revistă de cultură istorică

•
n~ a q_ rL z L /IL

i J.. t o.- ţ( ie

revistă de cultură istorică

anul 1
. .
1anuar1e
1967

s u m ar
Că tre cititori e Il istoria m agistra vitae Constantin Daicoviciu Andrei
Otetea Ion Popescu-Puţuri Tudor Arghezi Emil Condurachi George
Oprescu Mihai Bcrza e Mesaje de salut Basil Davidson Jaques F rcymond
Stanislav Herbst V. M. Hvostov Dimitar Kosev Andre Maurois
Andre Mirambel Gastone Monacorda • Istoria şi dragostea de patrie
Dumitru Almaş e " Unirea" în imagini • Dialog cu istoria Paul
Anghel e Un precursor al ş tiinţei istorice : ,.Magazin istoric pentru
Dacia" Alexandru Piru e H orea - sch iţă a portretului intelectual Ş tefan
Pascu e .. Coloana cerului" la români Romulus Vulcă nesc u • Ilistria si
Burebista Dionisie Pippidi • Luptător cu pana şi spada : Miron
Costin e Cetatea Neamţulu i întin ereş te ... Nicolae Constantinescu Ş tefan
Balş • Convorbire despre Nicolae Titulescu cu Bedrettin Tuneei preşedin­
tele Comitetului Executiv al UNESCO e Imagini din hronicul de luptă
a poporului român Ion Ardeleanu • S-a întîmplat... la Vaslui în anul
1475 Ion C upşa e Umanistul Rabindranath Tagore p rintre bu cureş teni
Cristian Popişteanu • O fîntînă romană în Dacia Dumitru T udor e
Momente din istoria presei revol uţionare : Steagul roş u ş i Tineretul
socialist Petre Constantinescu-Iaşi Alexandru Mihă ileanu e Documente
despre români în arhivele din Istanbul Mihail Guboglu • Arta româ-
nească în " Propil ăen Kunstgeschichte" Virgil Vătăşianu e Arhitectura
etruscă • Din memorii le inedite ale lui Constantin Argetoianu e Mai
ex i s tă p aleolitic în zil ele noastre ! Ion Vlădu ţ iu e In misiune dip l omatică
]a Hitler (serial în traducere) Valentin Berejkov • Vorbe de spirit e Mic
dicţionar : etimologii istorice e Panoramic editorial • Concurs de foto-
grafii cu suhiect istoric • CalC'ndar.

1
 M a g a z i n i s t o r i c este o revistă de culturcl
Către istorică, o revisfâ de infonnare, de comentare, de
discuţii şi dezbateri spre ştiinfa zbuciumatei şi
cititori nobiLei istorii a poporului român şi a tuturor
popoarelor lumii de la apariţia omului pîntt azi.
Concepînd istoria ca o ccllăuză morală, în
care experienţa bun ă a trecutului ne ajută "pentru
ca să putem şi traiul vieţii noastre a tocmi((, pagi-
niLe revistei Magazin i s toric vor contribui
la cunoaşterea de către publicul larg a ultimelor
descoperiri în domeniul istoriei, vor relua teme mai
vechi tratîndu-le, prin întregirea cercetării, în
lumina 1nateria!ismului istoric, vor sluji întreţinerii
tot n1ai vii a f !c1cării dragostei de patrie şi de
poporul care a făcut istoria.
Dacă "istoria este cea dintîi carte a unei natii((,
J

cu1n se rosteşte Nicolae B ălcescu, dacă din ase-

tnenea carte poporul îşi poate cunoaş te trecutul,
înţelege prezentut şi descifra viitorul, dacă istoria
poporului propriu ş i istoria altor popoare constituie
un important factor al culturii ş i al ideologiei.
dacă, însfîrşit, istoria formează elementul de bază
al educaţ-iei patriotice şi, cunoscînd viaţa ş i înfăp­
tuiriLe altor popoare, dînd s u u m c u i q u e,
istoria devine şi un tot atît de valoros instrument
de apropiere între popoare, atunci încă o rev istă de
istorie nu este un lux, ci o datorie a tuturor oame-
n ilor de ş tiinţă care lucrează pe tărîmul istoriei
patriei sau al istoriei universale. O no u ă rev istă
de istorie, un Mag azi n i s t o r i c, este de
mult o necesitate stringentă in cultura românească
a zilelor noastre.
l ntemeindu-se pe adevăr, studiile, articolele,
informaţiile publicate în Mag a z i n i s t o r i c
vor înfăţişa faptele şi vor descrie lupta eroică
pentru libertate a popoarelor, rolul unor personali-
tăţi, vor merge pe u(me/e unor culturi ş i civilizaţii,
din cele mai vechi timpuri şi pîn ă Zn zilele noastre,

2
Columna luL Traian (metope)

într-o manieră proprie, accesibilă ş i apropiată ori-

cărui cititor.
ArticoLeLe şi materialele vor fi bogat ilustrate,
în nădejdea că imaginea de epocă stîrneşte şi mai
mult interesul, iar prin puterea ei de sugestie
adaugă elemente concrete la înţelegerea probleme-
lor, a fţJ,ptelor, a ideilor, a istoriei înseşi.
Jnfăţişînd, în aceste cîteva rînduri, ţelul şi
metoda M a g a z i n u l u i i s t o r i c, nu putem
să nu ne amintim de sublinierea umanistă şi
ş tiinţifică din P r e c u v î n t a r e a lui 1on Ne-
culce la Letopiseţul său : "Deci, fraţilor cetitorilor,
cu cît vă veţi îndemna a cetire pe acest letopiseţ
tnai mult, cu atîta veţi şti, a vă ferire de primejdii
şi veţi fi mai învăţaţi a dare răspunsuri la1sfaturi,
ori de taină, ori de oştire, ori de voroave, la domni
şi la noroade de cinste{(.
MAGAZIN ISTORIC

3
 • •

Acad. Constantin Daicoviciu

Preşedintele Sectiei de Jncă clintm cele dintii inceputuri ale ·vietii sale de fiin (li
ş tiintc istori ce a cugell1toare, omul a simţit o irezistibilă curiozitate de a c un oaşt e
Academiei faptele şi oamenii trecutului, ca şi dorinţa de a se orieuta in
spa(iul mai apropiat sa u mai îndepărtat ce ne incon;oară; tot
astfel simtea omul nevoia cuprinderii cu mintea şi cu suflet ul a
tiremurilor şi oamenilor care i-au precedat. Nu este deloc în-
timpliitor că primiţiile istoriei propriu-zise sînt atît de strins
legate de cercetarea in spaţiu, de geografie şi etnografie. In
formă de cîntece bătrîneşti sau de povestiri în versuri, genera ţiile
maj tinere luat' cunoştinţă de cele ce s-au 7Jetrecut iuaintea lor.
Acest trecut, cu faptele lui şi cu înaintaşii ridicaţi la rangul
de eroi constituia pentru ascultători tw numai o înaltă învăţăttml,
dar avea şi darul ele a desfăta şi î1lsufleti.
De aici şi caracterul îndoit al istoriei în antichitate : de ctt-
noaştere (ştiinţă) şi de artă, aspectul din t~rmă fiind adeseori
precumpănitor, ca unul ce seruea mai eficient scopul educativ
al istoriei. Deşi pentru istoricii antichităţii greceşti şi romane
istoria nu constituia în primul rind o ştiinţă şi cu atit mai puţin
o ştiinţă exactă cum o înţelegem noi astlizi, ar fi t otuşi greşit
st'i considerăm pe istoricii antici lipsiţi de simţul şi răspunderea
adevărului. Tuciclide, grecul, ca .si Tacit, ronum ul, îşi făceau
1m titlu de glorie din a infăţişa faptele "fără 1uă şi fără pc1r-
tinire", adică, am zice astăzi, obiectiv - iar Cicero stabilea ca
o lege fundamentaltl a istoriei obliga/ ia ei, în primul rind de li
nu spune nici 1.111 neadevăr, iar in al doilea rînd, ele a nu
ascunde nimic din ceea ce este adevărat.
Lipsită de o concepţie ştiinţifică asupra mersului iştoriei so-
cietciţii omeneşti, istoriografia antică se găsea în acel impas pe
care atît d e pregnant îl exprima pentru situaţia din antichitate
clesperato exclamcttie a istoricului roman Salustiu: "E greu de

, a scrie istorie". Ve rdictul este perfect ~alabil şi pentru istorio-

grafia ele mai tîrziu, a evului mediu şi a epocilor moderne şi
contemporane burgl1eze.
Cu toate aceste carenţe, trebuie Sli recun oaştem, că a11ticii au
dat istorici marele şi fundamentalul ei rost : de a fi învliţl7toarea
u ieţii - magistra vitae - , clar nici să se reducli la o seacă
constatare de fapte interpretate arid, ci e de dorit , ba chiar
necesar Cll povestirea istoricli să îmbrace şi haina iusufleţitoare ,
m obilizatoare şi educativll a măestriei artistice.
Nici strădaniile generaţiilor de istorici, care s-au perindat de-a
lungul secolelor ce au urmat antichităţii, de a ridica istoria pe
piedestalul sigur al ştiinţei nu s-au rectlizat, ele împleticindu-se
in variate şi rliti'icite teorii asupra esentei, caracterului şi rostului
istoriei. Abia pe la m.i;locul secolului al XIX-lea incepe să se
cristalizeze noţiun ea clarl1 despre istorie şi legile ei. Materialismul

4
 dialectic, ca fornu1 ele gindire, aplicat la legile dezvoltării socie-
tăţi i, ca materialism istoric, elaborat de clasicii marxismului, a
putut să dea istoriei caracterul şi însuşirea de disciplină emi-
namente şti·inţifică, bazată pe cunoaşterea şi interpretarea obiectivli
a fenomenelor petrecute în sînul societliţii umane ele-a lungttl
mileniilor.
Concepţia matenalist-istorică marxistli, acordind poporului nu
nnmai rolul de creator al bunurilo-r materiale şi spiritucile, ci şi
pe acela ele principal făuritor al istoriei, ch1 posibilitatea istoria-
graf ului de a înfăţişa mai iust trecutul, cu tot ceea ce el con-
stituie pozitiv şi progresist, lăsînd, în acelaşi timp, şi personali-
tăţilor conducătoare meritele strălucite de înfăpt uito ri ai voinţei
populare. Şi tot ideologia marxistă d espre lume şi societ ate face
ca studiul istoriei să plămădească în 1nintea şi s uflet,t{), oamenilor
cel mai curat şi mai n obil patriotism socialist, o datcf cu trezirea
şi consolidarea conşti'inţei de măreaţii solidaritate internaţională
proletară.
Abia a c u m ist01·ia poate fi considerată şi accepta tă, fără nici
u rezer vă, ca o aderxlmtă învăţ(/toare, ca o autentică şcoală, în
stare nu. numai de a infonna şi instmi, ci - u zînd de mijloacele
lite rar-artist·ice, de care nu trebuie să fie lipsită 11ici o scriere
istoricească - şi capabilă de a mobiliza şi însufleţ i masele r>entm
tm viitor t ot mai lttminos, tot mai sigur şi mai fericit. Ac um
putem spune : isto·ria este "magis tra vitae".
Men.ţinîndu-şi calitatea d e magistra vitae, neabătînclu-se de la
menirea ei d e educatoare şi mobilizatoare a maselor, păstrîndu-şi
neştirbit înaltul ei nivel ştiinţific şi ideolo~ic, ştiinţa istorică din
Republica Socialistă Româ.nia îşi va î ndepLini, fărt1 gre utăţile ce
o apăsau în trecut , importanta sarcină de a fi o fo rţ ă v i e
în fătHi1·ea so ., ie t ăţ i i noastre rom, âne so-
cialiste.

Acad ~ Andrei Otetea

,
Directorul Institutului La ce serveşte istoria ? e o î ntrebare pe care oamenii şi-a tt
de istorie "Nicolae pus-o o dată c u apmiţia istoriei. Pt1rintele istoriografiei, H erodot,
Iorga" al Academiei s-a sim.ţit dator să-şi justifice opera prin utilitatea sa. El declară
că s-a îndemnat a scrie pentru ca "faptele săvîrşite de oameni
stl nu se uite c u timpul". Dacă a simţit nevoia să pt1streze întî·m -
plările trecutului, e cel le atribuie facu.ltatea ele a servi ca învt1-
tt1tură. Prima istorie a apărut deci o dată cu justificm·ea sa, care
ti fost împărtăşită pînă în timpul Henaşterii. Guicciardini şi Ma-
chiavelli au extras elin istorie maxime de guvernătnint pentru.
instruirelt. oamenilor d e stat şi (l'U alcătuit adevărate tratate ele
• condu illl politică .
După revoluţia burgl1eză din Franţa, istoria a fost fvlvsitâ ca
u annă de emancipare politică şi sociali/. Impotriva claselor stl!-
pînitoare, care invocau trecutul pentru a-şi justifica stăpî nirea,
exponenţi'i opoziţiei democrate şi liberale au făcut apel la istorie
pentn s a combate privilegiile aristocraţiei funciare şi a răspîndi
·i deile revoluţionare. Pretutindeni, istoricii au căutat în studiul
trecutului dovezi că drepturile şi privilegWe nobilimii se înteme·iază
1>e c ucerirea şi spolierea popowltti băştinaş aservit.
Nicolae Bălcescu şi Mihail Kogălnicea nu art procedat la fel.
Ei au făcut din istorie ttn m ijloc de a întemeia şi consolida
naţ'ionalitate(s română. B ălcesc u era convins cii ptin 1 sto r ia
R o 1n â n i l o r s u b M i h ai - v o d ă V i t e a z u l are să pună
"piatm de t emelie a unităţii naţionale". Kogălniceanu, susţin e
aceeaşi idee : " Istoria românească să ne fie mai ales cartea de
căpetenie, să ne fie •paladittl naţionalităţii noastre. Intr-însa 'VOm
învăţa ce am făcut şi ce trebttie să mai facem, printr-însa vom
prevedea viitorul, printr-însa vom fi români", adică printr-însa

5
 vom constitui, peste diviz'iunile regionale ale Moldovei, Tllrii
Româneşti şi Transilvaniei, o n a ţ i un e rom â 11 ă.
Kogălniceanu 1mbim1 funcţia social-politicli cu cea eclucativă
a istoriei, fllcînd din popor - " izvor al tuturor mişcărilor şi
isprăvilor şi fără de care stăpînitorii n-ar fi nimicit" - prin-
cipalul subiect al istoriei. Prin aceasta, el deschide perspectiva ·
unei con cepţii mai profunde a istoriei.
Nicolae Iorga şi-a pus toată prodioioasa lui activitate de isto1·ic
în slujba unităţii naţionale, integra~e. " Ideea unităţii naţionale
m-a preocupat, spunea el, toată viaţa, pe un timp cînd ea era
socotiM ca o nebunie". Cînd, în 1918, şi-a Vllzut visul cu oqhii,
el a continuat să desfăşoare aceeaşi activitate, dar pentru apărarea
integrităţii §i suveranităţii 1wţionale. Viziunea unitară a neanwltli
românesc de pretutindeni, m' l-a părăsit nici atunci cînd, după
capitularea F1·anţei, totul părea pierdut. TO{Jtă activitatea ltti
din tdtimii zece ani ai vieţii a fost, în faţa 01neninţtlrii hitleriste,
un mesaj de încredere în "eroismul nemuritor al popoarelor" şi
în biruinţa finală a cauzei noastre.
Nici Kogălniceanu, nic~ Iorga nu se ridicii la ideea care face
din istorie un proces de dezvoltare continuă, sub acţiunea unor
legi obiective. Ca toţi romanticii, Kogălniceamt îşi trage învăţiitum
din situaţii, fapte sau evenimente izolate şi considerate ca identice
cu situaţiile şi evenimentele la care le raporta. Or, istoria se
compune ditl evenimente unice, originale, care nu se reproduc
niciodată, fiindcă condiţiile în care se petrec nu sînt niciodată
aceleaşi. Deci istoria nu poate oferi. "reguli de purtare".
Lo ce ser-veşte atunci istoria? Marxismul a răspuns la această
întrebare, făcînd din istorie dezvoltarea dialectică a modului de
producţie şi a luptei celor asupriţi împotriva asupritorilor. Daclt
istoria dezvoltării sociale e înainte de toate istoria dezvoltării
producţiei, istoria modurilor de producţie care s-at' succedat în
cursul vremilor, istoria producătorilor de bunuri materiale, a
maselor mtmcitoare, care prin lupta lor necurmată împotriva asu-
pririi vor izbuti din etapă în etapă să îngrădească şi la sfîrşit Slt
supritne exploatarea, adevăratul făuritor al istoriei este poporul.
Cunoaşterea legilor dezvoltării istorice pennite cercetătorilor Sl1
aprecieze faptele istorice în perspectiva viitorului şi să considere
trecutul şi prezentul din punctul de vedere al devenirii. Partidele
comuniste şi-au bazat pe studiul istoriei ţării lor, programul, tactica
şi strategia, pentru a le adapta condiţiilor istorice şi specificului
naţional din m omentul acţiunii lor. Marxismul ~îndeşte în cate-
gori(l timp istoriceşte şi pentru el noţiunea de progres e Wl
principiu clirigttitor. Credinţa în progresul general şi în biruinţa
fimtlă a dreptăţii sociale e o consecinţă directă a marxisnwlui.
Ea oţeleşte caracterul luptătorilor pentru emanciparea muncii şi
întăreşte sentimentul de solidaritate internaţională a proletariatului.
Istoriografia marxistă ne învaţă să preţuim moştenirea culturală
a poporului. nostru şi să preluăm partea pozitivă din opera înain-
taşilor noştri şi să continutlm, în spiritul vremii noastrt~, 1nunca
seculară săvîrşită de ei. Istoria e pentru marxişti ttn admirabil
instrument de educare a patriotismului, nu în sensul şovin al dis-
preţului şi urii pentt·u alte popoare, ci în spiritul înţelegerii şi
cooperării internaţionale. In zilele noastre, cînd toate popoarele
depun cele mai mari eforturi pentru a lichida diferendele care le
sepa1'l"î şi pentru a crea o atmosferll ele convieţuire paşniC{t, istoria
are un rol capital de jucat. Noile orizonturi care se deschid in
faJa omului şi marile răspunderi care se impun solidarităţii wnane
fac din istorie tm factor -i mportant în lupta pentru cele mai
înalte idealuri ale v remii noastre: progresul social, demnitatea
omului şi pacea. Promovînd înţelegerea pentru cultura altor
popoare şi stimulînd colaborarea internaţională, istoria contribuie
la formarea şi orgt:mi::.area unităţii intelectuale a colectivităJii
umane şi se afirmă ca o forţă v ie a apropierii între popoare.

6
Ion Popescu-Puturi
Directorul Institutului Trecutul, prezentul şi viitorul unui popor sînt într-o legăt ură
de studii istorice şi indisolubilă ; fiecare generaţie, preluînd valorile materiale şi spi-
social-politice de pe rituale cele nwi ~seamă create prin truda şi geniul înaintaşilor,
lingă C.C. al P.C.R. le dezvolu1 şi le ridică pe noi culmi, de pe care generaţiile
următoare duc mai departe me~ajul ele progres şi fericire al stră­
bunilor. Ist oria este, incontestabil, ·u n atribut al umanităţii.
ln toate epocile mari, de coti tură în dezvoltarea omenirii, minţile
cele nwi luminate au căutat în pildele istoriei sensU1'i noi, menite
să servească vremii lor. Renaşterea s-a inspirat din valorile, du-
rabile peste veacuri, create de antici, în mîinile paşoptiş_tilor, istoria
s-a transformat într-o armi'i redutabilă contra împiiJf.ii şi opre-
siwnii ; în epoca noastră, clasa nnmcitoare a devenit m.esagerul
celor mai î naintate trad,iţii ale popoarelor. Din istorie, cronicarii
au descifrat originea comt.ntă a românilor, permanenta lor de milenii
pe păm.întul st'răvechi al Daciei ; pildele lui Mircea cel Bătrîn,
Mihai Viteazul, H orea, Tudor Vlaclimirescu, Nicolae B(/lcesc u, au
însufleţit nULSele în lupta lor multisecularc1, pentru libertate şi
progres, pentru refacerea unităţii ţărilor române, care numai
sub vitre~ia vremurilor "s-au împărţit în Moldova, M'u ntenet1scii
şi Ardealul", cum spunea marele cărturar Dimitrie Cantemir.
Astăzi, cînd sub conducerea Partidului Comunist Român, poporul
nostru înalţă tot mai sus edificiul noii orînduiri sociale, glo1·ioasele
sale tradiţii progresiste îşi află în România soc ialistă cea mai
deplină valorificare.
lnfăţişarea ob iectiuă a faptelor, interpretarea lor justă de pe
principiile materialismului di-alectic, fac din istorie o oglindă a
conşt-iinţei de sine a poporului, un izvor ele î nvăţăminte pretioase
pentru noile generaţii. Oare, nu în aceasta constă, in prirnul rînd,
sensul actual al dictonului " historia magistra vitae"? Acestui
ţel min·u nat îi serveşte, credem, şi nou ni1scutul Ma gaz in
istoric, căruia. îi urăm din toată inima mulţi ani ele actioitate
rodnică pe ogorul fert il al ştiinţei istorice româneşti.

Acad. Emil Condurachi

Directorul Institutului De-a lung ul atîtor veacm·i, de cînd oamenii şi-a u. încredinţat
de arheologie al scrisului informaţiile şi gîndurile lor despre întîmplârile în 1nijlocul
Academiei cărora ei trăiseră sau despre acelea pe care voiau. să le sm ulgă
u'itării, istoria şi istoricii, mergînd în pas cu vremea lor, au
realizat numeroase, extrem de numeroase opere. T oate se înscriu
în istoria ideilor la locul lor, t oate exp rimă mai mult sau mai puţin
cl(lf concepţia vrem ii lor. Este deci firesc ca ist oricii elin zilele
noastre să aibă con cepţia lor, mergînd ş'i ea în pas cu vrem.ea lor
şi reflectînd, la 1·îndul său, marile probleme ale epocii în care
110i triîint.
In antichitate, sarcina pe care o avea în faţă istoria era, înainte
de toate, aceea ele a fi tm îndreptar moral. In evul m ediu,, rostul
săt' principal era de a art1.ta oamenilor nimicnicia lor în faţa
puterii divin-ităţii, sing ura. capabilă să judece faptele oame nilor
şj sc1 îndrume destinele lor. 1n vremea în care burghezia cîştiga
tot mai mult teren în lupta sa economică şi po litică ct' aristocroţia
feuclală, ea promova şi ideea unei ordini raţionale în uniuers.
Veacul nostru a cunoscut, însă, o adevărată eflorescenţă ideo-
logică, al cărei scop era să demonstreze, pe d e o parte, că actuala
formă de organizare a lumii - cea capitalisM - este cea mai
bună din cîte a putut cunoaşte omenirea, pe de altă parte, că

7
 lumea nu poate fi, in fo nd, cun oscută şi ca atare n u p oate fi
cunoscu t nici adevăratul sens al destinului v iitor al umanităţii.
Ome nirea, in lunga sa evoluţie, n-a a cţio nat însă din senin,
elin ;ocul gratuit şi ste ril al capriciilor sale. Clas icii marxismului
au re uşit, îmbrăţişînd întreaga istorie a umanităţii, să desprindă
acele legi dupc1 care se desfăşoară în lume, fie ist oria 11wrilor
grupuri umane, fie istoria marilor perso nalităţi. Această con cepţie
despre lume şi d espre viaţă a dat şi dă istoricilor în c r e d e r e a
în putinţa lor d e a cunoaşte lumea şi viaţa şi, totodatt1, ce rt i-
t u d in e a rolului lor in efortul ime ns de transformare a lwnii
v echi într-o lwne nouă. Istoria a d evenit astfel din n ou, ca altădată
î11 antichitate, pe un plan superior acum, ma g i str a v ita e.
Numai că d e la rolul să u de îndreptar moral pentru fiecc~re
indi,v id în parte, î11 condi( iile socialisnwlui şi ale concepţie i ma-
terialismul:ui istoric a trecut la acela d e mag 'Î s t ,. a v it a e
pe ntru întreagcr. societate, p entru, popoare şi naţiuni, deoarece ea
ne p oate arăta 7Je ce cale a m e rs lwnea pînă astăzi şi pe ce
cale poate şi trebuie să m eargă de acum înainte. Studiată cu
obiectivitateo concepţiei marxiste, analizatii cu răspunderea omului
de ştiinţă, i s t o r ia p o a t e ş i t re b u i e s ă n e î n v e 1e.

~.

Mihai Berza
membru oorespon- H i s t o ria 1n a g i s tr a o i ta e? Desi aur că 11u, dacli e si'i
dont al Academiei ved e m în istorie, ca anticii, o vastă culegere de "exe mple" capabile
să-l călâuzească pe cetăţean, şi îndeosebi pe omul politic, în
Directorul Institutului alegerea soluţiilor prac f<ice acolo unele viaţa i le cere. Nu 1
de studii sud-est - viaţa a c t u al li - şi cea de azi nwi mult d ecît oricî11d -
europene e prea n o uă, prea originală în înfăţişările ei, pe ntru ca istoria
să ne poată folosi în acest chip. Şi, totuşi, ea rămîne o învăţătoare:
a vieţii, în sensul pute rilor pe care ucenicul le trage d e lc1
maestrul sc1u.
Istoria e o cale d e c unoaştere a prezentului, aşa cwn prezentul
e cheia ce d eschide înţelegerea trecutului. Trăim într-un m ediu
istoric, care urcă nesfîrşit in timp, aşa cum trăim într-un m ediu,
geografic, care se lărgeşte treptat în ;urul nostru.. Orie ntarea
într-unul ca şi Ît l celălalt e deopo trivă necesari1.
Experienţo istorică este # un spor d e trăire. Orice viaţă c u
ccJre intrăm î11 contact constituie o m odalitate de lărgire a propriei
noastre capacităţi sufleteşti . Chintesenţă d e v iaţă, în măs ura în
care izbuteşt e st.1-ţi aducă sub ochi şirul neîntre rupt al societllţilor
clispl1rute, istoria pune în slrt;ba formlirii omului de azi tot ce a
strîns ec1 din cercetarea omului ele altădaW.
Ajutîndu-te să înţelegi - şi ce alta este întregul patrimoniu
spiritual al om enirii, din care n e hrănim,, d ecît tin produ s istoric,
oricît valorile sede ar părea în afa1'l1 de timp ? - istoria te învaţă
şi să iubeşti.
Istoria este, totodatl1, izvor de incredere. Dincolo de infringe ri
şi sufer-inţe, d e împilare şi mize rie, care îi fac urzeala, ea lumi-
nează mersul înaint e al umanităţii, capacitatea d e înfăptuire a
fiinţei wnane. Victorii smulse cu trudă şi cu sîn ge, paşii spre mai
bine ai înaintaşilor sînt ch ezăşia împlinirii pro priilor noastre
tulzu inţe.
Acad. Tudor Arghezi
Preşedinte de onoare Em oţia mii stăpîneşte ctl sînt dator sti semnez citeva silabe in
al Uniunii criitorilor fruntell acestei r~te, a mult scumpei obştii româneşti, care-i
pra viill şi religia poporului nostru, atît de incercat şi biruitor
do u ăzeci de veacuri in şir.
Cine se gîndea c1cum o sutrl de ani că vorbirea româneasci'i
o plugarilor va ajunge limbi'i intem aţio nalll, care se în vafii asWzi
la Paris, în Sorbona ?
Ntmc perpetuam et in saecula saeculorum.

Acad. George Oprescu

Directorul Institutului Acest precept este luat elin liwba latinrl, tezaur de fm mule
de istoria artei al ~c urt e, impresionante, adnd un caracter lapidar, calităţi la care
Academie i se preteazii aşa ele bine această lim bll. Au ele r;aloarea pe care
le-o atribuim, m erilll ele cc1 Sll dev ină crit erii de via1ii in eter-
nitate, c um. îşi închipuie unii şi cum ele însele au aerul sti
p roclmne ?
Ce ar însemna Îll fond h; s t o r ia ma g i s tr a o i ta e? Ctl
v ia ţl; noastrll ar fi lipsitii de greşeli, ar fi mai fericiti'i şi 111ai
înţeleaptă dacă mn tine seama de trecut, adici'i de istorie, şi
ne-am organiza-o in aşa fel incit sll nu întreprindem 11icioclaff1
o a cţiun e asemenea un eia care a avut un efect defavorabil. l alcl
deci o lege socială care, dac'/ ar fi urmată, ar face din viata
noastrâ ceva mult mai pltlcut decit cum ea se prezinfll de obicei,
fără riscmi inutile, fllrcl {!.l'eşeli, fărll nenwltumiri.
Si totuşi, v iaţa pe care o trăiesc oamenii şi pe care au trăit- o,
o fost plină de t1ceste n ea;uns uri. Este oare fiindcii preceptul 1111
este adevărat ? Desigur eli 1111. Este pentru eli el n-tl fost aplicat
intotdeauna ş i istoria a fost rareori ma g i s t r a o it a e. Să nu
mai vorbim de ceea ce se înthnplcl în viata noastră zilnică, cind
moi nicioda tă nu avem vreme sll ne gindim la exemple care ar
putea fi luate de model, desi în zilele noastre trecutul are rolul
lui de în văţător. Si'i ne oprim mai departe la acţiunile mari,
ceie întreprinse de state, de suverani, de generali comandanţi de
armate, unde, desigur, dat fiind co nsecinţele pe care le au oricare
elin a c ţiunile importante, ar fi natural ca h i s t o ria Sll fie o
ma g i s tr a v ita e. -am mai ceclea state prăbuşindu-se,
armate învinse şi alte asemenea mari dezastre. Este destul si'i ne
g înd im. că genii militare ca Napoleo n. au repetat greşeli pe care le
fclcu seră şi alte genii militare înaintea lor, numai pentru eli s-au
considerat mai mari decît aceştia şi imposibil ele in vins. Si IHI mai •
departe decît in vremea noastri'i ştim bine eli asemenea greşeli
s-au perpetuat.
l atl1 cleei de ce ideea h i s t o r ia ma g i s 1 r a v it a e e ade-
r;c1rotc1, străluc ittl - in ciuda fapt ului cl'i un eori oamenii 11u (in
seama ele ea - şi trebuie Sll rllmînă un îndreptar al vieţii noastre
zilnice.

9
 •
e

Basil Davidson africanolo; britanic

Cred că atu nci cînd adresez cele mai bune urări ş i felici tări
i ~ tori cilor români pentru publicarea unei noi r<.'vistc exprim nu
numai gîndurile mele, ci şi ale multor cercclălori din d ome niul
a [rica nologiei.
Mulţumită lransformărilor a mpl e şi pozitive ca re a u avut loc
în lume, studiul istoriei a dep ăşi t într-un front larg vechile bariere
ale c tnocentrismului ş i istoria propriului p opor p oate fi ac um
- şi chiar este într-o mă s ură tol mai mare - pusă în l egătură
cu istoria tuturor popoarelor d e p e pămînt.
Magazin istoric, noua publicaţie român ească va aduce cu sigu-
ranţă o contribuţie valoroasă în cadrul acestui important proces
d e largă d ifuzare a ş tiinţelor istorice.

D irectorul I nstitutul ui universitar de

Jaques Freymond înalte studii internationale din Geneva
Preşedi ntele Asociatiei Internationale
de Ştiinte Politice
Istoricii din domeniul relaţiHor internaţional e, ca şi toţi cei ce
se s trăduiesc pen tru d ezvoltarea legăturilor c ulturale între tă ril c
Europei, vor fi deosebit d e fericiţi să ia cunoştinţă d e n aşterea
un<'i noi reviste d e istorie în România. Aceasta le va îngădu i să
cu n oască mai îndeaproape lucrăril e colegil or lor români .
Vom urmări cu interes activitatea revistei Magazin istoric,
căreia - dumneavoastră ca şi noi - îi preze ntăm cele mai bune
V o
uran.

Preşedintele Societălii
Prof. dr. Stanislav Herbst polonezi
istoricilor

Istoricii polonezi transmit cele mai bune urări noii publicaţii

Magazin ist oric. oua re vis t ă românească, care apare începînd
din anul 1967, înseamnă în că o contribu~ie pusă î n slujba
• popularizării ş tiinţei istorice, in slujba cultivări i gîndirii creatoare
în domeniul istoriei, în sluj ba adîncirii bazei uma niste de apro-
p iere şi cunoaştere intre popoare şi, îndeosebi, între popoarele
ţ ărilor socialiste frăţeşti.

