din
şapte preîncălzitoare regenerative, şase de suprafaţă şi unul de amestec.
Se cunosc următorii parametrii:

• Presiunea aburului viu p0= 180 bar;
• Temperatura aburului viu t0= 540 °C;
• Presiunea de supraîncălzire intermediară psîi= 36 bar;
• Temperatura după supraîncălzirea intermediară tsîi=540 °C;
• Debitul de abur viu D0= 100 kg / s;
• Presiunea de condensaţie pcd= 0,05 bar;
• Randamentul intern pe toate zonele turbinei ηi= 0,9;
• Entalpia apei de alimentare hal= 1040 kJ/kg;
• Entalpia la priza „a” ha= 3100 kJ / kg;
• Entalpia la priza „c” hc= 3365 kJ / kg;
• Entalpia la priza „g” hg= 2500 kJ/kg;
• Entalpia după preîncălzitorul alimentat de la priza „c” h6= 700 kJ/kg;
• Randamentul mecanic al grupului turbogenerator ηm= 0,99;
• Randamentul generatorului electric al grupului ηg= 0,987;
Se cer:
• Puterea internă (Pi) şi cea electrică (Pel) a grupului;
• Consumul specific de abur (d) şi de căldură (q) al grupului.
Notă: Se vor neglija: pierderile de presiune şi entalpie de pe conductele de
transport şi creşterile de entalpie din pompele de circulaţie şi alimentare.
Rezolvare:
Schema termică de principiu de la figura 2.22. se va simplifica prin înlocuirea liniei
de preîncălzire regenerativă cu două aparate de schimb de căldură (vezi figura
2.23). Astfel linia de preîncălzire regenerativă se va înlocui cu două aparate de
schimb de căldură astfel:
• zona din linia de preîncălzire regenerativă formată din aparatele alimentate de
la prizele „a” şi „b” (de presiune mai mare decât preîncălzirea regenerativă) a
fost înlocuită cu aparatul de schimb de căldură alimentat de la priza fictivă
„p1”;
zona formată din preîncălzitoarele regenerative „c”, „d”, „e”, „f” şi „g” va fi
înlocuită cu aparatul de schimb de căldură alimentat de la priza fictivă „p2”.
0
a
1 c
b d e 3
5 fg
a 4
b c d e f
Rezolvare:
Schema termică de principiu de la figura 2.22 se va simplifica prin înlocuirea liniei
de preîncălzire regenerativă cu două aparate de schimb de căldură (vezi figura
2.23). Astfel linia de preîncălzire regenerativă se va înlocui cu două aparate de
schimb de căldură astfel:
• zona din linia de preîncălzire regenerativă formată din aparatele alimentate de
la prizele „a” şi „b” (de presiune mai mare decât preîncălzirea regenerativă) a
fost înlocuită cu aparatul de schimb de căldură alimentat de la priza fictivă
„p1”;
• zona formată din preîncălzitoarele regenerative „c”, „d”, „e”, „f” şi „g” va fi
înlocuită cu aparatul de schimb de căldură alimentat de la priza fictivă „p2”.
Se calculează schema simplificată a ciclului urmărind următoarele etape:

I. Se calculează parametrii termodinaici legaţi de destinderea în turbină.
Se citesc la presiunea şi temperatura punctului 0 entalpia şi entropia.

h0(p0,t0) = h0(180 bar, 540 °C) =3387 kJ/kg;
s0(p0,t0) = s0(180 bar, 540 °C) = 6,3711 kJ/kg/K;
Se citeşte punctul teoretic al destinderii înaintea supraîncălzirii intermediare:

h1t(p1,s0) = h1t (36 bar, 6,3711 kJ/kg/K) = 2945 kJ/kg;
Se calculează entalpia reală înainte de supraîncălzirea intermediară:

h1 = h0 – ηi (h0 – h1t) = 3387 – 0,9· (3387 - 2945) = 2990 kJ/kg;
Se citesc entalpia şi entropia punctului 2 (după supraîncălzirea intermediară).

h2(p2,t2) = h2(36 bar, 540 °C) = 3540 kJ/kg;
s2(p2,t2) = s2(36 bar, 540 °C) = 7,2559 kJ/kg/K;
Se citeşte punctul teoretic la finalul destinderii în turbină:

h3t(p3,s2) = h3t (0,05 bar, 7,2559 kJ/kg/K) = 2212 kJ/kg;
Se calculează entalpia reală înainte de supraîncălzirea intermediară:

h3 = h3 – ηi (h2 – h3t) = 3540 – 0,9· (3540 - 2212) = 2345 kJ/kg;
p1
1
p2 3
5
p1 4
p2
6
Figura 2.23. Schema termică simplificată a centralei.
II. Se calculează debitul de abur pentru preîncălzirea intermediara:
Entalpia punctului 4 (fig. 2.23.) se citeşte pe curba de saturaţie x=0 la pres. p4=p3:
h4 (p4, x4=0) = h4 (0,05 bar, x=0) = 138 kJ/kg;
Entalpia punctului 5 este entalpia de alimentare: h5=hal=1040 kJ/kg;
Entalpia prizei 1 este egală cu media aritmetică dintre entalpiile la prizele „a” şi
„b” (entalpia aburului înainte de supraîncălzirea intermediară):
h + hb 3100 + 2990
h p1 = a = = 3045 kJ/kg
2 2
Se stabileşte un contur de bilanţ (reprezentat de limitele aparatului de schimb de
căldură – vezi figura 2.24.). Ecuaţia de bilanţ masic pentru acest contur este:
Dp1+ D6= D5 sau D6 = D5 - Dp1 ;
Ecuaţia de bilanţ energetic în acest caz este :
Dp1·hp1 + D6·h6 = D5·h5 sau Dp1·hp1 + (D5 - Dp1) ·h6 = D5·h5 ,
h − h6 1040 − 700
de unde D p1 = D5 ⋅ 5 = 100 ⋅ = 14,5kg / s ;
h p1 − h6 3045 − 700
D6 = D5 – Dp1 = 100-14,5 = 85,5 kg/s;
p1
5 2
Figura 2.24. Conturul de bilanţ pentru aparatul de schimb de căldură alimentat de la priza „p1”.
Debitul la priza „p2” se calculează în mod similar ca la priza „p1”, astfel:

Entalpia prizei „p2” este cu media aritmetică a entalpiilor punctelor „c” şi „g”
hc + hg 3365 + 2500
hp2 = = = 2932,5 kJ/kg
2 2
h − h4 700 − 138
D p 2 = D6 ⋅ 6 = 85,5 ⋅ = 17,2kg / s
h p 2 − h4 2932,5 − 138
D4=D3=D6-Dp2=85,5 – 17,2 = 68,3 kg/s
III. Calculul parametrilor ciclului:
Puterea internă a ciclului:

Pi = D0 · (h0 – hp1) + (D0 –Dp1)·(hp1 – h1) + (D0 –Dp1)·(h2 – hp2) + (D0 –Dp1–Dp2)·(hp2
– h3) =
= 100 · (3387 – 3045) + (100 –14,5)·(3045 – 2990) +
+ (100 –14,5)·(3540 – 2932,5) + (100 –14,5–17,2)·(2932,5 – 2345) = 130 970 kW
Calculul puterii electrice debitate de generator:

Pel = Pi·ηm·ηg = 130 970·0,99·0,987 = 127 975 kW;
Calculul consumului specific de abur raportat la debitul de abur viu:

D 100
d1 = 0 = = 7,814·10-4 kgabur / kW;
Pel 127975
Calculul consumului specific de abur raportat la debitul de abur de la condensator:
D 68,3
d2 = 1 = = 5,337·10-4 kgabur / kW;
Pel 127975
Calculul consumului de căldură al ciclului:
Q=D0·(h0-h5) + (D0-Dp1)·(h2-h1)= 100·(3387 -1040) + (100 –14,5)·(3540 –
2990)=281 725 kWt;
Calculul consumului specific de căldură a ciclului:
Q 281725
q= = = 2.2014 kWt / kWe.
Pel 127974
3. CALCULUL SERVICIILOR PROPRII AFERENTE
SĂLII CAZANELOR
3.0. Introducere.
În acest capitol este prezentată o metodologie de calculul a arderii combustibililor

solizi, lichizi şi gazoşi, precum şi o metodă de calcul a principalelor caracteristici
ale servicii proprii aferente cazanelor şi anexelor acestora.
Datele iniţiale ale acestei etape de proiect sunt:

• Debitul de abur viu al grupului calculat (D0);
• Puterea calorifică inferioară a combustibilului ( H ii ) folosit şi compoziţia
acestuia;
• Căldura specifică primită de agentul apa abur în cazan (qc).
Etapele acestei etape sunt:

3.1. Calculul debitului nominal de abur şi al celui de combustibil aferent unui
cazan;
3.2. Calculul arderii combustibilului;
3.3. Calculul morilor de cărbune;
3.4. Calculul ventilatoarelor de aer şi de gaze de ardere;
3.5. Calculul electrofiltrului de cenuşă.
3.1. Calculul debitului nominal de abur şi al celui de combustibil

aferent unui cazan.
Calculul debitului de abur produs de un cazan se face după formula (3.1).
D0 ⋅ (1,03...1,07)
D0 n = (3.1)
ncazgr
unde D0n reprezintă debitul nominal de abur al unui cazan în kg/s sau t/h;
D0 reprezintă debitul nominal de abur al unui grup în kg/s sau t/h;
ncazgr reprezintă numărul de cazane pe grup.
Calculul debitului de combustibil necesar unui cazan se face cu formula

(3.2).
D0 n ⋅ q c
Bcaz = (3.2)
η caz ⋅ H ii
unde Bcaz este debitul nominal de combustibil al cazanului în kg/s sau t/h;
qc este căldura specifică primită de agentul apa abur în cazan în kJ/kgabur;
ηcaz este randamentul cazanului;
H ii este puterea calorifică inferioară a combustibilului.
3.2. Calculul arderii combustibilului
În acest subcapitol va fi prezentată o metodă de calcul a arderii

combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi, precum şi un model de calcul al
concentraţiilor de substanţe periculoase emise în atmosferă de instalaţiile
energetice.
Ecuaţiile arderii
Pentru combustibilii solizi şi lichizi
Calculul arderii pleacă de la relaţiile chimice ale arderii complete

(stoechiometrice) pentru principalele substanţe combustibile. Compoziţia chimică a
combustibililor este exprimată în procente masice de carbon (Ci), hidrogen (Hi),
azot (Ni), sulf (Si), oxigen (Oi), substanţe anorganice (Ai) şi apă (Wi). Dintre aceste
elemente ard doar carbonul, hidrogenul şi sulful, formarea oxizilor de azot în
timpul arderii fiind un proces care nu influenţează calculul arderii şi în acelaşi timp
dificil de modelat matematic. Reacţiile de ardere sunt deci:
C + O2 = CO2 (3.3)
H 2 + 0,5 ⋅ O2 = H 2 O (3.4)
S + O2 = SO2 (3.5)
Din ecuaţia (3.3) se observă că pentru fiecare 12 kg de carbon intraţi in

reacţie sunt necesari 22,4 m3N de oxigen şi se eliberează 22,4 m3N de dioxid de
carbon.
Din ecuaţia (3.4) se observă că pentru fiecare două kg de hidrogen intrate
în ardere sunt necesari 11,2 m3N de oxigen şi se eliberează 22,4 m3N de vapori de
apă.
Din ecuaţia (3.5) se observă că pentru fiecare 32 kg de sulf intrate în ardere
sunt necesari 22,4 m3N de oxigen şi se eliberează 22,4 m3N de dioxid de sulf.
Pentru combustibilii gazoşi
Calculul arderii pleacă de la ecuaţiile chimice ale arderii complete pentru

principalele substanţe combustibile. Compoziţia chimică a combustibililor gazoşi
este dată de procentele volumice (sau molare) ale fiecărei substanţe intrate în
reacţie. Principalele substanţe care intră în reacţiile de ardere sunt: hidrogenul
(H2c,um), monooxidul de carbon (COc,um), hidrogenul sulfurat (H2Sc,um) şi
hidrocarburile (CmHnc,um). Aceste componente dau următoarele reacţii de ardere:
H 2 + O2 = H 2 O (3.6)
CO + 0,5 ⋅ O2 = CO2 (3.7)
H 2 S + 1,5 ⋅ O2 = SO2 + H 2 O (3.8)
 n n
C m H n +  m +  ⋅ O2 = m ⋅ CO2 + ⋅ H 2 O (3.9)
 4 2
Din relaţiile 3.6, 3.7, 3.8 şi 3.9 se vede că la arderea unui mol de hidrogen
se generează un volum molar de apă şi este necesar jumătate de volum molar de
oxigen, la arderea unui mol de monoxid de carbon se generează un volum molar de
dioxid de carbon şi este necesar jumătate de volum molar de oxigen, la arderea
unui mol de hidrogen sulfurat se generează un volum molar de apă şi un volum
molar de dioxid de sulf, fiind necesar un volum molar şi jumătate de oxigen, iar la
arderea hidrocarburilor de tipul CmHn se generează m volume molare de dioxid de
n  n
carbon şi volume molare de apă, fiind necesari  m +  volume molare de
2  4
oxigen.
Calculul volumelor normale ale gazelor de ardere
Volumul stoechiometric de oxigen (VOmin) folosit pentru arderea unui kg de

combustibil se calculează, conform cu ecuaţiile arderii, cu formula (3.10):
1,867 ⋅ C i + 5,6 ⋅ H i + 0,75 ⋅ S i − 0,7 ⋅ O i m3

VO min = în N (3.10)
100 kg
Volumul stoechiometric de aer folosit pentru arderea unui kg de

combustibil (Vamin) se află prin împărţirea volumului stoechiometric de oxigen la
proporţia de oxigen existentă în atmosferă (3.11).
VO min
Va min = (3.11)
0,21
În funcţie de valoarea umidităţii aerului umed (x [g/kg], egală cu 10 pentru

România), volumul stoechiometric de aer umed se calculează cu formula (3.12):
m N3
Vau min = (1 + 0,00161 ⋅ x) ⋅ Va min în (3.12)
kg
Volumul stoechiometric al gazelor de ardere uscate (Vgminus) şi umede

(Vgminumed) sunt calculate cu ajutorul ecuaţiilor arderii, astfel volumele de dioxid de
carbon ( VCO2 ), dioxid de sulf ( VSO2 ), azot ( VN 2 ) se vor calcula cu ajutorul
expresiilor (3.13), (3.14) şi (3.15):
m N3
VCO2 = 0,01867 ⋅ C i în (3.13)
kg
m N3
VSO2 = 0,00700125 ⋅ S i în (3.14)
kg
m N3
V N 2 = 0,79 ⋅ Va min + 0,08 ⋅ N i în (3.15)
kg
Volumul stoechiometric de gaze de ardere uscate se calculează prin

însumarea componentelor conţinute de gazele de ardere, fără apă (3.16):
V g min us = VCO2 + VSO2 + V N 2 (3.16)
Volumul stoechiometric de vapori de apă ( VH 2Omin ) conţinută în gazele de

ardere emanate prin combustia unui kg de substanţă este dat de formula (3.17):
V H 2 0 min = 0,0112 ⋅ H i + 0,01242 ⋅ W i + 1,242 ⋅ W f + 0,00161 ⋅ x ⋅ Va min

m N3 (3.17)
în
kg
Volumul stoechiometric de gaze de ardere umede se calculează prin

însumarea volumelor de gaze de ardere uscate cu volumul de apă (3.18):
V g min umed = V g min us + V H 2Omin (3.18)
Volumul gazelor de ardere uscate (Vguscat) se calculează prin corectare cu

excesul de aer din instalaţie (λ):
V guscat = V g min us + Va min ⋅ (λ − 1) (3.19)
Volumul de oxigen existent în gazele de ardere uscate ( VO2 uscat ) precum şi

procentul de oxigen existent în gazele de ardere (O2%) sunt date de formulele (3.20
şi 3.21):
VO2uscat = VO min ⋅ (λ − 1) (3.20)

VO2uscat
O2 % = 100 ⋅ (3.21)
V guscat
Volumul de oxigen stoechiometric, conform ecuaţiilor arderii, este calculat

cu următoarea formulă:
0,5 ⋅ CO um,c + 0,5 ⋅ H 2 um,c + 1,5 ⋅ H 2 S um,c +

  m N3
VO min = 0,01 ⋅   n  în (3.22)
+

∑  m +  ⋅ Cm H n
 4 
um , c
− O2
um ,c


m N3
Volumul minim de aer necesar arderii, respectiv volumele de aer reale

umede şi uscate se calculează similar cazului combustibililor lichizi şi solizi.
Volumul teoretic de dioxid de carbon aflat în gazele de ardere este calculat
cu formula:
VCO2 =
CO2
um ,c
+ CO um,c + ∑ m ⋅C m On
um ,c
în
m N3
(3.23)
100 m N3
Volumul teoretic de dioxid de sulf şi de azot din gazele de ardere este:
um ,c
SO2 + H 2 S um ,c m3
VSO2 = în N3 (3.24)
100 mN
um ,c m N3
V N 2 = 0,79 ⋅ Va min + 0,01 ⋅ N 2 în (3.25)
m N3
Volumul teoretic de apă este dat de relaţia:
V H 2Omin = 0,01 ⋅ ( H 2
um ,c
+ 1,5 ⋅ H 2 S um,c + ∑ 0,5 ⋅ n ⋅ C mHn
um ,c
+
în
m N3
(3.26)
+ 0,1242 ⋅ d ) ⋅ 0,00161 ⋅ x ⋅ Va min m N3
Pentru calculul volumelor reale de aer şi gaze de ardere se procedează ca şi

în cazul combustibililor lichizi şi solizi.
Calculul maselor principalelor noxe ce rezultă din reacţie
Din ecuaţia 2.3 rezultă că pentru fiecare 32 kg de sulf intrate în reacţie

rezultă 64 kg de dioxid de sulf, deci masa de dioxid de sulf evacuată pentru fiecare
kg de combustibil se va calcula cu relaţia:
64 S i
m SO2 = ⋅ ⋅ (1 − r ) (3.27)
32 100
unde r este gradul de reţinere al sulfului în focar (prin zgură şi cenuşă). r poate lua
conform metodologiilor următoarele valori: 0,2 pentru lignit, 0,05 pentru huilă şi 0
pentru gaze naturale şi păcură.
Calculul cantităţii de oxizi de azot se face cu ajutorul factorilor de emisie

(fNOx [g/GJ]) ( valorile de calcul sunt cele din „Metodologia de evaluare operativă a
emisiilor de SO2, NO2, pulberi (cenuşă zburătoare) şi CO2 din centralele termice şi
termoelectrice” elaborată de RENEL). Prin produsul între puterea calorifică
inferioară a combustibilului ( H ii [kJ/kg]) şi factorul de emisie se poate obţine masa
de oxizi de azot (mNOx) eliberată prin arderea unui kg de combustibil.
1
m NOx = ⋅ f NOx ⋅ H ii (3.28)
1000
Calculul cantităţii de cenuşă zburătoare (mcenuşă [kg/kg]) se face ţinându-se

seama de gradul de reţinere al cenuşii în focar (x, în procente masice) şi
randamentul de reţinere a cenuşii în electrofiltre (y).
Ai
mcenusa = ⋅ (1 − x) ⋅ (1 − y ) (3.29)
100
Principalele noxe eliminate prin arderea gazelor de ardere sunt dioxidul de

sulf şi dioxidul de azot. Prin arderea gazelor naturale nu se produc pulberi.
Prin arderea a 22,4 m3N de hidrogen sulfurat se creează 64 kg de dioxid de
sulf, deci masa de dioxid de sulf se poate calcula prin formula:
S c ,um
m SO 2 = 2,8571 ⋅ (3.30)
100
Calculul masei de oxizi de azot se bazează pe baza „Metodologiei de

evaluare operativă a emisiilor de SO2, NO2, pulberi (cenuşă zburătoare) şi CO2 din
centralele termice şi termoelectrice” elaborată de RENEL, cu ajutorul formulei:
1
m NOx = ⋅ f NOx ⋅ H ii (3.31)
1000
Calculul concentraţiilor de noxe în gazele de ardere
Concentraţia dioxidului de sulf în gazele de ardere uscate (CSO2) se

calculează, din rezultatele obţinute anterior, cu următoarea formulă:
m SO2
c SO2 = 1.000.000 ⋅ (3.32)
V guscat
Concentraţia oxizilor de azot în gazele de ardere uscate (cNOx) se calculează
în următorul mod :
m NOx
c NOx = 1000 ⋅ (3.33)
V guscat
Concentraţia pulberilor în gazele de ardere uscate (ccenuşa) se calculează în

următorul mod:
mcenusa
c cenusa = 1000 ⋅ (3.34)
V guscat
Corecţia concentraţiilor cu oxigenului din gazele de ardere se face prin

produs cu coeficientului definit în formula următoare:
21 − O2 normat
f O2 = (3.35)
21 − O2%
unde O2normat este procentul de oxigen normat în gazele de ardere, el poate lua
valori între 3 % (pentru combustibilii lichizi şi gazoşi) şi 6 % (pentru combustibilii
solizi). Deci se obţin următoarele concentraţii:
cSO2 corectat = cS02 fO2 [mg/m3N]

cNOx corectat = cNOx fO2 [mg/m3N]
ccenusa corectat = ccenusa fO2 [g/m3N]
Excesele de aer pe traseul de aer – gaze de ardere al cazanului date de

următoarele mărimi:
λf = 1,05...1,15, depinzând de tipul combustibilului (excesul de aer la intrarea în
focar);
∆λf = 0,05 (pătrunderile de aer în focar);
∆λSI = 0,08 (pătrunderile de aer în zona supraîncălzitoarelor de abur);
∆λECO = 0,05 (pătrunderile de aer în zona economizorului);
∆λPAR = 0,2 (pătrunderile de aer în zona preîncălzitorului rotativ de aer);
∆λEF = 0,1 (pătrunderile de aer în zona electrofiltrului);
∆λCAN = 0,02 (pătrunderile de aer în zona canalelor de legătură între cazan şi coş).
3.3. Calculul morilor de cărbune.
Se alege un număr par de mori de cărbune astfel încât debitul măcinat de o

moară să nu depăşească 100 t/h. În cele mai multe cazuri o moară se găseşte în
rezervă iar o alta în reparaţii astfel încât principiul de alegere al numărului de mori
este:
nm = nmf + o moară în rezervă + o moară în reparaţii
cu nm este numărul total de mori, nmf este numărul de mori aflate în funcţiune.
Obs. Pentru nm = 4, nmf = 3.
Puterea motorului electric care antrenează moara este dată de formula următoare:
PME = Bm ⋅ c sm ⋅ (1,05...1,15) (3.36)
unde PME este puterea motorului electric de antrenare al morii în kW;

Bm este debitul de combustibil măcinat de moară în t/h;
csm = (12...24) kWh/t este energia specifică de măcinare a morii.
Puterea electrică obţinută mai sus se rotunjeşte în sus la una dintre

mărimile scării R10.
Scara R10 este dată de şirul :{1; 1,25; 1,6; 2; 2,5; 3,2; 4; 5; 6,4; 8; 10}.
3.4. Calculul Ventilatoarelor de Aer (VA).
Dimensionarea VA
In majoritatea cazurilor, soluţia de dimensionare a VA este 2X50%, deci,

numărul de ventilatoare de aer (nVA) este egal cu 2.
Creşterea de presiune în VA
Se alege creşterea de presiune în VA (∆pVA) 5,5 până la 7 kPa.