Acad. V. M. Hvostov Directorul Institutului de istorie al

Academiei de Ştiintc a U.R.S.S.
Urez noii reviste de istoric Magazin istoric cele ma i mari
l>uccese în activi tatea ci.
Crearea revis tei deschide noi pos ibilităţi pe ntru istoricii romfmi
în dezvoltarea ştiinţei istorice marxist-le niniste.
Imi exprim n ădejdea că revista va contribui la intărirea în
continuare a colaborării dintre oamenii de ~ tiinţă rom:1ni şi
sovietici, în elaborarea problemelor actuale ale ştiin ţei istorice
care se situează ferm pe pozitiile inlernaţionalismului socialist.
~ Suceava - bătrîna cetate
şi o raşul modem ele azi. 11
 Rectorul Universităţii din Sofia
Acad. prof. Dimitar Kosev Directorul Institutului de istorie al
Academiei de Ştiinfe a R.P. Bulgaria

Urez noii publicaţii succese în munca nobilă încep ută în acest

an. Răspîndirea cunoştinţe l or istorice şi în mod deosebit a isto-
riei relaţiilor cul turale dintre popoarele noastre frăţeşti va con-
b·ibui într-o măsură deosebit de importantă la o şi mai b ună cu-
noaştere reciprocă, la întărirea colaborării ş i prieteniei dintre po-
porul român şi poporul bulgar. Nu mă îndoiesc că noua revistă
Magctzin istoric va contribui din plin la realizarea acestei sar-
cini de onoare.
•

Andre Maurois membru al Academiei Franceze

Urez bun v<.nit în lumea culturii europene acestei noi publicaţii

ro m âneşti, Magazin istoric, care va fi con sac rată problemelor de
istorie. ·imic nu poate fi mai folositor pentru a uni popoarele
din Ew·opa noastră decît de a le fa ce să devină co nşti en te de
istoria lor, de-a lungul căreia ele au obţinut împreună mari
înfăptuiri.
Voi urmări cu simpalic studiile revistei dumneavoastră.

membru al Institutului Fra nţei

Andre Mirambel Directorul Institutului neoelcnic
din Paris

\ 'om fi numcroşt cei ca re în Franţa, ca şi în alte locuri ale

lumii, ne vom bucura de a urmări apariţia în fiecare lună a
noii revist<' româneşti co n sacrată problemelor de istorie. Noi
sa lutăm în apariţia revistei Magazin istoric, iniţia tiva oamenilot
do ş tiinţă di n România. Acest periodic oferă u n avantaj dublu şi
real : al unei frecvenţe p recise ş i al unei înal te ţinute şt i in ţifice.
Oamenii de ş tiinţă francezi , alături de cei din alte ţări, nu vor
fi surpri n şi, întrucît România a dobîndit de multă vreme tm
meritat prestigiu în domeni ul studiilor şi lucrărilor d e istorie.
Sîntem bucuroşi ca, salutînd evenimentul apariţiei noii publi-
caţii, să reînnoim omagiul adus şt iinţei prietenilor noş tri români.

Gastone Monacorda Directorul revistei "Studi storici"

1n momentul în care apare primul n um ăr al revistei Magazin

istoric, vreau să vă adresez în numele Comi tetului de conducere
şi din partea colaboratorilor revistei italiene " Studi storici",
publicată de ,,Institutul Gramsci .. din Roma, cele mai bune urări
de succes. Urez cele mai frumoase realizări în munca dumnea-
voas tră şi îmi exprim do rinţa de a stabili o f ructuoasă colaborare.
Vă rog să primiţi din partea mea cele mai sincere sa lută ri de
început d o drum.

12

BătăH a d e la Că l ugă rcni (pictură de Theodor Aman).
şi dragostea de
Istoria nu co nţine numai date, nume şi sta-
lislici, sau numai naraţiunea seacă a unor în-
trmplări. Fără a-şi ştirbi întru nimic caracterul
ştiinţific, ea degajă şi acel efluviu de afectivi-
tate, izvodeşte şi acel dram de căldură umană,
acel fior de pasiune, de eroism, de frumu-
se te, pe care viata î nsăş i îl emană. l ată de
ce între istorie şi dragostea de patrie se sta-
bilesc şi se întreţin relatii directe, organice,
intrinsece, de un superio r ordin spiritual şi
o nebiruită şi indestructibila putere morală.
Este una din marile idei-forţă ale istoriei, cu
implicati i incalculabile în plusul şi minusul
vietii sociale.
Fiind o ştiinţă despre via\a societăţilor
omeneşti, istoria trebuie să fie o şt iinţă uma-
ni tă. Prin istorie nepoţii şi strănepo\ii iau
cunoştinţă de înt reaga expe r ienţă istorică a
înaintaşi l or şi o folosesc aşa cu m madrepo-
rarii folosesc constructia coralieră a predece-
sorilor, ca să urce mai repede spre lumină.
Făcînd istoria popoarelor lor, primii istorici
greci şi romani au selectat faptele culese din-
tr-un noian inform şi le-au înfăţişat cu compa-
siune şr durere, cînd acele fapte se numeau
rnfrîngeri ori momente de decădere, şi cu o
legitimă mîndrie, atunci cînd faptele finalizau
victorii în lupta cu adversită til c sau succesele
•
•\
DUi\JIT RU ALMA!;i
în marea muncă a creatrei materrale şi spiri-
tuale.
Herodot, în istoriile lui, a arătat strădaniile
grecilor, ale genialrlor lor conducători, de a
ridica republica la un înalt grad de civili-
zatie. A descris eroismul cu care au apărat-o
de primejdiile din afară, ori au înfrumuse-
tat-o cu comori de artă, ca să strălucească în
lume. Plutarh a fost un adevărat avocat pic-
dant al muncii, al dragostei şi al jertfei pentru
patrie. Tol aşa, Titus Livius, cînd vorbeşte de
apărarea Romei împotriva galilor sau a arma-
telor lui Hanibal. Atît de logică şi firea scă, atit
de general umană a fost pilduirea prin fapte
a acestor mari istorici ai antichităţii, încît
opera lor a influentat nu numai contempo-
ranii greci sau romani, ci şi toate gcneraţiiiC',
~ o
prna azr.
Jules Michelet, cel mai apropiat de popo1
dintre Loii istoricii romantici, cita, în Hi.'i-
toire de France, cuvîntul memorabil al
loanei d'Arc, fecioara din Orleans : " Tm i
sî ngercază inima cînd văd curgînd sînge de
francez''. Era dest ul un atare cuvînt, tresare
emoţionat Michclet, 11 Ca să se marcheze în
istorie adevăratul început al Fran1ei. De
atu nci putem spune că avem o patrie. Aceşti
lărani nu roşesc că sînt francezi, ci srn t chiar
13
poporul fran cez, ş i poporul, e ş ti tu, o
frant ă !"
La mai multe popoare sentimentul national
s-a ampli ficat sub că l cîiul s tăpîn ir ii şi asu-
pririi s trăin e. A fost chiar una din formel e
ră zv ră tirii împotriva exploată rii.
Scriind despre zbuciumata viată a poporului
român, cronicarii noştri au incropit, deliberat
sa u nu, o o peră patrioti că . Grigore Ureche
"s-au nevoit d e au scris rîndul şi povestea
tarilor, de au lă s at, izvod pre urmă ş i bune
ş i rele, să ră mîie feciorilor ş i n e poţilor, să
le fie d e în văţă tură , despre cele rele să să
fe rea scă şi să să s ocotea scă, iară de pre cele
bune să urmeze ş i să invete ş i să să îndirep-
teze".
Tntocmind precloslovia la De neamul mol-
dovenilor, Miron Costin se lupta cu sine
în s uşi : "Să încep osteneala aceasta, după
atîtea vacuri de des că lecatul ţărilor cel dintîi
de Traian împăra t ul Rîmului, cu cîteva sute
de ani preste mie trecute, se sparie gîndul.
A lă sa i a răşi nescris, cu mare ocară înfundat
neamul acesta de o samă de scriitori, este
inimii durere". Şi hotărîrea vine ca o explo-
zie de bucurie: " Biruit-au gîndul să mă apuc
de această trudă , să scot lumii la vedere
feliul neamului, din ce izvor şi seminţie sînt
l ă cuitorii ţării noastre ... " Recunoscînd lui Gri-
gore Ureche meritul că "au făcut de dra-
gostea ţării letopisetul s ău ", Costin se bate
energic cu "bă s nuitorii ", cu cei care au în-
tinat originea şi trecutul poporului român :
" De aceste basne să dea sa m ă ei şi de acea s tă
ocară . Nici este şagă a scrie ocară vec ini că
unui neam, că scri soarea este un lucru ve-
cini c. Când ocără sc într-o zi pre cineva, este
greu a răbda, dara în veci. Eu voiu da samă
de ale mele, cîte seri u !"
Din acelaşi adînc s imţ patriotic, Constan -
tin Cantacuzino stolnicul, pornea să scrie
Istoria Ţării Româneş ti dintru inceput. El
concepea istona ca un umanist, socotind-o
un mdrumă t or moral ş i cultural al poporului :
" fă ră istorie nu numai de rîsul altora şi de
ocară sîntem, ci şi orbi, muti, surzi sîntem
de lucrurile şi faptele celor mai de mult ce
într-acest pămînt s-au întîmp lat" .
14
Din dragoste de ţară al cătuieş t e Dimitrie
Cantemir Descrierea Moldovei ş i Hronicul
vechimii româno -moldo-vlahilor şi le răs­
pîndeş te în lume ; din aceeaşi dragoste a
scris Ion Neculce minunatele pilde de eroism
popular ş i legendar din "0 samă de cu-
vinte" .
" Tot scopul meu - scria Gheorghe Şincai ­
a fost ş i este ca în Hronica aceasta, să ade-
ve rez acelea care sînt de lipsă spre intele-
gerea ş i ş tiinţa istori ei românilor" . Tn ră zboi
ideologic cu noi i " b ăs nuitori" ai is toriei ro-
mânilor, cu Engel şi Kopitar, Şincai s-a do-
vedit un pasionat şi neobosit căutăto r al ade-
vă rului.
La istoricii secolului al XIX-lea, rolul pa-
triotic al istoriei apare într-o lumin ă nou ă ,
mai clară, mai directă : Bălcescu, Kogălni­
ceanu, laurian s-au străduit să adune mate-
rial şi să scrie istoria şt iinţifi că a românilor.
Au publicat cron ici şi documente, au scris
monografii. Tntrebîndu-se "ce om trebuie să
fie istoricul ?" George Baritiu da răs puns te-
meinic : să c unoască faptele adînc, " să pă­
trundă cu agerime la pricinile ascunse" ale
evenimentelor, s ă se bizuie numai pe ade-
văr, iar " pieptul său trebuie să bată pentru
fericirea oamenilor şi a patrioţilor; el are s ă
s imtă fierbinte pentru patrie şi libertate, să
fie înflăcă rat de tot ce e mare şi bun şi să
cuteze a spune în fata lumii adevărurile de
care e s trăbăt ut" . Iubirea ,,de adevăr, curată
şi fierbinte este cea mai de frunte datorintă
a istoricului ; pentru că istoria fără adevăr îşi
pierde toată în s emnătatea, ea nu mai este isto-
rie" . Vorbind despre rolul educativ al isto-
ri ei, Baritiu scria în cuvinte inspirate : "Cite
s im ţuri nobile şi scumpe de şteaptă istoria
s crisă bine 1 Din toate acelea însem n ăm
numai iubirea de patrie şi iubirea de liber-
tate şi cu atîta încheiem".
Cu nestinsul lui entuziasm, Bălces cu apre-
cia istoria unui popor ca un izvor de "su-
venire sublime, care de multe ori îl lumi- 1
nează asupra soartei sale, îl trag din ador-
mire, din n epă sare şi deşteaptă în inima lui
demnitatea de om şi entuziasmul libertăţii ".
Mai limpede ca la oricare dintre istorici, la

Bălcescu trecutul reprezintă un adevărat şi
pre\ios colier de fapte mari, "care personi-
fica în sine puterea naţiei". "Să ne aducem
aminte, în sfîrşit, - scria el, în articolul
Trecutul şi prezentul - de epoca lui Mihai,
în care românul atinse cu lmea măririi, care
ne-a lăsat cele mai glorioase pagini în ana-
lele tarii . Cine nu s-a entuziasmat citind bă­
tăliile lui Mihai ? Cine n ...a admirat geniul şi
bărbăţia lui ? Călugăreni 1 Termopile ale ro-
mânilor ! Cîte inimi nu tresar la suvenirea
ta ! Cîte suflete nu aprinzi ! Cîte brate nu
armezi 1 Cînd românul ş i -ar pierde de tot
credinta, cînd orice scînteie de patriotism
s-ar stinge în inima lui, numele tău si ngur
ar fi în stare să- I ridice, să-I entuziasmeze
şi să- I facă a muri, luptîndu-se sau a t ri-
umfa". La Bălcescu istoria informeaza, învată ,
educa. "Dar ca o istorie să poată aduce
aceste foloase - co ndiţioneaz ă B ălcesc u -
nu trebuie să fie numai un şi r de oarecari
întîmplăr i politice sau militare uscate, fără
nici o coloa re, fără nici un adevăr local ;
nu trebuie să se ocupe numai de oarecari
persoane privi legiate, dar să ne arate poporul
român cu instituţiile, ideile, sentimentele şi
obiceiurile lui în deosebite veacuri". Sub
imperiul acestei convingeri, B ălcesc u însuşi
a ţinut să realizeze o astfel de istorie, scriind
pînă în clipa cînd moartea i-a smuls pana
din mînă, acea inspirată, artistică şi testamen-
tară Istorie a românilor sub Mihai-vodă Vi-
teazul, una din pietrele unghiulare ale isto-
riei şi literaturii noastre moderne.
A. O. Xenopol a consacrat o viaţă de om
de ş tiinţă şi de gînditor, ca să scri e Istoria
românilor din Dacia Traiană, "cea dintîi
formă si nteti că a istoriei naţionale, în expu-
nerea ei cea mai largă pînă acum, pe temeiul
materialului cunoscut pînă atunci ", cum o
caracte riza D. Onciul. Tn istoria sa, Xenopol
făcea nu numai " din istoria românilo r pentru
întîia oară un sistem", ci şi o mare operă
patrioti că. "Atîta pot spune - scria el în
Precuvintare - că am scris aceste şase volu-
muri cu o egală iubire pentru toate timpu-
rile ce se desfăşura u înaintea minţii mele,
atît cele de glorie şi măreţie, pe cît ş i acele
de durere şi restrişte, şi aş fi fericit dacă
• ~ J
această carte a neamu 1u1 romanesc ar fi
î mbrăţi şa tă cu aceeaşi căldură cu care a fost
produsă".
Tratînd, într-o lecţie de deschidere, des-
pre Frumuseţea în scrierea istoriei, Nicolae
Iorga, se rostea : "F rumuseţea aceasta e de
organizare şi de stil. Cine scrie istorie şi
si mte că e chemat să o scrie, trebuie să aibă,
mai presus de toate, această convingere ; că
zugrăveşte o viată şi nu descrie o serie de
actiuni mecanice". Profesorul Iorga credea că
istoricul e dator a fi un animator neobosi t
al traditiei na ti onale, " un mărturi sitor al uni-
tă ţii neamului", un predicator al solidari tăUi
în luptă, un descoperitor de idealuri şi de
exemple întru împlinirea acelor idealuri. Iar
atunci cînd pornea să alcătuiască Istoria ro-
m~nilor în zece volume, Iorga se destăinuia
patetic: "Tn cîţiva ani, dacă îmi va fi dat să
trăiesc, dincolo de cei şa i zeci şi patru pe
care i-am încheiat fără conşti inţa că aş fi
pierdut vremea în zădar, cred să ajung pînă
la capă t. Acel moment va fi unul din cele
mai frumoase ale vieţii mele".
Mai mult ca oricînd, acum, în era noastră
socialistă, sînt valorificate ştiin ţific trad iţi i le
progresiste ale istoriei. Iar istoria constituie
un minunat mijloc de a aduce patria vie în
conştiinţa oamenilor. De aici marea grijă a
Conducerii noastre de partid şi de stat, de
a stimu la dezvoltarea ştiin ţei istorice, de a
se publica documente, de a se face cercetăr i
arheologice, de a se efectua studii cît mai
numeroase şi de a se desăvî rşi opera im-
presionantă a Istoriei României.
Totdeauna poporul a în\eles că istoria este
un neseca t izvor de pilde în tru aprinderea
dragostei şi jertfei pentru ţară. Şi dadi
poporul a iubi t istoria şi patria, le-a îmbo-
găţit, le-a apă rat, le-a înfrumusetat şi atunci
cînd nu erau înt rutotul ale lui, cum s-ar
putea să nu le iubea scă şi să nu-l îndemne
la fapte mari şi eroice acum, cînd îi apaqin
întrutotul ?
Rămîne ca istoricii să se învrednicească a
scrie istoria după fapta, mintea şi inima
poporului de azi şi de mîine.
15
 - '

Stema Principutclor Unite

•
 • •• 1

'·

• •

•
..

Intilnirea armatei din M•1dova cu

cea din Tara RomAneasci, pe cimpul
de la Socola, ltngl laşi, la U aprilie
1859 (litografie de Gheorghe Asachi)

• •
• •
•

• '

'
•
'
•

•
 •
•

• •

•
•

•
•

~~&d~ · ­
~'/'/I'J/)
. ~ L.AkAI/;,; ·;1· •

~· J;J4

Continuitatea noastră pe
acelaşi pămînt, dovedită cu
mistria şi spada în două mii
de ani, ne pune pe noi cei
de azi care pregătim
viitorul - într-un fertil dia-
log cu istoria, cu timpul mi-
lenar din care decurge stră-
lucitul nostru prezent. Tnălfăm
schele, dar în acelaşi timp
scobim cu tîrnăcopul la te-
melii, prelungind prin gestul
nostru de azi gestul construc-
tiv al înaintaş i lor, unindu-le
sub semnul mersului istoric
neîntrerupt. România nouă
este eternă prin poporul ei
vechi, prin poporul ei harnic
şi inteligent, prin poporul ei
hotărît să-şi imprime viguros
efigia în ştiinfa şi cultura uni-
versală. Şi de aceea semnele
noului se întîlnesc pretutin-
deni la noi cu semnele
care mărturisesc personalitatea
noastră istorică, vechimea
noastră în civilizatie şi cultură,
vocafia actului definitoriu şi
a duratei.
Am urmărit această simbo-
lică şi semnificativă confrun-
tare a prezentului nostru in-
floritor cu trecutul măref î n
timpul vizitelor pe care con-
ducătorii de partid şi de stat
ai României socialiste le-au
făcut în diferite regiuni ale
fării, în cursul ultimilor doi
ani. Pe firul acestor minunate
20
întîlniri cu tara, mă voi opri
asupra cîtorva momente sem-
nificative pentru acest perma-
nent şi rodnic dialog pe care
îl purtăm noi cei de azi cu
istoria.
Portile de Fier. Mii de
constructori au salutat cu
aplauze şi urale sosirea pe
şantier a conducătorilor fării,
raportînd despre succesele
lor î n bătălia pentru stă vilirea
apelor fluviului, pentru înăl­
tarea acestui gigant al luminii,
unul dintre cei mai puternici
din lume. Panorama lucrărilor
s-a deschis vast privirii - se-
ria de arcuri de triumf înălfate
de marile viaducte, bolfile tu-
nelurilor ce desenau orbite
spre adîncul muntelui, şose­
lele aeriene suspendate pe
înălţimi, toate conducînd că­
tre marea înfruntare din inima
fluviului unde se ridicase
pieptul gigantic de ofel al
batardoului. "0 asemenea lu-
crare - raportau cu mîndrie
constructorii - nu-şi are egal
în măre fie la noi ; dar o ase-
menea lucrare continuă gestul
constructiv al înaintaşi l or care
au durat, acum 19 secole, po-
dul peste Dunăre al lui Tra-
i an".
Ruinele celebrului pod al lui
Apolodor din Damasc şi rui-
nele castrului Drobeta, antici-
pînd marile noastre construcţii
PAUL A JGHEL
de azi, sînt străvechi semne în
piatră care vădesc geniul con-
structiv al strămoşilor noştri
romani şi care constituie, în
acelaşi timp, elemente grăi­
toare din certificatul de naştere
al poporului român.
Poarta Ma ramureş u l u i.. . Ne
oprisem cu un an înainte la
hotarul nordic al fării, în te-
ritoriu l de odinioară al dacilor
liberi, acolo unde meşterii de
azi de pe Mara şi Iza au du-
rat, în cinstea înalfilor oaspeţi,
o falnică poartă de lemn. De
la Portile de Fier de pe Du-
năre la poarta de lemn a ce-
drilor din miazănoapte e un
drum care măsoară toată v a-
tra cea mare a fării, definin-
du-i unitatea geografică, isto-
rică, spirituală. Pe colinele
care străjuiau această poartă
de sus, Maramureşul rî nduise
simbolic zestrea lui de bog ă­
fie - turme de oi şi ci rezi de
vite, călărefi în straie popu-
lare, buciumaşi din Oaş, mi-
neri din Baia-Sprie - un alai
î n care istoria şi prezentul se
l ogodiseră într-un gest de o
unică mă refie. Acest coif mi-
nunat al fării, leagăn al legen-
darelor descălecate, ogor fer-
til al slovei şi gîndirii româ-
neşti, citadelă a luptelor re-
volufionare conduse de comu-
nişti - Maramureşul anilor
socialismului a raportat cu
1.---- ·
ConduclHorli de 7Jartid şi ele stat v izitînd Ulpia 'l'raiand- Sarml;:;egetusa.
bucurie despre în noi rile care
i-au făcut înfloritoare melea-
gurile şi care duc mai departe
traditiile de l uptă, constructie,
creatie existente aici. Dacă
dincolo, la Dunăre, covîrşea
documentul arheologic, aici în
muntii de la nord covîrşea în
schimb realitatea etnografică,
prin documentul straiului, al
datinei şi limbii, elemente
imemoriale care leg i timează
acelaşi popor românesc din
străfundurile istoriei şi pî n ă
azi. Aceleaşi virtuti se legiti-
mau ca şi dincolo - şi pretu-
tindeni - prin marile acte
istorice ale constructiilor, prin
noile uzine şi baraje, prin
noile mine şi aşezăminte cul-
turale, prin pulsul nou al viefii
pe care 1-a adus, în cele mai
îndepărtate colturi de tară,
era socialismulu i victorios.
Din legendă am poposit mai
apoi din nou în istorie, pe
acelaşi fir al unitătii, oprin-
du-ne în Moldova, la ...
... Putna. Vizitînd regiunile
l aşi şi Suceava, conducătorii
de partid şi de stat au făcut
un popas omagiat la cripta
unde doarme "cel ce a făcut
din pieptul său scut de apă­
rare Moldovei - Ştefan cel
Mare". Zilele petrecute în
Ţara de Sus, popasurile în
noile cetăti ale industrializării,
aflătoare lîn gă vechile mo-
numente ale vremii lui Ştefan,
au mărturisit încăodată pu-
ternica dezvoltare economică
şi culturală a acestui colt de
fară, faptul că "diata" mare-
lui voievod este apărată şi
întărităprin energia întregului
nostru popor. Această reali-
tate a fost exprimată în cu-
vintele tovarăşului Nicolae
Ceauşescu, secretarul general
al C.C. al P.C.R., la Cetatea
Neamtului, în fata a mii şi
mii de oameni : "Moldovenii,
muntenii, transilvănenii - ro-
mânii au fost întotdeauna oa-
meni paşnici, primitori, n-au
rîvnit niciodată la avutul al-
tora, dar ei şi-au apărat întot-
deauna cu vitejie patria, gl ia
strămoşească, şi aceasta a făcut
ca fara noastră să se înalte
continuu şi să devină un stat
puternic, infloritor". Şi mai
departe, subliniind această
fuziune între trecut şi pre-
zent : "La noi vin mulfi străini,
ca turişti sau oaspefi. Ei ad-
miră cetăţile şi mînăstirile, ca-
21
sele şi locurile memoriale care
vorbesc despre trecutul de
luptă şi muncă al poporului-
dar admiră şi noile cetăti in-
dustriale, ştiintifice, culturale,
de învăfămînt, care sintetizea-
ză, într-o form ă superioară,
tot ceea ce are mai b un po-
porul român, talentul şi price-
perea sa, hărnicia şi h otărîrea
sa de a-şi construi o viată l i-
beră şi independentă".
Eforturile poporului nostru
de a-şi construi o viafă li-
beră şi independentă şi-au gă­
sit nepieritoare întruchipări
pretutindeni, au unit întru
acee aşi semnificaţie monumen-
tele civilizatiei materiale şi
spiritua le ale trecutului cu
monumentele prezentulu i so-
cialist.
Argeş. Rîul izvorăşte d in le-
gendă, legenda e definitorie
pentru idealul constructiv al
poporului nostru ; baraj ul de
pe Argeş, unde s-au oprit
oaspetii, reî nvie semnificatia
nobilă a legende i şi o trans-
formă i ntr-un monument al
civilizatiei contemporane.
Poposind apoi la Cozia lui
Mircea cel B ătrîn, la Cîmpu-
lungul primilor Basarabi, la
Padeşul lui Tudor, la Rîurenii
lui Magheru, la Bălceştii ma-
relui revolutionar Nicolae
Băl cesc u, conducătorii Româ-
niei sociali ste au legat de fie-
care dată acest trecut de glo-
rie al neamului cu faptele
eroice ale contemporanilor
care r i dică azi Patria spre cul-
mile civilizatiei şi progresului.
Efo rturile se leag ă prin se-
Ptmoramlc no<·t um : Co mbiuatul cllimic de
22
cole, verigă cu verigă, ele
construiesc fizionomia unică a
unui popor care şi-a impus
prin lupte grele fi infa şi uni-
tatea naţ i ona lă . Am inteles şi
ma i b ine acest lucru la izvoa-
rele istoriei noastre, la ...
Sarmizegetusa. Elogiul adus
izvoarelor fii ntei noastre se
cuvine transcras literă cu li-
teră : "Am păşit cu adîncă
emotie î n străvechea capital ă
a Daciei romane, mărturie
adînc grăitoare a vechimi i
neamului românesc pe aceste
păm î nturi. Constructia acestei
aşezări, monumentele aflate
aici sînt o vie ilustrare a ge-
niului creator, a gradului ina-
intat de cultură materială şi
spirituală atins de strămoşii
noştri , daco-roman ii".
De aici, din inima Daciei,
unitatea materială şi sp iritual ă
a păm înturilor româneşti se
desemnează expresiv printr-o
succesiune de p iscuri istorice
care conduc p înă î n prezent :
Bobîlna, Albac, Ţebea,
Alba Iulia. Să păşim cu
emotie în Cetatea B ălg radu­
lui, acolo unde s-a săvîrşit
martiriul lui Horea, Cloşca şi
Crişan, acolo unde a răsuna t
pentru întîia oară glasul unită­
tii nationale, acolo unde uni -
tatea noa stră na tio nal ă a de-
venit act istoric prin hotă rîrea
celor 100 000 de soli ai Tran-
silvaniei care au subscris
unirea cu fara cea mare. "Hora
Unirii", încinsă i n piata pala-
tului unde s-a semnat actul
epocal, o horă i n care s-au
prins mii şi mii de oameni, a
la Craiova
adunat i ntr-o singură simti re
toată suflarea, pecetlu ind săr­
bătoreşte milenii de luptă .
"Am vizitat cu profundă
emotie sala Unirii - au con-
semnat cirmuitori i patriei
socialiste - locul unde s-a
scris o glorioasă pagină a
istoriei nationale - actul de
uriaşă însemnătate i n procesul
de formare a natiunii române,
care avea să dea împlinire do-
rintei de veacuri a poporului
român de a trăi împreună
într-un stat unitar. Dezvoltînd
glorioasele traditii ale trecutu-
lui, poporul nostru, construind
socialismul, consolidează ne-
contenit unitatea, indepen-
denta naţională ş i suveranita-
tea patriei, făureşte viitorul ei
fericit".
Viitorul fericit al patriei
creşte din prezentul strălucit
şi din trecutul eroic al
poporulu i român. Dialogul cu
istoria este act de constructie,
el dă temelie edificiului nostru
social, ne legitimează în ochii
viitorului prin întregul tezaur
al existentei noastre ca neam
pe acest pămînt.
România nouă este eternă
prin poporul ei vechi, prin
poporul ei harnic şi inteligent,
prin poporul ei hotărît să-şi
imprime viguros efigia in
ştiinta şi cultura universală,
prin vocatia actului definitoriu
şi a duratei.
Socialismul s-a ridicat la
prestigiul de act definitoriu al
istoriei noastre nationale.
Memoria istoriei este piatră
de temelie a edificiului nostru
prezent.
 ...

Un precursor
al ştiinţei
istorice

In istoria cullurii româneşti, anul 1840 mar-

chează un moment de răscruce. Sub dublul
impuls al iluminismului şi al romantismului pro-
gresist, intelectualitatea dă glas tendinţelor
populare generale de eliberare naţională şi
socială, edificînd platforma ideologică a revolu-
Prof. un iv. dr. docent ţi ei burghezo-democra le de la 1848.
ALEXANDRU PIRU Un rol de seamă în acţiunea de redeşteptare
naţională I-au avut publicaţiile periodice iniţiate
în 1840 la Iaşi de Mihail Kogălniceanu, îndeosebi
Dacia literafll şi Arhiva românească. Revistele,
una literară, cealaltă ştiinţifică, simbolizau prin
îns~i titlul lor necesitatea solidarizării tuturor
M .\H .\7.1~1 · l~l'OHIJ\1 provinciilor româneşti în vederea realizării idea-
• ··"" lului comun .
Arhiva româneasâi, prima noastră publicaţie
DACIA periodică de istoric, îşi înceta activitatea în 1845,
lăsînd însă o vrednică moştenitoare a soliei sale,
• • 1 după cum se exprimă redactorul ei, Kogălniceanu,
A 1 1'1 1>. 1\hl'l\ 'U\ în noua revistă apărută în acelaşi an la Bucureşti,
""-! '"" -~ ·~ .......... li......... . Magazin istoric pentm Dacia, sub redactia lui
August Treboniu Laurian. profesor de filozofie la
Colegiul r aţional şi Nicolae Bălcescu, doi tineri,
---- · ' .
primul în vîrstă de 35 de ani, celălalt numai de 2·1.
"Istoria este cea dintîi carte a unei naţii" -
începe prospectul revistei publicat la 9 ianuarie

•
1845 în ziarul lui Ioan Heliade Rădulescu, Curie-
rul Românesc şi ceva mai tîrziu in revista lui
George Bariţiu din Braşov, Foaie pentru minte, •
inimii şi literatură. Socotind că "fără istoric" un
popor e .,încă barbar", prospectul deplîngea puţină­
latea scrierilor istorice despre români (se aminteau:
Foaia de titlu a primului numar
~·~·· din "Magazin istoric pentru
Dacia"

23
 Istoria principatului Transilcan.iei, în limba locuri ale Daciei", hotărăsc să le publice
germană, Pesla, 1803 de L. A. Gebhardi ; în Magazin istoric pentru Dacia în şase
Istoria Moldovei şi Valahiei, tot în limba secţiuni şi anume : 1. Cronicarul româ-
germană, 2 voi., llalle, 1804, de J. Chr. nesc; 2. Diplomaticul românesc (secţiunea
von Engel ; istoria vechii Dacii, în limba actelor oficiale autentice) ; 3. Memoratoriul
greacă, 3 vol., Viena, 1819, de Dionisc
dacian (extrase din autori vech i, greci,
Fotino, Istoria Ţlirii Rom.âneşti, în limba
franceză, Berlin, 1837, de M. Kogălniceanu
şi Manual de Istoria Principatului României
de la cele dintîi vremi istorice pÎnă În
zilele de acum, Bucureşti, 1839, d e Florian
Aaron), explica faptul prin "lipsa docu-
mentelor" şi insis ta asupra utilităţii cerce-
tărilor şi noilor descoperiri, fără d e care
istoriile "se aseamănă prea mult unele cu
altele", cînd "acel dintii merit al unei
istorii este de a se deosebi de istoriile pre-
cedente". Dar autorul prospectului, în care
recunoaştem pe Bălcescu, îşi expune şi
concepţia sa istorică, diferită de cea a
înaintaşilor, cu excepţia lui Kogălniceanu,
prin aceea că, fără a neglija "biografia
stăpînitorilor", el înţelege să acorde impor-
tantă egală instituţiilor, industriei, comer-
ţului , culturii intelectuale şi morale, obi-
ceiurilor şi chipului de viaţ.ă care consti-
tuie "partea cea mai interesantă a istoriei".
Bălcescu îşi dădea seama că pentru a
compune "o adevărată istorie" era nevoie
"a ne aduna documentele care sînt mate-
rialele istoriei", iar acestea, cum spusese
şi Kogălniceanu , erau incluse în tradiţii l e
orale, în hrisoavc, uricc, cronici, monu-
August Treboniu J..aurilm
mente arheolop;icc şi arhitectonice. Pos<'-
dînd, el şi A•.tgust Treboniu Laurian, o
"colosală" colectie arhivistică, o bibliotecă latini, bizantini, precum şi din autori me-
cu cărţi atingătoare de întîmplările patriei dievali) ; 4. I nscriptoriul dacian ( i nsc ripţii
şi numeroase inscripţii "din deosebite arheologice şi istorice) ; 5. Dizer tatoriul
istoric (studii de cronologie, geografie şt
etnografie) ; 6. Buletin bibliografic ŞI
Facsimil din "Cuvîntul preliminariu des-
pre izvoarele istorici romlinflor" . critic.

.. ' .
1\ ~ 1\.·t ~ '1' Il 1>· E A 11\1 1 N A P 1 8
#
c1esnp c
..r lb UOA PE!\l\ ISTOJ•I El POU"blfiAOP .
:Poru1)ni1 a~ tp(~n'!ill\!1· HSt'l,zl s'b se tntcmeiczc tu
uatpiolisan\ uai t.n 1\ ~pa.,his , 1ui S'b K1,I.t~Î~lc statopuiqj(~
u Jtap:u\ lt·p. A'H'St (' pes~ .,t ·ttP Kpe(J('In J\ '1, s'ap doH'J,ncli,.
1\'J,nd t'f ap anl· o J; ~u ·J, l~topiP uauiona.\1., un 1\ 'J ,tul ·

~ ~~~~ · . .-, f;\ :1p cJ•i ttld t·:-,1'' p ·J,"II 't. lld i l 'l.. llpiuirul .\a a'IC\
llttJl d,· ta·t\:\ pl tll .Kapc: U'J, piuu.ii u~):,tpa f ah qn.it, an i .\ a
.. --~

24
 Cu aceste rubrici, în genere riguros res-
p ectate, Magazin istoric pentru Dacia a
i eşi t în total în cinci tomuri, în 1845 un
tom, în 1846 două tomuri şi î n 1847-1848
alte două tomuri, însumînd p este 3 000
d e pagini.
Apariţia primului tom e sa luta tă de Foaia
pentru minte, inimă şi literatură, la 16 iulie
1845, ş i de Gheorghe Asac hi, în Albina
româneascii : "Noi socotim că nu es te un
om în care b ate o inimă cu simţămînt de
român, p e care să nu-l intereseze aceas tă
operă n aţi onală ", scria George Bariţiu , iar
Asachi sublinia mai ales "îmbrăţiş area
compatrioţ ilor" ce se puteau acum mîndri
" de a avea acest document naţional, ca
un titlu chiar al familiei sale".
La prima rubrică, M agaz inul venea,
cum era de aşteptat, cu cronicile Ţării
Româneşti : Anonimul Băl enilor în tomu-
r ile I ş i II, Cronica lui Radu Greceanu
în tomu l II, Cronica lui Radu Popescu în
' tomul IV, Letopiseţul can tacuzinesc ş i
Anonimul brîncovenesc în tomurilc IV şi
V. In tomul al IV-lea se publica Cronica
a n onim ă ra covi ţeană a Moldovei, ] a car e
Kogălniceanu va da o variantă. Paralel c u
cronic ile Moldove i publicate de Kogă l ni­
ceanu, apă rcau deci cronicile munten e de
la 1290 pin ă b 1730, d e o valoare docu-
m en tară ş i. cum s-a stabilit în ultimul timp,
ş i literară , uriaşă.
Nu mai puţin valoroase erau actel e de
la rubrica de diplomatică " d e la 1390
încoace", ~. spre a da citeva exemple,
Cartea o bş teş tii adunări a ţării pentru trei
boieri dovediţi de furt banilor vistieri din
1652 ; Act pentru desrobirea vecinilor în
Moldova din 1749 ; Actul de unire al
nobililor, unguri, săcui ş i saşi din Transil-
vania, 1437 e tc.
La rubrica " memoratoriului dacian" apar,
între altele, poemul vistierului Stavrinos,
fragmente din Istoria Rusiei de Karamzin,
extrase din T ertulian, Priscus, L equien ,
Eder.
La " inscriptOiiu" se dau referinţe despre
Istriana (Histria) d e August Treb oniu Lau-
rian şi cîteva însemnări epigrafice (aceas tă
rubrică es te cea mai săracă şi numai o
s ingură dată reprezentată , în tomul II).
" Dizertatoriul", în schimb, cuprinde im-
portante scrieri de Bălcescu, precum : Cu-
vint preliminariu despre izvoarele istoriei
românilor ; Românii şi fanarioţii ; I oan
T ăutul, mare logofăt al M oldaviei ; L ogo-
fătul Miron Costin ; Spătaru Ion Canta-
cuzino ; Postelnicul Constantin Cantacu-
zino {în tomul I) ; Pttle rea arma tă şi arta
1nilitară la m oldoveni în timpul măririi lor
şi D espre starea soţialii a muncitorilor plu-
gari în Principatele române în deosebite
timpuri (în tomul II) ; Cam7Jania români-
lor în contra turcilor de la anul 1595 şi
Buletin despre portretele principilor Ţării
Ro mâneşti. şi Moldovei ce se afll1 în cabi-
netul de stampe de la biblioteca regală
din Paris (în tomul IV) ; studii d e
A. T. Laurjan precum : Discurs jntroductiv
la istoria românilor (tomul I) şi Tem·işoara
sau scurt istoric al Banatului Temişitllt
(tomul V şi extras).
F oarte modernă es te rubrica de biblio-
grafie care consemna în spirit crilic lucrăril e
de istorie românească ş i universa lă apărute
(Magazin pentru istoria, lite ratura şi toate
memorabilităţile Transilvaniei în saţieta t e
• cu mai mulţi patrioţi de Antoniu Kur.l,
Arhiv al societăţii pentru cunoştinţa tării
transilvane, Letopiseţele M oldovei publi-
cate d e Kogă lnicea nu , Magazin d e eGeni-
mentele Transilvaniei de Josef Kemeny şi
Ştefan Kovâcs, Scrisori germane d espre
Orient de E. A. Quitzmann, Europa stw
cronica lumii cultiGate de T. G. Kiihnc,
Cronicul Fuchsio-Lupino-Oltardin sau ana-
lele ungarice şi transilvanice de J. Trausch ).
Magazin istoric pentru Dacia a fost, după
ArlliGa românească a lui Kogă lniceanu, a
doua publicaţie de istorie ş tiinţifică în
spirit mode rn din ţara noa s t ră. Punînd
accentul pe adunarea şi publicarea docu-
mentelor, revista n-a rămas la stadiul a rh i-
vistic, ci a trecut simul tan la interpretarea
critică a izvoru·elor, la extinderea cercetării
d e la biografia voievozilor la studiul insti-
tuţiilor, al vieţii sociale şi c ulturale a
poporului. Cunoaşterea trecutului servea,
în co ncepţia lui Băl cescu, o ri entării în
prezent. " Românii au trebuinţă astăzi să
se intemeieze în patriotism şi in curaj şi
să cîştige statomicie î n caracter. Aceste
rezultate credem că s-ar dobîndi cînd ci
ar avea o bună istorie naţională şi cind
aceasta ar fi îndestul răspîndită . Privind
la acel şir de veacuri, î n care părinţii
n oştri au trăit ş i la chipul cu care ei s-au
purtat în viaţa lor socială, noi am căuta
să dovedim virtuţile lor şi să ne ferim
d e g reşelil e in care au picat ... "
Aceste rînduri scrise acum mai bine de
o su tă două zeci de ani în Cuvînt preli-
minariu, d espre izvoarele istoriei românilor,
şi-au păs trat pînă azi întreaga actualitate.
25
La prima impresie o asemenea încercare ar
părea hazardată. Un ţăran simplu, un
moţ intelectual 1 Accepţiunea s trîmtă, sim-
plificată a no ţiun ii, adică o "persoană care
posedă o pregătire culturală temeinică şi
lucrează in domeniul artei, ştiinţei sau teh -
nicii etc.", ar infirma calităţile intelectuale
ale conducă torului răscoal ei din 1784. Horca
nu intrunea asemenea în suş iri, nu poate fi,
deci, socotit in acest sens un intelectual.
No ţiun ea de intelectual are însă şi o accep-
ţiune ma i largă, mai cuprinză toare, caracte-
rizînd o "persoană care şi-a cultivat mintea
ş i se serveşte de inteligenţă spre a judeca
lucrurile". In acest caz, poate fi socotit
Horca un intelectual ?
Răspunsul la această intrebare este oferit
de faptele sale înseşi. Un ţăran care a stră­
bătut de patru ori drumul Vienei şi tot d e
atîtt•a ori a răzbătut la Curtea imperială şi
a înfăţ işat împăratului nedreptăţile suferite
de ţă ranii români, nu poate fi un om lipsit
de inteligenţă. Un om care a ştiut cîştiga
increderea unui întreg popor "în care toţi
românii din toată patria... ca într-un salita-
riu a cauzei naţiunii române punea şi aveau
toată n ădej dea" încă inainte de răscoală,
potrivit unui bun cunoscător al lucrurilor,
cum a fost Alexandru Sterca Şuluţiu, nu
putea fi un om o bişnuit. Acela care era pri-
mit. ca un egal, intre membrii unor soci e tă ţi
secrete cu caracter politic şi cultural, fiind
respectat de aceştia şi de alţi oameni s usp uşi
din capitala Imperiului habsburgic, era dotat,
fără îndoială, cu însuşiri intelectuale remar-
cabile. In sftrşil, omul care a ştiut făuri cel
mai înaintat program al vremii din Tran-
silvan ia, dovedeşte o mare putere de înţele­
gere a imperativelor sociale ale timpului.
26
Contemporanii îl caracterizează ca un
cap deschis, cu prisosinţă înzestrat cu
minte, talent de vorbitor, bogat în expe-
rienţă, născut p entru a conduce, un om cu
"învăţătură şi mare m eş ter în iscodiri rafi-
nate" (Schiller). Acelaşi Şuluţiu îi creionează
portretul intelectual, veridic şi complet, ca
unul ce-ş i intemeia spusele pe ale celor
mai buni cunoscători ai lui Horea. Condu-
căto rul răscoal ei este iofăţişat ca un om
" înzestrat de la natură cu o minte ageră,
is tea ţă ş i JJătrunzătoare.. ; de aceea era
purtă torul e cuvînt in forurile săteşti şi
chiar în întreg cercul Cîmpenilor, apărătorul
oame nilor, purtătorul "cu gura - verbaliter
- al proceselor((, incercind, totdeauna, îm-
păcarea părţi lo r. De aceea nu numai p er-
soane particulare îl solicitau ca apărător al
proceselor lor, "da şi obştea toată a poporu-
lui intreg din Munţi, p e Horea îl socoti
de cel mai vrednic şi mai harnic, cui să-şi
încrcază lucrul ş i solia la împăratul pentru
cîş t iga rea drep tăţii...
Portretele artiş tilor ce i-au zugrăvit chipul
în inchisoarea d e la Alba Iulia, I. Stock şi
S. Koreh, înfăţişează un om cu fruntea
înaltă, care ascundea multă înţelepciune, cu
două cute adînci între sprîncene, semn de
hotărîre şi dîrzenie, cu ochii mici şi vii,
pătru n zători, ce aruncau scîntei în clipe d e
îndîrjire. Tot astfel i-a descifrat înfăţişarea
ş i un pubHcist al vremii, remarcîndu-i ochii
ageri şi pătrunzători, plini de foc, obser-
vînd tot, fruntea marcantă, figură ce nu
poartă un cap comun.
Multă vreme a fost discutată şi contro-
versată şliinta d e carte a lui Horea. Existau
mărturii contemporane pro ş i contra. Cea
mai concludentă dovadă in sens negativ era
însăşi mărturia lui Horea cu ocazia anchetei

SCHIŢĂ A PORTRETULUI INTELECTUAL
]a care a fost supus în închisoarea de la
Alba Iulia. La întrebarea anchetatorilor
dacă ştie citi şi scrie, dacă a primit sau
trimis scrisori, Horea răspunde negativ. e-
gaţia nu are însă valoare probatorie, de-
oarece la anchetă Horea a negat pînă şi
lucrurile cele mai evidente. eş tiinţa de
carte a lui Horea a fost afirmată şi de
Alexandru Sterca Şuluţiu şi apoi de mai
multi istoriografi ce s-au ocupat cu răscoala
din 1784.
Dimpotrivă, mai mulţi contemporani soco-
teau pe Horea un om cultivat. l ottrnal poli-
tique de Bruxelles afirmă, de pildă, că
planurile lui Horea erau inspirate din isto-
ria antică în care era foarte instruit, iar
autorul broşurii semnată cu numele poetului
Schiller îl socotea om "cu învăţătură", care
vorbea bine limba germană, citise mulţi au-
tori germani, dar pe vremea petrecută la
Viena se plîngea că nu înţelege bine pe
Klopstock, prea greu pentru el. In sfîrşit,
autorul broş urii "Proenotatio hislorica", a-
firmă că Horea ş t ia să scrie şi să c itească.
Ultimele ce rcetări şi unele documente, pot
oferi un răspuns acestei conb·overse. Pe
grinda bisericii din Cizer, din apropierea
Huedinului, la care se ştie că Horea a
lucrat ca iscusit dulgher ce era, se află
săpate cuvintele : lucrat Ursu .
S-au păstrat, de asemenea, vreo patru-ci nci
scrisori scrise de Horea sau din porunca lui.
Au fost scrise de Horea personal aceste
scrisori sau au fost dictate de el unor secre-
tari ai săi? Unele, potrivit d eclaraţiilo r lui
Horea, au fost scrise de nobilul Alexandru
Chendi, dictate însă fără îndoială de Horea
însuşi, după cum rezu ltă cu evidenţă din
~ tilul şi mai ales, din co nţinu tu l lor, care
este gîndit de un ţăran. Mentalitatea şi
limbajul ţă răn esc sînt prezente în scrisoa-
rea din 3 decembrie 1784, aflătoare în pose-
~ia noastră :
"Cinstitului ş i de bun neam domnişorului
.solgăbirău Bistrai Ghiuri. Ne închinăm de
J
Prof. univ. ŞTEFA PASCU
membru cort'l>pondcnl nl Acadcmi<'i
sănă tate noi crîngul Sohodalului ş i al Pele-
şului şi dăm în ştire că noi precum ne-am
fost scris în casa popii Morariu plecaţi po-
runci împărăteşti ... " Scrisul este cite ţ ş i fru-
mos. A fost scrisă de Horea sau de Alexan-
dru Chendi ? Scrisul poate fi al celui din
urmă, dar fără îndoială cuprinsul aparţine
lui Horea.
O a l tă scrisoare, datată la 8 noiembrie
1784 şi adresa tă aceluiaşi Bistrai, în posesia
noastră ş i aceasta, este şi mai concl udentă :
" Ne închinăm d e sînătate dumitale f.
sol gă birău Diordîe Bistrae. Ne rugăm să
faci bine să dai poruncă să fie slobod
să vie, la noi, din graţia dumitale căci vom
plăti omineaşte, şi au să vie, au să ne spue
pentru ce nu veţi. veni de să ne lucre ce
avem treabă di pe cărţile ceale împărăteşti.
Eu Nicula Urs dau foarte rugă şi indegrabă.
să ne dati răspuns.
1784 noiembrie în 8 zile".
Limbajul, construcţia frazei, gîndirea apar-
ţin fără îndoială unui ţăran. Expresiile " ne
rugăm să faci bine", "să fie slobod", "vom
p l ăti o m in eaşte", "să ne lucrc ce avem
treabă" etc. sînt caracteristic ţărăneş ti. Cu-
vintele "sînătate", " Diordie", "dumitale",
"omineaşte", "cărţile" în loc de scrisori, "în
degrabă" etc., apartin unui ţăran. Punctua-
ţia folosită, de asemenea, la întîmplare, după
cum şi propot;iţia neîncheiată, iar iscăl itura :
"Eu Nicula Urs" este proprie lui Horea.
Dubiul este înlăturat de mărturia lui Bistrai
în suşi, sub proprie i scălitură, anume că a
văzu t scrisul lui icula Urs.
Horea ş tia deci să scrie şi încă destul de
hine. Cel ce ş tia să scrie asemenea scri~on
şi putea să-şi încrcsteze numt'lc în lemn,
cu noş tea ş i cititul, chiar dacă nu în mă­
sură să înţeleagă pc Klopstock. llorea era
un intelectual în accepţiunea largă a no-
ţiunii, un ţăran destul de cultivat, mai cult i-
vat decît mulţi nobili ai vremii chiar .
27

Unul dintre monumen-
tele săteşti cu un străvechi
şi original conţinut mito-
logic pentru poporul ro-
mân a fost "coloana
t cerului", denumită şi
"stîlpul ceresc".
Termenul, cunoscut în
formularea lui populară
din povestirile etiologice
de circulaţie universală
despre structura mitică a
lumii dinaintea erei noas-
tre, denumeşte în fapt un
monument fantastic în
formă de arbore mirific,
în formă de trunchi de
copac descoronat sau în
formă de coloană rudi-
mentară. Fiecare din aces-
1 2
1) arbore cu l'/ip,ia globulară a soarelui (Banat, 1920) ; 2) cu efip,ia soarelui şi coarnele de
consacratle (Molclooa 1920) ; 3) cu efigia soarelui în formă de disc (Oltenia-Cori 1920) ;
4) cu efigla soarelui in forme! de , .roaw solară" (Maramureş, 1930).
te trei figuri, reprezen-
tau stadii diferite de
stilizare morfologică a
aceluiaşi element mitolo-
gic, care, după credinţa
populară, servea de su-
port central al bolţii
cereşti şi, totodată, de
~imbol al puterii cosmice.
La sfîrşitul comunei
primitive, în imaginaţia
mitopeică a strămoşilor
poporului român - în
amestecul încă confuz de
credinţe şi practici mito-
logice - a predominat
cultul arborelui cosmic,
•
atît în forma lui plenară
de produs botanic al na-
turii, cît şi în derivatele
şi succedaneele lui ar-
tistice, de trunchi desco-
ronat şi de coloană orna-
mentată, de care am
atnintit mai înainte. Pe
coroana acestui arbore
mirific se credea că se
sprijină mijlocul cerului
şi că în frunzişul lui stră­
lucesc necontenit : soa-
rele, luna şi stelele, co-
metele şi pulberea căii
lactee.
Printr-un proces crea-
tor de reducere la esen-
ţial şi de simplificare a
complexului cultural re-
3 4
feritor 1a arborele cosmic,
din figurarea lui primară
se obţine întîi monu-
mentalizarea schemei lui
mitice printr-un trunchi
de copac descoronat, care
îşi păstrează însă răd ăci­
nile înfipte adînc în sol
şi, apoi, monumentaliza-
rea simbolului lui în-
tr-o coloană ornamentată.
Cerul întreg rămîne în
aceste ultime două forme
de monumentalizare un
fel de coroană cosmică,
ce înconjoară material
monwnentul propriu-zis
 sătesc. Cu toate acestea,
nu dispare, ci dimpoh·ivă,
se multiplică în împodo-
birea trunchiului desco-
ronat şi a coloanei rudi-
n1entare, numărul simbo-
lurilor cereşti. Filiaţiunea
de la arborele cosmic la
tnmchiul descoronat şi de
la acesta la coloana ce-
rului se oglindeşte în pa-
leofolclorul carpato-bal-
canic, din care cel sud-
dunărean prehelenic este
mai bine cunoscut, ca şi
în folclorul contemporan
carpato-balcanic. In a-
ceastă privinţă, poporul
român păstrează o bogată
arhivă de folclor mitic de
5 6
5) arbore descoronat cu divc solar în miiloc fOltewia - Cori, 1910) ; 6) simulacru de arbore desroronal
cu coarne de: consacraţie (Molclooa, 1910) ; 7) simulacru ele arbore descoronat cu coarne ele consacratie
(Moldooa, 1910) ; 8) î11 fo rmă de teu cu capitelul recurbat (Munte rala - Rîmnicul Siirat, 1920).
cea mai preţioasă valoare.
In reprezentarea artis-
tică monumentală ma1
recentă a coloanei ceru-
lui s-au păstrat ele-
mente cosmogonice trans-
mise prin tradiţie or-
namentală din figurarea
arborelui cosmic. Pe co-
loana cerului au fost în-
chipuite întîi astrele ce-
reşti importante pentru
viaţa omului : soarele,
luna şi stelele, ca şi sim-
bolurile lor zodiacale an-
tropomorfizate şi apoi
transimbolurile lor echi-
valente de factură creş­
tină, fapt care a făcut ca,
în unele din reprezentă­
rile ei monumentale, co-
loana cerului să fie con-
fundată ct ,troiţa -stîlp",
un succedaneu religios al
acestui monument mito-
logic sătesc ancestral.
Formele cele mai răs­
pîndite de monumente
săteş ti de tipul coloanei
cerului sînt stîlpii în for-
mă de T, în formă de Y
şi în formă de 2 - fie-
care din aceste forme sim-
bolizînd o reprezentare
diferenţiată a aceleiaşi
idei arhitectonice de su-
port mitic al bolţii cereşti
sau de suport mitic al
unui element important
al bolţii cereşti.
Cercetările comparativ-
istorice, întîi ale artei pri-
mitive şi apoi ale celei
populare carpato-balca-
nice pe material nord şi
sud-dunărean, au scos în
evidenţă o gamă variată
de asemenea monumente
săteşti, în care formele
cele mai complexe şi mai
reprezentative pentru în-
treaga regiune etnogra-
fică din care facem parte,
par a fi cele preromâ-
neşti şi româneş ti. Aceste
forme arhitectonice re-
levă în substanţa lor
unele aspecte importante
din instrumentarul stră­
vcchii mitologii uraniene
locale, care premerge mi-
tologiei daca-romane.
Intuiţiile artistice ale
lui Constantin Brîncuşi în
"Coloana infin\tă " şi ale
lui I on Ţuc61cscu în
"Stîlpii totemici" merg
pc linia acestei tradiţii
mitologice locale şi, nu-
mai datorită acestei h·a-
diţii mitologice, pe linia
unei expresii plastice a
creaţiei autentice ade-
7 8
rente la realităţile cultu-
rale româneşti. "Coloana
in finită ce, pe de o parte,
şi " Stîlpii totemici", pe
d e altă parte, potenţiali­
zează pe planul artei
culte, ajunsă la formele
ei cele mai abstracte po-
~ibile, s trăvechea idee ar-
tistică populară a unei
concreţiuni mitologice de
factură ances trală, fără
d e care nu se poate con-
cepe reconstituirea mito-
logiei populare române.
ROMULUS VULCĂNESCU

si BuY'eU.ista
•
De-a lungul j um ătă ţ ii de veac scurse de la
începerea săpăt u rilo r în colonia m il esiană a
Histriei, specia l iştii- de la Vasile Pîrvan pînă
la actuala echipă de ce rcetători ai Institutului
de arheologie al Academiei - au fost adu şi
să constate, la diferite adîncimi, urme de in-
cend ii de o asemenea importanţă şi pe o atît
de mare înti ndere, încît îndreptătesc presu-
punerea că, de mai m ulte ori în existenta-i
zbuciumată, cetatea dobrogeană a suferit dis-
trugeri pustiitoare. Ca să m ă restrîng la obser-
va ţ iile cele mai bine veri ficate, pare neîn-
doios că la sfî rşitu l secolului al VI- lea î.e.n.
(la mai p uţ in d e do u ă veacuri de la înte-
meiere), Histria a trecut p rintr-o grea în-
cercare. O catastrofă si m ila ră pare s-o fi
atins spre sfîrş itul secol ului al IV- lea î.e.n.,
o a treia către jumătatea secolului 1 î.e.n. Tn
sfîrşit, cum a devenit tot mai evident, pe m ă­
sura continuarii cercetă r i l o r, la jumătatea se-
co lului al II I- lea e.n . oraş ul de pe ţărmul la-
cu lui Sinoe a suferit o a patra distrugere -
de data aceasta total ă - u şor de constatat
după aspectul ruinelo r, şi, dealtminteri, con-
firm ată de un izvor scris, cu legerea de bio-
gra fii imperiale c un oscută sub numele de
Historia Augusta.
Tn cel din urmă caz, autorii p răpădului ne
sînt arătaţi anume : e vorba de goţi. Tn toate
celelal te, sîntem reduş i la presupuneri şi, dacă
ipo teze plauzibile n-au lipsit nici cu privire
~ Inscriptia !Jistrfanil aminthul "a doua zidire"
....,... a cetăţii
J
Prof. univ. DIONISIE PIPPIDI
membru corcspondPnt al Academiei
la întîmplările din seco lele al VI-lea ş i al
IV-lea î.e. n., un început de dovadă nu s-a
putut aduce decît pentru pustiirea din se-
co lul 1 î.e.n., atribuită cu multă verosimi-
litate geţilor lui Burebista.
Despre politica regilor din stînga Dun ării ,
fată de cetă ţile greceşti de pe litoralul dobro-
gean ş i pontic î ndeobşte, s-a scris î n ultima
vreme de mai multe ori. Porn ind de la unele
documente epigrafice recent descoperite, sem-
natarul acestor rînduri a sust inut într-o serie de
scrieri că, din zilele lui Dromikhaites (s fîrşit ul
secolului al IV-lea î.e.n.) pîn ă la cucerirea
d e că tre romani a malului drep t al Dunării
(în preajma erei noastre), căpeteniile geto-
dace din nordul fluviului n-au încetat să tindă
la stă pînirea pă mîntului dintre Dunăre ş i
Mare, controlînd politi ceş te cetăţile greceşti
de pe coastă ş i percepînd de la ele un tribut
care a putut varia după vremuri, dar n-a lipsit
niciodată.
Abia întrevăzute în cazul unor rcgi ca Dro-
mikhaites (abia pomenit), ori Zalmodegikos şi
Rhemaxos {respectiv din secolel e al III-lea ~i
al Il- lea, î.e.n.), legăturile la care facem aluzie
ne sînt mai bine cunoscute în zilele lui Bure-
bista, despre care un istoric de la începutul
erei noastre ne informeaza că, " trecînd Du-
n ă rea fă ră fri că, pustia Tracia pî nă la hotarele
Macedoniei" şi care, într-o inscripţie impor-
tantă din Sal cie {în antichitate Dionysopolis),
31
•
 e în fă ţi ş at ca " primul ş i cel mai mare dintre
regii Tracie i, s tăpîn al ţinuturilor de dincolo
şi de dincoace de fluviu". Alte izvoare isto-
riografice şi epigrafice ne la să să în ţelege m
că Burebista a s tăpînit, cît a trăit, coloniile
g receşti de pe ţărmurile de vest şi de nord
al e Mării Negre, de la Olbia (la limanul Bu-
gu lu i) pînă la Apollonia (azi Sozopol, în R.P.
Bulgaria). De bună sea mă, mîna-i aspră n-a
crutat nici cetă ţ ile de pe litoralul dobrogean :
Histria, Tomis, Callatis. Cum am încercat s-o
dovedesc cu ani în urmă, ecouri ale aces tor
întîmplări s tăruie într-un important document
histrian, decretul în cinstea lui Aristagoras
fiul lui Apaturios, în care, sub o formă învă­
luită , se vorbeşte de o "nenorocire abătută
asupra oraşului ", de s t ă pînirea exercitată de
" barbari" asupra teritoriului, de luarea în
captivitate a unui mare număr de locuitori.
De amploarea distrugerilor (cu exceptia zi-
dului de apărare) nu se vorbeş te în inscripţia
din care lipseşte, pe de altă parte, orice
aluzie l ă murită la identitatea duşmanilor. In-
terpretarea corectă a documentului şi-a făc u t
totuşi loc atunci cînd ce rcetă rile în trepri nse
într-u nul din cartierele de seamă ale Histriei
au a rătat fără putinta de înşe lare că, la data
decretului pentru Aristagoras, aşa numita
Zonă sacră a oraşului a suferit o distrugere
ale că rei urme sîn t vizibile pe întreaga su-
prafaţă explo rată. La Histria, în secolul 1 î.e.n.,
o ca tast rofă de asemenea proporţii n-a putu t
fi însă pricinuită decît de geti, de unde con-
cluz ia că în cursul campaniilor ce aveau să- i
ad u că s tăpînirea cetă ţilor de la mare, Bure-
bista n-a lăsa t să-i scape vechea colonie mi-
lesiană, cum n-a lăsa t să-i scape Odessos
(astăzi Varna), o ri M esembria (azi Nesebar),
de unde ne-au rămas şt iri clare despre lup-
tele purtate împotriva geţilor.
Acelaşi episod din is toria Histriei, asupra
că rui a n-am încetat de a atrage atentia înce-
pînd din 1957, îmbracă o semnificati e nouă
în lumina unui document abia descoperit, o
inscrip ti e greacă gravată pe un mare bloc de
marm oră, a ltădată bloc de cornişe într-un
templu ionic. I nscripţia e lungă, dar
din textul relativ bine conse rvat nu ne
interesează aci decît intitulatia, al cărei i n-
teles în româneşte e : "Noroc bun ! Aceştia
sint binefăcătorii din lribul (urmează o la-
32
cună), după cea de-a doua intemeiere (sau
zidire) a oraşului".
Tn fraza reprodu să, singurul element incert
e numele tribului, căz ut în ruptură. Dar e
u şo r de văzut că interesul documen tulu i stă
în m en ţiun ea cu totul nea ş teptat ă a unei ,,a
doua zidiri" a cetatii, care nu poate să în-
semne decît că- di s tru să în împrejurări prea
cu noscute de conte mporani pentru a mai
trebui amintite - Histri a a revenit la viata în
conditii care pentru locuitorii ei ech iva la cu
o " a doua întemeiere".
Fa tă de revelatii le neaşteptate ale noului
document, două sînt întrebările la ca re e tinut
să răspundă istoricul : ce dată se poate atri-
bui inscripţiei, pentru a fixa în istoria Histriei
locul evenimentului pe care-I pomeneşte ?
Dacă, în funcţie de aces t prim rezultat, mai
exis tă m ă rturii fă c ute să sus t ină eventuala în-
cadrare c ronologi că ?
Fără să fie lesnicios, răspunsul la prima în-
trebare se poate formu la precum urmează :
forma literelor şi limba documentului fixează
in sc ripţici o dată în secol ul 1 înainte sa u în
secolul 1 al erei noastre. Scrisul e acelaşi ca
în decretul pentru Aristagoras - pe temeiuri
admise de cei mai multi - atribuit epocii lui
Burebista, iar caracterele-i fonetice îl situ-
ează fără şovăire în aceeaşi vreme. Se impune
deci concl uzia că "a doua zidire" pomenită
de inscripţie a urmat distrugerii Histriei de
geti, iar despre aceasta sîn tem înte meiaţi să
spun em acum că trebuie să fi fost totală sau
aproape totală. Acest prim rezultat e î ntări t
de o sea mă de indici i presă ra te în documente
cunoscute, prea multe pentru a fi aci exami-
nate, dar despre care, fără teamă de a exa-
gera, putem face afirmaţia că încheie şirul
dovezilor, transformînd ipoteza în certitudine.
Astfel, o dată mai mult şi în chipul cel mai
neaşteptat, un text scris pe piatră ne face ser-
viciul de a ne păs tra ştiri neconsemnate în
vreo altă scriere literară sa u istoriografică. E
o dovadă, între altele, a serviciilor pe ca re
epigrafia le poate aduce studiului anti chitatii,
iar pentru istoric un îndemn de a folosi într-o
m ăs ură cît mai mare asemenea documente,
nealterate de interventia succes ivilor co pi ş ti
şi care - suprimînd întrucîtva pe interme-
diari - ne dau sentimentul că sorbi m de-a
dreptul din izvoarele cunoaşte rii trecutului.
•

Uno din tre fibulele de aur in formei

tie pasăre elin tezaurul descoperit în
7)(/rt ile Buzăului, la Pietroasa (sec. I V
e.n.)

~ Urme ale oestitului monument trium-

fal cloiJrogean - Tropaeum T r aian i -
ridicat la începutul a;eaculut al 11-lea
e.11 .