∆pVA=5,5÷7 kPa
Înălţimea de refulare a VA (HVA) este dată de formula de mai jos:
∆pVA
H VA = în mcoloană de aer (3.37)
ρa ⋅ g
kg
unde ρa este densitatea aerului , ;
m3
m
g este acceleraţia gravitaţională, g=9,81 ;
s2
µ a ⋅ pa
ρa = (3.38)
R ⋅ Ta
unde pa este presiunea aerului la inspiraţia VA, pa=0,95 bar;

Ta este temperatura absolută la aspiraţia VA, K;
kg
µa este masa molară a aerului, µa=28,966 ;
kmol
kJ
R este constanta universală a gazelor, R=8,314 .
kmol ⋅ K
Debitul volumic de aer intrat în VA
1,1...1,2 Ta 1,013 m3
QVA = 0
⋅ Bcaz ⋅ Vaum ⋅ λVA ⋅ ⋅ în (3.39)
nva 273,15 p a s
Alegerea tipului de ventilator şi a turaţiei
−3 / 4
nq = nv ⋅ QVA ⋅ H VA (3.40)
3000 ⋅ (1 − s )
unde turaţia ventilatorului (nv) este egală cu nV = ;
p
s este alunecarea motorului, s = 0,01..0,02;
p este numărul de poli ai motorului;
Rapiditatea dimensională raportată la debit (nq) determină tipul de ventilator.

Pentru VA se recomandă p = 3 sau 3.
Puterea electrică necesară motorului de antrenare al VA
Puterea mecanică la cuplă a VA (PMK) este dată de relaţia de mai jos:
QVA ⋅ ∆pVA
PMK = în kW (3.41)
ηVA
unde, ηVA este randamentul intern al VA, ηVA = 0,6 (maşini centrifugale lente) şi
0,84 (pentru maşini axiale).
Puterea electrică necesară motorului de antrenare (PME) este dată de relaţia de mai
jos:
PMK
PME = în kW (3.42)
η ME
unde ηME este randamentul motorului electric, ηME are valori între 0,9 (la 100
kW) şi 0,96 (la 2 MW)
PME se va rotunjii la un dintre valorile scării R10.

3.5. Calculul Ventilatoarelor de Gaze de ardere (VGA).
Calculul VGA este similar cu calculul VA, având următoarele deosebiri:
∆pVGA(creşterea de presiune în VGA) = 5...6 kPa;

tga (temperatura gazelor de ardere) = 150...165°C;
pga (presiunea gazelor de ardere) = 0,92 bar;
µga (masa molară a gazelor de ardere) = 28 kg/kmol;
1,2...1,25 Tga 1,013

QVGA = 0
⋅ BCAZ ⋅ [Vvga + (λVGA − 1) ⋅ Vaum
0
]⋅ ⋅ (3.43)
nVGA 273,15 pga
unde QVGA este debitul volumic al gazelor de ardere.
3.6. Calculul electofiltrului de cenuşă
Calculul debitelor de cenuşă
În schema următoare, este prezentat ansamblul cazan electrofiltru, cu principalele

puncte ce servesc la calculul instalaţiei:
Focar
1 2 Electrofiltru 3
Figura 3.1. Prezentarea principalelor puncte din procesul de calcul al electrofiltrului.
Punctul 1 reprezintă intrarea combustibilului în focar.

Punctul 2 reprezintă ieşirea din cazan.
Punctul 3 reprezintă ieşirea din electrofiltru.
Debitul de cenuşă în punctul 1 este dat de următoarea relaţie:
Ai
Dcen1 = Bcaz ⋅ (3.44)
100
unde Dcen1 reprezintă debitul de cenuşă din punctul 1;
Bcaz este debitul de combustibil consumat de cazan;
Ai este cantitatea de cenuşă din combustibil.
În punctul 2, cantitatea de cenuşă este dată de diferenţa între Dcen1 şi debitul de

cenuşă reţinut în focar:
Dreal = Dcen1 ⋅ (1 − xcen ) (3.45)
unde Dreal este debitul de cenuşă înainte de instalaţia de filtrare (în punctul 2);
xcen este gradul de reţinere a cenuşii în focar;
Gradul de reţinere al cenuşii în focar poate lua valori după cum urmează:
xcen = 0,7 pentru focarele cu grătar şi arderea cărbunelui sub formă de bulgări;
xcen = 0,3 pentru focarele cu ardere a cărbunelui sub formă pulverizată;
xcen = 0,5 pentru focare cu evacuarea lichidă a zgurii.
Debitul de cenuşă în punctul 3 este dat de următoarea formulă:
Dcen3 = Dreal ⋅ (1 − y cen ) (3.46)
unde Dcen3 este debitul de cenuşă în punctul 3;

ycen este eficienţa instalaţiei de reţinere a cenuşii.
Eficienţa instalaţiei de reţinere a cenuşii ia următoarele valori:

ycen=0,7÷0,8 pentru filtrele mecanice uscate;
ycen=0,9 pentru filtrele mecanice umede;
ycen=0,96÷0,99 pentru filtrele electrostatice.
Calcularea eficienţei filtrelor
Concentraţia de cenuşa acceptată în gazele de ardere (cSTAS) este de 50 mg/m3N de

gaze de ardere. Debitul de cenuşă acceptat pentru grup este dat de următoarea
formulă:
DSTAS = c STAS ⋅ V guscat (3.47)
unde Vguscat este volumul de gaze de ardere uscate.

Eficienţa instalaţiei de reţinere a cenuşii este:
Deral − DSTAS c
y cen = = 1 − stas (3.48)
Dreal c real
unde creal este concentraţia de cenuşă reală în punctul 2;

Calculul lungimii electrofiltrului
Pentru combustibilii găsiţi la centralele termoelectrice din România, cel mai bun
mijloc de reducere a emisiilor de cenuşă este electrofiltrul.
Eficienţa electrofiltrului se calculează cu următoarea formulă:
L v
− ⋅
d wga (3.49)
y cen = 1 − e
unde L este lungimea electrofiltrului;

d este distanţa între electrozi (d=0,25÷0,3 m);
wga este viteza gazelor de ardere (wga=1,5÷2,5 m);
v este viteza de depunere a particulelor (v=0,2÷0,25 m/s).
Lungimea electrofiltrului este dată de relaţia:
d ⋅ w ga
L=− ⋅ ln(1 − y cen ) (3.50)
v
Electrofiltrul se împarte în mai multe câmpuri astfel încât lungimea unui câmp să
se afle în intervalul 4÷6 m.
Depozitul de zgură şi cenuşă
Depozitul de zgură şi cenuşă colectează nămolul de la pompele Bugger şi îl

înmagazinează pe toată durata de viaţă a centralei.
Volumul depozitului de zgură şi cenuşă (Vdep) este dat de următoarea formulă:
Bcaz ⋅ n gr ⋅ τ u ⋅ d v ⋅ A i
Vdep = (3.51)
ρ
unde τu durata anuală de utilizarea a centralei (τu=6000÷7000 h/an);

dv este durata de viaţă a centralei (dv=35÷50 ani);
ρ este densitatea zgurii şi cenuşii (ρ=1100÷1200 kg/m3);
Înălţimea depozitului variază între 20÷25 de metrii.

4. CALCULUL ITG ŞI AL CICLULUI COMBINAT
GAZE-ABUR FĂRĂ POSTCOMBUSTIE
4.0. Descrierea instalaţiilor
În figura 3.1. se prezintă schema simplificată a Instalaţiei de Turbină cu

Gaze (ITG) în ciclu simplu, iar în figura 3.2. se poate urmării trasarea procesului
termodinamic real al ITG, în diagrama temperatură-entopie (T-s).
2 3
CA
GE
K TG
1
FA 4
0 A
5
FA – filtru de aer; CA – cameră de ardere; AZ – amortizor de zgomot;
K- compresor; TG – turbina cu gaze propriuzisă; GE – generator electric
Figura 4.1: Schema instalaţiei de turbină cu gaze (ITG)
Temperatura [K] 3
p2
2
2t 4
5
4t
p0
0
1
Entropia [kJ/kg/K]
Figura 4.2: Trasarea în diagrama T-s a procesului termodinamic real al ITG
În cazurile a) ITG cu cogenerare şi b) ciclu combinat gaze abur se

introduce, în locul AZ, un cazan recuperator (CR). În cazul a) aburul produs de CR
poate fi livrat către un consumator termic, iar în cazul b) aburul se destinde într-o
turbină cu abur producând suplimentar lucru mecanic.
4.1. Calculul ciclului Brayton simplu ideal.
4.1.1. Se consideră o instalaţie de turbină cu gaze (ITG) ce funcţionează

după ciclul teoretic. Se cunosc: raportul de compresie „εK”, exponentul adiabatic
„k”, căldura specifică la presiune constantă „cp” [kJ/kg/K], raportul temperaturilor
extreme în ciclu „θ” şi temperatura mediului ambiant „T1” [K].
Ipoteze simplificatoare:
- se neglijează debitul de combustibil;
- „cp” şi „k” constante şi aceleaşi pentru aer şi gazele de ardere.
T e m p eratu ra [K ] 3
2 3
CA
GE p2
K TG 2
4
1 p1
4 1
E n t r o p ia [ k J / k g / K ]
Figura 4.3: Schema ITG Figura 4.4: Diagrama T-s – ciclu ITG ideal
Să se expliciteze analitic, în funcţie de εK, k, cp, θ şi T1:

• temperaturile în punctele caracteristice ale schemei: T2, T3, T4 [K];
• lucrul mecanic specific consumat de compresor: lK [kJ/kg];
• lucrul mecanic specific efectuat de turbina cu gaze: lTG [kJ/kg];
• raportul între: lTG şi lK [-];
• lucrul mecanic specific net al ITG: lITG [kJ/kg];
• puterea termică intrată în ITG raportată la debitul de fluid motor: q1 [kJ/kg];
• puterea termică evacuată din ITG raportată la debitul de fluid motor: q2 [kJ/kg];
• randamentul termic al ciclului, în două moduri: ηt [-];
Observaţie: în cadrul ciclului teoretic raportul de destindere în turbină εTG = εK.
Rezolvare:
• Calculul temperaturilor:
k −1
T p  k k −1 k −1
Compresie adiabată 1→ 2: 2 =  2  = (ε K ) k ⇒ T2 = T1 ⋅ (ε K ) k [K]
T1  p1 
T
Raportul temperaturilor extreme θ = 3 ⇒ T3 = T1 ⋅ θ [K]
T1
Ciclu teoretic ⇒ raportul de destindere în turbină εTG = εK = ε
k −1
T p  k k −1 T3 T1 ⋅ θ
Destindere adiabată 3→ 4: 3 =  3  = (ε TG ) k ⇒ T4 = k −1
= k −1
[K]
T4  p 4  ε TG k ε TG k
• Bilanţul pe compresor:
T   k −1

l K = c p ⋅ (T2 − T1 ) = c p ⋅ T1 ⋅  2 − 1 = c p ⋅ T1 ⋅  (ε K ) k − 1 [kJ/kg]
 T1   
• Bilanţul pe turbina cu gaze propriuzisă:
Observaţie: Neglijarea debitului de combustibil implică egalitate între debitul de
aer şi cel de gaze de ardere (ipoteză simplificatoare).
 