•
Pitorescul turn al minăstirH Hum or •
(sec. XVl)

Cetatea Bran, înălţată

in t.:eacul al XIV-lea.
monument tic arllftec-
tw il militara ~i chJiltt
CUft! (1 CtliiOSC'IIl Îll
cru\ul t remurilor o
::lmciuma tă i.~torl(•
 Vorone(ul, 1111111 dintre m onumentt'IE'
reprt•zen tutit•e pentru arlaitectura epocii
lui Stefan cel Mare şi pentru poll-
e rom la exterioară, a t·remii lui Petru
Rareş (sec. XV-XV I)

~ M în ăsti rea Coz la, ctftolie şi n ecro polă

a lui M ircea cel Bă trîn, re m arcab il
monument ele a rla f tectură, scu lptură şi
plcttml elin veaca~l al X IV -lea

•
Cosu Coleştilor, pcls-
trMoare o u11ei 1>resti-
giOflSe trodi[fi ele eul-
luni şi de lu]llă
Pitorescul turu al mînăstirlf Humor
(sec. XVI)

Cetatea Brau, înălţa tă

in n :acul al X IV -lea,
monument de nrltiter.-
turtl militartl şi cit ilu
CUfl' a CIIIIO~CIIt Îll
cunul nemurilor o
zlmciu matti h torie
 Un cărturar, un poet, un om politic, un patriot, un LUPTATOR CU
destin tragic : acesta a fost Miron Costin în isto ria
poporului român . O personalitate complexă, spe c ifică PANA ŞI SPADA:
vremii. Şi, mai ales, un umanist cu o b o gată cultu ră
pusă în slujba ob~tei.
A studiat cu temei, ca adînc din cărfi să ~ i . A
luat apărarea poporului ro mân cu pana eruditu u1 ş i
cu spada cavalerulu i. Tn împrejurări gre le, a slujit
IRON
fara ca sol, vădind verb înaripat şi chiar ta lent d e
versificator în limba polonă, ca să atragă atent ia lui
Ioan Sobieski asupra soartei românilor. Tn vi ltoa rea
COSTIN
tul burări lor, d in timpul lui Duca Vodă ori a războai e­
lo r turco-polone, in Miron Costin s-a trezit cava lerul
iubitor de patrie: "Ce putere au ei asup ra m ă rie i
tale ?" î l întreba pe Duca Vodă, primejduit de jaful
unor mercenari străini, şi-1 sfătuia: "Să nu dă m locu l,
că p ămîntul acesta este frămî ntat cu sîngele mo~ilor
ş i a strămo~ilor noştri". Iar cînd marele v izir Kuprulu
il ispitea "să-i spuie drept, pare-le lor, ad i că ro mâ-
nilor, b ine că au luat împără fia Cameni fa a u b a ?"
Miron Costin a d at răspuns chibzuit şi dîrz de d ip lo-
mat ~i de patriot: "Sîntem noi moldovenii bu c uroşi
să se l ăfească împărăfia în toate părfile cît de mult,
iară peste fara noastră nu ne pare bine să se l ă fească".
A scris Letopisefu l Ţării Moldovei, a apărat pe
domni ~i pe boieri, dar, de multe ori, a inteles ş i
soarta celor de jos ~i dreptatea ce li s-ar cuveni :
"blăstămul săracilor, cum să zice, nu cade pre copaci,
cit de tîrziu", ci asupra celor ce pricinuiesc suferinta
norodului.
A scris "De neamul moldovenilor", ca să se bată
cu denigratorii poporului român, cu "băsnuitorii " in-
terpolatori ai cronicii lui Grigore Ureche. A argumentat
istoric, filologic, arheologic originea romană a româ-
nilor, înfăţişînd acest adevăr, ca pe o d e scoperire a
eruditiei lui de adînc cunoscător al limbii lati ne.
Era mindru cu stră m o~ ii romani şi că ta să însufle
tuturor asemenea mîndrie : "Caută-te dar acum, ceti-
to rule, ca într-o oglin d ă şi te prive~te de unde e~t i ".
De la originea comună, Costin trece s ă argumenteze
un itatea poporului român, din cele trei fări : "să scot
lumii la vedere felul neamului -zice el în predo slav ia
de la De neamul moldovenilor-, din ce izvor ~i se-
minfie sînt lăcuitorii fării noastre, Moldovei şi Ţă rii
Muntene~ti ~i românii din fările ungure~ti, cum s-au
pomenit mai sus, că toti d e un neam ş i odată d e s că ­
lecafi sînt".
A lucrat mult pentru populari zarea istoriei româ-
nilor p rintr-o cronică şi o poemă în limba polon ă .
Tmpreună cu Dosoftei mitropolitul a ajutat tipă r i rea
cărfilor în grai românesc.
Nici nu se putea mai mult, î n acele "cumplite
vremi", sub a căror cîrmă s-a aflat, pînă în acea
tragică zi, din iarna lui 1691, cînd se prăbuşea , ră p us
de vicleană uneltire şi nepotolită d u~mănie .
Iar dacă îi cre ion ă m chipul, acum la 275 d e an i
de la săvîrşire, îl vedem, încă şi mai limpede, ca un
luptăto r cu spada şi cu pana pentru dreptatea p o -
porului român. Te stamentară ne apare marea lui rîvn ă
cultural-umanistă destăinuită cititorului cronici lo r, ca
o dovad ă în plus a credintei în viitorul p o p o rului
nostru : "să-fi dăruiască după aceste cumplite vremi
ani lor noştri, cîndva şi mai slobode veacuri, întru
care, pe lîngă alte trebi, să aibi vreme ş i cu cet itul
cărtilor a face iscusită zăbavă, c ă nu este a lta şi ma i
frumoasă şi mai de folos în toată viata omu lui z ă bav ă
decît cetitul cărfilor..."

etatea
intinereşte...
\ Poarta prin cipall1 a cetilţii.
Cu aproape ş ase veacuri în
urmă, voievodul Moldovei
Petru I Muşat (c. 1374- 1392)
înălţa pe malul stîng al văii
Neam ţului, în inima ţinutului
cu acelaşi nume, cetatea ale
cărei impunătoare ruine se
păstrează şi azi la nord d e
Tîrgu Neamţ. Fără m c1 o
legătură cu teutonii, cum se
42
credea în trecut, Cetatea
Neamţului este o creaţie mol-
dovenească. Ea completa sis-
temul de apărare al statului
feudal moldovean spre zona
mai ameninţată de atacurile
marilor feudali nntg}tiari. D e
altfel, nu este întîmpl ător fap-
tul că în săşi prima ei men-
ţiune documentară s tă în le-
gătură tocmai cu o astfel de
invazie : la 2 februarie 1395,
Sigismund d e Luxemburg al
Ungariei semna un act ante
castrum Nempc.h.
Cetatea din secolul al
XIV-lea se reducea la nu-
cleul patmlater, cu ziduri
groase de circa 3 metri ş i
înalte d e aproape 10 metri,
cu turnuri pătrate la colţuri ;
accesul în cetate se făcea priu
poarta aflată pe mijlocul la-
turii ele nord - aşa cum au
dovedit-o săpăturil e arheolo-
p:ke recente - . iar din trei
părti (vest, nord şi est) for-
~~reata muşati n ă era înconju-
rat:< cu un şant de apărare.
Modificări importante în
confibruraţia planului cetăţii
au loc în vremea lui Ştefan
cel Mare (1457- 1504). In teh-
nica de luptă a vremii apă ­
ru seră elemen te noi , între care
arlileria cu praf d e pu şcă
juca un rol de prim ordin.
De aceea, ţinînd pasul cu
noile cerinţe de apă ra re, ŞtC'­
fan cel Mare a amplificat ce-
tatea, adăugîndu-i spre nord
platfonna prevăzută cu patru
puternice baslioane semicir-
culare desti nate artileriei, cum
d e altfel a procedat ş i la Ce-
latea de Scaun din Suceava.
Totodată, zidurile muşatine
sporesc în înălţime - înfun-
dîndu-se vechile creneluri din
secolul al XIV-lea, cum se
mai poate observa încă pe
latura de est a Cetăţii eam-
ţulu i ; se amenajează poarta
aflată în turnul de nord-est,
iar în interior se adaugă noi
co n s trucţii, în special pe la-
turile de vest şi est. La exte-
rior, peste noul şanţ de apă­
rare a fost construit vestitul
pod sprijinit pe piloni - por-
nind de la un mic platou
creat artificial şi ajungînd în
faţa porţii principale, unde
exista o punte mobilă (pont
leois).
D e-a lungul veacurilor ce-
tatea a fost de multe ori îm-
presura tă, încercîndu-se cuce-
rirea ei.
In vara anului 1476, cînd
oştile turceşti conduse de Ma-
homed al II-lea atacă Mol-
dova, Cetatea Neamţului de-
vine una dintre ţintele prin-
cipale ; asediată îndelung,
cetatea - apărată sub con-
ducerea vestitului Arbore -
nu poate fi cucerită, datorită
tirului precis al artileriei mol-
dovene. In secolul al XVI-lea,
sub AJexandru Lăpuşneanu,
se încearcă distrugerea ei din
ordinul turcilor, iar în secolul
urm ător Vasile Lupu o trans-
form ă în... mînăstire. Astfel
o găseşte misionarul papal
Marco Bandini la 1646, slu-
jită deopo trivă de călugări,
dar şi de pedes traşi domneşti
(rectius arcem quam M onas-
terium dixeris). ln 1691, tru-
pele lui Ioan al III-lea So-
b ieski ab ia o pot cuceri, fiind
atunci în cetate mult mai
mulţi apărători decît ne in-
dică cunoscuta legendă cu
plăi eşii.
Cu exact un sfert de mi-
leniu 1n urmă, in iarna anu-
lui 1717, Cetatea Neamţului
îş i deschidea porţile pentru
ultima oară : ocupată de mer-
cenarii nemţi conduşi de "că­
pitanul" Ferenţ, cetatea este
recucerită de trupele voievo-
dului Mihail Racoviţă ; nu-
mai că la porţi, în turnuri şi
in dreptul crenelurilor n-au
mai fost puse străji noi, deoa-
rece din porunca domnului
moldovean zidurile sînt arun-
cate in aer cu lagum (iarbă
de puşcă), falnica cetate de-
venind - cum scria atît de
plastic Ion Crean gă - un
cuib de vinderei.
Starea ei ruin ată de astăzi ,
este departe de a păstra înfă­
ţişarea pe care o avea in vre-
mea cînd putea înfrunta ase-
diu} armatelor turceşti .
Putemicele sale ziduri, ex-
puse timp de veacuri acţiunii
distrugătoare a vremii, după
ce fuseseră in mai multe rîn-
duri incendiate, parţial arun-
cate în aer şi apoi folosite
drept carieră de piatră, erau
din an in an mai măcinate
de vegeta ţi a crescută dea-
supra şi cereau grabnice mă­
suri de protejare.
Restaurarea ce tă ţii, în cepută
în anul 1964, prevede în pri-
mul rînd consolidarea ziduri-
lor în formele lor ruinate ac-
tuale, precum ş i luarea mă­
surilor necesare de pro tecţie
p entru menţinerea lor pe vii-
tor fără degradăn .
Ţinîn d seama de puterni-
cul avint al mişcării turistice
şi de necesitatea popularizării
monumentelor istorice a tre-
b uit să fie introduse în pa-
ralel cu opera de restaurare,
anumite am enaj ări necesare
organizării traseelor de vizi-
tare, cum ar fi de pild ă te-
rasa pentru admirarea prive-
liş tei spre valea Ozanei, ca ş i
scă rile de acces spre diferi-
tele puncte permise in circuit.
Toate aceste elemente însă,
care nu sînt legate organic
de vechea structu ră a monu-
mentului, au fost tratate în-
tr-o înfăţişare modernă care
să nu p roducă confuzii în
ceea ce pr iveş te datarea lor.
O problem ă sp ecial ă a fost
pusă de accesul în incinta ce-
tăţii, drumul folosit pînă
acum fiind desfiinţat prin să­
p ăturil e de degajare a curti-
nelor terasei exterioare. Ve-
chiul pod exterior, prob ab il
de lemn, sustinut pe inalte
picioare de zid, din care se
mai păs trează a s tăzi doar
patru, era aşeza t as tfel încît
s ă poată fi lovit din flanc de
1!1Jrile de foc d in cetate ; po-
dul este foarte sumar descris
de misionarul Bandini, însă
fără nici un fel de indica ţie
asupra materialului ş i forme-
lor suprastructurii. Ţinînd
seama de necesitatea asigu-
rării accesului publicului vi-
zitator, a fost ho tărîtă refn-
losirea vechiului sistem de
circulaţie peste pod, care ar
respecta de altfel şi adevă rul
istoric, întrucît vreme înde-
lu ngată aceasta a fost sin-
1!1Jra cale de intrare în cetate.
Şi aici însă, ca şi în elemen-
tele de cons trucţie noi ad ău­
gate, tratarea părţilor necu-
noscute ale suprastructurii se
va face în forme si materiale
moderne, aplicîndu-se cele
mai noi metode de tehni că
folosite astăzi.
Lucrările de restaurare vor
cuprinde şi parţiale reconsti-
tuiri bazate pe urme precise
păstrate in zidărie. Va fi
compl etată astfel vechea in-
trare principală de sub turnul
nord-estic, cu cele două punţi
ridicătoare separate pentru
căruţe şi pietoni, cu arcadele
lor din puternice blocuri de
piatră fă ţuită, după cum vor
fi reimbrăcaţi toţi contraforţii
exteriori cu blocuri de piatră
mas1va.
' V
Explorate în prealabil prin
sistematice săpături arheolo-
gice, ruinele cetăţii au mai
dezvăluit în cursul lucrărilor
unele indicaţii ne~noscutc
interesante, în care elemen-
tele de arhitectură din piatră
făţuită au fost destul de nu-
meroase. Prin tre ele, deoseb it
de importante sînt blocurile
masive de piatră ale unor fe-
restre care ar putea aparţine
unor metereze pentru tunuri
mici, aflate, judecind după
locurile unde au fost găsite,
la parapetele terasei exteri-
oare. I nteresante şi necunos-
cute au fost şi crenelele pen-
tru ar tilerie, descoperite la
partea superioară a celor
două turnuri de colt spre
nord-est ş i nord-vest, pe la-
turile îndrep tate spre exterior.
D ar cel mai importan t re-
zultat ob ţ inu t pînă acum prin
lucrările executate este, fără
în d oial ă, aspectul impresionant
pe care 1-a dobîndit cetatea
prin îndepărtarea d ărîm ături­
lor ce acopereau cu peste
7 metri partea inferioară a
curtinelor şi bastioanelor te-
rasei exterioare care domină
acum cu o înălţim e de 14
metri şanţul de apărare din
fată .
In 1969 restaurarea va fi
termin ată. Cetatea nu va a-
pare refăcută in m ă reţia sa
de odini oară, ci îş i va păs tra
pentru mai departe romanti-
cul aspect de vestigiu pe care
il are a s tăzi .
Va rămîne însă cu zidurile
consolidate, plombate şi apă­
rate prin sape de protectie,
cu posibili tăţi de vizitare bine
asi~urate prin terase, scări si
pod de acces. Cetatea va fi
pregătită să înfrunte anii mai
departe, fără riscul de a se
degrada în continuare.
NICOLAE
CONSTANTINESCU
ŞTEFAN BALŞ
43
 ---

44
 Cetatea Neamţ ului la sfi rşHul se-
colului al XV-lea (inccrcare de
reconstituire)
•

... .",.. ..
--'!!"·.: :;.==:-=-. ,\
1.,,
-- / A

- . ...-~==!""====·.~-;;;i!;~~::__--- :~.!:__. . .·'::-tF:;;::--::::"...·_...:...:..-:_~: -=----

_. __

- .......
~

,, .
1 ' ,,, •

·~~-j J
Convorbire
despre
cu BEDRETTIN TUNCEL,
preşedintele Comitetului Executiv al UNESCO
- Mai multe v izite ale dumneavoastrii în
România, contactul direct cu mediul univer-
sitar şi cultural român, prietenia mai recentă
cu Mihail Ralea şi Tudor Viamt pe care i-aţi
întîlnit timp Îtldelungat la UNESCO dar
- mai ales - cunoaşte rea perfectă a ope-
relor şi contrib uţiei oamenilor de cultură
români Iorga, Titulescu şi Pîrvm1 la reali-
zarea unei colaborări şi a tmui clim.a t de
prietenie în Balcani, acestea ne-au îndemnat
:;ă vli adresăm cîteva întrebări în legătură cu
unele dintre marile personalităţi ale României
care s-au bucurat de o preţuire universaUI.
Incercăm, aşadar, să rupem sigiliul uni-
versalitc'iţU româneşti cu diplomatul Nicolae
Titulescu.
- Despre Titulescu ? Despre acest ministru
de e-.:terne al României, cu maniere impe-
tuoase şi minte lu cidă, impulsiv în discursuri,
dar metodic în acţiune ; despre raţionamen­
tul său, adesea paradoxal, baza t pe texte şi
pe s tăpînirea deplină a dreptului interna-
ţional ; despre impresionantul om de cul-
tură român, polemist fă ră egal, care îşi
depăşea întotdeauna intcrlocutoru\ cum scria
cindva un prim ministru al Franţei ; d espre
acest ministru al unei ţări mici care făcea o
mare politică, ce aş putea spune în plus
celor care se şti u şi au fost atît de clar şi
just e;\:primale de către Edouard H erriot ?
Personal consider a fi fost u n om uimitor.
Ca om de litere şi ziarist, preocupat mai
ales de evenimentele timpului nostru, în
care descoperirile ştiinţei şi realizările cul-
turii qmenirii au primit în două rînduri
replica d ezastrului mondial, n-am putut ig-
nora - mai ales în anii '30-'40 - nici
frecvenţa numelui, nici contribuţia şi nici
capacitatea extraordinară a unuia dintre cei
mai lucizi şi compleţi d iplomaţi pe care i-a
avut jumătatea frămîntată a veacului nostru.
Fără să-i cunosc adunate într-o anumită
culegere ori expunere d e ansamblu, totali-
latea inaltelor sale principii politico-diplo-
matice, reţin încă din anii muncii mele d e
publicist, acurateţea concepţiei sale despre
pace şi mai ales ecoul pe care l-a avut în
ţara mea conferinţa sa " Dinamica păei(•, ţi­
nută la 6 mai 1929 în Reichstag, apoi con-
46
ferinţa "Progresul ideii de pace" d e la
Cambridge (19 noiembrie 1930) şi mai tîrziu
expunerea " Despre metodele practice de a
apăra pacea exi$tentă" ţinută la 3 iunie 1937
în Camera Comunelor.
- Receptiv la toate problemele care inte- t
resau ţările balcanice1 înainte de cea de-a
d outl conflagraţif:. mondială, am d ori să aflăm
- prin dumneavoastră - cîteva din ecourile
acţiunilo r de mare răsu net iniţiate şi înfăp­
tuite cu. concu.rsullui Titulescu.
- Semnarea pactului de reorganizare a
" Micii Inţelegeri" la 16 februarie 1933, şi,
după aceasta, a cunoscutulm "Pact de înţe­
legere balcanică", la 9 februarie 1934, erau
o confirmare a preocupării sale asidue pentru
contracararea intenţiilor lui Hitler şi Musso-
lini de a porni la cucerirea Europei. "Am
suferit destul - spunea Titulescu în legă­
tură cu intenţiile sale de realizare a acestor
organizaţii d efensive, antirevizioniste, instru-
mente de securitate regională. Balcanii au
fost prea multă vreme cîmpiile însîngerate
ale unei omeniri nebune, pentru ca condu-
cătorii responsabili să nu-şi fi pus între-
barea : ce să facem pentru ca istoria să nu
mai fie o repetare neîntreruptă a unui tre-
cut odios? La aceas tă întrebare nu este
decit un răspuns : asocierea. Cel care vrea
să recurgă la război - spunea Titulescu -
să ştie că se va izbi de rezis tenţa unită a
tuturor celorlalţi. T eama de urmări va fi
începutul înţelepciunii".
!n acest context, al înţelegerii şi colabo-
rării între naţiuni, trebuie să fie evocat şi
interpretat acel extraordinar turneu diplo-
matic al lui Titulescu la Sofia, Ankara,
Atena şi Belgrad, în urma căruia se reali-
zează - după "Pactul Micii Intelegeri" -
"Pactul Balcanic". Titulescu afirma consec-
vent şi lucid un interes viu pentru proto-
colul de la Geneva (1924) privind regle-
mentarea paşnică a tuturor diferendelor
internaţionale. !ncepînd cu pactul Briand-
Kellog, ce prevedea renunţarea la război
ca instrument legal de soluţionare a conflic-
telor între state, continuînd cu intervenţiile
sale răsunătoare pentru precizarea noţiunii
de agresiune, cu semnarea "Micii Intelegeri"
şi "Pactului Balcanic", a "Pactului de ne-

agresiune şi conciliaţiune" de la Rio de
Janeiro (10 octombrie 1933), cu lupta pen-
tru s tăvilirea ascensiunii hitleriste şi fasciste
prin crearea faimosului " Locarno al Estu-
lui" şi sfîrşind cu substanţiala sa contribuţie
în cadrul Conferinţei de la Montreux (unde
între M. Litvinov şi N. Titulescu intervine
un acord de principiu p entru un pact d e
asis ten ţă mutuală între România şi U.R.S.S.)
- pre tutindeni - diplomatul român face o
figură ilustră în epocă, pe care umanitatea
n-o va putea abandona niciodată.
P ersonal n u cunosc prea multe intrevederi
şi cuvîntări ale lui Titulescu, dar, m-am în-
credinţat - nu o dată 1 - că fiecare c uvînt
al său era o contribuţie emoţionantă ]a clari-
ficarea unor idei, a unor concepţii, a unor
teze înaintate. Un dineu oferit la 20 iunie
1934 în cinstea animatorului faimosu1ui Lo-
camo alE st ul ui" , Louis Barthou, la Bucu- ))
reşti, ca răspuns celui oferit lui Titulescu
la Quai d'Orsay, îi prilejuieşte acestuia din
urmă formularea unor principii comune de
mare prestigiu în acea vreme : "Securitatea,
spunea Titulescu, de pildă, nu este o operă
• foucauld, reprezentînd Ratiunea smul~înd o nă­
de formule. Ea este o realitate ce consistă
în a se asocia împotriva unui flagel comun
care este războiul". Altă vizită la Bu cureşti,
a ministrului de externe al Turciei, Tew-
fik Ri.istii Bey, la 11 mai 1934 - îi oferă
prilejul să precizeze că : "Definiţia agre-
siunii, nu are importanţa p e care i-o atri-
buim, dacă, odată pusă pe picioare, ea n-ar
fi acţionat ca o idee fortă şi dacă ea nu
ne-ar fi dus la o a doua etapă a muncii
"noastre : după ce am circumscris răul , să
găsim mijloacele de a-l împiedica".
- Cunoscîncl bine preso Nmpului, nume-
roase lucrări de memoriaUstică şi pe nu-
m.eroşi oameni de cultură şi diplomtt(i care
l-att admirat pe Titulescu, considerâm mclr-
turiilt? do. despre aceaslll preţuire a diplo-
matulld român foarte interesante P.Cilt7'll toţi
cititorii noştri. In consecinţlt !... 1
- Austin Chamberlain îl găsea pc Titu-
lescu ,,diplomat complet" ; Macdonald -
" întruchiparea franchete i" ; Churchill
"spiritul lucid al diplomaţiei europene".
Briand, Tardieu, IIc rriot, Paul Boncourt,
Stresemann, Masarik, Litvinov ş i al\i remar-
cabili diplomaţi ai primei jumătăţi a acestui
secol au scris numeroase pagini de
reflecţii pline de adm iraţie ncrc\inută la
adresa lui Titulescu . Literaţii şi oamenii de
cultură care 1-au cunoscut, la rindul lor, au
avut fa ţă de diplomatul şi confratele lor
român cele mai preţ ioase cuvinte de respect.
Romain Rolland regreta profund că nu 1-a
cunoscut pe Titulescu înainte de Jean Chris-
tophe ; Paul Valery regreta acelaşi lucru
pentru Proust, găsindu-i diplomatului român
afinităţi cu marele romancier : aceeaşi fra-
gilitale a sănătăţii , aceeaş i excesivă sensibi-
litate, aceeaşi sete de trăire intensă, care la
Titulescu a dural pîn ă in ultimul moment,
şi aceeaş i sociabilita te ş i, mai ales, s trălu ­
cire şi seducţie în conversaţie. Imi ex1JliC,
totodată, foarte clar, de ce Paul Claudel, îi
spunea lui H erriot că, "dacă ar fi unul din-
tre pictorii noştri (francezi, n.n.) alcgorici,
1-ar înfă ţişa p e Titulescu încercînd sn sm ulgă
năframa cu care c lega tă la ochi femeia
care ţine în min ă faimoasa balanţă a jus-
tiţiei. In speţă a justiţiei interna~iona]c" 1•
Şi mai înţeleg semn ifica ţia autografului lui
Titulescu : " Surîsul, mereu surîsul", ş i ca-
racterizarea dată de un reputat ziarist şi
prieten al acestuia, foarte popular în pagi-
nile zia relor vremii si la cafeneaua Ba-
varia 2 : "Este un diplomat complet... Are
capacitatea manevrelor tuturor «culoarelon:
europene, a tuturor cancelarillor. Şi este
curajo~. Are acel curaj moral, simplu şi li-
niştit, al omului care a făcut ocolul tuturor
problemelor şi care n-a reţinut decîl cîteva
idei-forţă, cîteva ide i centrale, ceea ce in-
tr-o frumoasă formulă, un prieten a l să u
nu mea «idei baricad<'))".
Convorbire realizată de Costin Nastac.
1
Afirmatia vizează frontispiciul primei editii apo-
crife, apărută clandestin, a Maxlmelor lui la Rochc-
framă d e pc ochii lui Se neca, filozoful care
p re tindea că virtutile ar fi inăscutc in om.
' Cafeneaua Bavaria (Geneva) - aşa-numită "cle-
vetitoarca Socictătii Natiunilor" fixează prin cari-
caturile lui Derso şi Kclcn " mica istorie n Li~ii".
47
 .. .Nu mă tem rfp a 7.irP. că
istoria noastră ar li mai prejos
dec1t istoria ori si cărui popor
vechi sau nou ...
Mihail Kogălni ceanu
Monumentele de artă şi de c ultură, mu-
zeele, care oglindesc tradiţiile revoluţionare,
m ăr turii ale geniului creator al poporului
nostru, al dragostei sa le de frumos sînt, a şa
cum argumenta ilustrul nostru istoric Nicolae
Iorga, mijlocu l de l egătu ră "necontenit în tre
generaţiile no u ă de cele ce au fost " .
Muzeele, care se ad resează pri n limbajul
documente lor, Ş I în ega l ă m ăs ură, prin ima-
gini, oamenilor zi lei de astăzi dau acestora
forţă ş i en tuziasm drn izvorul trecutului glo-
rios.
Tn contextul armoniosului peisa j industrial,
al const ru cţiilor social-culturale, Muzeul de
istorie a Partidului Comunist, a mişcării revo-
luţionare ş i democratice din Rom ânia este o
adevărată casă a istoriei ro m â n eş ti. Toţi cei
ce se interesează într-un fel sau altul de pro-
blem ele trecutului precum ş i de cele al e pre-
zentului î1 pă şesc pragul. Aici, s tră inii de pe
toate meri dianele globului s osiţ i în ţară, iau
c uno ştinţă cu întregul sa u îşi brodează pe
această si nteză a IStoriei multitudinea de fapte
pe care le-au cunoscut la faţa locului.
Muzeul oferă o pri vi re de sinteză asupra
ce lor mai semnificative pagini ale istoriei de
luptă a poporului român, a drumului eroic
st ră băt u t de cel mai c utezător vlăstar al epo-
cii con temporane, clasa muncitoare, în fru!1-
tea căre1 a p ăşesc de peste patru decenii
com u niştii. Emoţi ona n tă, vizitarea muzeului
în sea mnă pentru fiec:are om al muncii care
păşeş te prin să li le sale mult mai mult decît
o concentrată incursiune în pagini de istorie
mai veche sau mai ap rop i ată.
Muzeul înseamnă în pnmul rînd o mare lec-
ţi e. Este ma1 ea învărătură pe care nu o poţi
agonisi decît la izvoarele i-;toriei naţionale, al
că rui suflu nu-l poţi resimţi decît rememorind
dăruirea de sine pe care poporul tău a pus-o
în slujba luptei pentru p ăstrarea fiinţei na-
ţion a l e în fatJ tuturor vitregi i lor, ale cărei
concl uzii imprimă In dimensiuni le zil ei de
astăzi contururile legen delor s trăm oşeşti. Este
în acelaşi timp o s ursă vie de patriotism
pentru elanul şi abnegatia cu care un popor
întreg d ă viată în vremurile noastre progra-
mului ridi că rii României socialiste pe cul mile
civilizaţiei ş i progresulu i, program elaborat
de Partidul Comunist Român. Este, în sfî rşit,
48
un adevă ra t act de cultură în care fiecare
document, fotografie, steag, insignă, obiect,
machetă, lucrare de artă, este pus în valoare
cu sobrietate şi acurateţe ş tiinţifică. Muzeul
apare astfel ca o carte în imagini a istoriei
poporului.
Tn bogatele sale colecţii, Muzeul înfăţi­
şează aspectele pri ncipale ale luptei poporu-
lui român pentru eliberare nationala şi so-
cială, mişcările revoluţionare din secolul al
XIX-lea, n aş terea şi dezvoltarea mi şcă rii mun-
cito reş ti , socialiste, istoria Partidului Comu-
nist, a curentelor democratice, progresiste din
România.
De-a lungul bimilenarei existente a po-
porului nostru mase le largi, ţărănimea, prole-
tariatul, au reprezentat cea mai imp o rtan tă
forţă a progresului social, purtători ai năzuin­
ţelor de neatîrnare, exponenţi ai sentimentu-
lui demnităţii naţionale .
Cele trei sectiuni mari ale Muzeulu i : apari-
tia şi dezvoltarea mişcă r ii muncitoreşti, isto-
ria Partidului Comunist Român, lupta pentru
instaurarea regimului democrat-popula r şi
momentele principale ale constru irii socialis-
mului, redau într-o simbioză organică desfă­
şura rea luptelor revoluţionare în strînsă l egă­
tură cu istoria genera l ă, politi că, social-eco-
nomică ş i culturală a ţăr ii , acţiunile de soli-
daritate ale clasei muncitoare din România
cu mişcarea revoluţio nară a altor popoare.
Tn primele să li sînt înfăţişate aspecte ale
procesului îndelungat de formare, în spa-
ţiul carpato-d unărean a poporului ş i limbii
române, ale luptei pentru salvgardarea fiin-
ţei sale împotriva d u şmanilo r din ă untru şi
dinafară, ale luptei împotriva asupririi so-
ciale. Tn acele timpu ri, aşa cum grăiesc cro-
nicile, ţărănimea a alcăt uit oastea vitează
a lui t)eceba l - marele erou al dacilor -
ea a rost principala forţă a armatei lui
Mircea cel Bătrîn , Ştefan cel Mare, Mihai
Viteazu, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu.
Tntr-un spaţi u amplu, prin stampe, documen-
te, h ă r ţi , grafice se reconstituie evenimentele
răscoalei populare cond use de Tudor Vladi-
mirescu, ale revoluţiilor burghezo-democra-
ti ce de la 1848 din cele trei ţăr i române -
Ţara Românească, Moldova şi Transilvania,
ale unirii Moldovei cu Ţara Românească în
1859 şi formări i statului naţional rom ân, ale
reformei agrare din 1864, ale cuceririi inde-
p endenţe i naţionale în 1877, ale în ceputurilor
m işcă rii muncitoreşti în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea.