 T4   1 
lTG = c p ⋅ (T3 − T4 ) = c p ⋅ T3 ⋅ 1 −  = c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ 1 − k −1 
[kJ/kg]
 T3   (ε ) k 
 TG 
• Raportul între: lTG şi lK:
  k −1

c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ 1 −
1  (ε TG ) k − 1
k −1  θ⋅ k −1
 (ε TG ) k   (ε TG ) k
lTG  θ
= = k −1
= k −1
[-]
lK  k −1
 ( ) ( )
c p ⋅ T1 ⋅  (ε K ) k − 1 ε K k − 1 ε TG k
 
• Bilanţul pe ITG:
   
  1   k −1

l ITG = lTG − l K = c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ 1 − k −1 
−  (ε K ) k − 1 [kJ/kg]
    
  (ε TG ) k  
• puterea termică intrată în ITG raportată la debitul de fluid motor: q1 [kJ/kg]
 k −1
  k −1

q1 = c p ⋅ (T3 − T2 ) = c p ⋅  T3 − T1 ⋅ (ε K ) k  = c p ⋅ T1 ⋅ θ − (ε K ) k  [kJ/kg]
   
• puterea termică evacuată din ITG raportată la debitul de fluid motor: q2 [kJ/kg]
 
T   T3 
q 2 = c p ⋅ (T4 − T1 ) = c p ⋅ T1 ⋅  4 − 1 = c p ⋅ T1 ⋅  k −1
− 1  ⇒
 T1   (ε ) k ⋅T 
 TG 1 
 
 θ 
q 2 = c p ⋅ T1 ⋅  k −1
− 1 [kJ/kg]
 (ε ) k 
 TG 
• randamentul termic al ciclului: ηt [-]
T 
T1 ⋅  4 − 1
q c p ⋅ (T4 − T1 )  T1  = 1 − T1 = 1 − 1
ηt = 1 − 2 = 1 − =1− [-]
q1 c p ⋅ (T3 − T2 ) T  T2 k −1
T2 ⋅  3 − 1 (ε K ) k
 T2 
T2 T3 T T
Observaţie: în cazul ciclului ideal se obţine: = ⇒ 4 = 3 .
T1 T4 T1 T2
   
  1   k −1

c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ 1 − k −1 
−  (ε K ) k − 1
    
q 2 l ITG  
 (ε TG ) k   ⇒
ηt = 1 − = =
q1 q1  k − 1

c p ⋅ T1 ⋅ θ − (ε K ) k 
 
  k − 1
 k −1
 
θ − (ε K ) k  + 1 −
θ  (ε TG ) k − θ
k −1  k −1
   (ε ) k  (ε TG ) k
 TG  1
ηt = k −1
=1+ k −1
=1− k −1
[-]
θ − (ε K ) k θ − (ε K ) k (ε K ) k
4.1.2. Se consideră o ITG ce funcţionează după ciclul teoretic (figurile 4.3.

şi 4.4.).
Se cunosc: raportul de compresie: εK = 14; exponentul adiabatic: k = 1,4;
puterea internă produsă de ITG: PITG = 55000 [kW] şi debitul de agent de lucru:
D = 125 [kg/s].
Să se determine:
• randamentul termic (teoretic) al ciclului: ηt [%];
• lucrul mecanic specific net al ITG: lITG [kJ/kg];
• puterea termică intrată în ITG raportată la debitul de fluid motor: q1 [kJ/kg];
• puterea termică evacuată din ITG raportată la debitul de fluid motor: q2 [kJ/kg];
• puterea termică intrată în ITG: Pt1 [kJ/kg];
• puterea termică evacuată din ITG: Pt2 [kJ/kg].
Rezolvare:
• randamentul termic (teoretic) al ciclului:

1 1
ηt = 1 − k −1
= 1 − 1, 4 −1 = 0,5295 = 52,95 [%]
(ε K ) k 14 1, 4
• bilanţul energetic pe ITG:

PITG 55000
PITG = D ⋅ l ITG [kW] ⇒ l ITG = = = 440 [kJ/kg]
D 125
l ITG l 440
ηt = [-] ⇒ q1 = ITG = = 831 [kJ/kg]
q1 ηt 0,5295
q1 = l ITG + q 2 [kJ/kg] ⇒ q 2 = q1 − l ITG = 831 − 440 = 391 [kJ/kg]
Pt1 = D ⋅ q1 = 125 ⋅ 831 = 103875 [kW]
Pt 2 = D ⋅ q 2 = 125 ⋅ 391 = 48875 [kW] sau
Pt 2 = Pt1 − PITG = 103875 − 55000 = 48875 [kW].
4.1.3. Se consideră o ITG ce funcţionează după ciclul teoretic (figurile 4.3.

şi 4.4.)..
Se cere:
• să se calculeze analitic raportul optim de compresie „εK”, pentru care se
maximizează lucrul mecanic specific net al ITG „lITG” [kJ/kg];
• să se pună în evidenţă rezultatele analitice de mai sus utilizând calcule
numerice.
Rezolvare:
Observaţie: în cadrul ciclului teoretic raportul de destindere în turbină ε = εK = εTG.

• calculul analitic:
   
1   k 
k −1
  
l ITG (ε ) = c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ 1 − k −1  − ε −1  ⇒
   
 
  ε k
 
c p ⋅ T1 ⋅ θ k −1
l ITG (ε ) = c p ⋅ T1 ⋅ θ − k −1
− c p ⋅ T1 ⋅ ε k + c p ⋅ T1
ε k
d (l ITG (ε )) k − 1
1− 2⋅k
k −1 −
1
k −1  1− 2⋅k
−
1

= ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ ε k − ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ ε k = ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ ε k − ε k 
d (ε ) k k k  
 
d (l ITG (ε )) k − 1
1− 2⋅k
k −1 −
1
k −1  1− 2⋅k
−
1

= ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ ε k − ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ ε k = ⋅ c p ⋅ T1 ⋅ θ ⋅ ε k − ε k 
d (ε ) k k k  
 
1− 2⋅k 1 1− 2⋅k 1 1 1− 2⋅k
d (l ITG (ε )) − − − −
=0 ⇒ θ ⋅ε k −ε k = 0 ⇒θ ⋅ε k =ε k ⇒ε k k =θ ⇒
d (ε )
2⋅( k −1) k
ε k =θ ⇒ ε optim = θ 2⋅( k −1)
• calculul numeric:
Considerăm: k = 1,4 şi θ = 4,8 (t1 = 15 [°C] şi t3 = 1110 [°C], deci T1 = 288,15 [K]
şi T3 = 1383,15 [K]).
În figurile de mai jos se pune în evidenţă, pentru ciclul ITG teoretic:
9 variaţia εoptim cu θ în intervalul 4÷5,5;
9 variaţia lITG cu ε pentru θ = 4,8.
Se observă că, pentru k = 1,4 şi θ = 4,8, εoptim pentru care se maximizează lITG este
aproximativ 15,6.
20
Raportul optim de compresie [-]
19
18
17
16
15
14
13
12
11
4
4.1
4.2
4.3
4.4
4.5
4.6
4.7
4.8
4.9
5
5.1
5.2
5.3
5.4
5.5
Raportul temperaturilor extreme [-]
Variaţia raportului optim de compresie cu raportul temperaturilor extreme, pentru ITG, în cazul
ciclului teoretic.
450
Lucru mec. specific ITG [kJ/kg]
449
448
447
446
445
444
443
442
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
Raportul de compresie [-]
Variaţia lucrului mecanic specific cu raportul de compresie, pentru ITG, în cazul ciclului teoretic.
4.2. Calculul ciclului Brayton simplu real
4.2.1. Se consideră o ITG (vezi figura) ce funcţionează după ciclul real.
2 3
CA
GE
K TG
1
FA 4
0 AZ
5
Se cunosc:
• presiunea atmosferică: p0 = p5 = 1,013 bar;
• temperatura atmosferică: t0 = 15 °C;
• temperatura la ieşirea din CA: t3 = 1225 °C;
• debitul de aer: Daer = 450 kg/s;
• raportul de compresie: εK = 17;
• randamentul intern al compresorului: ηK = 91 %;
• randamentul camerei de ardere: ηCA = 98 %;
• randamentul intern al turbinei: ηTG = 90 %;
• pierderea de presiune în filtrul de aer (FA): ∆p FA = 0,03 bar;
• pierderea de presiune în camera de ardere (CA): ∆pCA = 0,05 ⋅ p2 ;
• pierderea de presiune în amortizorul de zgomot (AZ): ∆p AZ = 0,05 bar;
• căldura specifică medie a aerului: cpa = 1,03 kJ/kg/K (cpa = cp0 = cp1 = cp2);
• căldura specifică medie a gazelor de ardere în punctele 3, 4 şi 5: cp3 = 1,17
kJ/kg/K; cp4 = cp5 = 1,1 kJ/kg/K;
• exponentul adiabatic pentru aer şi gazele de ardere: ka = 1,39 şi kg = 1,31;
• puterea calorifică inferioară a combustibilului (gazos): Hi = 50000 kJ/kg;’
• randamentul mecanic şi cel al generatorului: ηm = 99,5 % şi ηg = 98,7 %;
Ipoteză simplificatoare: nu se ţine cont de tref pentru care este definită Hi.
Se cere:
• reprezentarea procesului în diagrama T-s (temperatură [K]–entropie [kJ/kg/K]);
• parametrii în punctele caracteristice ale ciclului 0 ÷ 5 : p [bar], t [°C], h [kJ/kg];
• debitul de combustibil ars în CA: Bs [kg/s];
• puterea la bornele generatorului ITG: Pb [kW];
• puterea termică evacuată din ciclu: Pt2 [kW];
• lucrul mecanic şi energia specifică produse de ITG: lsp [kJ/kg] şi esp [kJ/kg];
• randamentul global brut al ciclului: ηbrut [%];
• consumul specific de căldură brut al ITG: qsp [kJ/kWh].
Rezolvare:
Temperatura [K] 3
p2
2
2t 4
5
4t
p0
0
1
Entropia [kJ/kg/K]
• calculul parametrilor la intrarea şi ieşirea din FA:

h0 = c pa ⋅ t 0 = 1,03 ⋅ 15 = 15,45 kJ/kg;
proces de laminare pe filtrul de aer ⇒ h1 = h0 = 15,45 kJ/kg; t1 = t 0 = 15 °C;
p1 = p0 − ∆p FA = 1,013 − 0,03 = 0,983 bar;
• calcului procesului de compresie:
p
ε K = 2 ⇒ p2 = p1 ⋅ ε K = 0,983 ⋅ 17 = 16,711 bar;
p1
k a−1
T  p  ka k a −1 ka −1
Compresia teoretică 1→2t: 2t =  2  = (ε K ) ka ⇒ T2t = T1 ⋅ ε K ka = 638,05 K
T1  p1 
h − h c ⋅ t − c pa ⋅ t1 t 2t − t1 T2t − T1 T −T
η K = 2t 1 = pa 2t = = ⇒ T2 = T1 + 2t = 672,65 K
h2 − h1 c pa ⋅ t 2 − c pa ⋅ t1 t 2 − t1 T2 − T1 ηK
t 2 = T2 − 273,15 = 399,5 °C; h2 = c pa ⋅ t 2 = 411,49 kJ/kg;
• calculul parametrilor la ieşirea din CA:
h3 = c p 3 ⋅ t3 = 1,17 ⋅ 1225 = 1433,25 kJ/kg;
p3 = p2 − ∆pCA = p2 − 0,05 ⋅ p2 = 0,95 ⋅ p2 = 15,875 bar;
• calcului procesului de destindere:
p4 = p5 + ∆p AZ = p5 + 0,05 = 1,013 + 0,05 = 1,063 bar;
p3
raportul de destindere: ε TG = = 14,9346 ;
p4
k g −1
T p  kg k g −1
T3
Destinderea teoretică 3→4t: 3 =  3  = (ε TG ) kg ⇒ T4t = k g −1
= 790,12 K;
T4t  p4 
ε TG kg
t 4t = T4t − 273,15 = 516,97 °C; h4t = c p 4 ⋅ t 4t = 568,67 kJ/kg;

h3 − h4 h
ηTG = ⇒ h4 = h3 − ηTG ⋅ (h3 − h4t ) = 655,13 kJ/kg ⇒ t 4 = 4 = 595,67 °C;
h3 − h4t c p4
proces de laminare pe AZ ⇒ h5 = h4 = 655,13 kJ/kg; t5 = t 4 = 595,67 °C;
• bilanţul masic şi energetic pe camera de ardere:
Dg = Daer + Bs
Daer ⋅ h2 + Bs ⋅ H i ⋅ η CA = Dg ⋅ h3 ⇒ Daer ⋅ h2 + Bs ⋅ H i ⋅ η CA = ( Daer + Bs ) ⋅ h3
Daer ⋅ ( h3 − h2 )
Bs = = 9,566 kg/s; Dg = Daer + Bs = 459,566 kg/s
H i ⋅ η CA − h3
• puterea internă dezvoltată de ITG şi puterea la borne:
PK = Daer ⋅ c pa ⋅ (t 2 − t1 ) = 178217 kW; PTG = Dg ⋅ (h3 − h4 ) = 357600 kW
PITG = PTG − PK = 179383 kW ⇒ Pb = PITG ⋅ η m ⋅ η g = 176166 kW
• puterea termică intrată cu aerul:
Paer = Daer ⋅ h0 = 6953 kW;
• puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului:
Ptc = Bs ⋅ H i = 478286 kW;
• puterea termică primită de agentul de lucru de la sursa caldă:
Pt1 = Ptc ⋅ η CA = 473504 kW;
• pierderile de căldură în camera de ardere:
∆PCA = Ptc − Pt1 = 4782 kW, sau ∆PCA = Ptc ⋅ (1 − η CA ) = 4782 kW
• puterea termică evacuată din ciclu:
Pt 2 = Pt1 + Paer − PITG = 301073 kW, sau Pt 2 = Dg ⋅ h5 = 301073 kW;
• lucrul mecanic produs de ITG:
P Dg
l sp = ITG = 398,63 kJ/kg, sau l sp = lTG − l K = ⋅ (h3 − h4 ) − ( h2 − h1 )
Daer Da
• energia specifică produsă de ITG:
P PITA ⋅ η m ⋅ η g
esp = b = 391,48 kJ/kg, sau esp = = l sp ⋅ η m ⋅ η g
Daer Daer
P
η brut = b = 0,3683 = 36,83 %
Ptc
• consumul specific de căldură brut al ITG:
Ptc kJ 3600 kJ
q sp = ⋅ 3600 = 9774 , sau q sp = = 9774 .
Pb kWh η brut kWh
4.2.2. Se consideră o ITG (vezi figura) ce funcţionează după ciclul real.
2 3
CA
GE
K TG
1
FA 4
0
5
Se cunosc:
• h0 = h1 = 15 kJ/kg; h2 = 410 kJ/kg; h3 = 1430 kJ/kg; h4 = h5 =650 kJ/kg;
• puterea la bornele generatorului ITG: Pb = 180000 kW;
• randamentul mecanic şi cel al generatorului: ηm = 99,5 % şi ηg = 98,7 %;
• puterea calorifică inferioară a combustibilului (gazos): Hi = 50000 kJ/kg;
Se cere:
• debitul de combustibil raportat la debitul de aer: ν cb [kgcb/kgaer];
• lucrul mecanic şi energia specifică produse de ITG: lsp [kJ/kg] şi esp [kJ/kg];
• randamentul global brut al ITG: ηbrut [%];
• consumul specific de căldură brut al ITG: qsp [kJ/kWh];
• debitul de aer: Daer;
• debitul de gaze de ardere: Dg.
Rezolvare:
• bilanţul masic şi energetic pe camera de ardere:

Dg = Daer + Bs ;
Daer ⋅ h2 + Bs ⋅ H i ⋅ η CA = Dg ⋅ h3 ⇒ Daer ⋅ h2 + Bs ⋅ H i ⋅ η CA = ( Daer + Bs ) ⋅ h3
Bs
Notăm ν cb = ⇒ 1 ⋅ h2 + ν cb ⋅ H i ⋅ η CA = (1 + ν cb ) ⋅ h3
Daer
h3 − h2
ν cb = = 0,021219 kgcb/kgaer;
H i ⋅ η CA − h3
• calculul indicilor specifici:
- lucrul mecanic specific, raportat la kg de aer, consumat de compresor:
P kJ
PK = Daer ⋅ (h2 − h1 ) ; ⇒ l K = K = 1 ⋅ (h2 − h1 ) = 395
Daer kg
- lucrul mecanic specific, raportat la kg de aer, produs de turbina cu gaze (TG):
P kJ
PTG = Dg ⋅ ( h3 − h4 ) ; ⇒ lTG = TG = (1 + ν cb ) ⋅ (h2 − h1 ) = 796,55
Daer kg
- lucrul mecanic specific, raportat la kg de aer, produs de ITG:
P kJ
PITG = PTG − PK ; ⇒ l ITG = ITG = lTG − l K = 401,55
Daer kg
- energia specifică, raportată la kg de aer, produsă de ITG:
P PITG ⋅ η m ⋅ η g kJ
Pb = PITG ⋅ η m ⋅ η g ; ⇒ esp = b = = l ITG ⋅ η m ⋅ η g = 394,35
Daer Daer kg
- puterea termică, raportată la kg de aer, primită de agentul de lucru de la sursa
caldă a ITG:
Pt1 = Dg ⋅ h3 − Daer ⋅ h2 ; sau Pt1 = Bs ⋅ H i ⋅ η CA ⇒
q1 = (1 + ν cb ) ⋅ h3 − 1 ⋅ h2 = 1050,34 kJ/kg; sau q1 = ν cb ⋅ H i ⋅ η CA = 1050,34 kJ/kg;
- puterea termică, raportată la kg de aer, evacuată din ITG:
Pt 2 = Dg ⋅ h5 − Daer ⋅ h0 ; sau Pt 2 = Q1t − PITG ⇒
q2 = (1 + ν cb ) ⋅ h5 − 1 ⋅ h0 = 648,79 kJ/kg; sau q2 = q1 − l ITG = 648,79 kJ/kg;
- randamentul termic al ciclului:
P l P P − Pt 2 P q
η t = ITG = ITG = 0,3823 = 38,23 % sau η t = ITG = t1 = 1 − t2 =1 − 2
Pt1 q1 Pt1 Pt1 Pt1 q1
- randamentul global brut al ITG:
P esp
η brut = b = = 0,3717 = 37,17 % sau η brut = η CA ⋅ η t ⋅ η m ⋅ η g
Ptc ν cb ⋅ H i
- consumul specific de căldură brut al ITG:
P 3600 kJ
q sp = tc ⋅ 3600 = = 9685,4 .
Pb η brut kWh
• calculul debitelor absolute:
- debitul de aer:
P P kg
esp = b ⇒ Daer = b = 456,448
Daer esp s
- debitul de combustibil:
Bs kg
ν cb = ⇒ Bs = ν cb ⋅ Daer = 9,685
Daer s
- debitul de gaze de ardere:
kg
Dg = Daer + Bs = 466,133
s
4.2.3. Se consideră o ITG aeroderivativă ce funcţionează după ciclul real,

în cogenerare.
Se cunosc:
• debitul de combustibil ars în CA: Bs = 2,1 kg/s;
• randamentul termic al ciclului: ηt = 42,8 %;
• randamentul mecanic: ηm = 99,3 %;
• randamentul generatorului electric: ηg = 98,3 %;
• randamentul recuperatorului (extern) de căldură: ηCR = 98,5 %;
• cota de căldură recuperată pentru termoficare din gazele de ardere: β = 0,72;
• entalpia apei la intrarea în cazanul recuperator: hapa = 250 kJ/kg;
• entalpia aburului produs în cazanul recuperator: hab = 3320 kJ/kg.
Se cere:
• schiţarea diagramei Sankey;
• randamentul electric brut al ciclului: ηel. brut [%];
• să se determine puterile utile şi pierderile de putere (termice, mecanice,
electrice) necesare construirii diagramei Sankey (diagrama fluxurilor
energetice) pentru ITG cu cogenerare [kW];
• randamentul (global) brut al ciclului ITG cu cogenerare: ηglobal [%];
• indicele de structură a energiei utile brute: ystr [-]
• debitul de abur produs de cazanul recuperator: Dab [kg/s].
Rezolvare:
• randamentul electric brut al ciclului:

η el . _ brut = η CA ⋅ η t ⋅ η m ⋅ η g = 0,4136 = 41,36 %
Ptc = Bs ⋅ H i = 105000 kW
• puterea termică primită de agentul de lucru de la sursa caldă a ciclului ITG:
Pt1 = Ptc ⋅ η CA = 103950 kW
• puterea internă dezvoltată de ciclul ITG:
PITG = Pt1 ⋅ η t = 44490,6 kW
• puterea mecanică produsă de ITG:
Pm = PITG ⋅ η m = 44179,2 kW
• puterea la bornele generatorului ITG:
PITG Pm Pb
Pt1
Ptc
∆Pm ∆Pg
Pt2 Pt cogen
0
Pt1cogen
∆PCA ∆PCR
∆Pcoş
Pb = Pm ⋅ η g = 43428,1 kW
• puterea termică evacuată din ciclul termodinamic aferent ITG:
Pt 2 = Pt1 ⋅ (1 − η t ) = 59459,4 kW
• puterea termică transmisă de gazele de ardere către apă/abur:
Pt cogen
0 = Pt 2 ⋅ β CR = 42810,8 kW
• puterea termică preluată de agentul apă/abur:
Pt1cogen = Pt cogen
0 ⋅ η CR = 42168,6 kW
• puterea termică pierdută prin radiaţie, convecţie şi nearse:
∆PCA = Ptc ⋅ (1 − η CA ) = 1050 kW sau ∆PCA = Ptc − Pt1
• pierderile mecanice:
∆Pm = PITG ⋅ (1 − η m ) = 311,4 kW sau ∆Pm = PITG − Pm
• pierderile la generator:
∆Pg = PITG ⋅ (1 − η g ) = 751 kW sau ∆Pg = Pm − Pb
• puterea termică evacuată la coş:
∆Pcos = Pt 2 ⋅ (1 − β ) = 16648,6 kW sau ∆Pcos = Pt 2 − Pt cogen
0
• puterea termică pierdută prin pereţii cazanului recuperator:
∆PCR = Pt cogen
0 ⋅ (1 − η CA ) = 642,2 kW sau ∆PCR = Pt cogen
0 − Pt1cogen
• randamentul (global) brut al ciclului ITG cu cogenerare:
P + Pt1cogen
η global = b = 0,8152 = 81,52 %
Ptc
• indicele de structură a energiei utile brute:
Pb
y str = cogen = 1,03 -
Pt1
• debitul de abur produs de cazanul recuperator:
Pt1cogen kg
Dabur = = 13,736
habur − hapa s
4.2.4. Se consideră o ITG ce funcţionează după ciclul real.
Se cunosc:
• puterea la bornele generatorului ITG: Pb = 43000 kW;
• consumul specific de căldură brut al ITG: qsp = 9720 kJ/kWh;
• debitul de gaze de ardere: Dg = 121 kg/s;
• entalpia aerului la intrarea în ITG: h0 = 15 kJ/kg;
• entalpia aerului la ieşirea din ITG: h5 = 597 kJ/kg;
Se cere:
• puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului: Ptc [kW];
• randamentul global brut al ciclului: ηbrut [%];
• puterea termică evacuată din ITG: Pt2 [kW];
• suma pierderilor nerecuperabile (în CA, mecanice şi la generator): Σ(∆P) [kW];
• energia specifică, raportată la kg de aer, produsă de ITG: esp [kJ/kg].
Rezolvare:

P q sp ⋅ Pb
q sp = tc ⋅ 3600 ⇒ Ptc = = 116100 kW
Pb 3600
3600 3600
q sp = ⇒ η brut = = 0,3704 = 37,04 %
η brut q sp
• debitul de combustibil ars în CA:
Ptc kg
Ptc = Bs ⋅ H i ⇒ Bs = = 2,322
Hi s
• debitul de aer intrat în compresor:
Dg = Daer + Bs ⇒ Daer = Dg − Bs = 118,678
• puterea termică evacuată din ITG:
Pt 2 = Dg ⋅ h5 − Daer ⋅ h0 = 70,457 kW
• suma pierderilor (în CA, mecanice şi la generator):
Σ(∆P ) = Ptc − Pbg − Pt 2 = 2,643 kW
• energia specifică, raportată la kg de aer, produsă de ITG:
Pb kJ
esp = = 362,32
Daer kg
4.3. Calculul ITG cu transformări reale şi artificii de ciclu
4.3.1. Se consideră o ITG cu destindere fracţionată şi ardere intermediară

(vezi figura) ce funcţionează după ciclul real.
2 3 4 5
CA 1 CA 2
GE
K TG 1 TG 2
1
FA 6
0 AZ
7
Se cunosc:
• temperaturile: t1 = 15 °C, t2 = 520 °C, t3 = t5 = 1300 °C;
• randamentul camerei de ardere: ηCA1 = ηCA2 = 98 %
• randamentul primei zone de turbină: ηTG1 = 90 %
• randamentul celei de-a doua zone de turbină: ηTG2 = 91 %
• presiunea atmosferică: p1 = p7 = 1 bar;
• presiunea la ieşirea din CA1: p3 = 28 bar;
• presiunea de destindere intermediară: p4 = 15,6 bar;
• pierderea de presiune în CA2: ∆p CA 2 = 0,04 ⋅ p 4 ;
• pierderea de presiune în amortizorul de zgomot: ∆p AZ = 0,05 bar;
• căldura specifică medie a aerului: cpa = 1,04 kJ/kg/K;
• căldura specifică medie a gazelor de ardere: cpg = 1,17 kJ/kg/K;
• exponentul adiabatic mediu pentru gazele de ardere: k = 1,31;
• puterea calorifică inferioară a combustibilului (gazos): Hi = 50000 kJ/kg.
Se cere:
• reprezentarea procesului în diagrama T-s (temperatură [K]–entropie [kJ/kg/K]);
• debitul de combustibil ars în CA1: Bs1 [kg/s];
• temperatura gazelor de ardere la ieşirea din TG1: t4 [°C];
• debitul de combustibil ars în CA2: Bs2 [kg/s];
• temperatura gazelor de ardere la ieşirea din TG2: t6 [°C];
• puterea internă dezvoltată de ITG: PITG [kW];
• lucrul mecanic specific net al ITG raportat la kg de aer: lITG [kJ/kg];
Rezolvare:
Temperatura [K] 3 5
p2 4
4t 6
pint 7
6t
2
2t
p0
0
1
Entropia [kJ/kg/K]
• bilanţul masic şi energetic pe prima cameră de ardere CA1:

D g1 = Daer + B s1
Daer ⋅ c pa ⋅ t 2 + B s1 ⋅ H i ⋅ η CA1 = D g1 ⋅ c pg ⋅ t 3 ⇒
Daer ⋅ c pa ⋅ t 2 + B s1 ⋅ H i ⋅ η CA1 = ( Daer + B s1 ) ⋅ c pg ⋅ t 3 ⇒
Daer ⋅ (c pg ⋅ t 3 − c pa ⋅ t 2 ) 390 ⋅ (1,17 ⋅ 1300 − 1,04 ⋅ 520)
B s1 = = = 8,0515 kg/s
H i ⋅ η CA1 − c pg ⋅ t 3 50000 ⋅ 0,98 − 1,17 ⋅ 1300
D g1 = Daer + B s1 = 390 + 8,0515 = 398,0515 kg/s
• destinderea pe corpul de turbină TG1:
p 28
ε TG1 = 3 = = 1,79487 ; T3 = t 3 + 273,15 = 1300 + 273,15 = 1573,15 K
p 4 15,6
k −1
T p  k k −1 T3
Destindere 3→4t: 3 =  3  = (ε TG1 ) k ⇒ T4 t = k −1
= 1369,79 K;
T4 t  p 4 
(ε TG1
) k
t 4t = T4t − 273,15 = 1096,64 °C; h4t = c pg ⋅ t 4t = 1283,1 kJ/kg;
h3 = c pg ⋅ t 3 = 1521 kJ/kg
h3 − h4 c pg ⋅ t 3 − c pg ⋅ t 4 t −t T − T4
η TG1 = = = 3 4 = 3
h3 − h4t c pg ⋅ t 3 − c pg ⋅ t 4t t 3 − t 4t T3 − T4t
h4 = h3 − η TG1 ⋅ (h3 − h4t ) = 1521 − 0,9 ⋅ (1521 − 1283,1) = 1306,7 kJ/kg
h 1306,7
t4 = 4 = = 1117 °C
c pg 1,17
• bilanţul masic şi energetic pe cea de-a doua cameră de ardere CA2:
D g 2 = D g1 + B s 2
D g1 ⋅ c pg ⋅ t 4 + B s 2 ⋅ H i ⋅ η CA 2 = D g 2 ⋅ c pg ⋅ t 5 ⇒
D g1 ⋅ c pg ⋅ t 4 + B s 2 ⋅ H i ⋅ η CA2 = ( D g1 + B s 2 ) ⋅ c pg ⋅ t 5 ⇒
D g1 ⋅ c pg ⋅ (t 5 − t 4 ) 398,0515 ⋅ 1,17 ⋅ (1300 − 1117)
Bs 2 = = = 1,7952 kg/s
H i ⋅ η CA 2 − c pg ⋅ t 5 50000 ⋅ 0,98 − 1,17 ⋅ 1300
D g 2 = D g1 + Bs 2 = 399,8467 kg/s
• destinderea pe corpul de turbină TG2:
p5 = p 4 − ∆pCA 2 = p 4 − 0,04 ⋅ p 4 = 0,96 ⋅ p 4 = 0,96 ⋅ 15,6 = 14,976 bar
p6 = p7 + ∆p AZ = p1 + ∆p AZ = 1 + 0,05 = 1,05 bar
p 14,976
ε TG 2 = 5 = = 12,26286 ; T5 = T3 = 1573,15 K; h5 = h3 = 1521 kJ/kg;
p6 1,05
k −1
T p  k k −1
Destindere adiabată 5→6t: 5 =  5  = (ε TG 2 ) k ⇒
T6t  p6 
T5
T6t = k −1
= 838,76 K; t 6t = T6t − 273,15 = 565,61 °C;
(ε TG 2 ) k
h5 − h6
h6t = c pg ⋅ t 6t = 661,76 kJ/kg; η TG 2 = ;
h5 − h6t
h6 = h5 − η TG 2 ⋅ (h5 − h6t ) = 1521 − 0,91 ⋅ (1521 − 661.76) = 739,09 kJ/kg
h
t 6 = 6 = 631,7 °C
c pg
• puterea internă dezvoltată de ITG:
PK = Daer ⋅ c pa ⋅ (t 2 − t1 ) = 390 ⋅ 1,17 ⋅ (520 − 15) = 204828 kW
PTG = PTG1 + PTG1 = D g1 ⋅ (h3 − h4 ) + D g 2 ⋅ (h5 − h6 )
PTG = 85236,2 + 312642,5 = 397878,7 kW ⇒
PITG = PTG − PK = 193050,7 kW
• lucrul mecanic specific net al ITG raportat la kg de aer:
P 193050,7
l ITG = ITG = = 495 kJ/kg
Daer 390
• puterea internă intrată în ciclu, provenită din arderea combustibilului:
Pt1 = Pt1CA1 + Pt1CA2 = Bs1 ⋅ H i ⋅η CA1 + Bs 2 ⋅ H i ⋅η CA 2 sau
Pt1CA1 = D g1 ⋅ h3 − Da ⋅ h2 = 397,562 ⋅ 1462,5 − 390 ⋅ 540,8 = 394524 kW
Pt1CA2 = D g 2 ⋅ h5 − D g1 ⋅ h4 = 399,491 ⋅ 1462,5 − 397,562 ⋅ 1231,85 = 87967 kW
Pt1 = Pt1CA1 + Pt1CA 2 = 394524 + 87967 = 482491 kW
P 193050,7
η t = ITG = = 0,4 = 40 %
Pt1 482491
4.3.2. Se consideră o micro ITG cu recuperare internă de căldură (RIC)

(vezi figura) ce funcţionează după ciclul real
RIC
6
2
5
3 4
CA
GE
K TG
1
FA
0
Se cunosc:
• temperaturile: t1 = 15 °C, t2 = 220 °C, t4 = 1000 °C, t5 = 675 °C;
• eficienţa RIC, în cazul aceluiaşi cp pentru aer şi gazele de ardere: εRIC = 89 %;
• randamentul camerei de ardere: ηCA = 98 %
• randamentul recuperatorului intern de căldură: ηRIC = 98 %
• randamentul mecanic: ηm = 95 %; randamentul generatorului el1.: ηg = 92 %;
• căldurile specifice medii în jurul punctelor 1,2,3,4,5,6, exprimate în kJ/kg/K:
cp1 = 1,02; cp2 = 1,03; cp3 = 1,06; cp4 = 1,12; cp5 = 1,09; cp6 = 1,04;
• temperatura de referinţă a puterii calorifice a combustibilului: tref = 25 °C.
1
Inclusiv pierderile sistemului de redresare – invertare.
Să se determine:
• temperatura aerului la ieşirea din RIC, neglijând variaţia cp: t3 [°C];
• debitul de combustibil şi de gaze de ardere: Bs [kg/s] şi Dg [kg/s];
• temperatura gazelor de ardere la ieşirea din RI: t6 [°C];
• lucrul mecanic specific net al micro ITG raportat la kg de aer: lITG [kJ/kg];
• puterea electrică la bornele generatorului microITG: PbITG [kW];
• randamentul global net (randamentul brut) al micro ITG: ηbrut [%];
Rezolvare:
• eficienţa RIC: εRIC

t −t
ε RIC = 3 2 ⇒ t 3 = t 2 + ε RIC ⋅ (t5 − t 2 ) = 220 + 0.89 ⋅ (675 − 220) = 625 °C
t5 − t 2
• bilanţul masic şi energetic pe camera de ardere
Dg = Daer + Bs
Daer ⋅ c p 3 ⋅ (t3 − tref ) + Bs ⋅ H i ⋅ηCA = Dg ⋅ c p 4 ⋅ (t4 − tref ) ⇒
Daer ⋅ c p 3 ⋅ (t3 − tref ) + Bs ⋅ H i ⋅ηCA = ( Daer + Bs ) ⋅ c p 4 ⋅ (t4 − tref ) ⇒
Daer ⋅ [c p 4 ⋅ (t4 − tref ) − c p 3 ⋅ (t3 − tref )] 1 ⋅ [1,12 ⋅ (1000 − 25) − 1,06 ⋅ (625 − 25)]
Bs = =
H i ⋅ηCA − c p 4 ⋅ (t4 − tref ) 50000 ⋅ 0,98 − 1,12 ⋅ (1000 − 25)
Bs = 0,009518 ≅ 0,01 kg/s
Dg = Daer + Bs = 1 + 0,01 = 1,01 kg/s
• bilanţul energetic pe RIC:
Dg ⋅ (h5 − h6 ) ⋅η RI = Daer ⋅ (h3 − h2 )
Dg ⋅ (c p 5 ⋅ t5 − c p 6 ⋅ t6 ) ⋅η RI = Daer ⋅ (c p 3 ⋅ t3 − c p 2 ⋅ t2 )
Dg ⋅ c p 5 ⋅ t5 ⋅η RI − Daer ⋅ (c p 3 ⋅ t3 − c p 2 ⋅ t2 ) c p5 Daer ⋅ (c p 3 ⋅ t3 − c p 2 ⋅ t 2 )
t6 = = ⋅ t5 −
Dg ⋅ c p 6 ⋅η RI c p6 Dg ⋅ c p 6 ⋅η RI
1,09 1 ⋅ (1,06 ⋅ 625 − 1,03 ⋅ 220)
t6 = ⋅ 675 − = 284 °C
1,04 1,01 ⋅ 1,04 ⋅ 0,98
• puterea internă dezvoltată de micro ITG:
PITG = PTG − PK = Dg ⋅ (h4 − h5 ) − Daer ⋅ (h2 − h1 )
PITG = Dg ⋅ (c p 4 ⋅ t 4 − c p 5 ⋅ t5 ) − Daer ⋅ (c p 2 ⋅ t 2 − c p1 ⋅ t1 )
PITG = 1,01 ⋅ (1,12 ⋅ 1000 − 1,09 ⋅ 675) − 1 ⋅ (1,03 ⋅ 220 − 1,02 ⋅ 15) = 176,8 kW
• lucrul mecanic specific net al micro ITG raportat la kg de aer:
P 176,8
lITG = ITG = = 176,8 kJ/kg
Daer 1
• puterea internă intrată în ciclu, provenită din arderea combustibilului:
Pt1 = Bs ⋅ H i ⋅ηCA = 0,009518 ⋅ 50000 ⋅ 0,98 = 466,4 kW
• randamentul termic al instalaţiei:
P 176,8
ηt = ITG = = 0,3791 = 37,91 %
Pt1 466,4
• puterea electrică la bornele generatorului micro ITG:
PbITG = PITG ⋅ ηm ⋅ ηg = 176,8 ⋅ 0,95 ⋅ 0,92 = 154,5 kW
• randamentul global net (randamentul brut) al micro ITG:
PbITG 154,5
ηbrut = = = 0,3313 = 33,13 %;
Pt1 466,4
4.4. Calculul ciclului combinat gaze-abur fără postcombustie.
4.4.1. Se consideră un ciclu combinat cu un singur nivel de presiune de

producere a aburului în cazanul recuperator (vezi figura).
2 3
CA
GE
K TG
1
FA
4 Dga
0
CR
6 Dab 7 GE
SÎ
12 Tambur TA
14
VAP 8
13 Cd.
11
ECO PA 9
10
Se cunosc:
• temperatura gazelor de ardere la ieşirea din turbina cu gaze: t4 = 540 °C;
• debitul de gaze de ardere: Dg = 357 kg/s;
• presiunea aburului viu produs de cazanul recuperator (CR): p6 = 64 bar;
• temperatura aburului viu la ieşirea din CR: t6 = 515 °C;
• pierderea de presiune în supraîncălzitor (SÎ): ∆p SI = 0,08 ⋅ p 6 bar;
• pierderea de presiune în CR: ∆pCR = 0,2 ⋅ p6 ;
• randamentul intern al pompei de alimentare: ηPA = 80 %;
• densitatea medie a apei în PA: ρPA = 870 m3/kg;
• căldura specifică medie a gazelor de ardere în CR: cpg = 1,07 kJ/kg/K;
• valoarea „pinch-point”: pp = 15 °C;
• randamentul transferului de căldură în CR: ηCR = 98,5 %;
• pierderea de presiune pe conducta de abur viu: ∆p6−7 = 0,075 ⋅ p6 bar;
• pierderea de entalpie pe conducta de abur viu: ∆h6−7 = 4 kJ/kg;
• randamentul intern al turbinei cu abur: ηTA = 80 %;
• randamentul mecanic şi cel al generatorului TA: ηm = 99,2 % şi ηg = 98,2 %;
• presiunea la condensator (Cd.): p8 = p9 = 0,05 bar;
• puterea la bornele instalaţiei de turbină cu gaze: PbITG = 108000 kW;
ITG
• consumul specific de căldură brut al ITG: q sp = 10682 kJ/kWh;
• debitul de combustibil introdus în camera de ardere: Bs = 6,4 kg/s;
Ipoteze simplificatoare: nu se ţine cont de „approach-point”.
Se cere:
o Calculul Cazanului Recuperator (CR)
• să se determine distribuţia de temperaturi în CR [°C];
• să se reprezinte procesul din CR în diagrama T-h (temperatură – entalpie);
• să se calculeze debitul de abur viu produs de CR: Dab [kg/s];
• valoarea gradului de recuperare a căldurii în CR: βCR [-];
o Calculul ciclului Instalaţiei de Turbină cu Abur (ITA)
• puterea internă cerută de pompa de alimentare (PA): PPA [kW];
• puterea termică pierdută pe conducta de abur viu: Pt,1-2 [kW];
• puterea la bornele turbinei cu abur: PbITA [kW];
• lucrul mecanic specific net şi energia specifică produse de TA: lsp şi esp [kJ/kg];
• puterea termică evacuată la condensator: Pt ITA
2 [kW];
o Calculul Ciclului Combinat gaze/abur (CC)
• puterea ciclului combinat gaze/abur: PCC [kW];
• randamentul global brut al ciclului combinat: ηCC [%];
• raportul puterilor la borne produse de cele două turbine: PbITG / PbITA ;
CC
• consumul specific de căldură brut al CC: qsp [kJ/kWh].
Rezolvare:
9 Calculul Cazanului Recuperator (CR)

− distribuţia de presiuni în CR pe parte de abur:
p11 = p12 = p6 + ∆p SI = p6 + 0,08 ⋅ p6 = 1,08 ⋅ p6 = 1,08 ⋅ 64 = 69,12 bar
p10 = p6 + ∆pCR = p6 + 0,2 ⋅ p6 = 1,2 ⋅ p6 = 1,2 ⋅ 64 = 76,8 bar
− creşterea de entalpie în pompa de alimentare:
( p − p9 ) ⋅ v PA ⋅ 100 ( p10 − p9 ) ⋅ 100
∆hPA = 10 = = 11 kJ/kg
η PA η PA ⋅ ρ PA
− calculul temperaturilor şi entalpiilor pe parte de apă/abur în CR:
h9 = funcţie(p9 = 0,05 bar; x = 0) = 137,8 kJ/kg
h10 = h9 + ∆hPA = 137,8 + 11 = 148,8 kJ/kg
t10 = funcţie(p10 = 76,8 bar; h10 = 148,8) = 33,9 kJ/kg °C
t11 = t12 = tsaturatie(p11 = p12 = 69,12 bar) = 285 °C
h11 = funcţie(p11 = 69,12 bar, x = 0) = 1262 kJ/kg
h12 = funcţie(p12 = 69,12 bar, x = 1) = 2773 kJ/kg
h6 = funcţie(p6 = 64 bar; t6 = 515 °C) = 3453 kJ/kg
550 4
500 14 6
450
Temperatura [grd C]
400
350
13
300
250 11 12
200 5
150
100
50
0 10
190 220 250 280 310 340 370 400 430 460 490 520 550 580
Entalpia gazelor de ardere [kJ/kg]
− utilizarea valorii „pinch-point”:

t13 = t11 + pp = 285 + 15 = 300 °C
h13 = c pg ⋅ t13 = 1,07 ⋅ 300 = 321 kJ/kg
− bilanţul energetic pe ansamblul format din SV + SÎ:
Dg ⋅ (h4 − h13 ) ⋅ η CR = Dab ⋅ (h6 − h11 ) ⇒
Dg ⋅ (h4 − h13 ) ⋅ η CR
357 ⋅ (577,8 − 321) ⋅ 0,985
Dab = = = 41,215 kg/s
h6 − h11 3453 − 1262
unde h4 = c pg ⋅ t 4 = 1,07 ⋅ 540 = 577,8 kJ/kg
− bilanţul energetic pe ECO:
Dg ⋅ (h13 − h5 ) ⋅ η CR = Dab ⋅ (h11 − h10 ) ⇒
Dab ⋅ (h11 − h10 ) 41,215 ⋅ (1262 − 148,8)
h5 = h13 − = 321 − = 190,53 kJ/kg
D g ⋅ η CR 357 ⋅ 0,985
h5 190,53
t5 = = = 178,1 °C
c pg 1,07
− bilanţul energetic pe SÎ:
Dg ⋅ (h4 − h14 ) ⋅ η CR = Dab ⋅ (h6 − h12 ) ⇒
Dab ⋅ (h6 − h12 ) 41.215 ⋅ (3453 − 2773)
h14 = h4 − = 577,8 − = 498,1 kJ/kg
Dg ⋅ η CR 357 ⋅ 0,985
h14 498,1
t14 = = = 465,5 °C
c pg 1,07
− gradul de recuperare a căldurii în CR:
Dg ⋅ (h4 − h5 ) t −t 540 − 178,1
β CR = = 4 5 = = 0,6893 = 68,93 %
Dg ⋅ (h4 − hatmosferic ) t 4 − t 0 540 − 15
9 Calculul ciclului Instalaţiei de Turbină cu Abur (ITA)