Numeroase documente originale, fotografii,
obiecte care au aparţinut organizaţiilor mun-
citoreşti, militantilor revoluţionari, atestă am-
ploarea mişcării muncitoreşti de la sfîrşi tul
secolului al XIX-lea, cînd s-a fău r it Partidul
social-de mocrat al muncitorilor din România.
Primele ziare mun citoreş ti - Tipograful ro-
mân (1865L Lu crăto rul român (1872) - Stea-
gu l societăţii lu c ră torilor tipografi "Guten-
berg", fondată în 1858, şi al Societăţii munci-
tori lor cărămidari din Botoşani, pe care, la
1867, au fost înscrise cuvintele "Toţi pentru
unul, unul pentru toţi" sînt piese originale
care reţin atenţi a vizitatorul ui.
Un spatiu larg, redă cronologic amploarea
marilor răscoa le ţărăneşti din 1907, acţiunil e
de solidarita te ale munci tori lor, ostaşilor, în-
vătătorilo r ş i altor intelectuali, cu masele ţă­
ră neş t i împ i late.
Imagini le înfăţişează activitatea Partid ului
social-democrat ; atitudinea mi şcăr ii m unci-
toreşti din România în anii 1914-1918 faţă
de răz b oi ul mond ial dezlănţuit de că t re pu-
terile imperialiste.
Tn împrejurările prăb uşi ri i Imperiului habs-
burgic, ale triumfului M ari i R evo luţi i Socia-
t liste din O ctom bri e, care a dat o puternică
•
lovitură sis temului imperialist, a apăr ut posi-
bilitatea încunun ă rii victorioase a luptei de
eliberare n aţio nală a poporului nostru, pentru
încheierea procesu lui de formare a statului
fn vizită la Muzeul de
istorie a Partidului Co-
munist, a mişcării revo-
lutionare şi democratice.
naţional unitar ro mân. Extrase din ziarele
timpului, manifeste, fotografii ale istoricci
adunări de la 1 decembrie de la A lba Iulia
a celor peste 100 000 de delegaţi-ţărani,
muncitori, meseriaş i , intelectuali - care a
proclamat unirea Transilvaniei cu România,
ilustrează convingător că acest eveniment a
fost rodul lup tei revoluţionare a maselor
populare de pe întreg teritoriul tării noastre.
Tnfăptuirea unităţii statu lui român - operă
a întregului nostru popor - a realizat cadrul
naţional şi social-economi c pentru dezvol-
tarea mai rapidă a forţelor de prod u cţi e ;
înmănuncherea laolaltă a energ iilor şi capaci-
tăţilor creatoare ale poporului nostru a creat
condiţii favorabile activităţii forţelor progre-
siste ale societăţii, mişcării muncitoreşti revo-
luţiona re.
Exponate variate, articole, manifeste, gra-
fice, hărţi, sigi lii, drapele, facsimile - înfăţi­
şează tumultul mişcărilor revoluţionare din
anii 1918- 1921. Marile bătălii de clasă din
aceşti ani au culminat cu greva generală din
octombrie 1920.
Un panou amplu înscrie în forme sugestive
documentele dezbaterilor însuflefitoare dir1
partidul socialist în anul 1921, desfăşurarea
istoricului congres deschis la Bu c u reşti la 8
mai 1921. Vizitatorul poate urmări sinopt ic
rmportantele documente ale congresului pen-
tru făurirea noului partid al clasei munci-
49
toare. Crearea Partidului Comunist Român,
rodul experien tei de peste cinci decenii a
mişcării social iste, a luptei muncitorilor a ri-
dicat lupta revoluţionară pe o treaptă supe-
rioară, a dat un puternic avînt procesului de
clarificare ideologică a mişcării muncitoreşti.
------------~<>~-------------
Panouri infătişind
mente de seamă
lupte! t·evoluţionare
clemocratice din
110astrtl.
-----------<>---------
O hart ă redă amploarea luptelor revolu-
ţi onare din anii 1929- 1933.
O vie expresie a caracterului antifascist al
acţiunilor maselor populare din tara noastră
este ilustrată de exponatele privitoare la ac-
ţiunile de solidaritate cu lupta an tifascistă a
oamenilor muncii din Franta, Austri a, China,
înfierarea agresiuni i Italiei fasciste asupra
Abisiniei ş i , îndeosebi, participarea a su te de
voluntari români la luptele cu arma în mînă
pentru apărarea Spaniei republicane.
Devotamentul fierbinte faţă de interesele
patriei a situat pe com un iş t i în primele rîn-
duri împotriva pericol ul ui hitlerist care ame-
ninta ţara. Ei au organizat şi au condus
marile actiuni de protest împotriva odiosu lui
dictat de la Viena care a smuls din trupul
ţării partea de nord a Transilvaniei. Foto-
grafii, manifeste, articole din presă redau pe
50
larg amploarea aqiunilor de masă din au-
gust-septembrie 1940, împotriva dictatului de
la Viena, pentru apărarea ţării.
O sinteză grăitoare care evocă pagini mi-
nunate ale eroism ului poporului nostru este
realizată în sala care prezintă perioada sep-
tembrie 1940-martie 1945.
Acţiunile celor mai diferite clase şi grupuri
sociale, în frunte fiind comuniştii, muncitorii,
erau îndreptate împotriva războiului antiso-
vietic în care fusese tîrîtă tara noas tră împo-
triva vointei poporului, pentru răsturnarea
dictaturii militara-fasciste. In această sală este
realizată, prin mijloace expresive, o adevărată
mo- reconstituire documentară a luptelor care au
culminat cu victoria insurecţiei armate din
ale august 1944.
Tn continuare, sălile acestei sectiuni înfăţi­
şi
şează lupta Armatei române, umăr la umăr
Jara cu Armata sovietică, pentru eliberarea terito-
riului de nord-vest al Transilvaniei, partici-
parea la eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei,
participarea maselor populare, sub conducerea
P.C.R. în ani i 1945-1947 la bătălia pentru
consolidarea puterii, înfrîngerea reactiunii in-
terne, refacerea economiei nationale.
Ultimele patru săli formează cea de-a treia
secţiune a Muzeului şi înfăţişează, prin gra-
fice, fotografii, hărti, diapozi tive, succesele
obtinute de poporul nostru, sub conducerea
partidului, în industrializarea socialistă a ţării,
făurirea agriculturii socialiste, dezvoltarea în-
văţămîntului, ştiinţei, artei, culturii şi sportu-
lui în anii 1948-1965.
Pe un panou monumental, sînt expuse ma-
teriale despre Congresul al IX-lea al P.C.R.,
care a adoptat programul dezvoltării multi -
laterale a României, liniile directoare ale
continuării pe o treaptă s uperioară a operei
de desăvîrşire a constructiei socialismului.
Tntr-un larg cadru arhitectonic este redat
momentul istoric, proclamarea Republicii So-
cialiste România.
Din contururile istoriei româneşti pe care
le sugerează o vizită la muzeu acest moment
apare drept o întruchipare a celor mai înari-
pate năzuinte ale poporului nostru. Repu-
blica Socialistă România se afirmă drept lega-
tara tuturor luptelor şi jertfelor date de-a
lungul veacurilor pentru libertatea, progresul,
neatîrnarea şi apă rarea fiinţei nationale a
poporului român, drept păstrătoarea şi con-
tinuatoarea celor mai bune traditii de luptă
din istoria neamulu1.
Ajuns la capătul preumblării pe urmele is-
toriei din care s-a cioplit chipul de astăzi al
poporului, ziditor al României socialiste, vi-
zitatorului îi revin în minte cuvintele părin­
telui istoriei, învăţatul grec Herodot, consa-
crate primei file de viaţă a strămoşilor stră­
bunilor noştri. Ele sînt încrustate în cea dintîi
sală a muzeului de istorie a Partidului Comu-
nist a mişcării revoluţionare şi democratice
din ţara noastră : Geţii care se cred nemuri-
tori ( ...) sÎnt cei mai viteji şi cei mai cinstiţi
dintre traci ...
ION ARDELEANU
După victorie (pictură de Oscar Obedeanu).
Zorile zilei de 10 ianuarie 1475 se a nunţau
ceţoase şi friguroase. Lu nea mlăştinoasă a
Bîrladului de la sudul Vasluiului, tăcută şi
complice, urma să constituie decorul unde
în acea zi memorabilă oastea Moldovei con-
dusă de Ştefan cel Mare va înscrie una din
cele mai glorioase pagini din istoria Mol-
dovei în lupta pentru apărarea libertăţii şi
independenţei sale.
Sub conducerea marelui voievod, Moldova
acelor ani, consolidată în interior şi în bune
relaţii cu ţă rile vecine, reprezenta un obsta-
col serios în expansiunea otomană la nord
de Dunăre. Faptul că oastea lui Ştefan vodă
ocupase Bucureş tiul şi alungase din Ţara
Rom ânească, în anul 1473, pe voievodul
Radu cel Frumos, devotat turcilor, constituia
un indiciu că Ştefan era ho tărît să-şi con-
solideze scaunul domnesc, realitate de care
turcii trebuia să ţină seama.
Dar mîndrul cuceritor al Constantinopolu-
lui, sultanul Mahomed al II-lea, era hotărît
să restabilească şi să consolideze poziţiile
pierdute in această parte a Europei. Pusă
•
sub conducer~a paşci Soliman - heglerbe-
gul Rumeliei - întreaga armată dislocală
de imperiu in Europa, întărită cu o mare
parte din ieniceri, porneş te în iarna acelui an
să cotropească Moldova.
120 000 de militari experimentaţi în di-
verse bătălii - efectiv impresionant penlru
acele vremi - pătrund pe la sfîrşitul anului
1474 în Ţara Român ească şi se îndreaptă
ameninţă tor spre Moldova. Unnărind pas
cu pas mişcarea duşmanului, conştient de
pericolul care se abătea asupra ţării sale,
Ştefan se pregătea temeinic de luptă, cerînd
în acelaşi timp ajutor vecinilor, de la care
primeşte însă numai 5 000 de secui şi 2 000
de polonezi.
Dispunînd de un efectiv de 40 000 de
oş teni hotărîţi şi devotaţi, domnul îi eşa­
lonează pe poziţii bine studiate în zona Vas-
luiului şi aşteaptă sosirea duş manilor. Dis-
propor\ia n um erică este izbitoare, dar erois-
mul şi vitejia moldovenilor, unite cu măies­
tria tactică a căpitanilor supraveghiaţi direct
de Ştefa n, aveau să suplinească inferioritatea
51
 1

~
~

...
~
•

..
l \

.-.
~
~
•
~

..
~ ...

't~
"1 \

= \)~--~ '
....
~
•
• -·
~
~
)~

=
cifrică de un oş tean moldovean contra trei
cotropitori turd.
Ca şi alţi voievozi români, Ştefa n p unea
mare preţ pe alegerea şi folosirea terenului.
La sud de Vaslui, lunea mlăştinoasă a Bîrla-
dului putea stînjeni mişcarea duşmanului, iar
malurile împăd urite p u teau împiedica des-
făşurarea unor forţe numeroase. Pedestrimea
moldovenească sapă aici şanţuri adînci şi
cons tru ieşte valuri de pămînt întărite, ob-
stacole puternice în calea invadatorilor. Că­
lărimea descălecată, aşezată pe Coasta Mun-
tenilor, era gata în orice clipă ca la sem-
nalul voievodului să atace cu toată vigoarea
acolo unde va fi nevoie. Artileria, intro dusă
de curînd în compunerea oastei, trebuia să
participe pentru prima dată la luptă şi fo -
losită cu pricepere, putea aduce un aport
însemnat in desfăşurarea bă tăliei. Piesele nu
erau prea numeroase, n umai 20 de tun uri,
fiecare dotate cu numai 7 încărcături. Faţă
de aceas tă situaţie, Ştefan hotărăş te să uti-
lizeze aceas tă nouă armă într-un mod cu
totul original. In loc să o dispun ă între pri-
mele rînduri ale pedestrimei şi să desch idă
focul de la începutul bătăli ei , după obiceiul
vremii, a flancat-o pe poziţii laterale - cîte
10 piese de fiecare parte, la adăpost de
atacul frontal al dusmanului ş i cu ord in
s lraşnic de a nu d eschide foc decît la sem-
nal ul său.
In fata poziţiei, într-un boschet de sălcii,
Ştefan vodă a ascuns cîţiva toboşari şi
trimbiţaşi care trebuiau să dea o falsă alarmă
şi să provoace derută în oastea vrăjmaşă,
atrăgînd-o tot mai adînc în valea Bîrladului.
Cavaleria moldoveană a in trat în acţiune
îndată ce turcii au u·ecut pe pămîntul
românesc. Prin lovituri scurte şi neaş tep tate,
ea provoca turcilor pierderi, le încetinea
înai ntarea, le măcina moralul şi-i a trăgea
sore Vaslui cu scopul de a-i abate de la
drumul normal care ducea spre Suceava,
de-a lungul Slretului.
In dimin eaţa aceea memorabilă de 10 ia-
nuarie 1475, înaintînd prin ceaţa deasă
"de s-o tai cu cuţitul ", cum scrie cro-
nica, cavaleria turcească - spahiii - care
forma avangarda, s-a lovit de poziţiile
moldovenilor. Dispunînd de mobilitate
ş i experienţă în lupte d e acest fel, cavaleria
turcă se des făşoară imed iat, iar pedesu·i-
mea - ieniceri şi azapi - care venea în
urmă, com~etează rapid flancurile laterale,
du pă tactica de lup tă cunoscută. Bătălia se
angaja de la încep ut nefavorabil pentru
turci, deoarece cavaleria, element de ma-
nevră , era strînsă între pedestrime, iar arti-
leria, care venea la coada coloanei, n u putea
străbate prin inghesuiala care s-a produs în
lunea strîmtă a Bîrladului şi deci n-avea cum
să-şi regleze tirul asupra oastei lui Ş tefan.
Ciocnirea a fost crîncenă. Săgeţile, ghioa-
gele, coasele şi s uliţele moldovenilor răneau
cumplit rărind rîndurile turcilor, care luptau
54
şi ei cu înverşun area disperării . Cînd mulţi­
mea nesfîrşită a d uşmanului ameninţa să rupă
poziţia pedestrimii noastre, voievodul a
h otărît lovitura decisivă. Rămînem uimiţi şi
astăzi de măiestria militară cu care Ştefan
a pregătit acest final al bă tăliei. Pentru
încep ut, el a p us tunurile să tragă şapte
salve. Turcii, obişn uiţi să a udă artileria la
începutul bătăliei, credeau că greul abia
începe. In acel moment ei erau aproape
complet extenuaţi. O descurajare şi o d e-
bandadă generală a cup rins pe duşman. La
glasul tunurilor au răspuns toboşarii şi trîm-
biţaşii pe care, auzindu-i, turcii credeau că
moldovenii îi atacă şi din spate. Mulţi au
încep ut să fugă pentru a se salva, dar la
primele semne de pa n ică în rîndurile co-
trop itorilor, Ştefan a lansat, ca un torent, în
flancul lor cavaleria. Aceas tă lovitură puter-
nică şi neaştep tată a avut efecte uluitoare.
Multi turci au căzu t sub loviturile moldo-
venilor şi "pu ţin a lipsit să nu fie cu toţii
tăiaţi în bucă ţi , iar Soliman p aşa cu greu
ş i-a salvat vi aţa prin fugă", cum spunea
chiar cronicarul turc Sead-ad -D in.
Ecourile acestei strălucite victorii au de-
păş it repede hotarele Moldovei. Papa îl
numea pe Ştefa n "atletul lui Cristos", iar
polonezul Dlugosz îl punea pe acelaşi plan
cu comanda nţii de oşti ai an tichită ţii şi-1
socotea cel mai indicat să condu că o co aliţie
gen erală împotriva turcilor. In inimile pop oa-
relor subjugate de Imperiul otoman au în-
ceput să încolţească speranţele elib erării.
După succesul militar de la Vaslui, mar ele
voievod al Moldovei, care era totodată şi un
experimentat om politic, a făcut eforturi
s us ţinute ca să determine popoar ele E uropei
în formarea unei largi ali anţe împotriva
turcilor. Subliniind catastrofala înfrîngere a
lui Soliman la Vaslui, el îndeamn ă pe mo-
narhii europeni să se ridice cu to ţii împotriva
"n ecred inci oşilor d upă ce noi le-am tăiat
mîna cea dreaptă". Insă interesele d ivergente
ale unora, lipsa de înţelegere a altora au
făcut ca să nu se poată exploata victoria
de la Vaslui,. dînd p osibilitate armatei turce
~
sa se reorgamzeze.
In cadrul istoriei noastre bătălia d e la
Vaslui se înscrie la loc de cinste. E a l-a
aşezat pe Ştefan vodă printre comandanţii
cei mai valoroşi ai vremii, remarcabil orga-
nizator şi neîntrecut în iscusinţa d e a folosi
toate elementele artei militare. In acelaşi
timp, pentru generaţiile urm ătoare, ea con-
stituie un model de dîrzenie şi curaj, d ove-
dind că o arma tă hotărîtă cu orice preţ să-şi
apere ţara p oate învinge chiar cînd agre-
sorul este mai numeros, dacă dă dovadă de
organizare judicioasă şi dacă oştenii şi co-
mandanţii, laolal tă, sînt animaţi de aceleaşi
interese patriotice.
Col. ION CUPŞA
Umanistul
RABiftORARATH
printre bucureşteni

JMSemnau
la un instantaneu fotoqwfic
,.Dactl nu te vei contopl cu viaţa poporului tău
POJ>Orul îşl va în toarce fata de la cîntecul tifu fals

Cel care triHeşte aceeaşi viaţă cu poporul

Acela oa ele veni drag şi apropiat poporului".

Sînt versurile pe care î ntr-o ultimul secol şi unul dintre cei

dupăamiază, în urmă cu patru
decenii filozoful, istoricul, socio-
logul, poetul, dramaturgul şi ro -
mancierul Rab ind ranath Tagore,
patriarhul literaturii indiene d in
mai proeminen fi activişti sociali
ai fării sale le rostise în fata unui
public entuziast venit să - I asculte
in sala Teatrului Nationa l din
Bu cu reşti.

55
 Vizitînd Ro mânia, precum şi
alte fări europene, spre ca re p o r-
nise din dorinta d e a descoperi
punti de l egătură cu popoare ~ e
Indiei pe tărîm u l obştesc şi sp i-
ritual, Tagore îşi comunica fer-
mecat impresiile d espre lim b a şi
cultura românească : "Am o b ser-
vat cu b ucu rie că există mu!t ritm
în mişc ări şi multă armonie în
culori. Am auzit că aveti o poe-
zie populară interesantă( ... ) Aveti
o limbă destinată ritmului şi poe-
ziei".
Stînd d e vorbă î n urm ă cu d o i
an i cu min istrul titul ar al afaceri-
lor culturale din Ministerul Re -
pub licii India, Dl. R. M. Hajar-
navia, aflam că ecoul călătoriei
scriitorulu i Tagore în Ro mânia a
fost consemnat favorabil în presa
v rem ii d in fara sa.
Interesul c u ca re cercurile in-
ielectua lit ătii româneşti şi î n ega-
lă măsură "omul de pe stradă"
-clişeul alăturat este pilduitor-
au î ntîmp inat pe ilustrul repre-
zentant al culturii indiene, venea
să se ad a uge aud ientei mondia!e
fată de opera si personalitatea
unuia d intre prim ii laure afi a i
Premiului Nobel pentru l iteratură
(1913). De-a lunqul ce 1or 8 de-
cenii d e viată (7 ma i 1861-7 au-
gust 1941), Rabindranath Tagore
şi-a încrustat numele î n sute d e
eseuri filozofice şi povestiri pen-
tru copii, poeme d e amplă resp i-
ratie ş i scurte poezii, drame şi
romane, articole anticolo ni aliste
si studii rel igioase, reportaje de
călă torii ş i analize social-econo-
mice. Profund n atio nală, d e o
Pxt r emă .tomplexitate si originali-
tate, trăgîndu-si seva din adî ncu-
ri le pămînturi lo r şi culturii in-
diene , opera multilaterală a lui
Rabind ranath Tagore este anco-
rată în viata pooorului său pînă
la o totală identificare a artistului
şi filozofu lui cu o mul simplu, d e-
seori erou pri ncipal a l sc rierilor
sale literare. Călător pe marile
drumuri ale Asiei, Americii şi Eu-
fopei Tago re şi-a man ifestat asi-
56
dua preocupare pentru transfor-
marea chipului epocii contempo-
rane, pentru evenimentele hotă­
rîtoare care se reflectau î n
destine le oamenilor ş i popoa-
relor.
Diag nosticînd colonialismul, Ta-
gore scria : "acest sistem de d o-
minatie nu înseamnă numai sără­
cirea generală a fării, a popo ru-
lui, ci şi înăbuş i rea totală a
persona lităti i, ruină ş i mizerie ,
incultură şi îndobitocire, lipsă de
drepturi şi umilinfă, c u a lte cu-
vinte degradarea sute lor de mi-
lioane de oameni la nivelul unor
ccvite de muncă)) , Desigur este
greu, foarte greu să rupi acesie
lanturi- spunea Tagore, el î n suşi
mi litant de seamă pentru e li be-
rarea Indiei - adresîndu-se po-
poarelor subjugate. Dar n u există
altă cale spre eliberare. Greută­
t ile nu trebuie să frîngă vo inta
noastră". După ce a vizitat
U.R.S.S., Tagore a fost conştient
că revolutia socialistă va exercita
o fo rmidabilă forfă d e atractie î n
istoria omenirii.
Pînă î n cele din urmă clipe ale
vietii, Tagore şi-a păstrat con-
vinge rea în vi itorul luminos al
uma nităţ ii care va ieşi victorioasă
din încleşta rea cu fascismu l dez-
lă n ţuit. "Eu cred - spunea el
î ntr-o profesiune de credinf ă -
că raiul poate fi vă zut în lumina
soarelu i şi în verdeafa p ă mîntu­
lui, în frumusefea chipului ome-
ne sc, î n bogăfia vietii omeneşti" '.
Pe acest om se adunaseră să-I
asculte scriitori şi studenti, artişti
şi profesori î n sala Teatrului Na-
tional di n B u cureşti, acum mai
bine de patru deceni i. Scr ii ndu-şi
reportajul, un ziarist d e numi se
întîlnirea d intre Rabindranath Ta-
go re şi publicul bucureştean "o
s ăr bătoare a sufletului ".
CRISTIAN POPIŞTEANU
1
Articolul autobiografic " The reli ·
gion of an arti st'' în culegerea "Con-
temporary Indian philosopher" 1953,
p. 44.
Ceram1cil neolitlcă (Muzeul din Deva)

Turnul Golfel
 Crafoc;a : monumentul ridicat în
m cmorit: tăran ilo: că:::uti in 190i

58
 J

De taliu de la biserica MinăstirH Argeş

59
 Tt~rnul Cllindlei
(Ti rgocişte)

Cetatea Fiigiiraşulul
Monumentul e roilor căz uţi în
războ iul antihitle ri$t (Bu ctueşti)

61
Biserica Sfintul Nicolae Domnesc din Iaşl

62
•
Monume ntul eroilor (1916-1918) de
la Plavăţ

64
 Problema alimentării cu apă a ora~elor
antice a preocupat deopotrivă pe mulţi teh-
nicieni, legiuitori, comandanţi, împăraţi şi
gînditori din lumea greacă şi romană. Legile
lui Solon acordau o atenţie deosebită fîn-
tînilor publice din Atena (Clcpsydra, Cal-
lirhoc ş.a.), dotate cu instalatii speciale, cu
monumente cu caracter religios şi puse sub
protcc~ia }mphelor. La plecare, călătoru­
lui grec i se adresau cuvintele : " Drum hun,
apă proaspătă". Filozoful Aristotel era preo-
cupat de problema asigurării apei igienice
în aglomeraţiil e urbane.
ln antichitate, romanii au CUf\OScut cel
mai mare consum de apă ncces~ă gospo-
dăriilor, hăilor publice sau particulare, gră­
dinilor, n imfelor etc. In lucrarea sa despre
arhitectură, Vilruviu ne-a lăsat şase capi-
tole (VIII, 1- 6) cu indicaţii tehnice privi-
toare la descoperirea şi folosirea apei po-
tabilc. Recomandările acestui arhitect din
vremea lui Au!,TUStus privesc mai ales Roma,
Prof. umv. clr. docent unde consumul de apă ajunsese (începutul
secolului al II-lea e.n.) la 540 lilTi zilnic pc
DUl\IITRU TUDOR cap de locuitor. Unele provincii ale impe-
riului, cu o slabă reţea hidrografică, au
construit uriaşe apeducte pentru transportul
apei. Lugdunum (Lyon) se alimenla cu apa
potabilă printr-un apeduct lung de 50 km,
iar Cartagina romană îşi construise ş i ea
unul, cu o lungime de 132 km.
Pe teritoriul ţării noastre, numai oraşele
greceşti de pe ţărmul mării (Histria, Tomis,
Callatis) au dus lipsa apei bune de băut,
ceea ce le-a silit să-şi construiască apeduclc
subteratH.', p1in care să capteze izvoaTe din
interiorul Dobrogei. Dacia romană, dotată
de la natură cu o bogată reţea hidrografică,
a fost mai puţin preocupată de atare pro-
blemă. Cîteva oraşe ale ei, ca Sannizegetusa
şi Homula, avînd izvoare mai slabe ca debil
şi cu apă sălcie, şi-au zidit modeste apcductc
subterane a căwr lungime nu a dcpă~it 5 km.
Sucidara (comuna Celei, raionul Corabia),
situată pc malul Dunării, poseda la o mică
adîncime o puternică pînză de apă curată
şi rece. filtrată prin nisipurile şi pietrişurilc
aluvionan.• ele sub pătura de loess. Săpăturile
arheologice dm ultimii 30 de ani au des-
coperit pînă acum cinci puţuri antice săpate
Zicliirie Interioară a fîntîtl!i ro- acolo de romani. Numai cetăţuia romana-
mane.
bizantină a Sucidavei, ridicată pe o terasă
înaltă. nu şi-a putul săpa fîntîni în interior.
Ca să nu ducă lipsă de apă în timpul
asediilor, garnizoana folosea o fîntînă se-
cretă, din afara ztdw·ilor, la care se ajw1gca
printr-un gang acoperit cu pămînt (împrcw1ă
cu izvorul captat).
Lucrările arheologice de acum trei ani
au descoperit în interiorul oraşului Sucidava
o veche fînLînă romană părăsită şi înfunclată,
situa tă la 25 m spre miazăzi fată de clădirea
actualei scoli elementare din Celei, exact
în acelaşi loc unde şcoala din Celei proiec-
tase săparea unui puţ pentru elevii săi.

65
 Fîntîna romană descoperită în 1964 a fost
tot un puţ (puteus) ascmănălor în ceea ce
priveşte construcţia ş i modul de func\ionare
cu cele de azi. El avea o adîncime de 15 m
ş i o formă circulară. Se zidise în întregime
di n cărămidă lurnală în tr-o formă special ă.
Numai partea s up erioa ră a lui (pe o înălţi­
me de 2 m) fusese distrusă cu timpul. Pu~ul
are diametru} de 1,16 m, deschiderea gurii
de 0,84 m şi zidul inelar gros de 0,16 m.
Crtrămizile din care se zidise peretele său
au o formă trapczoidală, cu bazele arcuite.
Sînt lungi de 0,220 şi 0,260 m , late de
0,140 m şi groase de 0,055 m. Cu 13 atari
cărămizi bine arse se realiza un inel com-
pl et, din zid, iar pe un metru înălţim :; se
folos eau 18 rînduri de cărămizi.
In timpul lucrărilor de golire a acestui pu\.
roman, s-au găsit o serie de materiale arheo-
logice în pămîntul şi dărîmăturile cu care
fusese înfundat. Din punct de vedere cro-
nologic, cele mai importante rămîn resturile
ccramice şi monedele care datează din se-
colele II şi III ~?. n . Puţul fusese construit
în prima jumătate a secolului II e.n. (o
monedă de la împăratul Marcus Aurelius),
lîngă şoseaua romană care părăs ea poarta
sudică a oraşului roman şi pornea în sus,
pc malul Dunăni. Săpătur ile arheologice din
aceas tă zo n ă au dovedit că aici s-au aşeza t
primii colonişti romani la Sucidava, în in-
teriorul unui fost caslru de pămînt ce fusese
.
Rcstauratd, fîntîna este şi astăzi folosită ...
66
folosit pentru canlonarca provizorie a ar-
mat~?i romane care pornise pe Olt în al
doilea război al lui Traian cu Decebal. Este
foarte probabil ca puţu l să fi fost construit
de soldaţi ş i folosit mai tîrziu d e că tre
populaţia civilă.
Buna stare de conservare a fîntînii ş i ne-
voia de apă a şcolii din Celei au impus
restaurarea şi darea în folos inţă a ei. Pe cî t
a fost posibil, acea tă refacere a avut în
vedere elementele vechii construcţii. C ura
îngustă a fîntînii permitea funcţionarea cu
o si n gură găleată a că rei formă nu se deo-
sebea de cea de azi. Apa se scotea cu
ajutorul unui ax învîrtit ca o sucală (sucula),
cu o manivelă la unul din capete, element
ce s-a putut readapta azi. Pentru lăsarea ş i
ridicarea găleţii cu apă, romanii se fo loseau
de o funi e (/unîs) răsucită in jurul axului.
Folosirea frecventă a fîntînii uu mai în-
găd uie azi întrebuinţarea unei atari frînghii
şi ea s-a înlocuit cu un lanţ. Partea de la
suprafaţă a puţului fusese cons truită din
lemnărie cu acoperiş din şindrilă. In lucră­
rile de restaurare s-a păstrat forma construc-
ţiei , dar materialele lemnoase s-au înlocuit
cu beton ş i ţiglă.
O placă de marmoră prinsă p e un stîlp
al puţu lui indică vechimea şi anul res taurării
celei mai vechi fîntîni repuse în fun cţiune
pe teritoriul ţării noastre.
 Momente din istoria presei
STEAGUL ROŞU
Am trăit numeroase momente din viaţa
Partidului Comunist Român, de la înfiinţarea
sa şi pînă în zilele noastre. Puternice îmi
sînt amintirile din epoca cruntei ilegalităţi,
din vremurile de grele şi glorioase lupte
purtate în cei 20 de ani, cunoscute azi
doar în parte. Aşi dori să-mi depăn firul
unor amintiri, rămînînd altora, mai tineri,
sarcina lărgirii problemelor pe baza cerce-
tării izvoarelor documentare. Este vorba d e
perioada cind am colabor at la .,Steagul roşu",
organ al secţiunii Bucureşti a P.C.R., apărut
în 1929, primuJ an al crizei economice mon-
diale care a zguduit întreaga lume capita-
listă, cu ră s unet şi mai dureros pentru ţara
noastră.
Viaţa .,Steagului roşu", ca şi a întregii
prese ilegale comuniste, era împletită cu
multiple greutăţi şi riscuri continui, d eoarece
organele poliţi eneş ti ale regimului de atunci,
în frunte cu faimoasa Siguranţă, urmăreau
zi de zi, prin tot felul de mijloace, orice
manifestare a mişcării revoluţionare. A re-
dacta o publicaţie, oricît de modestă, a o
tipări în sute şi mii de foi deseori, a o
păstra şi mai ales a o difuza necesita o
serie de operaţiuni care trebuiau împlinite
pe ascuns, de oameni pricepuţi şi de mare
încredere, tari şi siguri pe ei înşişi. Cea mai
mică declara ţie, smulsă sub caznele fioroase
ale agenţilor Siguranţei - faimoşii ban-
diţi de la "brigada anticomunistă"
putea aduce căderea şi, prin înlănţuiri fa-
tale, împiedicarea apariţiei foii pentru un
timp.
Am lucrat la unele foi ilegale ale parti-
dului în anii de apariţie ai "Steagului roşu"
şi îmi amintesc limped e greutăţile, dar şi
revoluţionare
Acad. PETRE CONSTANTI ESCU-IAŞI
marile satisfacţii legate de apariţia presei
noastre de atunci. Colaborarea pînă în 1936,
cînd a avut loc procesul şi "internarea" mea
la Doftana - era anevoioasă şi primejdioasă,
nu pentru mine, cît pentru !oile la care
contribuiam, eu fiind un activist legal ;
legătura cu partidul şi organele sale trebuia
bine acoperită şi ferită de indiscreţii şi, mai
ales, d e urmărirea Siguranţei.
In general, d e altfel, munca în vederea
redactării întregii prese ilegale, se făcea în
condiţii de stric tă conspirativitate. e adu-
nam într-un colectiv foarte restrîns, în case
conspirative, care erau schimbate mereu.
Articolele nu erau semnate decît foarte rar
şi cu pscudonimc ; după citirea lor se tri-
miteau la tipărit, iar cele ce "nu mergeau",
de obicei se ardeau pe loc. Cutia de chi-
brituri era pc atunci o ustensilă necesară
oricărui ilegalist, aş putea spune că făcea
parte din material ; nu era şedinţă, chiar
în doi, ca să nu fie ceva de ars. Materialul
se scria cu mîna şi cu mare atenţie, foarte
rar cu maşina de scris pentru ca la even-
tualele căderi să nu poală fi identificat
autorul ; se fo losea şi sistemul de a se scrie
de mînă cu litere mari. Pe lîngă colectivul
redacţional funcţionau .,tehnicii"' - oameni
d e l egă tură, car e nu c unoşteau în genere
identitatea precisă a celor cu care veneau
în contact.
Colaboratorii "Steagului 1·oşu" aduceau, pe
lîngă articole, informaţii din viaţa munci-
torimii din Bucureşti, susţinînd mişcările de
revendicări şi grevele, ce se înJănţuiau in
anii aceia, cînd la "Griviţa", cînd Ja "Ma-
l axa" , " Ph.. . " , " Venus" , " Vu lcan" , sau
oenlX
alte în treprinderi mai mici, fabrici de tri-
67
 cotaje şi ţesătorii, mori şi brulării. In pa-
ginile ziru·ului apăreau îndemnuri că tre mun-
citori pentru a activa în organizaţiile legale
antirăzboinice şi antifascisle, in Asociaţia
"Amicii U.R.S.S." sau în diferite alte for-
maţiuni. "Stec1gul roşu" a susţinut acţiunea
închegării Frontului unic muncitoresc şi a
Frontului popular, a unităţii sindicale. Tot-
odată, ziarul denunţa ororile din inchisori,
protesta împotriva lor şi cerea un regim
politic pentru detinutii comunişti şi anti-
fascişti în frunte cu cei de la D oftana.
Dintre colaboratorii de atunci ai organu-
lui secţiei din Bucw·eşti a P.C.R., puţini au
mai răzbătut pînă azi în vi a ţă ; unU au
dispă1·ut, victime ale regimului de teroare.
Neştearsă rămîne amintirea lui Ilie Pintilie,
ceferistul de la Iaşi, cru·e către anii 1934-
1937 activează la Bucureşti ; pe lîngă munca
de conducător politic şi bun organizator,
Ilie Pintilie era şi un talentat mînuitor al
condeiului. Contribuţia sa la presa ilegală
a partidului este greu de restabilit ; dar
numele său apare deseori în foile legale din
perioada anilor 1932-1937. O culegere a
articolelor lui llie Pintilie ar fi de folos
pentru cunoaşterea activităţii multilaterale a
acestui mare luptător al clasei muncitoare. 'ii
• . . '
aul 2 •.
;....., -".•-·
• "
68
Foile, redactate cu mul tă trudă,erau în-
credinţate multip1icări i prin şap irograf, iar
cele mai importante erau tipărite la mici
maşini de tipărit rudimentare, procurate cu
mari sacrificii. " Steagul roşu", cu toate că
a fost ş apirografiat, s-a bucurat de o largă
răspîndire. umărul cititorilor era înzecit de
obicei faţă de tirajul obişnuit al foii - după
cum era ş i îndemnul : "Citiţi ziarul ş i dati-1
mai departe 1". Din casele care au servit
pentru redacţii şi tipografii, puţin e sînt cu-
noscute astăzi ; ele sînt în cw-s de identi-
ficare de către o comisie ce ar putea fi
aj utată de acei a care cunosc date cu privu·e
la casele ce-au servit " Steagului roş u ", ca
şi presei ilegale în genere.
Tradiţia acestei prese, în frun te cu organul
cenu·al "Scînteia" a s u·ăbătut epoca cea mai
grea. a dictaturii fasciste, pentru ca după
23 August 1944, ziua eliberării noastre, să
se dezvolte mereu mai vie.
"Scînteia", " Lupta de clasă'', "România
liberă", " Steagul roşu« sînt nume de ziare
revolu ţionare intrate în istoria poporului
nostru, con tribuţii valoroase la lupta poporu-
lui român pentru libertate, pace, democraţie
şi socialism. ·
.
•
0508
 Uun elin lipogrnfiile flegnle.

O noapte de sfîrşit de aprilie cu tresăriri

de început de mai... 1924.
In acea noapte, într-o şedinţă scurtă a
Comitetului Central al Uniunii Tineretului
Comunist împreună cu reprezentantul Co-
mitetului Central al Partidului Comunist
Român, s-a hotărît, cu o încredere d emnă
de marile idealuri înoiloare şi izbînditoare,
CUM A FOST TIPĂRIT editarea in continuare, cu prilejul zilei de
1 Mai, a ziarului "Tineretul socialist".

ULTIMUL NUMĂR
Acest număr trebuia să con ţin ă manifestul
organizaţiil o r muncitoreş t i revoluţiona re, în
frunte cu Partidul Comunist Român, care
DIN ZIARUL să mobilizeze masele Ja luptă împotriva mă­
surilor represive ale guvernulu i liberal, care
pusese în afara legii Partidul Comunist ş i

TINERETUL organizati ile de masă aflate sub condu-

cerea sa.
La şedinţa a m i ntită s-a hotărît apar i ţia
unui num ăr de ziar care să op un ă cu fermi-
SOCIALIST late măs u rilor ilegale ale guvernulu i burghez,
drumul legalităţii şi libe rtăţilor ce tăţeneşti.
Un redactor responsabil, mai multe case
conspirative pentru depozitare şi răspîndire,
o tipografie sigură , mersul trenurilor pentru
fixarea plecării delega ţilor în provincie şi,
mai presus de toate, formarea echipelor d in
tovarăşi curaj oş i ş i necunoscu ti ele agent ii
Siguranţei - acesta era planul conceput de
Partidul Comunist Român şi Uniunea Tine-
retului Comunist.
Porneam la una din marile în cercări în
care h otă rîrea, credinţa şi spiritul tovără­
şesc trebuiau să se înm ănunch czc cu disci-
plina revoluţionară, abil itatea şi surpriza.

69
 "~
fr-~ERETTii"'SoctALIST '
·-. ··-
- · ·· .. -··....
TI -..
l!l!SCA 1 lAI ZI DE PROTEST SI DE LUPTA IIDARJIT&f
...........
fi ...... . - : ...
CUN loii .-c11ot11. &ir..u. 11 lllldl r-ctloarll
Cltre tetl exploatatlf al asaprltlt el ia Ro•aala
Mi-aduc aminte cu o bucurie plină de
omenesc cum numai în două zile au fost
puse la punct toate pregă tirile într-un elan
şi o seriozitate pe care le posedă firesc ti-
nere ţea veşnic creatoare şi avîntată.
Guvernul şi autorităţile poliţieneşti păzeau
şi răscol eau pretutindeni cartierele pentru a
împiedica orice acţiune de protest şi orga-
nizare. Editarea şi răspîndirea ziarului
"Lupta co munis tă", după ordonanţa militară
de scoatere în afara legilor a Partidului Co-
munist Român, ingrijorase au torităţile repre-
sive. Guvernul nu se aşteptase la o ripostă
atît de sigură şi fulgerătoare ...
Totul se desfăşura într-un ritm ameţitor.
Gîndirea şi acţiunea, prevederea şi riscul
alergau ca navete cosmice...
Autorităţile în grabă şi d erută uitase ră să
treacă în ordonanta de scoatere în afara
legilor a Partidului Comunist ş i a celor-
lalte organizaţii revol uţionare, ziarul " Tine-
retul sociali t". D eci, prilej de justificare
l egală, juridică ş i politică.
Am tratat cu patronul unei tipografii şi
am obtinut editarea zjarului pe baza unei
sume destul de mari. După obţinerea tipo-
grafiei am început munca de organizare,
tipărire şi distribuire.
S-au pregătit trei grupe de U.T.C. -işti :
Prima grupă, împărţită în mai multe
echipe, transporta ziarul pe măsură ce ieşea
din maşină.
A doua gru pă primea ziarul în casa cons-
pirativă, îl împacheta şi organiza distribuirea
pentru Bucureş ti, provincie şi străinătate.
Cei din grupa a treia p reluau geamanta-
• ncle cu ziare ş i porneau cu p rimele trenuri
în tară.
Tirajul fusese fixat la 5 000 de exemplare.
Tipărirea a început Ja ora 8 seara şi a durat
pînă ·la 2 noaptea. Mai mult de 4 800 de
exemplare au fost transportate la casele
conspirative şi distribuite după planul sta-
bilit. Ultimele ziare n-au mai pu tut fi trans-
portate. Patronul ne denunţase Siguranţei
generale. Cei doi tovarăşi aflaţi in tipogra-
fie împreună cu mine, am fost arestaţi. Cu
ajutorul unor tipografi reuşisem să părăsim
tipografia printr-o uşă dosnică, dar am fost
surprinşi de agenţii Siguranţei. După cîteva
focuri de revolver trase împotriva noastră
am fost înconj uraţi, arestaţi şi expediaţi la
Siguranţa generală.
70
Am constatat că Siguranţa nu reuşise să
aresteze pe nici unul din tovarăşii care
participaseră la distribuirea ziarului ; în
sch imb, fuseseră arestaţi ]a întîmplare zeci
de tineri, muncitori şi intelectuali, care fă­
ceau parte din organiza ţiile revoluţionare de
tineret sau simp atizau cu aceste orga nizaţii.
Doi inspectori de siguranţă conduceau
1 ancheta. Bă tăi, amenin ţări cu moartea, pro-
misiuni de elib era re pentru cei care vor
denunta activitatea organizaţiei.
- Cine a scos "Lupta comunistă" şi "Ti-
neretul socialist" ?
- Cine sînt membrii Comitetului Central
şi ai Comitetului din Bucureşti ?
- Cine sint distr ibuitorii ?
Tova răşii înfrun tă cu demnitate şi cura j
loviturile şi refuză să denun ţe pe orga-
nizatori.
- Nu vreţi să răspundeţi? Inchisoarea şi
moartea vă aşteaptă 1 se adresează disperat
unul din inspectori, lovind cu pumnul în
n eş tire în grupul de anchetaţi. Toţi ares-
taţii declară fără şovăire că organizaţiile şi
ziarele apărute sînt legale şi că nu există
nici o lege în care să se prevadă suprima-
rea lor.
In cele d in urm ă sîntem strînşi cu to ţii
într-o cămăruţă d in subsolul Siguranţei. ..
După zece zile sîntem transportati la
Consiliul ele război. In prima oră de la
sosire am declarat greva foamei, cerînd res-
pectarea clrepturiJor şi libertăţilor constitu·
~ionale şi eliberarea noastră imediată.
Alt interogatoriu, alte ameni nţări cu zeci
de ani de înch isoare din partea comisari-
lor regali...
Am fost eliberaţi după unsprezece zile d e
greva foamei. In tîmpinaţi cu bucurie de
grupuri de tineri şi tinere, mu ncitori şi stu-
denţi, am aflat că toate exemplarele ziaru-
lui pe care îl tipărisem , pătrunseseră adînc
în ţară, în uzine şi întreprinderi, în universi-
tăţi ş i în ministere, la sate şi în s trăin ătate,
unde începuse o mare campanie împotriva
măsurilor represive ale guvernului.
Am fos t cuprinşi de o neţărmurită bucu-
rie. Bucuria datoriei împlinite. Atunci, ne-am
adus aminte de ch emarea din Manifestul
Partidului Comunist - Proletari din toate
ţările, uniţi-vă 1 -, care se împleteau minu-
nat cu vestitele rînduri din Cîn tarea Româ-
niei:
" Gîndirea ivindu-se luminoasă p e d easupra
întunericului, gîndirea ce zideş te şi credinţa
ce dă viaţă. Lumea vech e se prăvăleş te ş i
pe-ale ei dărîm ături libertatea se-nalţă".
ALEXANDRU MIHĂILEANU
 •