− puterea internă cerută de pompa de alimentare (PA)
PPA = Dab ⋅ (h10 − h9 ) = 41,215 ⋅ (148,8 − 137,8) = 453,4 kW
− puterea termică pierdută pe conducta de abur viu: Pt,1-2
Pt ,1−2 = Dab ⋅ (h6 − h7 ) = Dab ⋅ ∆h6−7 = 41,215 ⋅ 4 = 164,9 kW
− destinderea în turbina cu abur:
h7 = h6 − ∆h6−7 = 3453 − 4 = 3449 kJ/kg
p7 = p6 − ∆p6−7 = p6 − 0,075 ⋅ p6 = 0,925 ⋅ p6 = 0,925 ⋅ 64 = 59,2 bar
t7 = funcţie(p7 = 59,2 bar; h7 = 3449) = 510,9 °C
s7 = funcţie(p7 = 59,2 bar; h7 = 3449) =6,9206 kJ/kg/K
h8t = funcţie(p8 = 0,05 bar; s6t = s7 = 6,9206 kJ/kg/K) = 2110,2 kJ/kg
h −h
ηTA = 7 8 ⇒
h7 − h8t
h8 = h7 − ηTA ⋅ (h7 − h8t ) = 3449 − 0,8 ⋅ (3449 − 2110,2) = 2378 kJ/kg
x8 = funcţie(p8 = 0,05 bar; h8 = 2378 kJ/kg/K) = 0,924 > 0,86
− puterea internă a turbinei cu abur
PITA = Dab ⋅ ( h7 − h8 ) = 41,215 ⋅ (3449 − 2378) = 44141,3 kW
− puterea la bornele turbinei cu abur:
PbITA = PITA ⋅ η m ⋅ η g = 44141,3 ⋅ 0,992 ⋅ 0,982 = 43000 kW
− lucrul mecanic specific net dezvoltat de TA:
P 44141,3
l sp = ITA = = 1071 kJ/kg
Dab 41,215
− energia specifică dezvoltată de TA:
PbITA
esp = = l sp ⋅ η m ⋅ η g = 1071 ⋅ 0,992 ⋅ 0,982 = 1043,3 kJ/kg
Dab
− puterea termică evacuată la condensator:
Pt ITA
2 = Dab ⋅ ( h8 − h9 ) = 41,215 ⋅ ( 2378 − 137,8) = 92329,8 kW
9 Calculul Ciclului Combinat gaze/abur (CC)

− puterea ciclului combinat gaze/abur:
PCC = PbITG + PbITA = 108000 + 43000 = 151000 kW
− puterea termică dezvoltată prin arderea combustibilului:
Ptc = Bs ⋅ H i = 6,4 ⋅ 50000 = 320000 kW
− randamentul global brut al ciclului combinat:
P 151000
η CC = CC = = 0,4719 = 47,19 %
Ptc 320000
− raportul puterilor la borne produse de cele două turbine:
PbITG 108000
= = 2,51
PbITA 43000
− consumul specific de căldură brut al CC:
CC 3600 3600 kJ
q sp = = = 7628,7
η CC 0,4719 kWh
4.4.2. Se consideră un ciclu combinat cu un singur nivel de presiune de

producere a aburului în cazanul recuperator, având schema prezentată în figura
din problema precedentă.
Se cunosc:
• temperatura gazelor de ardere la ieşirea din turbina cu gaze: t4 = 540 °C;
• temperatura gazelor de ardere între ECO şi VAP: t13 = 300 °C;
• entalpiile pe parte de apă abur: h10 = 150 kJ/kg; h11 = 1262 kJ/kg; h12 = 2773
kJ/kg; h6 = 3453 kJ/kg;
Ipoteze simplificatoare: - nu se ţine cont de „approach-point”;
- căldura specifică a gazelor de ardere în CR (cpg) se consideră constantă.
Se cere:
• să se calculeze temperatura gazelor de ardere la coş: t5 [°C];
• valoarea gradului de recuperare a căldurii în CR: βCR [-];
• ponderea puterilor termice primite de apă/abur în cele trei schimbătoare de
căldură (ECO, VAP, SÎ) din puterea totală primită de apă/abur în CR, dacă t14 =
465 [°C]: pECO [%], pVAP [%] şi pSÎ [%].
Rezolvare:
− bilanţul energetic pe ansamblul format din SV + SÎ:

Dg ⋅ c pg ⋅ (t4 − t13 ) ⋅ηCR = Dab ⋅ (h6 − h11 )
− bilanţul energetic pe ECO:
Dg ⋅ c pg ⋅ (t13 − t5 ) ⋅ηCR = Dab ⋅ (h11 − h10 )
¾ raportând membru cu membru cele două ecuaţii de mai sus obţinem:
t 4 − t13 h6 − h11 h −h
= ⇒ t5 = t13 − (t 4 − t13 ) ⋅ 11 10 ⇒
t13 − t5 h11 − h10 h6 − h11
1264 − 150
t5 = 300 − (540 − 300) ⋅ = 178 °C
3453 − 1264
− gradul de recuperare a căldurii în CR:
t −t 540 − 178
β CR = 4 5 = = 0,689 = 68,9 %
t4 − t0 540 − 15
− puterea termică primită de abur în SÎ:
Pt SI = Dg ⋅ c pg ⋅ (t 4 − t14 ) ⋅η CR
− puterea termică primită de apă/abur în VAP:
PtVAP = Dg ⋅ c pg ⋅ (t14 − t13 ) ⋅η CR
− puterea termică primită de apă în ECO:
Pt ECO = Dg ⋅ c pg ⋅ (t13 − t5 ) ⋅ηCR
¾ prin raportarea celor trei relaţii de mai sus la relaţia de mai jos obţinem
ponderile cerute.
− puterea termică primită de apă/abur în CR:
PtCR = Dg ⋅ c pg ⋅ (t4 − t5 ) ⋅ηCR
Pt SI Dg ⋅ c pg ⋅ (t 4 − t14 ) ⋅ηCR t4 − t14 540 − 465
9 pSI = = = = = 0,2072 = 20,72 %
PtCR Dg ⋅ c pg ⋅ (t4 − t5 ) ⋅ηCR t4 − t5 540 − 178
PtVAP t14 − t13 465 − 300
9 pVAP = = = = 0,4558 = 45,58 %
PtCR t13 − t5 540 − 178
Pt ECO t13 − t5 300 − 178
9 pECO = = = = 0,3370 = 33,70 %
PtCR t13 − t5 540 − 178

Culegere - Final PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere - Final PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC AL

1.1. Elemente metodologice

1.1.1. Ecuaţiile de bilanţ masic şi energetic

Considerând un sistem termic sau termomecanic (Figura 1.1), pus în

P1’ P2’ Pj’ Pu’

D1’ h1’ D1’’ h1’’

Dj’ hj’ Dj’’ hj’’

Dm’ hm’ Dn’’ hn’’

P1’’ P2’’ Pj’’ Pv’’

Figura 1.1: Sistem termic sau termomecanic

D – debitul de agent [kg/s] P – putere (termică, mecanică sau electrică) [kW]

Se consideră un corp de turbină în care intră debitul D0, cu entalpia h0.

Figura 1.1: Destinderea într-un corp de turbină cu abur

Utilizând relaţiile generice ce definesc bilanţul masic (1.1) şi energetic

2. De data aceasta vom considera drept contur de bilanţ zona de turbină

Observaţie: Relaţia (1.8) indică faptul că puterea internă pe o zonă a

1.2.1. Se consideră o schema de bază a unei CTE cu un singur preîncălzitor

Din tabelele de proprietăţii termodinamice pentru apă/abur sau din

Diagrama: entalpie – entropie (h-s) Diagrama: temperatură – entropie (t-s)

b) preîncălzitor regenerativ de suprafaţă cu scurgerea condensului în cascadă

Diagrama Sankey (diagrama fluxurilor energetice)

¾ Bilanţul energetic pe TA:

¾ Bilanţul energetic pe cazan:

¾ Bilanţul energetic pe condensator:

1.2.2. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

Dp1 3 Dp1 3 D0-Dp1-Dp2

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

1.2.3. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

Dp1 3 Dp1 3 D0-Dp1-Dp2

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

1.2.4. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

1.2.5. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

Dp1 3 Dp1 3 D0-Dp1-Dp2

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

1.2.6. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

• puterea internă dezvoltată între intrarea în turbină şi ultima priză: Pi TA

• debitul masic de apă de răcire la condensator: Dar [kg/s]

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

1.2.7. Se consideră ciclul cu supraîncălzire intermediară din figura

Diagrama: entalpie – entropie (h-s) Diagrama: temperatură – entropie (t-s)

¾ Bilanţul energetic pe TA:

¾ Bilanţul energetic pe cazan:

¾ Bilanţul energetic pe condensator:

1.2.8. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.

• puterea internă dezvoltată de CMP al TA: Pi TA

• puterea electrică la bornele generatorului: Pb [kW]

• Bilanţul masic este prezentat în figura de mai sus. Astfel:

• Bilanţul energetic pe turbina cu abur şi generatorul electric:

1.2.9. Se consideră ciclul cu turbină cu abur cu supraîncălzire

• randamentul intern al CIP (corpul de înaltă presiune): η iCIP [-]

• randamentul intern al CIP (corpul de înaltă presiune): η iCIP [-]

• Bilanţul masic este următorul:

1.2.10. Se consideră ciclul cu turbină cu abur cu supraîncălzire

• entalpia la ieşirea din turbină: h5 [kJ/kg];

• Bilanţul masic este cel de la problema precedentă.

, 2 − 4 = 100 ⋅ (3537,4 − 3160) + (100 − 9) ⋅ (3160 − 2770) = 73230 [kW ] .

1.2.11. Se consideră ciclul cu turbină cu abur cu supraîncălzire

• Bilanţul energetic pe cazan:

1.2.12. Se consideră ciclul cu turbină cu abur cu supraîncălzire

• consumul specific de abur al grupului turbogenerator:

1.2.13. Se consideră ciclul cu turbină cu abur din figură.