vire la tările române. Din

Printre cele ci ncisprezece
mari muzee ale istoricului oraş
de pe Bosfor, Istanbul, Top-
kapu Sarayi Mi.izesi - Muzeul
Palatului Topkapu este
vestit prin colectiil e sa le mu-
zeistice şi prin materialele sale
arhivistice. Palatul are 4 curti
mari şi o serie de pavilioane
frumoase numite koşk, zidite,
rînd pe rînd, de diverşi sul tani,
începînd cu Mehmed al 11-lea
"Cuceritorul" (1472) şi pînă
la Abdul Megid (1 853). Fiind
aşezat pe vechea necropolă
bizantină, în spatele muzeului
Aya-Sofia, este avantajat şi de
o pozitie minunată spre Bos-
for, Cornul de Aur şi Marea
de Marmara.
Tn ceea ce ne priveşte, nici
un muzeu din Istanbul nu
adăposteşte atîtea pagini de
istorie românească ca Top-
kapu Sarayi. Tn vasta sală de
arme, spre exemplu, se gă­
sesc sabia aparţinînd lui
veacul al XV-lea s-a păstrat un
număr mai restrîns de docu-
mente, dar începînd cu seco-
lul al XVI-lea numărul lor
creşte mereu. Continutul do-
cumentelor şi condicilor cer-
cetate aici cu privire la istona
tării noastre ne relevă un
complex de probleme de na-
tură social-econom i că, poli-
tică, adminis tralivă, militară
şi cu lturală, care, în general,
privesc nu numai relatiile ţă­
rilor române cu Po~rta oto-
mană, sub diverse aspecte, ci
al XV-lea, probabil aduse aici Ş I legăturile noastre cu diverse
din fosta cetate de scau n Su- state din sud-estul Europei.
ceava, în anu l 1538, cu ocazia Tn arhivă se mai păstrează
unei expeditii făcute de Sulei- şi o parte din corespondenta,
tn dtverse limbi, a domnilor
români cu Poarta o tomană,
.).(_.,~;!d(.;.,~..;;~ . începînd din a doua jumătate
a secolului al XV-lea.
.:.c.._;iSJb! u -.;'JV.? ,.; ~~;;0 O deosebită importantă pen-
~J,J\;~t·~"<J,h -~! tru cercetarile istorice făcute
la acest important muzeu pre-
~.J~J~~~I~J:,)~~'ţ';t zintă şi analiza continutului
•J_,G4-U_,1~1.;.~'cJ~./.~~~~ cond1cilor începînd dtn seco-
"--4-:~p..sj~..~~,;.. ~~-;J~ lul al XVII-lea, mai ales dacă
studiem pe cele care privesc
~. t:......,_,l(~.r.-....Jiyl.. ~~)
·~~\.:.."L ~.•.Lt...\t.t ....,r> "l..,...;,u.!
vistie ria centrala.
.. ~.. .,.,. Tn afara celor relatate mai
'C:~yJ.l..' J..~<, ~...,l.<...('...(.f_.v ,, sus, biblioteca şi arhiva de la
~~~~ţU} .. ~U...~~~ .. Jl.; Topkapu cup rind şi o intere-
santă coleqie de hărţi ş i pla-
~~.)~..:.~--'=":~
..:J)!" • •
. . li~
• nuri de cetăţi medievale, din-
~~.1~-'.Z ~*'--J:.u(C~· tre care unele privesc Ş I con-
~,;::,;.4.Jl.:.> i'η - 11 ·_ 1••.. l . strucţi ile de acest fel din tă­
~~)~, -.~
~~·..c~'·'"' ~._... .. ,; : ; . rile române.
•
~.
. •
-.,.-_".-'r:".,..I:JUJ,.._
·~,

Stefan cel Mare, alte două
să bii , apartinind unor mari
boieri moldoveni, precum ş i
şase săbii brîncoveneşti. Tntr-o
altă sală se găseşte un relicvar
preţios, bătut în aur ş i dia-
mante, apartinind lui Neagoe
Basarab, voievodul Ţării Ro-
mâneşti.
Vechiul palat, mai sus amin-
tit, dispune şi de o bibliotecă
bine dotată, care posedă
aproximativ 25 000 de manu-
scrise orientale ( tu rceşti, a-
rabe, persane etc.), multe cu
caracter istoric (cronici, rela-
tări de ambasadă, descrieri de
călă torii ş.a.). Unele dintre
acestea privesc in intregime
ţările române. Sînt şi manu -
scrise în limbi europene :
greacă, latină, slavonă etc.
Amintim, de pildă, cîteva
evanghelii slavone din secolul
. -./.
4)...... ~Y.J> ~.JI. 0. J _;., .> J~ )J.I
.....~........~J ... ..J\.jJ't ...,x;;....~,
man Magnificul tn aceste
locuri.
Palatul-muzeu Topkapu dis-
pune ş i de o arhivă. Deşi re-
lativ mi că, circa 1 milion de do-
cumente şi 12 000 de condici
(fa tă de arhiva marelui vizirat
care dispun e de cea. 50 de mt-
lioane de documente şi peste
50 000 de cond ici), aceas tă
colecţie posedă cele mai vechi
documente turceş ti cu pri-
"
IN ARHIVELE
DIN ISTANBUL
R ăsfoind cîteva din preţioa­
sele documente ale arhive•
vechiului palat al sultandor,
"Topkapu Sarayi", am găsit
printre vechi acte turceş t i pn-
vind relatiile stabilite între
Poartă şi ţările române, şi o
~erie de acte emise de domnii
şi boierii români. Cel mai
vech1 dintre acestea este un
cUZ (o scrisoare) scris în limba
turcă, de către boi erii Ţării
Româneşti (a nterior lui 15
sep tembrie 1495), privind pro-
puneri asupra numirii lui Radu
Voicvod drepl domn al tării .
(E vorba de Radu ce l Mare,
71

Muzeul Palatului T opkapu
dir. Is ta11bul.
care a dom nit între anii
1495-1508).
Un alt act descoperit cu
aceas tă ocazie este o scrisoare
adresa Lă Porţii otomane în
vara sa u în toamna anu lui
1510, sc risă de Vlad cel
Tînăr 1, voievodul Ţării Româ-
n eşt i , privind înfrîngerea pre-
tcndentului să u la sca unul
domnesc, Mircea 2. Acesta, re-
iese din cele scrise aci, de ş i
n ăvă li se cu oaste ungureasca,
este zdrobit de oas tea româ-
nească şi turce a scă la poalele
Carpaţilor, l î ngă Gherghiţa.
Interesantul document, cotat
cu E (vrak) 5299, scris pc hîr-
ti e gălbu ie, are dimensiuni de
16X33,5 cm cu filigran. După
cum se vede din facsimilul
anexat traducerii, documentul
este scris în tipul neshi, carac-
terizat prin trăsă turi regulate,
si metrice şi proportionale,
fără abuzuri caligrafi ce; unel e
dinti e vocal ele ne redate sînt
indicate prin anumite semne
(hare ke} aş ez ate deasupra sau
dedesubtul literelor.
lată mai jos con ţinutul a-
ces tei scriso ri, interesantă atît
prin co nţinutul să u privind
relaţiile dintre cele două ţări ,
cît şi prin forma arhaică şi
frumu se ţea limbii în care e
co n cep ută.
Cop ia (suret) scri sorii sosi te
de la domnul (bey) Ţării Ro-
mâneşti (Eflak) :
«M ai înainte de aceasta,
Mircea, fiul lui Mihnea, adu-
nînd multă oaste (/evend) 3 de
la unguri, cu avuţia rămasă
de la tatăl să u, şi-a pus în
gînd să vie asupra noastră.
Noi, la rîndul nostru, cînd am
mers cu oastea noastră spre
a ne întîlni cu acela, în par-
tea muntelui (balkan) 4, am
făc ut arz la înaltul Prag. Acum,
mai s us -a rătatul Mircea ve-
nind şi atacîndu-ne pe noi
prin surprindere ş i noi, de
asemenea, întîlnindu-ne cu
acela, am luptat şi ne-am răz­
boit aşa cum trebuie pentru
padişah s ocrotitorul lumii. Tn
s fîrş it, prin bunavointa lui
Allah cel sublim ş i cu marele
efort al padişahului cel prea-
înălţat şi al marelor paşale,
mai sus pom enitul Mircea a
fost înfrînt şi zdrobit, di s părînd
din binecuvintata voastră me-
morie ceea ce făcuse el. Şi în
ce fel s-a întîmplat acestea,
spre a ajunge, dac-o vrea Allah
î n imediata aten tie ilu s tră a
p a di şa hului sublim şi a ma-
jestăţii voastre, pentru înştiin­
ţarea (i'/am) 6 aceste i veşti tri-
mitem acum pe robul vostru
Mustafa şi pe omul nostru
Zebin 7 la inalta Curte, cu scri-
soarea noa s tră. Tn rest firma-
nul aparţine sublimei Curţi ».
MIHAIL GUBOGLU
• Vlad cel Tînlir (VIlidul) : 1510
febr. - 1512 ian.
2 Cf. N. Iorga, Pretendentii dom-
n eşti 1n secoful al XVI-/ea. Extras
din " Analele Academiei Române.
Memori ile sectiunii isto rice", Bucu-
reşti, 1898, p. 16.
3 Levend- soldat voluntar, mer-
cenar ; are ş i alte sensuri cf. tslâm
Ansiklopedisi sub voce.
4 Ba/kan, pe turceş te " lant de
munti", de aici denumirea munti-
lor Naemus la sud de Dunare. Este
vorba de muntii Carpati, denumire
pe care o foloseşte şi Madiaroglu
Ali, paşa la 1613, in scri sorile sal e
dtre braşoveni.
5 Padişah, persan-grec, " picioa-
rele şa hului ", denumirea imparati-
lor otomani, numiti $i sultan i. Aici
este vorba de Baiazid al Il -l ea
(1481- 1512).
6 1'/am - act de notificare,
inşliin tare, sentinta judecăto rească.
7 Zebin - Zibin în cronicile
turcesti (Oruc, p. 51 mas. Oxford
şi 115 Cambridge, ed. F. Babingcr,
1926 ; Aşikpaşazaae, ed. Fr. Giese,
p. 111 ; M . Neşri , ed. Fr. Taeschncr,
1, p. 166 şi 11 , p. 243 etc.) şi
in tr-un doc. din 1660. Zivin (cf.
Catalogul documentelor turceşti,
intocmit de Mihail Guboglu, Buc.
1965, p. 25, nr. 66) corespunde cu
Sibiul ; o r, in acest document pare
a fi denumirea unei persoane.

72
 Am fost invitat de căt re casa de editură
Propylăen la o întrun ire care a avut un dublu
scop : mai întîi sărbătorirea apariţiei primului
volum din noua ediţie a bine-cunoscutei lu-
crări Propylăen Kunstgeschichte, şi apoi, dis-
cutarea profilului volumelor următoare, aflate
in curs de redactare. Volumul care a apărut
e al 11-lea din seria nouă şi e dedicat artei
secolului al Xl-lea. Spre deosebire de seria
veche, care se compunea din 12 volume,
noua serie va cuprinde în total 18 volume,
dacă nu mai multe, căci deja s-a pus în dis-
cuţie suplimentarea ei. După cum se ştie,
seria veche, publicată în cursul anilor 1925-
1933, deşi intenţiona să cuprindă evoluţi a
artistică pe plan mondial, avea totuşi nume-
iN PROPYL~EN KUNSTGESCHICHTE
Profesorul universitar VIRGIL VATASIANU, membru
corespondent al Academiei, intors dintr-o c~Hltorie
ştiinţifică la Berlin, a fost solicitat de redactia noastrl
să împărtăşească cititorilor unele din rezultatele intre-
vederilor avute.
roase lacune : lipsea de pildă, complet, arta
tarilor din răsăritul Europei. Ediţia actuală,
cu o colaborare internaţională, îşi propune
să co mpleteze, cel puţin în oarecare m ăsură,
neajunsurile primei ediţii. Astfel, vechiul vo-
lum dedicat artei europene medievale, care
trata despre arta bizantină, despre cea caro-
lingiană, romanică şi gotică, va apare acum
scindat, fiind rezervat un volum întreg artei
bizantine şi celei a ţărilo r din răsăritul Euro-
pei, adică din Grecia postbizantină, din Bul-
garia, Iugoslavia, România ş i Rusia, precum
şi din diferite regiuni ale Răsăritului apropiat,
Georgia, Armenia, Siria, Egipt, Nubia şi Etiopia
- despre care nu s-a vorbit nimic în ediţia
precedentă. Arta carolingiană, cea romani că
şi cea gotică vor apare într-un volum aparte.
Mie mi-a fost solicitată colaborarea pentru
redactarea capitolului despre arta românească
din veacurile XIII-XVI. Sînt mulţumit că în
noua edi ţie ni s-a acordat spaţiu în cadrul
acestei lu crări de artă, dar a fost nevoie de
oarecare eforturi pentru a asigura o distri-
buţie echitabilă a spa ţiului grafic, ceea ce
nu înseamnă şi un spaţiu deplin satisfăcător.
Trebuie să recunoaştem însă că aceasta e o
problemă dificilă pentru editură, pe de o
parte, din cauza numeroaselor solici tări, iar
_pe de alta, din cauza spaţi ulu i programat.
Mă voi sili însă ca printr-o expunere conden-
sată să utilizez la maximum spaţiul acordat
şi să dovedesc astfel că artei româneşti i s-ar
fi cuvenit o atenţie mai mare. Notez că
această publicaţie e prima istorie internaţio­
nală a artei mondiale care va cuprinde un
capito l rezervat anume artei noast~ medie-
vale şi adaug că editura s-a arătat înţelegă­
toare, încît, în urma convorbirii avute la
Berlin, ne-a pus la di s poziţie un s paţiu
aproape dublu fată de cel prevăzut ini-
-
ţial. Tot în urma acestei convorbiri s-a trimis
imediat în România un tehnician specializat
în reproduceri în cu lori, pentru a fotografia
cîteva obiective din care să se seleqionezc
materialul color pentru 2-3 planşe, în afară
de un număr ceva mai mare de reproduceri
în alb-negru.
La această întrunire numărul parti c ipanţilor
s-a ridicat, dacă nu mă înşel, la 52 istorici
de artă. Majoritatea au fost cei din Germania,
alături de care am întîlnit colegi din Anglia,
Austria, Cehoslovacia, Elveţia, Franţa, Italia,
Iugoslavia, Olanda, Polonia, S.U.A. şi Suedia.
Cu ocazia festivităţii lan sări i primului vo-
lum s-a deschis o expoziţie cu operele de
pi ctură ale veacului al Xl-lea aflătoare în mu-
zeele din Berlinul de vest, anume cu acelea
care figurează în volumul apărut. Ni s-a oferit
astfel posibilitatea să vedem originalele lucră­
rilor reproduse.
Apoi s-a organizat o discuţie publică, un
fel de masă rotundă, pe scena sălii de spec-
tacol de la Academia de Artă, pe tema
Opera de artă şi istoria artei. La acea masă
73
 rotundd au fost invitati să ia cuvîntul 10 par-
ticipan!i, între care un pictor, un arhitect,
un critic-ziarist şi apoi istorici de artă (prof.
dr. R. Zeitler din Uppsa la, redactorul respon-
sabi l al vol umului Die Kunst des 19. }ahr-
hunderts, dr. Th. Muller, directorul general
al Muzeului Naţional din Munchen, dr. K.
Martin, directorul general al galerii lor de ta-
blouri din Bavaria, dr. 1. Neumann, directorul
Institutului de istoria artei al Academiei din
Praga, prof. dr. Sv. RadojiCic din Belgrad,
ş.a. m.d ., printre aceştia şi subsemnatul), iar
publicul - co nform relatarii ziarului Die
Welt - a depăşit cifra de 800 de persoane.
Tema discuţiei a fost prezentată de prof. dr.
Otto V. Simson, de la Universitatea din
Berlin. S-a arătat mai întîi necesitatea publi-
că rii unei noi istorii de artă şi s-a pus între-
barea dacă e adevărat că fiecare generatie
trebuie să-şi scrie din nou, pe temei ul pro-
priilor co n cep ţii istoria artei, sau dacă se
poate atinge un grad de adevăr care să- ş i
pă streze ş i dincolo de această l imită va-
loarea. S-a pus în di scuţie întrebarea dacă
istoricului de artă îi revine sarcina de a tăl ­
mă ci prin cuvinte conţinutul şi elementele
emotive ale operei de artă, precum şi rolul
de îndrumare pe care acesta I-ar putea avea
în raport cu evoluţia actuală; s-au discutat
şi alte probleme înrudite, privind îndeosebi
metodologia cercetării.
Di scuţiile au fost vioaie şi co ntradictorii,
întemeiate pe co ncepţiile şi pe experienţa
perso nală a fiecă rui participant. Am luat şi
eu cuvîntul de cîteva ori. O dată, pen tru a
s u sţ ine teza că istoria artei e o ştiinţă
poate s ă ajungă la concluzii de o valabili-
tate obiectivă, arătînd, pe de o parte, că
predecesorii noştri au stabilit anumite ade-
văruri care nu mai pot fi con testate, iar pe de
alta, că insuficienţele lor se datoresc unei
inevi(abile lipse de informaţii, pe care gene-
raţia actuală şi cele vii toare vor fi în stare
să le întregească treptat. O condiţi e de ordin
metodologie fundamen tal o constituie ana-
liza aprofundată şi cît mai complexă, în sen-
sul principiilor materiali smului istoric. Cît pri-
veşte însă rolul istoricului de artă ca îndru-
mător în problen1ele evolu ţi ei actuale, am
s usţinut că, dacă prin cipial istoricul de artă
poate să-şi rostească cuvîntul, în schimb din
punct de vedere al modului de exprimare, al
•
74
limbajului formal, acest aspect îl depăşeşte.
Ca exemplu, am sch qat problemele pe care le
întîmpina artiştii din ţările socialiste în că u­
tarea celui mai elocvent limbaj artistic, sub-
lin iind că problema priveşte în mod nemijlo-
cit c reaţia artistică şi ca atare răspuns ul nu-l
poate da decît artistul, istoricu l de artă ne-
putînd să prevadă ca re dintre că ile ce se în-
cearcă va fi cea care va duce la rezultatul
dorit.
Tn s fî rşit, m-am războit puţin ş i cu teza care
îi acuza pe istoricii de artă de verbalism.
Tntîi am respins părerea că rolul istoricului
de artă ar implica îndatorirea de a tălmăci
în cuvinte ceea ce ne spune artistul prin
opera sa, co ncep ută în culoare sau în forme
plastice. Jn materie de artă, re latia între
spectator şi ope ră trebuie să fie directă. Edu-
catia artistică contribuie la formarea sensibi-
lităţii şi a înţelegerii spectatorului, dar trans-
punerea semnificaţiei arti sti ce în cuvinte ar
fi un fel de tradu ce re în alt limbaj, într-un
limbaj impropriu, care în mod inevitabil de-
natureaza sensul initial al operei plastice. Cri-
ticii de artă încearcă uneori asemenea trans-
puneri, dar strădaniile nu au un caracter
ştiin ţific, ci, în cel mai bun caz, ele duc la
creatii li terare, la o transpunere a conţinu ­
tului şi a emoţiei artistice într-o formă nouă
şi independentă, eventual ec hivalentă, ca sens
şi intensitate, dar niciodată identică , fiindcă
se ş i adresează altor organe ale percepţiei.
Rolul istori cul ui de artă mi se pare a fi cu
totul altul : acela de a explica corelatiile
care complexe ale unei evoluţii împlinite, cu alte
cuvinte, e identic cu rolul istoricului imper-
sonal şi obiectiv. Am trimis şi eu o mi că să­
geată artiş tilor . le-a m atras aten ti a că prea
adeseori pictura şi sculptura modernă simt
nevoia de a recurge la titluri explicative,
ad i căla cuvinte, pentru a sugera lucruri pe
ca re artistul ar fi trebuit să le comu nice prin
opera sa, prin temă, formă şi culoa re, şi în
aceste cazuri am impresia că s-a ajuns la o
"verbalizare" care trădează anumite insufi-
ciente în posibilitatile de exprimare ale ar-
tiştilor . Săgeata
a fost primită fără replică şi
în încheiere pol să spun că, judecînd după
atmos feră,
publicul s-a arătat recep tiv faţă de
punctele de vedere pe ca re le-am exprimat.
Nacă pictată, denumită " Campana". Provine de la Cenetcrl
 Roma, ilustru muzeu arhi-

es re tectonic, păs trat şi completat

de-a lungul secolelor, mărtu ­
rie a iscusintei vechilor ro-
mani, datorează mult din fai -
ma actuală nu numai acestora,
ci şi popoarelor ca re au locuit

ar mai înai nte pe aceste Jocuri,

l'ir ltml J>roueuind c/i11 mormintul " de~li Auguri" ,
T arquinlo : aproxlmati u 530 î .e.11.
1 de două rînduri de coloane.
etrusci i.
Din bogatia arhitecturală a
anticei Etrurii ne-au rămas nu-
mai urmele unor monumente
şi constructii. Cunoştinţele
noastre în acest domeniu sîn t
apreciabile, datorită mai ales
arhitecturii de cult şi funerare
păstrate pînă azi. Construite
pe înă ltimi sau în locuri uşor
de apărat, oraşele etrusce erau
înconj urate de puternice zi-
duri de apărare, a căror arhi-
tectură şi masivitate uimesc
pe cercetător ul modern. In-
trarea în oraş se fă cea prin
porti sub forma unor arcuri
enorme, împodobite de fru-
moase sculp turi în relief. Din-
tre cele care s-a u păstrat pîn ă
astăzi "Porta deii'Arco" de la
Vo lterra ş i portile "Martia" şi
"Augusta" din Perugia, stîr-
nesc admiratia vizitatorilor
contemporani.
Da că rămînem fermeca ti de
frumuseţea şi monumentalita-
tea arhitecturii etrusce, aceasta
se datoreşte folosirii de către
demiurgii vechii Etrurii a ar-
cului şi boltei, tehnică ce per.-
mitea edificii de proportii pe
care constru ctia liniară a gre-
cilor nu le-ar fi îngăduit.
Adorarea zei tă tilor se făcea
în temple ce adăposteau sta-
tuile divinitătilor. Construit pe
o bază înălţată - podium -
templul avea o si n gură in-
trare şi era compus din trei
î n că peri alăturate ş i paralele.
Porticul din fată era sustinut
Numai podiumul şi teme-
liile, fiind de piatră. reuşesc
să ne tran s mită o palidă ima-
gine a maretiei templului
etrusc. Maret cu adevă rat, căc i
minunate frize şi statui , une-
ori în mărim e natura l ă, pictate
în culori vii, contribuiau cu
străluci rea lor la farmecul l ă­
caşu lui zeilor.
Ne vine gr~u să ne formăm
o imagine reală în privinta
locuinţelo r etrusce, asupra

76
 •

•
' ' •

" •
•
~ •
• ~
•
•
' "
•
J. •
•

••
•

••
•
• •
• •
•

• ••
•

..,.
••

...

, ." ~ . •

Placă pietati/, clenumittl " Boccanera". Provine ele la Ccroeteti ; aproximati r; 550 i .c:.11.
 genului de arhitectură de-
oarece să păturil e efectuate
nu au scos la iveală decît ne-
însemnate urme ale acestora.
Tnsă arta funerară, prin mor-
mintele bine conservate, care
reprodu c fidel structura locu-
in telor, pe care altfel n-am
avea cum să le reconstituim,
a păstrat un tezaur de ne-
pretuit pentru omul de ştii nţă
dornic să dezvăluie "misterul"
istoriei poporului etrusc.
Tn concep tia etrusci lor, ca
şi a altor popoare, mormîntul
era noul lăcaş în care cel
mort trebuia să-şi contin ue
existen ta întreruptă . Mormîn-
tu l oferă un tabl ou veridic al
modului de via ta etru sc, o
adevărată cameră de locuit cu
paturi în ş irate pe lîngă pereti.
Cu timpul camerele devin mai
numeroase, ajungîndu-se la
adevărate case săpate în tuful
col inelor vulcan ice. Dacă pînă
în secolul al V-lea î.e.n. mor-
mîntul - strict vorbind -era
destinat familiei, păstrîndu-şi
m ă rimea co respu nzătoare, se-
colul al IV-lea î.e. n. adu ce cu Stradti fun erariJ in cimitirul d e la Ceroeteri
sine o schimbare - construc-
ţia mormîntului luînd proporţii
şi adăpos tind pînă la 30 de
persoane, ca ma1. apo1. sa "'
atingă dimensiuni şi mai im-
presionante.
Interiorul mormintelor ne
dezvă lu ie bogatia vaselor, a
armelor, bijuteriilor şi obiec-
telor de tot felul ca re î ntovă­
răşeau pe defunct ,)n viata
de apoi". Tn s trăd ania lor de
a oferi mortului tot ceea ce-i
făcuse viata plă cută pe pă­
mînt, etruscii pictau pe p e reţii
mormîntului scene vesele re-
prezentînd ospete, dansuri şi
jocuri pe ca re sperau să le
găsească ş i în împărătia lui
Ha des.
l ată dar cum, prin mijloci-
rea splendidelor picturi şi
sculpturi etrusce, putem fi
martorii vieti i cotidi ene a unui
popor care a di s părut de peste
două milenii.
Prin bogă ti a şi strai uei rea
ei, civi lizatia etruscă şi-a cu- 'l'urnuliJ mlctl în cimitirul de la Ceroeleri
cerit un loc de seamă în pa-
trimoniul culturii universale.
CORNELIU MATEESCU

U rniJ fu11erară a lui Arntll Ve-

::... lhnne.s Aules. Momtîntul de la
"""111111 Volumnl, awoape de Pe rugia ;
secolul II i.e.n.

79
 Constantin ARGETOIANU

•
1ne i te
( F r a g m e n t e)

Reproducem ma1 JOS, fragmente din memoriile inedite ale lui C. Argetoianu (1871-1952). Insu-
mind cîteva zeci de volume, aceste memorii - aflate in pastrare in Arhiva C.C. al P.C.R. - cuprind apre-
Cien, date şi fapte privitoare la evenimentele petrecute in anii 1877-1940, precum şi la personalitatil e cu
care autorul a venit in contact.
ln lunga lui activitate politică, C. Argetoianu a fost in repetate rînduri deputat şi senator, a făcu t
parte din numeroase guverne, iar in perioada dictaturii re gale (1938-1940), pentru scu rt timp a detinut postu l
de prim ministru. Fiind unul dintre rep rezentantii de frun te ai marilor societati capitaliste din România,
strîns legat de monopolurile internationale, C. Argetoianu s-a situat i n viata politi ca pe poziţiile cercurilo r
1cactionare, de dreapta, iar in preajma celui de-al doilea război mondial, s-a orientat tot mai mult spre
gruparile fasciste, prohitleriste. Poziţia de clasă a autorului, o rien tarea lui politică reactionara, concepţii!~
lui retrograde, se reflectă pregnant şi in memorii.
l ectura memoriilor prezintă totuşi interes atît pentru cercetăto ri i isto riei, cit şi pentru publ icul Iar~.
Aflat multe decenii in anturajul familiei regale şi al camarilei, trecut prm aproape toate partidele vrem i1,
C. Argetoianu a fost în măsura, mai mult decit oricare alt om pol itic poate, sa cu noască îndeaproape culisele
vi etii politice din România burghezo-moşierească. l mpins de sentimente sau resentimente, filtrînd eveni-
mentele prin prizma intereselor grupurilor de care era legat, Argetoianu dezvă lu ie multe di n racilele politi-
cianismului burghez, din moravurile de l a cur te, d in rapacitatea şi venali tatea liderilor partidel or reaqio-
narc, i ntregind astfel cu aspecte inedite tabloul lum ii pe veci apuse, din care ş i el a făcu t parte. Stil ul
ol'iginal, uneori sarcastic, alteori burlesc pină la vulgar, portretele satirice, notele de si nceritate cinică sau
chiar autoironice, dau savoare textul ui memoriilor.
Primul fragment reprodus mai jos, se referă la regele Ferdinand. Cel de-al doil ea, redă imprejurarile
in care, la sfîrşitul anului 1925, prinţul moştenitor Carol a renuntat la tronul României.
M. c. Stlnescu
J
...Raporturile mele cu mi-au rămas în minte şt Trebuie să mărturisesc
famuua regală in anUi msa act, că orele de lucru
,.. V o
pentru mica noastră isto-
1920-1921. Regina şi rie, e păcat. Voi însemna cu dînsul îmi erau foarte
Nando. Dejun cu Stam- aci în aceste pagini din plăcute. In doi, vorba lui
buliski. Regele redivivus. puţinul ce se mai contu- era plină de miez ; îşi
Carol şi Zizi. Datoria şi rează pe pînza amintiri- deschidea inima şi mintea
răsdatoria printului Carol. lor mele. şi după ce terminam cu
Cosenz. Regina Maria şi Regele F erdinand s-a decretele şi cu politica de-
refugiafii ruşi. Falsa Anas- bucurat cît a trăit de re- pănam pînă la ora mesei
tasia. l&păratul Carol al putaţia unui prost, din fel de fel de subiecte, a-
Austriei trece prin Româ- cauza nemaipomenitei sale duse printr-o aluzie sau
ma. ti.midităţi care-1 făcea să printr-o neprevăzută legă-
bîlbîie o serie de "da, da, tură în actualitatea con-
• • • • •
da" ca răspuns la orice i versaţiunei. Un nume a-

I mi pare rău că n-am se ~piinea. · ln notele mele runcat, un fapt istoric

ţinut un " jurnal" pe timpul
ministerului Averescu. Din
lungile mele conversaţii de
atunci fie cu regele, fie
cu regina, prea puţine
de la Iaşi am încercat să
schiţez insuşirile morale şi
intelectuale ale acestui a-
bulic încoronat, şi nu voi
mai reveni asupra lor.
It 1 1
evocat, o întîmplare sau o
glumă erau pretex:tele obi-
cinuite ce deschideau re-
gelui căi pe care un nebă­
nuit bun simţ şi o vastă

80
erudiţie - mai ales in
domeniul artei şi al isto-
riei - ne duceau la cele
mai surprinzătoare con-
cluzii. Vorba regelui de-
venea curgătoare, obici-
nuitul său ,,dadaism" dis-
părea şi de nenumărate
ori m-am găsit cu dînsul
- lucru de necrezut -
în completă comunitate de
simţăminte şi de idei...
Mi-am dat seama că
omul acesta era un mare
,,refulat" (după formula
lui Freud) şi mi-am
schimbat intrucitva păre­
rea asupra lui. Mi-am dat
seama că citise mult, că
reţinuse esenţialul din lec-
turile sale, dar că nu era
în stare să-şi valorifice în-
suşirile şi cunoştinţele
decît între patru ochi -
ceea ce pentru un rege
era o nenoroci re. Prezenţa
a două sau trei persoane-I
paralizau complet, şi nu
mai îndrăznea să z ică
decît "da, da, da". Am
avut impresia că regina
Maria făcea tot ce putea
ca să-1 menţie în aceas tă
stare de impotenţă sufle-
tească, şi am trăit chiar
momente penibile în acea-
stă privinţă. Mi-aduc
aminte de un dejun -
eram ca de obicei vreo 12
persoane - în care re-
gina 1-a umilit pe bietul
Nando cum nu cred că ar
fi îndrăznit să o facă nici
o nevas tă de cojocar. Re-
gele cam abuzase de ţuică
şi de pelinuri, şi medicii
îi interzisese pînă şi vinul
la masă. I se dăduse un
"potir" frumos cizelat din
care bea cu resemnare
apă, apă curată şi numai
apă. Stam lîngă dînsul, şi
V
urmaream cu un suns cum A
bietul om îşi înghiţea por-
ţia de H20 ; regina mi-a
. . . . ,..
surpnns pnvuea, Şl m gura
mare : "Le pauvre Nando,
tout le monde le traite
d'ivrogne, et il ne boit que
de r eau 1.. .' o tăcere ge-
1
nerală a urmat acestei gro-
solănii, tăcere pe care n-a
întrerupt-o decît tot bietul
Nando cu un "da, da, da"
plin de " apropont" 1 Era
un mare cunoscător de
oameni şi îi judeca crunt,
cînd vorbea despre ei în-
tre patru ochi, dar numai
între patru ochi. Avea
antipatie pentru unii şi se
temea de alţii, şi o spu-
nea. De cîte ori nu s-a
deschis cu mine asupra
lui Averescu şi a lui Take
Ionescu, fără să ţie seama
ca eram cu e1 m guvern.
V • A
Pe Take nu-l putea suferi,
şi o spunea cu plăcere.
De Averescu îi era teamă:
" Quand je le vois entrer,
j'ai froid dans le dos ... "
şi pînă la sfîrşit nu s-a
împăcat cu el, deşi 1-a
adus din nou la putere în
1926 din ordinul lui Bră­
tianu. Dintre copiii lui,
iubea pe Carol şi pe Eli-
sabeta, singurii de care
era sigur că erau ai lui.
Despre Brătianu nu vor-
bea niciodată, dar cînd
cineva aducea vorba des-
pre marele potentat, i se
ascuţea privirea şi îi lu-
ceau ochii de ură. Am
constatat-o de fiecare
dată, din 1920 şi pînă a
murit... Ura neputinciosu-
lui la gîndul vrăjitorului
ce-l stăpînea.
• •
CAP. XIX
Lovitura prinfului Carol.
Intilnirea cu Lupeasca în
Franta. Hotărîrea de a nu
so mai înapoia în tară .
Motivele care au provocat
această hotărîre. Renun-
tarea printuJui la dreptu-
rile sale constitufionalc.
Consiliul de Coroană de
la Sinaia. Hotărîrile de la
4 ianuarie 1926. Consecin-
tele politice ale actului
printului Carol şi turbu-
rarea raporturilor între
partide.
Pe cînd mă frămîntam
cu gîndurile mele şi nu
găseam soluţia ce-mi tre-
buia, un eveniment se
pregătea care urma să tur-
bure adînc toată viaţa pu-
bli că românească şi să
modifice raporturile din-
tre diferitele noastre forţe
politice : în ajunul Cră­
ciunului a izbucnit bomba
prinţului Carol 1
Cam pe la 20 decem-
brie - nu mai tin bine
minte data- prinţul ple-
case la Londra să repre-
zinte pe rege la funera-
liile reginei Alexandra,
văduva lui Eduard al
VII-lea şi mătuşa reginei
noastre. Trimiterea prin-
ţului Carol a fost hotărîtă
şi pusă în executare în
cîteva ceasuri. Prevenit la
11 dimineaţa, prinţul a
trebuit să plece la 3 după­
amiază ca să poată ajun-
ge ]a Londra la timp pen-
tru înmormîntare, şi a
plecat însoţit de aghiotan-
tul şi confidentul său co-
lonelul Condiescu.
După cîteva zile, zvo-
nuri de necrezut au în-
ceput să circule în Bucu-
reşti despre purtarea scan-
daloasă a prinţului la
Londra, de unde, îndată
după înmormîntare ar fi
şters-o fără măcar să par-
ticipe la masa de familie
la care fusese poftit, şi
81
 fără să-şi ia rămas bun d e
la regele şi ele la regina
Angliei. Se mai şop tea că
fugise din Londra ca să
se întîlnea scă la Paris cu
o doa mnă Lupescu şi lu-
mea se întreba cin e era
această doamnă Lupcscu.
Eu ş tiam cine era, şi toc-
mai fiindcă ştiam cine era,
nu mi-a venit să cred că
zvonurile puteau fi înte-
meiate. Cîte nu se poves-
teau la Bu ('u reşti, dezmin-
tite a doua zi de fap te 1
De data asta însă zvonu-
rHe n-au mai fost desmjn-
ţite a doua zi, ci confil'-
mate. Ba se mai adăuga
că prinţul intenţiona să
renunţe la drepturile sale
de succesiune ]a tron ş i
să nu se mai reîntoarcă
în ţară... Am al ergat la
Costică Hiott, pe care
l-am găsit cu o mutră de
un cot şi care m -a primit
cu cuvintele : " Ce zici de
nenorocirea asta Argeto-
ianu ? E mai ră u decît se
spune. A plecat să se si-
nuc i dă. Chestia cu femeia
e secunda ră, simplă garni-
tură 1 E nebun 1 Ce zici,
Argetoianu ?" Ce să zic;
mi s-au tăia t picioarele,
am căzut pe un scaun şi
n-am mai zis nimic...
Nu mai văz u sem pe
pri nţ din iunie. PetJ·ecu-
sem foarte p uţine zile la
Sinaia 1, iar în toamnă,
înapoindu-m ă la Bucureş ti
am aflat că,Zucru.rile ?ner-
gecm prost între dînsul şi
prin ţesa Elena, aşa încît
1 N-am achizitionat vila din
strada M ăn ăstirei decît in
1927 şi a tre buit să o refac
căci era ruinată. Nu m -am
putut instala in ca decît in
1928. fn 1925 so(ia mea petre-
cuse vara la UnJ(arth, unde
am coborit şi cu din cînd
in cînd pentru 2-3 zile.
82
nu le-am dat ghies, aştep­
tînd să fiu chemat, dacă
a1· fi avut chef să mă
vadă. Dar n u m-au che-
mat. Raporturile mele cu
prinţul Carol erau de na-
tură pur politică, şi aşa
au rămas pînă la sfîrşi t.
Nu m-am vîrît n iciodată
în i ntimităţi l e lui şi am
rămas totdeauna străin de
porcăriile pe care le-a să­
vîrş it. Politi ceş te, ş tiam că
contjnua să fie alătu ri d e
noi, şi atît îmi era de
ajuns. Dau aceste lămu­
riri ca să explic cum s-a
făcut că n-am fost deloc
în curent cu sbuciumările
sale sufleteşti din toamna
anului 1925. Aflasem ]a
Sinaia, ca toată lumea, că
se amorezase d e soţia unui
căp itan Tempeanu, de la
vînătorii de munte, o roş­
cova n ă frumuşică. Venea
noaptea la vila Carola z,
cînd căpitanul nu era
acasă şi da cu pietricele
în geam pînă ieşea duduia
la fereasb·ă, şi cucoanele
care surprinsese d e mai
m ulte ori manevra şi mi-o
povestise, făceau mare haz
de această idilă. In tr-o zi,
luam aperitivul la Capşa ;
d ouă dame au trecut pe
terasă şi Paul Prodan mi-a
indicat pe una din ele ca
fiind doamna T empeanu
despre care începuse să
se vorbească. Pînă să m ă
întorc - stam cu spatele
la terasă - damele au
b·ecut, aşa încît n-am pu-
tut plinde decît farmecele
posterioare ale ibovnicei
prinţu l ui. Nu i-arn văzu t
faţa decît 13 ani mai tîr-
ziu, în plină glorie, la un
bal al "Asociaţiei Finanţei
şi Marei Induitrii"... La
Bucureşti am aflat că
' O anexă a pcnsiunei Ull-
garth.
ma1
• •
era ŞI curva, ş t
u •
că se da, îndată după
1·ăzboi, pe cîţiva · franci.
Dezgustat, Tempeanu ce-
ruse divorţul, care tocmai
se pronunţase ş i doamna
T empeanu d e la Sinaia
devenise la Bucureş ti
doamna Lupescu. Nimeni
nu dăduse importanţă
acestei aventuri banale, şi
cercurile palatului erau
mai preocupate de cre-
scinda tensiune dintre
prinţ şi prinţesă d ecît d e
legătu ra cu d-na Tempea-
nu-Lupescu, soco tită un
"passe- temps" vremelnic.
Se spunea chiar că prin-
ţesa Elena împingea pe
prinţ în braţele Roşcova­
nei, ca s ă scape d e asidui-
tăţile conjugale, care o
plictiseau. Prinţesa suferise
îngrozitor cu sarcina şi
naş terea fiu-său Mihai, şi
pentru nimic pe lume n u
voia să mai rămîie o d ală '
însărcina tă...
Unii au afirmat mai tîr-
ziu că prin ţul Carol "aran-
jase" toate dinainte ca
să nu se mai întoarcă ş i
să rămîie în s trăinătate cu
Lupeasca - alţii , că toate
au fost puse la cale de
Drătianu şi de Ştirbey ş i
că Carol a căzut victima
celor doi cumetri care se
temeau de domnia lui.
Mulţi în fin e au răma s
convinşi că neaştepta ta
h o tărîre a prinţului m oş­
tenitor acoperea un mis-
ter, şi cîte legende nu s-au
creat 1 Nu s-a spus că
prinţul a surprins pe Ştir­
bey după perdea, în ca-
mera reginei, şi 1-a păl­
muit ? Nu s-a povestit că
a trimis lui Brătianu o
scrisoare prin care-I pre-
venea că nu era loc în
România pentru amîndoi
şi că unul din ei trebuia
să dis pară ? u s-a sen s
că m oralitatea lui (1!) n-a
putut s ă se împace cu
,,mo ravurile desfrînate" ale
reginei şi cu... coarnele
ilustmlui său părinte? Nu
s-a şoptit că "o dramă în-
grozitoare", fără s ă se
arate care, dar care se va
afla odată, a determinat
neaşteptatul gest al moş­
tenitorului tronului ?
Prinţul Carol a fost in
mare parte răspunzător de
crearea aces tor legende,
A•
care 11 conveneau, ca sa
V
acopere mîrşăvia faptei
sale. A lăsat într-adevăr
un văl de mister, să pla-
neze, de la început pînă
la sfîrşit, asupra evenimen-
telor care au precedat ho-
tărîrea sa, hotărîre p e care
nu a justificat-o decît prin
argumente lăturalnice sau
prin invocarea unor fapte
pe care le tăinuia. Cînd
s-a înapoiat în ţară, prima
mea întrebare a fost : "D e
ce ai plecat ?" - între-
b are la care mi-a răs pun s:
" Am să-fi sptm odatl1 -
ş i ai să vezi că am avut
dreptate ... " Nu mi-a spus
însă niciodată nimic. Şi
tot aşa a fost şi cu alţii.
In intervievul pe care 1-a
dat ziaristului danez Bog-
holm şi care a fost publi-
cat în ziarul francez " Le
M atin" din 7 ianuarie
1926, ş i în care s-a arătat
p e rînd monarhist, ţărănis t
şi fascist, prinţul Carol a
explicat dezertarea lui prin
faptul că "Brătianu a cău­
tat să-1 s il ească să re nunţe
la tron" . Adică cum ? El,
care nu putea să-1 sufere,
a plecat tocmai ca să facă
plăcerea lui Brătianu ?
Fiindcă se s upărase că zi-
sul Brătianu nu-l numise
în Consiliul de Regenţă,
pe timpul absenţe i re-
gelui din ţară 3 ? Moti vul
mărturisi t era copilă resc.
In actul său oficial de re-
nunţare, n-a dat nici mă­
car atît. ..
Dacă prinţul Carol ar
fi dispărut din istorie după
fapta sa d in decembrie
1925, e probabil că aş fi
rămas şi eu ned umerit
asupra resorturilor care
1-au aruncat dincolo de
gra niţă şi mi- aş fi făuti t
probabil şi e u o legendă
întemeiată pe puţinul ce
cunoscusem d intr-insul
pînă atunci, puţin care nu
îi era defavorabil ele loc.
Din nenorocire, evenimen-
tele n i I-au readus în 1930
(şi cu cîtă nădejde l-am
primit !) ş i l-am păscut
zece ani 1 Am văzut lim-
p ede în sufletul lui de
veleitar, şi mi-am lămudt
pe deplin ş i actul d in
1925. Premeclitare ? Bră­
tianu ? Ştirbey ? Morali-
tatea reginei ? Complot ?
Mofturi ! Fuga 1ui n-a
fost decît fapta unui d e-
generat priapic care a dat
cu piciorul la tot ca să
satisfacă acea " Ubido" pe
care Freud a analizat-o
atît de bine în lucrările
sale. Că în momentele lu i
de depresiune nervoasă
s-o fi gîndit la o renun -
ţare la tron ca să scape
de to t ce îi sta în calca
pornirilor sale erotice, e
foarte posibil - dar ca
să fi făcut w1 plan de
evadare e exclus. Că ura
cu toată încăpăţînarea lui
de nevropat ş i p e Bră ti a­
nu şi pe Ştirbey - că nu
iubea p e mum ă-sa es te
iarăşi sigur, d ar ca să Je
fi sacrificat viitorul său
de rege este şi mai
exclus.
3 Că l ă t or ia rt•j.!C'lui d in
la Paris şi la Londra.
l po leza unui complot
între Brătianu şi Ş tirbey
h·ebuie şi ea exclusă, de~i,
ş i unul ş i altul nu-l pu-
teau suferi. Brălianu era
foa rte turburat de ideea
unei întotdeauna posibile
sch i mbări de domnie, mai
ales că 1·egele F erclin and
era de sănătate şubredă
ş i se întreba cu îngrijorare
ce va da Carl>l după sui-
rea lu i pe tron. D ar de
aci pînă "a complota", era
deosebire mare. Şi in tot
cazul un asemenea com-
plot nu putea fi pus la
cale cu complicitatea v ic-
timei. S-a spus că Bră tia­
nu a fost acela care a tri-
mes pe Lupeasca după
p rinţ ca să-1 ademen ească
şi să-1 hotărască la rup-
tură. M ai tîrziu, Brătianu
mi-a d ezminţit cu energie
faptul, ş i Condiescu mi-a
m ă rturis it - era î n toate
confidenţele îndrăgos tiţi­
lor - că Lupeasca a pă­
răs it Bucureş tii
în secret
a doua zi după plecarea
lui Carol care n -a aflal
decît la L ondra despre
prezenţa ei la Paris.
u încape îndoială că
loată lovitu ra a fost pusă
la cale de Lupcasca şi că
Carol, care şi-a găsit în-
tr-însa femeia ce 1-a în-
genunchiat pe v i a ţă, s-a
supus, ca un căzut şi de-
căzut ce era... Femcit
deşteaptă, Lupcasca şi-a
dat seama că lucrurile nu
mai puteau.., merge
. cum
. .
mergeau, ca cnza era Jmt-
nentă şi că un deznodă­
mînt era fatal. Carol tre-
buia să lichideze fie căs­
mcla sa cu principesa
Elena, fie legă tura sa cu
dînsa. Şi cum îl şti a slab
ş i influenţabil s-a temut,
că sech estrat ş i despărţit
eventual de d însa, sub
1925
presiunea regelui, reginei
83
şi guvern ului, scăpat de
sub influenţa sa directă,
să nu se scuture de jugul
ci, într-un moment de lu-
ciditate sexuală cum fă­
cuse deja cu Zizi Lambri-
no. La o preca ră l egă tură
c u principele moştenitor
al Româ niei, Lupeasca a
preferat una pe viaţă cu
principele Carol d e Ho-
henzollern, şi a hotărît să
se prăbuşească cu dînsu l
de gîL într-un scandal din
care nimeni să nu-l mai
poală scoate. După spu-
sele lui Condiescu, d-na
Lupescu a încercat de mai
multe ori să convi ngă pe
prinţ să plece cu dînsa,
fără să-1 poată aduce la
o deciziunc. Probabil că
velcilă ţile sale de renun-
ţare la tron erau conse-
cutive acestor scene... Vă­
zînd că nu-l poa te hotărî
să fugă cu dînsa, afurisita
femeie a găsit în neaştep­
lata trimitere a prinţului
la Londra un foarte nime-
rit prilej să-şi încerce no-
rocul , şi a plecat după el.
Singur, intre cracii da-
mei - Carol a fost un
om pierdut. E probabil că
a încercat să reziste, dar
a fos t învins, şi restul se
cu n oaş te. Că a luptat, că
n-a fost el iniţiatorul în
această dramă, o dovedeş­
te decepţiunea cu care a
primit pe Costică Hiott la
Milano cînd acesta i-a
prezetftat Ja semnătură ac-
tul de renunţare, o dove-
desc lacrimile pe care le-a
vărsat după semnătură 4, o
dovedesc ideile ele sinuci-
dere, naive şi copilăreşti,
care i-au trecut un mo-
ment prin minte. Intr-ade-
"
var, ,.. .
111 scn soarea ad resa tă
• Fapt mic raporlal d e C.
ll iott.
84
reginei;;, prin care anunţa
părinţilor săi irevocabila
hotărîre ele dezertare a
datoriilor sale de prinţ
moştenitor şi de soţ, Ca-
rol a propus o soluţie ro-
mantică p entru evitarea
scandalului, ş i anume să
se poves tească că într-o
plimbare de-a lungul lacu-
lui de Garda căzuse cu
autonwbilul 1n apă şi se
înecase ... Şi adăuga deza-
măgitul prinţ : " Cine şti e
dacă ]ucrmile nu se vor
întîmpla chiar aşa : în lot
cazul voi dispare şi nu se
va mai auzi de mine..." O
ultimă dovadă că prinţul
Carol n-a fost " promoto-
rul" planului de renunţare
la tron, e că, îndată ce
s-a trezit a inceput să lu-
creze la recîştigarea drep-
turilor sale, şi nu şi-a dat
,.
pace pma"' nu s-a 1napo1at
~ .
în ţară, în 1930, cu rizicul
vieţii sale.
Am spus mai sus că
Brătianu ş i Ştirbey n-au
complotat contra prinţulul
ca să-I împingă să plece,
şi că nu el au trimis pe
Lupeasca după dînsul. u
e mai puţin adevărat că
n-au făcut nimic ca să
impiedice pe Carol să-şi
desăvîrşească prostia. După
cum Lupescu a profitat
de prilejul pe care soarta
i-l pusese la îndemînă ca
să împingă pe nenorocitul
prinţ în prăpastie, tot ast-
fel s-au folosit şi Brătianu
şi Ştirbey de împrejurări
ca să pecetluiască în gra-
bă o situaţi e ce îi scăpa
pe ei de un vrăjm aş per-
sonal ş i ţara de un rege
~ Copia acestei scrisori mi-a
fost c itită de C. Hiotl. Şi
Averescu poseda o copie pc
care mi-a arătat-o in 193-L
nefast. Repede, să nu se
răzgînd ească ! Ce e mai
greu ele lămurit, e cum
au izbutit să tragă in jocul
lor pe regina Maria, care,
ori şi cum, n-ar fi trebuit
să uite sentimentele ei de
mamă - care, dup ă cum
mi-a spus-o de atîtea ori,
"pregătise pe Carol ca să
domneasecă 1" Regina Ma-
ria era o mare ambiţioasă
şi legase nădejdi mari de
domnia fiu-său Carol, so-
cotind că va juca p e
lîngă dînsul un rol covîr-
şitor de "inspiratoare".
Nădejdi, care de altmin-
treli au fos t desminţitc ul-
terior, căci prinţul Carol
urcat pe tron a călcat-o
în picioare pînă a murit.
Se vede că cei doi cume-
tri au convins-o că avea
un rol mult mai însemnat
de jucat cu un rege mi-
nor şi cu regenta supusă...
Oricum, ce e sigur, e că
regina a devenit punctul
de rez'istenţă, împotriva
încercărilor de împăciuire
ale regelui Ferdinand, un
alt veleitar, galvanizat şi
el prin voinţa unei femei
- d eşi la dînsul patima
n-a jucat nici un rol, ci
numai slăbiciunea. Atît în
Consiliul de Coroană de
la Sinaia, din 30 decem-
brie, cît şi în audienţa lui
Iorga de la Cotroceni din
ziua de 4 ianuarie 1926,
regele F erdinand s-a în-
făţişat abulic, cu ochii
scUI·şi , cu gesturi incohe-
rente şi sacadate, ca o
p ăpuşă ale cărei sfori le
trăgeau a l ţii...
•
(Arhiva C.C. al P .C.R .. fon-
dul nr. 104, dosar nr. 8 591.
filele 654-661, şi dosar n r. 8 595,
file le 2 215-2 238).
•

at există
III

pa eo ilie
.A. III

tn Zl e e J

noastre/ •

•
Riizbotnici massai
Pare aproape de necrezut că putem vorbi în
•
zilele noastre, cînd visurile îndrăznefe ale omului
contemporan se î ndreaptă spre cucerirea cos-
mosului, despre oameni care trăiesc încă în epoca
pietrei. Şi totuşi, ştirile înserate din cînd în
cînd în presă, studiile apărute în literatura etno-
grafică de specialitate, demonstrează în mod

• 85

• "•
Pictum pe nisip fll navahi.
concludent că există şi în prezent populatii care
se mai află în plină epocă a pietrei.
Unele dintre acestea, cum sînt de pildă cha-
vanfii din pădurile tropicale ale Braziliei sau
cunaşii d in America centra l ă, deşi cunoscute de
mai multă vreme, s-au ferit în mod consecvent să
aibă legături mai strînse cu s trăinii , îndeosebi cu
albii. Alte populaţi i, cum sînt, spre exemplu,
blştinaşii australleni sau amerindieni! de pe con-
tinentul nord-american, au intrat cu mult timp
în urmă în contact cu europenii şi, ca urmare,
întîln im aici doar urme ale modului de viaţă d in
comuna primitivă, îndeosebi la ace le colectivităfi
care trăiesc în rezervafii. Şi, în sfî rşit, alte popu-
latii care trăiesc şi azi în epoca pietrei au fost
descoperite abia recent.
Printre acest~ din urmă amintim pe punanii
din nord-vestul Kalimantanului, despre al căror
mod de trai şi cultură cercetătorul francez Pierre
Pfeffer a relevat numeroase fapte inedite ; popu-
laţie de vînători şi culegători, punanii îşi duc
viata în adîncurile pădurilor acestei insule. Trăind
cîteva luni în mijlocu l unei grupe de pun ani, au-
torul aduce mărturii extrem de interesante cu
privire la aşezările lor, la ocupatii, obiceiuri, cre-
dinte, la viata familiară, caracterul şi psiholo-
gia lor.
Despre o viafă asemănătoare, dusă de popu-
laţia onghe în insulele Andamane, cunoscută de
mai multă vreme, relatează S. Vajdya, care îm-
Casti din re~iun ea Maprlk, la 30 km de ...._
Noua Cuinec. ,....
preună cu o grupă de etnologi indieni, i-a vizitat
recent; onghe cutreieră în căutare de hrană un
anumit teritoriu, fără a avea o aşezare perma-
nentă cu mai multe locuinte. Aflîndu-se în fa ta
unei colibe şi dorind să cunoască satul acestei
populati i, i s-a răspuns foarte simplu că nu are
unde merge în altă parte, deoarece se află chiar
în "sat". A cesta era alcătuit dintr-o singură co-
libă. Onghe nu folosesc arcul şi săgeata decît
doar pentru a vîna peşte ; în rest, nici măcdr
păsări nu vînează. Exemple de asemenea p opu-
laţii s-ar putea încă da. Aşa sînt pigmeii din
regiunea tropicală a Africi i, din Ceylon, din in-
sulele Luson sau insula Santo a arhipelagului N oile
Hebride etc., boşimanii din regiunea pustiului Ka-
lahari, studiati recent de temerarul învăţat francez
Franc;ois Balsan, kubu şi foaia din Oceania şi altii,
a căror economie e bazată şi azi pe vînătoare
şi cules din natură.
Dar una dintre cele ma i importante descoperiri
de acest fel a avut loc, în ultima vreme, în Noua
Guinee. Viata papuaşilor, care în veacul trecut
trăiau în epoca pietrei a devenit larg cunoscută
datorită jurnalelor de călătorie ale lui N. N. Mi-
kluho-Maklai. Şi cind se părea că î ntreg terito riul
Noii Guinee este cunoscut, iată că se descoperi
în valea Lavan o populatie numeroasă care nu
mai avusese nici un contact cu oamenii albi. Nu-
mărul acestei populatii se ridică, după evaluarea
lui Pierre Dominique-Gaisseau, la aproximativ o
sută de mii de oameni. Şi azi folosesc topoare de
piatră, răzuitori de os sau aşchii de scoică. Bătui
de săpat e folosit la papuaşi şi acum, la cultivarea
primitivă a plantelo r. Mărturi i le de trai şi cultură
ale acestei populaţii, ca şi ale celorlalte de altfel,
prezintă interes, fireşte, nu numai pentru cerce-
tăto r, ci şi pentru cititorul dornic să cunoască viata
şi cultura diferite lor popoare.
O trăsătură foarte originală caracterizează arta
ŞI cultura populaţiilor care prin forta unor împre-
jurări istorice concrete continuă să se afle şi în
zilele noastre în stadiu l de dezvoltare al orîn-
duirii comunei primitive. Făurirea unor bunuri cul-
turale de către omul primitiv, chiar dacă acestea
ar putea părea, în stadiul avansat al tehnicii noa-
stre moderne, lipsite de orice importanţă, a
avut însemnătate pentru viata populaţ i ei respec-
tive ş i prezintă un deosebit interes pentru istoria
culturii universale.
Eforturile cercetă tor ilor etnografi sînt pe deplin
răsplătite cînd, în baza cercetării vieţii şi culturi i
acestor populaţii, se cunosc mai în profunzime
nu numai istoria societătilor studiate ca atare, ci
şi unele aspecte general-istorice din perioade le
mai timpurii de dezvolta re a societăţii omeneşti.
Este neîndoie lnic că studierea etnografică a tri-
burilor recent descoperite sau încă puţ i n cunos-
cute, va î mbogăfi cunoştinfele ştiintifice cu pri-
vire la modul în care se desfăşura viata oamenilor
în epoca pietrei .
ION VLĂDUŢIU
doctor in şti inţe istorice
 Dedesubtul nostru se
Valentin desfăşura alene peisajul
Caucazului. Aripa avionu-
Berejkov lui părea să fie pe punc-
tul de a se lovi de povîr-
•
nişurile înzăpezite ale
Kazbekului. In depărtare
se intrezărea verdele pă­
ş unilor alpine, masa întu-
necată a pădurilor de mo-
lift, sclipirea lacurilor şi a
rîurilor de munte. Alune-
cînd, avionul se aplecă
spre dreapta şi coborî pu-
făcînd să ne apară
in faţă cheile
lui. Cufundat în-
putea vedea
Terek, care
curgea impetuos şerpuind
şi spurnegînd.
O rafală puternică de
t zgudui din nou avio-
care pierdu brusc din
înălţime, dar îşi reluă nu-
maidecît, încet, linia d e
Se simtea o anumită
te. ln cazuri ca
Tupi-
mi1itar sovie-
tic la Berlin, care era aşe-
7at lîngă mine, trăgea o
duşcă de coniac annenesc,
apoi ascundea sticla în
narul fotoliului din
sa. Susţinea că nu
există un remediu mai bun
împotriva răului de avion.
Cci1alţi pasageri dormitau.
Fără îndoial ă, erau abă tuţi
din cauza plictiselii.
Lunga n oastră căl ătorie
spre patrie începută în ca-
pitala Reichului, se apro-
pia de sfîrşit. Durase trei
săptămîni. Trecuse o lună
Serial în de la inceputul marelui
război pentru apă rarea pa-
traducere de
triei, şi de-abia acum, cei
Doina Caram- aproape 1 500 de cetăţeni
sovietici, care lucraseră în
zulescu şi
Germania ş i la societă ţile
Florin Velcu sovietice din teritoriile
ocupate de hitlerişti , se
puteau intoarce acasă.
Dup ă ce se odihniseră
timp de citeva zile la
Istanbul , pe motonava
sovietică "Svanezia" care
făcea escală în acest port,
continuau călă toria spre
Moscova.
Pentru un mic grup de
diplomaţi fusese trimis un
88
avion special, d e la Mos-
cova, la Ankara. La bordul
acestuia am părăsit capi-
tala turcă, in dimineaţa
zilei de 21 iulie, am inop-
tat la Tbilisi, iar în seara
zilei urm ătoare, am ateri-
zat la ~[oscova. In tim-
pul zborului am fost ne-
voi ţi să facem un mare
ocol. In apropiere de
Rostov îşi făcuse, deja, de
mai multe ori, apariţia,
aviaţia hitleristă; de aceea
avionul nostru a ajuns mai
întîi la Ordjonichidze,
apoi urmînd cursul Volgăi,
la Gorki, şi în cele din
urmă, zburînd spre apus,
la Moscova...
Sub ochii noştri, se in-
cheiase una din cele mai
furtunoase pagini ale isto-
riei dinainte de război. ln
zgomotul monoton al mo-
torului avionului, gîndul
îmi zbură de multe ori,
spre dramaticele eveni-
mente din ultimele luni,
al căror martor îmi fusese
dat să fiu.
Luasem parte la ele.
dintr-o zi, m emorabilă
pentru mine. din toamna
anului 1940. D in ziua
ac<>ca vreau să-mi 1ncep
povestirea.
Tn Cancelaria
Reichului
Coloana m aşinilor ne-
gre, cscortată de motoci-
cliş ti , ajunse pe autostrada
care ducea la Charlotten-
burg, trecu de poarta
Brandenburg şi coti spre
Wilhelmstrasse. Aici se
puteau observa mai mulţi
oameni. In cîteva locuri,
b erlinezii ocupaseră tot
trotuarul. Priveau tăcu ţi
spre steagul roş u, cu sece-
ra şi ciocanul, care filfîia
pe radiatorul primei ma-
ş ini , şi uneori, făceau sem-
ne timide cu mina.
După ce îşi micşorară
viteza, automobilele intra-
ră în curtea interioară a
noii cancelarii a Reichului.
Clădirea, construită în stil
tipic nazist, un amestec
de clasic, gotic şi vechi
simboluri teutonice, nu era
cîtuş i de pu ţin o construc-
 ţie atrăgătoare. Curtea
pătrată şi posomorîtă, se-
m ăna cu aceea a unei ca-
zărmi sau închisori. Era
mărginită de coloane cu
palru laturi, din marmură
cenuşie şi pardosită cu
plăci de granit de aceeaşi
culoare. Vulturii cu ari-
pile desfăşurate, cu svas-
tica între gruare, porticul
despuiat, susţinut de co-
loane, şi feţele irnobile ale
sentinelelor cu căşti cenu-
şii-verzu i , creiau o atmos-
feră sinistră.
Printr-o uşă înaltă
de
b ronz, se intra intr-un
vestibul spaţios, din care
se răsfirau o serie de ca-
mere întunecoase şi de
coridoare fără ferestre. Pc
lîngă pereţi erau aliniaţi
oameni în uniformă, care
ridicau mîna în mod me-
canic, cu palma îndreptată
spre pămînt, bătînd zgo-
motos din călcîie. Chiar
de la intrare am fost în-
tîmpin aţi de către Secre-
tarul de Stat, Otto Meiss-
ner. Tot el ne conduce în-
tr-o lungă plimbare prin
palat, pentru a ne da im-
presia că am s trăbă tut ne-
numărate galerii şi săli.
In biroul lui Hitler au
fost admişi doar şeful de-
legaţiei sovietice, V. M.
Molotov*, adjunctul său**
şi interpreţii.
* Preşedintele Consiliului
Comisarilor Poporului şi Co-
misarul Poporului pentru afa-
cerile externe in acea vreme
(n. red. române).
** Dckanozov, adjunct al
Comisarului Poporului pentru
afacerile externe (n. red. ro-
mâne) .
Momentul primirii fuse-
se pregătit de către hitle-
rişti cu toată artificialita-
tea banală care-i caracte-
riza : doi SS-işti înalţi ş i
blonzi, în uniformă nea-
gră, cu centurile bine
strînse pe talie, cu capete
de mort pe bonetă, bătură
din călciie şi cu un gest
bine studiat deschiseră uşa
înaltă care ajungea pînă
aproape de tavan, apoi,
întorcîndu-se cu spatele la
canaturi şi ridicînd mîna
dreaptă, formară un fel
de poartă vie, pe sub care
urma să trecem noi î n
biroul lui Hitler.
Aceasta era o încăpere
vastă, ca o sală de ban-
chete. Pe pereţi, atîrnau
goblenuri uriaşe. Biroul
era împărţit în două de o
draperie grea. Podeaua era
uşor' ridicată pentru a for-
ma un fel de podium. In
dreapta intrării, se afla
un sal onaş cu o masă ro-
tundă , un divan ş i cîteva
fotolii. Pe masă se afla o
lampă albă, înaltă. La
dreapta, în partea opusă,
pe un podium asemănă­
tor, se găsea un birou
lustruit. neînchiouit de
mare. l ntr-un colţ, pe un
piedestal de lemn negru,
un glob pămîntesc.
Intilnirea cu Hitler
Hitler şedea la birou, şi
în sala imensă, silueta lui
măruntă, în uniforma de
culoare cenuşie, era a-
proape imperceptibilă. Pe
mînecă purta o banderolă
roşie cu o svastică neagră
pe fond alb. Pe piept,
atîrna la vedere, o cruce
de fier.
Cînd intrarăm, FUhrerul
ne privi în linişte, apoi se
scul ă brusc şi veni cu paşi
mărunţi şi repezi spre cen-
trul încăperii. Aici se opri
si ridică braţul, salutînd
după moda nazistă, apoi se
apropie şi strînse mîna
tuturor. Avea palma rece
şi asudată. Avurăm senza-
ţia că atingem o roască
sau un şarpe. Salutîndu-ne,
ne străfulgeră pe fiecare
în parte cu o privire in
care strălucea un foc mis-
tuitor. Deasupra mustă­
cioa rci tăiate scurt, ieşea
în relief un nas ascutit,
acoperit de puncte negre.
După ce spuse în cîteva
cuvinte că era mă~tlit să
salute sosirea delegaţiei
sovietice la Berlin, H itler
ne indică masa rotundă
plasată în colţul biroului,
care forma un fel de sa-
1onaş. In clipa aceea îşi
făcu apariţia, din cealaltă
parte a biroului, de după
draperie, ministrul aface-
rilor externe al Reichului,
Ribbentrop. Il urmară in-
terpretul personal al lui
Hitler, Schmidt, şi un
consilier al Ambasadei
germane de la Moscova,
Hillger, care vorbea bine
limba rusă. Ne aşezarăm
cu loţii în jurul mesei, pc
divanul şi pe scaunele tapi-
sale cu piele maron.
Conversaţia incepu prin-
tr-un lung monolog al lui
Ilitler. Poate că îşi pregă-
89
 tise cîteva notiţe în vede-
rea negocierilor, dar nu le
folosi. Cu toate acestea,
discursul să u se d es făşură
c urgător, fără bîlbîieli. Ca
un actor ca re-şi cunoaşte
rolul la perfecţie, el pro-
nunţa clar, o frază după
alta, fă cînd pauze pentru
traducere.
Pentru partea germană
traducea Hillger. Acesta
petrecuse mulţi ani în
Uniunea Sovietică, vorbea
rusa ca ş i cum aceasta ar
fi fost limba sa m aternă,
şi chiar chipul să u semă­
na a rus. La Moscova, cînd
mergea duminica la pes-
cuit pe Kliazma, îmbrăcat
în rubaşcă , cu pălărie de
pai şi ochelari s trînşi pe
nas, trecă to rii îl luau drept
un intelectual "cehovian" .
Mai mult decît atît, Hill-
ger se l ăuda că reuşeş te
adesea să obţină informa-
tii interesante discutînd cu
ceilalţi pescari. Acum
însă, s tă tea n emişca t
ţeapăn în uniforma nea~ă
a Ministerului Afacerilor
E xterne german. Alături de
el se afla interpretul
Schmidt, care, ţinînd un
carnet pe genunchi, înre-
gistra convorbirea. Acesta,
deşi cunoştea la perfecţie
mai multe limbi europene,
nu vorbea ruseşte şi de
aceea se limita acum la
functia protocolară. Pav-
lov şi cu mine traduceam
pe rînd discursurile dele-
ga ţil or sovietici şi în ace-
laş i timp stenografiam în-
tîlnirea.
H itler sus ţinea că An-
glia putea fi considerată
infrîntă, iar capitularea sa
definitivă nu mai era decît
o chestiune de timp. După
spusele sale, această ţară
avea tsă fie distrusă din
văzduh. Apoi prezentă un
scurt tablou al situaţiei
militare, subliniind faptul
că Reichul controla deja
toată Europa occidentală.
lmpreună cu aliatii italie-
ni - conti nuă Fuhrerul -
trupele germane luptau cu
succes în Africa, de unde
englezii urmau să fie de-
finitiv alungaţi cît de cu-
rînd.
90
De aici - spuse el -
se putea deduce că victo-
ria puterilor Axei era deja
hotărîtă. De aceea, era
timpul să ne gîndim la
organizarea lumii, după
victorie. Ajuns la acest
punct, H itl er începu să
d ezvolte ideia potrivit că ­
reia, dată fiind prăbuşi­
rea Marii Britanii, va ră­
mîne n eco ntrolată "moşte­
nirea", adică posesiunile
acestui imperiu, împrăştia­
t?. în lumea întreagă. Era
necesar să fie clarifica tă
s ituaţia acestei "moş teni­
ri". Fuhrerul declară că
avusese deja un schimb
de opinii cu reprezentanţii
Italiei ş i Japoniei, ş i acum
dorea să ştie ce gîndea
guvernul sovietic în legă­
tură cu această chestiune.
După aceea, ar fi fost gata
să facă propuneri con-
crete.
şi Cînd Hitler îşi încheie
discursul, care, împreu n ă
cu traducerea, durase
aproape o oră, Molotov
spuse că ar trebui mai în-
tii să fie examinate ches-
tiunile mai practice, care
priveau problemele euro-
pene. Mai ales, putea Can-
celarul să explice ce căuta
misiunea militară germană
în România * şi de ce
fusese trimi să acolo, fără
co nsultări prealabile cu
guvernul sovietic? Acea-
sta, întrucît pactul sovieto-
german de neagresiune,
încheiat în 1939, prevedea
con sultări asupra proble-
melor importante care pri-
veau interesele celor două
părţi. Guvernul sovietic
dorea, de asemenea, să
ştie cu ce scop fuseseră
trimise trupe germane în
Finlanda. D e ce şi aceas tă
• E ra vorba de trupele JtCr-
mane care fuseseră d islocate
in România in octombrie 1940,
după instaurarea dictaturii mi-
litare fasciste, trupe care
aveau de fapt un statut d e
armată de ocupatie (n . red .
române) .
manevră importantă fuse-
se făcută fă ră a se cere
şi părerea Moscovei ?
Aceste întrebări au fost
un duş rece pentru Hit-
ler. ln ciuda calităţilo r
sale actoriceşti el nu putu
să-şi ascund ă încurcătura .
Decl ară indignat că mi-
siunea germană fusese tri-
misă în România la cere-
rea lui Antonescu, cu sco-
pul de a instrui trupele
române. In privinţa Fin-
laudei, unităţile militare
germane nu ar fi rămas
pe loc : erau doar în tre-
cere, în drum spre Nor-
vegia.
Această explicaţie nu 1-a
mulţumit pe delegatul so-
vietic. E l declară că gu-
vernul U.R.S.S., în b aza
informaţiilor comunicate
de reprezentanţii săi din
Finlanda ş i România, îşi
făcuse o impresie cu totul
diferită.
Trupele debarcate pe
coasta meridională a Fin:
landei nu se deplasau de
acolo ş i , după toate pro-
babilităţile, se pregăteau
pentru o şedere îndelun-
gată în această ţară. Nici
în România nu putea fi
vorba, în realitate, de o
simplă misiune militară,
intrucit aci soseau mereu
noi formaţii ale armatei
germane. Pentru o simplă
misiune militară se găseau
deja prea multe trupe.
Care era, atunci, adevăra­
tul scop al acestor trans-
ferări ? Moscova nu putea
să nu fie preocupată iar
guvernul german era dator
să dea un răs puns precis
acestor întrebări.
Constrîns, Hitler recurse
la o veche manevră decla-
rind cii nu este informat ;
după care făgădui că se
va interesa de problemele
ridicate de partea sovie-
 tică, d eclarînd că este vor-
ba de probleme secunda-
re. Acum, spuse el, întor-
cîndu-se la tema iniţială,
era timpul să fie exam i-
nate problemele care ar
rezulta din viitoarea victo-
rie a p uterilor Axei.
După ce pronunţă ace-
ste cuvinte, el reîncepu să
dezvolte planul său fan-
tastic, de împ ă rţire a
lumi i. Dădea garanţii că
peste cîteva lun i Anglia
va fi înfrîntă şi ocupată
de trupele germane, iar
Statele Unite nu vor p utea
constitui, pentru încă mul-
l,
ţi an i, un pericol pentru
,, Noua Europă ". D e a-
ceea, era momentul să ne
gîndim la crearea unei noi
ordini p e întreg globul.
In ceea ce privea gu-
vernul germa n şi pe cel
italian, spuse Fuhrerul, in-
teresele lor erau deja de-
finite. Sfera lor îmbrăţişa
Europa şi Africa. Japonia
e ra in teresată de zonele
Asiei Orientale. Pe această
bază, explică Hitler, Uniu-
nea Sovietică ar fi putut
să manifeste interes pen-
tru teritoriile aflate la su-
dul frontierei sale de stat,
în directia Oceanului In-
dian. Acest lucru ar fi
putut deschide Uniunii
Sovietice. accesul spre
porturile in care apa nu
î n gheaţă niciodată. Hitler
adăugă, agitînd o mîn ă
intr-un gest m ărinim os, că,
dacă s-ar ajunge la un
acord în legătură cu acea-
sta, guvernul german ar
fi dispus să recunoască in-
tangibilitatea teritorială a
U.R.S.S.
La acest punct Molotov
îl întrerupse pe Hitler,
spurundu-i că proiectele
propuse erau abstracte ş i
că nu exista nici un mo-
tiv p entru luarea în con-
sideraţie a unor combina-
ţiuni de acest gen. In ac-
tuala situaţie U.R.S.S. era
interesată, mai inainte de
toate, d e liniştea şi securi-
tatea zonelor celor mai
apropiate de graniţele sale.
Hitler nu reacţio n ă în
nici un fel la acea stă ob-
servaţie ş i reîn cepu să-şi
exp un ă planul să u de îm-
părţire a " m oşten irii ne-
controlate" a Marii Brita-
nii. Discuţia luă un ca-
racter straniu : nemţii pă­
reau a nu auzi ce spuneau
interlocutorii lor. Repre-
zentantul sovietic ins i s tă
asupra exam in ă rii proble-
melor concrete care pri-
veau securitatea U.R.S.S.
şi a celorlalte ţări inde-
p endente din E uropa, ce-
rind guvernului german
să dea explicatii asupra
ultimelor sale acţiuni care
amenintau ind ependenţa
ţărilor învecinate cu
U.R.S.S. Hitler, în schimb,
făcea eforturi continue
pentru a devia convorbi-
rea asupra planurilor de
împărţire a lumii , încer-
cînd să compromită gu-
vernul sovietic printr-o
participare la examinarea
acestor proiecte nebuneşti.
Convorbirea dura de
mai bine de două ore şi
jumătate, cînd, la un mo-
ment dat, Hitler, după ce
se uită la ceas ş i se referi
la posibilitatea unei alar-
me aeriene, propuse ca
discuţiile să continue în
ziua urmă toa re. Toţi se
ridicară. Reprezenta nţi i so-
vietici se decla rară de
acord ş i pă răsiră biroul
Fiihrerului. Am fost din
nou condu ş i prin nume-
roase săli pînă în curtea
interioară a Cancelariei
Reichului.
Oraş ul era deja învăluit
în amurgul toamnei. Sufla
un vînt rece şi străzil e
erau pustii. Mercedesurile
n egre ne duseră repede la
p alatul Bellevue. Aici, in
spatele perdelelor grele,
lum ina era vie, era cald,
se simţea un· miros puter-
nic de trandafiri proaspeţi.
Am pregă tit numaidecît o
dare de seamă asupra con-
vorbirilor d esfăşurate şi
am telegrafiat-o cifrat la
Moscova.
ln aceeaşi seară,Jîn vila
Ambasad ei U.R.S.S. de p e
U nter den Linden, avu loc
o mare recepţie cu ocazia
vizitei delegaţiei sovietice
la Berlin. Intr-o sală mare
de marmoră erau pregă­
tite trei mese lungi aşe­
zate perpendicular. Erau
împodobite cu garoafe viu
colorate ş i a rgin tă ri e veche
un serviciu pentru 500
de persoane ce se păs tra
d e mult timp la Ambasa-
dă pentru recep ţiile foar-
te solemne. Hitler nu veni
la receptie. S-a tras con-
cl uzia că era " n emulţu ­
mit" de me rsul negocie ri-
lor*. Jn schimb se aflau
de faţă foarte multe căpe­
tenii naziste. Mareş a lul
Goring era cu pieptul şi
burta acoperite de un ade-
văra t iconostas de medalii.
Era prezent ş i Rudolf
Hess, considerat al trei-
lea om al Reichului, după
Hitler ş i Goring. La în -
ceputul război ului H itl er
declarase, că, dacă ar muri
îl va urma Goring şi, în
cazul morţii acestuia, Hess
ar deveni Fiihrer. Nici nu
se termina seră bine pri-
mele toasturi, cînd se au-
ziră primele urlete ale si-
renelor. Era semnalul
a prop1em de Be rlin a
bombardierelor e ngleze.
(In 111111Hirul vWor vorn pu·
bllco impresUle diplo matului
sovie tic la lJerlill, dllt ofurwl
JeclonştlrU aeresitmii mişe leştl
o llitlcrlştilor contra U. R .S.S .).
* Tn capitolele următoare
autorul relatează continuarea
discutiilor dintre Mo lotov ş i
RibbenlrOJ> precum şi o nouii
intrevedere cu Hitler (n. rcd.
român e).
91
 j
l a scurt timp după războiul franco-prusac,
în urma căruia Germania a ocupat Al-
sacia şi Lorena, renumitul comic francez
Coquelin a fost invitat printr-o telegramă la
Berlin, pentru a da cîteva reprezentafii.
Telegrama se termina cu următoarele cu-
vinte :
"Rugăm să fim înştiinfaf i ce ar dori d om-
nul să primească pentru reprezentat iile
sale".
"Alsacia şi Lorena" - a telegrafiat drept
răspuns Coquelin... Şi nu s-a mai dus la
Berlin .

f
•
n anarhia care a urmat înfrîngerii de la
Zenta în mijlocul unei armate în deban-
dadă, suferind de foame şi de sete, Dimitrie
Cantemir, are şansa să descopere o fîntînă,
peste care îşi ridică îndată cortul. Timp de
o zi el şi oamenii lui profită de norocul
neaşteptat, dar secretul este dezvă luit cîn d
cortul prinfului moldovean e înconjurat de
soldati (turci) cu săbiile trase, gata să-I
ucidă . El deschide atunci cortul, le arată
fîntîna şi-i anuntă cu gravitate că găsise în
ea un mort, deci o ascunsese pentru ca ni-
meni, prins de sete, să nu bea apă şi, po-
trivit legii islamului, să-şi spurce sufletul...
la care, îmblînzifi şi recunoscători, fioroşii
akingii pleacă mulfumindu-i pentru mare le
bine ce li-1 făcuse .

Karol Roessler şi
•
renumitul Rosla Roda au
scris înaintea primului război mondial
o piesă de teatru, a cărei reprezentare a
fost interzisă de cenzura imperială austriacă.
Amîndoi autorii s-au prezentat în fata
ministrului de interne de atunci pentru a
protesta împotriva hotărî rii cenzurii. Mini s-

92
trul i-a primit binevoitor, dar a declarat s-a exprimat c ă toti oameni i trebu ie s ă
foarte hotă rît : moară. Tntîln ind privirea supă rată a re g elui,
- Atît timp cît există Austria, piesa nu e l s-a corectat repede :
v a fi reprezentată 1 - Am vrut s ă spun că ... aproape tot i.
La aceste cuvinte, Ros!a Roda a r ăs uflat
uşura t şi , privind cu subinteles la Roess ler,
a spus :
- N-avem ce face, Karo l, va trebui să
•
ma i aşteptăm cîteva săptăm î ni ...
5 ultan u l turc So lim a n a condamnat la
moarte pe unul dintre coma ndant ii s ă i.

• - Fit i mi lostiv 1 1-a rugat co ndamn atu!.

upă căde rea celebrei fortărete Mantua
D ş i după ce trupele fra nceze pătrun s e ­
seră în Styria, austrieci i au fost nevo iti să
înceapă tratativele care au dus la înche ie-
rea tratatului de la C ampo Fo rmio (1796).
Tn cursu l acestor tratative, Napoleo n Se na-
pa rte a avut de mulie ori izbucniri vi olente.
Astfel, oda tă, el a trîntit la păm î nt un pre-
ti o s servic iu d e ceai - un dar a l împ ă ră ­
tesei Ecate rina a 11 -a a Rusiei- c u v o rb e~ e :
"Aşa am să zdro besc eu Austria" 1
- Ei bine, i-a r ă spun s sultanul, sînt de
acord să - t i aleg i singur moartea ...
- Dacă e aşa, atunci perm ite-mi, atot-
putern ice, s ă pot muri de b ăt rî ne te .
Sultanul a surîs ş i 1-a iertat pe spiritualul
co mandant.
•
ege le Aleksa nder lag iel o ncs yk, aflat la
R vîn ă toare, în p ă durile lituaniene, a in-
iî lnit un p ă durar care deş i avea 120 de ani,
era putern ic ş i sănăto s p e cînd rege:e ,

• care num ă ra numai 30 de ani, e ra firav ş i

b ol n ă vicios.

J n timpul unei mese la curtea regelu i fran-

cez Ludovic al XIV-lea s-a vorbit des-
pre cele mai diverse lucruri. Tntre altele,
Nicolas Boileau (1636-1711), cunoscutul
poet, critic şi teoretician al clasicismului
- Oare a i fost cîndva bo:na v ? 1-a în-
trebat regele pe pădurar.
- Niciodată, î nălţ i mea voa stră 1 i-a răs ­
puns bătrînul. M-a ocolit întotdeauna boa la,
deoa re ce şt i a că n-are să g ăs ea s c ă la
mine nici urmă de confort...

PANORAMIC EDITORIAL
Opţiunea revol uţionar~ a era Ben Barka, eliberarea poli-
Marocului
Mehdi Ben Barka
Tragica disparitie a lui Mehdi
Ben Barka (surventtă la Paris
- 26 noiembrie 1965) rămîne
încă o necunoscutii i n dezba-
terea Tribunal ului Senei. Fost
preşedinte al Adunării Consul-
tative Marocane, fost educator
al actualului suveran Hasan al
11- lea, conducător al Uniunii
Nationale a fortelor populare
din Maroc - grupare politică
de stînga - Ben Barka s-a afir-
mat în acelaşi timp printre
personalitati le ma rcante ale lu·
mii a treia.
Ascensiunea Marocul ui la in-
dependen tă nu a fost conside-
rată niciodată de către 1iderul
marocan drept un scop în sine.
Pentru militantul progresist care
tică se cerea desăvîrşită pnntr-o
independentă economică şi pro-
funde transforman soctale. Este
ratiunea prin ctpa lă pentru care,
incepind din anul 1958, se afl;t
în fruntea opozi tiei marocane
militînd pentru continua conso-
lidare a independentei tării sale.
Condamnat la moarte în con-
tumacie, constrîns la viată de
exilat poli tic, Mehdi Ben Barka
este auzit în Africa, Asia, Ame-
rica latină, denuntind cu înflă­
cărare manevrele imperialismu-
lui şi conspiratiile neocolonia-
lismului. Prea angajat în luptă
pentru a mai avea răgazul ne-
cesar scrisului, liderul marocan
nu a reuş i t realizarea lucrării
pe care şi-o propusese privind
evenimentele in care a fost im-
plicat direct.
Studi llc, arttcolele, rapoarte-
le, precum si al te scrieri po-
litice apartinind lui Ben Barka,
adunate de Bechir Ben Dri!>s şi
publ icatc în editura franceză
fran~;ois Maspero-Cahiers libres
- 1966 - se esa loneazli între
anii 1959 ~i 1965. Analizele ş i
rcchizitoriilc necrutatoare la a-
dresa fortelor reactiunii sînt în
aceeaşi măs udi apeluri la lupta
unită pentru eliberarea ş i eman-
ciparea maselor oprimate.
Nout~ţi in librării l e sovietice
Tntre recentele aparitii edi -
toriale sovietice intilnim volu-
mul al Xli-lea de Documente
.t/c politicii c>Xl~rnc a ~tatului
sovietic (perioaJa 1-31 decem-
brie 1938), culegere preg~til~ de
M .A. E. al U.R.S.S. ; o nouă lu-
crare a istoricului Poltorak, apa-

93
 \l .. \1' r • •

Monumeutul /ui t\.1ircea cel Mare

4 Columna lui Traian

,
r

nostru
de
otogra ii
cu
iect Sentinela (pictură de '\ icolnc GriAOrt'~cu)

Permisul ele circulaţie pe C.F.R. al lui Ch. Vasilescu-

Vasea, în calitate de 1edactor al ziarului .,Socialismul"
 rut~ in edrtura NAUKA, con-
sacratJ problemelor juridice e-
senţiale ale Procesului de la
Nuremberg, de la care s-au
împlinit toamna trecutl dou3
decenii ; o tţ(Oric în douil vo-
lume a socio/or,tci in Unrunca
Sovietr c~.

Michelet ş i Chabot - editii noi

Douil reedrt3ri au fost salu-

tate anul trecut de ci tilorii şi
criticii din Franta şi Italia. Este
vorba de noua edrtie a Istoriei
rrante>i pubicatli pentru prima
oarl acum o sutl de ani de
către celebrul savant jules Mi-
1 535 de ani de la moartea lu1 Alexandru cel
Bun (1432), domn al Mo!dovei între anii
cheie<, ~i de I~Loria politicii
1400-1432.
externe italiene 1ntre 1870-1936
da:orata cunoscutulur rederico
Chabot.
1 65 de ani de la aparitia gazetei " România
muncitoare" (1902) - prima serie.
90 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu
Un montaj fotografic comentat 4 (1877), lingvist şi filolog romAn (m. 1948).
al ultimului rhboi mondial
75 de ani de la aparitia, în condiţ;ile intiriri i
Unul din evenimentele edi- 5 mi ş cări i muncitoreşti din România, a gazetei
toriale cele mai comentate ale "Democraf!a sociali" ( 1892).
anului care a trecut 1-a consli-
165 de ani de la naşterea lui Ioan Heliade-Ră ­
tuit aparitia la Paris a reporta-
jului istoric in două volume :
6 dulescu (1802), scriitor şi om politic român
Cel de-al doilea războ1 mon- (m. 1872).
dial, apartinind cunoscutului pu-
95 de ani de la naşterea lui Octav Bănci l i
blicist Raymond Cartier. Perso-
nalitate de prim plan a socie- 7 (1872) - pictor a drei operă oglindeşte
tatii literare şi istorice franceze aspecte din viata şi lupta poporului român
din ultimele trei decenii (a (m. 1944).
fost rind pe rind redactor şef la 125 de ani de la naşterea lui Paul Lafargue
Echos de Pam, L'[poque, Sept
Jours, iar de mai multi ani
15 (1842), teoretician şi militant de seamă al
miş cării muncitoreşti franceze şi internatio-
este directorul celei mai răs­ nale, propagandist al marxismului (m. 1911 ).
pîndite reviste ilustrate, Paris
70 de ani de la moartea lui Pavel Zăgănescu
Match}, Raymond Cartier este
autorul multor lucrari in care 17 (1897), conducătorul detaşamentului de pom-
precumplineşte reportaj u 1 istoric. pieri care a luptat i mpotriva trupelor turceşti
Citeva titluri dintre acestea : sosite în tară s ă înfrîngi revolutia de la
L'Europc ;) la ConquetP de I'A- 1848 (n. 1815).
m~rique ; }apon, Archipelague
70 de ani de la moartea dr. Ştefan Stînci
des hommes ; Les 48 Am~ri­
ques ; Les secrets de guerre.
24 (1897), pioner al medicinei sociale din Ro-
mânia (n. 1865).
Cel de-al doilea război mondial,
publicat de edi tura Larousse în 11 S ani de la naşterea lui 1. L. Caragiale
colaborare cu Paris M:1tch, in (1852), scriitor clasic romAn (m. 1912).
format album, reconstituie ma-
rile epopej. de pc fronturrle ce- 615 ani de la moartea domnitorului Basarab 1,
lor trei cbntinente - Europa,
care a unificat voievodatele din dreapta ş l
Asia, Africa - culisele politice
din stînga Oltului, punînd astfel bazele sta-
tului feudal Tara Românească.
şi diplomatrce ale conflagratiei, •
schemele serviciilor de spionaj
şi contraspionaJ. După expresia
presei franceze, este lucrarea
cea mai interesant ilustrată fo- . Num~rul de proM a fost pregătit de colectivul :
tografic, evocind anii ultimului Trtu Georgescu, Dumitru Almaş, Alexandru Savu Ste lian Ncagoe
război , c:1re a fost editată în r. Popişteanu, Răzvan Teodorescu, Robe'rt Oeutsch '
Constantin Şerban, Constantin Vladul, Lrvia Oandara:
rranla.

1. N. Machetarea arlistiră şi t ehnică :

Vlad Mu~atescu, Ion Vulpescu, Val Munteanu, Nicolae lstrate.

Tipunrl cxcCLrtnl la Al<'licrelc C:rnfico L B-dul Bucureştii '\oi. 40

...._,....._ ..